Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 33 din 26 noiembrie 2009 asupra contestatiei privind nerespectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului national consultativ din data de 22 noiembrie 2009
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 918 din 29 decembrie 2009
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu contestaţia formulatã de Asociaţia "Pro Democraţia" şi de Agenţia de Monitorizare a Presei asupra nerespectãrii procedurii pentru organizarea şi desfãşurarea referendumului naţional consultativ din data de 22 noiembrie 2009, iniţiat de Preşedintele României prin <>Decretul nr. 1.507 din 22 octombrie 2009 pentru organizarea unui referendum naţional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 22 octombrie 2009.
Contestaţia este întemeiatã pe dispoziţiile art. 146 lit. i) din Constituţie, ale <>art. 46 şi 47 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale <>art. 45 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã la data de 23 noiembrie 2009 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 8.105I/2009.
Prin contestaţia formulatã, autorii acesteia solicitã Curţii Constituţionale: 1. sã anuleze <>Decretul Preşedintelui României nr. 1.507 din 22 octombrie 2009 pentru organizarea unui referendum naţional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 22 octombrie 2009;
2. sã infirme rezultatele referendumului naţional consultativ desfãşurat în data de 22 noiembrie 2009.
I. În ceea ce priveşte cererea de anulare a <>Decretului Preşedintelui României nr. 1.507 din 22 octombrie 2009 , autorii acesteia pun în discuţie problema competenţei instanţei de contencios constituţional de a cenzura legalitatea decretului Preşedintelui prin care acesta decide organizarea unui referendum naţional consultativ. În opinia contestatorilor, Curtea Constituţionalã nu are aceastã competenţã, ea aparţinând, în temeiul art. 52 alin. (1) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie şi al <>art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , instanţei de contencios administrativ, decretul fiind un act administrativ, cenzurabil de aceste instanţe. Se aratã cã în urma demersului în sistemul instanţelor judiciare de drept comun, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilã solicitarea de suspendare a executãrii <>Decretului nr. 1.507/2009 . Respingerea cererii de suspendare a executãrii actului administrativ face însã imposibilã cenzurarea pe calea contenciosului administrativ a unui astfel de act, fãrã ca acesta sã facã parte din categoria expresã şi limitativã a actelor exceptate de la controlul judecãtoresc, enumerate de art. 126 alin. (6) din Constituţie. Pe de altã parte, decretele prezidenţiale nu intrã nici în categoria actelor supuse controlului exercitat de Curtea Constituţionalã, indicate în art. 146 din Constituţie. Nu este însã de conceput ca un act juridic sã nu poatã fi controlat sub aspectul legalitãţii sale. Atât timp cât o acţiune de suspendare a executãrii unui decret prezidenţial este respinsã ca inadmisibilã de instanţa de contencios administrativ, ca urmare a admiterii unei excepţii de inadmisibilitate a cererii invocate, întemeiatã pe lipsa de competenţã materialã a instanţei, rezultã cã nicio instanţã de judecatã, nici Curtea Constituţionalã nu poate cenzura validitatea unui astfel de act administrativ, ceea ce plaseazã instituţia Preşedintelui României deasupra Constituţiei şi a legii.
Cu privire la motivele ce se invocã pentru anularea <>Decretului Preşedintelui României nr. 1.507 din 22 octombrie 2009 , se aratã, în esenţã, cã referendumul naţional consultativ, deşi vizeazã, potrivit art. 90 din Constituţie, exprimarea voinţei poporului cu privire la anumite probleme de interes naţional, în realitate urmãreşte influenţarea voinţei electoratului în sensul aprobãrii referendumului. Organizarea unui referendum naţional consultativ în aceeaşi zi cu primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale în care preşedintele în funcţie este şi candidat pentru un al doilea (şi ultim) mandat deturneazã referendumul de la semnificaţia sa de expresie a voinţei suverane a poporului, transformându-l într-un instrument electoral prezidenţial. Preşedintele României utilizeazã în campania electoralã competenţa sa constituţionalã de a decide organizarea unui referendum pe o temã populistã, ceea ce îi aduce un plus de notorietate, avantajându-se pe sine şi dezavantajând pe ceilalţi candidaţi, care nu dispun de acelaşi instrument prezidenţial.
În concluzie, se susţine cã <>Decretul nr. 1.507 din 22 octombrie 2009 al Preşedintelui României este nelegal, fiind emis cu abuz de putere şi cu deturnare de putere, impunându-se a fi anulat în tot.
