Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 314 din 20 aprilie 1999 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii viei si vinului nr. 67/1997 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 314 din 20 aprilie 1999 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii viei si vinului nr. 67/1997

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 197 din 6 mai 1999
Comenteaza legea

În temeiul prevederilor <>art. 36 şi 44 din Legea viei şi vinului nr. 67/1997 ,

Guvernul României hotãrãşte:

ART. 1
Se aproba Regulamentul de aplicare a <>Legii viei şi vinului nr. 67/1997 , prevãzut în anexa nr. 1.
ART. 2
(1) Se organizeazã şi funcţioneazã Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, cu sediul în Bucureşti, bd Carol I nr. 24, sectorul 3.
(2) Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol va funcţiona în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, cu prevederile <>Legii viei şi vinului nr. 67/1997 şi cu regulamentul prevãzut în anexa nr. 1.
(3) Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol are structuri organizatorice în cadrul Direcţiei producţiei vegetale şi animale din Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi în cadrul direcţiilor generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene şi a municipiului Bucureşti, care se aproba prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
(4) Personalul încadrat la Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol este salarizat din bugetul de stat aprobat anual pentru Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, potrivit prevederilor anexei nr. V la <>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica, cu modificãrile ulterioare.
(5) Cheltuielile curente şi de capital ale Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol se finanţeazã din bugetul de stat aprobat anual pentru Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
ART. 3
(1) Se organizeazã şi funcţioneazã Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi alte Produse Vitivinicole (O.N.D.O.V.), denumit în continuare O.N.D.O.V., în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, cu sediul în Bucureşti, bd Carol I nr. 24, sectorul 3.
(2) O.N.D.O.V. va funcţiona în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, cu prevederile <>Legii viei şi vinului nr. 67/1997 şi cu regulamentul prevãzut în anexa nr. 1.
(3) O.N.D.O.V. are structuri organizatorice în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi la unitãţile de cercetare şi producţie vitivinicolã, care se aproba prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
(4) Personalul încadrat la O.N.D.O.V. este salarizat potrivit dispoziţiilor legale referitoare la instituţiile publice finanţate integral din venituri extrabugetare.
(5) Cheltuielile curente şi de capital ale O.N.D.O.V. se finanţeazã integral din venituri extrabugetare.
ART. 4
(1) Se organizeazã şi funcţioneazã Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (O.N.V.V.), denumit în continuare O.N.V.V., în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, cu sediul la Institutul de Cercetãri pentru Viticultura şi Vinificaţie din comuna Valea Calugareasca, judeţul Prahova.
(2) O.N.V.V. va funcţiona în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, cu prevederile <>Legii viei şi vinului nr. 67/1997 şi cu regulamentul prevãzut în anexa nr. 1.
(3) Structura organizatoricã şi atribuţiile O.N.V.V. se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
(4) Personalul încadrat la Secretariatul permanent al O.N.V.V. este salarizat potrivit reglementãrilor legale în vigoare privind instituţiile publice finanţate integral din venituri extrabugetare.
(5) Cheltuielile curente şi de capital ale O.N.V.V. se finanţeazã integral din venituri extrabugetare.
ART. 5
(1) Contractele externe încheiate pentru vinuri şi alte bãuturi pe baza de must şi vin, aflate în derulare, se vor executa în condiţiile legii.
(2) Etichetele pentru vinuri şi alte produse pe baza de must şi vin, destinate comercializãrii pe piata interna, tipãrite şi aflate la producãtori, se utilizeazã pana la epuizarea stocului, dar nu mai târziu de 30 iunie 1999.
(3) Dupã epuizarea stocului modul de inscriptionare a noilor etichete se va face conform prevederilor pct. 77-87 din regulament.
ART. 6
Pentru realizarea armonizarii reglementãrilor în domeniu cu cele ale Uniunii Europene şi cu recomandãrile Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului, prevederile regulamentului, care au caracter tehnic, pot fi modificate sau completate periodic, prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 7
Anexa nr. 2 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 6/1999 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 21 ianuarie 1999, se completeazã potrivit anexei nr. 2.
ART. 8
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemneazã:
--------------
p. Ministrul agriculturii
şi alimentaţiei,
Ştefan Pete,
secretar de stat

Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes

p. Ministrul industriei
şi comerţului,
Sorin Potanc,
secretar de stat

Ministrul muncii
şi protecţiei sociale,
Alexandru Athanasiu

p. Ministrul sãnãtãţii,
Alexandru Ciocalteu,
secretar de stat

ANEXA 1

REGULAMENT
de aplicare a <>Legii viei şi vinului nr. 67/1997

CAP. 1
Condiţiile de delimitare teritorialã a arealelor viticole
1. Delimitarea teritorialã a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine, se realizeazã prin intermediul lucrãrilor de întocmire a cadastrului viticol potrivit prevederilor <>art. 5 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea viei şi vinului nr. 67/1997 , denumita în continuare lege.
2. Prin normele de întocmire a cadastrului viticol care vor fi stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, împreunã cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, se va prevedea ca lucrãrile de delimitare a arealelor viticole sa se facã de cãtre specialiştii din domeniul evidentei funciare, în colaborare cu specialişti din domeniul viticulturii şi vinificaţiei şi cu reprezentanţii producãtorilor viticoli, constituiţi în comisii judeţene, urmând ca acestea sa fie definitivate de o comisie centrala constituitã la nivelul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.
Componenta comisiei centrale şi a comisiilor judeţene pentru efectuarea delimitãrii teritoriale a arealelor viticole prin intermediul lucrãrilor de întocmire a cadastrului viticol şi modul de funcţionare a lor se vor stabili prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
3. Pana la finalizarea delimitãrii arealelor viticole potrivit prevederilor pct. 2 Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei va realiza actualizarea lucrãrilor de nominalizare a arealelor viticole, pe podgorii şi centre viticole, şi de stabilire a teritoriilor care intra în componenta acestora, pana la nivel de comune şi sate. Forma actualizatã a acestor lucrãri va fi aprobatã prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
CAP. 2
Normele de înfiinţare, întreţinere şi defrişare a plantaţiilor de vita de vie
A. Materialul sãditor viticol
4. Definiţiile pentru categoriile de material sãditor viticol şi de material de înmulţire, prevãzute la art. 6 din lege, sunt indicate în lista nr. 1 din prezentul regulament.
5. Categoriile biologice de material sãditor viticol admise pentru producere în România sunt urmãtoarele:
a) materialul amelioratorului;
b) material prebaza;
c) material baza;
d) material certificat;
e) material standard.
Definiţiile acestor categorii sunt date în lista nr. 1.
6. Producerea materialului sãditor viticol se realizeazã în urmãtoarele tipuri de plantaţii viticole:
a) plantaţii de conservare;
b) plantaţii de preinmultire;
c) plantaţii-mama de portaltoi;
d) plantaţii-mama de soiuri roditoare;
e) plantaţii de producţie recunoscute;
f) şcoli de vite.
Definiţiile acestor tipuri de plantaţii viticole sunt date în lista nr. 2 din prezentul regulament.
7. Producerea materialului sãditor viticol se realizeazã în urmãtoarele tipuri de unitãţi:
a) unitãţi de selecţie;
b) unitãţi de preinmultire;
c) unitãţi de înmulţire;
d) unitãţi de producţie.
Definiţiile acestor unitãţi sunt date în lista nr. 2.
B. Înfiinţarea plantaţiilor de vita de vie
8. Zonarea soiurilor de vita de vie, recomandate şi autorizate pentru cultura în cadrul fiecãrui areal viticol, se aproba prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei, cu avizul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului (O.N.V.V.), denumit în continuare O.N.V.V.
Actualizarea acestei lucrãri se face în baza propunerilor Institutului de Cercetãri pentru Viticultura şi Vinificaţie şi ale staţiunilor de cercetãri vitivinicole, prin consultarea specialiştilor din domeniu, cu avizul direcţiilor generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene şi al O.N.V.V.
9. Autorizaţiile de plantare se elibereazã de cãtre direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene şi a municipiului Bucureşti, în baza cererilor adresate acestora de cãtre producãtorii interesaţi, în condiţiile prevãzute de art. 10 din lege. Autorizaţiile de plantare se referã la suprafata totalã care urmeazã sa fie plantata de un producãtor, persoana fizica sau juridicã, eşalonat pe mai mulţi ani.
Autorizaţia de plantare cuprinde urmãtoarele elemente:
a) numele/denumirea producãtorului, persoana fizica sau juridicã;
b) adresa/sediul producãtorului;
c) locul plantarii: podgorie, centru viticol, iar dacã plantatia se înfiinţeazã în arealul viticol: comuna, satul, tarlaua, parcela, punctul cu denumirea cunoscutã local;
d) suprafata care se planteaza: totalã, din care, pe ani;
e) soiul/soiurile folosite la plantare;
f) distanţele de plantare între randuri şi pe rând.
10. Cererile pentru eliberarea autorizaţiilor de plantare se depun la direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene şi a municipiului Bucureşti cu cel puţin o luna înainte de data infiintarii plantaţiei. Ele vor conţine toate informaţiile necesare pentru completarea autorizaţiei de plantare şi vor fi vizate de cãtre specialistul de la centrul agricol teritorial şi de reprezentantul din teritoriu al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol.
În cazul infiintarii de plantaţii pe o suprafata mai mare de 3 ha, considerate ca suprafeţe totale pe un producãtor viticol, persoana fizica sau juridicã, la cererea pentru eliberarea autorizaţiei de plantare se va anexa proiectul de înfiinţare a plantaţiei viticole, vizat de cãtre unitatea de cercetare vitivinicolã din zona.
Proiectele pot fi întocmite de cãtre unitãţi de cercetare vitivinicolã sau de agenţi, specialişti, autorizaţi de cãtre direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu avizul unitãţii de cercetare vitivinicolã din zona.
11. Înfiinţarea de plantaţii de vita de vie sub forma de noi parcele încadrate în masive viticole se va face ţinându-se seama de condiţia adoptãrii de soluţii privind orientarea randurilor, alegerea distantelor de plantare şi asigurarea zonelor de întoarcere care sa nu împiedice executarea lucrãrilor de întreţinere a viilor, de acces în plantaţii, precum şi a celor de întreţinere şi exploatare a lucrãrilor hidroameliorative.
12. Prin hibrizi direct producãtori se înţelege vitele obţinute prin hibridari interspecifice între genitori americani sau euro-americani din prima şi a doua generaţie, rezistente la filoxera şi la unele boli criptogamice, cu caracteristici inferioare ale strugurilor şi vinurilor.
Soiurile din aceasta grupa, care intra în categoria celor interzise la plantare, conform prevederilor art. 11 din lege, precum şi cele obţinute prin hibridari complexe, admise pentru cultura, vor fi stabilite prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
C. Întreţinerea plantaţiilor de vita de vie
13. Deţinãtorii de plantaţii de vita de vie sunt obligaţi sa aplice lucrãri de întreţinere a acestora, care sa asigure obţinerea unor recolte de struguri normale din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
14. Institutul de Cercetãri pentru Viticultura şi Vinificaţie, împreunã cu reţeaua sa de unitãţi zonale, va elabora norme tehnice de cultura a viţei de vie, adaptate diferitelor zone şi tipuri de plantaţii, care vor fi puse la dispoziţie producãtorilor viticoli prin grija Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.
15. Cultivatorii de vita de vie au obligaţia de a asigura conservarea amenajãrilor pedo- şi hidroameliorative existente pe suprafeţele pe care aceştia le deţin.
În acest scop ei se vor îngriji de întreţinerea taluzelor pe terenurile terasate, de curatarea şi repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanţi, de menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de irigaţii, precum şi de conservarea cãilor de acces, a drumurilor de exploatare şi a zonelor de întoarcere.
Distrugerea sau deteriorarea amenajãrilor pedo- şi hidroameliorative constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit prevederilor art. 38 lit. a) din lege.
D. Defrişarea plantaţiilor de vita de vie
16. Autorizaţiile de defrişare a plantaţiilor de vita de vie din soiuri nobile şi de portaltoi se elibereazã de cãtre direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene şi a municipiului Bucureşti, în baza cererilor adresate acestora de cãtre deţinãtorii plantaţiilor de vita de vie.
Autorizaţia de defrişare cuprinde urmãtoarele elemente:
a) numele/denumirea deţinãtorului, persoana fizica sau juridicã;
b) adresa/sediul deţinãtorului;
c) amplasarea plantaţiei: podgorie, centru viticol, iar dacã plantatia se afla în areal viticol: comuna, satul, tarlaua, parcela şi punctul cu denumirea cunoscutã local;
d) suprafata supusã defrişãrii;
e) data defrişãrii: anul, luna, perioada de început-sfârşit;
f) soiul/soiurile din plantatia supusã defrişãrii;
g) varsta plantaţiei - numãr de ani;
h) procentul de goluri din plantaţii;
i) motivele invocate pentru propunerea de defrişare;
j) folosinta care se da terenului propus pentru defrişare.
17. Condiţia de obţinere a autorizaţiei de defrişare a plantaţiilor de vita de vie din soiuri nobile şi de portaltoi pentru suprafeţe mai mari de 0,1 ha anual, de fiecare deţinãtor, se referã la suprafata totalã de plantaţii propuse la defrişare pentru o perioada de 5 ani.
18. Cererile pentru eliberarea autorizaţiilor de defrişare a plantaţiilor de vita de vie din soiuri nobile şi de portaltoi se depun la direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene şi a municipiului Bucureşti cu cel puţin 6 luni înainte de data defrişãrii. Ele vor conţine toate informaţiile necesare pentru completarea autorizaţiei de defrişare şi vor fi vizate de cãtre specialistul de la centrul agricol teritorial şi de reprezentantul din teritoriu al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol.
19. Defrişarea plantaţiilor de vita de vie din soiuri de hibrizi direct producãtori se poate face fãrã autorizaţie de defrişare, indiferent de suprafata.
CAP. 3
Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã vinurile şi produsele pe baza de must, vin şi subproduse vinicole proprii consumului uman direct
A. Clasificarea vinurilor şi a altor produse pe baza de must, vin şi subproduse vinicole
I. Vinurile
20. Vinurile, indiferent de categoria de calitate (de consum curent, de calitate şi speciale), pot avea urmãtoarele culori: alb, roz şi roşu, în diferite nuante.
a) Vinurile de consum curent
21. Vinurile de consum curent, în funcţie de tãria alcoolicã dobandita, se clasifica astfel:
a) vin de masa, cu tãria alcoolicã cuprinsã între 8,5% şi 9,5% în volume;
b) vin de masa superior, cu tãria alcoolicã de peste 9,5% în volume.
Din categoria vinurilor de consum curent face parte şi vinul pelin, a cãrui definitie este data în lista nr. 3.
22. Vinurile de consum curent pot fi obţinute şi din soiuri cu rezistenta sporitã la boli, rezultate prin hibridari complexe, admise pentru cultura.
23. Vinurile de hibrizi, obţinute din soiurile de hibrizi direct producãtori, nu se încadreazã în categoria vinurilor de consum curent, ele formând o categorie separatã, care se valorifica potrivit prevederilor art. 17 din lege.
Cele destinate comercializãrii vor avea o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 8,5% în volume.
b) Vinurile de calitate
24. Vinurile de calitate, în funcţie de nivelul lor calitativ, determinat de arealul de producere, de soiul sau de sortimentul de soiuri şi de tehnologia aplicatã, pot fi:
a) vinuri de calitate superioarã - VS, având o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 10% în volume;
b) vinuri cu denumire de origine, având o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 10,5% în volume.
Vinurile de calitate superioarã - VS pot fi exportate sub denumiri generice de Landwein, Vin de Pays, Country Wine sau altele similare, cu menţionarea indicatiei geografice recunoscute. Pentru aceste vinuri se admite ca nivelul minim al tãriei alcoolice totale sa fie de 10% în volume, iar cel al tãriei alcoolice dobândite, de 9% în volume.
25. Vinurile cu denumire de origine pot fi:
a) vinuri cu denumire de origine controlatã - DOC;
b) vinuri cu denumire de origine controlatã şi trepte de calitate - DOCC.
Vinurile cu denumire de origine controlatã - DOC trebuie sa provinã din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 180 g/l.
Vinurile cu denumire de origine şi trepte de calitate - DOCC se pot încadra, în funcţie de stadiul de maturare a strugurilor la cules şi de caracteristicile lor calitative şi de compoziţie, în urmãtoarele categorii:
a) cules la maturitatea deplina - DOCC-CMD: vinuri provenite din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 196 g/l;
b) cules târziu - DOCC-CT: vinuri provenite din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 220 g/l.
Pentru producerea de vinuri roşii seci din aceasta categorie recoltarea strugurilor poate fi facuta la un conţinut în zaharuri de minimun 204 g/l;
c) cules la innobilarea boabelor - DOCC-CIB: vinuri obţinute din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 240 g/l, cu atac de "mucegai nobil" sau culesi la stafidirea boabelor.
Principalele caracteristici de compoziţie şi de calitate pentru fiecare tip de vin cu denumire de origine, din categoriile DOC şi DOCC, precum şi modul lor de obţinere se stabilesc prin deciziile de acordare a dreptului de producere a vinurilor cu denumire de origine.
26. În funcţie de conţinutul lor în zaharuri, vinurile de consum curent şi de calitate pot fi:
a) seci, cu un conţinut în zaharuri de pana la 4 g/l inclusiv;
b) demiseci, cu un conţinut în zaharuri cuprins între 4,01 g/l şi 12 g/l inclusiv;
c) demidulci, cu un conţinut în zaharuri cuprins între 12,01 g/l şi 50 g/l inclusiv;
d) dulci, cu un conţinut în zaharuri de peste 50 g/l.
c) Vinurile speciale
Din categoria vinurilor speciale fac parte: Vinurile spumante
27. În funcţie de procesul tehnologic de obţinere, vinurile spumante se împart în:
a) vinuri spumante obţinute prin fermentare în butelii;
b) vinuri spumante obţinute prin fermentare în butelii şi transvazate în rezervoare - procedeul prin transvazare;
c) vinuri spumante obţinute prin fermentare în rezervoare.
28. În funcţie de conţinutul în zaharuri, vinurile spumante se împart astfel:
a) extra brut - între 0-6 g/l;
b) brut - între 6-15 g/l;
c) extra sec - între 12-20 g/l;
d) sec - între 17-35 g/l;
e) demisec - între 33-50 g/l;
f) dulce - peste 50 g/l.
29. Din grupa vinurilor spumante face parte şi vinul Muscat spumant, a cãrui definitie este data în lista nr. 3.
30. Anumite vinuri spumante, produse în condiţii speciale şi caracterizate prin însuşiri de inalta calitate, vor putea purta denumiri de origine.
Vinurile spumoase
31. Dupã conţinutul în zaharuri, vinurile spumoase se grupeazã în:
a) seci - pana la 12 g/l;
b) demiseci - între 12-30 g/l;
c) demidulci - peste 30 g/l.
Vinurile perlante şi petiante
32. Din categoria altor vinuri cu conţinut în dioxid de carbon, autorizate pentru producere, fac parte vinurile perlante şi vinurile petiante, ale cãror definiţii sunt date în lista nr. 3.
Vinurile aromatizate
33. Din grupa vinurilor aromatizate fac parte:
a) vermutul;
b) alte vinuri aromatizate.
Definitia vermutului este data în lista nr. 3.
34. Dupã conţinutul în zaharuri, vermuturile se clasifica astfel:
a) extraseci - pana la 12 g/l;
b) seci - între 12-40 g/l;
c) demiseci - între 40-80 g/l;
d) dulci - peste 80 g/l.
Vinurile licoroase
35. Din grupa vinurilor speciale fac parte şi vinurile licoroase, a cãror definitie este data în anexa nr. 2 la lege.
II. Alte produse pe baza de must şi vin a) Produse pe baza de must
36. Din categoria altor produse pe baza de must fac parte:
a) mustul tãiat;
b) mustul de struguri concentrat;
c) mustul de struguri concentrat rectificat;
d) sucul de struguri;
e) sucul de struguri concentrat;
f) sucul de struguri impregnat cu dioxid de carbon;
g) bãutura spumanta slab alcoolicã din struguri - tip petillant de raisins;
h) mistelul;
i) tulburelul.
Definiţiile produselor menţionate sunt indicate în lege şi în lista nr. 3.
b) Produse pe baza de vin
37. Din categoria produselor pe baza de vin fac parte:
a) vinul alcoolizat;
b) distilatul de vin;
c) vinarsul;
d) rachiul de vin;
e) oţetul din vin.
Definiţiile produselor menţionate sunt indicate în lege şi în lista nr. 3.
38. Vinarsurile se clasifica în urmãtoarele categorii:
a) vinarsuri comune;
b) vinarsuri superioare;
c) vinarsuri cu denumire de origine controlatã.
Menţiunile privind nivelul calitativ al acestor categorii, inclusiv durata invechirii vinarsurilor se stabilesc prin standarde.
III. Produsele pe baza de subproduse vinicole
39. Din categoria produselor obţinute din subproduse vinicole fac parte:
a) alcoolul de origine viticolã;
b) rachiul de drojdie;
c) spuma de drojdie;
d) rachiul de tescovina;
e) rachiul aromat de tescovina;
f) pichetul.
Pichetul este destinat exclusiv industrializarii, fiind interzisã comercializarea sa pentru consumul uman direct.
Definiţiile produselor menţionate sunt indicate în lege şi în lista nr. 3.
40. Prin prelucrarea drojdiei de vin şi a tescovinei de struguri se pot obţine şi alte produse ca: acid tartric, coloranti naturali, ulei din seminţe, tanin, furaje, composturi şi altele asemenea.
B. Caracteristici organoleptice şi de compoziţie chimica ale vinurilor, produselor pe baza de must, vin şi subproduse vinicole
41. Vinurile proprii consumului uman direct, altele decât cele speciale, trebuie sa prezinte, în momentul comercializãrii lor, urmãtoarele caracteristici organoleptice şi de compoziţie chimica:
a) însuşiri organoleptice caracteristice categoriei de calitate şi tipului de vin, soiului sau sortimentului de soiuri, podgoriei, centrului viticol sau arealului delimitat pentru cele cu denumire de origine; vinurile trebuie sa fie fãrã defecte de miros şi de gust;
b) tãria alcoolicã la 20 gr C - minimum 8,5% alcool dobândit în volume şi, respectiv, conţinutul în alcool corespunzãtor categoriei de calitate şi tipului de vin;
c) aciditate totalã - minimum 4,5 g/l, exprimatã în acid tartric (60 miliechivalenti pe litru);
d) aciditate volatila mai mica de 18 miliechivalenti pe litru (1,08 g/l, exprimatã în acid acetic) pentru vinurile albe şi roze şi mai mica de 20 miliechivalenti pe litru (1,2 g/l, exprimatã în acid acetic) pentru vinurile roşii. Aceste limite pot fi depasite numai pentru unele vinuri vechi, produse dupã tehnologii speciale;
e) extract sec nereducator, minimum:
1. pentru vinurile de consum curent albe şi roze - 15 g/l;
2. pentru vinurile de consum curent roşii - 16 g/l;
3. pentru vinurile de calitate superioarã - VS - albe şi roze - 18 g/l;
4. pentru vinurile de calitate superioarã - VS - roşii - 19 g/l;
5. pentru vinurile de calitate superioarã cu denumire de origine, albe şi roze - 19 g/l pentru vinurile DOC şi 21 g/l pentru vinurile DOCC;
6. pentru vinurile de calitate superioarã cu denumire de origine, roşii - 21 g/l pentru vinurile DOC şi 23 g/l pentru vinurile DOCC.
În anii nefavorabili se poate admite punerea în consum a unor vinuri de consum curent şi de calitate superioarã - VS, cu un extract nereducator mai mic cu 1 g/l fata de limitele menţionate;
f) dioxid de sulf total, în urmãtoarele limite maximale determinate în momentul punerii în consum:
1. vinuri roşii, seci - 160 mg/l;
2. vinuri albe şi roze, seci - 210 mg/l;
3. vinuri roşii, demiseci - 210 mg/l;
4. vinuri albe şi roze, demiseci - 260 mg/l;
5. vinuri demidulci şi dulci - 300 mg/l;
6. vinuri provenite din struguri culesi la supramaturare, bogate în zaharuri şi enzime oxidazice, de Cotnari, Murfatlar, Tarnave, Pietroasa - 350 mg/l;


    g) aluminiu                     - maximum 8 mg/l;
    h) arsen                        - maximum 0,2 mg/l;
    i) bor (exprimat în acid boric) - maximum 80 mg/l;
    j) brom                         - maximum 1 mg/l;
    k) cadmiu                       - maximum 0,01 mg/l;
    l) cupru                        - maximum 1 mg/l;
    m) fluor                        - maximum 1 mg/l;
    n) plumb                        - maximum 0,2 mg/l;
    o) staniu                       - maximum 1 mg/l;
    p) zinc                         - maximum 5 mg/l;
    r) metanol                      - maximum 150 mg/l pentru vinurile albe                     
                                      şi roze şi 300 mg/l pentru vinurile roşii;


