Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 29 alin. (3) şi al art. 108 din Constituţia României, republicatã, precum şi al <>art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor,
Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.
ART. 1
Se recunoaşte Statutul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã Decretul Prezidiului Marii Adunãri Naţionale nr. 588/1949 pentru aprobarea Statutului Bisericii Evanghelice Luterane Sinodo-Presbiteriale din Republica Popularã Românã, nepublicat.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul culturii şi cultelor,
Adrian Iorgulescu
Bucureşti, 9 aprilie 2008.
Nr. 400.
ANEXĂ
STATUTUL
Bisericii Evanghelice-Lutherane din România
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Denumirea bisericii este Biserica EvanghelicãLutheranã din România.
(2) Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România este comunitatea organizatã cu scopul practicãrii religiei de cãtre credincioşii evanghelici, parte a Bisericii lui Isus Cristos.
ART. 2
(1) Învãţãturile şi slujirea Bisericii Evanghelice-Lutherane din România se bazeazã pe Sfânta Scripturã, în spiritul simbolurilor curentului lutheran al Reformei.
(2) Documentele de credinţã ale Bisericii Evanghelice-Lutherane din România sunt Confesiunea Augustanã Invariata şi Catehismul Mic al lui Martin Luther.
(3) Simbolurile ecumenice ale credinţei ce aparţin Bisericii Evanghelice-Lutherane din România sunt: Crezul Apostolic, Niceo-Constantinopolitan şi cel Athanasian.
ART. 3
(1) Pe baza identitãţii confesionale, Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România funcţioneazã în comunitate de amvon şi sacramente cu Biserica Evanghelicã de Confesiune Augustanã, respectiv Biserica Evanghelicã Sãseascã din Transilvania, cu Biserica Evanghelicã-Lutheranã din Ungaria şi cu toate bisericile evanghelice-lutherane din alte ţãri.
(2) Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România funcţioneazã în comunitate de amvon şi sacramente cu Biserica Reformatã din România, aceastã legãturã fiind bazatã pe tradiţiile istorice seculare, precum şi cu bisericile care acceptã Concordatul de la Leuenberg.
(3) Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România întreţine legãturi frãţeşti cu celelalte biserici creştine şi are contacte ecumenice cu bisericile din România şi din strãinãtate, mai ales cu acele biserici care aparţin Consiliului Mondial al Bisericilor şi Conferinţei Bisericilor Europene.
ART. 4
(1) Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România considerã ca misiune a sa, primitã de la Isus Cristos, propovãduirea corectã şi din convingere a Evangheliei cãtre fiecare suflet, împãrtãşirea sacramentelor dupã învãţãturile date de cãtre Mântuitor şi practicarea faptelor dragostei, ca rod al credinţei.
(2) Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România organizeazã, în spiritul evanghelic-lutheran, serviciile divine, munca misionarã, diaconalã şi educarea enoriaşilor sãi. Pregãtirea personalului sãu bisericesc se face cu respectarea libertãţii de gândire şi de conştiinţã.
(3) Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România respectã Constituţia şi legile României.
(4) Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România este independentã şi suveranã în privinţa organizãrii interne, a legilor şi regulamentelor proprii, precum şi a conducerii şi a organizãrii disciplinei sale interne.
CAP. II
Membrii şi organizarea bisericii
ART. 5
Sunt membri ai Bisericii Evanghelice-Lutherane din România acele persoane de etnie maghiarã, slovacã, germanã, românã şi de altã naţionalitate care:
a) au primit taina botezului;
b) îşi manifestã personal apartenenţa la Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România prin intermediul confirmãrii sau prin declaraţia de adeziune;
c) acceptã, mãrturisesc şi respectã învãţãturile Bisericii Evanghelice-Lutherane din România.
ART. 6
Apartenenţa la Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România înceteazã prin deces, prin pãrãsirea bisericii sau prin excludere disciplinarã.
ART. 7
(1) Apartenenţa la Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România se materializeazã prin apartenenţa la o parohie.
(2) Este membrã a unei parohii din cadrul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România acea persoanã care locuieşte pe teritoriul acelei parohiei şi participã în mod activ, spiritual şi material, la susţinerea vieţii şi activitãţii comunitãţii bisericeşti.
(3) Membrii comunitãţii bisericeşti îşi exercitã dreptul de vot doar într-o singurã parohie, respectiv pe teritoriul acelei parohii sau al diasporei unde îşi au domiciliul stabil.
