Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 31 din 18 mai 2011 cu privire la Cartea verde a Comisiei intitulata "De la provocari la oportunitati: catre crearea unui cadru strategic comun pentru finantarea cercetarii si inovarii in UE" - COM (2011) 48 final
EMITENT: SENATUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 23 mai 2011
Având în vedere Raportul Comisiei pentru învãţãmânt, ştiinţã, tineret şi sport nr. XXVIII/94 din 12 mai 2011 şi Raportul Comisiei economice, de industrii şi servicii nr. XX/235 din 12 mai 2011,
în temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicatã, şi ale Protocolului (nr. 1) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,
Senatul adoptã prezenta hotãrâre.
ART. 1
La punctul 4 din Cartea verde a Comisiei intitulatã "De la provocãri la oportunitãţi: cãtre crearea unui cadru strategic comun pentru finanţarea cercetãrii şi inovãrii în UE", punctul de vedere al Senatului este urmãtorul:
I. La subpunctul 4.1, intitulat "Colaborare pentru realizarea obiectivelor Europa 2020", rãspunsurile la întrebãrile 1-8 sunt:
1. În ce mod ar trebui cadrul strategic comun sã sporeascã atractivitatea pentru participanţi a finanţãrii UE în domeniul cercetãrii şi inovãrii şi sã faciliteze accesul acestora la ea? Ce mai este necesar pe lângã: un punct unic de intrare cu instrumente IT comun, un ghişeu unic pentru asistenţã, un set raţionalizat de instrumente de finanţare care sã acopere întregul lanţ al inovãrii şi înaintarea în continuare cãtre simplificarea administrativã?
Senatul considerã cã:
a) pentru a genera schimbãri viabile, strategiile EU trebuie sã fie clare, vizibile, precise, sã nu descrie numai obiective-dorinţe, ci sã ofere soluţii şi flexibilitate pentru realizarea acestora;
b) cadrul strategic comun ar trebui sã reuneascã un set cuprinzãtor şi coerent de instrumente, care sã se armonizeze cât mai bine cu interesul potenţialilor participanţi la finanţarea UE în domeniul cercetãrii şi inovãrii;
c) cadrul strategic comun ar trebui sã prevadã pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) implementarea unor instrumente financiare de sprijin, adoptate şi aplicabile la nivel UE, cum ar fi: facilitãţi economice stimulative, acordarea de garanţii pentru împrumuturi, preluarea riscurilor generate în urma revizuirilor bugetare, aplicarea stimulentelor financiare pentru rezultate deosebite şi pentru implicarea tinerilor şi altele asemenea;
d) cadrul strategic comun ar trebui sã cuprindã o categorie de instrumente destinate compatibilizãrii şi armonizãrii instrumentelor sale operaţionale cu instrumentele şi cadrul legal specific finanţãrii cercetãrii şi inovãrii la nivel naţional;
e) este necesarã îmbunãtãţirea accesului la reţeaua IT pentru categorii largi de potenţiali utilizatori: extinderea reţelei IT în zone neconectate, puncte publice de acces IT, precum şi asistenţã tehnicã publicã în domeniul aplicãrii pentru proiecte de finanţare;
f) sistemul alocãrii fondurilor trebuie sã fie simplu şi flexibil, una dintre soluţii fiind aceea a creãrii unor centre naţionale/regionale, care sã lucreze relativ independent şi sã aibã un acces facil la fonduri;
g) ar trebui pus accentul atât pe aplicaţia imediatã a rezultatului cercetãrii, cât şi pe cercetarea precompetitivã, a cãrei duratã medie, de la idee la aplicaţie, cu potenţial de exploatare pe piaţã, este de aproximativ 8 ani şi care genereazã cunoaştere nouã şi fãrã de care nu pot exista inovarea şi aplicarea;
h) ar trebui pusã la punct o reţea de firme de consultanţã, acceptatã de UE, care sã fie certificate pentru consultanţa la aplicaţiile de proiect, consultanţã care ar putea fi acordatã şi de cei care au finalizat sau care deruleazã proiecte de succes;
i) ar fi necesarã apariţia unui program de susţinere financiarã a invenţiilor care pot fi brevetate UE, costul unui brevet depãşind, în prezent, resursele unei instituţii medii;
j) cadrul strategic comun trebuie sã contribuie la crearea unei baze ştiinţifice de talie mondialã în spaţiul UE, iar pentru aceasta trebuie sã ia în considerare programe care sprijinã cercetarea şi inovarea şi care funcţioneazã cu bune rezultate la nivelul Europei, de asemenea sã utilizeze experienţa şi rezultatele lor, ca de exemplu EUREKA - iniţiativa europeanã în domeniul tehnologiilor avansate.
