Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 39 din 28 decembrie 2000 pentru acordarea increderii Guvernului Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 39 din 28 decembrie 2000 pentru acordarea increderii Guvernului

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 700 din 28 decembrie 2000
Comenteaza legea
Având în vedere dezbaterile care au avut loc în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 28 decembrie 2000 asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, prezentate de cãtre domnul Adrian Nastase, candidatul pentru funcţia de prim-ministru,
în conformitate cu rezultatul votului consemnat în procesul-verbal din data de 28 decembrie 2000,
în temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţia României,

Parlamentul României adopta prezenta hotãrâre.

ARTICOL UNIC
Se acorda încredere Guvernului, în componenta prevãzutã în anexa nr. 1, pentru realizarea Programului sau de guvernare prevãzut în anexa nr. 2.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU



     ANEXA 1

                      LISTA
               Guvernului României
    
    1. Adrian Nastase               - prim-ministru
    2. Mircea Geoana                - ministrul afacerilor externe
    3. Hildegard Carola Puwak       - ministrul integrãrii europene
    4. Mihai Nicolae Tanasescu      - ministrul finanţelor publice
    5. Rodica Mihaela Stanoiu       - ministrul justiţiei
    6. Ioan Mircea Pascu            - ministrul apãrãrii naţionale
    7. Ioan Rus                     - ministru de interne
    8. Gheorghe Romeo Leonard Cazan - ministrul dezvoltãrii şi prognozei
    9. Marian Sarbu                 - ministrul muncii şi solidaritãţii 
                                      sociale
    10. Dan Ioan Popescu            - ministrul industriei şi resurselor
    11. Ilie Sarbu                  - ministrul agriculturii, 
                                      alimentaţiei şi pãdurilor
    12. Aurel Constantin Ilie       - ministrul apelor şi protecţiei 
                                      mediului
    13. Miron Tudor Mitrea          - ministrul lucrãrilor publice, 
                                      transporturilor şi locuinţei
    14. Matei-Agathon Dan           - ministrul turismului
    15. Silvia Ciornei              - ministru pentru întreprinderile 
                                      mici şi mijlocii şi cooperatie
    16. Ecaterina Andronescu        - ministrul educaţiei şi cercetãrii
    17. Razvan Theodorescu          - ministrul culturii şi cultelor
    18. Daniela Bartos              - ministrul sãnãtãţii şi familiei
    19. Georgiu Gingaras            - ministrul tineretului şi sportului
    20. Dan Nica                    - ministrul comunicaţiilor şi 
                                      tehnologiei informatiei
    21. Octav Cozmanca              - ministrul administraţiei publice
    22. Vasile Dincu                - ministrul informaţiilor publice
    23. Petru Şerban Mihailescu     - ministru pentru coordonarea 
                                      Secretariatului General al 
                                      Guvernului
    24. Acsinte Gaspar              - ministru pentru relaţia cu 
                                      Parlamentul
    25. Ovidiu Tiberiu Musetescu    - ministrul Autoritãţii pentru 
                                      Privatizare şi Administrarea
                                      Participatiunilor Statului
    26. Vasile Puscas               - ministru delegat la Ministerul 
                                      Integrãrii Europene - 
                                      negociator-şef cu Uniunea 
                                      Europeanã
    27. Şerban Constantin Valeca    - ministru delegat la Ministerul 
                                      Educaţiei şi Cercetãrii - pentru 
                                      activitatea de cercetare



ANEXA 2

PROGRAM DE GUVERNARE
pe perioada 2001-2004

Programul de guvernare pentru perioada 2001-2004 reprezintã ansamblul de acţiuni şi mãsuri care vizeazã punerea în aplicare a Ofertei electorale a P.D.S.R. de la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din noiembrie 2000.
Elaborarea prezentului Program de guvernare s-a realizat pornind de la o analiza complexa a situaţiei economice, sociale şi politice din România, precum şi a contextului european şi mondial în care acest program urmeazã sa fie realizat.
Un criteriu determinant în stabilirea obiectivelor şi strategiilor guvernamentale a fost cel al concordanţei cu cerinţele integrãrii europene şi euroatlantice.
Evaluarea obiectivã a ultimilor patru ani releva ca s-a înregistrat un regres economic şi o profunda acutizare a crizei în plan social. Esecul politicilor coalitiei ce a condus România în perioada 1996-2000 a subminat încrederea cetãţenilor în viitorul tarii şi a compromis în constiinta opiniei publice reforma, aceasta devenind sinonima, pentru mulţi dintre romani, cu saracia şi somajul.
Este demn de remarcat ca în acest context economic şi politic dificil un procent considerabil din electorat a optat pentru o guvernare de tip social-democrat.
Pentru a asigura coerenta şi eficienta guvernarii partidele reunite în Polul Democrat Social din România au hotãrât sa-şi asume, în pofida tuturor riscurilor, responsabilitatea formãrii unui guvern monocolor minoritar sub conducerea domnului Adrian Nastase.
Programul de guvernare al P.D.S.R. propune o viziune noua asupra activitãţii Executivului, care se bazeazã pe o serie de soluţii novatoare, dar care iau în considerare sugestii şi recomandãri ale Uniunii Europene, precum şi cerinţe ale Fondului Monetar Internaţional şi ale Bãncii Mondiale.
Principiul echilibrului între imperativele economiei de piata şi cel al protecţiei şi solidaritãţii sociale este unul dintre fundamentele prezentului Program de guvernare.
Acesta trebuie analizat şi evaluat în conexiune directa cu structura Cabinetului şi cu nominalizãrile viitorilor miniştri. Echipa guvernamentalã este, prin ea însãşi, un semn al dorintei de innoire şi profesionalizare a demersului politic executiv şi aduce, pe lângã competenta şi moralitate, avantajul unei puternice voinţe politice de schimbare a realitatilor româneşti şi de progres.
Un principiu fundamental de conduita al Guvernului Adrian Nastase este respectarea separaţiei puterilor în stat şi acordarea rolului firesc de for legislativ Parlamentului.
Prin modul de concepere a Programului de guvernare şi prin modalitãţile de punere în practica a acestuia Executivul doreşte sa sporeasca stabilitatea şi coerenta cadrului legislativ, sa ofere transparenta şi predictibilitate deciziilor sale.
Având în vedere rezultatele evaluãrilor situaţiei economice, sociale şi politice şi consecvent cu prevederile ofertei electorale, Guvernul P.D.S.R. a stabilit pentru urmãtoarea perioada de guvernare urmãtoarele prioritati:
- relansarea creşterii economice;
- combaterea saraciei şi a somajului;
- refacerea autoritãţii statului şi a instituţiilor sale;
- reducerea birocratiei, combaterea coruptiei şi a criminalitatii;
- continuarea şi accelerarea procesului de integrare în Uniunea Europeanã şi în NATO.
În locul unor abordari abstracte şi al centrarii efortului de guvernare pe zona echilibrelor macromonetare Guvernul P.D.S.R. va adopta o viziune pragmatica, deschisã spre economia realã şi spre nevoile resimtite, în modul cel mai direct, de cãtre cetãţenii tarii şi, din acest motiv, îşi propune, ca indicatori de succes ai politicilor sale economice, creşterea realã şi durabila a produsului intern brut şi îmbunãtãţirea semnificativã şi generalizata a standardului de viata al cetãţenilor României.
Creşterea economicã durabila va fi realizatã prin modernizarea industriei, agriculturii, infrastructurii şi serviciilor. Educaţia, învãţãmântul, cercetarea şi cultura reprezintã, în viziunea Programului de guvernare, vectori importanti ai strategiei noastre de dezvoltare.
Refacerea încrederii în actul de justiţie şi în mecanismele de impunere a legalitãţii şi ordinii publice va dobândi caracter de urgenta pentru viitorul executiv, în vederea asigurãrii protecţiei drepturilor şi siguranţei cetãţeanului.
Interesul naţional, imperativele momentului, riscul ca echilibrul fragil al democraţiei sa cedeze în fata tensiunilor şi presiunilor sociale cer responsabilitate politica şi coeziune din partea forţelor politice democratice, indiferent de apartenenţa lor doctrinara, astfel încât sa se poatã parcurge cat mai repede etapa de instalare a noului Guvern şi de trecere la aplicarea de urgenta a programului de guvernare propus.
Dificultãţile specifice acestei etape, acutizarea unor disfunctionalitati specifice perioadei de iarna, necesitatea de a da în plan extern un rãspuns concret şi pozitiv privind capacitatea României de a se menţine pe drumul democraţiei şi al integrãrii europene şi euroatlantice fac necesarã o stare de pace socialã şi politica de cel puţin un an, timp în care Guvernul P.D.S.R., condus de domnul Adrian Nastase, sa poatã adopta mãsurile de maxima necesitate şi care, asa cum s-a dovedit în cadrul consultãrilor politice preliminare pentru obţinerea votului de investitura în Parlament, reprezintã o buna baza pentru acţiune consensuala pe plan legislativ, precum şi la nivelul societãţii civile şi al partenerilor sociali şi economici.
Pentru a asigura o baza socialã şi politica cat mai solida de sustinere a iniţiativelor şi programelor guvernamentale vom rãmâne consecvent adeptii unei maniere de lucru bazate pe dialog politic, social şi economic şi pe consultarea partenerilor politici şi a opiniei publice.
Având constiinta faptului ca un program de guvernare este un instrument de lucru şi ca realitatea impune uneori schimbãri de strategie şi de ritm, dorim ca atunci când Executivul se va afla în situaţia de a aduce modificãri importante în raport cu prezentul Program de guvernare sa consulte Parlamentul şi sa-şi asume rãspunderea în fata acestuia şi a electoratului pentru respectivele optiuni.

CAP. 1
Starea societãţii româneşti dupã guvernarea din perioada 1996-2000

Alternanta la putere în noiembrie 1996 a fost consideratã la acel moment, cu buna-credinţa, ca premisa favorabilã pentru consolidarea democraţiei, pentru avansarea României în direcţia progresului economic şi social. La finalul de mandat al coalitiei care a preluat puterea în urma alegerilor de atunci, orice analiza a realitatilor, cat de sumarã şi sub orice aspect ar fi facuta, impune recunoaşterea faptului ca sperantele populaţiei au fost dramatic inselate.
Realitatea din anii ce au urmat preluãrii puterii de cãtre coalitia C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. confirma, pe de o parte, discrepanta enorma dintre promisiunile electorale şi realizarea programelor prezentate Parlamentului şi opiniei publice de cãtre guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isarescu. Pe de alta parte, a devenit tot mai evidenta incapacitatea acestor guverne de a gestiona tranzitia şi reforma economicã şi socialã.
Mãsurile de politica economicã şi socialã promovate în perioada 1997-2000 au avut efecte de o gravitate extrema pentru situaţia tarii, evaluate ca atare de Comisia Europeanã, Fondul Monetar Internaţional şi agenţiile de rating.

1.1. Principalele consecinţe ale actului de guvernare în perioada 1996-2000 constau în:
- desfãşurarea haotica a reformei economice şi sociale, lipsitã de o conceptie coerenta, care sa stabileascã cu claritate interesele strategice ale dezvoltãrii şi direcţiile de acţiune, în scopul creşterii economice a tarii, reducerii decalajelor dintre România şi statele dezvoltate, în perspectiva integrãrii în Uniunea Europeanã şi în NATO. Deşi prioritatea absolutã a Parteneriatului de aderare a României la Uniunea Europeanã din martie 1998 era elaborarea unei Strategii de dezvoltare economicã pe termen mediu, acest lucru nu s-a realizat decât la insistentele repetate ale Comisiei Europene, în martie 2000;
- agravarea crizei economice prin falimentarea unui mare numãr de agenţi economici (dintre care peste 300 mii întreprinderi mici şi mijlocii private), dezorganizarea agriculturii, neglijarea capitalului autohton, diminuarea drastica a procesului investitional, inflamarea inflaţiei şi devalorizarea accentuata a monedei naţionale. Politica promovata a fost în contradictie totalã cu însãşi noţiunea de reforma. Rata negativa de creştere ce caracterizeazã perioada 1997-2000 printr-un regres economic de aproape 13% a plasat România pe ultimul loc între ţãrile din Europa Centrala şi de Est, alãturi de care dorim sa pasim în NATO şi în Uniunea Europeanã. În aceste condiţii aplicarea întocmai a prevederilor referitoare la ritmurile de creştere din "Strategia nationala de dezvoltare economicã a României pe termen mediu" arata ca regresul înregistrat în perioada în care ţara a fost administratã de coalitia de dreapta ar putea fi recuperat pana la sfârşitul anului 2003;
- ingerintele administrative în mecanismele de funcţionare ale economiei de piata, politizarea excesiva a intervenţiei statului în economie, absenta unor prioritati temeinic fundamentate în restructurarea ramurilor productive au fãcut tot mai dificila relansarea economicã;
- desfãşurarea sistematica de acţiuni ilegale de înstrãinare a capitalului de stat, extrem de pãgubitoare pentru avutia nationala, prin: propunerea unor preţuri de oferta mai mici decât cele stabilite de piata, selectarea ofertelor în funcţie de interesele clientelei politice ale actualei puteri; evitarea sau trucarea licitaţiilor, lipsa oricãrui control în perioada postprivatizare; interzicerea controlului instituţiilor specializate asupra activitãţii Fondului Proprietãţii de Stat.
Climatul economic nefavorabil, legislaţia instabila şi corupţia extinsã au alungat din România marii investitori, asa cum arata toate rapoartele instituţiilor europene şi mondiale. Dovada este data de faptul ca adevaratii investitori strãini nu au fost interesaţi de procesul de privatizare din România, asa cum acesta a fost promovat de guvernele coalitiei de dreapta.
În acest context este de evidenţiat ca, în perioada preelectorala, caracterul ilegal şi daunator interesului naţional al activitãţii F.P.S. s-a agravat, manifestãrile ilegale concretizandu-se într-un adevãrat jaf al economiei;
- sprijinirea de cãtre ultimul Guvern a unor acţiuni frauduloase, prin adoptarea unei serii de acte normative pentru scutirea sau reducerea debitelor curente şi a majorãrilor de întârziere pe care unele societãţi supuse privatizãrii le aveau cãtre statul roman; la aceasta s-au adãugat reesalonarile de datorii pe care Guvernul le-a acordat societãţilor economice conduse de persoane aparţinând clientelei politice;
- abandonarea sustinerii agriculturii româneşti şi a intereselor ţãrãnimii prin renunţarea la facilitãţile şi sprijinul statului acordate producãtorilor agricoli, în contradictie cu politicile de subvenţii practicate de ţãrile dezvoltate. La aceasta s-a adãugat şi practicarea unor politici vamale care au dezavantajat şi au descurajat producãtorul agricol şi din industria alimentara de sprijin şi protecţie;
- neglijarea rolului capitalului autohton în consolidarea economiei, lipsa de interes şi deteriorarea condiţiilor în care au funcţionat întreprinderile mici şi mijlocii, inclusiv prin anularea unor facilitãţi fiscale pentru stimularea şi dezvoltarea sectorului privat; practic, s-a instituit un regim discriminatoriu, investitorii autohtoni fiind inlaturati din competiţie pe piata interna a capitalului;
- promovarea unei politici fiscale defectuoase, nestimulative pentru producţie şi investiţii. S-au adoptat mãsuri care au amplificat fiscalitatea, în special pe seama impovararii suplimentare a cetãţeanului;
- lipsa de preocupare pentru crearea de noi locuri de munca şi pentru combaterea somajului; mãsurile de protecţie socialã pentru personalul disponibilizat prin lichidarea întreprinderilor s-au redus la acordarea unor plati compensatorii, lipsind populaţia de oportunitati veridice de recalificare şi reconversie profesionalã;
- prãbuşirea grava a nivelului de trai, saracirea populaţiei României atingand cote alarmante. S-a constatat lipsa unei politici coerente şi eficiente de protecţie socialã, în totalã contradictie cu promisiunile electorale şi cu programele guvernamentale prezentate în Parlamentul tarii;
- condiţiile de viata ale cetãţenilor s-au degradat continuu, majoritatea covarsitoare a populaţiei - muncitori, pensionari, ţãrani, tineri, intelectuali, salariaţi bugetari - a trãit cea mai dramatica scãdere a nivelului de trai din ultimii 11 ani. Cea mai elocventa dovada în acest sens sunt raportarile Institutului Naţional de Statistica şi Studii Economice, ce atesta scãderea salariului real de la 74,4% în decembrie 1996 la 56,8 % la începutul lunii noiembrie 2000 fata de octombrie 1990, timp în care puterea de cumpãrare a pensionarilor a scãzut şi mai mult, ajungandu-se ca în anul 2000 ponderea populaţiei aflate în saracie sa reprezinte 43% din totalul populaţiei (19,9% în anul 1996);
- situaţia din sistemul de sãnãtate s-a degradat în mod constant, atingand "cota de alarma"; deşi la preluarea puterii fosta coalitie a afirmat ca sãnãtatea omului are o semnificatie strategica, acţiunile guvernamentale s-au limitat doar la adoptarea unor mãsuri de pseudoreforma şi chiar de antireforma care au reuşit sa demonteze, în punctele esenţiale, tot ce s-a realizat pana în noiembrie 1996;
- procesul investitional susţinut din surse bugetare a fost concentrat, în special, pe conservarea şi nu pe continuarea şi finalizarea obiectivelor de investiţii începute şi aflate în diferite faze de realizare. Obiectivele noi de investiţii au fost practic ignorate cu desãvârşire în unii ani ai perioadei analizate;
- diminuarea dramatica a accesului şi cuprinderii tineretului în treptele superioare de instrucţie şi manifestarea unui dezinteres grav fata de promovarea acestuia în societate;
- neacordarea fondurilor strict necesare pentru dezvoltarea cercetãrii ştiinţifice, punând în pericol existenta centrelor traditionale de cercetare, consolidate de-a lungul multor decenii de generaţii stralucite de cercetãtori;
- cultura a fost substanţial afectatã de lipsa de interes pentru susţinerea unor instituţii de cultura de importanta nationala, precum şi a unor publicaţii de mare prestigiu.

1.2. Starea actuala a economiei româneşti
Starea actuala a economiei româneşti se caracterizeazã, în mod sintetic, printr-un sistem institutional slab structurat, determinat de: incertitudinea drepturilor de proprietate pentru o parte a avutiei naţionale (active imobiliare destinate privatizãrii, aflate încã în patrimoniul public; bunuri aflate în litigii comerciale); construcţia institutionala încã deficitara pentru asigurarea functionalitatii mecanismelor economiei de piata şi operationalitatea redusã a acestora din cauza insuficienţei coerente a cadrului normativ; desfãşurarea într-o proporţie considerabila a activitãţii economice pe palierul informal al societãţii; intervenţia, de multe ori discretionara, a autoritãţii publice, supusã deseori intereselor politice conjuncturale.
În aceste condiţii, în funcţionarea economiei sunt de remarcat, în principal, urmãtoarele:
- mulţi agenţi economici cu capital majoritar de stat sau chiar privatizati urmãresc cu deosebire conservarea locurilor de munca şi creşterea salariilor, fãrã corespondent în cresteri de producţie, productivitate şi eficienta; la fel, la unii agenţi economici privati scopul maximizarii profiturilor pare sa fie atins nu prin utilizarea cu randamente superioare a factorilor de producţie, cat, mai ales, prin majorarea preţurilor; în totalul agenţilor economici cei cu performanţe reale sunt minoritari şi în continua scãdere;
- deprecierea drastica a capitalului fix şi a forţei de munca, limitarea investiţiilor şi blocarea dinamicii deciziilor pe termen mediu şi lung;
- submonetizarea economiei, cu efect negativ asupra functionarii normale a acesteia; sume importante disponibile nu-şi gãsesc plasament sigur în economia realã, în timp ce aceasta este grav decapitalizata;
- existenta unei economii subterane şi lipsa unei demarcatii precise a acesteia de economia oficialã.

CAP. 2
Programul de acţiuni pentru depãşirea perioadei de iarna şi pregãtirea campaniei agricole

Cea mai urgenta problema este funcţionarea în condiţii normale a sistemului energetic şi aprovizionarea populaţiei cu energie termica în lunile de iarna.

2.1. Situaţia existenta a stocurilor la cãrbune energetic, pacura şi gaze naturale
Analizând producţia de energie electrica şi termica la nivelul anului 2000, se constata o diminuare considerabila a acestora, şi anume energia electrica se situeaza la nivelul a 29.250 mii MWh, iar energia termica la nivelul a 24.775 Gcal - ceea ce înseamnã 70%, respectiv 59% din producţia anului 1996, la care se adauga lipsa acuta de resurse financiare.
Situaţia actuala a stocurilor necesare în vederea asigurãrii producţiei de energie electrica şi termica pe perioada de iarna, pe surse de combustibil, se prezintã astfel:

Cãrbune energetic
Având în vedere consumul zilnic mediu de circa 100 mii tone şi stocul existent de 3.100 mii tone, în condiţiile actuale climatice, necesarul este asigurat numai pentru circa 31 de zile, respectiv 50% din stocul optim.
În acelaşi timp, termocentralele pe cãrbune au dificultãţi în alimentare, care se datoreazã: livrãrilor de cãrbune care sunt mai mici decât consumul zilnic; disfunctiei realitatilor din transportul de la exploatãrile miniere la termocentrale; lipsei resurselor financiare, în special la S.C. "Termoelectrica" - S.A. pentru achitarea restantelor şi facturilor curente.
O situaţie deosebita o reprezintã atât CET Deva, unde stocul asigura o funcţionare la parametri normali de 15-20 de zile, cat şi CET Iaşi, care funcţioneazã deja la capacitate redusã, stocul fiind aproape epuizat.
În acest context este de subliniat faptul ca prin asa-zisa politica de restructurare a industriei miniere s-a ajuns la situaţia paradoxala ca pentru aceasta iarna în loc sa exploatam propriile noastre mine, importam la un preţ total dezavantajos în regim de urgenta aproape 300 mii tone cãrbune energetic.

Pacura
Stocul total de pacura la data de 17 decembrie 2000 era de 512,7 mii tone (333,2 mii tone la termocentrale şi 179,5 mii tone la OIL TERMINAL).
Consumul realizat în prima jumãtate a lunii decembrie a fost de 154,3 mii tone, iar consumul zilnic este de 9,1 mii tone. În aceste condiţii stocul asigura 52-56 de zile la nivelul consumului actual. Cantitãţile contractate în perioada 17 decembrie 2000-31 ianuarie 2001 (440 mii tone din import şi 80 mii tone din ţara) sunt condiţionate de obţinerea creditelor cu garanţie guvernamentalã, care ar putea asigura finanţarea acestor contracte.

Gaze naturale
Consumul de gaze naturale la nivelul lunii decembrie 2000 a fost estimat la 2.050 milioane mc. Printre principalele categorii de consumatori, şi anume agenţii economici, instituţii, populaţie şi asimilaţi se distinge şi aici ca având un consum important S.C. "Termoelectrica" - S.A.
Sursele de gaze naturale din intern şi import asigura în luna decembrie 2000 circa 1.903 milioane mc, existând un deficit cantitativ de 4,7 milioane mc/zi. În condiţiile unei temperaturi medii pe ţara sub 0°C exista riscul apariţiei unor valori critice ale parametrilor funcţionali în sistemul naţional de transport gaze, în special în localitãţile situate la extremitatile acestuia (Bucureşti, Timişoara, Arad, Iaşi, Botosani, Dorohoi).
Referitor la cantitãţile de gaze inmagazinate în 2000 şi destinate consumului sectorului rezidential (populaţie şi asimilaţi), acestea au cunoscut o scãdere fata de 1999 de circa 100 milioane mc, procesul de injecţie pentru inmagazinare realizandu-se integral cu cantitãţi de gaze din producţia interna, ceea ce afecteazã grav balanţa de plati vara-iarna, din cauza nerealizarii importului de gaze pe timpul verii.

Situaţia financiarã
S.C. "Termoelectrica" - S.A. are de încasat de la consumatorii de energie electrica şi termica peste 9.200 miliarde lei pentru livrãrile de energie electrica şi termica, din care 2.600 miliarde lei pentru energia termica. Datoriile acestei societãţi cãtre furnizorii de combustibil, inclusiv impozitele şi taxele aferente importurilor, se ridica la 12.000 miliarde lei.
Creditele rambursabile angajate sunt în valoare de 5.695 miliarde lei (178 milioane USD, 83 milioane DM, 32 milioane euro), 2.810 miliarde lei cheltuieli colaterale, 176 miliarde lei T.V.A. neachitata, 85 miliarde lei reprezentând pacura luatã în contrapartida din Iran.
Acoperirea cantitãţilor de combustibili necesari în vederea functionarii sistemului energetic naţional, în perioada decembrie 2000-martie 2001, consum şi formare stocuri în condiţiile suplimentarii de energie electrica produsã de termocentrale (pentru acoperirea efectelor hidroelectricitatii foarte scãzute şi a opririi unitãţii de la CNE Cernavoda în perioada 23-28 decembrie 2000), reprezintã un efort financiar de circa 20 mii miliarde lei.

2.2. Acţiuni pentru asigurarea necesarului de combustibili în perioada decembrie 2000-martie 2001
Guvernul va monitoriza cu stricteţe activitatea companiilor implicate în asigurarea combustibililor necesari:

Cãrbune energetic
- Livrarea de cãtre unitãţile miniere de cãrbune energetic (Compania Nationala a Lignitului Oltenia - Targu Jiu, Compania Nationala a Huilei Petrosani, S.C. Banat Anina) a urmãtoarelor cantitãţi:
● 2.409 mii tone - decembrie 2000;
● 2.866 mii tone - ianuarie 2001;
● 2.849 mii tone - februarie 2001;
● 2.998 mii tone - martie 2001.
- Solicitarile lunare ale S.C. "Termoelectrica" - S.A., consumul în termocentrale, producţia la unitãţile miniere şi stocurile rãmase pentru termocentrale se prezintã astfel:



                                                      - mii tone -
 ┌──────────────────────────────────┬─────────┬──────────────────────────┐
 │                                  │    2000 │         2001             │
 │                                  ├─────────┼────────┬─────────┬───────┤ 
 │                                  │Decembrie│Ianuarie│Februarie│Martie │
 ├──────────────────────────────────┼─────────┼────────┼─────────┼───────┤
 │ Solicitarile Societãţii          │         │        │         │       │
 │ Comerciale "Termoelectrica"-S.A. │  2.497  │  3.061 │  2.764  │ 3.062 │
 │                                  │         │        │         │       │
 │ Consum în termocentrale          │  3.117  │  3.362 │  3.196  │ 2.692 │
 │                                  │         │        │         │       │
 │ Producţie la unitãţile miniere   │  2.305  │  2.633 │  2.487  │ 2.731 │
 │                                  │         │        │         │       │
 │ Stoc rãmas la termocentrale      │  2.468  │  1.973 │  1.625  │ 1.273 │
 └──────────────────────────────────┴─────────┴────────┴─────────┴───────┘



În acest cadru se vor asigura:
- Plata zilnica, sub forma de lichiditati, a circa 28 miliarde lei cãtre unitãţile miniere, datorate de S.C. "Termoelectrica" - S.A., dupã cum urmeazã: 17,2 miliarde lei la CNLO Targu Jiu; 6,4 miliarde lei la CNH Petrosani; 3,5 miliarde lei la S.N.C. Ploiesti; 0,8 miliarde lei la S.C. Banat Anina.
- Acoperirea subventiei de circa 58 miliarde lei pe luna decembrie şi 185 miliarde lei pe trimestrul I 2001 pentru a se realiza producţia miniera la CNH Petrosani, S.N.C. Ploiesti şi S.C. Banat Anina. Compania Nationala a Lignitului Oltenia - Targu Jiu, principalul producãtor de cãrbune energetic, nu necesita subventie.
- Încheierea, pana cel mai târziu 5 ianuarie 2001, de cãtre S.C. "Termoelectrica" - S.A. cu furnizorii de cãrbune energetic de contracte ferme, care sa cuprindã cantitãţile, calitatea şi modalitãţile de plata.
- Asigurarea unei livrãri ritmice de cãtre C.F.R. "Marfa" a cantitãţilor de cãrbune energetic prevãzute, prin utilizarea zilnica a peste 1.250 de vagoane.
- Asigurarea lunarã a achiziţionãrii de la S.N.P. "Petrom" - S.A. cu plata prin compensare a unor cantitãţi de motorina fixate prin protocol pentru CNLO Targu Jiu, S.N.C. Ploiesti şi CNH Petrosani.
- Creşterea în aceasta perioada a producţiei de energie electrica şi termica pe cãrbune energetic şi scãderea corespunzãtoare pe pacura şi gaze, dat fiind costul ridicat al acestor produse din import.
- Dirijarea importurilor de huila energetica la CET Iaşi şi CET Suceava şi suplimentarea consumului cu pacura necesarã în vederea optimizarii procesului de ardere.
- Suplimentarea cu huila energetica şi întregirea stocului la CET Deva şi creşterea livrãrilor de gaze naturale pentru optimizarea procesului de ardere.

Pacura
Contractarea în cursul lunii decembrie 2000 de cãtre S.C. "Termoelectrica" - S.A. a 45.000 tone pacura pentru anul 2001 cu unitãţile S.N.P. "Petrom" - S.A., S.C. "Arpechim" - S.A. Pitesti şi S.C. "Petrobrazi" - S.A., cu plata la livrare.
Pentru asigurarea importurilor de resurse energetice este necesarã încheierea contractelor de împrumut extern cu: ABN Amro Bank (85 milioane USD), Chasse Manhatan, Deutsche Bank (150 milioane euro), Dresener Benson (69 milioane USD), Reiffeisen Bank, Austria (30 milioane USD), CreditAnstallt Austria (20 milioane USD), care sa asigure sursele financiare pentru achitarea facturilor de import, diferenţa pana la nivelul necesarului de combustibil (aproximativ 300 milioane USD) urmând sa se asigure din încasãrile de la beneficiari.

Gaze naturale
În trimestrul I 2001 cererea de gaze naturale pe piata din România este estimatã la nivelul de 6.063 milioane mc, sursele interne putând asigura în acest interval 4.015 milioane mc (66% din cerere), inclusiv gazele din depozitele de inmagazinare subterana.
În trimestrul I 2001 ponderea consumului de gaze naturale al populaţiei şi asimilaţi din producţia interna se prezintã astfel:


                                                  - milioane mc -
 ┌──────────────────────────────────┬──────────────────────────┐
 │                                  │         2001             │
 │                                  ├────────┬─────────┬───────┤ 
 │                                  │Ianuarie│Februarie│Martie │
 ├──────────────────────────────────┼────────┼─────────┼───────┤
 │ Producţie interna                │ 1.428  │  1.278  │ 1.309 │
 │ Consum populaţie + asimilaţi     │   850  │    743  │   650 │
 │ Ponderea consumului populaţie +  │        │         │       │
 │ asimilaţi în producţia interna   │        │         │       │
 │ (%)                              │    60  │     58  │    50 │
 └──────────────────────────────────┴────────┴─────────┴───────┘



Gazele pentru populaţie nu vor mai primi alta destinaţie, interzicandu-se societãţilor de distribuţie şi producãtorilor interni comercializarea gazelor din producţia interna în cote procentuale discriminatorii; pentru agenţii economici, în trimestrul I, cantitatea de gaze naturale din producţia interna nu va depãşi nivelul de 50% din necesarul de consum al acestora.
În acelaşi timp s-a luat în considerare realizarea unui dialog permanent cu sindicatele şi patronatele de ramura, în vederea asigurãrii unui climat corespunzãtor pentru o buna desfãşurare a proceselor de producţie.

2.3. Pregãtirea campaniei agricole de primavara

2.3.1. Mãsuri agrotehnice
Pentru asigurarea efectuãrii în perioade optime şi în condiţii agrotehnice corespunzãtoare a tuturor lucrãrilor agricole din primavara anului 2001 vor fi întreprinse urmãtoarele mãsuri:
- Pentru culturile agricole, insamantate în toamna anului 2000, se va verifica în mod concret în teritoriu, pana la data de 31 ianuarie 2001, starea de vegetaţie a suprafeţelor de grâu şi orz.
- Pana la 1 februarie 2001 se va face evaluarea cantitãţilor de seminţe din categorii biologice superioare, necesare pentru înfiinţarea culturilor de primavara şi, în funcţie de aceasta, vor fi luate mãsuri pentru acoperirea eventualelor deficite.
- Pana la data de 20 ianuarie 2001 se vor inventaria suprafeţele de teren arabil care mai sunt de arat, lucrare ce va continua cu intensitate crescutã, astfel încât sa fie arata o suprafata cat mai mare în "ferestrele" din iarna.
- În perioada imediat urmãtoare echipe de specialişti, împreunã cu deţinãtorii de terenuri agricole, vor proceda la verificarea situaţiei amenajãrilor pentru irigat, urmatã de intensificarea lucrãrilor de reparaţii, în vederea punerii în funcţiune, pana la data de 15 martie 2001, a unei suprafeţe de minimum 500 mii hectare.
- Specialiştii agricoli de la nivelul centrelor comunale, împreunã cu producãtorii agricoli vor urmãri permanent evoluţia stãrii de vegetaţie a culturilor şi, dupã caz, vor întreprinde mãsuri de prevenire şi combatere a bolilor şi dãunãtorilor, în vederea reducerii la minimum a pierderilor.

2.3.2. Susţinerea de cãtre stat a campaniei agricole (2001)
Pentru realizarea lucrãrilor agricole din primavara anului 2001, în condiţii agrotehnice corespunzãtoare, Guvernul va lua urmãtoarele mãsuri:
- Acordarea direct cãtre producãtorii agricoli a unui sprijin financiar de un milion lei din bugetul de stat pentru fiecare hectar de teren arabil cultivat, precum şi pentru plantaţiile de vii şi pomi şi pentru serele de legume. Aceasta suma va fi acordatã producãtorilor agricoli numai pentru achiziţii de motorina, îngrãşãminte chimice, pesticide şi pentru achitarea prestãrii unor lucrãri agricole.
- Asigurarea pentru campania agricolã de primavara de credite cu dobanda subventionata destinate producãtorilor agricoli, insumand circa 2.500 miliarde lei.
- Suportarea de la bugetul de stat a 50% din contravaloarea seminţelor cu valoare biologica ridicatã, în vederea asigurãrii unui fond biologic superior.
- Sprijinirea crescatorilor de animale prin suportarea de la bugetul de stat a unei pãrţi din costul animalelor de producţie şi reproducţie, în vederea urgentarii redresarii situaţiei grele din sectorul zootehnic.
- Efectuarea de lucrãri de reimpadurire şi reconstrucţie ecologica pe terenurile de pe care s-a recoltat masa lemnoasã sau care au fost despadurite, în suprafata totalã de peste 7.000 ha.
- Livrarea cãtre populaţie a 300 mii mc lemn pentru foc.

CAP. 3
Relansarea economiei naţionale

Programul de guvernare porneşte de la opţiunea larg manifestatã la nivel politic şi pe plan social - pentru integrarea României în structurile euroatlantice şi în Uniunea Europeanã, şi ia în considerare scenariul restructurant din "Strategia nationala de dezvoltare economicã a României pe termen mediu", transmisã în luna martie 2000 la Comisia Europeanã şi consideratã de partidele politice semnatare ca "o platforma comuna de acţiune a tuturor forţelor politice şi sociale pentru promovarea interesului naţional, propãşirea tarii şi asigurarea bunastarii cetãţenilor sãi, în contextul unei largi deschideri internaţionale".

3.1. Optiuni strategice
Opţiunile "Strategiei" se regãsesc în Programul de guvernare pe perioada 2001-2004, prin care se creeazã condiţii pentru:
- Asigurarea creşterii economice bazate pe sporirea ratei investiţiilor prin participarea semnificativã a capitalului naţional şi prin atragerea resurselor externe, mai ales sub forma de investiţii directe, astfel încât pe perioada 2001-2004 sa se asigure un ritm mediu anual de creştere a produsului intern brut de 4,5-6%.
- Realizarea unei macrostabilizari consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în cadrul reformei structurale şi în domeniul disciplinei financiare, obţinerea unor deficite bugetare suportabile, dezvoltarea pieţei interne, stimularea producţiei autohtone, accelerarea procesului de privatizare în condiţii de eficienta şi transparenta, sprijinindu-se întreprinderile mici şi mijlocii, gestionarea corespunzãtoare a datoriei publice şi deficitului contului curent, astfel încât sa se asigure reducerea treptata a inflaţiei, care la nivelul anului 2004 sa poatã fi exprimatã printr-o singura cifra.
- Îmbunãtãţirea substantiala a mediului de afaceri, în principal, pe baza asigurãrii unui cadru economico-financiar şi legal corespunzãtor, prin:
● dezvoltarea competitiei de piata, inclusiv prin reducerea sferei de acţiune a monopolurilor;
● calmarea inflaţiei în vederea reducerii costului creditului şi a recapitalizarii societãţilor comerciale;
● continuarea procesului de liberalizare a preţurilor şi de combatere a inflaţiei speculative;
● extinderea şi diversificarea instrumentelor bancare, reducerea dobânzii reale, întãrirea disciplinei financiare şi reducerea blocajului financiar;
● revizuirea şi simplificarea sistemului de impozite şi de colectare a acestora, în sensul stimulãrii muncii, economisirii şi investiţiilor;
● combaterea evazionismului (fiscal, vamal etc.), stoparea iesirii ilegale a capitalului din ţara şi sporirea veniturilor bugetului de stat, în condiţiile reducerii fiscalitatii;
● creşterea ratei economisirii şi a încrederii în investirea banilor prin practicarea unor dobânzi şi rate de schimb valutar, corelate în mod transparent şi previzibil cu inflatia, şi monitorizarea riscului instituţiilor financiar-monetare cu activitãţi în domeniul investiţiilor;
● stimularea investiţiilor de capital romanesc şi strãine prin reducerea fiscalitatii pentru profitul investit şi prin alte facilitãţi pentru cei care investesc pentru dezvoltarea economicã şi crearea de noi locuri de munca;
● creşterea fluxului de capital strãin şi a colaborãrii economice internaţionale, sprijinite prin definirea, la nivelul subsectoarelor economice, a unor pachete de oferte complete de investiţii confirmate ca prioritare de cãtre instituţiile guvernamentale şi elaborate în limbajul economic familiar investitorilor strãini;
● participarea statului la investiţii de capital care asigura formarea noii structuri economice, competitivã şi în concordanta cu cerinţele pieţei şi ale integrãrii europene, cu eventuala vânzare a participatiei respective dupã realizarea parametrilor proiectati;
● reorganizarea cadrului relational al activitãţilor de cercetare-dezvoltare, corespunzãtor celui din ţãrile Uniunii Europene, astfel încât sa susţinã şi sa stimuleze inovarea de produs şi tehnologicã pentru a evita migrarea specialiştilor;
● elaborarea Programului naţional de cercetare care sa defineascã tematicile prioritare şi potentialii beneficiari, cooperarea cu instituţii de specialitate din Uniunea Europeanã în cadrul programelor europene şi al programelor bilaterale, modalitãţile de finanţare;
● dezvoltarea capacitãţii de absorbţie a inovarii în mediul economic prin formarea de parteneriate între cercetãtori şi beneficiari, care sa asigure o piata previzibila pentru produsele cercetãrii; dezvoltarea logisticii şi a serviciilor-suport pentru creşterea capacitãţii de informare, de difuzare a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice, de marketing pe piata cercetãrii etc.; asigurarea finanţãrii lucrãrilor de cercetare care au piata asigurata şi recuperarea ulterioara din comercializarea rezultatelor cercetãrii;
● armonizarea legislaţiei şi reglementãrilor din domeniul economic cu cele din Uniunea Europeanã şi acreditarea internationala a instituţiilor şi agenţilor economici cu activitãţi de verificare, control şi certificare a îndeplinirii reglementãrilor;
● adoptarea unor structuri organizatorice de succes din economia de piata (holdinguri, corporatii, asocieri) cu respectarea reglementãrilor Uniunii Europene şi menţinerea capacitãţii concurentiale care sa permitã creşterea competitivitatii pe plan extern şi intern;
● crearea de noi locuri de munca, formarea unei noi pieţe a muncii, reducerea costurilor sociale ale restructurãrii şi accelerarea acesteia prin creşterea mobilitatii forţei de munca;
● transformarea actualului sistem de instituţii de pregãtire profesionalã şi completarea lui cu componente necesare în vederea prevederii şi efectuãrii reorientarii profesionale şi pregãtirii din timp a forţei de munca pentru activitãţi care utilizeazã noi tehnologii şi solicita creativitate, inovare etc., asigurând o calificare eficienta a resurselor umane;
● dezvoltarea sistemului de pregãtire pentru ridicarea nivelului culturii manageriale în economie şi adaptarea la cerinţele actuale şi de perspectiva din ţãrile Uniunii Europene;
● reprezentarea şi funcţionarea corespunzãtoare în plan regional a instituţiilor guvernamentale economice pentru a asigura servicii suport întreprinzãtorilor locali în dezvoltarea de activitãţi industriale.
- Promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene, vizând restructurarea selectiva a economiei, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice, ştiinţifice şi sociale, revitalizarea şi retehnologizarea industriilor cu potenţial competitiv, construirea unei agriculturi întemeiate pe exploataţii de dimensiuni optime, sprijinirea activitãţilor bazate pe tehnologia informatiei şi crearea unui mediu prielnic pentru extinderea şi dezvoltarea turismului, diversificarea serviciilor financiare, a sectorului tertiar, în general.
În acest cadru se va urmãri totodatã modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de utilitate publica, astfel încât acestea sa rãspundã cat mai bine nevoilor cetãţenilor şi economiei naţionale, asigurându-se treptat apropierea de standardele ţãrilor membre ale Uniunii Europene; elaborarea şi asumarea unui program pe termen lung pentru eliminarea riscurilor de accidente ecologice şi reducerea continua a nivelurilor de poluare a mediului înconjurãtor.