s) sulfati, exprimati în sulfat de potasiu - maximum 1 g/l, cu urmãtoarele excepţii: maximum 1,5 g/l pentru vinurile cu invechire de cel puţin 2 ani, în vase, pentru cele indulcite şi pentru cele obţinute prin adaosul în must sau în vin de alcool sau distilat de vin; maximum 2 g/l pentru vinurile obţinute prin adaos de must concentrat; maximum 2,5 g/l pentru vinurile obţinute prin evoluţie sub pelicula;
s(,)) acid citric - maximum 1 g/l;
t) sodiu excedentar - maximum 60 mg/l, limita care poate fi depãşitã pentru vinurile obţinute din plantaţii amplasate pe soluri saraturoase;
u) diglucozidul malvidinei - maximum 15 mg/l pentru vinurile roşii obţinute din struguri proveniţi din soiuri nobile.
42. Sunt improprii consumului uman direct:
a) vinurile otetite, manitate, balosite şi cele cu miros de hidrogen sulfurat, de mucegai sau cu alte mirosuri strãine;
b) lichidul rezultat din spalarea tescovinei - pichet;
c) vinurile produse prin folosirea unor practici şi tratamente neautorizate sau falsificate, precum şi cele ale cãror componente nu se încadreazã în limitele prevãzute la pct. 41.
Vinurile improprii consumului uman direct sunt destinate, dupã caz, distilarii sau producerii oţetului.
43. Mustul de struguri concentrat rectificat, definit la pct. 5 din anexa nr. 2 la lege, trebuie sa prezinte urmãtoarele caracteristici:
a) un pH de maximum 5, determinat la 25 gr Brix;
b) densitate optica, la 425 nm, de maximum 0,100, la o grosime a stratului de lichid de 1 cm, la 25 gr Brix;
c) un conţinut în zaharoza nedecelabil;
d) un indice Folin-Ciocalteau de maximum 6, determinat la 25 gr Brix;
e) aciditate titrabila de cel mult 15 miliechivalenti pe kilogramul de zaharuri totale;
f) un conţinut în dioxid de sulf de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;
g) un conţinut în cationi totali de maximum 8 miliechivalenti pe kilogramul de zaharuri totale;
h) conductivitate care sa nu depãşeascã 120 micro Simens pe centimetru, la 25 gr Brix şi la 20 gr C;
i) un conţinut în hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;
j) prezenta mezoinozitolului.
44. Vinarsul, definit la pct. 15 din anexa nr. 2 la lege, poate fi pus în consum dacã îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) nu prezintã gusturi particulare neplacute;
b) este obţinut din distilate provenite din vinuri netratate cu schimbatori de ioni, raze ultraviolete sau ionizante.
Conţinutul vinarsului în metale nu poate depãşi urmãtoarele limite:
a) arsen - 0,05 mg/l;
b) cupru - 5,0 mg/l;
c) plumb - 0,3 mg/l.
Limitele conţinutului vinarsului în alte componente, raportate la 100 ml alcool anhidru, sunt urmãtoarele:
a) alcool metilic - maximum 200 mg;
b) aciditate totalã, exprimatã în acid acetic - maximum 400 mg;
c) esteri, exprimati în acetat de etil - între 75 mg şi 500 mg;
d) alcooli superiori, exprimati în alcool izoamilic - maxi- mum 400 mg;
e) aldehide, exprimate în aldehida aceticã - între 5 mg şi 60 mg;
f) furfural - maximum 2 mg;
g) acid cianhidric - absent.
Aceste limite se vor diferentia, în funcţie de calitatea şi de vechimea vinarsurilor, prin standarde tehnice.
45. Pentru rachiurile de vin şi cele obţinute din drojdie de vin şi tescovina de struguri se stabilesc urmãtoarele limite ale conţinutului în compuşi raportati la 100 ml alcool anhidru:
a) alcool metilic - maximum 1.000 mg;
b) esteri, exprimati în acetat de etil - între 100 mg şi 600 mg;
c) alcooli superiori, exprimati în alcool izoamilic - între 100 mg şi 750 mg;
d) aciditate totalã, exprimatã în acid acetic - între 100 mg şi 750 mg;
e) aldehide, exprimate în aldehida aceticã - între 5 mg şi 80 mg;
f) furfural - maximum 2 mg;
g) acid cianhidric - urme.
Limitele de conţinut pentru metale sunt cele stabilite pentru vinars la pct. 44.
CAP. 4
Practicile şi tratamentele tehnologice autorizate
46. Practicile şi tratamentele utilizate în obţinerea vinurilor şi a bãuturilor pe baza de must şi vin trebuie sa asigure o buna elaborare, conservare şi evoluţie a produselor respective. Aplicarea lor nu trebuie sa conducã la modificãri ale compoziţiei acestor bãuturi în afarã unor limite normale, asigurând pãstrarea însuşirilor de naturaleţe, autenticitate şi legalitate pentru fiecare produs în parte.
47. Practicile şi tratamentele autorizate a se aplica strugurilor proaspeţi, mustului de struguri, mustului de struguri parţial fermentat, mustului de struguri destinat concentrarii şi vinului nou în fermentare sunt urmãtoarele:
47.1. trierea, cu ocazia culesului, a strugurilor sanatosi de cei avariati sau cu coacere incompleta. Separarea, la cules, a strugurilor, fragmentelor de struguri sau a boabelor atacate de mucegai nobil sau cu un grad avansat de stafidire, în vederea obţinerii de vinuri dulci cu denumire de origine;
47.2. spalarea strugurilor, la nevoie, atunci când aceştia sunt destinaţi producerii sucurilor, urmatã de zvantare;
47.3. zdrobirea boabelor;
47.4. dezbrobonirea sau desciorchinarea strugurilor;
47.5. tratarea strugurilor, mustuielii şi musturilor cu anhidrida sulfuroasa, bisulfit de potasiu sau metabisulfit de potasiu. În cazul folosirii soluţiilor apoase de anhidrida sulfuroasa, concentratia acestora nu trebuie sa fie mai mica de 5%;
47.6. tratarea mustului sau mustuielii cu enzime pectolitice şi cu preparate enzimatice de betaglucanaza;
47.7. macerarea mustuielii pentru obţinerea de vinuri roşii, roze sau aromate, precum şi a celor rezultate din struguri stafiditi sau atacati de mucegai nobil, prin asigurarea contactului mai mult sau mai puţin prelungit între must şi pãrţile solide ale strugurilor;
47.8. macerarea carbonica;
47.9. tratamentul termic al mustuielii pentru producerea de vinuri roşii din struguri slab colorati sau atacati de putregai cenusiu, fãrã ca prin acest procedeu sa se producã o concentrare sau o diluare a mustului. Este interzisã încãlzirea mustuielii prin injectare de vapori de apa;
47.10. scurgerea mustului, statica sau dinamica;
47.11. presarea strugurilor nezdrobiţi, a mustuielii sau a boştinei;
47.12. limpezirea sau deburbarea mustului destinat producerii vinurilor albe pe cale gravitationala, cu sau fãrã rãcire, prin centrifugare sau filtrare cu sau fãrã adjuvanti de filtrare inerti;
47.13. pasteurizarea mustului;
47.14. refrigerarea mustului, urmatã de stocarea sa la temperaturi scãzute, în vederea folosirii sale ca materie prima pentru producerea de bãuturi nealcoolice sau slab alcoolice, cu sau fãrã conţinut în dioxid de carbon, precum şi pentru utilizarea ca partener cu "rezerva de zahãr" în producerea de vinuri demiseci şi demidulci;
47.15. tratarea musturilor, în vederea limpezirii, cu una sau mai multe dintre urmãtoarele substanţe de uz oenologic: gelatina alimentara, clei de peste, cazeina sau cazeinat de potasiu, albumina de origine animala, bentonita, dioxid de siliciu sub forma de gel sau de soluţii coloidale, caolin, tanin;
47.16. insamantarea mustului cu maiele de drojdie preparate din levuri selecţionate sau din microflora spontana;
47.17. adaosul, ca stimulenti ai fermentaţiei alcoolice, al unor substanţe chimice - "factori de creştere". Ca stimulenti se pot folosi:
- fosfat diamoniu sau sulfat de amoniu, singuri sau în amestec, pana la limita maxima de 0,3 g/l;
- sulfit de amoniu sau bisulfit de amoniu, singuri sau în amestec, pana la limita maxima de 0,2 g/l;
- diclorhidrat de tiamina, în limita a 0,6 mg/l exprimatã în tiamina;
47.18. folosirea maielelor de bacterii lactice pentru producerea fermentaţiei malolactice - dezacidifiere microbiologica;
47.19. racirea mustului în fermentare pentru evitarea creşterii temperaturii acestuia peste limitele admisibile tehnologic;
47.20. corectarea aciditatii totale a mustului - acidifie- rea musturilor, în anii cu deficit de aciditate, prin adaos de acid tartric în doza de maximum 2,5 g/l;
47.21. reducerea aciditatii totale a musturilor - dezaci- difierea chimica, prin adaos de tartrat neutru de potasiu, carbonat acid de potasiu sau carbonat de calciu. Vinul obţinut din must dezacidifiat trebuie sa conţinã cel puţin 1 g/l acid tartric. Tratamentul se aplica, în cazuri excepţionale, la musturile cu aciditate totalã ridicatã;
47.22. folosirea preparatelor din membrane celulare de levuri, în limita a 40 g/hl;
47.23. în anii cu condiţii nefavorabile, se poate practica, potrivit prevederilor art. 21 din lege, imbogatirea musturilor în zahãr, în vederea ridicãrii potenţialului alcoolic al vinurilor prin urmãtoarele practici:
a) adaos de zaharoza - saptalizare, must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat;
b) deshidratare parţialã.
Imbogatirea musturilor în zahãr poate fi facuta cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
a) folosirea uneia dintre operaţiunile menţionate mai sus exclude posibilitatea utilizãrii celorlalte;
b) adaosul de zaharoza poate fi practicat numai în cazul producerii vinurilor seci;
c) adaosul de must concentrat sau de must concentrat rectificat nu poate avea ca efect mãrirea volumului iniţial al mustului de struguri, al mustului parţial fermentat sau al vinului nou încã în fermentare cu mai mult de 6,5%;
d) concentrarea mustului în vederea deshidratarii sale parţiale nu poate determina o reducere cu mai mult de 20% a volumului sau iniţial;
e) pentru producerea de vinuri cu denumire de origine, mustul trebuie sa provinã din struguri care sa fi avut la recoltare un conţinut de minimum 170 g/l zahãr pentru vinurile DOC şi de minimum 180 g/l zahãr pentru vinurile DOCC;
f) adaosurile se fac în must sau în mustul în fermentare;
g) adaosul de zaharoza se face prin dizolvare direct în must.
Musturile care au fost corectate prin adaos de indulcitori nu pot fi supuse concentrarii.
Metodologia de acordare a dreptului de folosire a adaosurilor pentru imbogatirea musturilor în zahãr şi controlul legat de executarea acestei operaţiuni vor fi stabilite prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei;
47.24. aerarea;
47.25. desulfitarea mustului, prin folosirea exclusiva de procedee fizice;
47.26. prelucrarea strugurilor, mustuielii şi a mustului sub atmosfera inerta, prin folosirea azotului şi a anhidridei carbonice;
47.27. tratamentul cu cãrbune de uz oenologic al musturilor albe patate. Cantitatea de cãrbune utilizata trebuie sa fie mai mica de 100 g/hl must;
47.28. tratarea cu polivinilpolipirolidona, în doza de maximum 80 g/hl;
47.29. adaosul în must de alcool rectificat de origine viticolã sau agricolã sau de distilat de vin, înaintea sau în timpul fermentaţiei alcoolice, în vederea obţinerii de mistel sau de vinuri licoroase;
47.30. adaosul în must al unui agent tensioactiv - amestec de mono- şi digliceride ale acidului oleic - ca procedeu curativ pentru evitarea formãrii de spuma în timpul fermentaţiei alcoolice;
47.31. oprirea fermentaţiei alcoolice a mustului în vederea obţinerii de vinuri cu conţinut în zaharuri, prin folosire de procedee fizice: frig, caldura, filtrare, centrifugare, precum şi prin adaosul de dioxid de sulf şi bentonita;
47.32. concentrarea mustului proaspãt sau tãiat prin deshidratarea parţialã a mustului proaspãt sau tãiat, efectuatã printr-o metoda autorizata, alta decât cea de încãlzire pe foc direct;
47.33. concentrarea mustului prin osmoza inversa, cu condiţia de a nu se provoca reducerea volumului iniţial al mustului cu mai mult de 20% şi o creştere a tãriei sale alcoolice potenţiale cu mai mult de 2% în volume;
47.34. folosirea tratamentului cu carbonat de calciu cu un eventual conţinut de mici cantitãţi de sare dubla de calciu, de acid L(+) tartric şi L(-) malic şi utilizarea rasinilor schimbatoare de ioni numai în scopul producerii mustului de struguri destinat obţinerii mustului concentrat rectificat.
48. Practicile şi tratamentele autorizate a se aplica vinurilor în etapele de pãstrare, condiţionare, maturare şi imbuteliere sunt urmãtoarele:
48.1. tragerea vinului de pe drojdie, pritocul vinului;
48.2. adaosul, în vederea conservãrii şi protejãrii antioxidante a vinurilor, de anhidrida sulfuroasa, bisulfit de potasiu sau metabisulfit de potasiu, astfel ca vinurile sa nu depãşeascã, la livrarea cãtre consumatori, limitele maxime admise, prevãzute la pct. 41 lit. f). În cazul folosirii soluţiilor apoase de anhidrida sulfuroasa, concentratia acestora nu trebuie sa fie mai mica de 5%;
48.3. tratamentul cu cãrbune al vinurilor albe patate, cu condiţia ca doza de cãrbune utilizata sa fie mai mica de 100 g/hl;
48.4. limpezirea vinului prin cleire cu folosirea urmãtoarelor produse: bentonita, caolin, gelatina alimentara, clei de peste, albumina, albus de ou, lapte degresat, cazeina, preparate enzimatice de betaglucanaza, dioxid de siliciu coloidal, tanin de uz oenologic, alte substanţe de limpezire autorizate şi alginati (numai pentru producerea vinurilor spumante, cu fermentare în butelii);
48.5. limpezirea şi stabilizarea vinurilor prin centrifugare sau filtrare, cu sau fãrã adjuvanti de filtrare inerti;
48.6. tratamentul vinului cu guma arabica, înainte de imbuteliere, prin folosirea unei doze care nu poate depãşi 0,3 g/l;
48.7. adaosul în vin de acid citric, cu condiţia ca la punerea sa în consum vinul sa nu conţinã mai mult de 1 g/l acid citric;
48.8. aerarea sau oxigenarea vinului;
48.9. tratamentul vinului cu ferocianura de potasiu pentru eliminarea excesului în metale grele. Tratamentul trebuie efectuat de persoane calificate, cu respectarea condiţiilor prevãzute prin instrucţiunile de aplicare în vigoare;
48.10. tratamentul vinului cu fitat de calciu, pentru prevenirea casãrii ferice la vinurile cu conţinut ridicat în fier, dar fãrã exces de cupru;
48.11. tratamentul vinului cu acid metatartric, pentru împiedicarea precipitarii tartratului monopotasic şi a tartratului de calciu. Adaosul se face înainte de imbuteliere, în doza de cel mult 10 g/hl;
48.12. tratamentul prin frig - refrigerarea vinului, cu sau fãrã adaugare de cristale de bitartrat de potasiu, urmatã de separarea, prin mijloace fizice, a cristalelor şi coloizilor precipitati;
48.13. adaosul în vin de acid ascorbic, în doza de maximum 100 mg/l;
48.14. pasteurizarea vinurilor, în vrac sau în sticle, ca procedeu de stabilizare biologica şi de inactivare a enzimelor prezente în vin;
48.15. adaosul, în vinurile cu conţinut în zaharuri fermentescibile, de acid sorbic sau sorbat de potasiu, în doza care sa nu depãşeascã 200 mg/l, exprimatã în acid sorbic;
48.16. dezacidifierea chimica a vinurilor cu aciditate totalã excesiva, prin adaos de tartrat neutru de potasiu, bicarbonat de potasiu, carbonat de calciu conţinând eventuale mici cantitãţi de sare dubla de calciu a acizilor L(+) tartric şi L(-) malic, tartrat de calciu sau acid tartric. Vinul rezultat trebuie sa conţinã cel puţin 1 g/l acid tartric. Tratamentul se aplica în mod excepţional;
48.17. dezacidifierea biologica a vinurilor, prin folosirea bacteriilor lactice;
48.18. egalizarea şi cupajarea vinurilor.
Cupajarea vinurilor se poate efectua în urmãtoarele condiţii:
a) cupajarea vinurilor albe cu cele roşii este interzisã;
b) pentru vinurile de calitate superioarã - VS şi pentru cele cu denumire de origine se admite cupajarea între vinuri aparţinând aceleiaşi categorii şi care provin numai din arealele delimitate pentru producerea fiecãrui vin în parte. Cupajarea acestor vinuri trebuie facuta în interiorul arealelor destinate producerii lor;
c) cupajarea vinurilor importate din tari diferite este interzisã;