2. Care este cel mai bun mod în care ar trebui finanţarea UE sã acopere întregul ciclu al inovãrii, de la cercetare la comercializare?
Senatul considerã cã:
a) ar trebui abordat ciclul integrat al rezolvãrii unei comenzi economice sau/şi sociale concrete, comandã generatã de piaţa de utilizare/comercializare, ţinându-se cont de evoluţiile dinamice ale cererii de pe piaţa realã;
b) este nevoie de instrumente de cercetare specifice fiecãrui stadiu al cercetãrii;
c) ar trebui ca cercetarea fundamentalã, precompetitivã, sã fie finanţatã preponderent ascendent (bottom-up), alocându-i-se cel puţin 40% din fondurile publice pe bazã de excelenţã ştiinţificã, urmãrindu-se calitatea ideii, a echipei de cercetare, a rezultatelor sub formã de lucrãri şi brevete etc.;
d) pentru cercetarea aplicativã orientatã, competitivã, care se poate desfãşura atât în regim ascendent (bottom-up), avându-se în vedere cercetãrile care duc la aplicaţii de tip produs sau tehnologie, cât şi în regim descendent (top-down), avându-se în vedere aplicaţii cerute de piaţã sau societate, neconcretizate, dar pentru care existã cunoaştere suficientã pentru a le transpune în practicã, finanţarea publicã ar trebui sã fie de circa 30%, cu implicare financiarã explicitã din partea potenţialilor beneficiari, mai ales în cazul temelor lansate în regim descendent (top-down), iar rezultatele urmând a fi brevete, produse şi tehnologii înregistrate ca atare;
e) ar trebui ca dezvoltãrii tehnologice şi transferului tehnologic sã li se aloce o finanţare publicã de maximum 10%, cu participare financiarã majoritarã din partea sectorului privat direct interesat;
f) ar trebui ca lipsa spiritului antreprenorial şi a mãsurilor financiare şi fiscale sã fie soluţionatã, pe termen lung, prin crearea unor module educaţionale specifice, iar, pe termen scurt, prin atragerea diasporei cu spirit antreprenorial din ţãri precum SUA şi Japonia.
Senatul propune:
a) crearea unei baze de date cu rezultatele neaplicabile, obţinute în cadrul proiectelor de cercetare;
b) crearea, la nivel european, a unor instrumente de susţinere financiarã şi logisticã a entitãţilor care vor prelua, aplica şi dezvolta rezultatele cu mare potenţial, încã neaplicate;
c) organizarea, la nivel european, a unei campanii pentru promovarea de clustere pe domenii prioritare, pentru statele recent intrate în UE;
d) creşterea suportului nerambursabil din partea UE de la 50% la 75%.
3. Care sunt caracteristicile finanţãrii UE care sporesc la maximum beneficiile unei acţiuni la nivelul UE? Ar trebui sã se punã un accent puternic pe mobilizarea altor surse de finanţare?
Senatul considerã cã beneficiile unei acţiuni la nivelul UE pot fi sporite la maximum prin:
a) finanţare stimulativã prin susţinere nerambursabilã şi finanţare formativã prin întãrirea spiritului comunitar;
b) siguranţa finanţãrii la nivelul stabilit de evaluatori, asigurarea unui avans de 90% din valoarea proiectului;
c) continuitate în derularea proiectelor care nu depind de bugete anuale;
d) corelarea investiţiilor în cercetare şi inovare;
e) utilitatea finanţãrii pentru comunitãţile mari;
f) susţinerea programelor de finanţare la nivel UE prin programe coerente la nivel naţional, corelându-se obiectivele de la nivel european cu obiectivele şi interesele acţiunilor corespondente la nivel naţional, precum şi la nivelul diferitelor categorii de operatori economici şi sociali;
g) corelarea optimã între investiţiile din cercetare/inovare naţionale şi cele europene;
h) susţinerea alocãrii unui anumit procent din PIB pentru cercetare-inovare, sprijinitã prin politici comune la nivel UE, ajungând la un nivel comparativ.
