Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 415 din 19 mai 2000 privind caracterizarea, clasificarea si marcarea produselor din sticla cristal in vederea comercializarii acestora
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 13 iunie 2000
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale <>art. 6 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile ulterioare,
Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.
ART. 1
Prevederile prezentei hotãrâri se aplica produselor înscrise în Tariful vamal de import al României la poziţiile tarifare 7013.21 - Pahare pentru baut din cristal şi 7013.31 - Obiecte pentru servicii de masa sau pentru bucatarie din cristal cu plumb.
ART. 2
În funcţie de compozitia chimica, produsele din sticla cristal se clasifica astfel:
a) cristal superior, care conţine cel puţin 30% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00 g/cmc şi un indice de refractie mai mare de 1,545;
b) cristal cu plumb, care conţine cel puţin 24% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90 g/cmc şi cu un indice de refractie mai mare de 1,545;
c) sticla cristalina este sticla cristal care conţine separat sau la un loc cel puţin 10% oxid de plumb (PbO), oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K(2)O), având o densitate de minimum 2,45 g/cmc şi un indice de refractie mai mare de 1,520;
d) cristalin - sticla sonora - este sticla cristal care conţine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb (PbO), oxid de bariu (BaO), oxid de potasiu (K(2)O), având o densitate de minimum 2,40 g/cmc şi a carei duritate Vickers la suprafata este de 550 ± 20.
Proprietãţile fizico-chimice menţionate la alin. 1 trebuie determinate prin metodele prevãzute în anexa la hotãrâre.
ART. 3
Produsele din sticla cristal, care au caracteristicile tehnice prevãzute la art. 2, pot fi introduse în circuitul intern dacã sunt etichetate conform legislaţiei în vigoare privind protecţia consumatorilor.
Etichetarea va fi însoţitã, în mod obligatoriu, de urmãtoarele marcaje:
a) marcaj rotund, de culoare aurie, cu diametrul de minimum 1 cm, inscripţionat cu specificaţia Pb 30% sau Pb 24% pentru cristalul superior şi, respectiv, pentru cristalul cu plumb;
b) marcaj patrat, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul sticlei cristaline;
c) marcaj sub forma de triunghi echilateral, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul cristalinului.
ART. 4
Comercializarea produselor care nu respecta prevederile art. 3 reprezintã încãlcarea dispoziţiilor <>art. 9, 19 şi 20 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, şi constituie contravenţie, fiind sancţionatã potrivit art. 46 şi 46^1, coroborate cu art. 50^1 din aceeaşi ordonanta.
ART. 5
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 4 se fac de cãtre reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor.
ART. 6
Anexa face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 7
Prezenta hotãrâre intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul industriei şi comerţului,
Radu Berceanu
Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor
Eliade Mihailescu,
secretar de stat
ANEXA 1
METODE
de determinare a proprietãţilor fizice şi chimice ale produselor din sticla cristal
1. Analize chimice
1.1. Determinarea BaO
----------------
BaO se dozeaza gravimetric ca sulfat de bariu. Într-o capsula din platina se cantareste 1 g pulbere de sticla fin macinata, cu o precizie de 0,01 g. Se adauga 6 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1) şi circa 20 cmc acid fluorhidric 40%. Se lasa câteva minute în repaus şi se volatilizeaza pe baia de apa la fierbere. Când se ajunge la consistenta siropoasa se trece capsula pe sita din azbest, unde se continua evaporarea pana la degajarea anhidridei sulfurice. Se raceste capsula, se adauga 15 cmc acid fluorhidric 40% şi se evapora pe sita din azbest pana la încetarea degajarii vaporilor albi de anhidrida sulfurica. Se raceste capsula şi conţinutul se trece cantitativ într-un pahar de laborator, cu circa 150 cmc apa. Se adauga 10 cmc acid sulfuric, se incalzeste, se lasa pana a doua zi. Se filtreaza prin hârtie cu porozitate mica, iar precipitatul se spala cu apa calda. Filtrul cu precipitat se introduce într-un pahar de 250 cmc, se adauga 100 cmc acid azotic 65% diluat (1+1) şi se fierbe circa 30 de minute. Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica. Precipitatul de sulfat de bariu se calcineaza la flacara mica, într-un creuzet de portelan, pana la carbonizarea filtrului, şi apoi la circa 800°C pana la obţinerea masei constante şi se cantareste. Cantitatea de substanta calcinata este sulfatul de bariu.
1.2. Determinarea PbO
----------------
PbO se determina prin metoda gravimetrica sau complexometrica. Într-o capsula din platina se cantareste 1 g pulbere de sticla, cu o precizie de 0,01 g. Se adauga 6 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1) şi circa 20 cmc acid fluorhidric 40%. Se lasa câteva minute în repaus şi se volatilizeaza pe baia de apa la fierbere. Când se ajunge la consistenta siropoasa se trece capsula pe sita din azbest, unde se continua evaporarea pana la degajarea anhidridei sulfurice. Se raceste capsula şi conţinutul se trece cantitativ într-un pahar de laborator cu circa 150 cmc apa. Se adauga 10 cmc acid sulfuric, se incalzeste, se lasa pana a doua zi. Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica, iar precipitatul se spala cu apa calda pentru îndepãrtarea ionului SO(4) (verificarea se efectueazã cu soluţie de clorura de bariu). Filtrul cu precipitat se introduce într-un pahar de 250 cmc, se adauga 100 cmc acid azotic 65% diluat (1+1) şi se fierbe 30 de minute.
Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica. Filtratul obţinut se trateazã cu acid sulfuric 96%, amestecand continuu pentru a înlesni precipitarea sulfatului de plumb. Precipitarea este completa în momentul în care, dupã decantarea precipitatului, prin adaugare de acid sulfuric, nu se mai formeazã precipitat. Se incalzeste şi se concentreaza soluţia pana la apariţia vaporilor albi de anhidrida sulfurica. Se dilueaza cu circa 100 cmc apa şi se lasa precipitatul sa se depunã timp de minimum 2 ore. Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica, se spala cu acid sulfuric 1% de câteva ori, apoi cu alcool etilic 96% vol. pana la îndepãrtarea completa a ionului de SO(4) (verificarea se efectueazã cu soluţie de clorura de bariu 10%), se usucã filtrul în etuva la circa 100°C şi apoi se calcineaza la temperatura de 900°C într-un creuzet din portelan, pana la obţinerea masei constante. Rezultatul cantaririi este sulfatul de plumb.
1.3. Determinarea K(2)O
------------------
Conţinutul de K(2)O din sticla cristal se determina prin pulverizarea soluţiei de analizat într-o flacara de aer-propan şi fotometrarea la lungimea de unda de 768 nm, specifica potasiului. Trasarea curbelor de etalonare se realizeazã prin pulverizarea soluţiilor-etalon în flacara fotometrului şi citirea la galvanometru a deviatiilor acului, folosind filtre corespunzãtoare lungimii de unda de 768 nm pentru potasiu.
Din balonul de 500 cmc cu filtratul obţinut dupã separarea sulfatilor de bariu şi plumb se scot cu pipeta 25 cmc, se aduc cu apa la semn, se omogenizeaza. Se fotometreaza aceasta soluţie la 768 nm şi se citesc indicaţiile galvanometrului. Se fac citiri şi pe apa distilata şi se scad din cele obţinute pentru soluţia de analizat.
Cu rezultatele obţinute se citeşte pe curba de etalonare conţinutul de potasiu în miligrame.
1.4. Determinarea ZnO
----------------
Într-o capsula din platina se cantareste o proba de circa 1 g pulbere de sticla fin macinata cu o precizie ac 0,01 g.
Se adauga 6 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1) şi circa 20 cmc acid fluorhidric 40%, care se amesteca cu substanta de analizat prin agitarea uşoarã a capsulei.
Se lasa câteva minute în repaus şi se volatilizeaza pe baia de apa la fierbere. Când se ajunge la consistenta siropoasa se trece capsula prin sita din azbest, unde se continua evaporarea pana la degajarea anhidridei sulfurice.
Se raceste capsula, se adauga 15 cmc acid fluorhidric 40% şi se evapora pe sita din azbest pana la încetarea degajarii vaporilor albi de anhidrida sulfurica.
Se raceste capsula şi conţinutul se trece cantitativ într-un pahar de laborator cu circa 150 cmc apa. Se adauga 10 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1), se incalzeste pentru dizolvarea sulfatilor de fier şi de aluminiu şi se lasa pana a doua zi.
Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica, iar filtrul se pune într-un balon cotat de 500 cmc. Se aduce soluţia la semn şi se omogenizeaza.
Cu ajutorul unei pipete se scot 200 cmc soluţie din balonul cotat şi se introduc într-un pahar de laborator de 400 cmc. Se adauga 3-4 picaturi de fenolftaleina şi apoi hidroxid de sodiu pastile, pana la virarea în roşu a indicatorului şi încã 5 g în exces. Se fierbe 2-3 minute şi se trece totul cantitativ într-un balon cotat de 250 cmc.
Cu ajutorul unei pipete se scot 200 cmc soluţie şi se introduc într-un pahar de laborator de 400 cmc. Se adauga acid clorhidric 40% pana la pH 7 şi se incalzeste pe sita din azbest la flacara unui bec de gaz pana când soluţia miroase slab a amoniac. Se filtreaza hidroxidul de aluminiu printr-un filtru cu banda alba, iar filtratul se prinde într-un pahar de 400 cmc, se evapora pana la circa 150 cmc, se adauga amoniac pana la pH 7 şi circa 10-15 picaturi PAN. Se titreaza cu complexon III 0,1 M pana la culoarea galbena.
1.5. Limite
------
+/- 0,1 în valoare absolutã pentru fiecare determinare. Dacã din analiza apare o eroare inferioarã în limitele tolerantelor, fata de limitele fixate (30%, 24% sau 10%), trebuie luatã media a cel puţin trei analize. Dacã media este mai mare sau egala cu 29,95, 23,95 sau 9,95, sticla poate fi acceptatã în categoria corespunzand la 30%, 24% şi, respectiv, 10%.
2. Determinãri fizice
2.1. Densitatea
----------
Densitatea sticlei se poate determina prin:
a) metoda cu picnometru - determinarea masei probei de sticla (5-10 g) sub forma de cioburi şi a volumului ocupat de aceasta cu ajutorul picnometrului şi al unui lichid (apa distilata) a cãrui densitate este cunoscutã la temperatura de lucru;
b) metoda hidrostatica în domeniul 0,01, prin cantarirea unei probe de 10-50 g în aer şi cufundarea într-un lichid (apa distilata) cu densitate cunoscutã la temperatura de 20°C (plus sau minus 1°C), masurata cu o precizie de 0,2°C.
2.2. Indicele de refractie
---------------------
Indicele este mãsurat cu refractometrul care sa asigure o precizie de plus sau minus 1 x 10 (la minus 5), prin metoda reflexiei totale sau metoda devierii unui fascicul paralel de lumina.
2.3. Microduritatea
---------------
Se determina conform SR-ISO 938/95.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