d) vinurile de cupaj care se valorifica sub denumirea unui soi sau prin indicarea unui an de recolta trebuie sa provinã în proporţie de minimum 85% din soiul sau din anul de recolta menţionat;
48.19. adaosul în vin de parteneri cu rezerva de zahãr, care pot fi: must de struguri, must "tãiat", must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat sau vin parţial fermentat, bogat în zaharuri, în vederea obţinerii de vinuri cu conţinut în zahãr. Indulcirea vinurilor poate fi facuta prin adãugarea partenerilor cu rezerva de zahãr mentionati, în cantitate totalã de maximum 35 g/l zaharuri. Pentru producerea vinurilor cu denumire de origine prin acest procedeu partenerul cu rezerva de zahãr trebuie sa provinã din acelaşi areal delimitat de producere, iar opera- tiunea de indulcire trebuie executatã numai în interiorul arealului rezervat producerii vinului respectiv;
48.20. tratarea vinurilor cu preparate enzimatice;
48.21. adaosul în vin de polivinilpolipirolidona - PVPP, în vederea reducerii conţinutului vinurilor în tanin şi în alţi polifenoli. Doza de PVPP folositã nu poate depãşi 80 g/hl;
48.22. tratarea vinurilor cu sulfat de cupru pentahidrat, în scopul indepartarii gustului şi mirosului de hidrogen sulfurat. Doza de sulfat de cupru nu poate depãşi 1 g/hl, iar conţinutul în cupru al vinului rezultat trebuie adus, prin tratament, la un nivel egal sau mai mic de 1 mg/l;
48.23. stabilizarea tartrica a vinurilor prin electrodializa;
48.24. maturarea vinului, cu sau fãrã contact cu lemn de stejar;
48.25. utilizarea dioxidului de carbon, argonului sau azotului, separat sau în amestec, numai în scopul creãrii unei atmosfere inerte şi a manipulãrii produsului la adapost de aer;
48.26. îmbutelierea vinurilor la cald;
48.27. îmbutelierea sterila a vinurilor.
49. Introducerea în vin a unor cantitãţi reduse de apa, strict reclamate de prepararea soluţiilor de dioxid de sulf sau a diferitelor preparate de limpezire nu se considera ca fiind frauduloasã.
50. Practicile şi tratamentele autorizate a se aplica în producerea vinurilor speciale şi a altor produse de origine viticolã sunt urmãtoarele:
50.1. producerea vinurilor spumante cu fermentarea secundarã în butelii, prin aplicarea urmãtoarelor operaţiuni tehnologice: pregãtirea vinului de baza prin asamblare, condiţionare; adaosul licorii de tiraj, a maielei de fermenti selecţionaţi sau preparate din membrane celulare de levuri, eventual de activatori de fermentare, precum şi a produselor de limpezire; tirajul; fermentarea vinului în butelii; remuajul; degorjarea cu sau fãrã inghetarea depozitului adus pe dop; adaosul eventual al licorii de expediţie; dopuire definitiva. Licoarea de expediţie se prepara din vin, cu adaos de zaharoza, must de struguri sau must de struguri parţial fermentat, must concentrat sau must concentrat rectificat, folosite singure sau în amestec, cu eventual adaos de distilat de vin. În prepararea licorii de expediţie nu se folosesc produse sintetice. Pentru producerea vinurilor spumante vinul materie prima va avea o tãrie alcoolicã totalã de minimum 9% în volume; la comercializare, vinurile spumante vor avea o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 10% în volume;
50.2. producerea vinurilor spumante cu fermentare secundarã în rezervoare se face în mod asemãnãtor cu cea a vinurilor spumante cu fermentare în butelii, cu deosebirea ca fermentarea vinului are loc în recipiente sub presiune, cu închidere etansa, eliminarea depozitului se face prin filtrare izobara, iar îmbutelierea se executa în condiţii izobare;
50.3. producerea vinurilor spumoase prin impregnarea cu anhidrida carbonica de uz alimentar, cu sau fãrã adaos de licoare de expediţie. Vinurile spumoase au o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 8,5% în volume;
50.4. vinurile spumante cu fermentare în butelii, cele cu fermentare în rezervoare şi vinurile spumoase nu pot fi produse în aceleaşi localuri;
50.5. producerea vermutului prin folosirea adaosurilor de must, must concentrat, must concentrat rectificat, zaharoza, alcool alimentar rectificat, distilat din vin, caramel, administrate separat sau în amestec, precum şi din macerate de plante admise de legislaţia sanitarã;
50.6. producerea vinurilor speciale licoroase prin adaosul în must de alcool alimentar rectificat sau distilat de vin, precum şi prin adaosul în vin de must concentrat, must concentrat rectificat, mistel, folosite separat sau în amestec;
50.7. producerea vinarsurilor prin aplicarea urmãtoarelor operaţiuni tehnologice: cupajarea distilatelor invechite; aducerea distilatului la tãria alcoolicã de comercializare, prin diluare cu apa dedurizata; adaos eventual de bonificatori, reprezentaţi prin extracte hidroalcoolice obţinute din fructe şi plante admise de legislaţia sanitarã; adãugarea eventuala de zaharoza, glicerina alimentara şi caramel;
50.8. producerea rachiurilor de drojdie şi tescovina prin aplicarea urmãtoarelor operaţiuni tehnologice: cupajarea distilatelor, aducerea distilatului la tãria alcoolicã de comercializare prin diluare cu apa dedurizata, adãugarea, eventual, de zaharoza şi caramel. Pentru producerea unor sortimente de rachiuri de drojdie şi tescovina aromatizate se pot folosi adaosuri de extracte hidroalcoolice obţinute din fructe şi plante admise de legislaţia sanitarã;
50.9. pentru condiţionarea şi stabilizarea produselor menţionate la acest punct este admisã aplicarea procedeelor prevãzute pentru vinuri la pct. 47.
51. Utilajele, uneltele şi recipientele folosite la vinificaţie, precum şi în procesul maturarii, conditionarii, imbutelierii şi transportului produselor vinicole vor fi confectionate din materiale care sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sa nu imbogateasca produsele cu care vin în contact în compuşi daunatori calitãţii acestora. În acest sens este interzisã folosirea utilajelor, uneltelor şi recipientelor, confectionate din staniu, zinc, plumb, fier, precum şi a unor rasini şi lacuri neautorizate din punct de vedere tehnologic şi sanitar sau în compozitia cãrora intervin aceşti compuşi;
b) sa nu conţinã compuşi solubili care, ajunsi în masa bãuturilor, sa punã în pericol sãnãtatea omului;
c) sa nu influenteze nefavorabil însuşirile organoleptice ale produselor cu care vin în contact.
52. În producerea oţetului din vin trebuie respectate urmãtoarele condiţii:
a) sa nu fie produs prin adaosuri de acizi minerali sau organici, de substanţe toxice sau esente sintetice;
b) la prelucrarea lui sa nu fie folosite materii colorante strãine de natura vinului.
La fabricarea oţetului sunt interzise urmãtoarele practici:
a) folosirea vinurilor care au suferit, o data cu fermentatia aceticã, şi alte fermentatii paralele, cu excepţia celor malo- sau citrolactice;
b) folosirea uneltelor şi a recipientelor confectionate din alte materiale decât cele acido-rezistente.
Fabricile de oţet din vin nu au voie sa detina în incinta lor materii şi materiale care pot fi folosite la falsificarea acestui produs.
Oţetul din vin destinat comercializãrii poate fi produs numai pe baza de licenta de fabricaţie.
53. Condiţiile de calitate ale materialelor tehnologice sunt cele prevãzute în Codexul oenologic internaţional, elaborat de Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului.
54. Principalele caracteristici de calitate şi compoziţie ale diferitelor produse de origine vitivinicolã destinate comercializãrii se stabilesc prin standarde elaborate de Asociaţia de Standardizare din România şi de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
CAP. 5
Normele de realizare, evidenta şi atestare a produselor vitivinicole
A. Evidenta producţiei vitivinicole
55. Declaraţia de stocuri, care se depune de cãtre producãtorii, depozitarii şi comercianţii de vinuri cu ridicatã înainte de data de 15 august a fiecãrui an, trebuie sa conţinã:
a) numele şi adresa declarantului;
b) calitatea declarantului: producãtor, depozitar, comerciant;
c) cantitatea de vin şi de alte produse vinicole din stoc, pe categorii;
d) locul în care se afla depozitate produsele.
Declaraţia se depune la primãria pe a carei raza teritorialã sunt depozitate produsele.
56. Declaraţia de recolta care se depune de producãtorii de vin dupã terminarea fermentãrii mustului, dar nu mai târziu de 1 decembrie a anului de recolta, trebuie sa conţinã:
a) numele şi adresa producãtorului;
b) suprafata de vie de pe care a provenit vinul; cei care au cumpãrat strugurii trebuie sa declare furnizorul, fãrã indicarea suprafeţei de vie;
c) cantitatea de vin şi de alte produse vinicole, pe categorii. Se va mentiona, dacã vinul a fost tras de pe drojdie, şi cantitatea de drojdie rezultatã. Cantitatea totalã de drojdie de vin va reprezenta, în funcţie de modul de vinificare, maximum 15% pentru presare cu prese continue şi maximum 10% pentru presare cu alte tipuri de prese;
d) cantitatea de struguri, must, vin şi de alte produse vinicole din recolta anului respectiv, primitã sau expediatã.
La declaraţia de recolta se admite o abatere cantitativã de ±10% .
Declaraţia de recolta se depune la primãria pe a carei raza teritorialã este depozitat vinul, iar în cazul solicitãrii unei denumiri de origine, un exemplar din aceasta declaraţie va fi depus şi la oficiul teritorial al Oficiului Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi alte Produse Vitivinicole (O.N.D.O.V.); denumit în continuare O.N.D.O.V.
B. Condiţii de obţinere şi atestare a vinurilor şi a produselor pe baza de must şi vin cu denumire de origine
57. Dreptul de producere a vinurilor cu denumire de origine pe un anumit teritoriu este acordat prin decizii emise pentru fiecare denumire de origine în parte, eliberate de O.N.D.O.V., avizate de O.N.V.V. şi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
Decizia de acordare a dreptului de producere a vinurilor cu denumire de origine cuprinde urmãtoarele elemente:
a) denumirea de origine;
b) arealul delimitat pentru producerea vinurilor, cu indicarea comunelor şi satelor care intra în areal şi a limitelor sale teritoriale;
c) soiurile sau sortimentele de soiuri;
d) categoriile şi tipurile de vin prevãzute a se obţine;
e) sistemul de cultura, numãrul de butuci la hectar, formele de conducere şi sistemele de tãiere, regimul de fertilizare, irigare şi altele asemenea;
f) nivelul producţiei maxime de struguri la hectar, pe soiuri;
g) conţinutul minim de zaharuri al strugurilor la cules;
h) procedeele tehnologice de producere a vinurilor;
i) principalele caracteristici fizico-chimice şi organoleptice pe care trebuie sa le îndeplineascã vinurile.
58. În baza deciziilor menţionate se acorda proprietarilor care deţin plantaţii apte de a produce vinuri cu denumire de origine, la solicitarea lor şi pentru suprafeţele care rãspund cerinţelor prevãzute, dreptul de a produce astfel de vinuri, consemnat prin autorizaţii de producãtori de vinuri cu denumire de origine.
Autorizaţiile de producãtori de vinuri cu denumire de origine cuprind urmãtoarele elemente:
a) numele/denumirea, domiciliul/sediul deţinãtorului plantaţiei;
b) denumirea de origine ce poate fi folositã;
c) plantaţiile recunoscute pentru producerea vinurilor - pe soiuri, parcele, suprafeţe;
d) productiile maxime de struguri şi de vin ce pot fi obţinute pe categorii de calitate şi soiuri;
e) locurile şi unitãţile în care se realizeazã diferitele faze ale procesului tehnologic de vinificare.
Aceste autorizaţii se actualizeazã ori de câte ori intervin modificãri ale condiţiilor de producere a strugurilor şi vinurilor.
Autorizaţiile de producãtori de vinuri cu denumire de origine se elibereazã de O.N.D.O.V. în baza cererilor întocmite de deţinãtorii plantaţiilor viticole îndreptãţite sa producã astfel de vinuri. Aceste cereri se reinnoiesc ori de câte ori se produc modificãri ale plantaţiilor - suprafeţe noi intrate în producţie, defrisari - sau în legatura cu locul în care se realizeazã diferitele faze ale procesului de vinificare.
Autorizaţiile de producãtori de vinuri cu denumire de origine pot fi acordate, în nume colectiv, şi producãtorilor de vinuri autorizaţi care realizeazã vinificarea strugurilor preluati de la cultivatorii de vita de vie situati în arealele destinate producerii vinurilor respective şi care deţin plantaţii ce corespund condiţiilor stabilite prin deciziile menţionate la pct. 57.
59. Dreptul folosirii de cãtre producãtor a unor denumiri de origine pentru anumite loturi de vin produse se acorda anual de cãtre O.N.D.O.V. prin eliberarea de certificate de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor cu denumire de origine.
Eliberarea acestor certificate se face potrivit urmãtoarei proceduri:
1. În plantaţiile recunoscute ca fiind corespunzãtoare pentru producerea vinurilor cu denumire de origine se verifica anual, prin sondaj şi la momentele cele mai potrivite, urmãtoarele elemente ale tehnologiei de cultura: sistemul de tãiere şi incarcatura de ochi viabili pe butuc, nivelul producţiei de struguri, starea fitosanitara a plantaţiei, executarea irigarii pe baza de aprobare, alte elemente prevãzute prin deciziile de acordare a dreptului de producere a vinurilor cu denumire de origine.
2. Dupã terminarea culesului, respectiv dupã cel mult 15 zile de la încheierea fermentãrii mustului şi nu mai târziu de 1 decembrie, producãtorii de struguri şi de vinuri vor depune la oficiul teritorial al O.N.D.O.V. o declaraţie de recolta pentru luarea în evidenta a vinurilor considerate apte de a evolua ca vinuri cu denumire de origine.
3. Dupã cel mult 6 luni de la vinificare vinurile luate în evidenta în baza declaraţiilor de recolta vor fi supuse aprecierii organoleptice şi unor analize sumare de laborator.
Probele trimise pentru analiza vor fi furnizate de producãtorii de vinuri, pe rãspunderea lor, ele reprezentând vinuri lotizate pe tipuri. Va fi comunicatã cantitatea de vin produsã din fiecare proba trimisa pentru analiza, cu indicarea recipientelor în care sunt depozitate vinurile.
Analizele vor fi executate de laboratoare autorizate, iar aprecierea organoleptica va fi facuta în comisii de degustare care acţioneazã sub autoritatea O.N.D.O.V.
4. Vinurile apte de a evolua ca vinuri cu denumire de origine vor fi luate în evidenta de oficiul teritorial al O.N.D.O.V. şi vor fi urmãrite în fazele lor de stocare, condiţionare, maturare şi invechire. Evoluţia calitãţii şi compoziţiei lor va fi urmãritã periodic prin sondaje, prin analize de laborator şi aprecieri organoleptice fãcute de laboratoarele autorizate. Dacã se constata ca anumite loturi de vin şi-au pierdut însuşirile valoroase de compoziţie şi calitate, ele vor fi eliminate din rândul celor îndreptãţite a primi o denumire de origine.
5. Certificatele de atestare a denumirilor de origine se elibereazã vinurilor luate în evidenta, urmãrite pe tot parcursul evoluţiei lor potrivit prevederilor alineatului precedent, în urma analizelor de laborator şi a aprecierilor organoleptice executate de laboratoare autorizate asupra probelor de vin, pregãtite pentru punerea în consum.
Certificatele de atestare a denumirilor de origine conţin urmãtoarele elemente:
a) numele şi adresa producãtorului de vinuri, respectiv unitatea care executa îmbutelierea şi livrarea vinurilor;
b) identitatea loturilor de vin: soiul sau sortimentul, categoria de calitate, anul de recolta, cantitatea - numãrul de butelii posibil de realizat;
c) provenienta vinurilor;
d) caracteristicile de compoziţie şi calitate ale vinurilor.