Senatul considerã cã:
a) este nevoie de mobilizarea resurselor naţionale publice şi private în diferite cadre de cooperare, concomitent cu impunerea bugetelor multianuale şi cu crearea unor politici de stimulare a activitãţilor de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI), coroborate cu cele din domeniul financiar şi fiscal;
b) ar trebui atrase şi surse de finanţare din sectorul privat, atât sub forma finanţãrii directe a cercetãrii de interes pentru o firmã sau alta, cât şi sub forma burselor şi a granturilor;
c) ar trebui ca marile companii sã fie stimulate sã înfiinţeze fundaţii, care sã acorde granturi de cercetare pe baza competiţiei, pe tematici de interes pentru dezvoltarea ulterioarã a firmei;
d) ar trebui ca sursele de finanţare sã fie diversificate cât mai mult, pentru a permite oricãrui cercetãtor sã îşi verifice potenţialul şi ideile în competiţie cu alţi cercetãtori.
4. Care ar fi cel mai bun mod de utilizare a finanţãrii cercetãrii şi inovãrii în UE pentru a pune în comun resursele statelor membre? Cum ar trebui sprijinite iniţiativele de programare în comun între grupuri de state membre?
Senatul considerã cã punerea în comun a programelor sau iniţiativelor naţionale, specifice fiecãrui stat, ar putea fi realizatã prin dezvoltarea şi susţinerea unor iniţiative de tip cluster, prin care fiecare stat partener sã poatã participa cu cea mai bunã expertizã pentru dezvoltarea unui produs sau a unei tehnologii, care prezintã interes major pe piaţa europeanã.
Senatul susţine:
a) realizarea unor politici comune privind obiectivele de interes paneuropean;
b) stabilirea prioritãţilor prin politici europene, prioritãţi care devin obligatorii la nivel naţional pentru ţãrile membre (educaţie, cercetare-inovare etc.);
c) lãrgirea iniţiativelor transfrontaliere şi a celor de tip ERANet;
d) stimularea prin finanţare suplimentarã a grupurilor de state care promoveazã programe comune.
5. Care ar trebui sã fie proporţia între proiectele mai mici, specializate, şi cele mai mari, de ordin strategic?
Senatul nu considerã potrivitã programarea unei proporţii între proiectele mici, specializate, şi cele mari, de ordin strategic, întrucât finanţarea proiectelor trebuie sã fie determinatã, în primul rând, de noutatea, fezabilitatea şi eficacitatea acestora, precum şi de aplicabilitatea şi utilitatea rezultatelor.
Fiecare tip de proiect are specificul sãu, iar efectul socioeconomic al acestor proiecte este diferit. Proiectele mici pot contribui atât la dezvoltarea tehnologicã, cât şi la dezvoltarea economicã prin IMM-urile implicate. Aceste tipuri de proiecte pot fi specifice programelor naţionale sau interregionale.
Spre deosebire de acestea, proiectele de ordin strategic ar putea fi implementate la nivel regional sau european. Impactul acestora este la nivel macroeconomic. De obicei, consorţiile unor astfel de proiecte cuprind companii mari, cu putere financiarã şi logisticã deosebite.
6. Cum ar putea Comisia sã asigure un echilibru între un set unic de reguli care sã permitã o simplificare radicalã şi necesitatea de a pãstra un anumit grad de flexibilitate şi diversitate pentru a atinge obiectivele unor instrumente diferite şi pentru a rãspunde nevoilor diferiţilor beneficiari, în special ale IMM-urilor?
Senatul considerã cã ar fi util un set standardizat de reguli administrative elaborat de cãtre Comisie, iar flexibilitatea ar trebui sã vinã din modul de utilizare a fondurilor, adoptarea şi implementarea regulilor, precum şi a practicilor contabile proprii, în mod special cele referitoare la TVA, achiziţii publice şi amortismente.
7. Care ar trebui sã fie mãsura succesului pentru finanţarea cercetãrii şi inovãrii în UE? Ce indicatori de performanţã s-ar putea utiliza?