3.2. Politica macroeconomica

3.2.1. Politica financiarã
Politica financiarã, cu cele doua componente ale sale - politica fiscalã şi politica bugetarã - va urmãri asigurarea dezvoltãrii economico-sociale durabile şi îmbunãtãţirea raportului cerere-oferta prin acţiunea concomitenta asupra:
- stimulãrii creşterii ofertei interne de bunuri şi servicii;
- restructurãrii cererii agregate din economie, prin reducerea acesteia în unele sectoare şi sporirea cererii în domeniile investiţiilor şi exporturilor, cu efecte pozitive asupra creşterii cererii de consum a populaţiei.
Totodatã politica financiarã va contribui în mod substanţial la reducerea continua a ratei inflaţiei şi la menţinerea în limite finantabile a deficitului contului curent al balanţei de plati.
Guvernul va promova o politica financiarã moderatselectiva în scopul stimulãrii sectoarelor cu potenţial de competitivitate interna şi externa, al atragerii investiţiilor strãine şi creditelor externe, precum şi al utilizãrii în mod eficient a fondurilor publice.
Totodatã, Guvernul, împreunã cu Banca Nationala a României, va promova, cu deschidere şi seriozitate, un dialog permanent cu instituţiile financiare internaţionale (F.M.I., B.I.R.D., U.E., B.E.R.D., B.E.I.), în vederea stabilirii unui parteneriat real şi al unui climat de încredere.

Politica fiscalã
Politica fiscalã va urmãri accelerarea şi aprofundarea în mod coerent a reformei în acest domeniu, ceea ce se va concretiza în reducerea gradului de fiscalitate atât prin desfiinţarea contribuţiilor la unele fonduri speciale, cat şi prin reasezarea sarcinii fiscale şi a raportului dintre impozitele directe şi indirecte, în vederea stimulãrii muncii, economisirii, investiţiilor, întreprinderilor mici şi mijlocii şi a exporturilor, prin:
- scutirea integrala de la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adãugatã pentru importul de utilaje şi echipamente, materii prime şi materiale destinate modernizãrii întreprinderilor mici şi mijlocii;
- eliminarea impozitãrii cu 10% a profitului net utilizat de cãtre agenţii economici pentru creşterea capitalului social;
- reducerea impozitului pe profit pentru societãţi comerciale din sectoare industriale cu larg impact asupra dezvoltãrii procesului de industrializare a materiilor prime autohtone;
- revizuirea transelor şi cotelor de impozitare a veniturilor bãneşti ale populaţiei atât pentru stimularea procesului de munca, în scopul creşterii şi consolidãrii clasei de mijloc, cat şi în vederea sporirii puterii de cumpãrare a persoanelor cu venituri reduse, îndeosebi în prima etapa de guvernare;
- acordarea unor deduceri personale la impozitul pe venitul global al populaţiei pentru cheltuieli destinate construirii, extinderii şi modernizãrii locuinţelor deţinute în proprietate prin utilizarea materialelor autohtone;
- scutirea de la plata impozitului agricol, prevãzut a se aplica începând cu anul 2001, pentru proprietarii de teren arabil sau echivalent arabil pana la 10 hectare;
- diferentierea impozitelor plãtite de populaţie pentru clãdiri şi terenurile aferente acestora, prin reducerea impozitelor pentru posesorii unei singure locuinţe şi aplicarea unor cote progresive pentru posesorii mai multor locuinţe;
- aplicarea unei cote reduse cu pana la 9% la taxa pe valoarea adãugatã pentru: pâine şi lapte de consum, energie electrica, gaze naturale, lemne de foc, cãrbuni pentru populaţie şi medicamente de uz uman din producţia interna, compensate de la buget, concomitent cu majorarea T.V.A. la unele produse, respectiv cele de lux şi care nu sunt de stricta necesitate pentru populaţie;
- revizuirea sistemului de accize în vederea creşterii randamentului fiscal şi a eficientei administrãrii acestei taxe de consumaţie;
- reorganizarea sistemului jocurilor de noroc şi alocarea integrala a sumelor reprezentând profitul companiei de profil a statului în vederea finanţãrii construcţiei de locuinţe sociale pentru tineret şi de sali de sport;
- îmbunãtãţirea organizãrii şi stimulãrii aparatului fiscal la nivel central şi local în scopul reducerii evaziunii fiscale şi a contrabandei;
- stoparea acordãrii în mod arbitrar de scutiri şi reduceri la plata impozitelor şi taxelor, ceea ce va permite manifestarea unei concurente loiale, îmbunãtãţirea mediului de afaceri autohton şi creşterea atractivitatii acestuia pentru investitori;
- întãrirea disciplinei financiare atât prin stimularea achitãrii la timp şi în cuantumul legal a obligaţiilor bugetare ale agenţilor economici, cat şi prin sancţionarea ferma a contribuabililor rau-platnici;
- creşterea transparenţei şi solicitudinii administraţiei fiscale fata de contribuabili prin simplificarea procedurilor şi documentaţiei de impunere, precum şi a îmbunãtãţirii informãrii contribuabililor.

Politica bugetarã
În acest domeniu al politicii financiare Guvernul îşi va concentra acţiunile pentru creşterea substantiala a eficientei şi transparenţei cheltuielilor bugetare atât ca efect al alocãrii resurselor publice pe baza de proiecte şi programe având la baza criterii de performanta concrete, cat şi prin stabilirea unui sistem coerent de prioritati în cadrul acestora.
Totodatã politica de achiziţii publice va contribui la stimularea ofertei interne de bunuri şi servicii.
Aceste coordonate ale politicii bugetare se vor concretiza prin urmãtoarele acţiuni:
- acordarea de subvenţii şi prime pentru stimularea agriculturii pe baza unui sistem coerent care sa aibã în vedere performanţele economice obţinute şi practicile utilizate în cadrul Uniunii Europene;
- sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii pe baza unui fond de garantare ce se va constitui cu aceasta destinaţie;
- reducerea cheltuielilor publice, prin stabilirea unor norme privind cheltuielile de personal, materiale şi dotãrile instituţiilor publice centrale şi locale;
- sprijinirea dezvoltãrii economice a unor judeţe cu o situaţie deosebit de grea;
- restructurarea datoriei publice interne, în scopul reducerii serviciului aferent acesteia, prin recuperarea imediata a creanţelor statului la niveluri cat mai apropiate de valoarea lor nominalã, actualizatã la zi. În acest context se va îmbunãtãţi legislaţia de profil atât în direcţia accelerarii procedurilor juridice în domeniu, cat şi în ceea ce priveşte competentele şi obligaţiile Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare;
- pentru anul 2001, având în vedere cheltuielile bugetare angajate de Guvernul Isarescu în campania electoralã şi ulterior acesteia pana la expirarea mandatului, se va avea în vedere un deficit al bugetului general consolidat în jur de 4% din PIB, care va fi finanţat din surse neinflationiste. Începând cu anul 2002 politica financiarã va asigura realizarea unui "deficit bugetar în jurul a 3% din PIB", potrivit "Strategiei naţionale de dezvoltare economicã a României pe termen mediu".

3.2.2. Politica monetara şi a cursului de schimb
Obiectivul fundamental al politicii monetare va trebui sa fie cel al sustinerii creşterii economice durabile în condiţiile reducerii ratei inflaţiei pana la un nivel de sub 10% în anul 2004.
Totodatã, pe fondul unei politici monetare prudente, se va urmãri remonetizarea economiei naţionale prin metode neinflationiste.
În aceste condiţii cursul de schimb al monedei naţionale va continua sa fie determinat de raportul cerere-oferta de pe piata valutarã, iar dinamica acestuia va inregistra, în scopul menţinerii competitivitatii exporturilor româneşti şi al asigurãrii echilibrului extern, o depreciere care se va situa la cel mult nivelul ratei anuale a inflaţiei.
Creşterea credibilitatii externe se va realiza prin sporirea rezervei valutare a statului care la finele anului 2004 va fi superioarã celei actuale cu circa 2,5-2,8 miliarde dolari, ceea ce va permite îmbunãtãţirea cotatiei de risc a tarii şi extinderea accesului României pe piata privatã de capital.
Totodatã se vor promova acţiuni pentru asigurarea:
- diversificãrii instrumentelor politicii monetare şi compatibilizarii lor cu evoluţia economiei de piata româneşti, concomitent cu reducerea utilizãrii instrumentelor cu caracter preponderent administrativ;
- pozitionarii Bãncii Naţionale a României în situaţia de creditor net al sistemului bancar, cu efecte asupra reducerii ratei dobânzilor pe piata monetara;
- revitalizarii creditului intern destinat economiei reale, prin intensificarea activitãţii de intermediere - la nivelul bãncilor comerciale - între cei care economisesc şi cei care investesc;
- modernizãrii şi intaririi, în concordanta cu standardele europene, a sistemului juridic şi institutional al activitãţii de reglementare prudentiala şi supraveghere bancarã de cãtre Banca Nationala a României;
- activizarii pieţei de capital prin mãsuri de stimulare a investitorilor;
- intaririi şi modernizãrii supravegherii pieţei de capital şi a asigurãrilor, prin racordarea instituţiilor şi a instrumentelor specifice acestei activitãţi la practicile din Uniunea Europeanã.

3.3. Îmbunãtãţirea mediului de afaceri prin ajustare structuralã, privatizare şi stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, atragerea investiţiilor strãine şi creşterea exporturilor

3.3.1. Restructurarea şi modernizarea industriei şi a sectorului energetic
Procesul de ajustare sectoriala va cuprinde, pe de o parte, modernizarea şi dezvoltarea agenţilor economici cu potenţial de competitivitate şi, pe de alta parte, reorientarea, redimensionarea, închiderea parţialã sau falimentarea unor unitãţi de producţie fãrã desfacere la intern şi la export - acţiuni ce vor fi precedate de rezolvarea problemelor sociale.
Ajustarea structuralã se va realiza pe fondul accelerarii privatizãrii, pentru crearea unei structuri de proprietate care sa susţinã creşterea competitivitatii şi adaptarea ofertei la cerinţele pieţei interne şi externe, ţinând seama, totodatã, de obligaţiile pe care Guvernul şi le asuma în cadrul relaţiilor cu organismele internaţionale.
Acţiunile de ajustare structuralã vor urmãri, în mod prioritar, sporirea productivitatii, eficientei şi calitãţii produselor şi serviciilor, asigurarea unei structuri de producţie compatibila cu cele din ţãrile Uniunii Europene, astfel încât sa se realizeze o reducere substantiala a costurilor sociale ale reformei în domeniul sectorial.
Punerea în aplicare a politicii industriale a P.D.S.R. va soluţiona aspectele negative menţionate în Raportul Comisiei Europene, în sectorul orientarii acestui sector spre piata, în condiţii de predictibilitate, astfel încât agenţii economici sa poatã acţiona în cadrul mecanismelor specifice unei economii de piata functionale şi pe baza unor reguli armonizate cu practica internationala şi îndeosebi cu cea europeanã.
Acţiunile programate pentru restructurare şi modernizare iau în considerare cadrul economic extern şi intern caracterizat în principal prin:
- globalizarea pieţelor şi concentrarea capitalului spre activitãţi la nivel mondial;
- accelerarea schimbãrii în activitatea industriei, determinata de progresul tehnologic, impactul informatiei, integrarea României în structurile economice ale Uniunii Europene.
Prin dimensiunea pieţei interne şi a potenţialului de resurse disponibile România se situeaza între ţãrile europene de dimensiuni medii în care se justifica un profil complex, cu condiţia realizãrii de produse şi servicii competitive.
Pentru realizarea obiectivelor de politica industriala un element esenţial îl reprezintã dezvoltarea sectorului privat şi asigurarea functionarii normale a mecanismelor de piata, care sa contribuie la refacerea echilibrului economic intrasi extrasectorial.
Principalele cai prin care se va realiza, pe termen mediu, preponderenta proprietãţii private în industrie sunt:
- continuarea procesului de privatizare a societãţilor comerciale din industrie prin atragerea de investitori romani şi strãini care demonstreaza un real potenţial financiar de piata şi de cercetare-dezvoltare în sectorul respectiv şi care prezintã garanţii în realizarea de investiţii importante în perioada postprivatizare;
- finalizarea privatizãrii celor 64 de mari societãţi comerciale prevãzute în Programul P.S.A.L.;
- întãrirea disciplinei legislative în domeniul concurentei, astfel încât aceasta sa se poatã manifesta în condiţii specifice unei economii de piata, iar unitãţile industriale sa poatã sa-şi dezvolte activitãţile într-un climat favorabil creşterii capacitãţii de a face fata competitiei, atât pe piata interna, cat şi pe plan internaţional;
- dezvoltarea mai accelerata a serviciilor industriale prin desprinderea acestor activitãţi din societãţile şi companiile naţionale care realizeazã produse industriale şi specializarea lor sub forma de societãţi distincte;
- atragerea investiţiilor strãine în industrie prin politici stimulative şi prin prezentarea convingatoare din punct de vedere economic a prioritatilor privind dezvoltarea cooperãrii sub diferite forme cu firme de prestigiu în domeniu. În acest scop sunt prevãzute mãsuri care sa conducã la reducerea birocratiei şi a verigilor pe care le parcurge în prezent un investitor, asigurându-se totodatã stabilitatea şi predictibilitatea legislaţiei în domeniu. Efectele aplicãrii acestor mãsuri vor consta în remodelarea capacitãţii şi structurii industriale, modificarea structurii ofertei de export romanesc şi stimularea cooperãrii în cadrul unui climat concurential sanatos cu parteneri potenţiali din ţãrile dezvoltate, prin luarea în considerare a condiţiilor în care au loc schimburile comerciale cu ţãrile respective;
- intensificarea procesului de restructurare, astfel încât sa se asigure creşterea competitivitatii externe şi a productivitatii interne în raport cu factorii de producţie, sa sporeasca participarea la satisfacerea cererii interne şi, totodatã, la valorificarea oportunitatilor oferite de diverse acorduri încheiate de România pe plan internaţional şi care vizeazã îmbunãtãţirea condiţiilor de acces al produselor româneşti pe pieţele internaţionale;
- reconsiderarea drepturilor acţionarului minoritar în societãţile comerciale, urmãrindu-se respectarea interesului economic şi financiar al societãţii respective, în consens cu reglementãrile internaţionale în domeniu;
- stimularea activitãţii în cadrul parcurilor industriale prin corectarea legislaţiei în materie, conform cu practica europeanã;
- valorificarea potenţialului întreprinderilor mici şi mijlocii ca principal generator de locuri de munca în economie, prin favorizarea accesului acestora la credite evaluate rezonabil pentru capitalul de lucru; energie şi transport la preţuri competitive, precum şi împrumuturi pentru dezvoltarea leasingului de echipamente şi mijloace fixe în special pentru sectoare industriale cu impact asupra dezvoltãrii producţiei de industrializare a materiilor prime: industria textila primara (tesaturi şi finisaje), industria de prelucrare a maselor plastice, industria de prelucrare a carnii şi laptelui, industria de sucuri, conserve şi alte produse alimentare etc.;
- sprijinirea întreprinderilor nou-create şi cu precãdere a întreprinderilor mici, în vederea amplificarii performantei economice, utilizãrii eficiente a fondurilor nerambursabile şi a facilitãţilor din zonele defavorizate.
Un alt obiectiv important al politicii industriale se referã la adoptarea mãsurilor capabile sa asigure libera circulaţie a mãrfurilor, în contextul satisfacerii acquisului comunitar, în care scop se are în vedere armonizarea integrala cu legislaţia comunitara în vigoare pentru o serie de produse: aparatura cu gaz, vase sub presiune, aparatura de joasa presiune, metrologie, lifturi, detergenti, produse chimice, jucarii etc. În acest context se vor crea condiţii de începere a negocierilor cu Uniunea Europeanã pentru încheierea acordului privind evaluarea conformitatii calitãţii produselor, premisa esenţialã în vederea concretizarii liberei circulatii a mãrfurilor.
În condiţiile actuale nu se poate concepe o politica industriala fãrã asigurarea premiselor necesare trecerii la societatea informationala şi conectarea industriei româneşti la proiectele europene. Pentru aceasta restructurarea industriei şi privatizarea acesteia sunt elemente premergãtoare importante care trebuie sa asigure trecerea la o asemenea societate informationala.
În acest context sunt prevãzute o serie de acţiuni capabile sa asigure:
- promovarea utilizãrii tehnologiilor informatiei şi a comunicaţiilor în industrie;
- realizarea unei infrastructuri naţionale a informatiei, compatibila cu cea existenta la nivelul Uniunii Europene;
- dezvoltarea industriei de echipamente şi de programe specifice tehnologiei informatiei şi a comunicaţiilor.
Având în vedere rolul preponderent al industriei în exporturile româneşti, se va asigura climatul economic corespunzãtor în vederea creşterii ponderii produselor cu grad ridicat de prelucrare, recunoscute pe piata Uniunii Europene şi mondialã (mobila, confecţii din textile româneşti, incaltaminte, îngrãşãminte, nave, mecanicã fina etc.), precum şi reintroducerea la export a unor produse româneşti din domeniul exporturilor complexe (echipamente energetice, fabrici şi componente din industria cimentului, echipamente pentru industria petroliera etc.), contribuind şi pe aceasta cale la realizarea echilibrului dinamic al balanţei comerciale a României.
Pentru atingerea acestor obiective se va acţiona pe plan internaţional prin negocieri bilaterale, regionale sau multilaterale pentru convenirea de noi facilitãţi vamale, care sa conducã la creşterea competitivitatii comerciale a produselor româneşti pe pieţele externe şi la diversificarea pieţelor de desfacere a acestora, atât în zona geograficã adiacenta României, cat şi în alte zone.
În domeniul energiei sunt avute în vedere acţiuni concrete de natura sa permitã o mai buna pregãtire pentru îndeplinirea exigenţelor solicitate de acquisul comunitar. În acest scop vor fi întreprinse mãsuri privind crearea sistemului de monitorizare a stocurilor de siguranta, la nivelul standardelor europene, şi identificarea resurselor necesare acesteia. Totodatã se va acţiona pentru adoptarea întregii legislaţii secundare, necesarã pentru buna funcţionare a A.N.R.E. şi a A.N.R.G.N., şi încadrarea acestora cu personalul calificat necesar, astfel încât, în cel mai scurt timp, acestea sa devinã operationale, în contextul respectãrii reglementãrilor europene în materie. În acelaşi timp s-a luat în considerare transpunerea în legislaţia româneascã a reglementãrilor comunitare privind eficienta energetica şi siguranta în domeniul energiei nucleare.
În primul semestru al anului 2001 vor fi puse în funcţiune capacitatile de producţie din sectorul termoenergetic pentru care s-au realizat importurile tehnologice de modernizare şi completare. Se va urmãri restructurarea sistemului energetic prin crearea unor complexe energetice integrate, care sa cuprindã în sfera lor de activitate atât producerea energiei electrice şi termice, cat şi a carbunelui energetic, pornind de la principii economice legate de preţul energiei şi de fluidizarea circuitului de plati.
Privatizarea în sistemul energetic se va realiza atât pentru distribuţie, cat şi pentru producţia de energie, în principal prin majorarea de capital, inclusiv prin cotare la bursa, care are un dublu avantaj, respectiv faciliteazã capitalizarea societãţilor şi, în al doilea rând, asigura creşterea valorii acţiunilor rãmase statului dupã o perioada de operare eficienta în sistem privat. La privatizarea distribuitorilor de energie electrica se va urmãri împãrţirea acesteia într-un numãr care sa permitã atingerea asa-numitei "mase critice" minime care sa o facã atractiva pentru un investitor. În acest sens se considera ca în România, la actualul nivel de consum de energie electrica de circa 4.500 MW, divizarea trebuie sa se facã în 6-8 unitãţi.
În domeniul extractiei de gaze şi ţiţei se va urmãri privatizarea, în primul rând, a acelor perimetre neexploatate sau care necesita capital pentru reintroducerea în exploatare.
În afarã cadrului legislativ general privind o politica de încurajare a investiţiilor strãine vor fi avute în vedere, în mod special, pentru sectorul de energie electrica şi gaze şi alte mãsuri, printre care:
- introducerea principiului "meritului", în mod treptat, care sa presupunã obligaţia distribuitorului care cumpara energie pentru consumatorii mici sau mari sa o achizitioneze în condiţii competitive, indiferent de natura furnizorului;
- accesul terţilor la magistralele de transport al energiei electrice şi conductele magistrale de transport gaze naturale, precum şi ale celor de distribuţie va fi intarit prin asigurarea principiului liberului acces, având la baza tariful unic, transparent;
- evitarea, sub orice forma, a monopolizarii reţelelor şi conductelor, care trebuie sa rãmânã deschise tuturor agenţilor economici;
- întãrirea rolului de arbitru neutru al autoritãţilor de supraveghere din domeniul gazului şi energiei, care vor acţiona în mod transparent cãtre unitãţile din sector, indiferent de forma de proprietate.
În cadrul industriei de apãrare vor fi continuate preocuparile pe linia reorganizãrii, restructurãrii şi modernizãrii, în cadrul unei companii naţionale, care sa cuprindã unitãţi de cercetare, de producţie şi de desfacere pentru tehnica de lupta şi materiale cu destinaţie militarã. Se va pune accent pe retehnologizarea şi redimensionarea capacitãţilor de producţie, conversia unor capacitãţi la producţia pentru scopuri civile, dezvoltarea cooperãrii internaţionale în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii producţiei. Vor fi urmãrite rentabilizarea şi privatizarea unor întreprinderi producãtoare de tehnica şi echipamente militare, fãrã ca acestea sa afecteze capacitatile de producţie esenţiale pentru securitatea nationala şi apãrarea armata a tarii, care vor rãmâne, în continuare, în proprietatea statului. Industria de apãrare va funcţiona pe baza criteriilor operationale, identificate şi solicitate de Statul Major General şi de celelalte organe de comanda din cadrul sistemului naţional de apãrare.

3.3.2. Relansarea agriculturii
Obiectivul fundamental al programului de guvernare în acest domeniu îl constituie stoparea declinului, redresarea treptata şi asigurarea condiţiilor pentru relansarea agriculturii, în concordanta cu potenţialul natural, economic şi uman de care dispune România, în scopul asigurãrii securitãţii alimentaţiei populaţiei şi pentru crearea de disponibilitati destinate schimburilor economice internaţionale.
Considerând agricultura o ramura prioritara a economiei naţionale, Programul de guvernare are în vedere, în principal, urmãtoarele:
- accelerarea reformei funciare;
- continuarea procesului de privatizare a societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat (fostele I.A.S.) din agricultura, concomitent cu verificarea legalitãţii privatizarilor anterioare;
- creşterea cantitativã şi calitativã a producţiei agricole vegetale şi animale, prin valorificarea potenţialului productiv naţional şi prin promovarea unor sisteme de agricultura ecologica, stimulandu-se creşterea performantelor producãtorilor agricoli şi a competitivitatii produselor agroalimentare româneşti pe piata interna şi internationala;
- atingerea parametrilor minimali de performanta în domeniul agroalimentar, la nivelul exigenţelor şi cerinţelor integrãrii în Uniunea Europeanã;
- consolidarea şi dezvoltarea sectorului privat, prin promovarea unor programe de investiţii specifice, eficiente şi avantajoase pentru producãtorii agricoli;
- dotarea tehnica a agriculturii, în primul rând prin sprijinirea producãtorilor agricoli în cumpãrarea de tractoare, maşini agricole, utilaje, echipamente, instalaţii, îngrãşãminte chimice, pesticide şi produse petroliere, inclusiv cu plata în produse agricole destinate industrializarii şi exportului;
- dezvoltarea unei pieţe concurentiale, reale şi stabile, care sa asigure venituri corespunzãtoare producãtorilor agricoli, inclusiv prin politici fiscale directionate prioritar pe produse cum sunt: graul, sfecla de zahãr, floarea-soarelui, soia, laptele de vacã, carnea de pasare, carnea de porc etc.;
- promovarea unui amplu program de dezvoltare ruralã în toate zonele tarii: montane, colinare şi de campie, în cadrul unui concept de dezvoltare ruralã privind integrarea economicã şi socialã a satului romanesc;
- crearea şi modernizarea structurilor agrare, în mod deosebit a factorilor de producţie, a instituţiilor publice şi a organizaţiilor parteneriale, precum şi a pieţei comerciale şi financiare;
- asigurarea unui mediu favorabil pentru atragerea în condiţii avantajoase a capitalului strãin, în vederea sustinerii programelor investitionale şi de dezvoltare a producţiei agricole din România; o atentie deosebita va fi acordatã implementarii proiectelor Programului SAPARD şi a altor programe cu finanţare externa.
Pentru atingerea obiectivelor preconizate Programul de guvernare pentru agricultura este structurat pe trei etape, şi anume:
- campania agricolã din primavara şi vara anului 2001;
- campania agricolã din toamna anului 2001;
- perioada 2002-2004 şi în perspectiva.
În cadrul acestor programe etapizate vor fi întreprinse urmãtoarele mãsuri:
- sprijinirea producãtorilor agricoli, cu prioritate a celor ce realizeazã producţie destinatã pieţei, prin:
● susţinerea de cãtre stat a campaniei de primavara în anul 2001;
● susţinerea tuturor formelor de exploatatie agricolã, indiferent de proprietatea agricolã;
● sprijinirea organizãrii de exploataţii agricole performanţe, inclusiv prin creşterea dimensiunii acestora, prin asociere, arendare, concesiuni, vânzare-cumpãrare;
- acordarea a câte 0,5 ha teren arabil pentru familiile, cu precãdere cele ţinere, care nu deţin teren agricol şi locuiesc în mediul rural;
- asigurarea unui sprijin special pentru tineretul din mediul rural, în vederea achiziţionãrii de tractoare, maşini agricole şi utilaje de prelucrare a produselor agroalimentare, precum şi pentru organizarea şi dezvoltarea exploataţiilor agricole;
- stimularea organizãrii şi consolidãrii asociaţiilor profesionale ale cultivatorilor de cereale şi plante tehnice, ale crescatorilor de bovine, ovine, porcine şi pãsãri, a uniunilor profesionale pe filiere de produs (ulei, zahãr, lapte şi produse lactate, carne şi produse din carne etc.), a fermelor cooperatiste de procesare şi valorificare a produselor agricole etc., prin:
● stabilirea politicilor, strategiilor şi programelor pe filiere de produs;
● menţinerea unui echilibru de piata, urmãrind constanta ofertei, cu reflectarea directa în nivelul preţurilor;
● dezvoltarea şi perfecţionarea reţelei pieţelor de gros, pentru valorificarea produselor agroalimentare;
- crearea cadrului favorabil cercetãrii ştiinţifice pentru dezvoltarea durabila a agriculturii, industriei alimentare şi silviculturii şi promovarea în practica a rezultatelor acesteia, în vederea valorificãrii rationale a resurselor naturale, a protecţiei mediului şi a obţinerii unor producţii sporite şi competitive prin calitate şi costuri;
- aplicarea programelor pentru îmbunãtãţirea stãrii de sãnãtate a animalelor şi asigurarea salubritatii produselor animaliere prin:
● mãsuri în vederea asanarii teritoriului de unele boli majore ale animalelor, inclusiv a celor transmisibile la om;
● acţiuni de supraveghere sanitarã veterinara permanenta a efectivelor de animale şi a produselor de origine animala;
● mãsuri pentru prevenirea patrunderii în ţara noastrã a unor boli majore şi menţinerea protecţiei teritoriului fata de acestea.
- în vederea irigarii în anul 2002 a unei suprafeţe de 1 milion hectare şi în perioada 2003-2004 a unei suprafeţe de circa 2 milioane hectare se vor lua urmãtoarele mãsuri:
● reabilitarea sistemelor de irigaţii;
● stabilirea unui preţ unitar unic;
● efectuarea de servicii complete privind aplicarea udarilor şi achiziţionarea de echipamente de irigat pentru circa 1 milion hectare;
- reabilitarea lucrãrilor de desecare (anual pe circa 200.000 ha), a lucrãrilor de combatere a eroziunii solului (anual, pe circa 400.000 ha), precum şi a digurilor de la Dunare şi pe râurile interioare (anual, circa 550 km);
- promovarea de urgenta a legislaţiei necesare pentru reducerea efectelor economice ale factorilor de risc natural asupra culturilor agricole şi efectivelor de animale, precum şi pentru înfiinţarea sistemelor de lupta antigrindina.
- redefinirea rolului şi atribuţiilor Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Silviculturii, precum şi ale instituţiilor publice, centrale şi teritoriale pe care le coordoneazã, urmãrindu-se realizarea urmãtoarelor deziderate:
● crearea unor structuri competitive cu cele din Uniunea Europeanã, în mãsura sa implementeze programele agrare, susţinute şi din bugetul public, cum sunt: programele SAPARD, PHARE, SPP etc., paralel cu restrangerea rolului de agent economic al statului;
● creşterea eficientei serviciilor publice în cadrul unui proces de privatizare, concesionare şi mandatare a unora dintre acestea, cum sunt: asistenta sanitar-veterinara, controlul produselor de origine animala, controlul calitãţii seminţelor, acţiune ce se va încheia în anul 2001;
● redefinirea rolului specialistului agricol în asigurarea consultantei pentru producãtorii agricoli, coordonarea programelor agricole şi respectarea legislaţiei în domeniu.

3.3.3. Modernizarea industriei alimentare
În vederea prelucrãrii produselor agricole, asigurãrii alimentelor pentru hrana populaţiei şi realizãrii de produse pentru export, în Programul de guvernare sunt avute în vedere urmãtoarele obiective principale:
- accelerarea procesului de privatizare a societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat, susţinerea retehnologizãrii şi modernizãrii capacitãţilor private şi sprijinirea realizãrii de noi capacitãţi de cãtre întreprinzãtorii privati din ţara şi, în mod deosebit, atragerea investitorilor strãini care sa asigure realizarea de produse alimentare competitive;
- realizarea concordanţei dintre capacitatile industriei alimentare şi oferta producţiei vegetale şi animale;
- integrarea activitãţilor pe filiere de produs, pentru: pâine, zahãr, ulei, lapte, carne de porc, carne de pasare etc.;
- susţinerea investiţiilor în scopul creşterii performantelor tehnologice pentru sectoarele care stimuleaza producţia interna de materii prime, cu avantaj comparativ fata de cele similare importate, prin acordarea de credite în condiţii avantajoase;
- intensificarea şi eficientizarea controlului calitãţii şi salubritatii produselor alimentare, în vederea protecţiei stãrii de sãnãtate a populaţiei;
- stimularea diversificãrii sortimentelor de produse alimentare, în concordanta cu cerinţele consumatorilor, cu deosebire a produselor de panificatie, a celor lactate, a preparatelor din carne şi din peste, a conservelor de legume şi fructe.

3.3.4. Dezvoltarea silviculturii
Programul guvernamental acorda o importanta specialã dezvoltãrii silviculturii, având în vedere ca padurea constituie un patrimoniu naţional, care trebuie conservat şi protejat.
Stabilirea obiectivelor porneşte de la faptul ca padurea reprezintã o comunitate de viata, cu structura ecosistemica proprie, produce biomasa cu valoare economicã exceptionala şi contribuie în mod esenţial la regenerarea aerului, a solului şi a apelor.
Pornind de la realitatea ca în România suprafata fondului forestier reprezintã numai 26,7% din suprafata teritoriului naţional, cu mult sub nivelul mediu european, obiectivele dezvoltãrii silviculturii în perioada urmãtoare sunt:
- pãstrarea integritãţii suprafeţei pãdurilor ca o mãsura determinanta pentru viitorul silviculturii, pentru protecţia mediului ambiental şi pentru dezvoltarea economico-socialã a tarii;
- conservarea şi gestionarea durabila a pãdurilor şi a vegetatiei forestiere, indiferent de regimul de proprietate;
- continuarea reformei în fondul funciar, prin creşterea ritmului retrocedarii pãdurilor cãtre foştii proprietari (minimum 30% în anul 2001), concomitent cu înfiinţarea structurilor proprii pentru aplicarea regimului silvic şi gospodãrirea acestor pãduri;
- analizarea modului în care îşi desfãşoarã activitatea firmele-capusa de exploatãri forestiere; stoparea cu fermitate a taierilor abuzive care aduc importante pagube pãdurilor;
- perfecţionarea structurilor instituţionale, prin adaptarea la noile forme de proprietate a pãdurii şi promovarea reglementãrilor în silvicultura, în concordanta cu necesitãţile economiei naţionale şi cu cerinţele reglementãrilor din Uniunea Europeanã;
- extinderea suprafeţei pãdurilor şi a altor forme de vegetaţie (peste 100.000 ha în urmãtorii 4 ani), luând în considerare, totodatã, planurile de amenajare complexa a teritoriului;
- asigurarea stãrii de sãnãtate a pãdurilor prin aplicarea unor mãsuri complexe de combatere biologica şi integrata a dãunãtorilor;
- gestionarea durabila a fondului cinegetic naţional şi a celui piscicol din apele de munte;
- intensificarea procesului de trecere a silviculturii la economia de piata;
- integrarea fondului silvic romanesc în structurile forestiere europene şi dezvoltarea cooperãrii internaţionale;
- promovarea susţinutã a educaţiei silvice şi a formãrii conştiinţei forestiere a populaţiei;
- creşterea gradului de accesibilizare a fondului forestier prin dezvoltarea reţelei de drumuri forestiere pentru intensificarea tuturor activitãţilor din silvicultura;
- accelerarea ritmului privatizãrii unor obiective şi activitãţi din silvicultura (ateliere de impletituri, pastravarii, crescatorii de fazani etc.) în condiţiile dezvoltãrii capacitãţilor de producţie şi creşterii numãrului locurilor de munca.

Mãsurile prevãzute în programul de guvernare respecta principiile şi orientãrile referitoare la conservarea şi gestionarea durabila a pãdurilor, stabilite de conferinţele ministeriale de protecţie a mediului din Europa, de la Strasbourg (1990), Helsinki (1993), Lisabona (1998) şi la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992).

3.3.5. Lucrãrile publice şi dezvoltarea construcţiei de locuinţe
Pentru dezvoltarea durabila a teritoriului naţional şi relansarea activitãţii în domeniul construcţiilor, cu precãdere în domeniul locuinţelor, în condiţii de eficienta economicã şi ecologica, pe fondul armonizarii cadrului legislativ impus de procesul de integrare europeanã, principalele acţiuni pe care Guvernul României le va întreprinde în aceste domenii sunt urmãtoarele:
● relansarea şi încurajarea construcţiilor şi îmbunãtãţirea condiţiilor de locuire în România;
● perfecţionarea reglementãrilor tehnice de proiectare, execuţie şi utilizare în construcţii, în vederea creşterii siguranţei şi confortului cetãţeanului;
● reabilitarea fondului de locuinţe existent;
● îmbunãtãţirea calitãţii vieţii la sate;
● încurajarea şi stimularea de construcţii social-culturale, în special sali de sport pentru tineri;
● definitivarea planurilor de dezvoltare durabila a teritoriului naţional şi armonizarea cu programele şi strategiile de integrare europeanã.
Relansarea şi încurajarea construcţiilor, îmbunãtãţirea condiţiilor de locuire în România
Politica Guvernului vizeazã soluţionarea problemelor legate de locuire în condiţiile discrepantei dintre puterea de achizitionare redusã a populaţiei, în special a familiilor ţinere, în condiţiile preţului locuinţelor de piata şi ale stãrii de degradare avansatã a celor existente. Soluţionarea crizei locuinţei generata de schimbarea statutului juridic al multor imobile, creşterii explozive a preţului construcţiilor, retragerii statului din activitatea investitionala şi a degradãrii avansate a multor imobile, va reintra, ca o prioritate, în preocuparea Guvernului.
Strategia nationala a locuinţei are la baza:
- îmbunãtãţirea relatiei dintre costul de piata al locuinţei şi venitul mediu familial;
- accesul la o locuinta decenta a celor excluşi din coordonatele pieţei libere;
- facilitarea procesului investitional privat.
Relansarea construcţiei de locuinţe nu poate fi imaginata decât printr-un proces general de relansare a activitãţii de construcţii, având ca rezultat crearea de noi locuri de munca în special pentru tineri, de promovare a producãtorilor autohtoni de materiale de construcţii, de diminuare a costului construcţiilor, de intarire a disciplinei în construcţii, de încadrare în planul general de dezvoltare durabila a teritoriului naţional, de utilizare de cãtre stat a tuturor parghiilor pe care le are la dispoziţia sa pentru sprijinirea, încurajarea şi stimularea investiţiilor private.
Programul guvernamental vizeazã:
● asigurarea nevoilor de locuire în funcţie de veniturile pe familie;
● construirea a 38.000 de locuinţe destinate închirierii, de diferite tipuri, cu scheme de finanţare diverse, mergand de la investiţii private pana la programe de locuinţe sociale;
● încurajarea schimburilor de proprietate.
Perfecţionarea reglementãrilor tehnice de proiectare, execuţie şi utilizare în construcţii, în vederea creşterii siguranţei şi confortului cetãţeanului
În primul an de guvernare se va pune în aplicare un program pentru perfecţionarea reglementãrilor tehnice de proiectare, execuţie şi utilizare în construcţii, în vederea creşterii siguranţei şi confortului cetãţeanului. Acest program va cuprinde şi elaborarea reglementãrilor tehnice pentru investigarea şi monitorizarea stãrii construcţiilor existente.
O atentie specialã se va acorda revizuirii criteriilor de performanta atât ale cerinţelor de calitate, cat şi ale reglementãrilor tehnice de proiectare şi execuţie pentru reabilitarea termica a construcţiilor existente, cu precizarea soluţiilor eficiente de intervenţie.
Pentru cei care îşi construiesc case de locuit individuale se vor elabora reglementãri tehnice adecvate, în vederea limitãrii efectelor cutremurelor, inundatiilor, incendiilor etc.
Toate reglementãrile tehnice vor fi armonizate cu legislaţia europeanã în domeniul construcţiilor.
Reabilitarea fondului de locuinţe existent
În vederea asigurãrii siguranţei şi stabilitatii construcţiilor, cu prioritate a fondului de locuinţe existent, se va promova un program de mãsuri administrative şi fiscale pentru stimularea renovarilor şi modernizãrilor menite sa punã în siguranta exploatarea fondului locativ construit şi sa creascã confortul celui existent, prin proiecte susţinute direct sau indirect de cãtre stat; facilitãţile fiscale vor acoperi de la 10% pana la 50% din costul operaţiunilor.
Îmbunãtãţirea calitãţii vieţii la sate
În vederea inlaturarii discrepantelor dintre sat şi oraş vor fi promovate proiecte şi programe comune cu administraţiile locale pentru extinderea infrastructurii de drumuri comunale şi reţele edilitare. În acelaşi timp, pentru accesul neingradit la procesul de învãţãmânt al tinerilor din zonele izolate se vor crea programe de transport şcolar.
Încurajarea şi stimularea de construcţii social-culturale, în special sali de sport pentru tineri
Programul de guvernare cuprinde relansarea reţelelor de aşezãminte social-culturale cuprinzând crese, grãdiniţe, şcoli, sali de sport şi dotãri sanitare, incluse în cadrul noilor investiţii imobiliare, în construcţii cu funcţionalitate integrata, finanţate mixt de la buget şi alte surse.
Totodatã, în perioada 2001-2004 se prevede construirea a 400 de sali de sport în cadrul instituţiilor de învãţãmânt de toate gradele, la oraşe şi sate.
Definitivarea planurilor de dezvoltare durabila a teritoriului naţional şi armonizarea cu programele şi strategiile de integrare europeanã
Întocmirea Planului naţional de amenajare a teritoriului, precum şi a planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor locale de urbanism, ca principale instrumente în realizarea dezvoltãrii economice a localitãţilor, se va încheia în cursul anului 2001. Vor fi respectate principiile dezvoltãrii spatiale europene, care sa susţinã politicile de dezvoltare regionala. Totodatã, vor fi elaborate studiile de dezvoltare regionala în zonele transfrontaliere şi planurile de amenajare a teritoriului regiunilor, care sa fundamenteze planurile de dezvoltare regionala.