În baza acestor certificate, producãtorii de vin primesc dreptul de a comercializa vinurile sub denumirile de origine revendicate, în limita cantitãţilor înscrise în certificate.
60. Evidenta stocurilor de vin cu denumire de origine se tine la producãtorul de vinuri, care este obligat sa înscrie într-un registru special toate livrãrile de vin, în limita cantitãţii certificate.
61. O data cu transferarea strugurilor şi, respectiv, a vinurilor de la un producãtor la altul prin vânzare-cumpãrare sau pe alte cai, se transfera şi toate drepturile şi obligaţiile privind producerea vinurilor cu denumire de origine.
62. Declasarea unui vin de calitate superioarã cu denumire de origine se face la producãtor sau comerciant, ori de câte ori se constata ca vinul şi-a modificat în sens negativ caracteristicile organoleptice şi de compoziţie, nemaiindeplinind condiţiile stabilite pentru vinurile respective.
Declasarea se face în urma sesizãrii reprezentanţilor organelor cu atribuţii pe linia controlului calitãţii produselor, precum şi la cererea scrisã a producãtorilor sau comercianţilor. Ea se efectueazã în baza verificãrilor fãcute la fata locului şi a rezultatelor analizelor fizico-chimice şi organoleptice efectuate de laboratoarele autorizate.
În cazul în care din verificãrile efectuate se constata necesitatea declasarii unui vin, laboratoarele autorizate vor stabili categoria de calitate la care urmeazã sa fie reincadrat vinul şi vor comunica decizia adoptatã persoanei care deţine vinul, în termen de 15 zile de la data prelevarii probelor.
Deţinãtorul vinului poate face contestaţie asupra deciziei luate în termen de 15 zile, depunând-o la O.N.D.O.V. pentru reanalizare. Pe baza rezultatelor contrnalizei sau expertizei, O.N.D.O.V. va adopta hotãrârea definitiva în decurs de 15 zile.
Producãtorul sau comerciantul în cauza va înscrie în evidentele sale decizia definitiva conform cãreia îşi va valorifica vinul.
63. Vinurile spumante cu denumire de origine sunt produsele de inalta calitate obţinute din soiuri recomandate pentru aceasta direcţie de producţie, cultivate în areale viticole delimitate, prin folosirea tehnologiei de fermentaţie secundarã în butelii. Atât producerea vinului materie prima, cat şi fermentarea în butelii trebuie fãcute în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicata.
În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei poate autoriza, prin O.N.D.O.V. şi cu avizul O.N.V.V., ca fermentarea în butelii sa se facã şi în afarã arealului delimitat de provenienta a strugurilor, cu condiţia ca vinul spumant obţinut sa fie valorificat cu denumirea locului de producere a vinurilor materie prima şi cu indicarea unitãţii în care s-a fãcut fermentarea în butelii.
64. Vinarsurile cu denumire de origine sunt produsele de inalta calitate obţinute din soiuri recomandate pentru aceasta direcţie de producţie, cultivate în areale viticole delimitate.
Pentru producerea vinarsurilor cu denumire de origine vor fi îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) distilarea vinurilor sa fie facuta numai cu instalaţii de tip "Charente" sau cu alte instalaţii de distilare discontinua, cu dubla distilare şi cu eliminarea fracţiunilor de la începutul şi sfârşitul redistilarii;
b) învechirea distilatelor sa fie facuta în vase din lemn de stejar cu capacitate de maximum 600 litri pe o perioada de cel puţin 3 ani;
c) obţinerea vinurilor materie prima, distilarea lor, învechirea distilatelor şi îmbutelierea vinarsurilor sa fie realizate în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicata.
În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei poate autoriza, prin O.N.D.O.V. şi cu avizul O.N.V.V., ca învechirea distilatelor şi îmbutelierea vinarsurilor sa se facã în afarã arealului delimitat pentru denumirea de origine revendicata, cu condiţia ca vinarsul sa fie valorificat sub denumirea locului de producere a strugurilor materie prima şi de distilare, precum şi cu indicarea unitãţii în care s-au fãcut învechirea distilatelor şi îmbutelierea vinarsurilor.
65. Denumirile de origine pot fi acordate şi unor vinuri licoroase de inalta calitate.
66. În cazul producerii vinurilor speciale şi a vinarsurilor cu denumire de origine, va fi respectata aceeaşi metodologie bazatã pe controale efectuate atât în etapa de elaborare a materiei prime, cat şi în procesul de obţinere a produsului finit.
67. Metodologia de control şi de atestare în producerea vinurilor şi a vinarsurilor cu denumire de origine va fi stabilitã prin instrucţiuni elaborate de O.N.D.O.V., avizate de O.N.V.V. şi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
CAP. 6
Normele privind comercializarea vinurilor şi a celorlalte produse vinicole
A. Comercializarea pe piata interna
68. Vânzarea produselor în vrac se face prin folosirea documentelor tipizate, stabilite de cãtre Ministerul Finanţelor.
69. Producãtorii şi comercianţii de produse în vrac sunt obligaţi sa ţinã evidenta acestora, conform normelor Ministerului Finanţelor. Documentele de evidenta se ţin în acelaşi local în care sunt depozitate produsele. Intrãrile şi ieşirile de produse se opereazã în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor. Stocurile trebuie sa corespundã cu evidentele la zi.
70. Producãtorii şi comercianţii de produse în vrac sunt obligaţi ca pe recipientele în care sunt depozitate produsele destinate vânzãrii sa înscrie urmãtoarele: capacitatea, pentru recipientele mai mari de 100 de litri, produsul şi anul de recolta.
71. Pentru produsele cu denumire de origine care circula în vrac în condiţiile legii, în vederea imbutelierii, la documentele de însoţire a transportului se vor adauga, în mod obligatoriu, copii de pe certificatul de atestare a denumirii de origine şi de pe buletinul de analiza.
Pentru produsele cu denumire de origine imbuteliate nu mai este necesarã copia de pe certificatul de atestare, elementele de garantare a calitãţii fiind menţionate pe eticheta, sub rãspunderea celui care a efectuat îmbutelierea.
72. În cadrul unitãţilor cu specific de alimentaţie publica, vinurile şi alte produse vinicole imbuteliate pot fi comercializate la consumator şi în cantitãţi mai mici decât cele ale recipientului în care au fost imbuteliate.
B. Comercializarea la export
73. Pentru livrare la export vinurile şi celelalte produse vinicole cu denumire de origine pot fi exportate în stare îmbuteliatã sau neîmbuteliatã (în vrac).
74. Documentele de certificare a calitãţii produselor destinate livrãrii la export, solicitate de partenerii externi prin contracte între pãrţi, vor fi eliberate de cãtre organele menţionate în contracte.
Lista laboratoarelor autorizate în vederea executãrii de analize pentru vinurile destinate exportului, precum şi lista specialiştilor desemnaţi sa semneze documentele de atestare a calitãţii vinurilor şi celorlalte bãuturi provenite din must şi vin, împuterniciţi ai Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, vor fi stabilite prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
75. Persoanele sau agenţii economici din strãinãtate care cumpara struguri pentru vinificare, produşi în condiţiile stabilite pentru obţinerea de vinuri cu denumire de origine, şi doresc sa le valorifice sub denumirea respectiva trebuie sa execute vinificarea, pana la obţinerea vinului finit, într-un centru de vinificare din România, în condiţiile legii.
76. Din strugurii pentru vinificare, exportati ca atare, nu se pot produce vinuri cu denumire de origine.
C. Ambalarea şi etichetarea
77. Prin punerea în consum a vinurilor şi a celorlalte bãuturi pe baza de must şi vin sub forma îmbuteliatã se înţelege valorificarea lor prin ambalarea în butelii de sticla sau în alte ambalaje autorizate.
Ambalarea în butelii de sticla este obligatorie în cazul vinurilor cu denumire de origine, vinarsurilor şi vinurilor speciale, cu excepţia pelinului.
78. La ambalarea vinurilor cu denumire de origine este obligatorie închiderea buteliilor de sticla cu dopuri de pluta sau prin închidere filetata asigurata.
79. În etichetarea vinurilor de consum curent şi a celor de calitate se folosesc urmãtoarele indicaţii obligatorii:
1. categoria de calitate a vinului: vin de masa; vin de masa superior; vin de calitate superioarã - VS; vin cu denumire de origine controlatã - DOC; vin cu denumire de origine controlatã şi trepte de calitate - DOCC-CMD; DOCC-CT; DOCC-CIB.
Pentru vinurile cu denumire de origine controlatã denumirea categoriei de calitate va trebui scrisã complet pe eticheta principala;
2. indicaţia geograficã recunoscuta pentru vinurile de calitate superioarã - VS, respectiv denumirea de origine recunoscuta pentru vinurile cu denumire de origine;
3. denumirea soiului sau soiurilor pentru vinurile cu denumire de origine, eventual şi pentru unele vinuri de calitate superioarã - VS, cu excepţia anumitor vinuri destinate exportului. Atunci când vinul se comercializeazã sub denumirea unui soi, el trebuie sa provinã în proporţie de cel puţin 85% din soiul indicat. Când pe eticheta este indicatã denumirea a doua sau trei soiuri, ele vor fi trecute în ordinea descrescanda a participãrii lor în constituirea vinului, cu condiţia ca soiul cel mai puţin reprezentat în cupaj sa detina minimun 15% .
În cazul unor sortimente traditionale autorizate, constituite din mai mult de trei soiuri, se va înscrie pe eticheta menţiunea sortiment tradiţional;
4. tipul vinului dat de conţinutul sau în zaharuri: sec, demisec, demidulce, dulce;
5. tãria alcoolicã dobandita minima a tipului de vin, exprimatã în procente în volume;
6. volumul nominal al produsului în mililitri, centilitri sau decilitri pentru recipiente mai mici de un litru şi în litri pentru recipiente de un litru şi mai mari;
7. ţara de origine pentru vinurile importate sau pentru cele care se exporta;
8. denumirea unitãţii care a executat îmbutelierea, înscrisã cu caracterele cele mai mici folosite în inscriptionarile de pe eticheta;
9. data ambalarii sau numãrul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei ambalarii.
80. Indicaţiile facultative ce pot fi folosite în etichetarea vinurilor de consum curent şi a celor de calitate sunt urmãtoarele:
1. marca de comerţ, cu condiţia ca ea sa nu creeze confuzii cu denumirea de origine sau cu indicaţia geograficã recunoscuta ce poate fi atribuitã vinului;
2. denumirea exploatãrii viticole, domeniului, numai în cazul vinurilor de calitate provenite în exclusivitate din exploatarea indicatã, cu condiţia de a nu se folosi denumiri care sa creeze confuzii;
3. anul de recolta, în cazul vinurilor cu denumire de origine sau a celor de calitate superioarã - VS, cu condiţia ca vinul sa provinã în proporţie de cel puţin 85% din anul indicat;
4. vechimea vinului, cu posibilitatea folosirii termenului de vin vechi pentru vinurile supuse unui proces de invechire de cel puţin 3 ani în cazul celor roşii şi de cel puţin 2 ani în cazul celor albe;
5. numele/denumirea persoanei/persoanelor fizice sau juridice care au participat la procesul de elaborare, imbuteliere sau comercializare a produselor;
6. alte menţiuni care amplifica informaţia asupra calitãţii vinurilor sau condiţiilor speciale de producere şi imbuteliere, dupã cum urmeazã:
- îmbuteliat la producãtor, la origine, pentru vinurile obţinute din recolta proprie şi imbuteliate în unitatea sau în domeniul în care au fost produse;
- imbuteliere specialã, pentru vinurile imbuteliate în legatura cu un eveniment deosebit sau într-un scop special, pentru care se va indica evenimentul sau scopul;
- vin de vinoteca, pentru vinurile de calitate deosebita, cu buchet format în sticla, invechite în vinoteca şi reprezentând loturi mai restrânse, constituite din butelii, eventual numerotate la punerea în consum;
- vin medaliat, pentru unele vinuri de inalta calitate medaliate la concursuri naţionale sau internaţionale de anvergura; în acest caz se va mentiona medalia primitã, concursul la care vinul a participat şi anul;
- soi pur, pentru vinurile foarte tipice, care provin în proporţie de 100% din soiul menţionat;
- vin din butoaie alese, pentru vinurile de inalta calitate, cu denumire de origine, produse în cantitãţi limitate sub responsabilitatea deosebita a unui specialist de reputaţie care îşi înscrie numele pe eticheta;
- comoara pivnitei, pentru vinurile cu denumire de origine obţinute în ani deosebit de favorabili, ajunse la apogeul calitãţii lor sub responsabilitatea unui specialist de reputaţie care îşi înscrie numele pe eticheta;
- rezerva, pentru vinurile pãstrate în recipiente cel puţin 2 ani şi invechite în sticle cel puţin 3 luni;
- vin tânãr, pentru vinurile puse în consum pana la finele anului în care au fost obţinute ca produse condiţionate;
- vin nou, pentru vinurile comercializate în anul urmãtor celui în care au fost elaborate, pana la noua recolta;
- vin maturat în baricuri, pentru vinurile pãstrate în vase din lemn de stejar cu capacitate între 200 l şi 350 l.
Se pot înscrie pe eticheta şi alte menţiuni care se referã la:
- istoria vinului sau a firmei producãtoare;
- condiţii naturale ale arealului de producere, tehnici de cultura speciale, de cules şi de elaborare a vinurilor;
- recomandãri privind consumarea vinului: temperatura, asociere cu mancaruri şi altele asemenea;
- unele menţiuni suplimentare referitoare la însuşiri senzoriale, date analitice, altele decât tãria alcoolicã, indicaţii complementare asupra provenientei, reprezentari grafice;
7. codul produsului.
81. Indicaţiile obligatorii se înscriu în acelaşi camp vizual. Indicaţiile facultative se pot înscrie fie pe eticheta principala, fie pe contraeticheta, capisoane, fluturasi sau buline.
Folosirea contraetichetei este obligatorie pentru vinurile cu denumire de origine.
82. Indicaţiile înscrise pe eticheta trebuie sa fie citete şi vizibile. Termenii folosiţi în etichetare trebuie sa fie înţeleşi de consumatori.
83. Prin termen de valabilitate, în sensul legii, se înţelege termenul de garantare a stabilitatii, convenit între producãtor şi comerciant. Indicarea termenului de valabilitate este obligatorie numai în cazul bãuturilor cu tãrie alcoolicã mai mica de 10% în volume.
84. Pentru vinurile imbuteliate destinate exportului etichetele pot cuprinde indicaţii fãcute în limba tarii importatoare, cu excepţia celor referitoare la denumirile de origine sau la indicaţiile geografice recunoscute. Menţiunile înscrise pe aceste etichete vor respecta prevederile contractelor încheiate şi/sau ale legislaţiei tarii importatoare.
Pentru vinurile de export se pot folosi ca denumiri de soi cele sub care ele se cultiva în România sau sinonime ale acestora. Denumirile soiurilor pentru vin, cultivate în România, care pot fi utilizate în etichetare, sunt indicate în lista nr. 4.
Vinurile exportate vor purta pe etichete menţiunea Produs în România sau traducerea acesteia în limba tarii importatoare.
85. Vinurile de import vor fi comercializate sub denumirile cu care au fost importate. Cele care se imbuteliaza în ţara vor purta pe eticheta menţiunea Îmbuteliat în România, indicandu-se şi denumirea unitãţii care a executat îmbutelierea.
86. Vinurile speciale şi celelalte bãuturi pe baza de must şi vin vor purta pe etichete menţiunile prevãzute la pct. 81 şi 82, adaptate specificului produsului.
În cazul vinurilor spumante, pe etichete se va indica, în mod obligatoriu, tehnologia de producere folositã: Vin spumant obţinut prin fermentarea în sticla, în aceasta sticla sau prin metoda tradiţionala; Vin spumant obţinut prin fermentare în rezervoare; Vin spumant obţinut prin fermentare în sticle şi rezervoare. În cazul acestor vinuri se va indica, de asemenea, tipul vinului dat de conţinutul sau în zaharuri: extrabrut, brut, extra-sec, sec, demisec, dulce.