Având în vedere Comunicarea Comisiei Europene "Strategia Europa 2020 - O strategie europeanã pentru o creştere inteligentã, ecologicã şi favorabilã incluziunii", Senatul considerã cã un set primar de indicatori de performanţã s-ar putea baza pe gradul de contribuţie la realizarea obiectivelor acestei strategii.
Alţi indicatori pe care Senatul îi propune sunt:
a) indicatori de performanţã din punct de vedere academic: numãrul de lucrãri publicate în reviste ştiinţifice cotate ISI; numãrul de citãri, conform sistemului ISI, Web of Science; factorul de impact al revistelor cotate ISI; numãrul de cereri de brevete publicate; numãrul de brevete acordate; numãrul de citãri ale brevetelor;
b) indicatori de performanţã din punctul de vedere al efectelor economice ale cercetãrilor: numãrul de brevete aplicate; locuri de muncã nou-create; numãr de spin-off uri create; alte dovezi privind efecte economice, de mediu, sociale, precum numãrul de aplicaţii industriale rezultate, cererea pieţei faţã de produsul generat, reducerea impactului antropic asupra mediului ş.a.;
c) dezvoltarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice unde sã se desfãşoare activitãţi de formare postuniversitarã, de stagiaturã pe meserie şi incubatoare de afaceri productive ar putea creşte rata de succes a aplicaţiilor CDI.
8. Cum ar trebui sã fie legatã finanţarea cercetãrii şi inovãrii în UE de finanţarea regionalã şi naţionalã? Cum ar trebui aceastã finanţare sã completeze fondurile viitoarei politici de coeziune, conceputã pentru a ajuta regiunile din UE mai puţin dezvoltate, şi programele de dezvoltare ruralã?
Senatul propune:
a) crearea unor instrumente pentru finanţarea prioritarã a proiectelor de cercetare/inovare, coordonate de ţãri avansate din UE, cu parteneri din regiuni mai puţin dezvoltate, ale cãror rezultate sã fie aplicate în aceste ţãri, pentru diminuarea decalajului. Aceste instrumente ar trebui sã fie susţinute la nivel naţional şi cofinanţate cu prioritate;
b) cofinanţarea în timp real şi respectarea contractelor de cercetare, cu privire la sumele globale şi la rezultate, precum şi rãspunderea pentru neîndeplinirea datoriilor contractuale similare din partea statului şi din partea cercetãtorilor;
c) ar trebui evitatã dubla finanţare, regionalã şi comunitarã, pentru obiective similare. Finanţarea regionalã ar trebui sã urmãreascã obiective specifice. Programele naţionale de dezvoltare pe termen mediu şi lung trebuie adoptate, astfel încât fondurile de coeziune sã completeze fondurile naţionale în mod eficient.
II. La subpunctul 4.2, intitulat "Abordarea provocãrilor societale", rãspunsurile la întrebãrile 9-13 sunt:
9. În ce mod ar trebui acordarea unei importanţe mai mari provocãrilor societale sã afecteze echilibrul dintre cercetarea determinatã de curiozitate şi activitãţile determinate de un program?
Senatul considerã cã activitãţile determinate de programe stabilite prin strategii europene/naţionale urmeazã sã se regãseascã în proiecte mici specializate, cu aplicabilitate imediatã, motor de dezvoltare economico-socialã prin IMM-uri.
Cercetarea aplicativã de tip bricolaj poate fi susţinutã şi din fondurile de risc ale bãncilor. Cercetarea determinatã de curiozitate ar trebui sã se regãseascã în cercetarea fundamentalã, cu fonduri alocate special. Aceasta ar trebui sã defineascã proiecte cu risc mare şi sã aibã acces la infrastructuri unicat. Cercetarea determinatã de curiozitate ar trebui sã se raporteze la o tematicã de vârf europeanã.
10. Ar trebui sã se acorde un loc mai important activitãţilor ascendente (bottom-up)?
Senatul considerã cã ar trebui sã se acorde un loc mai important activitãţilor ascendente, deoarece acestea identificã cel mai bine provocãrile reale cu care se confruntã societatea şi valorificã cel mai bine potenţialul uriaş de imaginaţie, idei şi creativitate de care dispune omul.
11. Care este cel mai bun mod în care finanţarea cercetãrii şi a inovãrii în UE ar trebui sã sprijine activitãţile de elaborare a politicilor şi a celor orientate cãtre viitor?