ART. 8
(1) Membrii Bisericii se organizeazã în parohii. Parohiile alcãtuiesc protopopiile, iar protopopiile alcãtuiesc eparhia.
(2) Organizarea credincioşilor în parohii sau filii, împãrţirea circumscripţiilor de diasporã între parohii, respectiv repartizarea parohiilor în protopopiate sunt stabilite de prezbiteriul eparhial.
(3) Parohiile, protopopiatele şi eparhia, respectiv instituţiile legal înfiinţate de acestea sunt persoane juridice, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 9
(1) În comunitãţile bisericeşti din cadrul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România limba de oficiere a slujbei este limba maghiarã, slovacã, germanã, respectiv românã, în funcţie de limba maternã şi de tradiţiile membrilor parohiei.
(2) Decizia privind limba în care se oficiazã slujba unei comunitãţi bisericeşti, respectiv într-o parohie, filie sau diasporã, aparţine adunãrii generale parohiale, iar la cererea comunitãţii de diasporã şi pe baza referinţei prezidiului protopopial aparţine prezbiteriului eparhial.
CAP. III
Autoguvernarea bisericii
ART. 10
Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România este o organizaţie autonomã care gestioneazã toate problemele proprii şi îşi alcãtuieşte Canonul, legile şi regulamentele interne specifice.
ART. 11
(1) În cadrul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România guvernarea bisericii se realizeazã pe baza principiului sinodo-prezbiterial, conform cãruia, în condiţiile formulate în Canon, fiecare membru al comunitãţii bisericeşti are dreptul de a participa la conducerea bisericii în mod direct sau prin reprezentanţii sãi legali.
(2) Organizarea şi funcţionarea Bisericii EvangheliceLutherane din România respectã principiul paritãţii, respectiv influenţa egalã a elementului clerical şi laic.
ART. 12
(1) Sinodul este organul decizional suprem, cu rol de reprezentare şi administrare, legislativ şi electoral.
(2) Adunarea generalã este organul electoral suprem al parohiei şi al protopopiatului, cu rol de reprezentare şi administrare.
ART. 13
Prezbiteriul este organul de guvernare şi executiv al Bisericii Evanghelice-Lutherane din România, la toate nivelele.
ART. 14
(1) Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România are la toate nivelele prezidii alese, formate din funcţionari clerici şi laici.
(2) La nivelul parohiilor, acestea se compun din preot şi curatorul parohial, la nivelul protopopiatelor, din protopop şi curatorul protopopial, la nivelul eparhiei, din episcop şi curatorul eparhial, precum şi din suplinitorii legali ai acestora.
(3) Copreşedinţii sunt membrii prezidiului cu drepturi egale, care reprezintã comunitatea ce i-a ales şi organele legale ale acesteia în faţa autoritãţilor, ei fiind competenţi de a le convoca, de a le prezida pe bazã de înţelegere, de a semna împreunã, în numele acestora, documente oficiale şi de a administra toate problemele bisericii, pe bazã consensualã.
ART. 15
Oficiile de administrare ale Bisericii Evanghelice-Lutherane din România sunt:
a) la nivel parohial: Oficiul parohial;
b) la nivel protopopial: Oficiul protopopial;
c) la nivel eparhial: Oficiul episcopal.
ART. 16
(1) Parohiile, protopopiatele şi eparhiile au dreptul de a înfiinţa şi susţine instituţii caritative, de misiune internã şi externã, sau alte instituţii cu scop religios, instituţii de învãţãmânt public şi de formare a personalului propriu, case de pensii, edituri de carte şi reviste, ateliere media, respectiv unitãţi economice.
(2) Funcţionarea instituţiilor şi organizaţiilor enumerate este reglementatã prin lege separatã, adoptatã de Sinod, conform legislaţiei din România, şi, ca atare, aparţine de organizarea bisericii şi se aflã sub conducerea, guvernarea şi supravegherea autoritãţilor bisericeşti.
ART. 17
În interesul serviciului bisericesc şi al conducerii, Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România organizeazã comisii consultative.
ART. 18
(1) La nivelul parohiilor, judecata şi disciplina bisericeascã revin Comisiei de disciplinã parohialã care este formatã din membri aleşi din cadrul prezbiterilor.
(2) La nivelul protopopiatelor, judecata şi disciplina bisericeascã aparţin Comisiei de disciplinã protopopialã, la nivelul eparhiei acestea sunt competenţe ale Comisiei de disciplinã generalã eparhialã, iar la cel mai înalt nivel, ale Comisiei de disciplinã extraordinarã.