La vinarsuri, etichetele trebuie sa cuprindã, în mod obligatoriu, indicarea categoriei produsului, conform mentiunilor de la pct. 38, şi a nivelului lor calitativ. Se va face, de asemenea, indicarea tãriei alcoolice dobândite a produsului - % în volume.
Pentru vinurile speciale şi vinarsurile îndreptãţite la încadrare în categoria produselor cu denumire de origine, pe etichete va fi menţionatã şi denumirea de origine recunoscuta pentru bãuturile respective.
87. Este interzisã înscrierea pe etichete a oricãrei indicaţii, însemn sau ilustratii susceptibile de a crea confuzii asupra originii sau naturii produsului. Aceasta interdicţie vizeazã şi invocarea unor denumiri de origine pe care produsele respective nu sunt îndreptãţite sa le poarte în exprimari cum ar fi: tip, gen, dupã metoda din... şi altele asemenea.
CAP. 7
Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale organismelor pentru îndrumarea şi coordonarea realizãrii producţiei vitivinicole
A. Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol
88. Atribuţiile Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic
Vitivinicol sunt urmãtoarele:
a) urmãreşte respectarea prevederilor legale privind înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor de vita de vie, modul de întreţinere a plantaţiilor şi de conservare a amenajãrilor de combatere a eroziunii solului la producãtorii de orice fel, indiferent de forma de proprietate sau de exploatare;
b) avizeazã cererile întocmite pentru înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor de vita de vie pe suprafeţe mai mari de 0,1 ha de familie sau agent economic, în vederea acordãrii autorizaţiilor de plantare, respectiv de defrişare, de cãtre direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene şi a municipiului Bucureşti;
c) colaboreazã cu specialiştii din cadrul Inspecţiei de stat pentru calitatea seminţelor şi materialului sãditor din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, în scopul aplicãrii normelor de producere şi comercializare a materialului sãditor viticol;
d) verifica şi controleazã modul de aplicare a prevederilor legale privind producerea, în vederea comercializãrii, a strugurilor, vinurilor şi celorlalte produse vitivinicole, indiferent de producãtor.
e) verifica activitatea laboratoarelor autorizate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în vederea efectuãrii de analize şi expertize la vinuri şi alte bãuturi obţinute din must, vin şi subproduse vitivinicole pentru consumul intern şi pentru export;
f) executa, în colaborare cu O.N.D.O.V., acţiuni de control tehnic în legatura cu producerea vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine;
g) executa expertize tehnice şi analize în domeniul realizãrii producţiei de struguri, vinuri şi alte produse vitivinicole;
h) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de actele normative în vigoare.
89. Pentru asigurarea calitãţii produselor vitivinicole care intra în sfera comercializãrii, Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol colaboreazã cu organele Ministerului Sãnãtãţii şi ale Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor, participând, în urma solicitãrii acestora, la anchetarea încãlcãrii normelor sanitare sau de calitate.
90. Pentru contravenţiile constatate conform prevederilor art. 39-42 din lege, în afarã de întocmirea actelor de constatare, personalul Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol este împuternicit sa aplice amenzi, iar pentru amenzile încasate pe loc, sa emita chitanţe. Sumele încasate se vãrsa în termenele legale în conturile indicate de cãtre organele teritoriale ale Ministerului Finanţelor, acestea constituind venituri la bugetul de stat.
91. Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol se organizeazã şi funcţioneazã în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, cu finanţare de la bugetul aprobat pentru Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Aceasta este constituitã dintr-un compartiment central, format din 3 inspectori, care funcţioneazã la sediul ministerului, şi din 26 de posturi de inspectori teritoriali, care funcţioneazã la direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara din judeţele cu pondere viticolã, a cãror repartizare se aproba prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei. Numãrul total de posturi prevãzut se încadreazã în cel aprobat pentru activitatea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, la centru şi în teritoriu.
92. Pentru executarea unor lucrãri speciale, legate de acţiunile de control tehnic vitivinicol: expertize, analize de vinuri şi altele asemenea, vor putea fi folosiţi şi specialişti atrasi, care vor fi retribuiţi pentru serviciile prestate.
B. Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi alte Produse Vitivinicole (O.N.D.O.V.)
93. O.N.D.O.V. îndeplineşte urmãtoarele atribuţii:
a) elaboreazã norme tehnice pentru producerea vinurilor cu denumire de origine, care se aproba prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei, cu consultarea O.N.V.V.;
b) întocmeşte, cu consultarea O.N.V.V., proiecte de ordine ale ministrului agriculturii şi alimentaţiei pentru aprobarea denumirilor de origine pentru vinuri şi alte produse vitivinicole;
c) elibereazã decizii privind acordarea dreptului de producere a vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine;
d) elibereazã autorizaţii de producãtor de vinuri şi alte produse vitivinicole cu denumire de origine, în baza cererilor întocmite de deţinãtorii plantaţiilor viticole îndreptãţite sa producã astfel de bãuturi sau de cãtre producãtorii de vinuri care realizeazã vinificarea strugurilor preluati de la cultivatorii de vita de vie, care deţin astfel de plantaţii;
e) elibereazã certificate de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine, în baza verificãrilor efectuate în legatura cu respectarea normelor tehnice de realizare a acestor produse, precum şi a controlului analitic şi organoleptic executat asupra celor pregãtite în vederea comercializãrii;
f) analizeazã contestaţiile depuse în legatura cu deciziile de retragere a certificatelor menţionate anterior;
g) controleazã, împreunã cu Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, modul de respectare şi aplicare a prevederilor legale în legatura cu regimul denumirilor de origine pentru vinuri şi alte produse vitivinicole;
h) retrage temporar sau definitiv documentele de atestare, în cazul în care se constata nerespectarea de cãtre producãtor a prevederilor deciziei de denumire de origine sau a documentelor de atestare pentru anumite loturi de produse vitivinicole, sesizand totodatã Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, în vederea constatãrii infracţiunilor sau a contravenţiilor la lege;
i) asigura, prin intermediul specialiştilor împuterniciţi, numiţi prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei, semnarea documentelor de atestare a calitãţii vinurilor şi a celorlalte bãuturi provenite din must şi vin, destinate exportului;
j) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de actele normative în vigoare.
94. O.N.D.O.V. se organizeazã şi funcţioneazã în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei ca unitate cu personalitate juridicã şi cu finanţare extrabugetara.
Sursele de finanţare extrabugetara pentru activitatea O.N.D.O.V. se constituie din sumele încasate de la producãtorii şi comercianţii de produse vitivinicole, care solicita dreptul de a produce şi valorifica produsele obţinute prin folosirea unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice recunoscute.
Nivelurile sumelor percepute în acest scop se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
95. Cheltuielile privind plata analizelor de laborator şi a aprecierilor organoleptice, în vederea atestarii denumirilor de origine pentru produsele vitivinicole, sunt suportate de producãtori.
Aprecierea organoleptica a vinurilor şi a altor produse vitivinicole se face în comisii formate din degustatori autorizaţi, care funcţioneazã la sediul unitãţilor de cercetãri vitivinicole, în care îşi desfãşoarã activitatea oficiile teritoriale ale O.N.D.O.V.
96. Pentru executarea unor lucrãri speciale, legate de acţiunile de control şi de atestare în realizarea vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine, vor putea fi folosiţi şi specialişti atrasi, care vor fi retribuiţi pentru serviciile prestate în limita bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat.
C. Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (O.N.V.V.)
97. O.N.V.V. se organizeazã şi funcţioneazã în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei ca organism specializat, cu caracter tehnico-ştiinţific, cu personalitate juridicã şi cu finanţare extrabugetara.
98. Atribuţiile O.N.V.V. sunt urmãtoarele:
a) participa la definirea politicii în domeniul vitivinicol şi la stabilirea cadrului legal de producere a strugurilor, vinurilor şi a bãuturilor pe baza de must şi vin, în concordanta cu interesele economiei naţionale şi ale viticultorilor, precum şi cu reglementãrile adoptate pe plan internaţional;
b) participa la elaborarea unor proiecte de legi şi de alte acte normative pentru sectorul vitivinicol, ţinând seama de problemele dezvoltãrii viticulturii şi vinificaţiei în ţara noastrã;
c) iniţiazã şi participa la acţiunile importante reclamate de dezvoltarea viticulturii, conform prevederilor din lege privind delimitarea arealelor viticole, introducerea cadastrului viticol, stabilirea soiurilor recomandate şi autorizate pentru cultura pe areale, producerea vinurilor cu denumire de origine şi altele asemenea;
d) iniţiazã şi sprijinã organizarea de manifestãri naţionale şi internaţionale cu caracter vitivinicol: congrese, simpozioane, consfatuiri, concursuri de struguri şi vinuri şi altele asemenea;
e) asigura legatura tarii noastre cu organismele internaţionale de profil;
f) participa la editarea unor reviste de specialitate destinate informãrii specialiştilor şi producãtorilor interni şi externi;
g) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de actele normative în vigoare.
99. Din O.N.V.V. fac parte specialişti din domeniul viticulturii, oenologiei şi economiei vitivinicole, recunoscuţi pentru valoarea lor profesionalã şi morala, din cercetare, învãţãmânt şi producţie.
100. Finanţarea activitãţii O.N.V.V. se realizeazã prin:
a) sponsorizãri acordate de agenţi economici de producţie şi comercializare a produselor şi materialelor vitivinicole, de organizaţii profesionale ale producãtorilor, de cãtre firme de producere şi comercializare a produselor auxiliare şi de uz fitosanitar, de unele organizaţii neguvernamentale, precum şi de alte instituţii şi organisme;
b) cotizatii ale membrilor sãi şi donaţii.
CAP. 8
Dispoziţii finale
101. Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la art. 32-35 din lege organismele nou-înfiinţate sunt sprijinite de unitãţile de cercetare vitivinicolã din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Sisesti", care efectueazã studii şi analize pentru stabilirea strategiei naţionale în domeniul producţiei vitivinicole, elaboreazã şi promoveazã tehnologii noi, participa la stabilirea arealelor viticole şi a sortimentului de soiuri recomandate şi autorizate în cadrul fiecãrui areal, participa la elaborarea normelor tehnice pentru producerea strugurilor, vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine, participa la pregãtirea viticultorilor şi vinificatorilor, efectueazã analize specifice, emit buletine de analiza şi acorda asistenta tehnica de specialitate.
102. Limitele de derogare de la prevederile art. 10, 11, 13, 20 şi 21 din lege în cazul infiintarii sau deţinerii de plantaţii viticole, realizãrii şi deţinerii în stoc de vinuri şi bãuturi pe baza de must şi vin de cãtre unitãţile de cercetare, de învãţãmânt, de încercare a soiurilor sau de testare a produselor, în scop experimental sau didactic, sunt urmãtoarele:
a) înfiinţarea sau deţinerea de plantaţii viticole din alte soiuri decât cele recomandate şi autorizate, pana la maximum 1,0 ha din fiecare soi;
b) producerea şi deţinerea în stoc de vinuri sau de alte produse pe baza de must şi vin, în afarã celor autorizate conform prezentului regulament, pana la maximum 100 hl de fiecare produs sau varianta experimentala de produs.
Aceste produse nu pot fi valorificate pentru consumul uman direct decât cu respectarea tuturor celorlalte prevederi din regulament.
103. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei este autorizat sa emita ordine în legatura cu urmãtoarele obiective şi acţiuni privind dezvoltarea şi realizarea producţiei vitivinicole din România:
a) nominalizarea arealelor viticole şi stabilirea localitãţilor care intra în componenta acestora;
b) stabilirea soiurilor de vita de vie roditoare, recomandate şi autorizate pentru cultura, pe areale viticole;
c) completarea şi actualizarea condiţiilor de compoziţie fizico-chimica pe care trebuie sa le îndeplineascã vinurile, produsele pe baza de must şi vin, precum şi alte produse rezultate din subprodusele viticole;
d) actualizarea practicilor şi tratamentelor tehnologice autorizate;
e) stabilirea normelor tehnice pentru producerea vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine;
f) aprobarea deciziilor privind acordarea dreptului de producere a vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine;
g) stabilirea listei laboratoarelor autorizate pentru efectuarea controlului de calitate a vinurilor şi a listei specialiştilor împuterniciţi sa semneze documentele de atestare a calitãţii vinurilor şi a celorlalte bãuturi pe baza de must şi vin;
h) aprobarea regulamentelor de organizare şi funcţionare ale Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, Oficiului Naţional al Viei şi Vinului (O.N.V.V.) şi Oficiului Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi alte Produse Vitivinicole (O.N.D.O.V.);
i) modificarea sau completarea prevederilor pct. 2, 3, 8, 12, 47, 57, 67, 74, 91, 94 şi 103 din prezentul regulament;
j) armonizarea prevederilor tehnice din prezentul regulament cu reglementãrile Uniunii Europene şi cu recomandãrile Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului.
104. Recensãmântul patrimoniului viticol se va realiza, potrivit prevederilor art. 45 din lege, de cãtre Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în colaborare cu Comisia Nationala pentru Statistica, în baza metodologiei care va fi elaborata de aceste instituţii. Fondurile necesare pentru efectuarea acestei lucrãri vor fi înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. Primul recensãmânt al patrimoniului viticol va fi realizat dupã definitivarea lucrãrilor de stabilire a drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole.
105. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei va asigura difuzarea actelor normative emise pentru viticultura şi vinificaţie: <>Legea viei şi vinului nr. 67/1997 , regulamentul de aplicare a legii, alte reglementãri aprobate prin ordine ale ministrului agriculturii şi alimentaţiei şi altele asemenea, astfel încât ele sa fie aduse la cunostinta producãtorilor de struguri, material sãditor viticol, vinuri şi de alte produse pe baza de struguri, must şi vin.