Senatul considerã cã ar trebui constituit un fond special din bugetul UE, eventual un procent din contribuţia la fondul de cercetare al UE al statului respectiv, din care, dupã metodologia UE, sã se organizeze licitaţii de proiecte la nivel şi pe problematicã strict naţionale. De asemenea, Senatul considerã cã stimularea de scheme şi programe colaborative la nivel regional şi comunitar ar putea sã contribuie la aplicarea mai eficientã a acestora. Finanţarea cercetãrii şi a inovãrii în UE trebuie sã se bazeze pe dezvoltarea relaţiilor bilaterale şi multilaterale, naţionale şi internaţionale, în vederea identificãrii bunelor practici şi a implementãrii lor.
12. În ce mod ar trebui îmbunãtãţit rolul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei în ceea ce priveşte sprijinirea activitãţilor de elaborare a politicilor şi abordarea provocãrilor societale?
Senatul considerã cã rolul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei ar trebui îmbunãtãţit prin:
a) reprezentarea acestui centru în fiecare stat membru;
b) o comunicare şi interacţiune mai eficiente cu actorii din societate, care sunt beneficiarii activitãţii acestui centru;
c) promovarea schimburilor ştiinţifice dintre universitãţile şi institutele din UE;
d) dezvoltarea de politici proactive, inclusiv de naturã fiscalã, de susţinere a transferurilor tehnologice;
e) identificarea şi susţinerea domeniilor de vârf, cu potenţial pentru performanţã.
13. Cum ar putea sã atragã activitãţile de cercetare şi inovare din UE un mai mare interes şi o mai mare implicare din partea cetãţenilor şi a societãţii civile?
Senatul propune:
a) consultarea realã a cetãţenilor în elaborarea politicilor publice dedicate cercetãrii şi inovãrii;
b) o politicã de promovare activã la nivelul societãţii a produselor cercetãrii şi a efectelor lor asupra creşterii calitãţii vieţii;
c) crearea unor structuri de legãturã cu presa la nivelul unitãţilor de cercetare, care sã asigure o comunicare accesibilã cu cetãţenii;
d) educarea prin implicare, dezvoltarea unor programe educaţionale şi mici proiecte de cercetare de cãtre universitãţile şi centrele de cercetare destinate elevilor;
e) implementarea conceptelor de "porţi deschise", "zilele ştiinţei", "noaptea cercetãrii" ş.a.;
f) organizarea de târguri, expoziţii, acţiuni-pilot în care sã fie prevãzutã desfãşurarea unor activitãţi demonstrative în mijlocul societãţii.
III. La subpunctul 4.3 "Consolidarea competitivitãţii", rãspunsurile la întrebãrile 14-20 sunt:
14. Care este cel mai bun mod în care finanţarea UE ar trebui sã ţinã seama de caracterul amplu al inovãrii, care include inovare netehnologicã, ecoinovare şi inovare socialã?
Senatul considerã cã finanţarea proiectelor de inovare netehnologicã, ecoinovare şi inovare socialã ar trebui sã ţinã cont de:
a) dreptul la cunoaştere, care este important în construcţia societãţii civile, fiind parte esenţialã a ecoinovãrii şi inovãrii sociale. Trebuie recunoscut rolul societãţii civile în implementarea dezvoltãrii durabile şi promovarea de parteneriate public-privat-ONG;
b) definirea clarã a termenilor "inovare netehnologicã", "ecoinovare" şi "inovare socialã";
c) evaluarea efectelor finanţãrii proiectelor de acest tip ar trebui sã aducã dovezi clare privind progresul înregistrat în integrarea protecţiei mediului şi dezvoltãrii durabile, în politicile şi activitãţile de dezvoltare.
15. În ce mod ar trebui întãritã participarea industriei la programele de cercetare şi inovare ale UE? În ce mod ar trebui sprijinite iniţiativele tehnologice comune (precum cele lansate în temeiul actualului program-cadru) sau diferitele forme de "parteneriate public-privat"? Care ar trebui sã fie rolul platformelor tehnologice europene?