ART. 19
(1) La fiecare adunare generalã, adunare prezbiterialã şi la fiecare adunare regulamentarã a comisiilor este obligatorie încheierea unui proces-verbal care va trebui sã cuprindã, obligatoriu, lista celor prezenţi cu drept de vot, prezidiul, secretarii, cei care semneazã pentru conformitate, respectiv propunerile şi hotãrârile luate.
(2) Câte un exemplar al procesului-verbal va fi trimis autoritãţilor bisericeşti superioare.
ART. 20
(1) La adunãrile bisericeşti, voinţa legal manifestatã a majoritãţii celor cu drept de vot este decisivã.
(2) Au drept de vot şi pot fi aleşi doar acei membri majori (care au împlinit vârsta de 18 ani) ai bisericii care contribuie material la susţinerea bisericii în mod sistematic.
(3) La adunãrile bisericii votul este, de regulã, deschis.
(4) În probleme materiale sau principiale importante, prezidiul poate dispune votul nominal.
(5) În probleme legate de alegeri şi probleme personale, la cererea celor interesaţi sau pe baza deciziei prezidiului, se poate dispune votul secret, cu aprobarea adunãrii generale.
ART. 21
(1) Adunarea generalã sau Sinodul poate lua hotãrâri valabile doar în problemele care se aflã pe ordinea de zi.
(2) Hotãrârea Adunãrii generale, respectiv a Sinodului poate fi modificatã doar de o nouã adunare generalã sau de un nou sinod.
(3) Hotãrârile privind alegerile pot fi desfiinţate de organele competente doar pe cale disciplinarã.
ART. 22
(1) Hotãrârile Adunãrii generale, respectiv ale Sinodului intrã în vigoare prin pronunţare în cadrul adunãrii.
(2) Hotãrârile şi dispoziţiile administrative ale altor autoritãţi bisericeşti intrã în vigoare prin comunicarea hotãrârii sau a dispoziţiei (pronunţare, respectiv înmânare).
(3) Rezultatul votului intrã în vigoare doar dupã împlinirea termenului de apel de 15 zile de la pronunţarea rezultatului votului, iar în caz de apel se va aştepta decizia autoritãţii competente pentru investigarea validitãţii votului.
CAP. IV
Serviciul preoţesc
ART. 23
(1) Isus Cristos a orânduit un serviciu special pentru propovãduirea Evangheliei şi împãrtãşirea sacramentelor. Conform ordinii bisericeşti, acest serviciu este efectuat de preotul regulamentar hirotonit în acest sens.
(2) Hirotonirea este dreptul şi sarcina exclusivã a episcopului.
(3) Poate fi hirotonit doar acel membru cu moralitate ireproşabilã al bisericii care dispune de pregãtire teologicã corespunzãtoare, dupã cel puţin un an de serviciu practic în cadrul candidaturii la preoţie şi dupã susţinerea examenului bisericesc. Comisia teologicã analizeazã şi aptitudinea candidatului pentru serviciul preoţesc şi face propuneri episcopului cu privire la hirotonirea candidatului.
(4) Candidatul dobândeşte statutul şi diploma de preot cu ocazia hirotonirii.
(5) Caracterul de vocaţie al serviciului preoţilor şi dreptul împãrtãşirii sacramentelor sunt identice, indiferent de locul angajãrii preoţeşti şi de competenţa de guvernare a bisericii.
(6) Dreptul şi sarcina specificã a preotului aflat în slujba bisericii este îndeplinirea atribuţiilor bisericeşti: propovãduirea publicã a învãţãturii lui Dumnezeu, împãrtãşirea sacramentelor, dezlegarea de pãcate, binecuvântarea cãsniciilor bisericeşti, oficierea înmormântãrilor bisericeşti şi pastoraţia credincioşilor.
ART. 24
În caz de nevoie, episcopul poate hirotoni în funcţia de levit, pe bazã de examen, un membru al bisericii cu pregãtire teologicã parţialã, apt pentru aceasta şi cu moralitate ireproşabilã, şi îl poate numi pentru serviciu preoţesc în calitate de capelan.
ART. 25
În interesul edificãrii comunitãţii bisericeşti, episcopul poate împuternici studenţi la teologie, iar la cererea parohului, laici din rândul membrilor devotaţi şi competenţi ai comunitãţii, pentru serviciul divin auxiliar (propovãduirea Cuvântului şi împãrtãşirea sacramentelor).