LISTA 1
-------

DEFINIŢII
ale categoriilor de material sãditor viticol, de material de înmulţire şi ale categoriilor biologice ale acestora

1. Materialul sãditor viticol (de plantare) este constituit din:
a) vite altoite - vite obţinute prin altoire între butasul altoi şi butasul portaltoi, având cel puţin trei rãdãcini principale şi cordita maturata pe o lungime minima de 10 cm, destinate infiintarii de plantaţii sau plantarii în goluri;
b) vite nealtoite din soiuri roditoare - vite obţinute prin inradacinarea butasilor de vita de vie roditoare, având cel puţin trei rãdãcini principale şi cordita maturata pe minimum 10 cm, destinate plantarii pe terenuri nisipoase, în care nu exista pericolul atacului de filoxera radicicola la soiurile sensibile sau pe orice tip de sol, la soiurile rezistente la filoxera;
c) vite portaltoi - vite obţinute prin inradacinarea butasilor portaltoi, având cel puţin trei rãdãcini principale şi cordita maturata pe o lungime minima de 10 cm, destinate infiintarii de plantaţii de portaltoi sau plantarii în goluri.
2. Materialul de înmulţire este constituit din:
a) coardele altoi - ramificatii ale tulpinii cu lemn maturat de 1 an, cu lungimea de cel puţin 8 ochi viabili şi diametrul minim de 8 mm, obţinute din plantaţii recunoscute, destinate obţinerii de altoi sau de butaşi pentru înrãdãcinare;
b) butaşi din soiuri roditoare pentru înrãdãcinare - fragmente de coarde de vita roditoare de 1 an, cu lungimea minima de 30 cm şi diametrul de cel puţin 6 mm, având 1-2 ochi viabili în partea lor superioarã;
c) butaşi de portaltoi pentru altoire - fragmente de coarde de 1 an, cu lungimea minima de 30 cm şi diametrul internodului de cel puţin 8 mm;
d) butaşi portaltoi pentru înrãdãcinare - fragmente de coarde de 1 an, cu lungimea minima de 30 cm şi diametrul internodului de cel puţin 6 mm, care au în partea lor superioarã 1-2 ochi viabili.
3. Categoriile biologice de material sãditor viticol sunt definite astfel:
a) materialul amelioratorului este materialul sãditor viticol care:
1. a fost produs de ameliorator sau sub directa sa responsabilitate;
2. este atestat ca liber de principalele boli virotice prin testare individualã;
3. este destinat producerii de material sãditor viticol din categoria biologica prebaza.
Prin ameliorator se înţelege instituţia sau persoana care a creat sau a identificat prin metode ştiinţifice un soi sau o clona. Amelioratorii pot fi institutele şi staţiunile de cercetare agricole, instituţiile de învãţãmânt superior de profil agricol, întreprinderi particulare specializate, asociaţii între instituţii de cercetare, întreprinderi particulare şi firme strãine, persoane fizice;
b) materialul prebaza este materialul sãditor viticol care:
1. a fost produs de mentinatori;
2. este constituit din clone libere de principalele boli virotice;
3. provine din plantaţii de preinmultire în care exista o garanţie totalã ca solul nu este infestat cu organisme dãunãtoare sau cu vectori ai acestora, în special cu nematozi - vectori ai virusurilor;
4. este destinat producerii de material sãditor viticol din categoria biologica baza.
În terminologia curenta, materialul prebaza este echivalentul categoriei biologice superelita.
Prin mentinator se înţelege instituţia sau persoana indicatã în Registrul de stat, cu responsabilitatea de a menţine un soi cu caracteristicile avute la data înscrierii.
Mentinatorul poate fi amelioratorul soiului sau o persoana autorizata, juridicã ori fizica, cãreia amelioratorul i-a transferat acest drept printr-o tranzacţie legalã.
Plantaţiile cu material prebaza se înfiinţeazã în unitãţile titulare de brevet al soiului nou sau al clonului dupã obţinerea certificatului ca materialul biologic este liber de principalele boli virotice, iar solul nu este infestat cu nematozi-vectori;
c) materialul baza este materialul sãditor viticol care:
1. a fost produs de mentinator sau sub directa sa responsabilitate;
2. provine din plantaţii de înmulţire înfiinţate cu material sãditor viticol din categoria biologica prebaza, pe soluri pentru care exista o garanţie maximala ca sunt libere de organisme dãunãtoare sau de vectori ai acestora;
3. este liber de principalele boli virotice;
4. este destinat producerii de material sãditor viticol din categoria biologica certificat.
În terminologia curenta, materialul sãditor viticol din categoria baza corespunde categoriei biologice elita;
d) materialul certificat este materialul sãditor viticol care:
1. a fost produs de agenţi economici autorizaţi;
2. provine din plantaţii-mama furnizoare de coarde şi de butaşi liberi de principalele boli virotice, înfiinţate cu material sãditor viticol din categoria biologica baza;
3. este destinat infiintarii de plantaţii de producţie sau de material de înmulţire.
În terminologia curenta, materialul sãditor viticol din categoria certificat corespunde categoriei biologice înmulţirea I;
e) materialul standard este materialul sãditor care:
1. a fost produs de agenţi economici autorizaţi;
2. provine din plantaţii de producţie recunoscute în care s-au aplicat lucrãri de selecţie în masa;
3. este destinat infiintarii de plantaţii de producţie de struguri.
În terminologia curenta, materialul sãditor viticol din categoria standard corespunde categoriei biologice selecţionat. Acest material va disparea în momentul în care producţia de material sãditor viticol certificat va acoperi toate solicitarile.
Pentru vitele altoite categoria biologica se stabileşte în funcţie de cea a materialului de înmulţire folosit la altoire, dupã cum urmeazã:
1. vitele altoite din categoria biologica prebaza pot fi obţinute prin folosirea de altoi din categoria prebaza şi portaltoi din categoriile prebaza şi baza;
2. vitele altoite din categoria baza pot fi obţinute prin folosirea de altoi din categoria baza şi portaltoi din categoriile baza şi certificat;
3. vitele altoite din categoria certificat pot fi obţinute prin folosirea de altoi din categoria certificat şi portaltoi din categoriile baza sau certificat;
4. în toate combinatiile de altoire în care unul dintre parteneri, altoi sau portaltoi, este din categoria biologica standard, vor rezulta vite altoite de aceasta categorie.
Vitele portaltoi, precum şi vitele nealtoite din soiuri roditoare vor avea aceeaşi categorie biologica cu cea a butasilor din care provin, dacã s-au respectat cu rigurozitate condiţiile tehnice şi biologice în pepiniera şi în afarã acesteia: de manipulare, condiţionare, transport şi altele asemenea.