Senatul considerã cã participarea industriei la programele de cercetare şi inovare ale UE depinde de armonizarea intereselor şi de complementaritatea orientãrilor şi obiectivelor programelor proprii de cercetare-inovare ale firmelor cu programele UE. Ar trebui intensificate întâlnirile şi diversificate tematicile de interes pentru entitãţile din cercetare şi industrie. Dupã stabilirea unor prioritãţi comune pentru societate şi pentru industrie se poate trece la finanţarea comunã a cercetãrii. Încurajarea participãrii industriei la proiectele de cercetare se poate realiza doar printr-o finanţare adecvatã, care sã permitã IMM-urilor realizarea de achiziţii, angajarea de fonduri cu rate preferenţiale pentru sprijinirea cofinanţãrii, dar, mai ales, sã se ţinã cont de realitatea economicã existentã.
IMM-urile care participã la proiecte de cercetare ar trebui sã fie încurajate financiar, sã beneficieze de anumite reduceri, pe perioade limitate şi în funcţie de performanţã şi rezultate. În plus, IMM-urile ar trebui ajutate financiar pentru introducerea standardizãrii ISO a produselor lor care sã le permitã intrarea pe piaţa UE.
În ceea ce priveşte parteneriatele public-privat, Senatul considerã cã acestea ar trebui definite pe principiul responsabilitãţii comune, dar diferenţiate, iar termenii de cofinanţare ar trebui gândiţi astfel încât sã reflecte situaţia economicã realã. Participarea unui IMM într-un proiect de cercetare ar trebui sã nu conducã la cheltuieli prea mari. De asemenea, contractele şi termenii de finanţare ar trebui gândiţi astfel încât un proiect contractat sã fie realizat 100%, fãrã intervenţii de tãiere a fondurilor, în condiţiile în care partenerii îşi respectã ţintele asumate.
Senatul considerã cã platformele tehnologice europene dintr-un domeniu specific ar trebui sã contribuie la:
a) identificarea şi dezvoltarea tehnologiilor specifice de pe filiera producţiei, în condiţii de maximã eficienţã economicã şi impact pozitiv asupra mediului;
b) crearea unei industrii puternice şi accelerarea dezvoltãrii acesteia în ţãrile UE, prin orientarea şi promovarea cercetãrii în domeniu, prin activitãţi de bune practici, de promovare şi demonstrare;
c) la procesul de analizã şi elaborare a politicilor de cercetare-inovare, în care ar trebui cooptaţi şi reprezentanţii iniţiativelor tehnologice comune.
16. În ce mod ar trebui sprijinite întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) la nivelul UE şi ce tipuri de IMM-uri ar trebui sprijinite? În ce mod ar trebui acest sprijin sã completeze schemele de la nivel naţional şi regional? Ce tip de mãsuri ar trebui luate pentru a facilita în mod decisiv participarea IMM-urilor la programele de cercetare şi inovare ale UE?
Senatul considerã cã:
a) modalitatea concretã de sprijinire a IMM-urilor trebuie corelatã cu reglementãrile privind ajutorul de stat, care sunt unitare atât la nivelul UE, cât şi la nivel naţional;
b) schemele de ajutor de stat la nivel naţional şi regional ar trebui completate cu activitãţi care includ inovare netehnologicã, ecoinovare şi inovare socialã;
c) este nevoie de sprijin pentru realizarea şi depunerea cererilor de finanţare, prin simplificarea procedurilor şi utilizarea unor termeni clari privind finanţarea, în vederea eliminãrii situaţiilor de genul: proiect câştigat în cadrul UE, dar nefinanţabil pe schema naţionalã. Ar trebui definit clar conceptul managing authority pentru fiecare program în parte, astfel încât sã se poatã oferi informaţii clare şi pertinente în timp real;
d) ar fi utilã crearea unor asociaţii regionale pe domenii tehnologice, care sã reuneascã fonduri comune pentru cercetare;
e) ar trebui sprijinite toate tipurile de IMM-uri performante;
f) participarea IMM-urilor la programele de cercetare şi inovare ale UE ar trebui sã fie încurajatã prin introducerea de instrumente de cofinanţare asociate, compuse din fonduri proprii, fonduri nerambursabile ale UE şi fonduri de capital de risc;
g) ar trebui instituit un sistem de evaluare a proiectelor cât mai transparent şi care sã ţinã cont de valoarea ideii, finanţându-se produsul şi nu firma.
