HOTARARE nr. 428 din 23 martie 2004 pentru aprobarea Normelor privind determinarea valorii in vama pentru bunurile apartinand calatorilor si altor persoane fizice

                               ───────────────
                         p. Ministrul finanţelor publice,
                              Gheorghe Gherghina,
                                secretar de stat

                                Ministrul delegat
                   pentru coordonarea autoritãţilor de control,
                                Ionel Blãnculescu

    Bucureşti, 23 martie 2004.
    Nr. 428.

    ANEXĂ

                             NORME
    privind determinarea valorii în vamã pentru bunurile aparţinând cãlãtorilor şi altor persoane fizice

     CAP. I
    Dispoziţii generale

     ART. 1
    Valorile în vamã pentru bunurile introduse sau scoase din ţarã de cãtre cãlãtori sau de alte persoane fizice se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al secretarului de stat al Autoritãţii Naţionale a Vãmilor, sub forma unei liste de valori în vamã.
     ART. 2
    Valorile în vamã reprezintã baza de calcul a taxelor vamale şi a celorlalte drepturi vamale. Valorile în vamã pentru bunurile introduse sau scoase din ţarã, pe orice cale, de cãtre persoanele fizice se determinã de cãtre Autoritatea Naţionalã a Vãmilor şi sunt valorile în vigoare în momentul plãţii datoriei vamale.
     ART. 3
    Pentru determinarea valorilor în vamã se folosesc cataloage, documentaţii de preţuri interne şi externe sau facturi, conform prezentelor norme.
     ART. 4
    Valorile în vamã din lista de valori în vamã, pentru bunurile aparţinând cãlãtorilor sau altor persoane fizice şi care nu fac obiectul unor operaţiuni comerciale, se stabilesc în euro.
     ART. 5
    Transformarea în lei a valorilor în vamã se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţionalã a României în fiecare zi de joi. Acest curs se utilizeazã pe toatã durata sãptãmânii urmãtoare pentru chitanţele vamale eliberate în cursul acelei sãptãmâni.
     ART. 6
    Atunci când pentru bunul prezentat la vãmuire nu existã suficiente date necesare determinãrii valorii în vamã, acesta se va elibera titularului, în custodie vamalã, cu obligaţia constituirii unei garanţii suficiente care sã asigure plata datoriei vamale, în conformitate cu prevederile <>art. 151-156 din Legea nr. 141/1997  privind Codul vamal al României, cu modificãrile ulterioare, pe o perioadã de maximum 30 de zile. La expirarea acestei perioade, dacã titularul nu a depus documente probatorii necesare determinãrii valorii în vamã, autoritatea vamalã va executa garanţia constituitã, prin emiterea din oficiu a unui act constatator. În cazuri temeinic justificate, termenul de 30 de zile poate fi prelungit cu încã 30 de zile, dacã cererea este depusã la autoritatea vamalã în cadrul acestui termen. Cuantumul garanţiei vamale va fi stabilit de autoritatea vamalã şi va fi determinat luându-se în considerare suma cea mai ridicatã a datoriei vamale ce ar rezulta din operaţiunea de vãmuire.

     CAP. II
    Determinarea valorilor în vamã pentru autovehiculele şi vehiculele folosite