LISTA 2
-------
DEFINIŢII
ale tipurilor de plantaţii viticole care produc material sãditor viticol şi ale unitãţilor producãtoare

1. Producerea materialului sãditor viticol se realizeazã în urmãtoarele tipuri de plantaţii:
a) plantaţii de conservare - înfiinţate de amelioratori au de mentinatori cu vite din categoria biologica materialul amelioratorului, testate individual ca libere de principalele boli virotice;
b) plantaţii de preinmultire - înfiinţate de amelioratori sau de mentinatori cu vite din categoria biologica prebaza, libere de principalele boli virotice şi care furnizeazã material de înmulţire pentru producerea de butaşi sau de vite din categoria biologica baza;
c) plantaţii-mama de portaltoi - înfiinţate cu vite portaltoi din categoria biologica baza de cãtre mentinator sau sub supravegherea sa ori cu vite din categoria certificat de cãtre agenţi economici autorizaţi;
d) plantaţii-mama de soiuri roditoare - înfiinţate cu vite din categoria biologica baza de cãtre mentinator sau sub supravegherea sa ori cu vite din categoria certificat de cãtre agenţi economici autorizaţi;
e) plantaţii recunoscute pentru producerea de coarde-altoi sau de butaşi portaltoi - plantaţii de producţie destinate obţinerii de material sãditor din categoria standard în urma aplicãrii unor lucrãri de selecţie în masa;
f) şcoli de vite - culturi destinate obţinerii de vite portaltoi sau de vite altoite ori nealtoite din soiuri roditoare.
2. Producerea materialului sãditor viticol se realizeazã în urmãtoarele tipuri de unitãţi:
a) unitãţi de selecţie - unitãţi ale mentinatorului care preiau clone indiferent de origine, le devirozeaza, le cultiva în condiţii controlate, le studiazã din punct de vedere genetic, sanitar şi al aptitudinilor culturale şi tehnologice, asigurând conservarea clonelor pe intreaga durata de multiplicare. Activitatea unitãţilor de selecţie se desfãşoarã potrivit schemelor şi normelor stabilite de Institutul de Cercetãri pentru Viticultura şi Vinificaţie sub controlul Inspecţiei de stat pentru calitatea seminţelor şi a materialului sãditor. Unitãţile de selecţie sunt singurele abilitate sa producã material prebaza destinat unitãţilor de preinmultire şi înmulţire, ele fiind reprezentate prin Institutul de Cercetãri pentru Viticultura şi Vinificaţie şi intreaga reţea de staţiuni de cercetãri viticole din subordinea sa;
b) unitãţi de preinmultire - unitãţi care produc şi distribuie material din categoria biologica baza în plantaţii de preinmultire, utilizând numai material din categoria biologica prebaza, furnizat de unitãţile de selecţie. Materialul din categoria biologica baza produs este destinat infiintarii plantaţiilor-mama de preinmultire, care trebuie realizate pe clone, iar în cadrul acestora, pe familii sanitare plantate separat, cu posibilitatea de identificare a fiecãrei clone;
c) unitãţi de înmulţire - unitãţi care produc şi distribuie material din categoria biologica certificat, destinat obţinerii materialului de plantare - vite altoite şi nealtoite. Pentru aceasta înfiinţeazã plantaţii-mama numai cu material din categoria biologica baza, furnizat de unitãţi abilitate pentru producerea acestuia. Plantaţiile-mama de înmulţire se înfiinţeazã pe soiuri şi clone;
d) unitãţi de producţie - unitãţi care produc material de plantare necesar infiintarii plantaţiilor producãtoare de struguri şi plantarii în goluri. În funcţie de condiţiile de care dispun, precum şi de materialul de înmulţire utilizat, aceste unitãţi pot produce fie material de plantare din categoria biologica certificat, fie material standard, dar nu pot produce în acelaşi timp material din ambele categorii.
Activitatea unitãţilor producãtoare de material sãditor viticol se desfãşoarã sub controlul Inspecţiei de stat pentru calitatea seminţelor şi a materialului sãditor şi sub îndrumarea unitãţilor de cercetare vitivinicolã. Unitãţile producãtoare de material sãditor viticol vor tine evidenta activitãţilor şi a rezultatelor obţinute în registre însoţite de planuri ale plantaţiilor, pe care le prezintã organelor abilitate pentru control.

LISTA 3
-------
DEFINIŢII
ale unor produse obţinute din must, vin şi subproduse vitivinicole

1. Mustul de struguri parţial fermentat este produsul provenit prin fermentarea mustului de struguri, având o tãrie alcoolicã dobandita mai mare de 1% în volume, dar mai mica de trei cincimi din tãria sa alcoolicã totalã. Totodatã, în cazul producerii unor vinuri de calitate cu denumire de origine, musturile a cãror tãrie alcoolicã dobandita este mai mica de trei cincimi din tãria lor alcoolicã totalã, dar nu mai puţin de 5,5% în volume, nu sunt considerate musturi parţial fermentate.
2. Vinul brut este vinul cu fermentaţie alcoolicã încheiatã, înaintea separarii sale de drojdie.
3. Vinul Pelin este produsul obţinut din mustul fermentat în prezenta pelinului sau a unor plante din rândul cãrora predomina pelinul, eventual şi a unor fructe, precum şi din vin în care s-a adãugat extract alcoolic din aceleaşi plante şi fructe, cu sau fãrã folosirea indulcitorilor autorizaţi: must tãiat, must concentrat sau zaharoza.
4. Vinul Muscat spumant este bãutura efervescenta provenitã din must de struguri cu aroma de tip Muscat, al cãrui conţinut în zahãr este de minimum 180 g/l. El are un conţinut în dioxid de carbon de origine endogenã, rezultat în urma fermentãrii mustului în rezervoare, dezvoltand în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minimum 3 bari la temperatura de 20 gr C. Vinul Muscat spumant are o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 6% în volume.
5. Vinul petiant este produsul cu conţinut în dioxid de carbon de origine endogenã, care dezvolta în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsã între 1 şi 2,5 bari la temperatura de 20 gr C, cu tãrie alcoolicã dobandita de minimum 7% în volume şi tãrie alcoolicã totalã de minimum 9% în volume.
6. Vinul perlant este produsul cu un conţinut în dioxid de carbon de origine total sau parţial exogena, care dezvolta în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsã între 1 şi 2,5 bari la temperatura de 20 gr C, cu tãrie alcoolicã dobandita de minimum 7% în volume şi tãrie alcoolicã totalã de minimum 9% în volume.
7. Bãutura spumanta slab alcoolicã din struguri - tip petillant de raisins este produsul cu tãrie alcoolicã dobandita de maximum 3% în volume şi conţinut în zahãr de peste 80 g/l, cu dioxid de carbon de origine endogenã, rezultat în urma fermentãrii mustului în rezervoare, care dezvolta în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minimum 2,5 bari la temperatura de 20 gr C.
8. Sucul de struguri concentrat este produsul necaramelizat, obţinut prin deshidratarea parţialã a sucului de struguri prin folosirea unei metode autorizate, alta decât cea de încãlzire pe foc direct, astfel ca indicele refractometric determinat la temperatura de 20 gr C sa nu fie mai mic de 50,9% . Se admite ca sucul de struguri concentrat sa aibã un conţinut în alcool dobândit de cel mult 1% în volume.
9. Vermutul este bãutura aromatizata obţinutã din vin, cu adaos de alcool alimentar, zaharoza, caramel şi extracte din plante admise de legislaţia sanitarã. Proporţia vinului care intra în compozitia vermutului trebuie sa fie de cel puţin 70% din volumul produsului finit. Tãria alcoolicã dobandita a vermutului este de minimum 15% în volume.
10. Distilatul de vin este produsul obţinut prin distilarea vinului, care se foloseşte pentru producerea vinarsului sau a rachiului de vin.
11. Rachiul de vin este bãutura alcoolicã obţinutã din distilat de vin, prin aducerea acestuia la tãria alcoolicã de comercializare prin adaos de apa potabilã dedurizata, cu sau fãrã invechire şi adaugare de bonificatori autorizaţi.
12. Rachiul de tescovina este bãutura alcoolicã obţinutã prin distilarea tescovinei de struguri fermentate, cu sau fãrã adaos de apa, şi prin aducerea distilatului rezultat la tãria alcoolicã de comercializare prin adaos de apa potabilã dedurizata.
13. Rachiul de drojdie este bãutura alcoolicã obţinutã prin distilarea drojdiei de vin şi aducerea distilatului rezultat la tãria alcoolicã de comercializare prin adaos de apa potabilã dedurizata, cu sau fãrã adaugare de bonificatori autorizaţi.
14. Spuma de drojdie este bãutura alcoolicã obţinutã prin distilarea drojdiei de vin, cu separarea fracţiunilor de la începutul şi sfârşitul distilarii şi maturarea distilatului în vase din lemn de stejar timp de minimum 3 luni. Obţinerea produsului finit se face prin aducerea distilatului la tãria alcoolicã de comercializare în urma adaosului de apa potabilã dedurizata. În producerea spumei de drojdie este admisã adãugarea de bonificatori autorizaţi.
15. Pichetul este produsul obţinut prin epuizarea cu apa a tescovinei proaspete sau fermentate, fãrã adaos de zahãr. El poate fi folosit numai pentru industrializare, la producerea alcoolului de origine viticolã şi a oţetului, fiind interzisã comercializarea sa pentru consumul uman.

LISTA 4
-------

DENUMIRILE
soiurilor pentru vin folosite în România şi ale sinonimiilor admise



────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────    
  Denumirea soiului folositã în România    Sinonimii admise pentru vinurile                                           
                                                exportate
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Aligote                                   -
 Babeasca neagra                           Grossmuttertraube, Hexentraube
 Burgund mare                              Grossburgunder, Blauerlimberger,
                                           Limberger, Blaufrankisch,
                                           Kekfrankos, Frankovka
 Busuioaca de Bohotin, Busuioaca           Schwarzer Muscat
 Cabernet Sauvignon                        -
 Cadarca                                   Schwarzer Kadarka, Rubinroter Kadarka
 Chardonnay                                -
 Columna                                   -
 Creata                                    Zackelweiss
 Feteasca alba                             Madchentraube, Leanyka, Leanka
 Feteasca neagra                           Schwarze Madchentraube
 Feteasca regala                           Konigliche Madchentraube, Konigsast,            
                                           Kiralyleanka 
 Francusa                                  Mildweisser
 Furmint                                   -
 Galbena de Odobesti, Galbena              -
 Grasa de Cotnari, Grasa                   Dicktraube
 Majarca, Majarca alba                     Slancamenca
 Merlot                                    -
 Muscat Ottonel                            -
 Mustoasa, Mustoasa de Maderat             Mustafer, Staftraube
 Neuburger                                 -
 Oporto                                    Portugieser, Blauer Portugieser,       
                                           Portugais Bleu
 Pinot gris                                Rulander, Grauburgunder, Grauer
                                           Burgunder, Grauer Monch, Pinot Grigio
 Pinot noir                                Spatburgunder, Blauer Spatburgunder, 
                                           Pinot nero
 Plavaie                                   -
 Riesling italian, Riesling                Welschriesling, Olasz Riesling,
                                           Olasrizling
 Riesling de Rhin                          Weisser Riesling, Rheinriesling,
                                           Riesling renano, White Riesling
 Rkatiteli                                 -
 Rosioara                                  Pamid
 Sangiovese                                -
 Sauvignon, Sauvignon blanc                -
 Steinschiller                             Rosentraube, Kovidinka
 Sarba                                     -
 Tamaioasa româneascã                      Rumanische Weihrauchtraube, Tamianka
 Traminer, Traminer roz                    GewSrtztraminer, Rosetraminer
 Zghihara de Husi                          -
 Zweigelt                                  Blauer Zweigelt
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



N O T A :
Lista poate fi completatã sau actualizatã prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.

ANEXA 2
-------
UNITĂŢILE
care funcţioneazã în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei

Denumirea unitãţii

I. Instituţii publice finanţate de la bugetul de stat
Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol

II. Alte unitãţi finanţate din venituri extrabugetare
Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi alte Produse Vitivinicole (O.N.D.O.V.)
Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (O.N.V.V.)


-----------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 314 din 20 aprilie 1999

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016