ART. 26
Episcopul exercitã drept de supraveghere asupra învãţãturilor, asupra efectuãrii serviciului divin şi asupra comportamentului etic al preotului, respectiv teologului, levitului sau laicului împuternicit pentru oficierea serviciului divin auxiliar.
ART. 27
(1) Preotul, preotul suplinitor, capelanul, levitul şi candidatul la preoţie sunt de obicei salariaţi ai bisericii.
(2) Aceştia au dreptul la locuinţã de serviciu, ale cãrei cheltuieli de întreţinere vor fi suportate de cãtre bisericã, pe baza hotãrârii prezbiteriale.
ART. 28
Preoţii îşi pãstreazã calitatea de preot şi dupã pensionare. La cerere, cu acordul preotului competent, pot oficia orice serviciu preoţesc sau divin.
ART. 29
Preotul care a renunţat la serviciul bisericesc sau care este caterisit ca urmare a unei proceduri disciplinare îşi pierde statutul de preot, nu poate oficia serviciul preoţesc, nu poate purta ţinuta liturgicã şi nu poate folosi titlul de preot.
ART. 30
În cazul în care titularul diplomei de preot nu a fost angajat al bisericii timp de 5 ani fãrã întrerupere este necesarã expertiza Consiliului teologic şi aprobarea episcopului pentru reluarea funcţiei de preot.
CAP. V
Personalul parohiei
ART. 31
(1) Pot îndeplini funcţii bisericeşti doar acei membri majori ai bisericii, de moralitate ireproşabilã, care corespund condiţiilor cerute de funcţie, participã regulat la viaţa bisericii de cel puţin 3 ani şi contribuie material la susţinerea bisericii.
(2) Alegerea în funcţii bisericeşti este valabilã pe o perioadã de 6 ani, cu excepţia cazurilor în care Canonul prevede altfel.
(3) Realegerea este permisã.
(4) Funcţionarul care lipseşte nemotivat de la 3 adunãri consecutive convocate regulat îşi pierde funcţia dobânditã în urma alegerilor.
ART. 32
(1) Biserica poate angaja în serviciul ei personal plãtit, de preferinţã din rândul membrilor comunitãţii.
(2) Pot fi angajate doar persoane majore, de moralitate ireproşabilã, care corespund condiţiilor cerute de serviciu.
(3) Biserica pretinde angajaţilor sãi sã participe activ la viaţa comunitãţii parohiale în care îşi efectueazã serviciul sau pe al cãrei teritoriu îşi au domiciliul stabil, dupã puterile şi capacitãţile lor.
ART. 33
Funcţionarii şi angajaţii trebuie informaţi într-un mod care poate fi dovedit asupra drepturilor şi obligaţiilor lor cu ocazia instalãrii în funcţie.
ART. 34
Fiecare funcţionar şi angajat al bisericii este rãspunzãtor pentru pagubele cauzate în mod intenţionat sau din neglijenţã bisericii.
CAP. VI
Parohia
ART. 35
(1) Parohia este comunitatea religioasã organizatã legal pentru practicarea în comun a religiei de cãtre credincioşii evanghelici-lutherani care locuiesc pe un teritoriu determinat.
(2) Parohia evanghelicã-lutheranã poate sã îşi asume îngrijirea spiritualã a tuturor creştinilor care solicitã acest lucru.
ART. 36
(1) Orice persoanã botezatã dupã ritul evangheliclutheran, respectiv care şi-a manifestat intenţia de aderare şi care nu s-a mutat din localitate sau nu şi-a manifestat intenţia de pãrãsire a cultului este consideratã membrã a parohiei bisericeşti.
(2) Sunt consideraţi membri cu drept de vot ai parohiei doar acei membrii botezaţi şi confirmaţi ai bisericii care contribuie material la susţinerea parohiei în mod regulat.
ART. 37
(1) Drepturile membrilor parohiilor sunt: pot participa la serviciile divine, pot folosi mijloacele harului, pot face uz de serviciile oficiale ale preotului şi ale funcţionarilor bisericii, se pot folosi de instituţiile bisericeşti, pot exercita în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare dreptul de a alege şi de a fi ales, dupã confirmare pot deveni naşi, în caz de prejudicii religioase pot cere protecţia autoritãţilor bisericeşti competente.