    Reguli pentru determinarea valorilor în vamã
     ART. 7
    Valorile în vamã se stabilesc prin identificarea vechimii bunului prezentat la vãmuire şi a caracteristicii tehnice esenţiale a acestuia, în funcţie de categoria de vehicul, cu cele din tabelele corespunzãtoare, pe fiecare categorie de vehicul, din lista de valori în vamã.
     ART. 8
    Valorile în vamã ale autovehiculelor şi vehiculelor folosite se stabilesc pornindu-se de la identificarea categoriei de vehicul cu cele din lista de valori în vamã, ţinându-se seama de Regulile generale de interpretare cuprinse în Convenţia internaţionalã privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mãrfurilor, inclusiv în anexa la aceasta, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România a aderat prin <>Legea nr. 98/1996 .
     ART. 9
    Încadrarea bunului prezentat la vãmuire în lista de valori în vamã se face folosindu-se caracteristicile principale înscrise în prima coloanã, aferentã fiecãrei categorii de vehicul identificate potrivit art. 7. Încadrarea se face prin identificarea caracteristicilor tehnice din documentele însoţitoare emise de autoritãţile din ţara de unde provine bunul, inclusiv din nota de constatare tehnicã emisã de Regia Autonomã "Registrul Auto Român", în cadrul datelor tehnice prezentate ca intervale în prima coloanã din lista de valori în vamã. Caracteristicile tehnice avute în vedere sunt diferenţiate pe fiecare categorie de vehicul, dupã cum urmeazã:
    a) numãrul de persoane şi lungimea mijlocului de transport - în cazul autovehiculelor destinate transportului a minimum 10 persoane, inclusiv şoferul;
    b) capacitatea cilindricã a motorului - în cazul autoturismelor, precum şi al motocicletelor, motoretelor, scuterelor şi mopedelor;
    c) greutatea totalã maximã autorizatã (greutate în sarcina maximã) - în cazul autovehiculelor de transport de marfã, precum şi al remorcilor şi semiremorcilor de transport de marfã.
     ART. 10
    Dupã identificarea caracteristicii tehnice a bunului în unul dintre intervalele din lista de valori în vamã, vechimea este cea de-a doua caracteristicã esenţialã a bunului, care duce la stabilirea valorii în vamã. În lista de valori în vamã "vechimea" este înscrisã în fiecare coloanã din tabel, pentru toate categoriile de vehicule, sub forma unei perioade şi începe de la "an bazã" ajungând pânã la "dupã 5 ani", valorile vehiculelor fiind în descreştere cu cât vechimea bunului este mai mare.
     ART. 11
    Cuantificarea vechimii unui bun se raporteazã la existenţa sa, la momentul în care acesta a fost fãcut, adicã, în cazul mijloacelor de transport, momentul în care bunul a fost fabricat. Momentul fabricaţiei sau data fabricaţiei este înscrisã în unul dintre documentele însoţitoare prezentate la vãmuire şi este exprimatã prin: "zi, lunã, an" sau "an, lunã" sau "an". Dacã data fabricaţiei mijlocului de transport nu este înscrisã explicit în documentele însoţitoare, se va lua în calcul data cea mai îndepãrtatã de momentul vãmuirii, aşa cum rezultã din documentele prezentate la vãmuire.
     ART. 12
    Vechimea unui mijloc de transport se determinã prin compararea urmãtoarelor elemente:
    a) data fabricaţiei, înscrisã în documentele mijlocului de transport, care poate fi exprimatã în "zi, lunã, an", "lunã, an" sau "an" ori data cea mai îndepãrtatã de momentul vãmuirii, aşa cum este înscrisã în unul dintre documentele prezentate la vãmuire;
    b) data efectuãrii formalitãţii vamale pentru mijlocul de transport.
     ART. 13
    Pentru autovehiculele şi vehiculele prezentate în vamã, aparţinând persoanelor fizice, biroul vamal este autorizat sã stabileascã valoarea în vamã, pornind de la identificarea bunului în lista de valori în vamã. Atunci când bunul prezentat la vãmuire nu se regãseşte în una dintre poziţiile aflate în listele prin care se stabilesc valorile în vamã pentru autovehicule şi vehicule folosite, biroul vamal, ţinând cont de circumstanţe, poate lua în considerare: valoarea din lista de valori în vamã a unui bun cu caracteristici asemãnãtoare sau, dacã acest lucru nu este posibil, preţul înscris în factura de achiziţie a bunului ori, în lipsa acestor posibilitãţi, valoarea declaratã de cãtre proprietar sau de persoana fizicã cu drept de dispoziţie asupra bunului. Circumstanţele vor viza în special suspiciunile cu privire la subevaluarea bunului, devalorizarea monedei de tranzacţie, perioada care s-a scurs de la achiziţie şi pânã la vãmuirea bunului.
     ART. 14
    În cazul în care nu sunt îndeplinite elementele de determinare a valorii în vamã de cãtre biroul vamal, valoarea în vamã se va determina de cãtre Autoritatea Naţionalã a Vãmilor în baza solicitãrii întocmite în acest sens, în scris, de cãtre biroul vamal care are în evidenţã operaţiunea. Autoritatea Naţionalã a Vãmilor poate lua în considerare preţurile înscrise în facturile externe ale unor bunuri cu caracteristici asemãnãtoare, preţurile din cataloage sau documentaţiile de preţuri, preţurile înscrise în rapoartele de expertizã tehnicã şi valoricã emise de societãţile de expertizare ori preţurile comunicate de un agent economic care comercializeazã bunuri cu caracteristici asemãnãtoare, inclusiv valoarea declaratã de cãtre persoana fizicã care are dreptul de dispoziţie asupra bunului.
     ART. 15
    În cazul în care se ia în considerare valoarea declaratã de cãtre proprietar sau de persoana fizicã cu drept de dispoziţie asupra bunului, aceasta va depune la autoritatea vamalã o declaraţie-angajament, pe propria rãspundere, completatã olograf, din care sã rezulte valoarea bunurilor în cauzã. Totodatã declaraţia va conţine şi angajamentul persoanei de a plãti eventualele diferenţe, în cazul în care la verificãri ulterioare se constatã cã acestea se datoreazã.