3.3.6. Refacerea infrastructurii şi modernizarea transporturilor
Programul de guvernare urmãreşte dezvoltarea infrastructurii şi a sistemului naţional de transport, asigurând: afirmarea poziţiei României ca principala placa turnanta a transporturilor continentale şi intercontinentale pe principalele traiecte geografice Vest-Est şi Nord-Sud; organizarea reţelelor naţionale pentru toate modurile de transport, astfel încât sa se asigure o mai buna acoperire a teritoriului, eliminarea zonelor deficitare din punct de vedere al volumului şi al calitãţii transportului şi satisfacerea mai buna a nevoilor de deplasare a cetãţenilor; dezvoltarea transportului intermodal atât în trafic, cat şi în zonele de impact cu principalele coridoare europene; asigurarea unei cat mai mari securitati în transport şi a protecţiei mediului înconjurãtor.
În acest cadru se vor avea în vedere:
● reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurilor de transport (autostrazi, poduri) pentru îmbunãtãţirea confortului cãlãtorilor, creşterea siguranţei acestora şi a eficientizarii transportului de marfa, mãrirea mobilitatii populaţiei, concomitent cu alinierea sistemului naţional de transport la sistemul european;
● extinderea finantarilor internaţionale prin Banca Mondialã sau din surse private pentru urgentarea modernizãrii infrastructurii rutiere, feroviare, portuare şi aeroportuare;
● dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor şi instalaţiilor de transport în vederea îmbunãtãţirii calitãţii serviciilor, a siguranţei circulaţiei şi a securitãţii transporturilor;
● reorganizarea majorã a sistemului de companii şi societãţi de stat din sistemul feroviar în vederea stoparii pierderilor, reducerii subventiei şi asigurãrii unui sistem coerent de coordonare a activitãţii C.F.R.;
● restructurarea majorã a Administraţiei Naţionale a Drumurilor prin externalizarea şi privatizarea activitãţilor conexe (reparaţii, întreţinere, semnalizari), asigurarea conducerii coerente a programului de autostrazi, reconsiderarea clasificarii drumurilor, utilizarea eficienta a fondurilor interne şi externe şi folosirea în mai mare mãsura a produselor şi utilajelor executate în România;
● restructurarea societãţilor cu capital de stat din subordinea ministerului în vederea creşterii eficientei, reducerii subvenţiilor şi pregãtirii procesului de privatizare;
● stimularea, încurajarea, consolidarea şi liberalizarea pieţei interne de transport în sistem concurential, în special pentru transportul feroviar şi aerian;
● asigurarea protecţiei sociale a populaţiei prin mijloace specifice domeniului;
● sprijinirea capitalului romanesc prin promovarea şi susţinerea investitorilor romani la proiectele de investiţii în strãinãtate;
● asigurarea protecţiei şi conservãrii mediului.
Reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurilor de transport pentru îmbunãtãţirea confortului cãlãtorilor, creşterea siguranţei acestora şi a eficientizarii transportului de marfa, în vederea alinierii sistemului naţional de transport la sistemul european prin:
a) Programe de transport feroviar
- Modernizarea liniei de cale feratã pe coridorul IV - tronson Bucureşti-Ploiesti-Campina-Braşov;
- Modernizarea liniei de cale feratã pe coridorul IV - Bucureşti-Constanta;
- Începerea reabilitãrii infrastructurii pe tronsonul feroviar Arad-Braşov;
- Reluarea lucrãrilor abandonate pe tronsonul Ramnicu Valcea-Valcele; Berbesti-Alunu; Harlau-Flamanzi; Saueni-Darabani;
- Consolidarea infrastructurilor feroviare în zona Porţile de Fier;
- Modernizarea liniei Curtici-Arad-Alba Iulia-Medias-Braşov;
- Reabilitarea şi modernizarea metroului Bucureşti;
- Extinderea metroului pe tronsonul Drumul Taberei-Pantelimon şi finalizarea tronsoanelor începute şi neterminate.
b) Programe de transport rutier
- Simplificarea sistemului de taxe pentru transportatorii rutieri;
- Sprijinirea transportatorilor rutieri romani prin simplificarea sistemului de atribuire a licenţelor şi autorizaţiilor pentru transportul intern şi internaţional;
- Reabilitarea reţelei de drumuri europene şi naţionale:
● Finalizarea lucrãrilor de reabilitare a drumurilor naţionale cuprinse în etapa a II-a (694 km) şi program de siguranta rutiera şi dezvoltare institutionala;
● Finalizarea lucrãrilor de reabilitare a drumurilor naţionale cuprinse în etapa a III-a (334 km);
● Începerea lucrãrilor de reabilitare a drumurilor naţionale cuprinse în etapa a IV-a (732 km): Cluj-Napoca-Dej-Bistrita-Campulung Moldovenesc; Petrosani-Simeria; Lugoj-Timişoara şi centurile Timisoarei şi Craiovei; Craiova-Drobeta-Turnu Severin-Lugoj.
● Proiect de reabilitare DN 1A, extindere la 4 benzi a centurii municipiului Ploiesti şi asistenta tehnica pentru privatizarea întreţinerii;
● Amenajãri spre şi în punctele de control şi de trecere a frontierei (Giurgiu, Varsand, Bechet, Petea, Cenad);
- Program de reabilitare, construcţii autostrazi şi modernizare a infrastructurii situate pe traseele coridoarelor paneuropene IV şi IX;
● Autostrada Bucureşti-Ploiesti-Braşov;
● Autostrada Bucureşti-Constanta: Tronsonul Bucureşti-Fundulea-Lehliu-Fetesti-Cernavoda;
● Variante de ocolire a localitãţilor: Deva, Orastie, Sebes, Sibiu, Pitesti;
● Modernizare şi extindere la patru benzi a DN5 Bucureşti-Giurgiu;
● Autostrada Nadlac-Timişoara-Arad;
● Pod peste Dunare în zona Brãila;
● Centura Bucureşti Nord;
● Dezvoltarea programelor de reabilitare a drumurilor judeţene.
c) Programe de transport fluvial şi pe cai navigabile interioare
- Lucrãri de amenajãri hidrotehnice şi asigurarea adancimilor la bara Sulina;
- Reabilitarea cãilor şi a canalelor navigabile;
- Terminal de containere în Portul Drobeta-Turnu Severin;
- Amenajãri de taluzuri înalte şi de apãrare a malurilor pe canalul Dunare-Marea Neagra;
- Protecţii şi consolidãri de maluri pe Canalul Poarta Alba-Midia-Navodari;
- Program de reabilitare şi modernizare a infrastructurii situate pe traseul coridorului paneuropean VII (Dunarea);
- Amenajãri pentru asigurarea navigabilitatii pe Dunare (Calarasi-Sulina), inclusiv sistem de semnalizare şi mãsurãtori topohidrografice pe Dunare.
d) Programe de transport maritim
- Reabilitarea Portului Constanta şi continuarea lucrãrilor la digurile de Nord şi Sud;
- Prelungirea cu 1 km a digului de larg din Portul Constanta;
- Modernizarea Portului Constanta şi construcţia statiei de alimentare electrica (P IV);
- Terminal de containere în Portul Constanta (mol II S).
e) Programe de transport aerian
- Eficientizarea transportului aerian prin aducerea flotei aeriene la standardele internaţionale;
- Achiziţionarea de noi aeronave (scurt, mediu şi lung curier);
- Modernizarea Aeroportului Internaţional Bucureşti-Baneasa;
- Amenajarea de spaţii comerciale şi parcari pentru autoturisme la Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni;
- Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Bucureşti-Otopeni, faza a II-a.
f) Pactul de stabilitate
- Sector feroviar: Coridorul IX, Nord-Sud (Bucureşti-Giurgiu-48,0 km); Coridorul IV, Est-Vest (Curtici-Arad-Deva-Simeria-183,0 km); Coridorul IV, Est-Vest - ramura de sud; (Simeria-Petrosani - 80,0 km; Petrosani-Targu Jiu - 49,5 km; Targu Jiu-Turceni-Filiasi - 71,0 km; Filiasi-Calafat - 93,0 km; Filiasi-Craiova - 36,0 km; Craiova-Calafat - 106,0 km);
- Cai navigabile: Coridorul VII, Est-Vest; Îmbunãtãţirea navigaţiei pe Dunare, inclusiv protecţia mediului.
Dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor şi instalaţiilor de transport în vederea îmbunãtãţirii calitãţii serviciilor, siguranţei circulaţiei şi securitãţii transporturilor în perioada 2001-2004
Programul de aliniere a sistemului naţional de transport feroviar la sistemul european urmãreşte:
- reabilitarea şi achiziţionarea din industria româneascã de locomotive în cooperare cu firme de prestigiu din strãinãtate;
- modernizarea a 500 vagoane de marfa şi a 100 vagoane de cãlãtori; modernizarea de staţii feroviare majore; asistenta pentru comercializare;
- dotarea transportului feroviar de cãlãtori cu rame electrice şi automotoare (135 buc.);
- realizarea unui sistem computerizat pentru eliberarea de bilete şi pentru rezervarea locurilor;
- modernizarea trenurilor de metrou şi achiziţionarea de rame noi.
Program de aliniere a sistemului naţional de transport pe Dunare la sistemul european
- Modernizarea sistemelor de siguranta a navigaţiei pe Dunare;
- Sistem de supraveghere şi management al traficului de nave la capitaniile Galaţi, Tulcea şi Drobeta-Turnu Severin.
Stimularea, încurajarea, consolidarea şi liberalizarea pieţei interne de transport feroviar în sistem concurential se vor asigura prin:
- revizuirea actualei organizãri a caii ferate şi definirea statutului autoritãţii de reglementare din sectorul de transport feroviar;
- sprijinirea dezvoltãrii activitãţii operatorilor de transport feroviar privati;
- iniţierea privatizãrii societãţilor comerciale externalizate din S.N.C.F.R.
Asigurarea protecţiei sociale a populaţiei prin mijloace specifice domeniului
- Dezvoltarea infrastructurii comunale şi crearea transportului rutier specializat pentru elevi în minimum 120 de localitãţi pe an, cu sprijinul consiliilor judeţene şi locale;
- Subvenţionarea transportului naval pentru locuitorii din Delta Dunãrii şi a transportului rutier pentru locuitorii din Ţara Motilor.
Asigurarea protecţiei şi conservãrii mediului
- Diminuarea impactului activitãţii sectorului de transport asupra mediului prin extinderea folosirii autovehiculelor cu emisii tratate şi zgomot redus;
- Operarea cu mijloace de transport cu grad scãzut de emisii în vederea reducerii poluarii mediului şi creşterii atractivitatii modurilor şi mijloacelor de transport cu grade scãzute de poluare;
- Ecologizarea Portului Constanta şi a litoralului maritim;
- Efectuarea de lucrãri de amenajare (diguri) în vederea protejãrii litoralului romanesc;
- Amenajãri şi dotãri pentru protecţia mediului în porturile de pe Dunare.
Adoptarea aquisului comunitar în domeniu, urmãrind în principal:
- asigurarea asistenţei tehnice pentru armonizarea reglementãrilor şi normelor de aplicare a acestora, în concordanta cu prevederile acquisului comunitar;
- alocarea de fonduri pentru construcţia institutionala a autoritãţilor de reglementare feroviara, rutiera, aerianã şi navala.

3.3.7. Comunicaţii şi tehnologia informatiei
Obiectivul strategic al Programului de guvernare în domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei informatiei este crearea premiselor durabile implementarii "Societãţii Informationale" prin relansarea procesului de privatizare, liberalizare şi dezvoltare a sectoarelor respective.
În acest cadru se vor urmãri:
- promovarea şi susţinerea unei pieţe deschise şi concurentiale pentru servicii de comunicaţii şi informatica, care sa poatã asigura prestaţii de calitate la tarife avantajoase;
- micşorarea decalajului tehnologic şi eliminarea decalajului legislativ fata de Comunitatea Europeanã şi mondialã prin dezvoltarea de tehnologii şi servicii noi, astfel încât consumatorii şi operatorii sa aibã un tratament omogen, nediscriminatoriu şi concurential;
- dezvoltarea platformelor şi tehnologiilor "Internet" pentru edificarea unei economii digitale la nivel naţional.
Prin mãsurile şi acţiunile stabilite se vor garanta:
- accesul cetãţeanului la informaţie şi libertatea de exprimare;
- accesul la serviciile de comunicaţii;
- accesul liber şi nediscriminatoriu la serviciile universale de posta şi telecomunicaţii;
- integrarea cetãţeanului în "Societatea Informationala";
- libera circulaţie a informatiei.
Autoritatea de stat în domeniu, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei, va proteja cetãţeanul fata de operator, astfel încât sa-i asigure un grad stabil de protecţie a informaţiilor şi a vieţii sale private, transparenta tarifelor şi a condiţiilor de utilizare a serviciilor de comunicaţii. Totodatã, va asigura coordonarea pentru:
- întocmirea şi derularea programelor de asistenta financiarã de la Uniunea Europeanã şi a acordurilor guvernamentale în domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei informatiei;
- conectarea prin Internet şi servicii multimedia a cetãţeanului - domiciliul şi serviciul acestuia - şcoala, serviciile publice şi administraţia, pentru întãrirea şi dezvoltarea coeziunii sociale.
Principalele acţiuni care asigura realizarea obiectivelor strategice sunt urmãtoarele:
Reforma institutionala şi legislativã
Realizarea cadrului institutional necesar dezvoltãrii unei economii moderne, asigurarea unei pieţe concurentiale puternice, reglementatã, care sa asigure pe de o parte libera concurenta, iar pe de alta parte protejarea investiţiilor şi a intereselor cetãţeanului. În acest scop sunt prevãzute urmãtoarele:
- înfiinţarea Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii, care sa fie un organism independent politic, neutru tehnologic, cu responsabilitãţi în domeniul de administrare de spectru şi numerotatie, reglementãri şi standardizare, autorizare şi licentiere, control şi monitorizare;
- asigurarea cadrului legislativ şi organizatoric necesar pentru liberalizarea completa a serviciilor de telecomunicaţii şi de posta;
- pregãtirea operatorilor pentru liberalizarea completa a serviciilor de comunicaţii şi adaptarea licenţelor existente ale operatorilor nationali;
- crearea cadrului legal corespunzãtor pentru asigurarea liberei circulatii a informatiei şi definirea statutului juridic al documentului electronic, semnãturii digitale, bazelor de date electronice şi comerţului electronic;
- promovarea şi susţinerea unei pieţe deschise şi concurentiale pentru serviciile de comunicaţii şi informatica;
- definirea unei politici tarifare coerente şi realiste, bazatã pe costuri la nivelul operatorilor nationali;
- preluarea de cãtre Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei a responsabilitãţii proceselor de privatizare a societãţilor comerciale aflate în domeniul acestuia, precum şi accelerarea acestor procese;
- înfiinţarea sistemului unificat de apeluri de urgenta "112" - una dintre mãsurile necesare pentru creşterea siguranţei şi protecţiei cetãţeanului şi a proprietãţii acestuia;
- stabilirea cadrului legislativ şi institutional pentru combaterea fraudelor electronice şi a accesului neautorizat la informaţiile electronice.
Implementarea strategiilor de dezvoltare a comunicaţiilor, pregãtirea pieţei româneşti pentru globalizarea comunicaţiilor, asigurarea serviciului universal şi realizarea unei pieţe concurentiale care sa conducã la îmbunãtãţirea calitãţii serviciilor, ridicarea nivelului tehnologic şi scãderea tarifelor. În acest cadru se vor asigura:
- dezvoltarea accelerata a reţelei publice de telefonie prin asigurarea unui ritm anual de cel puţin 500.000 noi abonati telefonici;
- introducerea de noi tehnologii care converg spre globalizarea comunicaţiilor;
- asigurarea serviciului universal de telefonie prin telefonizarea localitãţilor cu o populaţie de peste 1.000 locuitori, concomitent cu creşterea calitãţii serviciilor;
- promovarea tehnologiilor multiservicii în domeniul comunicaţiilor de banda larga, incluzând tehnologiile moderne de acces în banda localã;
- armonizarea utilizãrii benzii de radiodifuziune terestre FM, a benzilor de televiziune VHF, armonizarea spectrului radioelectric din România cu Tabelul European de Alocare;
- modernizarea tehnologiilor serviciilor poştale concomitent cu creşterea calitãţii şi siguranţei trimiterilor poştale;
- stimularea producţiei interne de subansambluri şi piese de schimb pentru comunicaţii pe o perioada limitatã prin mãsuri de stimulare şi dezvoltare a IMM din domeniu;
- implicarea unui minim procentual de capital privat autohton în procesul de privatizare şi licentiere.
Implementarea societãţii informationale ca baza pentru creşterea economicã, atragerea investiţiilor strãine, crearea de noi locuri de munca şi creşterea ponderii produselor şi serviciilor tehnologiei informatiei în exportul României, prin:
- promovarea informatizarii administraţiilor publice prin optimizarea comunicaţiilor de date, nomenclatoare şi registre de interes public;
- modernizarea fluxului de informaţii interministeriale, administraţie centrala şi localã pentru "e-government";
- creşterea gradului de acces al publicului la informaţii de interes public de tip legislaţie, indicatori statistici, evidenta populaţiei, cadastru, registru comercial prin Internet şi ghiseu electronic. Înfiinţarea de centre publice de acces la resurse Internet şi Multimedia, inclusiv în zonele mai puţin favorizate;
- dezvoltarea comerţului electronic ("e-commerce") pentru facilitarea furnizarii de bunuri şi servicii pe Internet;
- adoptarea şi reglementarea tehnologiilor de securizare şi criptare;
- promovarea cardurilor "smart" pentru securizarea accesului electronic cu directa aplicativitate în servicii medicale, plati electronice, acces mobil Internet, servicii de transport public, telefoane publice;
- stabilirea cadrului legislativ şi institutional pentru combaterea fraudelor electronice şi a accesului neautorizat la informaţiile electronice;
- sprijinirea şi stimularea furnizorilor de servicii informatice;
- asigurarea unui parteneriat activ cu asociaţiile profesionale, patronate, sindicate şi organizaţii neguvernamentale din domeniu;
- implementarea societãţii informationale prin sistem educaţional, urmãrindu-se asigurarea condiţiilor necesare pentru pregãtirea specialiştilor în comunicaţii şi tehnologia informatiei, înlãturarea barierelor şi a decalajelor dintre mediul rural şi cel urban, pe de o parte, şi între România şi ţãrile membre U.E. şi S.U.A., pe de alta parte. În acest context se vor realiza:
● promovarea tehnologiei informatiei în învãţãmânt pentru realizarea obiectivului pe termen lung: "cel puţin un calculator cu acces Internet pentru fiecare şcoala pana în 2004";
● dezvoltarea serviciilor suport şi a resurselor educaţionale pentru Internet;
● asigurarea condiţiilor necesare pregãtirii corpului didactic pentru utilizarea Internetului şi a resurselor multimedia;
● dezvoltarea învãţãmântului academic şi a cercetãrii pe Internet;
● stimularea creãrii locurilor de munca pentru absolvenţi de învãţãmânt superior şi micşorarea ratei de emigrare a specialiştilor din domeniu.

3.3.8. Privatizarea turismului; diversificarea serviciilor turistice
Obiectivul strategic al Programului de guvernare în acest domeniu este relansarea rapida şi durabila, acordand o atentie specialã locului turismului în cadrul economiei naţionale, astfel încât sa devinã sector prioritar prin acţiunea concertata a organismelor legislative, guvernamentale şi ale administraţiei publice locale.
Principalele acţiuni sunt urmãtoarele:
Încheierea procesului de privatizare în turism pana la sfârşitul anului 2001. Aceasta acţiune este consideratã fundamentalã pentru realizarea obiectivelor generale ale Programului de guvernare în turism, ca instrument major în reluarea procesului de dezvoltare şi modernizare şi de creştere a contribuţiei sectorului turistic la realizarea produsului intern brut.
Pentru încheierea procesului de privatizare se vor realiza:
- preluarea de cãtre Ministerul Turismului a deciziei şi efectuãrii procesului de privatizare;
- simplificarea procedurilor de privatizare;
- retragerea statului din societãţile în care este acţionar nesemnificativ, prin vânzarea pachetelor de acţiuni pe pieţele de valori mobiliare;
- finalizarea proceselor de privatizare pentru activele la care procesul de privatizare a fost initiat şi recunoscut printr-un management privat (asocieri, locatii, închirieri sau alte forme similare);
- utilizarea unui sistem adecvat de facilitãţi la privatizare.
Armonizarea cu legislaţia din ţãrile U.E. pentru:
- standardele de calitate; standardele pentru construcţii; standardele tehnice; indicatorii statistici pentru turism; înregistrãrile şi analizele statistice comune; standardele de pregãtire profesionalã; standardele ecologice.
Dezvoltarea şi modernizarea bazei turistice, care se vor realiza prin:
- Realizarea proiectelor care pun în valoare turistica elementele patrimoniului naţional (situri şi monumente istorice, rezervaţii naturale, viata comunitãţilor traditionale şi a comunitãţilor de artizani, factori naturali cu potenţial balneoclimateric).
- Susţinerea proiectelor care pun în valoare turistica obiective şi evenimente culturale şi spirituale româneşti.
- Iniţierea şi susţinerea proiectelor de dezvoltare şi modernizare a dotãrilor de agrement din staţiunile turistice.
- Iniţierea şi susţinerea proiectelor de dezvoltare de noi staţiuni montane pentru practicarea sporturilor de iarna, cu accent deosebit pe susţinerea proiectelor privind transportul pe cablu şi partii de schi.
- Crearea de zone turistice "speciale": litoral, Delta Dunãrii, staţiuni balneoclimaterice care vor beneficia de un regim special în ceea ce priveşte proiectele noi de investiţii şi facilitãţile fiscale acordate agenţilor economici care vor investi în dezvoltarea turismului din aceste zone.
- Promovarea proiectelor şi programelor de dezvoltare şi modernizare a bazei turistice se va realiza prin alocarea unor resurse financiare din fondul de dezvoltare şi promovare în turism, alte fonduri publice de investiţii sau fonduri private, din finantari internaţionale, asistenta şi consultanţa de specialitate.

Programul EUROPA
Programul global de reabilitare a litoralului romanesc, în concordanta cu cerinţele staţiunilor turistice moderne, cuprinde dezvoltarea unor noi staţiuni şi a unor noi zone de agrement. În acest sens va fi lansat proiectul "Europa" care va cuprinde, ca iniţiative imediate:
- proiectarea şi construirea unei noi staţiuni pe litoral;
- iniţierea proiectului "Linie continua litoral", care sa aibã în vedere ca intreaga coasta a Marii Negre sa fie destinatã şi sistematizatã sub forma staţiunilor turistice, prin construirea unor elemente de infrastructura, de noi capacitãţi de primire şi de agrement şi reabilitarea infrastructurii turistice existente;
- proiectarea şi construirea unor zone de agrement nautic şi pe principiul "Water Land" pe litoral;
- orientarea activitãţii de cazinouri pe litoral prin parghii speciale financiar-fiscale, în scopul diversificãrii ofertei turistice şi creşterea perioadei de funcţionare a bazei turistice pe litoral;
- promovarea pe principalele pieţe internaţionale a proiectelor noi.
Proiectul privind realizarea unei noi staţiuni pe litoral este caracterizat prin urmãtoarele elemente:
- concesionarea terenului de cãtre administraţia localã la un preţ corespunzãtor;
- asigurarea de cãtre Ministerul Turismului a resurselor pentru proiectarea generalã a noii staţiuni, precum şi realizarea unui parteneriat între: a) stat (pentru cheltuieli de infrastructura generalã); b) autoritãţile locale (pentru concesionarea terenurilor); şi c) sectorul privat (pentru construcţia şi exploatarea structurilor turistice);
- acordarea de facilitãţi (scutirea de impozit pe profit pentru o perioada de pana la 10 ani pentru agenţii economici care investesc în aceasta staţiune, scutirea de T.V.A. şi taxe vamale pentru utilaje şi echipamente importate pentru aceste proiecte).
Asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ şi stabil
- Relansarea rapida a turismului romanesc va fi sprijinita prin facilitãţi fiscale, pentru privatizare: reinvestirea profitului, stimularea investiţiilor noi, cu deosebire în zonele turistice "speciale", în staţiunile turistice sezoniere, precum şi pentru anumite forme de turism şi categorii de turişti.
Simplificarea cadrului legislativ
Se prevede desfãşurarea unei activitãţi de reglementare care sa aducã normele turismului la caracteristici unitare, simplificate şi functionale. În acest sens se va urmãri:
- promulgarea legii turismului;
- stabilirea procedurii de codecizie între Ministerul Turismului şi celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale privind iniţierea, aprobarea, executarea şi finanţarea noilor proiecte de investiţii majore în domeniul turismului;
- asumarea de cãtre Ministerul Turismului a rolului exclusiv de reglementare a metodologiei de atestare a localitãţilor turistice, staţiunilor turistice şi a zonelor cu potenţial turistic;
- realizarea unei noi reglementãri a regimului juridic al plajelor, falezelor şi zonelor adiacente, a terenurilor aferente partiilor şi instalaţiilor pentru sporturi de iarna, în sensul în care acestea sunt componente esenţiale ale turismului; în consecinta, administrarea lor se va efectua sub autoritatea Ministerului Turismului.
Promovarea potenţialului turistic naţional, prin:
- recastigarea pieţei turistice interne şi a pieţelor externe traditionale din Europa, precum şi a altor pieţe netraditionale;
- deschiderea a cel puţin doua noi birouri de turism (Ungaria şi Danemarca);
- declanşarea unor acţiuni promotionale de amploare prin includerea ofertei turistice româneşti în cataloagele marilor firme tour-operatoare;
- adaptarea permanenta - în forma şi conţinut - a materialelor publicitare;
- diversificarea publicaţiilor turistice editate în mai multe limbi de circulaţie internationala şi distribuirea lor în ţara şi strãinãtate.
Dezvoltarea turismului rural
Pentru dezvoltarea turismului rural în pensiuni turistice şi agroturistice se va relua spiritul de promovare şi de stimulare, prin reintroducerea sau extinderea urmãtoarelor facilitãţi:
- scutirea de la plata impozitului pe venit, respectiv pe profit, pe o perioada de 10 ani din momentul clasificarii pensiunii turistice sau agroturistice;
- reducerea cu 50% a tarifelor percepute pentru obţinerea şi prelungirea certificatelor de clasificare a pensiunilor turistice şi agroturistice;
- punerea la dispoziţie de cãtre autoritãţile locale, din terenurile disponibile, în condiţiile prevãzute de lege, a unor suprafeţe necesare construirii, dezvoltãrii şi exploatãrii de pensiuni turistice şi agroturistice;
- prezentarea gratuita a ofertei turistice a pensiunilor turistice şi agroturistice;
- includerea în programele instituţiilor de învãţãmânt cu profil turistic sau agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice şi agroturistice.
Dezvoltarea învãţãmântului şi cercetãrii pentru turism, prin:
- elaborarea de norme metodologice comune ale Ministerului Turismului, M.E.C. şi M.M.S.S. pentru crearea unui Sistem naţional de învãţãmânt în turism la toate nivelurile de instruire şi armonizarea cu standardele Uniunii Europene;
- stabilirea de cãtre Ministerul Turismului, Consiliul de Standarde Ocupationale şi Evaluare (C.O.S.A.) şi M.M.S.S. a unui Program de implementare a sistemului de evaluare şi certificare a competentelor profesionale ale personalului pentru/şi din turism, în concordanta cu standardele ocupationale;
- elaborarea unei noi metodologii privind organizarea şi desfãşurarea cursurilor de calificare profesionalã în meseriile de baza din activitãţile hoteliere şi de turism;
- stabilirea cooperãrii dintre Ministerul Turismului şi I.A.T.A. pentru înfiinţarea unui Sistem de pregãtire şi de funcţionare a agenţilor economici în domeniul turismului şi ticketingului;
- Stabilirea unor norme metodologice comune ale Ministerului Turismului şi M.M.S.S. pentru atestarea şi practicarea meseriei de "ghid de turism" de cãtre persoanele fizice, ca activitate complementara, cu respectarea prevederilor Legii asigurãrilor sociale;
- susţinerea şcolilor de profil la toate nivelurile;
- realizarea unor relaţii de colaborare eficiente între Ministerul Turismului şi principalele societãţi de turism din România cu organizaţii din domeniul pregãtirii profesionale în turism şi hoteliere ale Uniunii Europene;
- Dezvoltarea activitãţii Institutului de Cercetare în Turism şi transformarea acestuia în principal furnizor de analize, studii, soluţii şi proiecte necesare deciziei în domeniul politicilor în turism.
Realizarea unui parteneriat activ cu asociaţiile profesionale, patronale, sindicale şi organizaţii neguvernamentale, în sensul participãrii acestora la reglementãrile din domeniul turismului

3.3.9. Gospodãrirea raţionalã a apelor
Acţiunile prevãzute pentru acest domeniu vor avea ca efecte asigurarea unor resurse de apa de buna calitate pentru populaţie şi a necesarului pentru activitatea economicã, cu deosebire pentru industrie, agricultura, modernizarea sistemului de alarmare şi avertizare a populaţiei pentru situaţii de risc, declanşarea unui proces investitional pentru executarea lucrãrilor de apãrare impotriva inundatiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase.
Principalele mãsuri ale programului de guvernare vizeazã:
- gospodãrirea raţionalã, cantitativã şi calitativã a apelor de suprafata şi subterane, în vederea asigurãrii surselor de apa pentru diverse folosinţe prin lucrãri hidrotehnice cu impact negativ minim asupra mediului;
- ameliorarea calitãţii apelor râurilor prin punerea în funcţiune a statiilor de epurare a apelor uzate orãşeneşti în Bucureşti (Glina), Brãila, Galaţi, Tulcea; realizarea de lucrãri de canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate în localitãţi urbane şi rurale, potrivit programului de acţiuni pe perioada 2001-2004;
- realizarea lucrãrilor de alimentare cu apa a localitãţilor urbane şi rurale, inclusiv prin reabilitarea statiilor de tratare a apei pentru municipiile Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Constanta, Ploiesti, Braşov, Cluj-Napoca, Oradea, Baia Mare şi Bacau;
- continuarea lucrãrilor de regularizare, acumulare şi amenajare a bazinelor hidrografice (realizarea sistemelor complexe de alimentare cu apa Zetea-Dumbraveni-Medias-Copsa Mica, Valea Prahovei-Azuga-Busteni-Sinaia-Comarnic-Breaza, ecologizarea şi regularizarea raului Sasar în Baia Mare);
- reabilitarea şi protejarea litoralului romanesc al Marii Negre şi a zonei maritime aferente tarii noastre, având în vedere prioritãţile Planului strategic naţional pentru reabilitarea şi protejarea Marii Negre;
- refacerea şi conservarea litoralului şi a lacurilor cu calitãţi terapeutice (Techirghiol, Amara etc.), protejarea litoralului romanesc al Marii Negre impotriva eroziunii;
- apãrarea impotriva inundatiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase prin lucrãri de regularizare a cursurilor de apa (inclusiv reabilitarea digurilor de la Dunare), prin modernizarea sistemului informaţional pentru avertizarea şi alarmarea populaţiei;
- armonizarea legislaţiei în domeniul apelor cu prevederile noii directive a Parlamentului European şi Consiliului Europei privind cadrul de acţiune comunitar în domeniul politicilor de ape.

3.3.10. Protecţia mediului înconjurãtor
Programul guvernamental respecta principalele obiective şi prioritati din Programul naţional de acţiune pentru protecţia mediului, asigurând:
- protecţia şi conservarea naturii, a diversitatii biologice şi utilizarea durabila a componentelor acesteia pe baze ştiinţifice, acordându-se atentie sporitã speciilor de flora şi fauna amenintate cu disparitia, precum şi celor cu valoare economicã ridicatã. Se va urmãri ca reconstructia ecologica a unor sisteme deteriorate sa contribuie la asigurarea unei stãri favorabile de conservare a speciilor cu vulnerabilitate ridicatã;
- dezvoltarea şi buna administrare a reţelei naţionale de arii protejate, în acord cu strategiile, politicile şi practicile puse în aplicare la nivel european şi internaţional; realizarea programului naţional de mãsuri tehnice de evaluare şi finanţare a costurilor reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera, în concordanta cu prevederile Convenţiei-cadru pentru schimbãri climatice (1992) şi ale Protocolului de la Kyoto (1997);
- apãrarea impotriva calamitãţilor naturale şi accidentelor, precum şi sporirea capacitãţii de prevenire, control şi intervenţie, prin realizarea unui sistem perfectionat de monitorizare integrata a factorilor de mediu, realizarea unui sistem informaţional eficient, care sa poatã rãspunde în timp real unor situaţii de urgenta. În acelaşi timp un accent special se va pune pe dezvoltarea unor sisteme de automonitorizare la agenţii economici a cãror activitate creeazã un impact deosebit asupra mediului şi care prezintã un grad sporit de risc la poluari accidentale;
- protecţia ecosistemului complex Dunare-Delta-Marea Neagra, incluzând mãsuri de reconstrucţie ecologica în zona Deltei Dunãrii, pe baza promovãrii unor principii moderne de management durabil, inclusiv prin controlul riguros al surselor de poluare;
- ecologizarea agriculturii, folosirea raţionalã a potenţialului agricol, dezvoltarea ruralã durabila, în vederea ameliorãrii condiţiilor de viata şi de mediu în ţara noastrã;
- aplicarea ferma a legislaţiei de mediu şi adoptarea sistemului de norme, standarde şi reglementãri compatibile cu exigenţele Uniunii Europene;
- descentralizarea sistemului institutional, introducerea şi utilizarea instrumentelor economice pentru protecţia mediului.
Alinierea politicii şi practicii de mediu la directivele Uniunii Europene, în concordanta cu "Strategia nationala de dezvoltare economicã a României pe termen mediu", se va desfasura prin:
- evaluarea capitalului natural al României în acord cu diversitatea şi vulnerabilitatea actuala a acestuia, dezvoltarea Reţelei naţionale de arii protejate;
- iniţierea mãsurilor de refacere a capitalului natural în zonele deteriorate;
- dezvoltarea managementului durabil al resurselor de apa în acord cu prevederile Conferintei de la Dublin (1992) şi ale Summitului de la Rio de Janeiro (1992);
- realizarea programului naţional de amenajare şi utilizare durabila a solurilor şi de combatere a eroziunii solurilor;
- realizarea programului naţional de gestiune a deşeurilor urbane şi industriale, de reciclare şi refolosire a produselor şi materialelor;
- construirea instrumentelor financiare necesare, referitoare la mediu, pentru preluarea acquisului comunitar, în special în ceea ce priveşte domeniul exploatãrii apei, protecţiei mediului în industrie, agricultura, protecţia solului şi a terenurilor degradate, protecţia organicã şi certificarea produselor organice;
- consolidarea capacitãţilor instituţionale şi formarea competentelor necesare în vederea realizãrii unui parteneriat între instituţiile de mediu din România şi cele ale Uniunii Europene, asigurându-se astfel suportul administrativ necesar pentru valorificarea oportunitatilor şi avantajelor majore care se oferã de Uniunea Europeanã prin strategiile şi instrumentele destinate sprijinirii tarii noastre în procesul de pregãtire pentru aderare. În acelaşi timp se va asigura descentralizarea sistemului institutional prin aplicarea consecventa a principiului autonomiei administrative şi a principiului "poluatorul plãteşte". În acest context se vor stabili competente de protecţie a mediului la nivelul comunitãţilor locale reprezentate de autoritãţile locale şi se vor incuraja politicile preventive de protecţie a mediului la nivelul agenţilor economici, cu efecte în reducerea cheltuielilor bugetare;
- constituirea Fondului pentru mediu ca principal instrument în sprijinul realizãrii obiectivelor prioritare din Planul naţional de aderare la Uniunea Europeanã;
- formarea cadrului juridic şi institutional pentru facilitarea şi stimularea dialogului între autoritãţi şi societatea civilã asupra strategiei, politicilor, programelor şi deciziilor privind mediul şi dezvoltarea socioeconomica a tarii;
- conservarea şi dezvoltarea capitalului uman din domeniul mediului prin îmbunãtãţirea sistemului educaţional formativ şi informativ, promovarea cercetãrii ştiinţifice şi promovarea unor lucrãri specifice; crearea de noi locuri de munca în domeniul mediului şi reducerea somajului prin reconversia forţei de munca;
- un obiectiv important în vederea asigurãrii unui mediu curat şi sanatos, în care siguranta fiecãrui cetãţean trebuie sa fie o certitudine, îl constituie realizarea unui cadru legislativ şi institutional modern în domeniul controlului activitãţilor nucleare şi al realizãrii unui sistem sigur de gestiune a deşeurilor radioactive şi de securitate a instalaţiilor nucleare dezafectate. Şi în aceasta direcţie un rol esenţial va reveni cooperãrii internaţionale cu organismele similare de control nuclear din alte tari şi dezvoltãrii bazei de acorduri bilaterale, multilaterale şi de convenţii internaţionale.

România va sprijini aplicarea instrumentelor economice la nivel internaţional (taxele internaţionale sau taxele naţionale armonizate, cotele-pãrţi negociabile ale emisiilor de gaze cu efect de sera, implementarea în asociere, conform Convenţiei-cadru pentru schimbãri climatice, a mecanismului de dezvoltare "curata", conform Protocolului de la Kyoto).

3.3.11. Stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), precum şi a cooperaţiei
Guvernul considera ca sectorul IMM şi al cooperaţiei reprezintã o parghie hotãrâtoare pentru dezvoltarea economiei de piata.
Politica Guvernului de dezvoltare a IMM vizeazã maximizarea valorificãrii potenţialului IMM şi a sectorului cooperatist de a contribui la creşterea economicã durabila, crearea de noi locuri de munca, sprijinirea inovarii şi a progresului tehnic şi tehnologic, creşterea competitivitatii economiei naţionale şi dezvoltarea clasei de mijloc, cea care asigura stabilitatea economicã şi socialã a unei tari.
Obiectivele principale privind dezvoltarea sectorului IMM şi al cooperaţiei în perioada 2001-2004 sunt:
- crearea a 760.000 locuri de munca prin stimularea infiintarii şi dezvoltãrii IMM şi a sectorului cooperatist;
- sporirea ponderii IMM şi a cooperaţiei la crearea produsului intern brut;
- creşterea exporturilor efectuate de sectorul IMM şi al cooperaţiei cu un ritm mediu anual de peste 10%;
- intensificarea atragerii de fonduri pentru sprijinirea întreprinzãtorilor privati prin programe internaţionale, în special în regim nerambursabil, cu valori superioare celor convenite pana în prezent (circa 25 milioane euro/an).
Pentru dezvoltarea sectorului IMM se va urmãri cu prioritate:
- punerea în aplicare, în integralitatea sa, a <>Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
- simplificarea şi îmbunãtãţirea cadrului legislativ şi administrativ, creşterea stabilitatii acestuia, diminuarea birocratiei şi a coruptiei; susţinerea organizaţiilor de reprezentare a sectorului IMM şi consultarea lor; adoptarea de reglementãri privind IMM în conformitate cu practicile existente pe plan internaţional (contabilitate şi sistem de raportare financiarã simplificate şi imbunatatite; reguli de înregistrare a garanţiilor imbunatatite, cadru institutional adaptat noilor practici). Se vor introduce proceduri simplificate privind obţinerea avizelor, autorizaţiilor şi licenţelor de funcţionare, centralizate prin camerele de comerţ şi industrie. Totodatã se vor asigura metodologii unice care sa confere concurenta politicilor de dezvoltare a sectorului IMM; programe pentru susţinerea organizaţiilor de reprezentare a intereselor IMM la nivel naţional şi local, legalizarea sistemului de lobby;
- îmbunãtãţirea accesului IMM la finanţare prin:
● acordarea de sprijin financiar şi de asistenta pentru dezvoltarea sistemelor moderne de finanţare a IMM (leasing, factoring, venture capital etc.);
● dezvoltarea de proiecte şi acţiuni specifice pentru accesul IMM la surse de finanţare (linii de creditare cu o rata a dobânzii accesibila; garantarea şi cogarantarea creditelor);
● asistenta pentru managementul noilor întreprinderi;
● asigurarea resurselor financiare pentru cofinantarea şi utilizarea eficienta a ajutorului financiar din partea Uniunii Europene şi a altor donatori;
● amplificarea participãrii IMM româneşti la programe comunitare pe baza principiului transparenţei şi al asigurãrii fundamentelor informaţional-manageriale necesare în vederea elaborãrii de proiecte viabile de cãtre întreprinzãtori;
- îmbunãtãţirea ofertei de servicii pentru IMM în vederea creşterii performantelor în afaceri. Se vor promova programe pentru îmbunãtãţirea accesului IMM la informaţii despre piata şi servicii de management, marketing, financiare şi informatice. De asemenea, vor fi promovate cooperarea între întreprinderi, dezvoltarea sistemului de subcontractare, accesul IMM la comerţul electronic, dezvoltarea de incubatoare de afaceri, centre de inovare şi parcuri de afaceri. Se va asigura îmbunãtãţirea pregãtirii manageriale prin introducerea de discipline axate pe antreprenoriat în învãţãmântul liceal şi universitar. În contextul internationalizarii activitãţilor, al integrãrii României în Uniunea Europeanã Guvernul, împreunã cu organele de specialitate ale administraţiei publice, va acorda sprijin IMM pentru dezvoltarea exporturilor, prin motivare financiarã, asigurãri de risc pentru operaţiuni de comerţ exterior, accesul la informaţii privind pieţele externe, realizarea de acţiuni promotionale şi de expoziţii în ţara şi în strãinãtate;
- accesul prioritar la achiziţiile publice de bunuri materiale, lucrãri şi servicii.
Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice vor stimula accesul IMM la achiziţiile publice de bunuri materiale, lucrãri şi servicii, în vederea creşterii ponderii IMM în contractele de achiziţii publice, cel puţin la un nivel comparabil cu contribuţia acestora la realizarea produsului intern brut.
Guvernul va stimula utilizarea tehnologiei informatiei în IMM şi va incuraja, prin politici fiscale, investiţiile în tehnologia informatiei. De asemenea, Guvernul va sprijini activitatea de cercetare şi inovare tehnologicã desfasurata de IMM;
- susţinerea ofertei de spaţii şi facilitãţi de producţie, prin iniţiative realizate în parteneriat cu sectorul privat, cum sunt incubatoarele de afaceri, centrele de inovare şi parcurile tehnologice. Guvernul va aplica imediat prevederile legale privitoare la accesul IMM la spaţiile disponibile ale întreprinderilor cu capital de stat. De asemenea, planurile de dezvoltare ale zonelor defavorizate vor include mãsuri specifice în favoarea sectorului IMM;
- identificarea prioritatilor de dezvoltare şi alocare eficienta a resurselor pe baza de programe de dezvoltare prin parteneriate economico-sociale între autoritãţi publice, societãţi comerciale, asociaţii de IMM, camere de comerţ şi industrie, centre de consultanţa şi training, la nivel central, regional, local şi transfrontalier;
- acordarea de facilitãţi economico-financiare şi fiscale potrivit <>Legii nr. 133/1999 , dupã cum urmeazã:
● scutiri de la plata taxelor vamale pentru maşinile, instalaţiile, echipamentele industriale, know-how, care se importa în vederea dezvoltãrii activitãţilor proprii de producţie şi servicii;
● scutiri de la plata taxelor vamale pentru importul de materii prime, în cazul în care produsele fabricate din acestea sunt, la rândul lor, scutite de la plata taxelor vamale de import;
● eliminarea impozitului pe profit pentru profitul reinvestit;
● aplicarea sistemului forfetar de impozitare, stabilit în funcţie de cifra de afaceri din anul precedent;
● reducerea impozitului pe profit în proporţie de 20%, în cazul în care se creeazã noi locuri de munca.