(2) Obligaţiile membrilor parohiilor sunt: sã ducã o viaţã religioasã şi moralã adecvatã, sã participe la serviciile divine, sã se foloseascã de mijloacele harului, sã se îngrijeascã de botezul şi educarea religioasã a copiilor, sã promoveze interesele bisericii, sã respecte normele, regulamentele şi dispoziţiile legale emise de autoritãţile bisericeşti.
ART. 38
Oficiul administrativ al parohiei este oficiul parohial.
ART. 39
Conducãtorul responsabil al oficiului parohial este preotul paroh, respectiv suplinitorul legal al acestuia.
CAP. VII
Protopopiatul
ART. 40
Pentru o mai bunã organizare şi supraveghere a activitãţii misionare şi administrative, unirea mai multor comunitãţi bisericeşti într-o autoritate superioarã în vederea conducerii, administrãrii şi menţinerii ordinii bisericeşti formeazã protopopiatul.
ART. 41
Organul suprem de reprezentare, administrare şi electoral al protopopiatului este adunarea generalã protopopialã.
ART. 42
Membrii cu drept de vot ai adunãrii generale protopopiale sunt:
a) prezidiul protopopiatului: protopopul şi curatorul protopopial, iar în cazul imposibilitãţii exercitãrii atribuţiilor legale şi statutare, suplinitorii legali ai acestora;
b) preoţii aleşi aparţinând protopopiatului şi curatorii parohiilor, iar în cazul imposibilitãţii exercitãrii atribuţiilor legale şi statutare, suplinitorii legali ai acestora;
c) reprezentanţii parohiilor, pe bazã de alegeri; fiecare parohie trimite de douã ori atâţia reprezentanţi câte posturi de preot paroh susţine.
ART. 43
(1) Organul executiv şi de guvernare al protopopiatului este prezbiteriul protopopiatului.
(2) Membrii prezbiteriului protopopial sunt: toţi demnitarii protopopiatului, cu excepţia celor 2 cenzori şi a membrilor comisiilor de disciplinã.
ART. 44
(1) Prezidiul prezbiteriului protopopial sunt: protopopul şi curatorul protopopial, iar în cazul imposibilitãţii exercitãrii atribuţiilor legale şi statutare, suplinitorii legali ai acestora.
(2) Prezbiteriul protopopial este convocat de prezidiul protopopiatului prin invitaţie care trebuie sã conţinã locul, data şi ordinea de zi exactã a adunãrii.
(3) Şedinţele prezbiteriului protopopial se ţin în general o datã pe an, dar în caz de nevoie pot fi convocate oricând.
ART. 45
(1) Reprezentantul şi conducãtorul ecleziastic suprem al protopopiatului este protopopul.
(2) Protopopul este ales cu majoritate simplã (jumãtate + unu) de cãtre adunãrile generale ale parohiilor, din rândul preoţilor protopopiatului aleşi şi aflaţi de cel puţin 10 ani în serviciul bisericii.
ART. 46
(1) Curatorul protopopial este reprezentantul, conducãtorul laic suprem al protopopiatului.
(2) Curatorul protopopial este ales cu majoritate simplã (jumãtate + unu) de adunãrile generale ale parohiilor din rândul funcţionarilor laici ai parohiilor.
CAP. VIII
Eparhia
ART. 47
Eparhia este alcãtuitã din unirea parohiilor organizate în protopopiate spre alcãtuirea autoritãţii supreme de conducere şi administrare a bisericii.
ART. 48
Sinodul este organul reprezentativ şi administrativ, legislativ şi electoral, respectiv de luare a deciziilor teologice supreme.
ART. 49
Sinodul este convocat de prezidiul eparhial, care trimite fiecãrui membru o invitaţie în scris cu cel puţin 3 luni înainte, specificând locul, data şi odinea de zi exactã.
ART. 50
(1) Sinodul se întruneşte de regulã din 3 în 3 ani, în caz de nevoie poate fi convocat oricând, în caz excepţional se trimite invitaţie în scris cu o lunã înainte, specificând locul, data şi ordinea de zi exactã.
(2) La cererea în scris a unei treimi din membrii sinodului, prezidiul este obligat sã convoace Sinodul în termen de 3 luni.
ART. 51
(1) Sinodul este legal întrunit:
a) dacã a fost convocat conform regulamentului;
b) dacã este prezentã majoritatea simplã a membrilor cu drept de vot şi fiecare protopopiat este reprezentat.
(2) Componenţa şi funcţionarea Sinodului sunt stipulate într-un regulament separat.
ART. 52
Prezbiteriul eparhial este organul suprem de guvernare şi executiv al eparhiei.