     CAP. III
    Determinarea valorilor în vamã pe produse şi grupe de produse

    A. Reguli pentru determinarea valorilor în vamã pe produse şi grupe de produse

     ART. 16
    Valorile în vamã se stabilesc luându-se în considerare nivelul preţurilor practicate în prezent, conform acţiunii de liberalizare a acestora.
     ART. 17
    La determinarea valorilor în vamã, precum şi la stabilirea valorilor din lista de valori în vamã se folosesc caracteristicile tehnice înscrise pe produs sau care se pot determina prin observare.
     ART. 18
    Pentru produsele care se prezintã într-o gamã sortimentalã restrânsã, iar preţurile nu prezintã abateri semnificative, se stabileşte o singurã valoare în vamã.
     ART. 19
    În cazul produselor la care, pentru aceleaşi caracteristici, preţurile prezintã abateri mari între ele, în funcţie de marca de fabricaţie, numãrul de exemplare fabricate (de exemplu, produsele electrotehnice profesionale sau cele emise în serie micã), valorile în vamã se vor determina de autoritatea vamalã distinct, ţinându-se cont de criteriile prevãzute la lit. B.
     ART. 20
    Pentru produsele care constituie sortimente ce se deosebesc între ele în raport de variaţia unei singure caracteristici de bazã, valoarea în vamã se determinã pe grupe stabilite între anumite limite ale acelei caracteristici.
     ART. 21
    În cazul bunurilor compacte pentru care nu sunt stabilite preţuri interne şi al cãror preţ nu se regãseşte în cataloagele sau documentaţiile de preţuri externe şi care sunt formate din mai multe componente inseparabile, valoarea în vamã se stabileşte prin însumarea valorilor fiecãrei componente.