Acţiunile de sustinere a sistemului cooperatist:
- sprijinirea realizãrii recomandãrilor ONU privind rolul şi locul miscarii cooperatiste în societatea româneascã;
- promovarea unor programe guvernamentale de sprijinire a miscarii cooperatiste;
- asigurarea cadrului legislativ favorabil dezvoltãrii sistemelor cooperatiste din domeniile: agricultura, producţie şi servicii, comerţ, construcţii, forestier, pescuit etc.:
- sprijinirea organizaţiilor cooperatiste meşteşugãreşti, de producţie şi servicii şi de consum în dezvoltarea activitãţilor organizate, printr-o acţiune legislativã şi de creditare, în vederea creãrii de noi locuri de munca în sectoarele cu activitate profitabila;
- realizarea unor forme instituţionalizate prin care sa se asigure consultarea şi un dialog permanent între reprezentanţii miscarii cooperatiste şi structurile legislative şi decizionale ale statului;
- institutionalizarea unor relaţii de parteneriat între întreprinderile mici, mijlocii şi cooperatiste şi societãţi integratoare, precum şi realizarea unui sistem de transfer de informaţii;
- promovarea contractelor de performanta pe produs în relaţiile de furnizare a unor produse şi servicii finanţate din fondurile publice;
- facilitarea participãrii unitãţilor cooperaţiei la programele de interes comunitar, ca factor de coeziune;
- stimularea dezvoltãrii unor noi tipuri de organizaţii cooperatiste în domeniile: sãnãtate şi asistenta; servicii publice ieşite de sub controlul statului; societãţi mixte cu întreprinderi mici şi mijlocii, cooperative de afaceri de toate categoriile; consultanţa; servicii pentru comunitate.

3.3.12. Desfãşurarea transparenta şi eficienta a procesului de privatizare
Programul guvernamental abordeaza activitatea de privatizare a societãţilor comerciale pornind de la experienta acumulatã pana în prezent în acest domeniu, precum şi de la necesitatea unei schimbãri profunde în principiile de realizare şi de eficienta ale acestui proces.
Construcţia credibilitatii Guvernului şi a instituţiilor sale, implicate în realizarea practica a transferului de proprietate în mâini private constituie o sarcina imediata şi esenţialã a noului Guvern, credibilitate concretizata în transparenta şi corectitudinea procesului de privatizare, modernizarea şi retehnologizarea societãţilor comerciale privatizate, creşterea şi eficientizarea producţiei, crearea de noi locuri de munca.
Un element important ce va fi avut în vedere în cadrul programului de guvernare va fi deplasarea accentului de pe aspectul cantitativ al privatizãrii pe cel calitativ.
Privatizarea nu va mai fi privitã ca un scop în sine, ci ca un proces prin care transferul de proprietate trebuie sa se regaseasca în recapitalizare, modernizare, investiţii, într-un management superior al societãţilor comerciale, cu efecte pozitive în ceea ce priveşte eficienta economicã.
În principal, se au în vedere:

Reforma institutionala
Guvernul va realiza politica de privatizare şi de administrare a participatiilor statului în societãţile comerciale prin Autoritatea Nationala de Privatizare şi Administrare a Participatiilor Statului.
Aceasta instituţie se va organiza prin restructurarea actualului F.P.S. Noua instituţie va acţiona, pe lângã transferul de proprietate cãtre sectorul privat, şi pentru:
- administrarea în condiţii de eficienta a societãţilor comerciale la care statul mai deţine acţiuni;
- monitorizarea societãţilor comerciale în perioada postprivatizare;
- cofinantarea programelor de retehnologizare şi modernizare a societãţilor comerciale pe baza fondurilor obţinute din privatizare.

Transferul de proprietate în sectorul privat
Principalele obiective ale transferului de proprietate vor asigura:
- transparenta şi corectitudinea procesului de privatizare;
- utilizarea unui complex de metode de privatizare, cu accent deosebit pe privatizarea prin piata de capital;
- majorãri de capital în societãţile comerciale de importanta deosebita, urmând ca ponderea sectorului de stat în aceste societãţi sa se reducã substanţial în timp;
- elaborarea unor contracte de privatizare cu clauze care sa asigure modernizarea, dezvoltarea şi eficientizarea activitãţii societãţilor în urma privatizãrii;
- urgentarea privatizãrii societãţilor aflate în curs de lichidare în vederea reintroducerii acestora în circuitul economic;
- continuarea procesului de privatizare a sectorului bancar;
- desfãşurarea procesului de privatizare a institutelor de cercetare în responsabilitatea directa a Departamentului cercetare din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii;
- aplicarea de programe complexe de privatizare cu asistenta financiarã internationala pentru societãţile mari de importanta deosebita pentru economia nationala;
- elaborarea de programe specifice de privatizare pentru societãţile comerciale situate în zone cu impact social major;
- identificarea spaţiilor industriale nefolosite şi vânzarea, închirierea sau leasingul acestor spaţii, dupã caz, cãtre întreprinderi mici şi mijlocii private;
- inventarierea şi vânzarea de urgenta a activelor neutilizate din cadrul societãţilor comerciale.
În aplicarea practica a acestor mãsuri se are în vedere o colaborare strânsã atât cu ministerele de resort, cat şi cu administraţiile publice locale. Metodele de privatizare ce se vor aplica sunt cele cunoscute, cu menţiunea ca, în vederea asigurãrii unei mai mari transparente şi corectitudini a vânzãrii pachetelor de acţiuni, se va utiliza în mai mare mãsura vânzarea acestora prin intermediul pieţei de capital, al burselor de valori.

Administrarea societãţilor comerciale la care statul este acţionar
În acest sens se are în vedere implicarea directa în managementul societãţilor comerciale în care statul este acţionar semnificativ sau majoritar, în concordanta cu principiile economiei de piata, prin:
- reconsiderarea modului de reprezentare a statului în adunãrile generale ale actionarilor şi în consiliile de administraţie şi desemnarea, ca reprezentanţi ai statului în societãţile comerciale, a unor specialişti din domeniul de activitate al societãţii comerciale respective, specialişti în domeniul economic şi juridic, persoane cu experienta managerialã şi reprezentanţi ai ministerelor de resort, institute de cercetare etc.;
- revizuirea criteriilor de performanta pe baza cãrora vor fi selectaţi directorii executivi ai societãţilor comerciale, precum şi a contractelor de administrare;
- stabilirea unor criterii de urmãrire şi raportare periodicã de cãtre consiliile de administraţie ale societãţilor comerciale la Autoritatea Nationala de Privatizare şi Administrare a Participatiilor Statului a aspectelor deosebite în activitatea societãţilor comerciale;
- analiza, pe baza de bilanţ, a activitãţii societãţilor comerciale şi dispunerea de mãsuri în consecinta;
- stabilirea, prin acte normative, de raspunderi materiale, civile şi penale, dupã caz, pentru consiliile de administraţie şi directorul executiv, în cazul în care se constata ca prin activitatea lor au contribuit la o gestiune necorespunzãtoare a societãţii comerciale respective.

Urmãrirea activitãţii societãţilor în perioada postprivatizare
În aplicarea strategiei de privatizare Guvernul porneşte de la premisa ca acest proces nu reprezintã un scop în sine, prin care se schimba doar proprietarul. Îmbunãtãţirea functionarii societãţilor şi o schimbare radicala în managementul acestora, prin orientarea activitãţii în stricta concordanta cu principiile economiei de piata, constituie premise pentru relansarea activitãţii productive, cu un impact corespunzãtor în celelalte sectoare ale vieţii sociale. Privatizarea nu trebuie sa fie sinonima cu înlocuirea societãţilor de stat neprofitabile cu societãţi private tot neprofitabile.
Pentru a preveni astfel de fenomene se au în vedere:
- elaborarea unor contracte de privatizare cu clauze precise şi termene de efectuare a investiţiilor, cu precizarea surselor;
- alegerea şi selectarea riguroasã a investitorilor strategici în societãţile comerciale de importanta majorã pentru economia nationala;
- urmãrirea performantelor societãţilor comerciale privatizate şi modul de respectare a clauzelor contractuale;
- prevederea în contractele economice de sancţiuni, care sa previnã proasta gestiune postprivatizare;
- prevederea de clauze care sa permitã rapid reconsiderarea procesului de privatizare, chiar anularea unor contracte în cazuri extreme pentru stoparea prompta a declinului societãţilor comerciale respective sau intrarea în faliment a acestora.

Finanţarea programelor de retehnologizare şi modernizare a societãţilor comerciale
Guvernul îşi propune ca un obiectiv esenţial al stoparii declinului economic sprijinirea societãţilor comerciale la care statul este acţionar, care au condiţii de desfãşurare a unei activitãţi normale, cu fonduri bãneşti provenite din privatizare.
În acest sens se au în vedere:
- alocarea unui procent de pana la 60% din sumele încasate pentru finanţarea investiţiilor, modernizãrilor şi, dupã caz, a mijloacelor circulante, pe baza de programe aprobate de Guvern. Acordarea sumelor în cauza se va face prin majorarea corespunzãtoare a capitalului. În cazul în care ceilalţi acţionari doresc sa participe la majorarea de capital, aceştia o pot face cu drept de preemţiune şi în condiţiile menţinerii nemodificate a proportiei în capitalul social;
- urmãrirea stricta a respectãrii destinaţiei sumelor alocate în acest scop şi interzicerea utilizãrii sumelor în cauza în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate;
- raportarea trimestriala de cãtre consiliile de administraţie cãtre Autoritatea Nationala de Privatizare şi Administrare a Participatiilor Statului a modului în care sunt utilizate sumele în cauza. Pe baza acestor informãri Autoritatea va prezenta informãri Guvernului şi, în cazul constatãrii de abateri, va propune mãsuri în consecinta;
- exercitarea de cãtre Ministerul Finanţelor Publice şi de alte organe abilitate a controlului asupra modului de utilizare a sumelor în cauza.

3.3.13. Restructurarea şi privatizarea sectorului bancar şi de asigurãri
Guvernul va urmãri ca, prin setul de politici macroeconomice şi de ajustare structuralã, sa se asigure creşterea atractivitatii activitãţii de intermediere a mãsurilor comerciale, respectiv între cei care economisesc şi cei care investesc.
În scopul intaririi disciplinei financiare în economie, pe fondul îmbunãtãţirii sensibile a activitãţii de supraveghere bancarã din partea Bãncii Naţionale a României, va fi acordatã o atentie prioritara restructurãrii şi privatizãrii sectorului bancar prin:
● privatizarea în condiţii avantajoase şi de transparenta a Bãncii Agricole;
● restructurarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni în sensul îmbunãtãţirii indicatorilor sãi de performanta bancarã şi al participãrii sale la creditarea construcţiei de locuinţe şi a întreprinderilor mici şi mijlocii;
● revizuirea şi actualizarea programului de privatizare a Bãncii Comerciale Romane având ca obiectiv eficientizarea acestui proces, inclusiv prin majorarea capitalului bãncii;
● restructurarea activitãţii EXIMBANK în scopul stimulãrii accelerate a exporturilor româneşti şi al creşterii eficientei indicatorilor de performanta ai bãncii.
Pe fondul relansarii generale a economiei se vor crea premisele necesare pentru creşterea pieţei asigurãrilor de bunuri şi persoane.
În vederea dezvoltãrii, modernizãrii şi sporirii credibilitatii acestui sector Guvernul va acţiona ca, în paralel cu întãrirea supravegherii pieţei asigurãrilor, sa creeze condiţiile pentru capitalizarea operatorilor de profil, atât prin acordarea de stimulente cãtre asiguraţi, cat şi prin privatizarea, în condiţii de eficienta şi transparenta, a societãţilor de asigurãri cu capital de stat.

3.3.14. Atragerea de investiţii strãine
Punerea în aplicare a Strategiei de dezvoltare economicã pe perioada 2001-2004 ia în considerare atragerea unui volum anual de investiţii strãine directe de peste 1,8 miliarde dolari.
Pornind de la aceasta premisa şi de la situaţia actuala, caracterizatã printr-o grava lipsa de credibilitate pe plan internaţional, la care au contribuit instabilitatea legislativã, birocratia şi corupţia, Guvernul îşi propune ca obiectiv prioritar creşterea semnificativã a volumului investiţiilor strãine în România prin asigurarea unui climat investitional de natura sa incurajeze şi sa atragã investitori strãini, care va cuprinde urmãtoarele elemente:
- concentrarea pe funcţiile de baza în promovarea investiţiilor strãine, şi anume:
● servicii pentru investitori (informare, asistenta de specialitate, interfata cu alte instituţii);
● crearea unei imagini pozitive a României ca destinaţie pentru investitori la nivel de ţara, regiune, ramura economicã;
● generarea de investiţii: abordarea directa a investitorilor strãini cu proiecte şi propuneri concrete;
● soluţionarea operativã a dificultãţilor intampinate de investitorii strãini;
- asigurarea tratamentului egal între investitorii strãini şi romani în condiţiile creãrii unui mediu favorabil investiţiilor:
● existenta unor programe corelate şi eficiente de dezvoltare regionala, promovare a exporturilor şi de stimulare a investiţiilor interne;
● proceduri clare, adaptate practicii internaţionale;
● acordarea de stimulente pentru investiţii, în mod transparent şi nediscriminatoriu;
● sprijinirea financiarã corespunzãtoare a activitãţii de atragere a investiţiilor strãine.
Guvernul va acţiona în direcţia corectãrii imediate a deficienţelor manifestate pana în prezent, pe urmãtoarele direcţii:
- promovarea României ca destinaţie pentru investitorii strãini; asigurarea unei informãri pozitive, complete şi corecte asupra oportunitatilor de investiţii din România;
- asistarea profesionalã a investitorilor strãini în etapa de declansare a afacerii, în vederea reducerii la minimum a greutatilor pe care aceştia le-ar putea intampina în faza de creare a societãţilor şi la intrarea pe piata româneascã.

Acţiunile prevãzute pentru trimestrul I 2001 sunt:
- revederea şi definirea clara a domeniilor strategice pentru atragerea de investiţii strãine în economia româneascã, în colaborare cu ministerele şi cu celelalte instituţii implicate;
- elaborarea de propuneri concrete pentru înlãturarea obstacolelor intampinate de investitorii strãini în România, cu deosebire în ceea ce priveşte legislaţia, contabilitatea, serviciile bancare şi financiare etc.;
- inventarierea proiectelor de investiţii strãine aflate în diferite faze de derulare în România şi care sunt blocate sau întârziate din diverse cauze;
- organizarea activitãţii de promovare a investiţiilor strãine, prin elaborarea portofoliului de materiale promotionale şi de informare;
- extinderea bazei de informaţii pe Internet, destinate investitorilor strãini;
- reluarea relaţiilor cu instituţiile internaţionale din domeniul atragerii investiţiilor strãine (Asociaţia Mondialã a Agentiilor de Promovare a Investiţiilor Strãine, Asociaţia Agentiilor de Promovare a Investiţiilor Strãine din Ţãrile CEFTA, Reţeaua IPANet coordonata de MIGA/Banca Mondialã, OPIC etc.);
- organizarea participãrii la programele internaţionale care conţin componente referitoare la investiţiile strãine;
- trecerea la realizarea unor programe de înfrãţire (twinning) cu instituţii specializate în atragerea investiţiilor strãine din Uniunea Europeanã.

În etapa imediat urmãtoare se vor asigura:
- stabilirea unui portofoliu anual de proiecte de investiţii prioritare, pentru care se va urmãri atragerea de investitori strãini semnificativi;
- stabilirea unui mecanism permanent de colectare a proiectelor de investiţii româneşti din sectorul public şi privat;
- realizarea unei reţele naţionale de colaborare între sectorul public şi privat, între regiuni, destinatã promovãrii investiţiilor strãine şi rezolvarii operative a problemelor cu care se pot confrunta pe plan local investitorii strãini;
- asigurarea unei participari efective a reprezentanţilor sectorului privat la stabilirea obiectivelor în domeniul atragerii investiţiilor strãine;
- asigurarea unui mecanism de monitorizare a fluxurilor de investiţii strãine conform practicilor O.E.C.E.;
- pentru dezvoltarea procesului investitional se va elabora un cod de atragere a investiţiilor, care va fi destinat sporirii interesului investitorilor pentru: zone speciale, zone defavorizate, zone libere, parcuri tehnologice, dezvoltare regionala, sporirea exporturilor. Codul de atragere a investiţiilor va include, pe lângã un set de facilitãţi fiscale, asistenta guvernamentalã privind completarea sau reabilitarea infrastructurii necesare investiţiei şi oferirea de programe de dezvoltare a resurselor umane, în funcţie de specificul locurilor de munca ce vor fi create;
- înfiinţarea unui oficiu special în subordinea directa a primului-ministru (one stop office), care sa permitã accesul facil al investitorilor importanti din strãinãtate la structurile de decizie guvernamentale.
Pentru îmbunãtãţirea climatului de afaceri va fi avutã în vedere, în mod special, soluţionarea problemelor legate de: înregistrarea garanţiilor pentru capitalul împrumutat asupra bunurilor din inventar, creanţelor etc.; modificarea unor reguli contabile pentru societãţi cu rãspundere limitatã pentru a deveni mai relevante pentru asociaţi şi investitori; trecerea în timp la un regim optional în ceea ce priveşte standardele internaţionale de contabilitate pentru IMM; tratamentul câştigurilor şi pierderilor nerealizate din diferenţe de curs valutar; evaluarea stocurilor; contabilitatea rezervelor şi profitului nedistribuit; deductibilitatea fiscalã a pierderilor de capital.

3.3.15. Dezvoltarea activitãţilor de comerţ

Activitatea de comerţ exterior şi cooperarea economicã internationala
Comerţul exterior şi cooperarea economicã internationala reprezintã un vector esenţial al politicii economice a Guvernului şi o componenta inseparabila a politicii externe a României. Atingerea obiectivelor de creştere a exporturilor româneşti şi de atragere de capital şi investiţii reprezintã o componenta-cheie a strategiei de relansare şi dezvoltare economicã durabila a tarii.
Evolutiile recente pe plan internaţional, extinderea rapida a fenomenului de globalizare şi generalizarea utilizãrii tehnologiei informatiei impun o regandire a strategiei şi metodelor de acţiune în promovarea intereselor noastre comerciale, în stimularea exporturilor de inalta valoare adãugatã, atragerea de investiţii şi de capital şi promovarea intereselor capitalului autohton.
Obiectivele prioritare urmãrite în domeniul comerţului şi cooperãrii economice internaţionale vizeazã:
- angajarea activa a României în cadrul proceselor, regionale şi multilaterale de modelare a sistemului comercial internaţional, în vederea utilizãrii mai eficiente a drepturilor conferite prin participarea la aceste procese;
- asigurarea unui cadru legislativ comercial unitar, uşor accesibil şi predictibil, în vederea limitãrii la minimum a costurilor de "intrare/ieşire" în/din sfera comercialã;
- dezvoltarea unei capacitãţi informationale moderne care sa conducã la creşterea vizibilitatii ofertei comerciale româneşti de export, în special la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii;
- sprijinirea concertata la nivelul Guvernului a accesului pe pieţe externe şi a stimulãrii competitivitatii produselor, companiilor şi a unor sectoare ale economiei româneşti, folosind mai eficient potenţialul oferit de ambasadele şi consulatele României. În acest scop vor continua eforturile privind îmbunãtãţirea condiţiilor de acces al produselor şi serviciilor româneşti pe pieţele internaţionale;
- utilizarea unor instrumente moderne de promovare a exporturilor în conformitate cu practicile internaţionale: susţinerea prin resurse publice a participãrii la diverse târguri, expoziţii şi misiuni economice internaţionale; asigurarea resurselor financiare necesare în vederea promovãrii şi sustinerii exporturilor româneşti, în special a instalaţiilor şi obiectivelor complexe; simplificarea documentaţiei şi reducerea taxelor de îndeplinire a formalitãţilor vamale; reducerea birocratiei şi regandirea rolului EXIMBANK şi a politicilor fiscale, ca instrumente de stimulare a exporturilor;
- consultarea sistematica cu sectorul privat şi cu organizaţiile profesionale şi patronale în elaborarea şi execuţia strategiei de stimulare a exporturilor şi stabilirea unui mod de lucru complementar între Centrul Roman de Comerţ Exterior, misiunile diplomatice ale României şi camerele de comerţ şi industrie;
- elaborarea unei strategii unitare şi agresive de atragere a investiţiilor strãine, de tehnologie şi know-how şi de imbunatatire a climatului de afaceri şi investitional din România;
- realizarea unui echilibru dinamic al balanţei comerciale prin dezvoltarea mai accelerata a exporturilor;
- promovarea intereselor capitalului naţional prin intermediul instrumentelor comerciale bilaterale şi în cadrul european şi multilateral;
- pregãtirea corespunzãtoare la nivelul Guvernului a noii runde de negocieri comerciale multilaterale în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, în scopul relansarii exporturilor româneşti şi al apãrãrii adecvate a intereselor producãtorilor nationali;
- pentru facilitarea integrãrii noastre în structurile europene, în domeniul relaţiilor economice internaţionale se au în vedere continuarea şi accelerarea ritmului de negocieri cu parteneri care au relaţii preferenţiale cu Uniunea Europeanã pentru încheierea unor acorduri de liber schimb bilaterale.

Comerţul interior
- Obiectivul prioritar pentru perioada urmãtoare îl reprezintã armonizarea legislaţiei cu normele şi reglementãrile europene în materie, astfel încât sa se asigure bazele punerii în practica a liberei circulatii a mãrfurilor şi serviciilor.
- Vor fi întreprinse acţiuni concrete în domeniul organizarilor de piata pentru diverse produse, în special în domeniul agricol.
- Vor fi continuate acţiunile privind crearea unui adevãrat sistem naţional al pieţelor de gros şi elaborarea unei legislaţii care sa permitã conectarea acestora cu centrele de colectare a produselor agricole.
- Lãrgirea cooperãrii cu celelalte instituţii cu atribuţii în domeniul concurentei şi al protecţiei consumatorilor în scopul evitãrii efectelor negative ale concurentei neloiale pe piata, precum şi al apãrãrii intereselor consumatorilor.
- Pregãtirea condiţiilor legislative şi normative pentru utilizarea pe scara larga a comerţului electronic.

CAP. 4
Combaterea saraciei şi a somajului

Politica socialã a Guvernului porneşte de la nevoia unei schimbãri radicale de abordare. În vederea creãrii condiţiilor minime pentru ca cetãţenii sa poatã participa efectiv la viata socialã este necesarã asigurarea garanţiilor colective, legislative sau de alta natura, în paralel cu creşterea continua a gradului de responsabilitate individualã.
Modelul social promovat de Guvern se bazeazã pe echilibrul dintre competiţie, colaborare şi solidaritate. Acest echilibru poate fi realizat, pe de o parte, prin salarizarea diferenţiatã dupã criteriul eficientei şi, pe de alta parte, printr-o repartiţie echilibrata şi transparenta a veniturilor realizate în societate. Pentru a ieşi din criza economicã în care se afla România are nevoie de mai multe locuri de munca, dar şi de solidaritate socialã.
Pornind de la aceste considerente, Guvernul va combina mãsurile de protecţie şi de asistenta socialã pentru anumite categorii sau grupuri de persoane cu acţiuni care vor contribui la asigurarea locului de munca pentru obţinerea de venituri permanente şi în creştere, ca premisa esenţialã de imbunatatire a condiţiilor de viata ale persoanelor active.
Guvernul va întãri dialogul cu organizaţiile sindicale şi patronale. Deşi institutionalizat prin Consiliul Economic şi Social, dialogul tripartit va avea un cadru bine reglementat şi la nivelul fiecãrui minister. Totodatã Guvernul va pãstra principiul tripartitismului în administrarea unor fonduri publice şi îşi va întãri autoritatea fata de reprezentaţii sãi în consiliile de administraţie respective.

4.1. Piata muncii
Pe piata muncii acţiunea Guvernului va avea ca obiectiv creşterea gradului de ocupare a populaţiei active şi, implicit, diminuarea corespunzãtoare a somajului. Guvernul îşi propune sa aplice mãsuri economice de stimulare a creãrii de locuri de munca în condiţiile continuãrii în ritm accelerat a proceselor de privatizare şi restructurare, astfel încât somajul sa scada sub 8-9% în anul 2004.
Acest obiectiv poate fi realizat, în principal, prin relansarea economiei, dar şi prin schimbarea radicala a utilizãrii fondului de şomaj şi a resurselor aflate la dispoziţia Agenţiei Naţionale de Ocupare şi Formare Profesionalã.
Astfel, fata de un procent de numai 2-3% din fondul de şomaj destinat pana acum mãsurilor active, în urmãtorii 4 ani acesta va creste la 10-15%. De asemenea, ţinând seama de ineficienta utilizãrii fondurilor, determinata de o diversitate excesiv de mare de mãsuri pasive, inclusiv de costuri de implementare foarte ridicate, principalele destinaţii vor fi încadrarea tinerilor şi şomerilor, simplificand accesul întreprinzãtorilor la fondurile cu aceasta destinaţie.
În ceea ce priveşte mãsurile pasive Guvernul va modifica politica plãţilor compensatorii. În condiţiile aplicãrii unor programe importante de restructurare pentru care soluţionarea integrala, în prealabil, a problemelor sociale nu a fost posibila, existenta compensaţiilor bãneşti nu trebuie exclusa. În aceste condiţii plãţile compensatorii vor fi acordate într-o noua formula, şi anume:
- 50% la momentul disponibilizarii;
- 50% la data încadrãrii reusite în mod individual, ca prima de reangajare, sau în momentul initierii unei activitãţi pe cont propriu.
Alocaţiile pentru şomaj se vor dimensiona în funcţie de vechimea în munca şi de ultimul salariu avut, astfel încât sa se pãstreze o putere de cumpãrare de cel puţin 60% din salariul respectiv. Începând din anul 2002 alocaţia de şomaj va fi raportatã la nivelul venitului minim garantat, în scopul stimulãrii reintegrarii pe piata muncii. De asemenea, perioada de şomaj va creste la un an, iar celelalte forme de asistenta - ajutorul de reintegrare profesionalã şi alocaţia de sprijin - vor trece în domeniul venitului minim garantat.
Un loc important în cadrul mãsurilor active vor avea acţiunile de calificare, recalificare, reorientarea forţei de munca în funcţie de cererea existenta pe piata muncii. Acest obiectiv va fi atins prin cel puţin 3 demersuri importante, şi anume:
- trecerea, începând cu anul şcolar 2001/2002 la optimizarea planurilor de învãţãmânt, cu precãdere a învãţãmântului vocational, prin acţiune comuna a M.M.S.S. şi a Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii, în scopul reglarii raportului dintre cerere şi oferta pe piata muncii;
- elaborarea unor programe de reconversie profesionalã, pe baza prognozelor privind modificãrile structurale care vor avea loc în economia nationala; aceste programe vor avea în vedere, cu predilectie, sporirea sanselor de integrare pe piata muncii a tinerilor şi femeilor;
- intensificarea activitãţii şi dezvoltarea serviciilor de informare, consiliere, mediere şi calificare în cadrul Agenţiei Naţionale de Ocupare şi Formare Profesionalã, în concordanta cu conceptul pregãtirii continue.
Guvernul va incuraja agenţii privati în domeniul recalificarii forţei de munca şi finanţãrii cursurilor sau a programelor pe baza garanţiilor suplimentare acordate pentru încadrarea ulterioara a cursanţilor.
Pentru asigurarea coerentei acţiunilor pe piata muncii, la nivelul M.M.S.S., cu participarea partenerilor sociali, va fi definitivat, pana cel mai târziu la 15 mai 2001, Planul naţional de acţiune în domeniul ocupãrii. De asemenea, împreunã cu asociaţiile profesionale şi cu Comisia pentru Standarde Ocupationale, vor fi elaborate standardele ocupationale în regim armonizat cu cele europene, pana cel mai târziu în semestrul I 2002.

4.2. Politica salariala
Obiectivul programului de guvernare în domeniul veniturilor salariale îl constituie asigurarea unui salariu care sa permitã cel puţin un nivel minim decent de viata.
Guvernul considera ca prin politica veniturilor salariale, munca trebuie sa redevina o valoare socialã; un astfel de obiectiv nu poate fi realizat în situaţia în care, adeseori, un salariat câştiga la fel ca un somer sau ca un alt asistat social.
În aceste condiţii procesul de reabilitare a calitãţii de salariat trebuie sa depindã de ajustarile tehnologice, manageriale şi organizatorice în raport cu care produsele româneşti pot deveni competitive şi prin alte cai decât prin limitarea costurilor salariale. De aceea vor fi folosite parghiile pe care un sistem concurential le permite, pentru ca, într-un viitor previzibil, pãstrând echilibrele necesare unui grad de ocupare cat mai ridicat, salariaţii sa devinã o componenta structuralã importanta a clasei de mijloc.
Guvernul va promova un nivel mai ridicat al salariului minim pe economie, ca element de referinta în întregul sistem salarial, pentru a stimula procesul de remotivare a muncii. Se are în vedere o creştere treptata a salariului minim, astfel încât în 2004 acesta sa fie - în termeni reali - cu cel puţin 50% mai mare decât la sfârşitul anului 2000. În procesul de fundamentare a fiecãrei etape de majorare se va folosi ca instrument valoarea cosului zilnic, cu consultarea sindicatelor şi patronatelor.
Aceasta mãsura va fi luatã în paralel cu acţiuni de micşorare a costurilor unui loc de munca, în scopul diminuãrii muncii la negru. În acest fel mãsurile întreprinse vor determina o diferenţa semnificativã între veniturile unui salariat şi ale unui somer, generand o atitudine activa pe piata muncii.
În sistemul bugetar Guvernul va iniţia o reierarhizare a salariilor în funcţie de importanta domeniului şi de performanta serviciilor prestate. Aceasta reierarhizare va fi negociata cu partenerii sociali, astfel încât sa se evite modificãrile conjuncturale, de multe ori subiective, ale valorilor de referinta sectoriale sau ale coeficienţilor de ierarhizare.
În cadrul societãţilor comerciale cu capital de stat, al regiilor autonome şi companiilor naţionale se va urmãri respectarea legislaţiei privind remunerarea în concordanta cu obligaţiile asumate prin contractul de administrare, cu eficienta activitãţii şi cu plata obligaţiilor fata de bugetul de stat.
În cadrul politicii generale de încurajare a accesului tinerilor absolvenţi din instituţiile de învãţãmânt superior se va asigura scutirea de la plata impozitului pe salariul acestora în primii 2 ani de la angajare.

4.3. Asigurãrile sociale
Guvernul considera ca diversificarea resurselor de asigurãri de batranete este un obiectiv obligatoriu. În acest scop sistemul de asigurãri sociale se va baza pe mai mulţi "piloni". Între aceştia, sistemul public reprezintã fundamentul asigurãrilor sociale, iar reformarea sa o data cu adoptarea noii legi a pensiilor publice şi a altor drepturi de asigurãri sociale reprezintã doar un început. Implementarea acestei legi a început însã cu o formula de recorelare a pensiilor care nu elimina inechitatile între generaţii diferite de pensionari în ceea ce priveşte cuantumul pensiilor.
Pentru corectarea acestor situaţii Guvernul va asigura recorelarea pensiilor pe baza unui program care se va desfasura pe o durata de 3 ani, începând cu trimestrul IV 2001, pentru a se stabili proportiile fireşti între diferitele categorii de pensionari.
Guvernul va propune Parlamentului eliminarea din actuala legislaţie a prevederii privind plafonarea pensiilor, stabilind valoarea minima garantatã de stat a punctului de pensie. Aceasta mãsura va fi luatã având în vedere şi echilibrarea fluxului de contribuţii pentru asigurãrile sociale cu cel al plãţilor, realizat atât printr-o colectare mai buna a veniturilor, prin întãrirea disciplinei financiare, cat şi printr-o politica restrictiva privind înlesnirile la plata datoriilor cãtre bugetul asigurãrilor sociale.
Un rol important în implementarea legii va reveni Casei Naţionale de Pensii şi Asigurãri Sociale, care prin structura consiliului de administraţie va avea o mare influenta în vederea armonizarii intereselor angajatorilor, angajaţilor şi pensionarilor.
În vederea protejãrii puterii de cumpãrare a pensionarilor pensiile vor fi indexate trimestrial cu un procent care sa acopere integral rata inflaţiei. Totodatã nu se vor impozita pensiile a cãror valoare se va situa sub un nivel egal cu doua salarii medii nete pe economie.
În privinta pensiilor pentru agricultori Guvernul va asigura creşterea în termeni reali, comparativ cu sfârşitul anului 2000, cu 20% în 2001, cu 40% pana în anul 2002, cu pana la 75% în 2003 şi cu pana la 100% în 2004.
În privinta schemelor de pensii obligatorii, bazate pe capitalizare şi contribuţii definite, administrate de sectorul privat, Guvernul considera ca acestea ar putea fi implementate dupã existenta certa a surselor de acoperire a deficitului creat fondului public de pensii. Proiectul legii fondurilor universale de pensii prevede ca o treime din bugetul public de pensii sa treacã în administrarea privatã, fãrã a se specifica din ce surse va fi acoperit deficitul astfel creat. Este motivul pentru care credem ca impunerea unei astfel de legi prin ordonanta de urgenta a fost un gest hazardat, incompatibil cu transparenta şi responsabilitatea pe care le presupune dezbaterea parlamentarã.
În ceea ce priveşte schemele de pensii suplimentare şi opţionale se va urmãri atragerea în acest sistem a persoanelor cu o capacitate mai mare de economisire.
Totodatã, prin acordarea unor facilitãţi fiscale substanţiale, schemele de pensii suplimentare vor fi un domeniu important al înţelegerilor dintre patroni şi salariaţi; o pensie suplimentarã acordatã dintr-un astfel de fond constituit la nivel de ramura poate deveni un element stimulativ pentru încheierea şi respectarea contractelor colective de munca, în condiţii de eficienta şi de creştere a productivitatii.
În legatura cu îmbunãtãţirea condiţiilor de munca Guvernul va solicita Senatului aprobarea cat mai rapida a legii privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale, astfel încât sa fie rezolvate problemele legate de:
- obligativitatea introducerii în acest sistem de asigurare a tuturor angajaţilor cu contract individual de munca;
- suportarea asigurãrii respective de cãtre angajator, în calitatea sa de beneficiar al muncii depuse;
- diferentierea contribuţiei în funcţie de nivelul de risc la care sunt supuşi angajaţii.
Introducerea sistemului de asigurare pentru accidente de munca şi boli profesionale va permite alinierea României la practica internationala în domeniu şi, de asemenea, armonizarea legislaţiei româneşti cu cea europeanã.

4.4. Asistenta socialã
Guvernul considera ca familia trebuie pusã în centrul preocuparilor de natura socialã şi va subordona acestui obiectiv toate programele de asistenta socialã. În aceasta viziune familia va beneficia de doua tipuri de prestaţii sociale:
- alocaţii pentru subzistenta;
- alocaţii pentru dezvoltare familialã.
Alocaţiile pentru subzistenta vor urmãri combaterea saraciei, aplicarea principiului trecerii de la programe universaliste la cele tintite cãtre paturile nevoiase. Aceste alocaţii vor fi concretizate prin urmãtoarele mãsuri:
- stabilirea alocaţiei de stat pentru copii la nivelul de 10% din salariul mediu pe economie;
- alocarea prin programul venitului minim garantat a cel puţin 0,4% din PIB pentru combaterea saraciei extreme;
- asigurarea pentru familiile cu venituri reduse a necesarului de pregãtire a copiilor pentru începerea anului şcolar.
Alocaţia pentru dezvoltare familialã este o suma nerambursabila acordatã familiilor în care media de varsta a soţilor este de maximum 30 de ani, în scopul facilitãrii accesului la o locuinta sau la unele bunuri de folosinta îndelungatã.
Prin alocaţii pentru dezvoltare familialã Guvernul are în vedere pe termen lung: creşterea rolului familiei în societate; diminuarea substantiala a numãrului de familii sarace, dezmembrate, monoparentale etc., diminuarea implicarii statului prin alocaţii de subzistenta.
În privinta asistenţei sociale acordate categoriilor celor mai defavorizate Guvernul va promova o lege privind combaterea marginalizarii sociale, având ca obiectiv facilitarea accesului la un loc de munca şi la o locuinta, precum şi asigurarea accesului la serviciile de sãnãtate şi educaţie.