Pentru a facilita în mod decisiv participarea IMM-urilor la programele de cercetare şi inovare ale UE, Senatul propune:
a) încurajarea financiarã de participare la aceste tipuri de proiecte şi accelerarea decontãrilor pentru cheltuielile angajate;
b) structuri guvernamentale care sã promoveze parteneriate guvern-bãnci, pentru simplificarea creditelor de tip scrisoare de confort.
17. Cum ar trebui sã fie proiectate schemele de implementare deschise, uşoare şi rapide (de exemplu pe baza acţiunilor actuale FET şi a proiectelor de replicare pe piaţã în domeniul ecoinovãrii din cadrul CIP) pentru a permite explorarea şi comercializarea flexibilã a ideilor inovatoare, în special de cãtre IMM-uri? Fonduri proprii şi împrumut pentru a fi folosite pe scarã mai largã?
Senatul considerã cã schemele de implementare ar trebui sã se bazeze mai mult pe conlucrarea dintre asociaţiile IMM-urilor şi structurile/organizaţiile de cercetare-dezvoltare. Examinarea în comun a cerinţelor/problemelor de pe piaţã de cãtre producãtorii de bunuri şi servicii şi generatorii de idei contribuie la diagnosticarea cât mai precisã şi stabilirea tratamentului/soluţiei celei mai adecvate.
Senatul propune:
a) durata de recuperare a banilor de cãtre IMM, dintr-o etapã, sã fie cât mai scurtã;
b) renunţarea la birocraţie şi forme simplificate de raportare;
c) elaborarea unei baze de date cuprinzând rezultate din toatã cercetarea europeanã;
d) susţinere financiarã prin proiecte pentru IMM-urile care vor sã le aplice, eventual achitarea parţialã a brevetului sau a licenţelor de cãtre UE şi/sau statul membru.
18. În ce mod ar trebui utilizate instrumentele financiare de la nivelul UE (bazate pe fonduri proprii şi împrumut) pentru a fi folosite pe scarã mai largã?
Senatul considerã cã folosirea instrumentelor de finanţare, bazate pe fonduri proprii şi împrumut, este cu atât mai atractivã cu cât rãspunde mai bine intereselor utilizatorilor la un moment dat şi în condiţiile echilibrului între riscul asumat şi beneficiile previzionate, combinat cu o politicã stimulativã a dobânzilor.
În prezent, cofinanţarea este destul de mare, iar împrumutul de la bãnci nu reprezintã o soluţie viabilã în termenii actuali.
Una din problemele IMM-urilor este aceea cã prin proiectele UE nu se încurajeazã deloc achiziţia de echipamente de cercetare care ar ajuta şi pe viitor la dezvoltarea IMM-urilor. Ar fi dezirabilã existenţa unor entitãţi care sã îi ajute la realizarea unor planuri financiare şi studii de impact privind timpul în care se va amortiza investiţia.
19. Ar trebui introduse noi abordãri în privinţa sprijinului pentru cercetare şi inovare, în special prin achiziţii publice, inclusiv prin reguli cu privire la achiziţiile înainte de comercializare şi/sau premii de stimulare?
Senatul considerã cã cercetarea şi inovarea ar trebui sã fie stimulate sã genereze soluţii cât mai potrivite la problemele cu care se confruntã economia şi societatea. Ar fi utilã înfiinţarea unor fonduri de risc alocate cercetãrii, care sã susţinã valorificarea rezultatelor activitãţii de cercetare şi inovare şi care sã asigure finanţarea IMM-urilor în cadrul proiectelor de cercetare. Achiziţiile publice sunt foarte importante pentru stimularea inovãrii.
20. În ce mod ar trebui regulile de proprietate intelectualã care guverneazã finanţarea UE sã realizeze echilibrul corect între aspectele legate de competitivitate şi necesitatea accesului la rezultatele ştiinţifice şi a diseminãrii acestora?
Senatul considerã cã rezultatele activitãţilor de cercetare şi inovare finanţate din fondurile UE ar trebui sã fie accesibile tuturor cetãţenilor şi operatorilor economici din statele membre. De asemenea, ar trebui elaborate reguli clare şi neinterpretabile privind dreptul de proprietate intelectualã asupra tuturor rezultatelor unui proiect, în baza cãrora sã se poatã aborda problemele de competitivitate, accesul la rezultatele ştiinţifice şi diseminarea acestora. Ar fi utilã înfiinţarea unui organism la nivel european privind protejarea proprietãţii intelectuale.