    B. Criterii în cadrul procedurii de determinare a valorii în vamã a unui bun

     ART. 22
    Criteriul prioritar în determinarea valorii în vamã a unui bun este recunoaşterea preţului efectiv plãtit pentru achiziţionarea acestuia, care se reflectã în preţul înscris în facturã. Acest criteriu nu va fi luat în considerare în situaţia în care autoritatea vamalã are suspiciuni cu privire la subevaluarea bunului, devalorizarea monedei de tranzacţie, perioada care s-a scurs de la achiziţie şi pânã la vãmuirea bunului.
     ART. 23
    În situaţia în care prevederile criteriului prioritar nu pot fi aplicate se utilizeazã valorile în vamã stabilite în lista de valori în vamã.
     ART. 24
    Atunci când bunurile nu pot fi identificate în lista de valori în vamã, biroul vamal este autorizat sã determine valoarea în vamã luând în considerare valoarea stabilitã pentru bunuri cu caracteristici asemãnãtoare.
     ART. 25
    În situaţii de excepţie, pentru bunurile la care valorile în vamã nu pot fi determinate conform prezentelor norme de cãtre birourile vamale, valorile în vamã se vor stabili de Autoritatea Naţionalã a Vãmilor. Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, în baza solicitãrii de stabilire a valorii în vamã, adresatã în scris de biroul vamal care are în evidenţã operaţiunea, poate lua în considerare valorile din cataloage, preţurile unor bunuri cu caracteristici, utilizãri sau funcţiuni asemãnãtoare, preţuri care rezultã din facturile externe sau care sunt practicate de cãtre societãţi comerciale producãtoare de profil ori valorile înscrise în avizul unei instituţii specializate, inclusiv valoarea declaratã de cãtre persoana fizicã care are dreptul de dispoziţie asupra bunului.
     ART. 26
    Pentru bijuteriile din metale preţioase care depãşesc uzul personal, astfel cum acesta este definit prin reglementãrile vamale, valoarea în vamã se stabileşte pe baza preţului gramului de aur, comunicat de Banca Naţionalã a României, precum şi a expertizelor privind manopera, efectuate, la cererea şi pe cheltuiala persoanei fizice solicitante, de cãtre persoanele juridice sau fizice autorizate, potrivit reglementãrilor în vigoare, pentru efectuarea unor astfel de activitãţi.
     ART. 27
    Pentru bunurile culturale, de colecţie sau cu valoare numismaticã ori pentru trofeele de vânãtoare, valoarea în vamã se poate determina luându-se în considerare valoarea comunicatã de cãtre o instituţie abilitatã sau o societate comercialã de profil ori cea stabilitã în urma unei expertize efectuate de persoane autorizate.
     ART. 28
    Valorile în vamã determinate pe baza preţurilor interne se exprimã în lei.
     ART. 29
    Pentru mãrfurile expediate prin colete poştale de o persoanã fizicã unei alte persoane fizice, valorile în vamã se determinã luându-se în considerare, în principal, valorile înscrise în documentele puse la dispoziţia autoritãţii vamale de cãtre expeditor, inclusiv în facturi sau în alte documente fiscale. Atunci când nu existã aceastã posibilitate de determinare a valorii în vamã sau existã suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor, valoarea în vamã a bunurilor se va stabili conform procedurii prevãzute la art. 23, 24 şi 25.
     ART. 30
    Valoarea în vamã poate fi stabilitã şi în baza valorii declarate de persoana fizicã. Acest criteriu se ia în considerare în cazul în care procedurile enumerate mai sus nu pot fi aplicate şi poate fi operabil când nu sunt suspiciuni, fiind utilizat şi în cazul bunurilor uzate, al tipãriturilor, medicamentelor, animalelor şi pãsãrilor de companie şi altele asemenea.
     ART. 31
    În cazul în care se ia în considerare valoarea declaratã de cãtre persoana fizicã cu drept de dispoziţie asupra bunului, aceasta va depune la autoritatea vamalã o declaraţie-angajament, pe propria rãspundere, completatã olograf, din care sã rezulte valoarea bunurilor în cauzã. Totodatã declaraţia va conţine şi angajamentul persoanei de a plãti eventualele diferenţe, în cazul în care la verificãri ulterioare se constatã cã acestea se datoreazã.

                         _____________