ART. 53
(1) Prezidiul prezbiteriului eparhial este compus din episcop şi curatorul eparhial, iar în cazul imposibilitãţii exercitãrii atribuţiilor legale şi statutare, din suplinitorii legali ai acestora.
(2) Prezbiteriul eparhial este convocat de prezidiu cu cel puţin 30 de zile înainte, prin invitaţie, care va indica data, locul şi ordinea de zi a şedinţei.
(3) Prezbiteriul eparhial se întruneşte anual şi ori de câte ori problemele o impun.
ART. 54
Prezbiteriul eparhial este legal întrunit:
a) dacã a fost convocat regulamentar;
b) dacã este prezentã majoritatea simplã a membrilor sãi.
ART. 55
Prezidiul este organul reprezentativ şi administrativ al eparhiei.
ART. 56
Membrii prezidiului sunt episcopul şi curatorul eparhial.
ART. 57
Episcopul este pãstorul credincioşilor şi al preoţilor eparhiei, reprezentantul ecleziastic al eparhiei cu demnitate supremã în relaţiile cu autoritãţile, alte confesiuni, instituţii şi organizaţii interne şi strãine, ecleziastice şi laice, respectiv conducãtorul suprem al administraţiei bisericeşti şi al Oficiului episcopal.
ART. 58
Curatorul eparhial este reprezentantul şi conducãtorul laic cu demnitate supremã al Bisericii EvangheliceLutherane din România în relaţiile cu autoritãţile, instituţiile şi organizaţiile interne şi strãine, ecleziastice şi laice.
ART. 59
(1) Consiliul de conducere al eparhiei este consiliul consultativ al episcopului şi ia mãsuri în toate problemele care nu ţin de competenţa exclusivã a prezbiteriului eparhial şi a Sinodului, respectiv pentru care primeşte împuternicire de la prezbiteriul eparhial, iar urgenţa acestor probleme nu permite ca biserica sã aştepte dispoziţiile prezbiteriului competent.
(2) Consiliul de conducere ia decizii privind distribuirea ajutoarelor.
CAP. IX
Disciplina bisericeascã
ART. 60
Competenţa Bisericii.
Comisiile disciplinare bisericeşti sunt competente sã judece:
a) delictele de disciplinã bisericeascã;
b) plângerile privind valabilitatea alegerilor;
c) plângerile şi problemele controversate privind administrarea şi patrimoniul bisericii;
d) cazurile de încãlcare a credinţei în bisericã şi a altor obligaţii.
ART. 61
(1) Biserica îşi exercitã competenţa disciplinarã prin comisiile de disciplinã ale Bisericii.
(2) Comisiile de disciplinã ale Bisericii sunt:
a) Comisia de disciplinã parohialã;
b) Comisia de disciplinã protopopialã;
c) Comisia de disciplinã generalã;
d) Comisia de disciplinã extraordinarã - are competenţa de a aplica procedura disciplinarã în cazul membrilor Prezidiului Bisericii şi ai Comisiei de disciplinã generale.
(3) Disciplinarea şi procedura disciplinarã bisericeascã sunt reglementate prin regulament separat.
CAP. X
Dispoziţii finale
ART. 62
Biserica Evanghelicã-Lutheranã din România este identicã cu Biserica Evanghelicã Sinodo-Prezbiterialã de Confesiune Augustanã din România, fiind succesoarea legalã a acesteia.
ART. 63
(1) Bunurile mobile şi imobile ale protopopiatelor, parohiilor şi ale instituţiilor Bisericii Evanghelice-Lutherane din România intrã în proprietatea eparhiei în cazul desfiinţãrii instituţiilor mai sus amintite, iar prezbiteriul eparhial dispune cu privire la acestea.
(2) În situaţia desfiinţãrii Bisericii Evanghelice-Lutherane din România, succesoarea legalã a acesteia este Federaţia Mondialã Lutheranã, World Lutheran Federation, iar bunurile mobile şi imobile ale bisericii trec în proprietatea federaţiei.
ART. 64
În conformitate cu prezentul statut, Biserica Evanghelicã-Lutheranã se autoguverneazã independent prin legile şi regulamentele adoptate de Sinod, precum şi prin regulile adoptate de alte organe cu drept de autoguvernare ale Bisericii.
ART. 65
Prezentul statut poate fi modificat printr-o decizie a Sinodului Bisericii Evanghelice-Lutherane din România.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