CAP. 5
Îmbunãtãţirea stãrii de sãnãtate a populaţiei, protecţia copilului

5.1. Ocrotirea sãnãtãţii
Programul guvernamental în acest domeniu porneşte de la faptul ca îngrijirea sãnãtãţii trebuie sa fie un bun social colectiv, accesibila tuturor cetãţenilor României, indiferent de capacitatea lor de a plati, pe fondul asigurãrii unui acces liber şi echilibrat la serviciile de sãnãtate.
În stabilirea acţiunilor şi mãsurilor pentru realizarea obiectivului strategic "O Romanie mai sanatoasa, cu o morbiditate scãzutã şi mai putine decese premature" s-au luat în considerare neconcordanta existenta între nevoile de îngrijire ale populaţiei, structurile şi orientarea serviciilor de sãnãtate, precum şi faptul ca sistemul sanitar actual se caracterizeazã printr-un numãr prea mare de tipuri de unitãţi sanitare cu suprasolicitarea unor servicii, ineficienta altora şi orientarea excesiva spre serviciile intraspitalicesti în detrimentul celor ambulatorii şi comunitare.
În acest context se vor urmãri:
- dezvoltarea unor servicii medicale integrate (asistenta primara, de specialitate în ambulator, spital şi de urgenta) în scopul creşterii calitãţii ingrijirilor, al unui rãspuns mai eficient la solicitarile consumatorilor, precum şi al realizãrii raportului cost/eficienta corespunzãtor. Pentru ameliorarea indicatorilor de mortalitate şi morbiditate în populaţia generalã se vor aplica 32 de programe naţionale şi se va dezvolta reţeaua serviciilor de sãnãtate publica prin schimbarea raportului sectoarelor spitalicesc/extraspitalicesc.
Statul, prin reprezentanţii sãi, trebuie sa fie un garant al modului de dezvoltare şi supraveghere a asistenţei medicale în România pentru toate categoriile de cetãţeni (din mediul urban şi rural, copii, bãtrâni, salariaţi, someri, defavorizati social, persoane cu venituri modeste sau fãrã venituri).
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei va emite şi va aplica acte normative care sa înlocuiascã sistemul centralizat şi de comanda printr-un sistem descentralizat şi eficient în favoarea cetãţeanului, sistem care sa defineascã relaţia dintre autoritãţile centrale şi cele locale. Creşterea autonomiei serviciilor de sãnãtate va stimula competiţia şi calitatea serviciilor medicale. Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei va fi ferm şi corect, restabilind autoritatea instituţiei de stat, dezvoltand strategia şi punând în practica politica Guvernului în domeniul sãnãtãţii populaţiei prin aplicarea principiilor moderne de satisfacere a asistenţei medicale, de protecţie şi sustinere a stãrii de sãnãtate colective şi individuale.
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei îşi pãstreazã responsabilitatea gestionãrii de fonduri pentru:
● gestionarea alocãrii bugetare pentru sãnãtate;
● gestionarea programelor de sãnãtate de importanta nationala;
● reglementarea sectorului de sãnãtate public şi privat;
● realizarea cercetãrii privind politica sanitarã;
- finanţarea clãdirilor şi a echipamentelor de inalta performanta;
● dezvoltarea capacitãţii manageriale;
- crearea unui sistem pluralist de finanţare a activitãţii medicale, compus din resurse publice şi private
Sistemul se va baza pe sanse egale pentru servicii medicale şi va asigura echitabil problema plãţilor serviciilor prestate. Modalitãţile de plata vor fi fãcute cunoscute întregii populaţii. Finanţarea sistemului de sãnãtate se va face din fondurile asigurãrilor şi din plãţile pacientilor. Bugetul de stat va finanta programele medicale naţionale şi investiţiile în spitale, construcţii şi echipamente de inalta performanta. Fondurile de asigurãri de sãnãtate vor finanta serviciile de sãnãtate (primara, ambulatorie, spitaliceasca, de urgenta, stomatologica, reabilitare, produse farmaceutice compensate). Pacientul va contribui parţial la plata unor servicii medicale şi integral la plata altor servicii medicale, precum şi la cea a medicamentelor compensate.
Casa Nationala de Asigurãri de Sãnãtate, furnizoarea principala de resurse financiare pentru serviciile medicale, va defini clar pachetul de servicii de sãnãtate oferit populaţiei, va stabili drepturile pacientilor, va spori calitatea asistenţei medicale prin impunerea de standarde de calitate, va rationaliza serviciile medicale inevitabile într-un sistem bugetar limitat, va sprijini descentralizarea şi creşterea actului managerial central şi local.
Se are în vedere dezvoltarea unui model de alocare obiectivã a fondurilor existente în sistem cãtre spitale, în funcţie de caracteristicile spitalului şi ale patologiei pacientilor trataţi de fiecare spital. Sistemul de finanţare propus va utiliza o metoda - testata şi utilizata în multe tari dezvoltate - bazatã pe sistemul grupelor de diagnostic (Diagnostic Related Groups - DRG);
- dezvoltarea şi consolidarea acţiunii de privatizare, în special a activitãţii medicale şi farmaceutice, precum şi începerea privatizãrii unitãţilor medicale ambulatorii de specialitate şi spitaliceşti. Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei va elabora pana la 15 mai 2001 o strategie de privatizare a unitãţilor medicale ambulatorii de specialitate şi spitaliceşti, ţinând seama de specificul perioadei de tranzitie în care se gãseşte România şi de nivelul sau de dezvoltare economicã, în corelare cu nivelul de venituri ale populaţiei.
Realizarea procesului de privatizare va avea loc, în primul rând, prin modificarea legii proprietãţii publice şi trecerea spitalelor şi ambulatoriilor de specialitate din proprietatea publica în proprietatea privatã a statului. Totodatã vor fi susţinute şi alte forme de privatizare, precum asocierea investitionala şi concesiunea, cu pãstrarea obiectului de activitate - asistenta medicalã.;
- crearea condiţiilor legale pentru înfiinţarea caselor de asigurãri de sãnãtate private cu acces neingradit, ceea ce va permite gãsirea unor noi surse de finanţare, realizarea principiului de universalitate, de solidaritate, de subsidiaritate, de echitate şi de autonomie a asistenţei sanitare din România;
- definirea precisa a rolului Colegiului Medicilor din România, al Colegiului Farmacistilor din România şi al Colegiului Asistentilor Medicali prin concentrarea pe activitãţi profesionale. Activitatea colegiilor va fi independenta atât fata de administraţia de stat, localã şi centrala, cat şi fata de partidele politice.
Aceste colegii vor oferi garanţii societãţii civile şi statului privind practicarea riguroasã a profesiei de medic, farmacist şi asistent medical la un nivel profesional şi moral ireprosabil;
- elaborarea statutului medicului, statutului farmacistului, statutului cadrului medical auxiliar şi a raporturilor acestora în societate (cu poliţia, justiţia, biserica), astfel încât sa se asigure acestor profesii (medic, farmacist, asistent medical) locul onorabil pe care îl merita;
- învãţãmântul medical va avea responsabilitãţi contractuale, cu programe de pregãtire profesionalã la cel mai înalt standard internaţional, atât în ceea ce priveşte partea teoreticã, cat şi în ceea ce priveşte calificarea practica. Anual se va stabili numãrul posibil şi necesar de medici care pot fi formati, se va hotãrî numãrul optim de studenţi pentru fiecare facultate, crescand numãrul de absolvenţi de medicina generalã, ştiut fiind faptul ca în prezent în România densitatea medicilor este de 17/10.000 de locuitori, fata de densitatea medie din Europa de 28-29/1.000 de locuitori. Vor fi stabilite criterii clare privind acreditarea învãţãmântului medical privat. Facultatea de medicina va dispune de acreditarile academice necesare, care se bazeazã numai pe învãţãmântul metodic, cercetare şi pe o baza materialã adecvatã.
Introducerea "numerus clausus" pentru stabilirea necesarului de medici va putea asigura o dispersie unitarã a absolvenţilor în teritoriu, evitandu-se astfel apariţia şomerilor în medicina.
Spitalele din România vor fi infratite cu spitale din Uniunea Europeanã şi S.U.A., facilitand astfel schimburi de specialişti, crearea de colective mixte de cercetare, care vor duce implicit la îmbunãtãţirea actului medical;
- elaborarea de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi Ministerul Industriei şi Energiei pana la 15 mai 2001 a unui program complex bazat pe principii moderne de producţie, elaborate de organe specializate europene şi adoptate de Agenţia Nationala a Medicamentului, prin care sa se asigure, pe de o parte, necesarul sectorului de sãnãtate şi, pe de alta parte, stimularea producţiei autohtone de aparatura şi instrumentar medical modern şi competitiv, se va face prin acordarea de facilitãţi financiare şi fiscale producãtorilor. Atât produsele farmaceutice româneşti, cat şi aparatura şi instrumentarul medical vor fi achiziţionate cu prioritate de unitãţile sanitare, în condiţii de competitivitate.
O acţiune importanta în acest sector consta în reorganizarea sistemului de control al produselor farmaceutice, biologice, de uz uman şi sanguine, precum şi în dezvoltarea domeniului farmacologiei clinice;
- acordarea de cãtre stat a unor facilitãţi pentru acces la credite ieftine medicilor şi farmacistilor, realizandu-se cadrul legal pentru acordarea de facilitãţi fiscale şi financiare pe termen lung pentru practica medicalã şi farmaceutica privatã, în scopul infiintarii de cabinete medicale particulare pentru asigurarea asistenţei medicale primare, precum şi a unor unitãţi sanitare pentru asistenta medicalã ambulatorie şi spitaliceasca.
O preocupare specialã va consta în introducerea sistemelor de finanţare tip leasing şi a microcreditelor. Utilizarea fondului de rezerva al Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate ca un revolving-fund, pentru finanţarea acestor operaţiuni, fãrã a se solicita medicilor garanţii materiale sau patrimoniale, va impulsiona achiziţionarea de echipamente noi în sistemul public şi privat;
- atragerea personalului medical superior şi mediu în zone izolate sau defavorizate prin oferirea unor facilitãţi (salarii substanţial majorate, sedii pentru dispensar cu dotãri corespunzãtoare cu aparatura, echipamente şi materiale sanitare şi cu mijloace de transport adecvate zonei, locuinta şi teren agricol în folosinta, precum şi condiţii avantajoase pentru pensionare). Se vor iniţia negocieri pentru obţinerea sprijinului Bãncii Mondiale în vederea dotãrii cu echipamente a dispensarelor fãrã medic din zonele defavorizate. În cele 299 de comune în care exista dispensare fãrã medic, cu sprijinul autoritãţilor locale se vor realiza reabilitarile fizice necesare pentru a se crea posibilitatea introducerii echipamentelor achiziţionate în spaţii adecvate;
- salarizarea personalului sanitar superior şi mediu atât în medicina primara, cat şi în cea de specialitate se va face în funcţie de prestaţiile efectuate, de eficienta şi calitatea actului medical, indiferent de statutul public sau privat al furnizorului. Se vor introduce mecanisme de plata (plata per capita, per act sau combinarea celor doua modalitãţi) care sa stimuleze furnizorii sa ofere servicii sanitare de calitate;
- se va promova o noua metoda de compensare a medicamentelor prin introducerea mai multor grupe de medicamente compensate, în funcţie de categoriile de boli. În acest scop se va utiliza practica Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii privind elaborarea listei de medicamente compensate, urmãrindu-se totodatã promovarea în aceasta lista a produselor din oferta interna. De asemenea, se va introduce un program gratuit, coerent de contraceptie în domeniul sãnãtãţii reproducerii, pentru prevenirea sarcinilor nedorite şi scãderea numãrului de avorturi şi a complicatiilor ce rezulta din acestea;
- acordarea gratuita de lapte praf din producţia interna copiilor în varsta de 0-1 an. Aceasta acţiune, asociata cu imunizarea completa a copiilor, va avea ca rezultat reducerea morbiditatii şi mortalitatii juvenile, constituindu-se ca un fundament al medicinei preventive;
- reorganizarea asistenţei medico-chirurgicale de urgenta prin crearea progresiva a unor centre cu dotare tehnico-medicalã specifica, mijloace de transport şi comunicare adecvate, cu arondare pe o raza de maximum 25 km. Serviciile oferite de asistenta medicalã de urgenta vor fi renumerate cu un spor fata de alte servicii medicale. Asistenta medicalã de urgenta va organiza şi programe de acţiune în comun cu primãriile, poliţia, pompierii, apãrarea civilã.
- Reorganizarea pe principiul competentei şi al eficientei a asistenţei medicale ambulatorii de specialitate acordate în oraşe de centrale de diagnostic şi tratament şi crearea la nivel rural a unor centre de asistenta medicalã dotate cu mijloace de evacuare medicalizat. În acest context se vor asigura:
- îmbunãtãţirea eficientei şi calitãţii serviciilor medicale prin restructurarea şi reorientarea lor, cu scopul de a rãspunde necesitãţilor de îngrijire a populaţiei;
- introducerea conceptului de cost-eficienta, prin organizarea unor servicii medicale integrate;
- creşterea rolului medicinei preventive şi a promovãrii sãnãtãţii.
- Renovarea, modernizarea şi dotarea cu aparatura de inalta performanta a spitalelor reprezentative, precum şi crearea condiţiilor pentru activitãţi medicale civilizate în toate spitalele tarii. Se vor crea servicii de asistenta spitaliceasca de scurta durata (o zi).
- Înfiinţarea de spitale-centre medico-sociale pentru persoane sarace cu venituri sub limita existenţei şi pentru cele care nu plãtesc asigurãri sociale de sãnãtate, precum şi înfiinţarea de spitale-cãmin pentru persoanele în varsta, bolnave şi fãrã apartinatori. Înfiinţarea acestor centre medico-sociale se va realiza prin reorganizarea unitãţilor spitaliceşti disponibilizate de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei. Activitatea în centrele medico-sociale se va finanta din fonduri de la Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale, asistenta medicalã fiind asigurata de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi de casele de asigurãri de sãnãtate. Prin colaborare cu O.N.G.-uri din Europa şi S.U.A. şi prin crearea unui cadru legislativ adecvat, asistenta medico-socialã în aceste centre se va putea realiza la standarde internaţionale.
- Acordarea de asistenta medicalã gratuita elevilor şi studenţilor prin angajarea de cãtre Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii a medicilor de medicina generalã, care vor încheia contracte cu Casa Nationala de Asigurãri Sociale de Sãnãtate. Prin aceasta se faciliteazã accesul la asistenta medicalã şi, în caz de nevoie, internarea în orice unitate spitaliceasca.

5.2. Politica familialã
Politica familialã se axeaza pe trei direcţii fundamentale: familiile cu copii mici; cãsãtoriile şi relaţiile intrafamiliale; echilibrul între munca şi familie.
Mãsurile avute în vedere sunt:
- Crearea unei reţele de oficii pentru asistenta familialã, în vederea sustinerii şi intaririi familiei ca entitate fundamentalã a societãţii, prin:
● asistenta familialã, care include şi sprijin financiar şi servicii de suport al relaţiilor intra- şi interfamiliale;
● Programul Naţional de Planificare Familialã, care contribuie la îmbunãtãţirea asistenţei acordate mamei şi copilului, ce va include activitãţi de informare, educare şi comunicare, formarea profesionalã a personalului medical, intarindu-se astfel, îndeosebi în zonele izolate, serviciile de sãnãtate a reproducerii;
● sprijinirea comunitãţilor de a-şi crea propriile lor capacitãţi care sa rezolve problemele locale;
● furnizarea de servicii de consultanţa şi consiliere familiilor în dificultate.
- Efectuarea de campanii de informare a pãrinţilor asupra modului de abordare a principalelor evenimente ce survin în viata de familie.
- Asigurarea comunicãrii între familii şi serviciile comunitare, precum şi facilitarea legãturilor şi cunoaşterii reciproce a membrilor comunitãţii.
- Identificarea familiilor la risc şi acordarea asistenţei necesare cat mai precoce.
Prin programul sau Guvernul va aplica mãsuri pentru crearea unui sistem real şi eficient de protecţie a familiei, într-o abordare complexa care vizeazã reforma întregului domeniu de protecţie socialã.
Principalele mãsuri necesare în vederea implementarii depline a prevederilor directivelor comunitare:
- mãsuri de informare şi constientizare a angajaţilor, patronilor, sindicatelor şi funcţionarilor publici cu responsabilitãţi în domeniul de aplicare a legislaţiei muncii, asupra prevederilor legislaţiei naţionale corespondente actului comunitar;
- mãsuri pentru adoptarea şi urgentarea aplicãrii Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi;
- modificarea proiectului legii egalitãţii sanselor şi reintroducerea lui în procedurile parlamentare, în urma adoptãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care a preluat mare parte din prevederile proiectului iniţial;
- aplicarea principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei în privinta accesului la angajare, formare profesionalã şi promovare, a condiţiilor de munca;
- constituirea Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse, organism independent de promovare a principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei, având rol de monitorizare a aplicãrii prevederilor directivelor comunitare;
- elaborarea proiectului de lege privind protecţia maternitatii;
- asigurarea respectãrii drepturilor sociale în conformitate cu prevederile Cartei Sociale Europene, revizuite.
În acest context stabilirea unui cadru unic de organizare a sistemului de asistenta familialã şi socialã, a modalitãţilor de finanţare, a tipurilor de prestaţii reprezintã, pe termen mediu, obiective majore ale reformei în domeniul asistenţei sociale.
În România integritatea principiului egalitãţii de tratament între femei şi bãrbaţi nu presupune cheltuieli suplimentare fata de cele necesare aplicãrii prevederilor actelor normative curente a cãror influenta bugetarã este evaluatã şi prevãzutã de Guvern; dezvoltarea capacitãţii instituţionale presupune însã cheltuieli bugetare şi extrabugetare ce pot fi acoperite din programe de cooperare internationala pentru care Guvernul României şi-a arãtat disponibilitatea de participare.

5.3. Obiective strategice pentru protecţia copilului
Protecţia drepturilor tuturor copiilor din România trebuie susţinutã ferm şi fãrã echivoc, iar sãnãtatea şi bunãstarea lor va fi o prioritate a Programului de guvernare. În acest scop se va promova un sistem global, unitar, modern şi durabil, care sa ţinã cont de standardele europene.
În acest context se vor urmãri:
- elaborarea şi promovarea unui program naţional de educaţie publica cu privire la responsabilitatea familiei, rolul acesteia în creşterea şi educarea copiilor, finanţat de Comisia Europeanã;
- introducerea unui capitol bugetar (10 milioane dolari, pentru o perioada de 2 ani), care sa susţinã desfãşurarea unui program referitor la sãnãtatea copiilor romani, în parteneriat cu Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii;
- implementarea unui program în valoare de 27 milioane euro, autorizat de Grupul de nivel înalt al donatorilor internationali şi finanţat de Comisia Europeanã;
- asigurarea din bugetul de stat a 500 mii dolari pe o perioada de 4 ani pentru audit, precum şi pentru alte programe de bunastare a copiilor;
- crearea unui sistem legislativ unitar cu privire la protecţia drepturilor copilului, justiţia juvenila şi responsabilitãţile organizaţiilor neguvernamentale cu activitãţi în domeniu, în concordanta cu Convenţia O.N.U. cu privire la drepturile copilului şi cu principiile stabilite prin Convenţia de la Haga;
- reformarea sistemului de justiţie în vederea creãrii unui sistem juridic de protecţie a copilului şi asigurarea investigarii tuturor delictelor cu privire la copii de cãtre organele de urmãrire penalã, acolo unde este necesar;
- intensificarea mãsurilor pentru combaterea crimei organizate, cu referire specialã la traficul de copii;
- reanalizarea de fond, la recomandarea Parlamentului European, a regimului adopţiilor internaţionale.
Având în vedere responsabilitatea statului în protecţia copiilor în dificultate şi ţinând seama de criteriile stabilite de Consiliul European de la Copenhaga şi prin Rezoluţia Parlamentului European cu privire la aderarea României la Uniunea Europeanã, o atentie prioritara va fi acordatã asigurãrii şi respectãrii drepturilor acestor copii, urmãrindu-se scoaterea lor din "conul de umbra" în care se afla şi plasarea într-o zona de interes special, acordarea de sanse egale cu ceilalţi copii la educaţie, integrare socialã şi speranta.
Guvernul va sprijini activitatea Grupului la nivel înalt al donatorilor internationali, stabilit pentru promovarea şi implementarea unei abordari coordonate privind protecţia copilului sub coordonarea primului-ministru şi a raportului Parlamentului European pentru România.
Se va asigura, în parteneriat cu Delegaţia Comisiei Europene în România, implementarea Programului PHARE, de 25 milioane euro, intitulat "Copiii mai întâi".
Mãsurile de urgenta pentru restructurarea sistemului de protecţie a copilului în dificultate sunt:
- elaborarea pana la 25 februarie 2001 a unei noi strategii în domeniul protecţiei copilului;
- integrarea politicilor de protecţie a copilului în ansamblul general al politicilor sociale, astfel încât sa se asigure ca prestaţiile sociale contribuie la sprijinirea familiilor în creşterea şi îngrijirea propriilor copii;
- întãrirea capacitãţii instituţionale la nivel central, prin crearea unei autoritãţi naţionale cu atribuţii în elaborarea, coordonarea şi controlul implementarii politicilor de protecţie a drepturilor copilului şi de adopţie;
- întãrirea capacitãţii instituţionale a autoritãţilor administraţiei publice locale, în vederea diversificãrii activitãţilor de protecţie a copilului, care sa permitã dezvoltarea acestuia într-un mediu familial, beneficiind de o îngrijire personalizata şi adecvatã nevoilor sale;
- promovarea parteneriatului dintre autoritãţile administraţiei publice locale şi societatea civilã, în vederea folosirii resurselor tuturor actorilor publici sau privati cu activitãţi/atribuţii în domeniul protecţiei copilului;
- dezvoltarea şi diversificarea de servicii alternative, într-un sistem integrat de servicii comunitare, care sa punã accent cu precãdere pe prevenirea şi reducerea abandonului şi a institutionalizarii copilului, cu începere din semestrul I al anului 2001, astfel încât sa se ajungã la sfârşitul anului 2002 ca numãrul acestora sa fie de cel puţin 250;
- diversificarea modalitãţilor de sprijin acordat familiilor aflate în situaţii de risc, în vederea prevenirii abandonului şi institutionalizarii copilului, incluzând şi servicii medicale corespunzãtoare;
- restructurarea pana la sfârşitul anului 2002 a unui numãr de cel puţin 40 de instituţii de tip rezidential pentru protecţia copilului, prin crearea de aşezãminte de tip familial şi dezvoltarea de programe de integrare a copiilor institutionalizati în familia naturala sau substitutiva;
- mediatizarea şi promovarea plasamentului familial şi dezvoltarea în paralel a serviciilor de sustinere a copilului şi a familiei de plasament;
- dezvoltarea unei reţele de lucrãtori sociali la nivelul comunitãţii locale, care sa aibã posibilitatea identificarii mai rapide a situaţiilor care ar putea periclita dezvoltarea fizica, psihicã sau morala a copilului;
- elaborarea de standarde de calitate pentu toate tipurile de servicii alternative de protecţie a copilului, concomitent cu stabilirea unui sistem de acreditare a tuturor furnizorilor de servicii, ai cãror beneficiari sunt copiii în dificultate şi familiile lor;
- dezvoltarea şi implementarea, ca obiectiv permanent, de programe de formare a personalului implicat în protecţia copilului, în vederea atingerii standardelor de calitate definite pentru fiecare tip de serviciu;
- reconsiderarea, în regim de urgenta, a procedurilor privind adoptia, ca mãsura de protecţie a copilului, în vederea promovãrii adopţiei naţionale şi a mãsurilor alternative de sustinere a copilului în familie;
- elaborarea şi implementarea de programe specifice de informare sistematica a opiniei publice asupra efectelor abandonului şi institutionalizarii copilului, asupra importantei creşterii şi educãrii acestuia într-un mediu familial;
- dezvoltarea de programe, cu obiective specifice pentru urmãtorii 2 ani, asigurate cu fonduri de sprijinire şi recuperare a copilului şi a adolescentilor cu handicap, în contextul lor familial şi comunitar;
- demararea imediata de programe de orientare socioprofesionala pentru ţinerii de peste 18 ani care pãrãsesc centrele de plasament şi corelarea acestora cu alte programe de dezvoltare regionala;
- iniţierea unor proiecte care sa cuprindã mãsuri de prevenire şi intervenţie eficienta în cazurile de abuz şi de neglijare a copilului, inclusiv în familie, prin crearea cadrului legislativ corespunzãtor;
- sprijinirea programelor de educaţie sexualã şi planificarea familialã a adolescentilor din centrele de plasament, luându-se în considerare caracteristicile psihice, comportamentale şi statutul social ale acestor tineri;
- îmbunãtãţirea perceptiilor şi ameliorarea prejudecatilor cu privire la copiii infectati HIV, cu handicap, rromi, refugiati.

CAP. 6
Educaţia, cercetarea şi cultura - factori strategici ai dezvoltãrii

6.1. Educaţia - prioritate nationala
Guvernul României considera ca, pentru domeniul educaţiei şi cercetãrii ştiinţifice, România trebuie sa se angajeze hotãrât pe direcţia aleasã de ţãrile dezvoltate. Toate societãţile, inclusiv cele mai dezvoltate, se afla astãzi într-o mare tranzitie istorica, ce se va întinde pe mai multe decenii, prin care se înfãptuieşte trecerea de la civilizatia de tip industrial la societatea postindustriala, informationala, intelectualã şi cultural-intensiva. România trebuie sa rãspundã concomitent provocarilor reformei interne şi sfidarilor pe care le implica acomodarea cu noile tendinte ale civilizatiei pe plan mondial.
România intra în competiţia istorica pentru dezvoltare, având un potenţial deosebit sub raport cultural, ştiinţific şi uman. Relansarea economicã va permite alocarea unor resurse sporite pentru cultura, sãnãtate, învãţãmânt şi cercetare ştiinţificã. În felul acesta România se va situa în acord cu noile tendinte ce se afirma pe plan mondial.
Programul guvernamental îşi bazeazã strategia de dezvoltare pe forta creatoare a intelectualitatii, care are de jucat un rol esenţial în tranzitia spre un nou model de societate. Produsele viitorului vor incorpora o tot mai intensa componenta intelectualã, de gandire şi creaţie, în acord cu exigenţele societãţii informationale, cultural-intensive.
Strategia formãrii şi reformarii resurselor umane constituie punctul de pornire a politicilor de modernizare economico-socialã a României. Politicile educaţionale pe care le va promova Guvernul României au ca obiectiv principal învãţãmântul însuşi, cu implicarea actorilor principali ai procesului didactic.
Investiţia în educaţie şi în formarea oamenilor este cea mai rentabila pentru dezvoltarea unei societãţi pe termen lung. De aceea instituţiile de învãţãmânt şi educaţie, precum şi cele de cercetare ştiinţificã sunt privite ca instituţii strategice pentru destinul naţional.
Programul de guvernare porneşte de la ideea ca performanţele noastre vor fi determinate în primul rând de competenta şi pregãtirea oamenilor, de felul lor de a munci, de capacitatea structurilor instituţionale de a valorifica eficient acest potenţial.
Educaţia este factorul strategic al dezvoltãrii de perspectiva şi ea priveşte modelarea multidimensionala şi anticipativa a factorului uman.
Schimbãrile din sistemul de educaţie vor avea efecte în toate componentele societãţii, fiind parghia hotãrâtoare pentru trecerea la un nou tip de societate. Oamenii sunt chemaţi sa invete permanent, sa invete sa îşi amelioreze prin forte proprii condiţiile de viata, sa îşi proiecteze viitorul cu luciditate şi indrazneala.
Pentru a se putea înscrie în noul orizont al civilizatiei postindustriale România trebuie sa îşi reactiveze potenţialul creator de care dispune, forta intelectualã şi resursele morale ale societãţii, dorinta de afirmare şi spiritul de initiativa ale tineretului, sistemul de educaţie şi celelalte calitãţi ale factorului uman.
Sistemul de învãţãmânt este apreciat de Guvernul P.D.S.R. ca o prioritate nationala care trebuie sa se bucure de o atentie specialã în politica de dezvoltare pe termen lung.
În scopul racordarii sale la cerinţele contemporane sunt prevãzute acţiuni pentru:
- consolidarea rolului şcolii ca principala instituţie de educaţie şi învãţãmânt;
- asimilarea limbajului informatic. Acest program, ce priveşte o noua "alfabetizare" a populaţiei, reprezintã poarta de intrare în civilizatia lumii de maine. Va fi susţinut un program minimal pe baza cãruia, în cativa ani, fiecare şcoala sa fie echipata cu calculatoare cu acces la Internet şi cu baza necesarã pentru acest tip de instrucţie. Se vor achizitiona, în perioada 2000-2004, 500.000 de calculatoare realizate în producţia interna;
- asigurarea condiţiilor pentru invatarea şi utilizarea fluenta, în primul rând de cãtre tineret, a doua limbi de circulaţie internationala. Aceasta condiţie este indispensabila pentru o comunicare eficienta în lumea de azi şi pentru accesul la informaţie;
- asimilarea temeinica a limbajelor artistice care au devenit componente obligatorii ale vieţii sociale şi ale dezvoltãrii contemporane, mai ales în sectoarele de vârf ale societãţii informationale;
- aprofundarea studiului limbii, istoriei şi civilizatiei romane, ca elemente fundamentale pentru pãstrarea identitãţii naţionale, în contextul integrãrii noastre europene şi al globalizarii, caracteristici majore ale proceselor contemporane.
Programul de guvernare în acest domeniu se concentreaza asupra urmãtorilor factori decisivi: educaţia de baza pentru toţi; capacitatea de autoperfectionare a sistemului educaţional; învãţãmântul superior şi cercetarea ştiinţificã; educaţia permanenta într-o societate educaţionalã.
Într-o asemenea perspectiva educaţia şi cercetarea ştiinţificã nu sunt considerate instituţii "de consum", ci factori de multiplicare şi de dezvoltare a resurselor.
Conform principiului educaţiei de baza pentru toţi fiecare persoana (copil, tânãr sau adult) trebuie sa beneficieze de o instruire adecvatã nevoilor sale fundamentale de invatare (scriere, exprimare uzualã, calcul aritmetic, rezolvare de probleme, cunoştinţe, deprinderi, aptitudini etc.).
Din acest motiv educaţia de baza este consideratã ca un fundament al întregului edificiu cultural, profesional şi civic al personalitãţii umane. Educaţia de baza nu este un fenomen natural care se produce de la sine, o data cu dezvoltarea fiziologica a individului. Aceasta este un important factor de proces cultural, cu mari implicaţii pentru starea generalã a resurselor umane ale unei natiuni, care va fi realizat printr-o politica coerenta şi prin mijloace adecvate.
Întrucât educaţia de baza şi componentele care o alcãtuiesc evolueaza continuu, programele din acest domeniu vor fi actualizate permanent şi adaptate diversilor beneficiari: copiii preşcolari, elevii din ciclul primar, ţinerii analfabeti, adultii cu o formare incompleta sau inadecvata, persoanele expuse la şomaj şi excludere socialã.
Întrucât, din cauza condiţiilor de viata, unele categorii de populaţie (persoane cu nevoi speciale; minoritãţi culturale; persoane care locuiesc în zone defavorizate; ţinerii şi adultii analfabeti; populatiile migratoare; persoane fãrã adapost stabil; copiii strazii; persoanele private temporar de libertate; somerii pe termen lung; imigrantii; refugiatii de rãzboi sau în urma calamitãţilor naturale) nu au acces la educaţia de baza, acestea vor beneficia de programe de protecţie şi sustinere educaţionalã:
- programe speciale de educaţie pentru persoane cu handicap;
- programe compensatorii pentru persoanele excluse de la viata socialã normalã;
- programe intensive de prevenire a abandonului şcolar;
- programe de generalizare a învãţãmântului preşcolar;
- programe pentru cea de-a doua sansa pentru ţinerii şi adultii cu o instruire incompleta;
- programe de sustinere a limbilor şi culturilor minoritare;
- programe de dezvoltare a zonelor defavorizate;
- programe de reinsertie pentru persoanele marginalizate sau excluse social.
Educaţia de baza pentru toţi se va realiza prin:
- refacerea echitãţii în educaţie, mult afectatã de degradarea condiţiilor de viata, de accentuarea discrepantelor social-economice, de segmentarea liantului social şi de declinul general al serviciilor publice;
- ameliorarea calitãţii învãţãmântului, astfel încât sa se ajungã la standardele de performanta ale ţãrilor din U.E. şi O.E.C.D.;
- formarea competentelor de baza pentru toţi (copii, tineri, adulti), astfel încât pregãtirea profesionalã ulterioara şi participarea la viata activa sa se bazeze pe un edificiu cultural autentic;
- relansarea educaţiei în mediul rural şi în zonele defavorizate;
- asigurarea unor programe de educaţie compensatorie sau pentru cea de-a doua sansa pentru cei care au fost excluşi momentan din sistemul formal al educaţiei de baza.
Ansamblul mãsurilor de realizare a standardelor de integrare europeanã şi de creştere a competitivitatii forţei de munca din România porneşte de la performanţele superioare ale învãţãrii. Din acest motiv ameliorarea performantelor generale ale tuturor elevilor şi studenţilor este o prioritate majorã a Programului de guvernare şi dezvoltare a resurselor umane.
În aceasta perspectiva sunt prevãzute urmãtoarele acţiuni:
- stimularea motivatiei elevilor şi studenţilor, asocierea acestora la organizarea şi gestionarea procesului de invatare;
- antrenarea elevilor în activitãţi culturale şi sportive extraşcolare;
- subvenţionarea de la bugetul de stat a întreţinerii în tabere şcolare a elevilor din învãţãmântul obligatoriu proveniţi din familii ale cãror venituri se situeaza sub doua salarii medii pe economie;
- punerea accentului pe rezultatele pe termen lung, nu pe performanţele utilizabile în prezent, exclusiv în mediul academic (invatare pentru nota, predare doar pentru examinare şi memorizare, recursul dominant la procesele intelectuale cu reţinere scurta);
- eliminarea "şcolii paralele";
- elaborarea de programe de prevenire a abandonului şi a insuccesului şcolar;
- trecerea la un alt sistem de control al calitãţii în învãţãmânt, prin evaluare formativa şi examene centrate pe performanţe, nu pe reproducerea de cunoştinţe;
- formarea unor calificãri bazate pe competente reale, care sa conteze mai mult decât diplomele sau certificatele formale;
- lansarea unui program naţional care sa permitã realizarea anuala a 100 de sali de sport.
Relansarea educaţiei în mediul rural vizeazã urmãtoarele obiective:
- redimensionarea reţelei şcolare;
- constituirea unei reţele de transport şcolar (anual, 120 de localitãţi);
- asigurarea şcolilor cu cadre didactice calificate;
- dotarea şcolilor cu mijloace moderne de învãţãmânt, cu reţele de informare şi comunicare;
- dotarea bibliotecilor şcolare.
Învãţãmântul superior va avea o contribuţie directa majorã la formarea resurselor umane.
Pana la formarea unei adevãrate pieţe a muncii, care sa regleze relaţia cu oferta de absolvenţi calificaţi, sunt necesare mãsuri care sa limiteze şi sa elimine în perspectiva pericolele date de somajul cadrelor calificate, emigrarea masiva şi subutilizarea profesionalã.
Folosind propriile capacitãţi de inovare şi reforma, învãţãmântul superior va deveni o parghie care sa dea impuls societãţii româneşti, prin racordare la evolutiile sociale şi economice pe care sa le influenteze şi sa le directioneze.
Acţiunile concrete ce se vor desfasura în cadrul universitatilor, în scopul dezvoltãrii resurselor umane, sunt:
● adaptarea specializãrilor la nevoile de pe piata muncii;
● dezvoltarea cercetãrii ştiinţifice universitare;
● încurajarea fluxului de revenire a tinerilor care studiazã în strãinãtate;
● integrarea universitatilor particulare acreditate în sistemul de învãţãmânt superior romanesc;
● întãrirea parteneriatelor internaţionale;
● stimularea unor noi forme universitare, precum şi învãţãmântul la distanta.
Pentru îmbunãtãţirea managementului resurselor didactice şi de cercetare din instituţiile de învãţãmânt superior, se au în vedere: asigurarea functionarii optime a mecanismelor de conducere a instituţiilor de învãţãmânt superior, în condiţii de autonomie universitarã şi de gestionare financiarã ce solicita creşterea resurselor extrabugetare; recrutarea de tineri preparatori şi asistenţi universitari, prin dezvoltarea personalului didactic şi de cercetare. Diversificarea institutionala şi mai ales a fluxurilor studenţeşti şi extinderea învãţãmântului la distanta consacra tipuri noi de studenţi şi solicita forme diferite de organizare şi transmitere a cunoaşterii.
În cadrul programului de investiţii publice, începând cu semestrul II al anului 2001 vor fi abordate reamenajarea şi construcţia de cãmine noi pentru studenţii din învãţãmântul de stat.
De asemenea, începând cu anul şcolar 2001/2002, prin subvenţii de la bugetul de stat se va acoperi o parte reprezentând 20-50% din plata cazarii în cãmine a studenţilor din învãţãmântul de stat, în funcţie de venitul familial.
Universitãţile vor fi sprijinite sa se apropie cat mai mult de piata muncii, nu numai prin oferta de specialişti, ci şi prin realizarea de noi tehnologii sau echipamente şi produse de cercetare.
În consens cu "Cartea alba asupra educaţiei şi formãrii", elaborata de Uniunea Europeanã, Programul guvernamental situeaza pe un loc important realizarea "societãţii educaţionale", care valorifica eficient resursele umane, prin: educaţie permanenta; creşterea rolului expertizei în luarea deciziilor; accesul generalizat la orice forma de cunoaştere; extinderea mijloacelor de comunicare; creşterea motivatiei individuale pentru invatare şi emancipare personalã; participare civicã şi responsabilitate socialã.
În mod tradiţional sistemul educativ din România este, în principal, un sistem de învãţãmânt. Societatea educaţionalã din România se limiteazã, în prezent, în cea mai mare parte a sa, la posibilitãţile oferite de educaţia formala şi formarea iniţialã. O data ieşit din şcoala generalã sau dotat cu o diploma individul era lãsat în voia sa, fãrã o oferta adecvatã de educaţie permanenta. În aceste condiţii în România atât educaţia adulţilor, cat şi educaţia informala (realizatã în afarã instituţiilor de învãţãmânt) sunt insuficient dezvoltate.
Acest tip de societate (în Uniunea Europeanã denumit "Knowledge Society") presupune noi demersuri de politica educaţionalã. Vechile paradigme ale învãţãmântului pentru toţi şi ale selecţiei prin excludere sunt înlocuite printr-o politica de conciliere a doua prioritati aparent incompatibile: educaţia pentru toţi şi educaţia pentru fiecare.
În acest sens se vor iniţia şi se vor dezvolta:
- accesul larg la servicii de educaţie şi formare;
- educaţia pe toatã durata vieţii;
- extinderea funcţiei educative a societãţii la un ansamblu de instituţii formative (şcoala şi universitatea, dar şi mass-media, familia, comunitatile, instituţiile, societãţile comerciale, O.N.G.);
- amânarea selecţiei şi excluderii din sistemul de învãţãmânt;
- educaţia pe mãsura, în funcţie de interese şi aptitudini.
Programul de guvernare urmãreşte ca societatea româneascã sa devinã o societate educaţionalã în sensul definit de Uniunea Europeanã. Pentru aceasta îşi propune: educaţia ca proprietate nationala; educaţia adulţilor şi invatarea permanenta; coordonarea institutionala şi politica. De asemenea, se vor asigura refacerea şi consolidarea poziţiei sociale a personalului din învãţãmânt, prin recunoaşterea şi stimularea materialã şi morala a valorilor.
Direcţiile de acţiune pentru asigurarea educaţiei permanente şi construirea societãţii educaţionale sunt:
- susţinerea adecvatã a sistemului educaţional (resurse financiare, sprijin politic, sustinere publica);
- definirea cadrului legislativ pentru educaţia permanenta şi educaţia adulţilor;
- diversificarea şi extinderea ofertei de educaţie permanenta;
- includerea educaţiei şi formãrii ca o componenta necesarã în toate programele de dezvoltare pe ansamblul economiei şi pe ramurile acesteia;
- coordonarea institutionala a principalilor actori ai proceselor educaţionale (instituţiile publice, societatea civilã, instituţiile politice, partenerii sociali, centre de inovare şi dezvoltare);
- coordonarea programelor cu finanţare externa, astfel încât sa se evite paralelismele, segmentarea pe proiecte nesemnificative, dezacordurile metodologice şi dependenta excesiva de resursele externe.

6.2. Cercetarea ştiinţificã
Activitatea de cercetare ştiinţificã reprezintã cel mai înalt mod de dezvoltare a resurselor umane, atât prin continua pregãtire/informare pe care o solicita, cat şi prin rezultatele obţinute.
Cu toate acestea, deşi indispensabila pentru dezvoltare şi pentru rezolvarea problemelor globale ale societãţii, cercetarea ştiinţificã a fost prima sacrificata, fiind consideratã un lux în raport cu urgentele momentului.
Direcţia principala a Programului de guvernare în acest domeniu o reprezintã crearea unui sistem naţional de cercetare-dezvoltare, ca factor de multiplicare a resurselor, capabil sa susţinã dezvoltarea societãţii româneşti.
Principalele direcţii de acţiune în acest domeniu sunt urmãtoarele:
- restructurarea sistemului naţional al cercetãrii ştiinţifice, prin definirea domeniilor strategice şi finanţarea, cu prioritate, a cercetãrii în aceste domenii prin diversificarea surselor de finanţare şi o mai buna valorificare a rezultatelor cercetãrii şi inventiilor româneşti; asigurarea unei legãturi mai strânse între cercetare şi necesitãţile agenţilor economici;
- adaptarea sistemului naţional de cercetare ştiinţificã şi dezvoltare tehnologicã la cerinţele procesului de integrare în Uniunea Europeanã. Vor fi valorificate eficient oportunitatile pe care le oferã programele comunitare în domeniu, în vederea compatibilizarii cu cerinţele societãţii informationale. Eşalonarea în timp a prioritatilor în acest domeniu şi repartizarea fondurilor bugetare vor urmãri consolidarea legãturilor dintre sistemul cercetare-dezvoltare şi cerinţele progresului economic al tarii, în scopul preluãrii rapide de cãtre agenţii economici a rezultatelor cercetãrii-dezvoltãrii;
- dotarea şi informatizarea laboratoarelor, pentru a le situa la niveluri comparabile cu cele similare din Uniunea Europeanã. În Programul sectorial al domeniului respectiv sunt prevãzute mãsuri care vor asigura transformarea unor centre şi institute în platforme performanţe de cercetare, ca instituţii de interes naţional, care sa dezvolte şi sa valorifice potenţialul de cercetare existent, sa limiteze pericolul disiparii lui în alte sectoare de activitate sau în afarã tarii;
- pentru integrarea în structurile europene, se are în vedere promovarea unor proiecte de colaborare şi de creare, pe teritoriul României, a unor centre de cercetare ştiinţificã, în care se vor reuni echipe de specialişti, din ţara noastrã şi din tari ale Uniunii Europene, în domenii în care exista o tradiţie ştiinţificã valoroasa şi sunt previzibile avantaje ştiinţifice şi economice pentru România, inclusiv pentru conservarea sistemului ecologic naţional şi valorificarea potenţialului natural al României;
- dezvoltarea activitãţii de cercetare-dezvoltare tehnologicã în plan regional, stimulandu-se activitatea de inovare şi de valorificare a rezultatelor obţinute în centre teritoriale interdisciplinare de cercetare-dezvoltare;
- asigurarea interfetei dintre cercetare şi industrie, la nivel naţional şi regional, prin dezvoltarea unei infrastructuri instituţionale specifice, având menirea de a facilita transferul şi valorificarea în economie a rezultatelor obţinute prin Programul naţional de cercetare-dezvoltare.
În vederea consolidãrii poziţiei socioprofesionale a cercetatorilor şi specialiştilor P.D.S.R. va milita pentru stimularea materialã şi morala a valorilor, pentru adoptarea legii cercetãrii şi statutului cercetatorului şi pentru revizuirea sistemului de salarizare în domeniul cercetãrii ştiinţifice.
Punerea în aplicare a Programului P.D.S.R. va asigura trecerea efectivã a sistemului cercetãrii-dezvoltãrii din ţara noastrã la o structura operationala de tip european, capabilã sa asigure creşterea competitivitatii noastre în acest domeniu şi punerea în valoare a potenţialului ştiinţific de care dispunem.
Prin Programul de guvernare se propune, pe de o parte, eliminarea constrangerilor şi surselor de blocaj şi, pe de alta parte, identificarea cãilor de ieşire din criza. În acest cadru, se vor pãstra ca instituţii publice numai institutele de cercetare-dezvoltare cu activitate de prestigiu, reprezentative pentru domeniile respective, care vor fi periodic acreditate.
În planul managementului cercetãrii se vor aplica mãsuri privind perfecţionarea managementului institutional, prin: organizarea de programe specifice, inclusiv sub asistenta tehnica PHARE; selectarea prin concurs a managerilor (pentru institute şi laboratoare) în institutele naţionale; evaluarea periodicã a managerilor.
Mãsurile din Programul de guvernare urmãresc cu precãdere creşterea competentei şi eficientei activitãţii de cercetare-dezvoltare, prin:
- obţinerea de rezultate de interes pentru beneficiarii din economie/societate;
- corelarea tematicilor de cercetare cu finanţare de la buget cu strategia sectoriala pe termen mediu şi lung;
- promovarea parteneriatului între cercetãtori şi beneficiari/utilizatori ai rezultatelor cercetãrii;
- sprijinirea aplicãrii rezultatelor obţinute la beneficiari/utilizatori;
- dezvoltarea resurselor umane prin: formare şi perfecţionare pentru şi prin activitatea de cercetare-dezvoltare; formarea şi perfecţionarea resurselor umane, astfel încât sa devinã capabile sa utilizeze rezultatele cercetãrii şi dezvoltãrii;
- dezvoltarea infrastructurii de cercetare-dezvoltare şi formarea de centre de excelenta în domenii prioritare;
- dezvoltarea infrastructurii de inovare (oficii de inovare şi afaceri, centre de transfer tehnologic, oficii de informare tehnologicã);
- înfiinţarea fondurilor de risc pentru aplicarea rezultatelor cercetãrii;
- instituirea unui sistem flexibil de gestionare a fondurilor bugetare pe programele de cercetare-dezvoltare;
- instituirea unui sistem de bonificatii pentru instituţiile care deruleazã teme finanţate de Uniunea Europeanã.
În aceasta perspectiva, din bugetul de stat se vor finanta urmãtoarele tipuri de activitãţi: activitãţi de cercetare-dezvoltare; activitãţi de transfer tehnologic în sensul transfer de cunoştinţe, consultanţa şi asistenta tehnica; activitãţi de valorificare/implementare a rezultatelor la beneficiari; activitãţi suport, de tip orizontal, pentru sprijinirea realizãrii programului prin dezvoltarea resurselor umane, atât din activitatea de cercetare-dezvoltare, cat şi din partea beneficiarilor programului; organizãri de cursuri; stagii de formare; diseminarea cunoştinţelor şi a experienţei acumulate; activitãţi de conducere a programelor.
Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare va fi elaborat în deplina concordanta cu obiectivele incluse în Programul Naţional de Aderare a României la Uniunea Europeanã.
În cadrul acţiunilor de restructurare se va avea în vedere descentralizarea, prin atribuirea de cãtre minister a conducerii de programe cãtre instituţii cu profil de cercetare-dezvoltare, universitãţi acreditate sau structurile acestora, agenţi economici, alte instituţii publice cu profil de cercetare-dezvoltare.
În acest context schimbãrile vizeazã:
- schimbarea mentalitatii referitoare la cercetare, prin recunoaşterea faptului ca ştiinţa genereazã dezvoltare durabila;
- schimbarea statutului activitãţii de cercetare-dezvoltare din domeniu subventionat în domeniu de investiţii, corespunzãtor rolului pe care trebuie sa-l îndeplineascã în orice societate care are ca obiectiv dezvoltarea socioeconomica;
- restructurarea în continuare a sistemului ştiinţei şi tehnologiei, în scopul creşterii performantelor, competitivitatii şi impactului sau socioeconomic;
- definirea coerenta a domeniilor prioritare ale cercetãrii ştiinţifice româneşti;
- asigurarea condiţiilor de formare şi dezvoltare pentru şi prin cercetare a resurselor umane, pentru a atinge nivelul recunoaşterii ştiinţifice internaţionale;
- atragerea şi menţinerea în activitatea de cercetaredezvoltare a tineretului cu performanţe profesionale deosebite;
- legiferarea statutului cercetatorului şi a activitãţii de cercetare-dezvoltare, care sa asigure baza de recunoaştere şi racordare în sistemele ştiinţei şi tehnologiei europene şi internaţionale;
- creşterea capacitãţii de difuzare şi valorificare în economie şi în societate a potenţialului tehnologic romanesc.
În principalele capitole ale programului guvernamental specific acestui domeniu se prevede:
Dezvoltarea capacitãţii de generare de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice prin:
- sprijinirea formãrii şi dezvoltãrii nucleelor, centrelor şi reţelelor de excelenta, în domenii considerate de prioritate, care sa constituie surse interne de competenta ştiinţificã şi expertiza tehnologicã de înalt nivel, precum şi tehnologii avansate, corelate cu cerinţele strategice de dezvoltare pe termen lung;
- dezvoltarea resurselor din domeniul cercetãrii prin: programe de granturi pentru cercetare; îmbunãtãţirea condiţiilor de formare continua, prin şi pentru cercetare, combinand pregãtirea postuniversitarã cu activitãţile de cercetare-dezvoltare; îmbunãtãţirea accesului la sursele de informare; dezvoltarea calitãţilor manageriale pentru conducerea proiectelor de cercetare-dezvoltare (inclusiv internaţionale); promovarea unei culturi orientate spre inovare şi calitate; crearea de condiţii motivate pentru cercetãtori, în mod deosebit pentru cei tineri, care sa împiedice exodul competentelor;
- integrarea unitãţilor de cercetare-dezvoltare româneşti în reţele şi programe internaţionale;
- creşterea calitãţii eficientei unitãţilor de cercetare-dezvoltare, prin: procurarea de echipamente, aparatura şi software de ultima generaţie; dezvoltarea de laboratoare/facilitãţi majore cu acces multiplu; aplicarea unor proceduri standard de evaluare a organizaţiilor, activitãţilor şi personalului din domeniul cercetãrii-dezvoltãrii, conform normelor internaţionale; participarea universitatilor şi institutelor de cercetare la elaborarea strategiilor de dezvoltare economicã durabila; îmbunãtãţirea procedurilor de selecţie, a practicilor manageriale şi orientarii spre piata a unitãţilor de cercetare-dezvoltare.
Dezvoltarea capacitãţii de difuzare a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice, prin: creşterea capacitãţii unitãţilor de cercetare-dezvoltare de a difuza cunoştinţele, rezultatele, experientele, dezvoltand serviciile de marketing şi birourile de legatura cu industria etc., precum şi activitatea de promovare publica (cataloage de produse, buletine/publicaţii informative şi promotionale, conferinţe, demonstratii produse/tehnologii, prezentãri audio-video, lansari de programe/proiecte).
Dezvoltarea capacitãţii de utilizare a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice, prin: creşterea capacitãţii de absorbţie a inovarii în mediul economic, ca urmare a unor cursuri şi stagii de formare şi perfecţionare pentru beneficiarii/utilizatorii rezultatelor cercetãrii-dezvoltãrii; susţinerea mobilitatii cercetatorilor, specialiştilor şi studenţilor din institutele de cercetare şi universitãţi cãtre firme; îmbunãtãţirea accesului firmelor la facilitãţi informationale şi la servicii de asistenta ştiinţificã şi tehnologicã.
Dezvoltarea potenţialului de cercetare-dezvoltare şi inovare la nivelul firmelor, ca urmare a: elaborãrii de proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare între parteneri industriali şi unitãţi de cercetare-dezvoltare; utilizãrii de scheme de cofinantare pentru proiectele colaborative între agenţii economici şi unitãţile de cercetare-dezvoltare; introducerii sistemelor de management al calitãţii; incurajarii cercetãrii în domeniul culturii şi patrimoniului naţional.