II. Referitor la cererea de infirmare a rezultatelor Referendumului naţional consultativ desfãşurat în data de 22 octombrie 2009, autorii contestaţiei aratã cã Preşedintele României nu a avut o poziţie echidistantã şi echilibratã în ceea ce priveşte campania electoralã pentru referendum, în condiţiile în care "constituţional nu poate fi vorba de un plebiscit pentru aprobarea deciziei sale". Astfel, campania pentru referendum a Preşedintelui României a fost orientatã într-o singurã direcţie, de aprobare de cãtre cetãţeni, prin alegerea rãspunsului "Da" de pe formularele conţinând cele douã întrebãri ce au constituit obiectul referendumului.
Fiind cunoscutã poziţia Preşedintelui României cu privire la numãrul parlamentarilor din România şi la structura bicameralã a Parlamentului, astfel cum rezultã din discursul oficial susţinut cu ocazia prezentãrii Raportului Comisiei prezidenţiale de analizã a regimului politic şi constituţional din România, aceste chestiuni fiind şi subiectul celor douã întrebãri la care urmau sã rãspundã cetãţenii, rezultã cã întreaga campanie pentru referendum, care s-ar fi dorit a fi corectã şi imparţialã, s-a transformat în propagandã. Totodatã, autoritãţile statului nu au desfãşurat nicio acţiune de informare a populaţiei privind dezavantajele şi avantajele fiecãreia dintre posibilitãţile asupra cãreia s-a cerut consultarea naţiunii, iar campania Preşedintelui României a cuprins informaţii false sau trunchiate, care au deturnat grav adevãrul. De pildã, nu s-a prezentat nicio informaţie comparativã privind costurile parlamentare în statele membre ale Uniunii Europene, ci doar costul referitor la cheltuielile din România, "o asemenea propagandã fiind populistã în timp de crizã". Or, un referendum naţional consultativ trebuie sã exprime nu numai voinţa liberã a cetãţenilor, ci şi voinţa lor în cunoştinţã de cauzã. Autorii contestaţiei aratã cã, în lipsa unei campanii de informare corectã a populaţiei privind toate posibilitãţile, avantajele şi dezavantajele soluţiilor propuse şi pe fondul unei campanii pentru referendum a Preşedintelui României vãdit partizane, unilaterale şi populiste, cetãţenii, deşi au votat liber, nu au votat în cunoştinţã de cauzã, rezultatul referendumului fiind deci viciat.
CURTEA,
luând în dezbatere contestaţia formulatã de Asociaţia "Pro Democraţia" şi de Agenţia de Monitorizare a Presei, referitoare la nerespectarea procedurii pentru organizarea şi desfãşurarea referendumului naţional consultativ din data de 22 noiembrie 2009, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. i) din Constituţie, ale <>art. 46 şi 47 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi ale <>art. 45 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, sã soluţioneze contestaţia formulatã de Asociaţia "Pro Democraţia" şi de Agenţia de Monitorizare a Presei la data de 23 noiembrie 2009 asupra nerespectãrii procedurii pentru organizarea şi desfãşurarea referendumului naţional consultativ din data de 22 noiembrie 2009.
Referitor la competenţa sa de a soluţiona prezenta contestaţie, Curtea observã cã se impun anumite precizãri:
Potrivit art. 146 lit. i) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "vegheazã la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfãşurarea referendumului şi confirmã rezultatele acestuia". În înţelesul prevederii constituţionale menţionate, soluţionarea contestaţiilor care sunt adresate Curţii Constituţionale cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfãşurarea referendumului naţional consultativ presupune, printre altele, şi verificarea constituţionalitãţii actelor normative emise în vederea organizãrii referendumului sau cele prin care se stabilesc norme cu caracter procedural de organizare şi desfãşurare a acestuia, în mãsura în care soluţionarea contestaţiilor nu intrã în atribuţiile birourilor electorale sau ale instanţelor judecãtoreşti. Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în acest sens prin <>Hotãrârea nr. 1 din 15 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 17 octombrie 2003.
Ca atare, Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit art. 146 lit. i) din Constituţie, sã soluţioneze prezenta contestaţie, astfel cum a fost formulatã.