6.3. Renasterea culturii naţionale
Programul de guvernare în domeniul culturii porneşte de la faptul ca o reforma realã trebuie sa recunoascã în valorile şi bunurile care aparţin moştenirii culturale calitatea de surse fundamentale ale cunoaşterii trecutului şi prezentului nostru, precum şi de componente ale culturii naţionale şi universale. Patronajul spiritual asupra acestora este un drept fundamental al fiecãrui om. De aceea ocrotirea, pãstrarea şi punerea lor la dispoziţia publicului, fãrã nici un fel de discriminare, este o obligaţie a societãţilor din toate timpurile pe care acum Guvernul României şi-o asuma în întregime.
Cultura este fundamentul necesar oricãrei dezvoltãri autentice şi durabile şi contribuie la procesul de intarire a independentei naţionale, fiind un atribuit esenţial al identitãţii naţionale. Orice strategie politica nationala trebuie sa includã şi direcţiile acţiunii culturale, iar cultura trebuie privitã ca o investiţie de interes naţional. Cultura este un element fundamental al politicii de protecţie socialã; dreptul la cultura, pluralismul cultural şi dialogul intercultural sunt valori esenţiale ale unei societãţi deschise, democratice.
Programul de guvernare considera ca omul constituie finalitatea dezvoltãrii, axul de referinta al tuturor politicilor culturale şi democratice. În acest sens politicile şi strategiile de dezvoltare se întemeiazã pe prevederile Constituţiei României, ale Pactului internaţional referitor la drepturile economice, sociale şi culturale, ale altor documente internaţionale recunoscute de România şi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care stipuleazã ca: "Toate persoanele au dreptul sa ia parte liber la viata culturalã a comunitãţii, sa practice artele şi sa participe la progresul ştiinţific şi la binefacerile acestuia".
Accesul la cultura este un factor principal de coeziune socialã şi un însemn al consolidãrii identitãţii culturale în procesul integrãrii europene. De aceasta trebuie sa beneficieze toate categoriile sociale, inclusiv grupurile defavorizate şi marginalizate pana în momentul de fata.
Componenta culturalã este caracteristica unui standard calitativ ridicat al vieţii spirituale, individuale şi sociale, iar creşterea profesionalismului şi accesului la cultura, în general, conduce la un nivel calitativ superior al vieţii.
Strategia generalã în domeniul culturii reflecta principiile de baza ale Comunitãţii Europene, prevãzute în Convenţia culturalã europeanã, şi vizeazã, cu prioritate, aplicarea art. 30 din Constituţia României, prin asigurarea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor şi aspiratiilor culturale ale cetãţeanului, ale comunitãţilor locale şi ale comunitãţii naţionale.
Programul de guvernare în domeniul culturii este structurat pe urmãtoarele coordonate definitorii: accesul liber şi egal la informaţie; patrimoniul cultural naţional; creaţia culturalã; consumul cultural; racordarea la cerinţele societãţii româneşti şi ale integrãrii europene. Coordonarea programelor de importanta nationala presupune, concomitent, descentralizarea administrativã, decizionala şi managerialã, implicarea instituţiilor publice de cultura subordonate autoritãţilor locale în procesul de armonizare a politicilor culturale locale cu cele naţionale, aplicarea strategiilor sectoriale, diversificarea ofertei culturale şi satisfacerea cerinţelor exprimate de membrii comunitãţilor rurale sau urbane.
Reorganizarea şi restructurarea institutionala se vor face prin:
- stabilirea de raspunderi în domeniul protejãrii şi punerii în valoare a patrimoniului cultural naţional;
- reabilitarea sistemului naţional al instituţiilor profesioniste de spectacole şi concerte şi al mecanismelor de sustinere a creatiei;
- construirea şi organizarea Bibliotecii Naţionale a României;
- restructurarea instituţiilor care asigura educaţia permanenta: cãmine culturale, case de cultura, cluburi, şcoli populare de arta, universitãţi populare, biblioteci publice;
- programe şi proiecte editoriale de importanta nationala;
- parteneriat cu autoritãţile publice locale şi cu structurile societãţii civile, cu O.N.G., cu organizaţiile profesionale ale creatorilor de arta şi artiştilor interpreti, precum şi dialogul social cu sindicatele.
Protecţia şi restaurarea monumentelor istorice, a siturilor şi ansamblurilor arheologice de importanta nationala şi europeanã, îndeosebi a celor cuprinse în lista patrimoniului mondial UNESCO, constituie o prioritate a guvernarii în domeniul culturii; în acest cadru se vor urgenta clarificarea, pregãtirea discutarii în Parlament a ordonanţei sub aspect legislativ a patrimoniului imobil.
Strategia guvernamentalã în privinta culturii scrise şi a lecturii publice considera ca introducerea în circuitul cultural naţional şi internaţional, precum şi al comunicãrii publice a operelor fundamentale, în toatã diversitatea lor, constituie un element esenţial în promovarea identitãţii şi dezvoltãrii spirituale a societãţii noastre. În prezent, o condiţie de baza a functionarii societãţii informationale şi a statului de drept o reprezintã reţeaua nationala de biblioteci care stocheaza, prelucreaza şi difuzeazã informaţia. Prin intermediul bibliotecilor, informaţiile pot fi puse fãrã ingradire la dispoziţia fiecãrui om şi se asigura dreptul constituţional al cetãţeanului la accesarea egala şi libera la informaţie. Întreţinerea şi dezvoltarea sistemului naţional de biblioteci, precum şi a serviciilor lecturii publice sunt în beneficiul societãţii în întregul ei. Susţinerea de cãtre stat a bibliotecilor este de importanta strategica.
Având în vedere numãrul foarte mare al bibliotecilor publice (Biblioteca Nationala, 41 de biblioteci judeţene, 207 biblioteci municipale şi orãşeneşti, aproximativ 2.700 de biblioteci comunale), va fi promovata o strategie sectoriala, incluzând proiecte şi programe diversificate pentru reabilitarea şi menţinerea acestui important sector al culturii naţionale.
În domeniul instituţiilor de spectacol, teatru, muzica şi coregrafie, prin mãsurile programate se va impune creaţia nationala, teatrala şi muzicala, prin imprimari, editari şi achiziţii ale produselor realizate, precum şi promovarea patrimoniului teatral şi muzical naţional, alcãtuirea unui corpus coerent de valori reprezentative care sa ilustreze evoluţia artelor teatrala, muzicala şi coregrafica de la inceputuri pana în prezent; în acelaşi timp se va urmãri revitalizarea producţiei cinematografice autohtone.
Protejarea şi dezvoltarea culturii minoritãţilor naţionale presupun o acţiune permanenta pentru a asigura consolidarea structurilor politice şi minoritãţilor naţionale, asocierea reprezentanţilor acestora la luarea deciziilor şi promovarea expresiei lor culturale, pentru continuarea şi amplificarea activitãţilor specifice menite sa favorizeze producţia şi difuzarea activitãţilor culturale ale comunitãţilor, precum şi pentru creşterea numãrului acţiunilor menite sa promoveze interculturalitatea şi dialogul dintre culturi.

6.4. Comunicarea publica şi relaţiile statului cu societatea civilã şi cu cetãţeanul
- Politici de transparenta şi comunicare cu mass-media şi societatea civilã pentru crearea unei opinii publice favorabile privatizãrii, reformei şi iniţiativei sociale şi individuale.
- Testarea mãsurilor guvernamentale prin analize şi studii prospective pentru realizarea unei stabilitati decizionale şi legislative.
- Monitorizarea permanenta a efectelor sociale ale reformei şi a politicilor de dezvoltare.
- Asigurarea de garanţii şi dezvoltarea unor politici privind dreptul la comunicare şi libertatea cuvantului şi a presei. Libertatea presei nu trebuie sa rãmânã "un drept al celor care poseda o presa", ci sa se transforme în dreptul tuturor de a comunica, adicã în facilitarea accesului la mijloacele de comunicare în masa pentru toţi cetãţenii tarii.
- Sprijinirea, în contextul libertãţii presei, a jurnalismului civic centrat pe informare corecta, dezbaterea problemelor economice şi sociale, stimularea dorintei de a participa la gestionarea afacerilor publice.
- Facilitarea, prin strategii culturale de factura institutionala, a adaptãrii sociale la procesele de globalizare.
- Coordonarea şi producerea mesajului public guvernamental şi gestionarea difuzãrii sociale optime a acestui mesaj.
- Realizarea unor acţiuni interministeriale de comunicare privind întãrirea autoritãţii statului şi a instituţiilor sale.
- Cooptarea în circuitul public şi în procesul de decizie guvernamentalã a specialiştilor şi expertizei din lumea academica şi universitarã, precum şi a institutelor de cercetare.
- Managementul atitudinilor colective privind întãrirea componentei pozitive a identitãţii naţionale şi a cetateniei romane.

6.5. Cultele şi viata religioasã
Programul Guvernului asigura, prin mãsurile stabilite, libertatea de gandire, de constiinta şi religioasã, proclamate de Constituţia României şi Convenţia europeanã a drepturilor omului. În proiectarea acţiunilor guvernamentale s-a luat în considerare faptul ca democraţia şi religia sunt valori complementare care exprima în modul cel mai nobil condiţia umanã. Democraţia oferã cadrul cel mai favorabil libertãţii de constiinta, exercitãrii credinţei şi pluralismului religios, iar din perspectiva sa, religia, prin angajamentul moral şi etic, prin valorile pe care le apara, precum şi prin spiritul sau formativ şi prin expresia sa culturalã reprezintã un partener de importanta majorã pentru societatea democratica.
În acest context se vor asigura:
- promovarea unui dialog permanent cu reprezentanţii vieţii religioase, ţinând seama de faptul ca ţara noastrã este unul dintre spaţiile europene cu cea mai diversa alcãtuire religios-confesionala;
- descurajarea oricãror forme de prozelitism, a extremismului religios, generator de intoleranta, prejudecati şi violenţe care ameninta orice democratie;
- protejarea pluralismului religios, a tuturor minoritãţilor religioase recunoscute de lege, asigurarea respectului de care trebuie sa se bucure Biserica Ortodoxa Romana şi rezolvarea paşnicã, armonioasã a diferendelor dintre aceasta şi Biserica Greco-Catolica;
- realizarea cu atentie şi larga deschidere a solicitãrilor privind retrocedarea cãtre culte a bunurilor confiscate în epoca totalitara şi rezolvarea cat mai convenabila a acestora;
- susţinerea, împreunã cu toate cultele religioase recunoscute prin lege, a unor acţiuni cu caracter social-filantropic (copiii strazii, persoanelor cu handicap, orfelinate, azile de bãtrâni, familii defavorizate) prin intermediul instituţiilor abilitate ale statului;
- acordarea în continuare a asistenţei financiare - în limitele posibilitãţilor statului - în conformitate cu necesitãţile cultelor religioase;
- urgentarea promovãrii legii cultelor, care sa statueze atât drepturile, cat şi responsabilitãţile cultelor religioase din România.

6.6. Politica în domeniul tineretului
Programul de guvernare în acest domeniu porneşte de la problemele majore specifice tinerei generaţii, printre care: insatisfactia pe care ţinerii o au fata de calitatea vieţii; nemultumirea tinerilor fata de lipsa competitiei reale şi a oportunitatilor de afirmare corecta; transformarea tinerilor în principala sursa de alimentare a somajului; afectarea prioritara a tinerilor de actuala criza de locuinţe; participarea socialã scãzutã a tinerilor, generata de perceptia unui mediu social nefavorabil afirmarii profesionale, marcat de corupţie, nereceptiv la problemele lor specifice; proliferarea unei vulnerabilitati mãrite a tinerilor; creşterea riscului de marginalizare şi excludere a tinerilor din societate.
Guvernul va promova programe speciale pe termen scurt şi mediu care vor urmãri:
- sporirea participãrii tinerilor la viata economicã prin proiecte-pilot în afaceri şi experimentarea unor centre pentru dezvoltarea şi folosirea eficienta a resurselor umane;
- valorificarea potenţialului creativ al tineretului, prin stimularea activitãţilor tehnico-aplicative în domeniul informativ, prin cultivarea grijii publice a statului fata de ţinerii deosebit de inzestrati;
- acordarea de sanse egale tuturor tinerilor pe parcursul întregului proces educaţional. Ţinerii sunt şi trebuie sa fie egali în cadrul procesului de învãţãmânt. Tocmai de aceea vor fi eliminate practicile care favorizeazã orice fel de discriminãri;
- sprijinirea restructurãrii sistemelor de educaţie şi instruire pentru tineret, în sensul promovãrii cunoaşterii limbii, culturii şi traditiilor naţionale;
- crearea condiţiilor care sa asigure sporirea participãrii tinerilor la viata economicã, prin promovarea unui sistem formativ de natura a facilita mobilitatea tinerilor între sistemul de învãţãmânt şi piata forţei de munca; stimularea aptitudinilor anteprenoriale ale tinerilor prin invatare şi prin implicarea acestora în structurile economice private, inclusiv prin acordarea de credite şi facilitãţi fiscale; facilitarea accesului tinerilor pe piata muncii, a adaptãrii şi readaptarii acestora la rigorile economiei de piata; iniţierea şi susţinerea de programe de informare, consiliere şi orientare profesionalã a tinerilor, precum şi susţinerea de iniţiative în domeniul consilierii de cariera, reconversiei profesionale şi medierii muncii. În acelaşi timp va acţiona pentru valorificarea potenţialului creativ al tinerilor prin alfabetizarea şi specializarea în domeniul tehnicii de calcul şi utilizãrii tehnologiei moderne, construirea unui sistem formativ, adaptat evoluţiei şcolare a tinerilor supradotati, şi înfiinţarea unor centre de valorificare a creativitatii tehnico-ştiinţifice;
- atragerea tinerilor la viata publica şi la luarea deciziei corespunzãtor principiilor de cogestiune şi comanagement prin iniţierea de mãsuri care sa faciliteze difuzarea informatiei necesare tinerilor, prin crearea şi consolidarea unei reţele de centre de informare şi documentare pentru tineret, precum şi editarea unor studii şi lucrãri pentru tineret;
- stimularea formãrii de comportamente prosociale, reducerea delincventei în rândul tineretului; susţinerea acţiunilor de educaţie moral-religioasã, civicã, igienico-sanitarã; relansarea sportului şi turismului pentru tineret, concomitent cu dezvoltarea dimensiunii educative a activitãţilor de vacanta şi timp liber;
- stimularea asociativitatii tineretului; susţinerea prioritara a parteneriatului cu structurile de şi pentru tineret reprezentative ale societãţii civile; permanentizarea consultãrii cu organizaţiile de tineret ale partidelor politice; recunoaşterea funcţiilor sociale specific promotoare ale structurilor de şi pentru tineret (socializare-integrare-participare);
- protecţia socialã a tinerilor realizatã prin: crearea şi promovarea unor structuri educaţionale de natura sa contribuie la facilitarea şi optimizarea integrãrii socioprofesionale a tinerilor defavorizati, marginalizati, a celor cu nevoi speciale etc.; realizarea unor programe integrate de asistenta a tinerilor defavorizati;
- sprijinirea participãrii tineretului la activitatea internationala de tineret şi a integrãrii structurilor naţionale de tineret cu cele internaţionale; încurajarea schimburilor internaţionale de tineri şi promovarea mobilitatii tinerilor în spaţiul european;
- reorganizarea Consiliului Naţional al Tineretului prin consultãri cu structurile de tineret reprezentative;
- iniţierea unui instrument de integrare a serviciilor publice în domeniul tineretului, în vederea creãrii unei interfete unice în relaţiile cu ţinerii şi structurile de şi pentru tineret (înfiinţarea Centrului de Sprijinire a Iniţiativelor Tinerilor - CSIT);
- recunoaşterea pe deplin a rolului şi importantei tineretului în societatea româneascã; Guvernul va promova, pana cel târziu la 30 iunie 2001, legea tineretului.

6.7. Educaţia fizica şi sportul
Principalele acţiuni prevãzute la nivel guvernamental vizeazã:
- desfãşurarea activitãţii în aceste domenii în deplina concordanta cu Legea educaţiei fizice şi sportului şi a regulamentului de aplicare a legii;
- mãsuri comune cu Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii în scopul dublarii numãrului de ore de educaţie fizica; construirea a 100 sali de sport;
- modernizarea bazei materiale, în special a celei unde se pregãtesc loturile olimpice;
- realizarea de investiţii noi (hotel sportiv în Bucureşti şi sala de sport la Poiana Braşov) şi terminarea investiţiilor începute în ultimii ani;
- elaborarea statutului antrenorilor şi perfecţionarea pregãtirii profesionale a acestora;
- iniţierea şi desfãşurarea programului naţional "sportul pentru toţi";
- organizarea Institutului Naţional de Cercetare Sportiva şi elaborarea de mãsuri în colaborare cu Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei pentru îmbunãtãţirea activitãţii Institutului de medicina sportiva;
- reevaluarea criteriilor de clasificare sportiva de performanta;
- intensificarea luptei impotriva violenţei la manifestãrile sportive;
- reorganizarea programului naţional antidoping, în conformitate cu Convenţia antidoping a Consiliului Europei;
- desfãşurarea de acţiuni speciale pentru pregãtirea Jocurilor Olimpice 2004;
- îmbunãtãţirea activitãţii structurilor sportive, federaţiilor şi cluburilor; aplicarea de mãsuri comune cu ministerele pentru îmbunãtãţirea activitãţii cluburilor departamentale;
- reorganizarea sistemului de supraveghere şi control al activitãţii sportive.

CAP. 7
Întãrirea statului de drept şi reconsiderarea reformei în justiţie

7.1. Reabilitarea şi reconstructia sistemului democratic romanesc
La finalul legislaturii 1996-2000 întregul mecanism de guvernare se caracterizeazã prin deteriorarea sistemului politic şi institutional al statului de drept, instabilitate legislativã, slabirea rolului şi autoritãţii statului.
Aceste fenomene pun în evidenta o stare de legalitate scãzutã, ilustrata de ignorarea sau încãlcarea Constituţiei şi a legilor tarii, nu numai de cãtre unele autoritãţi publice, dar şi de cãtre cetãţeni care au intrat în conflict cu legea.
Practic, am asistat tot mai frecvent la rãsturnarea valorilor şi principiilor autentice ale statului de drept şi la înlocuirea acestora cu interese personale sau partizane, de grup politic, la scãderea autoritãţii publice şi a forţei dreptului.
Pornind de la aceste realitati, care afecteazã normalitatea societãţii româneşti, Guvernul va realiza urmãtoarele obiective şi prioritati concrete:
- reabilitarea societãţii democratice şi a statului de drept;
- refacerea autoritãţii statului şi a legitimitatii actului de guvernare;
- redarea încrederii cetãţeanului în stat, aşezarea nevoilor populaţiei în centrul politicii şi activitãţii statale;
- reechilibrarea raporturilor dintre cele trei puteri ale statului, înfãptuirea echitabila a actului de justiţie şi democratizarea justiţiei;
- adoptarea unei legislaţii care sa reprezinte în mod real interesele naţionale, dar şi cele ale cetãţeanului, şi care sa aibã ca finalitate redresarea economicã, socialã şi politica a tarii.
Parte integrantã a programului partidului de guvernamant, reforma instituţiilor politice şi a justiţiei se caracterizeazã prin:
- reabilitarea instituţiilor statului pe temeiul principiilor statului de drept şi ale democraţiei constituţionale;
- depolitizarea şi democratizarea actului de justiţie;
- un parteneriat real între guvernant şi reprezentanţii autentici ai societãţii civile;
- transparenta actului de guvernare, consultarea cetãţenilor în procesul de decizie la nivel central şi local, pentru crearea unui parteneriat real între stat şi cetãţean;
- creşterea eficientei actului de guvernare în interesul cetãţeanului;
- stabilitatea legislativã şi armonizarea legislaţiei româneşti cu reglementãrile Uniunii Europene.

7.2. Vom propune revizuirea cadrului constituţional pentru asigurarea supremaţiei legii şi respectarea ierarhiei actelor normative.
De la adoptarea Constituţiei pana în prezent experienta politica şi cea legislativã au relevat calitatea deosebita a Legii fundamentale, aprobatã prin Referendumul Naţional din 8 decembrie 1991, dar şi necesitatea promovãrii unor revizuiri impuse de transformãrile sociale şi politice petrecute în ultimii ani.
- P.D.S.R. şi-a manifestat, în mai multe randuri, poziţia cu privire la revizuirea Constituţiei, considerând ca aceasta problema poate fi abordata pe un fond de stabilitate economicã şi institutionala, într-un climat de dezbatere democratica a textelor constituţionale, astfel încât acestea sa capete completãri şi precizãri în concordanta cu noile realitati social-economice şi politice ale tarii şi cu cerinţele şi asteptarile cetãţenilor.
- Guvernul considera ca se impune cu necesitate efectuarea unui proces de atenta revizuire şi adaptare a unor prevederi constituţionale în raport cu actualele realitati social-politice ale tarii, precum şi cu exigenţele procesului de aderare a României la Uniunea Europeanã.
Pentru evaluarea necesitãţii revizuirii Constituţiei Guvernul propune instituirea unei comisii constituţionale formate din membri ai Camerei Deputaţilor şi ai Senatului, sprijinita în activitatea sa de specialişti în drept constituţional.
Pentru asigurarea supremaţiei legii şi respectarea ierarhiei actelor normative se va acţiona, prin efortul conjugat al celor trei puteri ale statului, pentru ca legea sa-şi recapete rolul pe care îl are în orice stat de drept. Principiul constituţional potrivit cãruia "Nimeni nu este mai presus de lege" trebuie sa devinã o realitate, nu doar un simplu deziderat sau exigenta ideala.

Transformarea Parlamentului României în centru motor al vieţii politice şi al democraţiei constituţionale
Într-o prima etapa, pana în anul 2004, propunem eliminarea paralelismelor între cele doua Camere ale Parlamentului. În realizarea acestui obiectiv pornim de la necesitatea menţinerii, cel puţin în etapa actuala, a sistemului bicameral, în deplina concordanta cu opţiunile electoratului şi cu traditia parlamentarã româneascã. Pe fondul acestei construcţii politice este necesar ca Senatul şi Camera Deputaţilor sa dobândeascã configuratii, roluri şi atribuţii distincte, care sa justifice funcţionarea bicamerala a Reprezentantei naţionale.
● Senatul va reprezenta politic judeţele (comunitatile administrative locale) şi va avea atribuţii de politica externa. Va decide în legatura cu legile privind administraţia comunitãţilor locale, precum şi asupra acordurilor, tratatelor internaţionale sau legilor cu implicatie în politica externa a României.
● Camera Deputaţilor ar avea votul decisiv în toate celelalte situaţii de legiferare.
● Stabilirea unui domeniu de reglementare al Guvernului prin decrete cu putere de lege.
- Guvernul considera ca pentru legislatura 2004-2008 se impune majorarea normei de reprezentare şi reducerea numãrului deputaţilor şi senatorilor, prin stabilirea unui raport de 2/1 (220 de deputaţi şi 110 senatori).
- Într-o etapa ulterioara pot fi avute în vedere şi varianta unui parlament unicameral şi asumarea rãspunderii întregului proces legislativ de cãtre acesta, fapt ce va avea drept consecinta restrangerea instituţiei delegarii legislative numai la cazuri cu totul excepţionale, motivate ca atare de Guvern.
Pentru repunerea Parlamentului în rolul sau constituţional de reprezentant suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare Guvernul va propune şi va acţiona pentru:
- restabilirea raporturilor constituţionale între Parlament şi Guvern;
- respectarea cu stricteţe a dispoziţiilor constituţionale referitoare la delegarea legislativã cãtre Guvern şi la competenta acestuia de a adopta ordonanţe şi ordonanţe de urgenta;
- fundamentarea politica şi social-economicã a proiectelor de acte normative şi armonizarea acestora cu legislaţia Uniunii Europene;
- consultarea organizaţiilor societãţii civile interesate în procesul de elaborare a diferitelor iniţiative legislative;
- asigurarea unei mai mari eficiente a procesului legislativ, prin simplificarea şi sporirea celeritatii procedurilor de dezbatere şi adoptare a legilor;
- introducerea pe ordinea de zi a prioritatilor legislative la cererea Guvernului sau a parlamentarilor;
- stabilirea, exclusiv de cãtre Parlament, a cadrului legislativ privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale, Guvernul ocupandu-se doar de aspectele tehnice, organizatorice;
- reglementarea instituţiei motiunilor simple şi de cenzura, precum şi a procedurii de numire şi de revocare a ministrilor, inclusiv stabilirea procedurii prin care poate fi eliberat din funcţie primul-ministru; elaborarea unor proceduri unitare în cazul actelor de remaniere guvernamentalã, inclusiv prin promovarea unei moţiuni de cenzura impotriva unuia sau mai multor membri ai Guvernului;
- modificarea Legii electorale cu privire la mecanismul alegerii deputaţilor şi senatorilor. Guvernul va propune partidelor politice parlamentare o ampla dezbatere privind introducerea, pentru legislatura 2004-2008, a sistemului majoritar uninominal cu doua tururi de scrutin (şi, într-o etapa ulterioara, cu un singur tur de scrutin), fie a unor sisteme distincte pentru alegerea celor doua Camere legislative: pentru Camera Deputaţilor alegerea sa se facã pentru un anumit numãr de mandate prin scrutin majoritar uninominal (cu doua sau cu un singur tur de scrutin), restul deputaţilor urmând sa fie desemnaţi pe liste prin reprezentare proporţionalã, iar pentru Senat alegerile sa se desfãşoare pe baza scrutinului majoritar uninominal (cu doua sau cu un singur tur de scrutin).

7.3. Reconsiderarea reformei în domeniul justiţiei
Modul în care fosta guvernare a tratat Curtea Suprema de Justiţie, Curtea Constituţionalã, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public, Avocatul Poporului a fãcut ca aceste instituţii fundamentale ale statului de drept sa nu îşi exercite corespunzãtor atribuţiile prevãzute în Constituţie şi în legile lor de organizare şi funcţionare.
Ca efecte directe, starea de legalitate a devenit foarte scãzutã datoritã frecventelor încãlcãri ale Constituţiei şi ale principiului ierarhiei normelor juridice; s-a manifestat, de asemenea, o stare de efectivitate scãzutã a legilor, îndeosebi prin neaplicarea sau interpretarea arbitrarã a acestora de cãtre unele autoritãţi publice şi, implicit, ca rãspuns, de cãtre cetãţeni.
Se constata rãsturnarea valorilor autentice ale statului de drept, diminuarea funcţiilor statului, ambele conducand la disolutia autoritãţii acestuia.
În acelaşi timp au apãrut şi se manifesta necontrolat anumite fenomene de "juristocratie", exprimate printr-un exces al independentei puterii judecãtoreşti datoritã interpretãrii abuzive a principiului independentei magistraţilor; acest exces a fost stimulat de politizarea justiţiei şi anularea oricãror forme legale de control asupra instanţelor şi magistraţilor. Ca rezultat se constata frecvente încãlcãri ale drepturilor omului, îndeosebi ale dreptului la apãrare şi ale prezumţiei de nevinovatie.
Ţinând seama de toate aceste aspecte, Guvernul se angajeazã în realizarea unei reforme profunde a justiţiei, pentru asigurarea unui sistem judiciar independent şi responsabil, fundamentat pe respectarea principiilor statului de drept, a unui sistem care sa fie eficient, funcţional şi apropiat de cetãţean.
Obiectivele prioritare ale reformei în domeniul justiţiei pe care Guvernul şi le propune se referã la:
- stabilitatea legislativã;
- simplificarea şi coerenta reglementãrilor juridice;
- predictibilitatea politicii legislative;
- armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene;
- celeritatea actului de justiţie;
- onestitate şi profesionalism în realizarea actului de justiţie;
- garantarea executãrii hotãrârilor judecãtoreşti.
Prin înfãptuirea acestor obiective Guvernul urmãreşte continua democratizare a justiţiei, parte integrantã a procesului de reabilitare şi intarire a statului de drept în România, precum şi ridicarea justiţiei romane la nivel european. În acest sens avem în vedere:
- depolitizarea întregului sistem judiciar. Numirea în funcţie a magistraţilor şi promovarea acestora se vor face numai pe baza competentei profesionale şi a calitãţilor morale. Magistraţii trebuie sa simta ca sunt într-adevãr independenţi. Vor fi însã cu adevãrat independenţi numai atunci când vor înţelege ca independenta lor se opreşte în fata legii. Ne propunem sa folosim toate mijloacele legale de care dispunem pentru a-i determina sa înţeleagã exact semnificatia şi limitele acestui principiu şi sa revedem toate reglementãrile care au permis anumite derapaje semnalate de societatea civilã şi de mass-media;
- revederea acelor reglementãri care au îndepãrtat justiţia de cetate, au creat nedreptati şi chiar suferinţe oamenilor.
Experienta ultimilor ani, ilustrata şi de nenumarate cereri de strãmutare a proceselor, care au impus instanţei supreme constituirea unor complete speciale, reprezintã un semnal de alarma ce semnifica neincrederea cetãţeanului în corectitudinea actului de justiţie.
Guvernul va propune în acest sens noi reglementãri care sa asigure:
- simplificarea procedurilor judiciare în scopul asigurãrii accesului real la justiţie al cetãţenilor şi al accelerarii judecãrii proceselor;
- înlãturarea situaţiilor generatoare de arbitrar şi subiectivism în actul de justiţie prin redistribuirea competentelor de judecata şi echilibru în formarea completelor de judecata;
- reintroducerea obligativitatii motivarii hotãrârilor judecãtoreşti. Motivarea hotãrârilor judecãtoreşti oglindeste cel mai bine gradul de pregãtire profesionalã şi corectitudinea judecãtorului şi, de asemenea, faciliteazã exercitarea controlului post factum asupra modului de soluţionare a cauzelor. Iata de ce vom reveni la obligativitatea motivarii tuturor hotãrârilor judecãtoreşti;
- crearea unui sistem de garanţii minimale şi reale pentru exercitarea drepturilor pãrţilor în justiţie, prin reasezarea taxelor şi tarifelor în domeniul judiciar, acordarea asistenţei juridice diferenţiate pentru persoanele lipsite de resurse financiare, protecţia financiarã a victimelor infracţiunii;
- garantarea efectivitatii hotãrârilor judecãtoreşti prin extinderea şi diversificarea serviciilor de executãri;
- modernizarea serviciilor tehnice şi auxiliare ale instanţelor.
Adaptarea legislaţiei în acord cu situaţia economicã şi socialã din România, cu exigenţele legislaţiei internaţionale şi a Uniunii Europene în vederea îndeplinirii acquisului comunitar.
- Elaborarea şi adoptarea, ca prioritate legislativã, a Codului penal şi a Codului de procedura penalã, ca urmare a faptului ca actualele coduri reprezintã un hibrid rezultat din modificãri succesive efectuate pe parcursul a 10 ani. Viitoarele coduri trebuie sa incrimineze faptele apãrute în sfera economico-financiarã şi a criminalitatii organizate şi sa prevadã modificarea sistemului probator, precum şi instituţii noi, cum sunt agentul acoperit, livrãrile supravegheate şi protecţia martorilor. Elaborarea acestor acte normative de mare importanta o vom face cu consultarea unor reputati specialişti - practicieni şi teoreticieni ai dreptului. Totodatã acestora le vom supune spre examinare şi, ulterior, poate unui referendum posibilitatea de a reveni în procedura penalã la sistemul juratilor (Curtea cu juri), existent şi în România între cele doua razboaie mondiale şi prezent astãzi în multe tari, precum Franta, S.U.A. etc.
- Elaborarea şi adoptarea, tot ca prioritate legislativã, a codurilor fiscal, contraventional, rutier şi al muncii
- Înfiinţarea unor instanţe specializate pentru soluţionarea proceselor cu minori, precum şi a proceselor comerciale, fiscale, administrative, de munca - în mãsura sa asigure judecata în cat mai bune condiţii a litigiilor de aceasta natura
- Introducerea instituţiei Judecãtorului de instrucţie, mãsura care se impune cu stringenta în vederea creşterii eficientei în lupta impotriva criminalitatii şi coruptiei
- Modificarea Legii pentru organizarea judecãtoreascã. Se vor defini prin lege efectele stãrii de inamovibilitate a judecãtorilor şi ale stãrii de stabilitate a procurorilor, urmãrindu-se consolidarea statutului magistratului prin realizarea efectivã a drepturilor conferite acestora de Legea pentru organizarea judecãtoreascã, corelativ cu un control coerent şi exigent al îndeplinirii obligaţiilor
- Îmbunãtãţirea dotãrilor materiale ale instanţelor şi parchetelor prin extinderea spaţiilor existente sau construirea altora, precum şi prin inzestrarea cu logistica necesarã desfãşurãrii unei activitãţi civilizate
- Îmbunãtãţirea substantiala a pregãtirii profesionale a magistraţilor, cu un accent deosebit pe componentele etice şi morale. Se va aplica o politica de creştere a prestigiului şi a situaţiei materiale a magistraţilor, printr-o buna salarizare a acestora şi prin acordarea unor drepturi necesare în vederea exercitãrii acestei importante funcţii în societate
- Elaborarea unui cod deontologic al profesiei de magistrat
- Înlãturarea birocratiei, coruptiei, arbitrariului şi abuzului din rândul personalului auxiliar, prin ridicarea nivelului de pregãtire profesionalã, creşterea gradului de rãspundere şi îmbunãtãţirea salarizarii acestuia
- Asigurarea unei activitãţi de protecţie anticoruptie realã, care sa garanteze caracterul echitabil al actului de justiţie şi prevenirea coruptiei în rândul magistraţilor, prin extinderea competentelor Serviciului de informaţii şi protecţie anticoruptie din cadrul Ministerului Justiţiei
- Reorientarea reformei executional-penale din domeniul creãrii condiţiilor materiale spre schimbarea conceptiei de resocializare
- Transformarea penitenciarelor din structuri militare în aşezãminte civile, prin înfiinţarea Departamentului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, integrat în Ministerul Justiţiei
- Dezvoltarea parteneriatului cu autoritãţile publice şi comunitatile locale, descentralizarea accentuata a structurilor în paralel cu dezvoltarea activitãţii de inspecţie şi control pentru intronarea autoritãţii legii
- Adoptarea unei legislaţii executional-penale în concordanta cu dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului.
Creşterea rolului Curţii Supreme de Justiţie prin:
- modificarea prevederilor legale privind exercitarea recursului în anulare prin extinderea motivelor de recurs, în scopul inlaturarii hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile, care se dovedesc a fi netemeinice şi nelegale. Se urmãresc, în acest fel eliminarea abuzurilor sau erorilor judiciare şi totodatã întãrirea controlului Curţii Supreme de Justiţie asupra legalitãţii sentinţelor date de instanţele inferioare;
- extinderea competentei ca instanta de control judiciar;
- activitatea de uniformizare şi reglare a practicii judiciare, contribuind astfel la menţinerea legalitãţii şi consolidarea statului de drept.
Rolul Parchetului şi al procurorilor va fi reconsiderat şi intarit.
- Consideram inadmisibile modificãrile aduse dupã anul 1996 <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, prin care s-a instituit dreptul ministrului justiţiei de a da direct dispoziţii procurorilor şi al inspectorilor generali din minister şi al consilierilor ministrului de a controla activitatea procurorilor.
- Apreciem, de asemenea, ca este inadmisibil sistemul numirii şi revocãrii procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie de cãtre Preşedintele României la propunerea ministrului justiţiei. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, propunerile vor fi fãcute de Consiliul Superior al Magistraturii. Totodatã avizul de cercetare, arestare şi trimitere în judecata a magistraţilor trebuie sa apartina Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu ministrului justiţiei.
- Se va reda autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie şi se va asigura independenta tuturor membrilor Ministerului Public - ca reprezentanţi ai intereselor generale ale societãţii, în apãrarea legalitãţii, aflaţi în prima linie a confruntarii directe cu criminalitatea - prin scoaterea condiţiei lor profesionale şi sociale de sub influenta politicului şi renunţarea la subordonarea lor excesiva fata de puterea executivã.
- Adaptarea Statutului procurorului în conformitate cu noile realitati. Regandirea relatiei Ministerului Public cu puterea executivã şi cu puterea judecãtoreascã
Trecerea Poliţiei Judiciare în subordinea directa a parchetelor
Se va acţiona în direcţia sporirii rolului şi ponderii Consiliului Superior al Magistraturii în selecţia, numirea, promovarea şi destituirea magistraţilor pe criterii strict obiective, profesionale şi morale, eliminandu-se influentele şi presiunile politice de orice fel.
- Guvernul se pronunţa pentru lãrgirea componentei Consiliului Superior al Magistraturii prin includerea unor personalitãţi de mare prestigiu ale vieţii ştiinţifice şi universitare din domeniul dreptului.
- Institutul Naţional al Magistraturii trebuie sa devinã o instituţie de pregãtire profesionalã calificatã a magistraţilor debutanti, care sa imbine specializarea teoreticã cu dobândirea unei experienţe practice, prin studierea aprofundata a practicii judecãtoreşti, precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

7.4. Prevenirea şi controlul criminalitatii

Proliferarea fãrã precedent a fenomenelor antisociale din sfera criminalitatii reprezintã un serios motiv de ingrijorare pentru cetãţeni, o sursa de insecuritate pentru viata socialã, dar şi, în egala mãsura, o realã agresiune impotriva bazelor statului de drept şi instituţiilor acestuia. Acutizarea acestor fenomene se datoreazã nemijlocit gravelor erori de guvernare fãcute de cãtre fosta coalitie aflatã la putere în legislatura 1996-2000.
Guvernul considera ca lupta impotriva acestui flagel trebuie purtata în deplinul respect al legii, fãrã conotatii politice. Consolidarea ordinii de drept, a credibilitatii autoritãţilor publice este vital necesarã pentru limitarea fenomenului criminalitatii, pentru garantarea vieţii cetãţenilor. Oricât de severe se vor dovedi legile, neaplicarea lor este sinonima cu inexistenta acestora.
Ţinând seama de actuala stare de fapt, Guvernul îşi propune:
- reglementarea riguroasã a rãspunderii ce revine procurorilor şi organelor Ministerului de Interne în vederea eradicarii abuzurilor şi ilegalitatilor sãvârşite în timpul serviciului;
- simplificarea şi sporirea eficientei structurilor departamentelor din ministerele de resort, eliminandu-se paralelismele şi disfunctionalitatile care s-au manifestat în perioada care a trecut de la înfiinţarea lor pana în prezent;
- creşterea eficientei cooperãrii dintre Ministerul de Interne, Ministerul Public, Ministerul Justiţiei şi instanţele de judecata;
- întãrirea acţiunilor de prevenire şi control al criminalitatii, în general al criminalitatii organizate, economicofinanciare şi coruptiei, în special pentru limitarea şi stoparea criminalitatii;
- instituirea unei comisii parlamentare privind combaterea criminalitatii organizate şi a coruptiei;
- înfiinţarea Comitetului Naţional de Prevenire a Criminalitatii, sub conducerea primului-ministru;
- înfiinţarea Institutului Naţional de Criminologie, în subordinea Ministerului Justiţiei, având drept scop activitatea ştiinţificã de diagnoza şi prognoza a fenomenului criminalitatii.

7.5. Combaterea coruptiei
Guvernul va acţiona cu fermitate pentru combaterea coruptiei, pentru diminuarea substantiala a fenomenelor de evaziune fiscalã, de contrabanda şi de spalare a banilor, implicit a economiei subterane.
În acest sens se au în vedere urmãtoarele mãsuri:
- completarea şi inasprirea legislaţiei actuale în scopul eliminãrii birocratiei şi pentru asigurarea unor formulari clare şi transparente, care sa elimine posibilitãţile de interpretare subiectiva şi arbitrarã a prevederilor legale în aplicare;
- introducerea de reglementãri precise pentru stabilirea competentelor fiecãrei instituţii, în scopul prevenirii abuzurilor şi actelor de corupţie;
- stimularea concurentei loiale şi asigurarea transparenţei achiziţiilor publice, în vederea eliminãrii şi prevenirii apariţiei procedurilor şi sistemelor clientelare;
- obligativitatea infiintarii în fiecare instituţie din administraţia publica a unui singur oficiu de primire a solicitãrilor cetãţenilor, indiferent de conţinutul acestora, pentru a se elimina contactul direct dintre cetãţean şi functionarii publici care rãspund direct de rezolvarea problemei solicitate; în mod similar se va proceda pentru investitorii strãini, organizandu-se un serviciu unic în cadrul fiecãrei instituţii;
- restructurarea şi modernizarea sistemului şi procedurilor vamale, în scopul eliminãrii şi prevenirii coruptiei în acest domeniu şi al asigurãrii unei activitãţi eficiente.

7.6. Întãrirea rolului celorlalte instituţii publice cu atribuţii deosebite în mecanismul statului de drept
- Se va acorda o deosebita atentie creşterii importantei Curţii Constituţionale, ca instituţie care asigura suprematia Constituţiei. În realizarea legalitãţii şi în funcţionarea statului de drept Curtea Constituţionalã este primul şi cel mai puternic obstacol în calea abuzurilor puterilor statului.
● Vor fi propuse îmbunãtãţiri ale Legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, prevãzându-se, între altele, stabilirea unui termen în care Parlamentul trebuie sa reexamineze textele legale declarate neconstituţionale de aceasta autoritate publica; de asemenea, în textul legii vor fi menţionate unele criterii de evaluare a condiţiilor constituţionale de numire a judecãtorilor Curţii Constituţionale. Curtea va trebui sa-şi imbogateasca mijloacele de control al constituţionalitãţii legilor, mentinand sistemul piramidal ierarhic al construcţiei legislative.
● Curtea Constituţionalã va media eventualele conflicte care pot interveni între puterile statului.
- Consiliul Legislativ va trebui sa se implice efectiv în construcţia legislativã, îndeosebi în problemele de armonizare a legislaţiei româneşti cu reglementãrile Uniunii Europene, evidentiind implicatiile sociale şi economice pe care le pot avea în perspectiva proiectele de acte normative primite spre avizare. Consiliul Legislativ urmeazã sa acţioneze pentru:
● simplificarea, unificarea şi rationalizarea legislaţiei, astfel încât sa fie asigurata compatibilitatea normelor interne cu standardele juridice europene;
● codificarea legislaţiei pe materii (materie penalã şi procesual penalã, materie fiscalã, materie financiar-bancarã etc.), ca remediu impotriva actualei legislaţii redundante şi incoerente.
- O atentie deosebita va fi acordatã intaririi şi extinderii competentelor şi activitãţii Curţii de Conturi, inclusiv sau mai ales în problemele specifice privatizãrii.
- Îmbunãtãţirea functionarii instituţiei Avocatul Poporului va fi realizatã prin extinderea drepturilor şi sferei de acţiune ale acestei instituţii, pentru o cat mai eficienta protecţie a drepturilor cetatenesti. Guvernul considera ca în momentul actual protecţia acestor drepturi prin intermediul instituţiei Avocatul Poporului este nesatisfacatoare, prezenta acesteia în societate fiind nesemnificativa.
Guvernul României îşi exprima deplina convingere ca realizarea integrala a obiectivelor privind reconsiderarea reformei în justiţie va consolida statul de drept, autoritatea instituţiilor statului şi caracterul democratic al societãţii româneşti - aspecte fundamentale pentru programul social, inclusiv pentru accelerarea integrãrii României în structurile europene şi euroatlantice.

CAP. 8
Apãrarea nationala, ordinea publica şi siguranta cetãţeanului

8.1. Apãrarea nationala
Apãrarea nationala a suferit de pe urma proastei administrãri generate de politizarea excesiva a instituţiilor statului, de fragmentare şi de lipsa de resurse, devenite cronice. Organismul militar este confruntat cu greutãţi nemaiintalnite pana acum, fiind, în buna mãsura, lipsit de sprijin şi orientare din partea conducerii politice a ministerului. În plus, unele modificãri la vârf şi avansari în grad, care s-au bucurat de o larga publicitate la vremea respectiva, au fost în mãsura sa adânceascã diferenţele dintre personalul ministerului şi cel al trupelor.
Corpul de comanda şi-a pierdut în mare mãsura motivatia de a lucra eficient, şi-a diminuat autoritatea în fata gradelor inferioare, din cauza dezacordului evident dintre planuri şi resurse, în timp ce trupa, în general demoralizata, da dovada de o neincredere crescanda fata de reforma şi restructurare, considerate, alãturi de proasta administrare, ca factori principali ai situaţiei actuale.
Aceste neajunsuri afecteazã candidatura României la NATO, unde, pe de o parte, documente importante sunt trimise cu întârzieri nejustificate (de pilda, "PARP Survey", care trebuia trimis la NATO pana la 30 octombrie), iar pe de alta parte, unii parametri luati în calcul pentru aderare cunosc o deteriorare continua. În consecinta, dacã la momentul Madrid 1997 România se afla, sub acest aspect, în rând cu primii candidaţi, acum se afla printre ultimii.

8.1.1. Obiective majore ale apãrãrii naţionale
Data fiind situaţia actuala din armata, acţiunea Guvernului va trebui sa se desfãşoare concomitent pe mai multe planuri:
● deblocarea interna a ministerului şi reasigurarea unei comunicãri eficiente a conducerii acestuia cu celelalte structuri ale organismului militar;
● restaurarea credibilitatii conducerii şi relansarea procesului de reducere a efectivelor existente, restructurarea şi modernizarea armatei, urmãrindu-se materializarea efectivã a programelor adoptate;
● îmbunãtãţirea managementului efortului de integrare euroatlantica;
● îndeplinirea obligaţiilor asumate de România pe plan internaţional (acţiuni în sprijinul pãcii).
- Obiectivul strategic îl reprezintã realizarea unui nivel corespunzãtor al structurilor militare din punct de vedere numeric şi al dotãrii forţelor, care sa asigure o capacitate operativã la nivelul impus de cerinţele Programului de aderare la NATO, concomitent cu asigurarea capacitãţii de a participa la prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi apãrarea colectivã în plan regional. Procesul de restructurare şi modernizare a organismului militar, care cunoaşte în prezent o anumitã incetinire, va fi relansat prin susţinerea efortului material şi financiar, inclusiv prin promovarea unei legi de organizare a Armatei.
- Un obiectiv de cea mai mare importanta şi de urgenta imediata este îmbunãtãţirea rapida a procesului de management al resurselor umane. În aceasta direcţie se vor urmãri:
● depolitizarea organismului militar, introducerea unor mecanisme sigure care sa previnã repolitizarea sa, precum şi reintroducerea competentei profesionale drept unic criteriu de promovare în cariera militarã. "Ghidul Carierei Militare", aflat actualmente în stadiu de proiect, va fi finalizat în aceasta direcţie, urmând sa fie aduse modificãrile necesare în legislaţia aflatã în vigoare;
● redimensionarea corpului de comanda cu nivelul forţelor aflate în proces de diminuare numericã, restructurare şi modernizare, urmãrindu-se adoptarea unui sistem asemãnãtor celui existent în ţãrile NATO. Astfel vor fi reglementate nu numai promovarea cadrelor, dar şi ieşirea lor din sistem, în cazul în care nu exista funcţie corespunzãtoare pentru ele;
● îmbunãtãţirea nivelului expertizei civile, atât în termeni cantitativi, cat şi calitativi, prin mãsuri de restructurare a programei Colegiului Naţional de Apãrare, introducerea unui sistem mai echilibrat şi mai echitabil de selecţionare a cursanţilor, precum şi prin creşterea parametrilor educationali şi de instrucţie, pentru poziţiile care urmeazã sa fie ocupate de civili în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale şi al comisiilor de apãrare, ordine publica şi siguranta nationala din Parlament;
● profesionalizarea structurilor militare, urmând ca în final România sa dispunã de un sistem mixt, compus din cadre şi militari, pe baza de contract, cuplat cu un anumit numãr de militari în termen.
- În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, în termenul prevãzut urmeazã sa fie definitivate şi prezentate Parlamentului spre dezbatere şi adoptare Strategia nationala de securitate şi Cartea Alba a Guvernului, care vor reflecta situaţia şi interesele de securitate şi apãrare ale tarii, privite prin prisma integrãrii în NATO şi a noului sau concept strategic.

8.1.2. Guvernul va acţiona pentru îmbunãtãţirea cat mai rapida a condiţiilor de pregãtire şi de viata ale militarilor şi familiilor lor.
În aceasta categorie intra lansarea unui program de construcţie a locuinţelor de serviciu, precum şi elaborarea urgenta a unei noi legi a pensiilor pentru cadrele militare, care sa elimine diferentierile nejustificate create în timp. De asemenea, acolo unde va fi posibil, se vor încheia convenţii cu celelalte instituţii ale statului, pentru a se prelua o parte din cadrele eliberate din Armata, asigurându-se astfel o mai buna protecţie socialã a acestora şi a familiilor lor. Aceste mãsuri vor avea un efect pozitiv asupra moralului, creşterii combativitatii şi gradului de operativitate al forţelor.
Guvernul şi conducerea Ministerului Apãrãrii Naţionale vor intensifica procesul de aliniere a bugetarii la standardele finanţãrii pe baza de programe. Treptat, pe mãsura ce economia va spori nivelul resurselor pentru apãrare, cheltuielile pentru acest capitol vor cunoaşte o pondere sporitã în cadrul PIB şi al bugetului, pana la un nivel corespunzãtor nevoilor defensive şi integrãrii euroatlantice.

8.1.3. Activitatea de inzestrare şi achiziţii va trebui sa devinã transparenta - cel puţin în interiorul sistemului - bazatã pe egalitatea sanselor, raţionalã şi desfasurata cu o birocratie redusã. Împreunã, aceste mãsuri vor diminua corupţia. Vor fi încurajate participarea marilor firme, crearea de joint ventures, precum şi aplicarea stricta a principiului egalitãţii sanselor în procesul de ofertare.
Guvernul îşi propune sa reconfere Parlamentului, prin intermediul comisiilor sale de apãrare, ordine publica şi siguranta nationala, autoritatea necesarã asupra organismului militar şi politicii de apãrare. Astfel, cele doua comisii vor fi informate în mod regulat despre toate mãsurile importante luate în domeniul organismului militar. În afarã audierii candidaţilor la posturile de membri ai cabinetului, comisiile vor avea posibilitatea sa facã acelaşi lucru pentru candidaţii la rangul de general şi de reprezentanţi militari în exterior. De asemenea, comisiile vor obţine dreptul de a asculta ofiţerii superiori care doresc sa raporteze tentative de politizare, fãrã ca de fata sa fie superiorii lor civili, şi de a face recomandãrile care se impun.
În aceeaşi direcţie, şi anume de a întãri controlul civil asupra organismului militar, precum şi de a elimina una dintre sursele importante ale politizarii acestuia, directorul Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei va fi numit direct de primul-ministru, la propunerea ministrului apãrãrii naţionale.

8.1.4. Integrarea în NATO
● În condiţiile în care aderarea la NATO reprezintã obectivul major al tarii în perioada urmãtoare, având în vedere apropierea datei reuniunii la vârf a liderilor Aliantei, prevãzutã pentru anul 2002, îndeplinirea obiectivelor cuprinse în Planul naţional anual de aderare va constitui prioritatea numãrul 1. În acest sens se va urmãri recastigarea rapida a credibilitatii externe pierdute în timpul celor patru ani de guvernare anterioarã. Imediat dupã instalare, conducerea Ministerului Apãrãrii Naţionale va trece la o investigare serioasã a gradului de acoperire cu resurse a obiectivelor angajate, urmând ca alocarea de resurse suplimentare, dacã se va dovedi necesar, sa fie facuta în virtutea importantei acestui obiectiv.
● Întrucât activitatea de integrare în structurile euroatlantice nu se reduce doar la Armata, ci vizeazã ansamblul societãţii româneşti, relaţiilor cu celelalte instituţii implicate în proces, îndeosebi cu Ministerul Afacerilor Externe, li se va acorda atenţia cuvenitã.

8.1.5. Obligaţiile militare internaţionale
● În ciuda absentei unor resurse îndestulãtoare şi a fenomenului de supraextindere, Guvernul va lua mãsurile necesare pentru a garanta îndeplinirea obligaţiilor curente ale României în cadrul SFOR, KFOR, SEDM&SEEBRIG, negocierile BLACKSEAFOR, semnarea acordului CENCOOP şi participarea activa în cadrul SHIRBRIG. În momentul în care nivelul resurselor se va îmbunãtãţi se vor asuma şi alte obligaţii, pornindu-se de la faptul ca o angajare deplina şi activa reprezintã o condiţie necesarã pentru asigurarea pãcii şi stabilitatii regionale, materializandu-se astfel rolul României de factor generator de securitate în aria noastrã geograficã.

8.2. Restructurarea sistemului de ordine publica
Programul de guvernare porneşte de la constatarea scaderii alarmante a siguranţei cetãţeanului, a creşterii fenomenului infractional şi a criminalitatii, a dezvoltãrii structurilor de tip mafiot şi a erodarii actului de comanda, ceea ce determina restructurarea radicala a actualului sistem de ordine publica.
Programul guvernamental trateazã într-o maniera noua, europeanã, asigurarea şi funcţionarea structurilor naţionale şi locale de ordine publica, asigurându-se demilitarizarea unor structuri prin trecerea serviciilor publice respective la autoritãţile publice locale.
Ministerul de Interne va deveni un organism puternic, calificat şi capabil sa-şi exercite funcţiile esenţiale de asigurare a siguranţei cetãţeanului şi a ordinii publice naţionale, având în vedere urmãtoarele obiective principale:

8.2.1. Reconstructia sistemului institutional de ordine publica
- Transformarea aparatului central al Ministerului de Interne, inspectoratelor generale şi comandamentelor de arma în structuri suple de conducere şi control, prin reducerea numãrului actual de posturi, transferarea acestora la unitãţile operative, reorganizarea unor direcţii, servicii, încadrarea posturilor pe criterii de competenta şi experienta în domeniul managementului specific
- Constituirea unor structuri unice ale Ministerului de Interne la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti, realizandu-se o conceptie unitarã în îndeplinirea atribuţiilor specifice instituţiei, creşterea operativitatii în acţiune, prevenirea şi stãpânirea fenomenului infractional, precum şi coordonarea eforturilor în plan local pentru gestionarea situaţiilor de criza
- Desfiinţarea unor structuri care au competente în mai multe judeţe, în mod deosebit din poliţie şi jandarmerie (inspectoratele de poliţie transporturi, comandamentele teritoriale de jandarmi)
- Reducerea treptata a posturilor de conducere, a celor prevãzute cu gradul de general şi colonel, realizarea unor structuri organizatorice de tip piramidal în unitãţi, în deplin acord cu perspectivele stabilite prin Ghidul carierei lucrãtorului din poliţie, jandarmerie şi poliţia de frontiera
- Unificarea structurilor poliţiei de ordine publica cu cele ale poliţiei rutiere din municipii şi oraşe şi transferarea atribuţiilor privind ordinea publica şi de evidenta informatizata a persoanei cãtre administraţia localã (cãrţi de identitate, paşapoarte, cãrţi de alegator, permise de conducere, certificate de înmatriculare)
- Descentralizarea Poliţiei Romane şi democratizarea raporturilor functionale ca premisa esenţialã a unui sistem judiciar eficient şi independent
- Continuarea acţiunii de profesionalizare a jandarmeriei şi întrebuinţarea acesteia într-o mai mare mãsura pentru asigurarea ordinii publice, inclusiv în mediul rural
- Accentuarea procesului de securizare a frontierei de stat a României, prin transferarea unui numãr important de posturi din inspectoratele judeţene ale poliţiei de frontiera la unitãţile de execuţie.

8.2.2. Descentralizarea deciziei, a responsabilitãţilor şi a alocãrii resurselor
- Transferarea la nivelurile de maxima eficienta şi operativitate (judeţean şi al municipiului Bucureşti) a unor competente referitoare la gestionarea resurselor umane, îndeosebi a celor privind dinamica de personal, precum şi a responsabilitãţilor de gestionare a fondurilor
- Construirea unui sistem logistic flexibil şi eficient care sa asigure rezolvarea problemelor de dotare atât în plan central, cat şi în plan teritorial
- Reproiectarea structurilor proprii de învãţãmânt, a duratei cursurilor, conţinutului programelor, sistemului de recrutare, selecţie şi încadrare a personalului
- Perfecţionarea conceptiei privind planificarea asigurãrii ordinii publice în România.

8.2.3. Impunerea unui comportament modern şi eficient de munca lucrãtorului din Ministerul de Interne
- Încadrarea şi promovarea personalului se vor realiza exclusiv pe criteriile profesionalismului, competentei, abilitatii manageriale şi eficientei
- Asigurarea stabilitatii şi continuitãţii lucrãtorilor care realizeazã performanţe profesionale, reconstructia demnitãţii meseriei de lucrator din poliţie, jandarmerie şi poliţie de frontiera
- Excluderea din structurile ministerului a personalului care nu se adapteaza criteriilor de eficienta şi de conduita morala specifice instituţiei sau nu îşi exercita "dreptul de poliţie" conform standardelor din ţãrile dezvoltate
- Adoptarea în regim de urgenta a mãsurilor necesare pentru salarizarea lucrãtorilor din poliţie, jandarmerie şi poliţia de frontiera în concordanta cu responsabilitãţile şi riscurile la care sunt expusi, astfel încât sa se asigure acestora un standard de viata decent şi prevenirea actelor de corupţie.

8.2.4. Eficientizarea colaborãrii cu autoritãţile din sistemul de apãrare, siguranta nationala şi justiţie, precum şi cu societatea civilã
- Perfecţionarea şi întãrirea cooperãrii cu Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul Justiţiei, Parchetul General, Serviciul Roman de Informaţii, cu celelalte autoritãţi cu atribuţii în domeniul apãrãrii şi siguranţei naţionale
- Constituirea unui sistem naţional de gestionare a crizelor şi conexarea acestuia la organismele existente în NATO şi Uniunea Europeanã.

8.2.5. Continuarea şi dezvoltarea relaţiilor cu instituţiile similare din strãinãtate
- Dezvoltarea relaţiilor stabilite anterior şi realizarea de noi contacte şi relaţii cu alte structuri similare, care sunt de natura sa contribuie la stoparea fenomenului infractional transfrontalier pe baza tratatelor, convenţiilor şi acordurilor la care România este parte
- Întãrirea cooperãrii pe linia combaterii migratiei ilegale prin controlul şi securizarea frontierelor, introducerea unor noi elemente de siguranta în pasaportul romanesc, la standarde occidentale, precum şi prin abordarea realista a problemei readmisiei persoanelor fãrã cetãţenie
- Îndeplinirea de cãtre minister a mãsurilor prevãzute în Programul naţional anual de pregãtire a integrãrii în NATO
- Mediatizarea în plan internaţional a demersurilor româneşti pentru racordarea la standardele general acceptate privind forţele şi serviciile de ordine publica.

8.2.6. Perfecţionarea legislaţiei specifice
- Inasprirea prevederilor legale, în vederea diminuãrii substanţiale a coruptiei, a fenomenelor de evaziune fiscalã, de contrabanda şi spalare a banilor, implicit a economiei subterane
- Armonizarea legislaţiei privind activitatea Ministerului de Interne cu reglementãrile europene.

8.3. Comunitatea serviciilor de informaţii şi de protecţie a informaţiilor
Guvernarea P.D.S.R. va acţiona în acest domeniu potrivit standardelor şi practicilor moderne, asigurând condiţiile pentru ca instituţiile respective sa funcţioneze normal, fãrã imixtiuni şi ingerinţe politice sau de grup. În acest sens se vor urmãri:
- asigurarea protecţiei reale a drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor romani;
- instituirea unui sistem riguros de acces la informaţii şi de valorificare a acestora în folosul tarii;
- definitivarea legii comunitãţii serviciilor de informaţii, urmãrindu-se în special eliminarea paralelismelor şi corelarea activitãţii lor;
- elaborarea şi aplicarea reglementãrilor privind protecţia informatiei, statutul lucrãtorilor din serviciile de informaţii şi protecţia acesteia.

CAP. 9
Reforma administraţiei publice centrale şi locale. Dezvoltarea regionala

9.1. Reforma administraţiei publice centrale şi locale
Programul guvernamental abordeaza frontal accelerarea reformei administraţiei publice centrale şi locale, pornind de la evaluarea critica a Comisiei Europene a situaţiei actuale din acest domeniu. În acest cadru programul urmãreşte realizarea criteriilor de aderare la Uniunea Europeanã, demonstrand ca România îşi poate întãri treptat capacitatea administrativã de a face fata obligaţiilor care îi revin în calitate de viitor stat membru.
Programul de guvernare privind administraţia publica centrala şi localã are la baza urmãtoarele obiective fundamentale:
- restructurarea profunda a administraţiei publice centrale şi locale;
- schimbarea de fond a raportului dintre administraţie şi cetãţean;
- descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei administrative şi financiare;
- demilitarizarea treptata a unor servicii comunitare;
- depolitizarea structurilor administraţiei publice; eliminarea clientelismului politic;
- stoparea birocratiei;
- coerenta actului administrativ; perfecţionarea managementului în administraţie;
- aplicarea unor politici rationale de dezvoltare şi modernizare a localitãţilor rurale şi urbane;
- întãrirea autoritãţii statului şi a rãspunderii acestuia;
- armonizarea cadrului legislativ cu reglementãrile Uniunii Europeane; asigurarea coerentei şi stabilitatii acestuia.

9.1.1. Restructurarea profunda a administraţiei publice centrale şi locale
Noua structura guvernamentalã reflecta pe deplin conceptia P.D.S.R. de modernizare şi adaptare concretã a administraţiei publice la realitatile economiei şi societãţii româneşti, rãspunzând în acelaşi timp structurilor similare din ţãrile Uniunii Europene şi din alte state dezvoltate, cu menţinerea elementelor traditionale, valoroase ale administraţiei publice româneşti.
Restructurarea administraţiei publice centrale şi locale se va realiza, în principal, prin:
● restructurarea Guvernului în vederea eficientizarii actului de guvernare;
● reorientarea activitãţii unor ministere şi reducerea unui numãr important de agenţii guvernamentale;
● trecerea unor agenţii guvernamentale în subordinea sau coordonarea ministerelor în vederea asigurãrii unei activitãţi coerente şi eficiente, a unor relaţii functionale normale;
● înfiinţarea unor ministere noi, pentru a rãspunde mai eficient prioritatilor de relansare economicã şi de pregãtire a aderãrii României la Uniunea Europeanã (Ministerul Integrãrii Europene, Ministerul Dezvoltãrii şi Prognozei, Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi al Cooperaţiei);
● unificarea şi transformarea unor agenţii guvernamentale, dovedite ca ineficiente, în ministere (Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informatiei, Ministerul Informaţiilor Publice, Ministerul Turismului);
● înfiinţarea în structura organizatoricã a ministerelor a unor oficii, conduse de secretari de stat, pentru: relaţia cu Parlamentul, sindicatele şi patronatul; integrare europeanã şi relaţii externe; investitori strãini şi autohtoni;
● stabilirea, în conformitate cu reglementãrile legale, a unor structuri de organizare cadru - suple şi eficiente privind organizarea şi funcţionarea ministerelor şi agentiilor guvernamentale, prefecturilor, consiliilor judeţene şi locale, primãriilor; reducerea numãrului departamentelor, direcţiilor generale, direcţiilor, oficiilor, serviciilor şi birourilor din administraţia publica centrala şi localã;
● reducerea substantiala a numãrului persoanelor cu funcţii de conducere din administraţia publica centrala şi localã (secretari generali adjuncţi, directori generali, directori generali adjuncţi, directori, directori adjuncţi, şefi de oficii, şefi de servicii şi de birouri);
● reducerea pe ansamblu, în mod eşalonat, cu circa 30% a personalului din ministere şi agenţii guvernamentale, precum şi din cadrul autoritãţilor publice locale.
Pentru întãrirea capacitãţii administrative a structurilor guvernamentale se vor stabili, prin hotãrâri ale Guvernului, obiectivele, atribuţiile şi responsabilitãţile fiecãrui minister şi fiecãrei autoritãţi publice centrale, prefecturi şi fiecãrui serviciu public descentralizat; pentru functionarii publici se vor stabili criterii precise de performanta care vor sta la baza evaluãrii anuale a activitãţii acestora.

9.1.2. Schimbarea de fond a raportului dintre administraţie şi cetãţean prin:
- realizarea unui serviciu public în folosul exclusiv al cetãţeanului; creşterea rigurozitatii în motivarea şi formularea raspunsurilor, precum şi scurtarea termenelor în care autoritãţile şi serviciile publice au obligaţia sa rãspundã solicitãrilor cetãţenilor;
- eliminarea blocajelor birocratice din administraţia centrala şi localã cu care sunt confruntati cetãţenii şi agenţii economici;
- consolidarea şi lãrgirea cadrului de participare a societãţii civile la procesul decizional;
- perfecţionarea cadrului de funcţionare a democraţiei participative;
- asigurarea transparenţei actelor administrative şi comunicarea operativã cu cetãţenii.

9.1.3. Descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare, prin:
- accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor publice şi preluarea atribuţiilor de administrare şi finanţare a unor activitãţi de cãtre autoritãţile administraţiei locale - consilii judeţene şi consilii locale;
- transferarea cãtre autoritãţile publice locale a activitãţilor şi resurselor corespunzãtoare de la bugetul de stat pentru finanţarea unor servicii publice destinate comunitãţilor locale: învãţãmânt, sãnãtate, cultura, poliţie comunitara, pompieri, apãrare civilã etc.;
- aşezarea pe baze noi, echitabile a impozitelor şi taxelor locale, care trebuie sa devinã principala sursa de alimentare a bugetelor locale;
- perfecţionarea Legii finanţelor publice locale în scopul asigurãrii surselor de finanţare pentru funcţionarea normalã a serviciilor publice ale fiecãrei comunitãţi locale; crearea premiselor necesare pentru structurarea şi aprobarea unor bugete locale solid fundamentate, capabile sa asigure finanţarea lucrãrilor de interes comunitar.

9.1.4. Demilitarizarea treptata, pana cel mai târziu în anul 2002, a unor servicii comunitare, prin:
- preluarea evidentei populaţiei şi organizarea acesteia ca serviciu comunitar de cãtre primãrii şi consiliile judeţene (cartea de identitate, cartea de alegator, întocmirea listelor electorale permanente, permise auto, certificate de înmatriculare etc.);
- transferarea în subordinea prefecturilor a evidentei paşapoartelor, prin organizarea unui serviciu public judeţean specializat;
- organizarea unor servicii comunitare pentru situaţii de urgenta (incendii, inundatii, grindina, cutremure, inghet), care vor prelua atribuţiile actuale ale unitãţilor de pompieri şi de apãrare civilã;
- înfiinţarea la nivelul fiecãrei unitãţi administrative comuna, oraş, municipiu - a poliţiei comunitare pentru ordinea publica, prin preluarea unor atribuţii specifice de la inspectoratele de poliţie.
Acţiunile prevãzute vor contribui la întãrirea mãsurilor de siguranta personalã, de paza şi securitate a fiecãrui cetãţean şi a bunurilor sale, urmãrindu-se adoptarea de urgenta a unor prevederi legale, în concordanta cu normele din statele europene avansate.

9.1.5. Depolitizarea structurilor administraţiei publice şi eliminarea clientelismului politic, prin:
- respectarea Legii privind statutul funcţionarului public şi aplicarea consecventa a principiului angajãrii funcţionarilor publici exclusiv pe criterii de competenta profesionalã;
- promovarea în funcţii publice numai pe criterii de performanta şi de moralitate, în spiritul şi pe baza legii;
- gestionarea coerenta şi corecta a carierei funcţionarului public prin salarizare corespunzãtoare, stimularea şi asigurarea unor condiţii normale de lucru în scopul respectãrii principiului stabilitatii şi continuitãţii în munca;
- crearea unui sistem performant - naţional şi regional - de pregãtire a funcţionarilor publici şi, respectiv, a persoanelor alese în consiliile locale şi judeţene.

9.1.6. Stoparea birocratiei administraţiei publice, prin:
- rationalizarea procedurilor administrative; stabilirea unor termene precise de soluţionare a cererilor;
- rationalizarea circuitului documentelor;
- extinderea utilizãrii în administraţia publica a echipamentelor şi tehnologiilor informatice;
- simplificarea procedurilor de emitere a avizelor şi acordurilor prin generalizarea sistemului "ghiseului unic".

9.1.7. Coerenta actului administrativ; perfecţionarea managementului în administraţie, prin:
- eficientizarea raporturilor dintre administraţia publica centrala şi localã, dintre autoritãţile publice judeţene şi cele din comune şi oraşe;
- aplicarea unitarã şi eficienta a sistemului de norme şi reglementãri în administraţia publica centrala şi localã;
- crearea unui sistem informaţional integrat al administraţiei publice centrale şi locale;
- fundamentarea deciziilor privind politicile sociale pe studii şi expertize, constituindu-se oficii sociologice de coordonare metodologicã la nivel central, precum şi în cadrul consiliilor judeţene.

9.1.8. Aplicarea unor politici rationale de dezvoltare şi modernizare a localitãţilor rurale şi urbane, prin:
- acordarea statutului de comuna unui numãr de peste 1.000 de sate care îndeplinesc criteriile legale, asigurându-se astfel apropierea autoritãţii administrative de cetãţean;
- organizarea ca oraşe a unui numãr important de comune care, prin dotãrile tehnico-edilitare (alimentare cu apa şi gaze, canalizare, telefonie etc.), se apropie de statutul de localitate urbana;
- pregãtirea condiţiilor pentru organizarea administrativ-teritorialã în conformitate cu standardele Uniunii Europene.

9.1.9. Întãrirea autoritãţii statului şi a raspunderilor acestuia, prin:
- repunerea în drepturile constituţionale şi legale a autoritãţilor publice - ministere şi agenţii guvernamentale, prefecturi, consilii judeţene, consilii locale, primari;
- monitorizarea aplicãrii reformei administrative şi a performantelor operationale ale autoritãţilor publice centrale şi locale;
- întãrirea controlului gestiunii banului public şi asigurarea transparenţei cheltuielilor prin informarea periodicã a contribuabililor.

9.1.10. Armonizarea cadrului legislativ cu reglementãrile Uniunii Europeane, prin:
- asigurarea coerentei şi a stabilitatii pe termen lung a cadrului legislativ în domeniul administraţiei publice centrale şi locale;
- iniţierea unei ample acţiuni de imbunatatire a reglementãrilor existente în domeniu şi elaborarea unor reglementãri noi, bazate pe principiile prevãzute de Constituţie şi de Carta Europeanã a Autonomiei Locale;
- elaborarea şi înaintarea la Parlament, în cursul anului 2001, a urmãtoarelor proiecte pentru asigurarea unitãţii de interpretare şi aplicare, pentru evitarea paralelismelor, a excesului de reglementãri şi a modificãrilor repetate ale aceluiaşi act normativ:
● Codul administrativ;
● Codul de procedura administrativã;
● Codul electoral.

9.2. Dezvoltarea regionala
Guvernul va acţiona pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare regionala prevãzute în Strategia nationala de dezvoltare economicã a României pe termen mediu, în deplin acord cu politica europeanã de coeziune economicã şi socialã.
În acest cadru se vor asigura:
- diminuarea dezechilibrelor regionale existente;
- stimularea dezvoltãrii echilibrate;
- revitalizarea zonelor defavorizate;
- preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
- corelarea politicilor regionale cu cele sectoriale;
- stimularea cooperãrii interregionale interne şi internaţionale care contribuie la progresul economic şi social;
- dezvoltarea în continuare a relaţiilor speciale, privilegiate ale României cu Republica Moldova, consolidarea spaţiului cultural şi spiritual comun în concordanta cu normele şi valorile integrãrii într-o Europa unita;
- pregãtirea cadrului institutional pentru a rãspunde criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi de utilizare a fondurilor structurale şi de acces la Fondul de coeziune al Uniunii Europene.

9.2.1. Pentru punerea în aplicare a politicii de dezvoltare regionala Guvernul va acţiona la nivel naţional pentru:
- promovarea mecanismelor economiei de piata în toate regiunile tarii, în vederea îmbunãtãţirii competitivitatii şi realizãrii unei cresteri economice durabile;
- promovarea unei dezvoltãri armonioase spatiale şi a reţelei de localitãţi;
- creşterea capacitãţii regiunilor - din punct de vedere institutional, financiar, decizional - la susţinerea propriului proces de dezvoltare;
- promovarea principiilor dezvoltãrii durabile;
- asigurarea de sanse egale în ceea ce priveşte accesul la informare, cercetare-dezvoltare tehnologicã, educaţie şi formare continua.

9.2.2. La nivel regional se va acţiona pentru:
- stimularea capacitãţii competitive a regiunilor şi valorificarea potenţialului propriu de dezvoltare, prin:
● întãrirea capacitãţii instituţionale de a elabora şi de a pune în aplicare programe şi proiecte de dezvoltare pentru îmbunãtãţirea structurii economice regionale, urmãrindu-se diversificarea economiei, expansiunea iniţiativelor private prin preluarea de cãtre stat sau comunitãţi a efortului material necesar în vederea demararii unor activitãţi productive pentru: pregãtirea terenurilor rãmase dupã dezafectarea uneia sau mai multor întreprinderi în cazul platformelor industriale, pentru pornirea de noi activitãţi destinate industriei şi mestesugurilor; cai de transport locale, în special cai de acces spre zonele în care urmeazã sa se dezvolte o noua întreprindere; parcuri industriale, centre tehnologice (cercetare, design, prototipuri etc.), unitãţi de aprovizionare şi unitãţi de îndepãrtare a reziduurilor; pregãtirea terenurilor pentru industria turistica;
● dezvoltarea activitãţilor de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi de creare a societãţii informationale în raport cu potenţialul şi specificul zonelor, în sprijinul economiei acestor zone, pe baza de cercetãri proprii şi transfer tehnologic;
- diminuarea decalajelor de dezvoltare interregionale şi intraregionale, prin:
● îmbunãtãţirea şi dezvoltarea infrastructurii regionale şi locale (infrastructura de drumuri; infrastructura comunicaţiilor; infrastructura reprezentatã de suprafeţele de teren care trebuie amenajate, astfel încât sa corespundã cerinţelor implantarii de noi industrii);
● dezvoltarea resurselor umane, îndeosebi în acele regiuni cu industrii în declin (industrie siderurgica, metalurgica, extractiva, chimica şi construcţii de maşini), în vederea creãrii de oportunitati pentru ocupare durabila (calificarea şi recalificarea nu numai a şomerilor, ci şi a celor care lucreazã în întreprinderi de stat ce urmeazã sa se restructureze; politici active de ocupare a forţei de munca; îmbunãtãţirea integrãrii pe piata muncii a persoanelor cu probleme speciale);
● dezvoltarea economico-socialã a spaţiului rural, prin: punerea în valoare a potenţialului uman pentru a face fata noilor cerinţe; asigurarea accesului populaţiei din zonele rurale la servicii de sãnãtate şi învãţãmânt de calitate; dezvoltarea infrastructurilor hidroedilitare, de transport, comunicaţii şi energetice, promovarea şi diversificarea activitãţilor economice; dezvoltarea unei agriculturi performanţe şi diversificate; crearea unor întreprinderi mici şi mijlocii cu profil agricol, industrial, artizanal, comercial şi de prestãri de servicii;
● dezvoltarea turismului, concentrata pe turismul rural, turismul cultural şi pe alte "nise de piata", actionandu-se pentru: realizarea de studii de marketing si analize de prefezabilitate şi fezabilitate, cu asistenta unor experţi internationali; abordarea sistematica a pieţei şi infrastructurii existente, care sa grupeze, într-un cadru coerent, pe o baza regionala şi subregionala, strategiile de dezvoltare ale tuturor actorilor publici şi privati implicaţi; investiţii publice directe pentru restaurarea/ameliorarea atractiilor turistice însemnate (situri ale patrimoniului cultural, clãdiri istorice, frumuseti naturale etc.);
● preîntâmpinarea apariţiei unor zone-problema;
● promovarea unor politici diferenţiate, conform unor particularitãţi zonale (zone monofunctionale, predominant agricole, miniere, aglomerari urbane, zone naturale şi construite protejate, zone de granita, zone cu probleme de mediu);
- asigurarea transparenţei în alocarea şi utilizarea resurselor, inclusiv a celor alocate de Uniunea Europeanã, din fondurile structurale, a asistenţei financiare nerambursabile din partea unor guverne, organizaţii internaţionale etc.;
- creşterea eficientei procesului de mediatizare a programelor în rândul agenţilor economici; perioada de depunere a proiectelor va fi de maximum 3 luni;
- dezvoltarea unor servicii de instruire şi consultanţa în elaborarea documentelor pentru proiectele agenţilor economici;
- procesul de selecţie a investitorilor va pune un accent deosebit pe criterii de bonitate şi pe fezabilitatea afacerilor propuse.

CAP. 10
Relaţiile interetnice

Protecţia minoritãţilor naţionale va fi realizatã prin asigurarea posibilitãţilor pentru manifestarea libera şi deplina a tuturor minoritãţilor, a respectãrii drepturilor omului, în conformitate cu angajamentele României de integrare europeanã şi euroatlantica.
- Guvernul va acţiona pentru continuarea şi dezvoltarea iniţiativelor instituţionale şi legislative din ultimul deceniu.
- Guvernul se va implica pentru asigurarea dreptului de a-şi pãstra şi dezvolta liber exprimarea identitãţii etnice pentru toţi cetãţenii romani aparţinând minoritãţilor naţionale, astfel încât sa se poatã manifesta pe deplin în sfera culturii, limbii, religiei, educaţiei şi învãţãmântului, vieţii publice. Va fi stimulat efortul comun şi dialogul cu minoritãţile naţionale în vederea îmbunãtãţirii actului decizional şi afirmarii identitãţii etnice în rândul populaţiei.
- Se va acţiona pentru dezvoltarea diversitatii culturale în folosul întregii societãţi, în scopul excluderii apariţiei unor curente de orientare extremista care promoveazã intoleranta şi ura interetnica. Se va asigura totodatã buna funcţionare a unui sistem de educaţie în materie de respectare a legii şi de dezvoltare a valorilor democratice.
- În conceptia P.D.S.R. minoritãţile sunt pentru orice ţara o mare resursa. Un bun management al acestei resurse este o cale de a servi în egala mãsura dezvoltarea identitãţii minoritãţilor, precum şi o cale de a garanta cooperarea interculturala. Acest model poate fi definit ca un model civic multicultural.