În esenţã, autorii contestaţiei susţin cã <>Decretul nr. 1.507 din 22 octombrie 2009 pentru organizarea unui referendum naţional este nelegal, fiind emis "cu abuz de putere şi cu deturnare de putere", iar rezultatul referendumului ar trebui, prin urmare, infirmat, deoarece voinţa cetãţenilor a fost viciatã printr-o campanie pentru referendum lipsitã de echidistanţã, partizanã şi incorectã, precum şi datoritã inexistenţei unei campanii a autoritãţilor statului de informare a cetãţenilor asupra tuturor avantajelor şi dezavantajelor pe care le presupune fiecare dintre cele douã posibile rãspunsuri la cele douã întrebãri ce au constituit obiectul referendumului naţional consultativ.
<>Decretul nr. 1.507 din 22 octombrie 2009 pentru organizarea unui referendum naţional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 22 octombrie 2009, are urmãtorul conţinut:
"Art. 1. - Poporul român este chemat sã îşi exprime voinţa cu privire la urmãtoarele probleme de interes naţional:
1. trecerea la un Parlament unicameral; şi
2. reducerea numãrului de parlamentari la maximum 300 de persoane.
Art. 2. - Pentru realizarea celor prevãzute la art. 1, cetãţenii sunt chemaţi sã se pronunţe prin «DA» sau «NU» la urmãtoarele întrebãri:
1. «Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?»
2. «Sunteţi de acord cu reducerea numãrului de parlamentari la maximum 300 de persoane?»
Art. 3. - Data referendumului va fi 22 noiembrie 2009."
În cuprinsul contestaţiei sunt invocate, ca fiind încãlcate, urmãtoarele prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la valorile supreme ale statului român ca stat de drept, democratic şi social, la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv la obligativitatea respectãrii în România a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 2 alin. (1) privind exercitarea suveranitãţii naţionale a poporului român prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum, ale art. 16 alin. (2) potrivit cãrora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (1) care garanteazã accesul liber la justiţie, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 126 alin. (6) cu privire la garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar, şi ale art. 146 referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând argumentele invocate în susţinerea contestaţiei, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate.
I. Cu privire la primul capãt de cerere al contestaţiei, constând în anularea <>Decretului nr. 1.507 din 22 octombrie 2009 pentru organizarea unui referendum naţional, Curtea Constituţionalã urmeazã sã verifice constituţionalitatea acestuia, prin raportare la prevederile constituţionale ce conferã Preşedintelui României prerogativa de a recurge la procedura referendumului, cu privire la probleme de interes naţional.
Astfel, art. 90 din Constituţie prevede: "Preşedintele României, dupã consultarea Parlamentului, poate cere poporului sã-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional." Prin <>Hotãrârea nr. 7 din 7 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 8 noiembrie 2007, Curtea Constituţionalã a statuat cã acest text fundamental "stabileşte competenţa exclusivã a Preşedintelui României în materia referendumului cu privire la probleme de interes naţional, chiar dacã consultarea Parlamentului este obligatorie, în sensul cã ea trebuie realizatã, dar Preşedintele are libertatea deciziei. Numai Preşedintele României are dreptul de a decide care sunt problemele de interes naţional şi, în cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema ce constituie obiectul referendumului şi data desfãşurãrii acestuia, aşa cum prevãd dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului".
Acest drept exclusiv al Preşedintelui îşi gãseşte suportul în dispoziţiile constituţionale ale art. 80 referitor la "Rolul Preşedintelui", ale art. 2 alin. (1) potrivit cãruia "Suveranitatea naţionalã aparţine poporului român, care o exercitã prin organele sale reprezentative, [...], precum şi prin referendum", ale art. 81 alin. (2) referitor la legitimitatea electoralã egalã a Preşedintelui României cu legitimitatea Parlamentului şi ale art. 1 alin. (4), care stabileşte cã "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale".
Curtea Constituţionalã constatã cã, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale şi legale menţionate, Preşedintele României a consultat Parlamentul cu privire la organizarea, odatã cu alegerile prezidenţiale din data de 22 noiembrie 2009, a unui referendum cu privire la trecerea la un parlament unicameral şi reducerea numãrului membrilor Parlamentului României la maximum 300 de parlamentari. Demersul Preşedintelui s-a concretizat în <>Hotãrârea nr. 37 din 21 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 21 octombrie 2009, prin care Parlamentul României a avizat negativ iniţierea respectivului referendum naţional consultativ.
În temeiul prerogativelor sale constituţionale conferite de <>art. 90 din Legea fundamentalã, Preşedintele României a emis Decretul nr. 1.507/2009 pentru organizarea unui referendum naţional consultativ, stabilind atât obiectul, cât şi data la care acesta va avea loc.