10.1. Obiectivele specifice de sustinere a dezvoltãrii multiculturale sunt:
- asigurarea unui cadru comunitar favorabil continuãrii dezvoltãrii fiecãrui model cultural specific atât în comunitatea respectiva, cat şi în comunitatea localã şi la nivel naţional;
- dezvoltarea unui model de transfer cãtre majoritate al valorilor culturale ale minoritãţilor, astfel încât sa se poatã asigura fiecãrui cetãţean posibilitatea sa asimileze cunoştinţe privind spiritualitatea şi istoria "celorlalţi" din acelaşi spaţiu;
- gestionarea diversitatii, tensiunilor şi a distorsiunilor ce pot sa apara la un moment dat, astfel încât sa poatã fi prevenite conflictele şi sa se poatã asigura managementul crizelor;
- Guvernul va analiza posibilitatea largirii cadrului existent al învãţãmântului şi al componentelor media în limbile minoritãţilor.

10.2. Vor fi analizate în continuare posibilitãţile de consolidare şi dezvoltare a identitãţii etnice pentru minoritatea cea mai numeroasa, minoritatea maghiara, cu privire la educaţie, cultura, limba şi religie.
În acest sens se va avea în vedere:
- lãrgirea cadrului existent al învãţãmântului, pe specialitãţi şi niveluri de instruire - primar, profesional, gimnazial, universitar;
- interconectarea şi integrarea programelor culturale de radio şi de televiziune în limba maghiara, astfel încât sa se realizeze o coerenta şi o consistenta sporite ale acestora la nivel naţional;
- asigurarea condiţiilor pentru folosirea limbii materne în activitãţile publice, în asa fel încât pe o asemenea cale sa se incurajeze atât multiculturalismul, cat şi integrarea multilingvistica;
- asigurarea condiţiilor pentru conservarea şi dezvoltarea patrimoniului confesional, în contextul respectului pentru principiile libertãţii de constiinta şi pluralismului religios;
- reprezentarea corecta în structurile socioprofesionale ale tarii, pe baza principiului egalitãţii sanselor şi în contextul efortului pentru edificarea unitãţii în diversitate a societãţii.

10.3. Elaborarea unei strategii naţionale şi programe specifice, care sa asigure îmbunãtãţirea substantiala a situaţiei rromilor, prin:
● forme diversificate de învãţãmânt, ţinându-se seama de nivelul actual de instruire a rromilor;
● realizarea de cãtre televiziunea nationala a unor programe educative şi de atragere a persoanelor analfabete pentru invatarea limbii romane şi limitarea abandonului şcolar;
● implicarea instituţiilor responsabile ale statului în socializarea tinerilor rromi;
● realizarea unui program de locuinţe sociale în mediul rural, destinate familiilor de rromi şi atribuirea de teren agricol;
● orientarea asistenţei educaţionale-sanitare pentru rromi;
● reprezentarea rromilor în administraţia publica localã;
● politici de responsabilizare civicã şi educaţie cetateneasca pentru populaţia de rromi;
● participarea statului la proiecte internaţionale de sprijinire materialã şi culturalã a rromilor.

10.4. Elaborarea unor strategii de integrare culturalã şi socialã a celorlalte comunitãţi etnice.

CAP. 11
Politica externa şi promovarea imaginii reale a României

11.1. Obiective majore de politica generalã
Politica externa a României conţine fireşte elemente de continuitate, consecinta a consensului existent la nivel politic şi popular asupra prioritatilor noastre pe plan internaţional: integrarea europeanã şi euroatlantica, dezvoltarea relaţiilor de buna vecinãtate, afirmarea rolului României la nivelul instituţiilor regionale şi internaţionale, contribuţia la consolidarea securitãţii naţionale, a stabilitatii democraţiei şi a statului de drept, la respectarea valorilor democratice şi a drepturilor omului şi la dezvoltarea economiei de piata functionale, a comerţului internaţional şi investiţiilor. În acelaşi timp situaţia generalã a tarii, rezultatele modeste înregistrate pe calea integrãrii şi erodarea statutului internaţional al României indica necesitatea unui nou spirit în asigurarea coerentei, eficacitatii şi predictibilitatii politicii noastre externe.
În aceasta etapa cruciala pentru destinul naţiunii diplomatia româneascã are sansa istorica de a contribui decisiv la realizarea intereselor naţionale şi la conturarea unui nou viitor pentru toţi cetãţenii României. Prin consecventa, seriozitate şi dinamism Guvernul României va acţiona cu responsabilitate pentru refacerea credibilitatii şi respectabilitatii internaţionale ale României şi ale cetãţenilor sãi.
Definirea şi promovarea prioritatilor politicii externe româneşti vor fi raportate nemijlocit şi consecvent interesului naţional şi vor fi puse în serviciul demnitãţii naţionale şi personale a cetãţeanului, al nevoilor şi obiectivelor sale.
Obiectivul fundamental al politicii externe în urmãtoarea perioada va consta în accelerarea integrãrii României în structurile politice, economice şi strategice europene şi euroatlantice.
Se vor bucura de o importanta specialã: continuarea în ritm accelerat a negocierilor cu Uniunea Europeanã, în vederea scurtarii orizontului aderãrii României în structurile comunitare şi a recuperãrii handicapului acumulat fata de alte state candidate; revitalizarea candidaturii României pentru Alianta Nord-Atlantica, având ca obiectiv invitarea României pentru negocieri de aderare la Reuniunea la nivel înalt a NATO din 2002; exercitarea ireprosabila de cãtre România a Presedintiei în exerciţiu a O.S.C.E. în 2001.
Una dintre componentele esenţiale ale demersului de politica externa a României o va constitui stimularea dezvoltãrii relaţiilor economice cu alte state şi promovarea intereselor economice naţionale, cu un accent deosebit pe stimularea exporturilor şi competitivitatii companiilor şi produselor româneşti, atragerea de investiţii şi capital internaţional, consolidarea, extinderea şi recastigarea pieţelor noastre externe. Asigurarea accesului nerestrictiv pe aceste pieţe şi obţinerea de facilitãţi pentru stimularea exporturilor româneşti vor fi dublate de promovarea şi apãrarea intereselor comerciale ale capitalului naţional. Dimensiunea economicã, comercialã şi investitionala va reprezenta un criteriu important în stabilirea prioritatilor noastre de politica externa.
Prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi al misiunilor diplomatice şi consulare ale României va fi asigurata coerenta institutionala şi funcţionalã pe plan intern şi extern între componenta politica şi cea economicã ale politicii externe româneşti.
Politica externa a României va contribui la formularea unor strategii şi soluţii moderne la realitatile şi sfidarile globalizarii, integrãrii şi regionalizarii lumii contemporane. Sansa României de a se numara printre castigatorii fenomenului globalizarii rezida în primul rând în pãstrarea identitãţii noastre culturale şi spirituale, în stimularea creativitatii, educaţiei şi cercetãrii româneşti, în dinamizarea relaţiilor dintre romanii de pretutindeni.
În procesul elaborãrii strategiilor şi execuţiei acţiunilor de politica externa Guvernul României şi Ministerul Afacerilor Externe vor acorda o atentie specialã consultãrii ample şi structurate cu Parlamentul României, cu societatea civilã, cu reprezentanţii mediilor de afaceri, de presa şi academice, cu reprezentanţii comunitãţilor româneşti din afarã tarii.

Obiectivele de politica externa generalã se vor orienta spre:
- dezvoltarea relaţiilor de buna vecinãtate şi de cooperare regionala cu ţãrile din zona;
- dezvoltarea relaţiilor bilaterale, îndeosebi cu ţãrile cu care România impartaseste aceleaşi valori şi interese, în vederea realizãrii întregului lor potenţial în plan politic, economic, strategic şi cultural-ştiinţific;
- dinamizarea diplomaţiei multilaterale, în principal în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al agentiilor sale specializate, şi intensificarea participãrii României la organizaţiile şi structurile subregionale, regionale, europene şi euroatlantice, pentru promovarea dialogului constructiv şi afirmarea profilului României pe plan internaţional;
- sprijinirea dialogului şi cooperãrii Guvernului cu instituţiile financiare internaţionale şi facilitarea accesului sectorului privat şi public la capitalul şi pieţele internaţionale;
- reluarea demersurilor pentru aderarea României la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã în Europa (OECD);
- susţinerea activa a intereselor cetãţenilor romani şi ale conationalilor din afarã graniţelor şi încurajarea relaţiilor lor cu ţara;
- întãrirea capacitãţii României de a face fata amenintarilor neconventionale la adresa securitãţii (crima organizatã, proliferarea armelor de distrugere în masa, corupţia, traficul de droguri şi fiinţe umane, criminalitatea economicã şi electronica etc.);
- promovarea imaginii, culturii, spiritualitatii şi ştiinţei româneşti în lume.

11.2. Cai şi mijloace de îndeplinire a obiectivelor politicii externe a României

11.2.1. Uniunea Europeanã
Aderarea la Uniunea Europeanã reprezintã prioritatea strategica a politicii României, a carei realizare depinde de eforturile concertate ale instituţiilor guvernamentale, societãţii civile, mediului de afaceri şi ale fiecãrui cetãţean roman. Dupã Consiliul European de la Nisa şi încheierea Conferintei Interguvernamentale, Uniunea Europeanã a creat premisele instituţionale pentru realizarea extinderii Uniunii. Deşi ambitios, obiectivul propus, ca România sa adere la Uniunea Europeanã la orizontul anului 2007, este încã realizabil. Perioada urmãtoare va fi esenţialã pentru validitatea acestui obiectiv.
Politica externa este numai una dintre fatetele procesului complex de integrare a României în Uniunea Europeanã. Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Integrãrii Europene vor coordona eforturile externe şi pe plan intern de pregãtire, derulare şi accelerare a negocierilor de aderare la Uniunea Europeanã, în conformitate cu strategiile de dezvoltare şi intersele politice şi economice ale României.
Guvernul va avea ca repere Strategia economicã pe termen mediu şi Planul naţional de aderare a României la Uniunea Europeanã, precum şi Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistrate de statele candidate la aderare în anul 2000.
Guvernul va acţiona pentru ca România sa depãşeascã situaţia actuala în care, în mod nejustificat şi în contradictie flagrantã cu potenţialul economic şi uman al tarii, este pe ultimul loc printre statele candidate din punct de vedere al indicatorilor economici şi al progreselor în procesul de negociere.
România va apela la experienta de integrare a statelor recent admise în Uniunea Europeanã şi la cea a statelor central-europene avansate în procesul de negocieri.
La rândul ei, România va acorda sprijin statelor din Balcanii de Vest, angajate în procesul de stabilizare şi asociere la Uniunea Europeanã, candidaţi potenţiali la aderarea la Uniunea Europeanã, pentru a reusi sa se apropie de Uniunea Europeanã şi sa dobândeascã în timp statutul de candidat invitat sa înceapã negocierile de aderare.
România va continua sa sprijine activ, din perspectiva intereselor naţionale, Republica Moldova şi Ucraina, în realizarea optiunilor lor de apropiere de Uniunea Europeanã, dacã cetãţenii şi guvernele statelor vecine vor continua aceasta orientare.
Guvernul va acorda prioritate maxima realizãrii condiţiilor necesare pentru ridicarea în urmãtoarele 12 luni a restrictiilor privind regimul de vize al cetãţenilor romani în statele membre ale Uniunii Europene. Pentru realizarea acestui obiectiv Guvernul va elabora un plan de acţiune şi va aloca resursele necesare pentru remedierea disfunctiilor constatate de statele Uniunii Europene în îndeplinirea condiţiilor necesare privind întãrirea controlului la frontiere, reducerea drastica a migratiei ilegale din România, asigurarea bunei funcţionari a acordurilor bilaterale de readmisie, încheierea sau ratificarea rapida a noilor acorduri de readmisie, operarea sistemului on-line de verificare a informaţiilor între punctele de control al frontierelor şi instituţiile centrale, securizarea paşapoartelor şi actualizarea legislaţiei privind regimul strãinilor. Guvernul va coopera cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeanã, inclusiv pentru obţinerea asistenţei necesare în vederea finalizarii rapide a proceselor care asigura îndeplinirea criteriilor pentru liberalizarea regimului vizelor.
Guvernul României se va angaja în participarea la procesul de reflectie asupra viitorului Uniunii Europene. Ca viitor membru al Uniunii, România este interesatã de finalitatea integrãrii europene şi de asigurarea unui loc în cadrul Uniunii Europene, corespunzãtor cu ponderea geograficã, economicã şi demograficã pe care ţara noastrã - singurul stat mare, alãturi de Polonia, dintre statele candidate - o va avea în momentul aderãrii.
Guvernul va folosi toate posibilitãţile de consultare şi participare oferite statelor candidate de Politica Europeanã de Securitate şi Apãrare şi va asigura participarea României la un nivel corespunzãtor ponderii şi importantei pe care le va avea România, ca membru al Uniunii Europene, la viitoarele acţiuni europene de gestionare a crizelor.

11.2.2. NATO
Aderarea la NATO este esenţialã pentru consolidarea stabilitatii şi securitãţii naţionale, pentru asigurarea apãrãrii României. De asemenea, aderarea României la NATO va contribui la consolidarea stabilitatii întregii regiuni. Pentru atingerea obiectivului enuntat Guvernul României îşi va asuma responsabilitãţile legate de pregãtirea aderãrii, va crea condiţiile, va gestiona mecanismele şi va aloca resursele necesare efortului de integrare în NATO.
Acţiuni şi programe de pregãtire a aderãrii:
- România va coopera strâns cu NATO şi cu membrii Aliantei pentru crearea consensului în jurul extinderii la Summitul Aliantei din 2002 şi asupra candidaturii noastre. România va continua sa aplice riguros Programul naţional de aderare din cadrul MAP.
- România va continua sa participe activ la Parteneriatul pentru Pace şi la Consiliul de Parteneriat Euroatlantic. România va urmãri cu interes evolutiile legate de dezvoltarea unei Identitãţi Europene de Securitate şi Apãrare, fiind pregatita sa contribuie efectiv la constituirea unei forte europene, precum şi la acţiuni de menţinere a pãcii sub egida NATO.
- România va îndeplini, în continuare, obligaţiile şi angajamentele internaţionale în domeniul neproliferarii şi controlului armamentelor, precum şi al exporturilor de produse strategice şi al tehnologiei cu dubla utilizare, în acord cu politicile şi prioritãţile NATO.
- Guvernul va incuraja implicarea activa a institutelor de relaţii internaţionale din România, a cercurilor universitare şi academice, a societãţii civile, pentru susţinerea candidaturii României pentru integrarea în NATO.

11.2.3. O.S.C.E. - Exercitarea Presedintiei în exerciţiu a O.S.C.E.
Ca urmare a deciziei adoptate de cãtre Summitul O.S.C.E. de la Istanbul, România va prelua începând cu 1 ianuarie 2001 Preşedinţia în exerciţiu a O.S.C.E., cea mai inalta poziţie încredinţatã României pe plan internaţional. În aceasta inalta calitate România va promova idealurile pãcii, cooperãrii şi securitãţii în spaţiul O.S.C.E., valorile democraţiei, ale statului de drept şi ale respectului pentru drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, aducandu-şi contribuţia pe baza valorilor de libertate şi demnitate, a aspiratiilor de stabilitate şi prosperitate proprii naţiunii romane.
Prioritãţile Presedintiei romane la O.S.C.E.:
- România va acţiona pentru consolidarea rolului O.S.C.E. ca for de dialog politic şi de cooperare în problemele securitãţii, în înţelesul atotcuprinzator al acesteia, la sporirea eficientei O.S.C.E. în domeniul diplomaţiei preventive, al gestionãrii crizelor şi în reconstructia postconflict, la consolidarea instituţiilor democratice şi a statului de drept, la apãrarea şi respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului în spaţiul euroatlantic;
- România îşi propune sa desfãşoare un dialog activ cu toate statele membre ale organizaţiei şi sa acţioneze într-o maniera impartiala şi eficienta în administrarea dosarelor importante aflate pe agenda organizaţiei, acordand o importanta egala activitãţilor şi misiunilor O.S.C.E. Preşedinţia în exerciţiu a O.S.C.E. se va angaja direct în realizarea unor progrese pe linia soluţionãrii conflictelor care ameninta stabilitatea şi pacea în spaţiul euroatlantic, promovand dialogul şi realizarea acordului între pãrţile aflate în conflict. Preşedinţia romana va susţine evolutiile democratice, sprijinirea consolidãrii unui climat propice pentru promovarea dezvoltãrii economice şi facilitarea reglementãrii problemelor existente în Europa de Sud-Est, Caucaz şi Asia Centrala;
- intensificarea cooperãrii cu secretarul general al O.S.C.E., cu Inaltul Comisar pentru Minoritãţi Naţionale, cu directorul Biroului O.S.C.E. pentru Democratie şi Drepturile Omului, cu directorul Biroului Economic, cu reprezentantul pentru libertatea presei, cu directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor, cu şefii de misiuni din spaţiul O.S.C.E.;
- realizarea unei cooperãri sistematice şi susţinute cu Biroul O.S.C.E. pentru Democratie şi Drepturile Omului de la Varsovia, inclusiv cu Punctul de contact pentru populatiile Roma/Sinti;
- coordonarea între statele O.S.C.E. a politicilor de combatere a crimei organizate, coruptiei şi traficului de persoane;
- continuarea preocuparilor organizaţiei paneuropene în domeniul economic;
- dezvoltarea unei strânse cooperãri între O.S.C.E. şi Adunarea Parlamentarã a O.S.C.E. (A.P.O.S.C.E.), în beneficiul organizaţiei paneuropene;
- intensificarea consultãrilor şi cooperãrii între O.S.C.E. şi, respectiv, Comisia Europeanã, NATO/E.A.P.C., Consiliul Europei.

11.2.4. Intensificarea relaţiilor bilaterale
Guvernul va urmãri cu prioritate:
- extinderea relaţiilor politice, economice şi culturale cu statele membre ale Uniunii Europene; intensificarea cooperãrii cu fiecare dintre aceste state, pe domenii sectoriale de interes comun şi în cadrul programelor comunitare, pentru facilitarea preluãrii de cãtre România a acquisului comunitar; dezvoltarea relaţiilor cu partenerii traditionali ai României din Europa de Vest, în primul rând cu Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Spania, Belgia, Olanda şi Austria, precum şi cu parteneri cu care potenţialul de cooperare este încã insuficient explorat, cum sunt: Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia, Portugalia, Luxemburg, Irlanda;
- consolidarea Parteneriatului Strategic cu S.U.A. în domeniile politic, economic, militar şi în combaterea amenintarilor neconventionale la adresa securitãţii; realizarea unei dinamici corespunzãtoare a contactelor cu caracter politic şi economic, la toate nivelurile; extinderea listei de proiecte de cooperare bilaterala; utilizarea în mod eficient a fazei intensificate a Parteneriatului strategic şi stimularea creşterii volumului de investiţii americane în România;
- stimularea relaţiilor economice şi politice cu toate statele G-8 şi G-24;
- dezvoltarea cu dinamism şi pragmatism a relaţiilor speciale şi privilegiate ale României cu Republica Moldova, pe baza identitãţii de limba, cultura şi istorie, prin dezvoltarea ariilor de complementaritate economicã, susţinerea fluxurilor investitionale în Republica Moldova, continuarea şi amplificarea sprijinului economic direct, asistenta pentru diversificarea resurselor energetice disponibile Republicii Moldova pentru creşterea gradului de independenta energetica a tarii, sprijinirea admiterii Republicii Moldova în Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, susţinerea proiectelor europene de cooperare regionala şi subregionala la care Republica Moldova ar putea participa;
- dezvoltarea ampla a raporturilor României cu Ungaria, Ucraina şi Bulgaria şi reluarea relaţiilor traditionale de cooperare cu R.F. Iugoslavia;
- dezvoltarea relaţiilor de buna vecinãtate cu statele din Europa de Sud-Est; intensificarea cooperãrii cu Croatia, fosta republica iugoslava Macedonia şi Bosnia-Hertegovina; sprijinirea proceselor democratice şi a dezvoltãrii economice a Albaniei şi a exercitãrii de cãtre Albania a Presedintiei Procesului de cooperare în Europa de Sud-Est (S.E.E.C.P.), în anul 2001; susţinerea, prin intermediul Presedintiei româneşti a O.S.C.E., a consolidãrii stabilitatii în Europa de Sud-Est şi a reglementãrii problemelor încã nesolutionate, prin negocieri;
- utilizarea întregului potenţial de cooperare cu cei doi membri NATO din Europa de Sud-Est, Turcia şi Grecia, în probleme de interes regional şi în probleme referitoare la integrarea europeanã şi euroatlantica;
- coordonarea acţiunilor şi promovarea intereselor comune cu statele candidate la integrarea euroatlantica, în primul rând cu Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Lituania, Estonia, Letonia;
- relansarea relaţiilor cu Federaţia Rusa, intensificarea dialogului politic şi a consultãrilor în probleme de interes comun şi diversificarea domeniilor de cooperare economicã, inclusiv pe terţe pieţe;
- intensificarea relaţiilor traditionale cu Republica Populara Chineza, aprofundarea cooperãrii economice bilaterale, în noile condiţii create prin aderarea Republicii Populare Chineze la Organizaţia Mondialã a Comerţului, realizarea unui dialog bilateral pragmatic, intensificat şi de substanta;
- consolidarea relaţiilor cu statul Israel, pe baza traditiilor de cooperare, a poziţiei principiale şi consecvente a României de sustinere a acestei tari în organismele internaţionale, a existenţei puternicei comunitãţi româneşti din Israel şi a posibilitãţilor substanţiale de conlucrare în domeniul economic;
- dezvoltarea relaţiilor cu statele arabe, reluarea cooperãrii traditionale în domeniile: economic, al resurselor energetice şi al schimburilor universitare şi culturale; imprimarea unei noi dinamici dialogului politic cu statele arabe din Orientul Mijlociu şi din zona Golfului;
- dezvoltarea relaţiilor şi cooperãrii în domenii de interes comun cu Sfantul Scaun;
- aprofundarea relaţiilor cu Georgia, Armenia şi Azerbaidjan, din perspectiva intereselor comune pentru asigurarea stabilitatii în Caucazul de Sud şi pentru dezvoltarea economicã a zonei la întregul potenţial;
- intensificarea relaţiilor cu statele din Asia Centrala şi susţinerea eforturilor acestor state pentru consolidarea stabilitatii şi securitãţii în regiune;
- relansarea raporturilor cu state din America Latina şi recastigarea pieţelor traditionale pentru produsele româneşti;
- intensificarea relaţiilor cu statele din zona AsiaPacific, relansarea legãturilor economice cu partenerii traditionali, stimularea cooperãrii cu India şi Pakistan, revigorarea legãturilor cu Vietnamul, sprijinirea activa a procesului reconcilierii intercoreene şi a legãturilor economice cu peninsula coreeana;
- dezvoltarea relaţiilor de cooperare economicã şi politica cu Australia, Indonezia, Malaysia şi Noua Zeelanda;
- revigorarea relaţiilor cu Africa de Sud, Nigeria şi cu alţi parteneri importanti ai României în Africa.

11.2.5. Promovarea cooperãrii regionale şi subregionale
- Conceputã ca o dimensiune complementara demersurilor diplomatice pentru aderarea la NATO şi Uniunea Europeanã, activitatea de cooperare în plan regional şi subregional va fi continuatã cu dinamismul pe care îl va imprima prezenta României la Preşedinţia în exerciţiu a O.S.C.E. O atentie specialã se va acorda, în noul context creat în Europa de Sud-Est, prin revenirea R. F. Iugoslavia în organizaţiile internaţionale şi regionale, participãrii la eforturile regionale de soluţionare a diferendelor şi situaţiilor de criza existente.
- România va acorda o atentie specialã folosirii integrale a potenţialului oferit de activitãţile şi proiectele Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Vom contribui la consolidarea Procesului de cooperare în Europa de Sud-Est (S.E.E.C.P.), la activitatea Procesului Royaumont şi a Iniţiativei de Cooperare în Europa de Sud-Est (S.E.C.I.), astfel încât toate statele din regiune sa valorifice mecanismele şi resursele Centrului S.E.C.I. pentru combaterea crimei organizate, în vederea promovãrii unor politici coerente de combatere a riscurilor neconventionale la adresa securitãţii în regiune.
- O atentie specialã va fi acordatã valorificãrii potenţialului de cooperare economicã al Organizaţiei de Cooperare Economicã la Marea Neagra, prin derularea şi aplicarea proiectelor agreate (energie, sistem financiar-bancar, transporturi, turism), în scopul racordarii mai eficiente a activitãţilor acesteia la prioritãţile economiei naţionale şi la interesele cercurilor oamenilor de afaceri romani.
- Un rol important va fi acordat dezvoltãrii dimensiunii central-europene a politicii externe româneşti, prin stimularea relaţiilor de cooperare cu state central-europene din vecinãtatea sau proximitatea României, membre sau candidate la aderarea la Uniunea Europeanã sau care au aderat recent la Organizaţia Tratatului Nord Atlantic (NATO), în scopul unei racordari mai fidele a tarii noastre la proiectele de cooperare regionala (I.C.E., C.E.F.T.A.) şi al stimulãrii proceselor de convergenta economicã şi institutionala cu instituţiile vest-europene.
- În contextul cooperãrii regionale, vor fi consolidate relaţiile de buna vecinãtate cu statele vecine (Republica Moldova, Ungaria, Ucraina, Bulgaria, R. F. Iugoslavia), pe baza tratatelor politice existente, a aranjamentelor de cooperare trilaterala şi a sustinerii iniţiativelor locale de cooperare transfrontaliera.

11.2.6. Cooperarea în combaterea amenintarilor neconventionale la adresa securitãţii
- Întãrirea capacitãţii României de a face fata sfidarilor globale la adresa securitãţii (corupţia, crima organizatã, traficul de droguri şi de fiinţe umane, criminalitatea economicã şi electronica) va reprezenta un obiectiv major al politicii externe româneşti.
- În contextul interdependentei crescande a economiilor şi spaţiilor de securitate naţionale, politica externa trebuie sa sprijine accesul României la beneficiile globalizarii şi cuplarea sa la eforturile comunitãţii internaţionale de combatere a criminalitatii transfrontaliere. Acţiuni consecvente şi de substanta ale României de combatere a coruptiei, migratiei ilegale, traficului de persoane şi de droguri, precum şi de intarire a securitãţii frontierei devin esenţiale în procesul de integrare euroatlantica a României. De asemenea, credibilitatea României pe pieţele financiare internaţionale şi în comerţul mondial nu poate fi pastrata fãrã un efort susţinut de combatere a criminalitatii financiare şi electronice.
- În cadrul demersurilor de politica externa ale României va fi acordatã o atentie specialã canalizarii de resurse şi cunoştinţe spre întãrirea capacitãţilor interne şi a cooperãrii regionale şi internaţionale de aplicare a legii şi combatere a coruptiei şi riscurilor neconventionale.
- România va fi un promotor activ al luptei impotriva coruptiei şi amenintarilor transfrontaliere atât în plan intern, cat şi în cadrul Pactului de Stabilitate şi al iniţiativelor regionale din care face parte.
- Ca ţara gazda a Centrului Regional S.E.C.I. pentru combaterea criminalitatii transfrontaliere, România va asigura desfãşurarea în bune condiţii a activitãţii Centrului, precum şi coordonarea eficienta a Grupului de Acţiune ("Task Force") pentru combaterea traficului de fiinţe umane;
- Eforturile interne şi regionale vor fi conjugate cu o participare activa a României la activitãţile în acest domeniu ale organizaţiilor internaţionale, între care Organizaţia Internationala a Migratiei, Interpol, Europol, Consiliul Europei, O.E.C.D., O.N.U.

11.2.7. Colaborarea în cadru multilateral
Participarea României la forme de cooperare multilaterala va continua sa fie armonizata cu interesele României privind integrarea în structurile europene şi euroatlantice şi cu obiectivele programului de guvernare în plan politic şi economic.
Guvernul va acţiona pentru:
- obţinerea sprijinului statelor membre O.N.U. pentru candidatura României la un post în Consiliul de Securitate, în perioada 2003-2004;
- continuarea participãrii active a României la formele şi structurile regionale de cooperare - Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Initiativa Central-Europeanã, Organizaţia Cooperãrii Economice la Marea Neagra;
- susţinerea activitãţii Centrului Regional S.E.C.I. pentru combaterea infractionalitatii transfrontaliere şi examinarea posibilitatii promovãrii unor proiecte ale centrului în cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est sau împreunã cu Organizaţia Internationala pentru Migratii;
- implicarea activa în activitãţile Consiliului Europei şi ale mecanismelor acestuia; intensificarea cooperãrii cu Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în toate problemele de interes pentru România;
- aprofundarea cooperãrii în cadrul Procesului de cooperare în Europa de Sud-Est (S.E.E.C.P.); promovarea, şi în acest cadru, a procesului de stabilizare şi asociere initiat de Uniunea Europeanã pentru statele din Balcanii Occidentali; stabilirea unei legãturi structurate între Uniunea Europeanã şi S.E.E.C.P.; urmãrirea aplicãrii Cartei relaţiilor de buna vecinãtate, stabilitate, securitate şi cooperare în Europa de Sud-Est, primul document politic multilateral semnat între statele din regiune la Bucureşti, la 2 februarie 2000;
- reluarea rapida a navigaţiei pe Dunare şi realizarea unor cooperãri multilaterale între statele riverane la aceasta mare artera fluviala europeanã;
- continuarea participãrii la reuniuni şi iniţiative ale Regimului de Control al Tehnologiilor pentru Rachete (M.T.C.R.), în vederea obţinerii calitãţii de membru;
- intensificarea demersurilor pentru asocierea României la grupuri de lucru din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare în Europa (O.E.C.D.) pentru pregãtirea condiţiilor de admitere a României în organizaţie, în paralel cu ameliorarea indicatorilor economici ai tarii;
- participarea la proiectele europene TRACECA şi INOGATE;
- asocierea României la proiecte promovate în cadrul grupãrii GUUAM şi consolidarea relaţiilor cu statele membre ale grupãrii, în perspectiva examinãrii oportunitãţii participãrii României la aceasta structura de cooperare regionala;
- Participarea activa la acţiunile desfãşurate în cadrul miscarii francofone şi stimularea cooperãrii dintre misiunile statelor francofone şi ale ţãrilor cu origini latine, în terţe state.

11.3. Promovarea relaţiilor cu comunitatile româneşti din afarã graniţelor
- Guvernul va sprijini pãstrarea identitãţii culturale şi lingvistice a comunitãţilor româneşti din statele vecine, precum şi crearea condiţiilor pentru manifestarea acestei identitãţi în statul ai cãrui cetãţeni sunt. În deplina transparenta Guvernul va include problemele etnicilor romani pe agenda dialogului cu statele vecine şi a cooperãrii cu organizaţiile internaţionale.
Se va acţiona pentru îmbunãtãţirea tratamentului minoritãţilor româneşti din alte state, conform normelor internaţionale privind drepturile persoanelor aparţinând minoritãţilor şi tratatelor bilaterale ale României.
- Va continua alocarea de fonduri pentru susţinerea şcolilor, instituţiilor de cult, instituţiilor culturale şi pentru burse de studiu de care pot beneficia îndeosebi membrii comunitãţilor româneşti din statele vecine.
- Guvernul va stimula activizarea legãturilor economice transfrontaliere şi investiţiile în comunitatile româneşti din afarã graniţelor.
- Guvernul va sprijini strângerea legãturilor cu ţara ale comunitãţilor româneşti din intreaga lume, va acorda asistenta pentru pãstrarea identitãţii lor etnice şi culturale, va incuraja realizarea de investiţii în România de cãtre romanii din afarã hotarelor tarii.
- Se va promova un dialog cuprinzator şi deschis referitor atât la problemele cu care se confrunta comunitatile româneşti, cat şi la asteptarile conationalilor din afarã tarii, în vederea identificarii în comun a celor mai bune soluţii.
- Va fi facilitata intensificarea contactelor comunitãţilor româneşti cu persoane şi organizaţii din România.
- O atentie specialã se va acorda cultivarii limbii romane vorbite în afarã graniţelor României prin sprijinirea editãrii şi circulaţiei cãrţilor, ziarelor, revistelor sau productiilor audiovizuale.
- Va fi incurajata difuzarea în România a presei scrise şi audiovizuale din Republica Moldova şi din comunitatile româneşti din afarã tarii, pentru asigurarea unei bune cunoaşteri a preocuparilor conationalilor nostri.

11.4. Dimensiunea culturalã a politicii externe şi promovarea imaginii reale a României
Guvernul va stimula continuarea schimburilor culturale şi a relaţiilor culturale cu statele lumii, pentru promovarea valorilor culturii romane, reintegrarea lor în circuitul valorilor universale, asigurarea cunoaşterii tezaurelor culturale ale altor natiuni şi promovarea unui climat de respect şi toleranta, bazat pe dialogul între culturi şi între civilizatii. Prin alocarea corespunzãtoare a resurselor Guvernul va promova realizarea în alte tari ale lumii de evenimente, sarbatori şi comemorari dedicate culturii şi istoriei naţionale ale României. Va sprijini ilustrarea corecta şi cunoaşterea aprofundata a contribuţiei minoritãţilor naţionale din România la cultura şi civilizatia tarii.
În coperare cu statele membre ale Uniunii Europene Guvernul va acorda prioritate prezentãrii ample de informaţii despre Uniunea Europeanã în România şi despre România în statele membre ale Uniunii Europene, astfel încât în momentul în care România va finaliza negocierile de aderare la Uniunea Europeanã, sa fie de facto un membru acceptat în familia naţiunilor europene.

11.5. Finalizarea reformei serviciului diplomatic şi a instituţiilor cu responsabilitãţi în domeniul politicii externe
Guvernul va acţiona pentru dezvoltarea utilizãrii tehnologiilor informationale, ca instrument necesar de sprijin al activitãţii diplomatice şi al demersurilor de promovare a intereselor României. În acest scop va fi atrasa şi valorificatã în mod eficient asistenta externa în domeniul tehnologiilor informationale. Se va asigura suportul tehnic şi administrativ pentru transmiterea rapida a fluxurilor informationale între instituţiile statului cu responsabilitãţi în domeniul politicii externe.
Va continua reforma administrativã a serviciului diplomatic, armonizand necesitatea atragerii unor tineri de valoare în acest domeniu cu imperativul utilizãrii judicioase a diplomaţilor cu experienta şi cu cel al respectãrii specializãrilor pe domenii. Criteriul determinant pentru promovarea în serviciul diplomatic va fi profesionalismul. Diplomatii de valoare vor fi sustinuti în mod activ pentru a ocupa funcţii în organismele şi organizaţiile internaţionale.
Guvernul va adopta anual, pe baza propunerilor M.A.E., criterii de performanta pentru oficiile diplomatice şi agenţiile economice privind volumul schimburilor comerciale dintre România şi ţãrile respective (import-export), volumul investiţiilor din/în ţara respectiva etc.

11.6. Asigurarea cadrului legislativ specific
- Guvernul va coopera cu comisiile parlamentare, în primul rând cu cele de politica externa, pentru asigurarea ratificãrii operative a convenţiilor, acordurilor şi tratatelor încheiate de România, cu prioritate a instrumentelor juridice cu impact direct asupra prioritatilor politicii externe, comerciale şi de promovare economicã a României.
- Guvernul va intensifica procesul de consultare şi cooperare pentru accelerarea substantiala a adoptãrii cadrului juridic de preluare a acquisului comunitar şi a armonizarii legislaţiei româneşti cu cea a Uniunii Europene.
- Guvernul va acorda o atentie prioritara creãrii mecanismelor care sa asigure aplicarea rapida, corecta şi eficienta a legislaţiei necesare în procesul de negociere cu Uniunea Europeanã.

CAP. 12
Pregãtirea României pentru aderarea la Uniunea Europeanã

Guvernul României va acţiona, cu determinare maxima, pentru pregãtirea aderãrii la Uniunea Europeanã, prioritate de prim rang pentru activitatea tuturor ministerelor şi organismelor guvernamentale.
Intensificarea dinamicii procesului de pregãtire pentru îndeplinirea criteriilor economice se va realiza în concordanta cu Strategia nationala de dezvoltare a României pe termen mediu şi cu programele de preaderare prin care se asigura coordonarea de ansamblu şi pe sectoare a politicilor, obiectivelor şi mãsurilor necesare.
Acţiunile ce se vor desfasura în acest domeniu iau în considerare concluziile recentelor dezbateri ale Parlamentului European pe marginea Raportului privind progresele înregistrate de România în anii 1999 şi 2000, în care sunt menţionate ca principale nerealizari:
- lipsa de progres în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor copiilor institutionalizati;
- starea economiei româneşti şi cu deosebire a agriculturii;
- corupţia raspandita la toate nivelurile societãţii româneşti;
- întârzieri în reforma administraţiei publice, îndeosebi prin nealocarea de resurse cãtre structurile teritoriale;
- ritm lent în preluarea acquisului comunitar.
Guvernul va acţiona pentru eliminarea acestor deficiente şi pentru accelerarea procesului de negociere în vederea aderãrii într-un timp rezonabil la Uniunea Europeanã. În acest scop, se vor urmãri:
a) consolidarea gradului de îndeplinire a criteriilor politice potrivit cerinţelor Uniunii Europene, cu deosebire a celor referitoare la standardele umanitare, în sensul aplicãrii unor strategii de protejare a copiiilor defavorizati; integrarea cetãţenilor minoritari, îndeosebi a rromilor, în viata socialeconomica şi culturalã a tarii, combaterea oricãror forme de extremism, sovinism şi xenofobie;
b) coordonarea întregii acţiuni de pregãtire a aderãrii la Uniunea Europeanã, de implementare a principiilor referitoare la drepturile fundamentale stabilite în cadrul Uniunii Europene prin Ministerul Integrãrii Europene, ca autoritate guvernamentalã care va asigura:
- pregãtirea corespunzãtoare a negocierilor prin întocmirea riguroasã a dosarelor de fundamentare şi a documentelor de poziţie; evaluarea temeinica a problemelor proprii fiecãrui capitol de negociere; creşterea numãrului capitolelor care vor fi deschise pentru negociere în perioada urmãtoare;
- evaluarea şi monitorizarea stadiului de pregãtire a fiecãrui capitol atât din punct de vedere al transpunerii şi aplicãrii acquisului comunitar, cat şi din cel al reformelor economice şi capacitãţii instituţionale, în vederea continuãrii şi accelerarii procesului de negociere;
- monitorizarea programelor de dezvoltare în vederea pregãtirii pentru aderare, în principal a Programului Naţional de Aderare a României la Uniunea Europeanã;
- asigurarea corelatiei dintre programele naţionale sectoriale de dezvoltare şi politicile comunitare în domeniu;
- realizarea prioritatilor din Parteneriatul pentru Aderare în corelatie cu evaluarile din rapoartele anuale ale Comisiei Europene;
- asigurarea cadrului legislativ pentru funcţionarea mecanismului intern de coordonare a procesului de pregãtire a aderãrii României la Uniunea Europeanã;
- urmãrirea unei bune pregatiri a integrãrii României în Uniunea Europeanã atât la nivelul administraţiei publice centrale, cat şi prin promovarea unor proiecte în care sa fie tot mai mult implicate autoritãţile administraţiei locale;
- îmbunãtãţirea cadrului juridic şi institutional în vederea implementarii şi monitorizarii Programului PHARE şi a instrumentelor financiare prestructurale ISPA (infrastructura şi mediu înconjurãtor) şi SAPARD (agricultura şi dezvoltare ruralã);
c) adoptarea cu prioritate de cãtre Parlament a legilor vizând armonizarea cu legislaţia europeanã;
d) folosirea transparenta şi eficienta a fondurilor nerambursabile provenite de la Uniunea Europeanã şi Grupul celor 24;
e) informarea corecta a opiniei publice, a autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii, asociaţii, organizaţii implicate în procesul de negociere a aderãrii României la Uniunea Europeanã despre stadiul şi rezultatele etapelor de negociere desfãşurate, despre avantajele şi costurile aderãrii la Uniunea Europeanã;
f) elaborarea, împreunã cu Comisia Europeanã, a unei strategii de imagine a României în ţãrile membre ale Uniunii Europene, de natura sa accelereze procesul de negociere pentru aderare la Uniune;
g) obţinerea deciziei Consiliului Ministerial al Uniunii Europene privind eliminarea în anul 2001 a obligativitatii vizelor pentru cetãţenii romani care doresc sa calatoreasca în ţãrile membre ale Uniunii Europene;
h) elaborarea unui program naţional de pregãtire a tinerilor specialişti în domeniul afacerilor europene.
Guvernul României se va raporta în mod constant la documentele Consiliului European de la Nisa din decembrie 2000, şi anume: "Carta Drepturilor Fundamentale", "Agenda Socialã Europeanã", "Declaraţia asupra viitorului Uniunii Europene", pentru a asigura convergenta acţiunilor de pregãtire pentru aderare cu deciziile forurilor europene.
Dat fiind faptul ca o data cu Tratatul de la Nisa extinderea Uniunii Europene a cãpãtat o dimensiune temporala prin stabilirea anului 2003 pentru primirea primelor tari candidate, Guvernul îşi va intensifica eforturile, în prima parte a anului 2001, pentru a rãspunde corespunzãtor evaluãrilor ce vor avea loc în luna martie şi, respectiv, în luna iunie, la consiliile europene de la Stockholm şi Goteborg privind situaţia politica, economicã şi socialã din ţãrile candidate, în contextul strategiei de extindere a Uniunii Europene.


Punerea în aplicare a Programului de guvernare pe perioada 2001-2004 creeazã condiţii pentru îmbunãtãţirea substantiala a stãrii economice şi sociale din România, prin transformarea societãţii româneşti într-un adevãrat stat de drept, bazat pe libertate, justiţie socialã, dreptate şi solidaritate, în cadrul unei democratii sociale moderne şi al unei economii de piata bine structurate şi functionale.

Anexele nr. 1-12 se afla publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 28 decembrie 2000.

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Parlamentul Romaniei, HOTARARE nr. 39 din 28 decembrie 2000

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016