Aşadar, în cadrul atribuţiilor ce îi revin cu privire la organizarea şi desfãşurarea referendumului, Curtea Constituţionalã constatã cã decretul prezidenţial respectã condiţiile imperative impuse de Constituţie: <>Decretul nr. 1.507 din 22 octombrie 2009 pentru organizarea unui referendum naţional a fost emis în baza art. 90 şi al art. 100 din Constituţie, dupã consultarea Parlamentului; cã acesta stabileşte, potrivit <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, problemele de interes naţional care se supun referendumului şi data desfãşurãrii acestuia şi cã, potrivit art. 100 alin. (1) din Legea fundamentalã, decretul a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 22 octombrie 2009 şi a fost adus la cunoştinţa publicã prin presã, radio şi televiziune.
Argumentele formulate de autorii contestaţiei în sensul anulãrii, ca fiind nelegal, a decretului prezidenţial, motivat de faptul cã a fost emis "cu abuz de putere şi cu deturnare de putere" nu pot fi primite de Curtea Constituţionalã, deoarece aceste consideraţii nu dovedesc nesocotirea normelor şi principiilor constituţionale pe care Legea fundamentalã le are în vedere pentru exercitarea atribuţiei prevãzute de art. 146 lit. i) din Constituţie.
II. Cu privire la cererea referitoare la infirmarea rezultatelor referendumului naţional consultativ desfãşurat în data de 22 octombrie 2009, întemeiatã pe dispoziţiile art. 146 lit. i) din Constituţie, Curtea constatã cã este neîntemeiatã.
Faptul cã cele douã momente electorale - alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie 2009 şi desfãşurarea referendumului naţional consultativ - au avut aceeaşi perioadã de campanie electoralã nu poate fi considerat ca fiind contrar normelor Constituţiei. De asemenea, faptul cã în cadrul campaniei electorale prezidenţiale s-au organizat diverse acţiuni, au fost susţinute anumite opinii, întãrite de anumite exemple referitoare la structura şi componenţa parlamentelor din diverse state ale Uniunii Europene, sau a costurilor pe care un anumit tip de organizare a autoritãţii legislative îl presupune, nu este de naturã sã vicieze rezultatele celor douã scrutine astfel încât sã conducã la infirmarea rezultatelor referendumului, cum solicitã autorii contestaţiei. Asemenea manifestãri sunt specifice perioadei de campanie electoralã, care, în acest caz, a coincis cu perioada de campanie pentru referendum, cetãţeanul având însã posibilitatea sã discearnã şi sã opteze în mod conştient, în funcţie de propria convingere.
Aşadar, Curtea Constituţionalã constatã cã susţinerile contestatorilor au în vedere fie interpretãri subiective ale unor manifestãri desfãşurate în timpul campaniei electorale prezidenţiale şi pentru referendum, fie chiar aspecte de fapt ce vizeazã un anumit comportament al Preşedintelui României în contextul acestei campanii, fãrã însã ca toate acestea sã evidenţieze reale încãlcãri ale dispoziţiilor fundamentale, care sã punã la îndoialã validitatea referendumului naţional consultativ desfãşurat în data de 22 noiembrie 2009 sub aspectul vicierii consimţãmântului cetãţenilor.
În final, Curtea observã cã, deşi stabilirea datei desfãşurãrii unui referendum naţional consultativ cu privire la probleme de interes naţional se include în prerogativa exclusivã a Preşedintelui României stabilitã de art. 90 din Constituţie, totuşi, pentru a se evita orice suspiciuni cu privire la rezultatele alegerilor, respectiv ale referendumului, este indicat ca cele douã operaţiuni electorale sã nu fie organizate în aceeaşi zi, chiar dacã argumente practice, de ordin financiar, ar justifica organizarea acestora simultan.
Având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile art. 146 lit. i) din Constituţie, ale art. 11 alin. (1) lit. B.c), ale <>art. 46 şi 47 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi ale <>art. 45 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge contestaţia formulatã de Asociaţia "Pro Democraţia" şi Agenţia de Monitorizare a Presei privind nerespectarea procedurii pentru organizarea şi desfãşurarea Referendumului naţional consultativ din data de 22 noiembrie 2009.
Definitivã şi general obligatorie.
Dezbaterile au avut loc în data de 26 noiembrie 2009 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