IV. La subpunctul 4.4 "Consolidarea bazei ştiinţifice a Europei şi a Spaţiului european de cercetare", rãspunsurile la întrebãrile 21-27 sunt:
21. Cum ar trebui întãrit rolul Consiliului European pentru Cercetare (CEC) în ceea ce priveşte sprijinirea excelenţei de nivel mondial?
În vederea întãririi rolului CEC, Senatul propune urmãtoarele mãsuri:
a) competenţe sporite în identificarea, evaluarea şi selectarea centrelor/polilor de excelenţã şi punerea la dispoziţia CEC a capacitãţii şi instrumentelor necesare folosirii acestor competenţe;
b) finanţare asiguratã la nivelul UE, la nivelul ţãrilor membre, la nivel regional şi din fonduri de risc create de bãnci comerciale;
c) susţinerea activitãţilor de tip suport, prin suplimentarea fondurilor alocate programelor specifice de finanţare, care includ aceste tipuri de activitãţi, cum ar fi programul FP7 - Regions of Knowledge, Research Potential;
d) stabilirea şi implementarea unor mãsuri de stimulare financiarã a unor rezultate ştiinţifice deosebite;
e) identificarea specialiştilor şi realizarea, pe domenii de interes comun, a unor structuri gen institute/centre de cercetare la nivel UE, cu structurã mixtã virtualã/realã; fiecare specialist lucreazã în ţara de origine, cu stagii în alte ţãri şi laboratoare şi cu sesiuni la sediul institutului;
f) crearea unor granturi pentru grupuri de cercetare, eventual pentru parteneriate în domeniul cercetãrii de bazã;
g) promovarea ştiinţelor inginereşti, precum academiile tehnice naţionale.
22. În ce mod ar trebui sprijinul UE sã ajute statele membre la dezvoltarea excelenţei?
În vederea sprijinirii de cãtre UE a statelor membre la dezvoltarea excelenţei, Senatul propune urmãtoarele mãsuri:
a) crearea cadrului atractiv pentru personalitãţi recunoscute, capabile sã dezvolte şi sã promoveze excelenţa, pentru evitarea situaţiilor în care laureaţi ai Premiului Nobel aleg sã lucreze în laboratoare din SUA;
b) diminuarea decalajelor între statele membre în domeniul CDI prin decizii politice, ca de exemplu plasarea infrastructurilor mari în ţãri mai puţin dezvoltate;
c) identificarea şi evaluarea unor centre/poli de excelenţã şi finanţarea complementarã a activitãţii acestora, corelat cu finanţarea naţionalã corespunzãtoare nivelului de excelenţã rezultat din evaluare;
d) stimularea activitãţilor de cercetare şi inovare în mod corespunzãtor;
e) suplimentarea programelor-suport la nivel regional, spre exemplu FP7 - Regions of Knowledge, Research Potential, care au ca scop diminuarea decalajelor tehnico-ştiinţifice între centrele de cercetare europene;
f) finanţarea de centre de cercetare-dezvoltare în universitãţi şi IMM-uri, în scopul constituirii infrastructurii tehnologice destinate uzului industrial;
g) conectarea industriilor naţionale la platformele tehnologice create de UE, inclusiv prin cofinanţarea unui institut european de cercetare într-unul dintre domeniile de interes pentru UE.
23. Cum ar trebui întãrit rolul acţiunilor Marie Curie în ceea ce priveşte promovarea mobilitãţii cercetãtorilor şi dezvoltarea unor cariere atrãgãtoare?
Senatul propune urmãtoarele mãsuri pentru întãrirea rolului acţiunilor Marie Curie:
a) extinderea acţiunilor Marie Curie şi la nivelul seniorilor, cu impunerea unor limite;
b) amplificarea schimburilor dintre industrie şi mediul academic, care pot facilita atât mobilitatea, cât şi formarea unor cariere cât mai atrãgãtoare;
c) bonitarea entitãţilor formatoare/angajatoare în competiţiile de proiecte, precum acordarea unui punctaj entitãţilor formatoare care angajeazã specialişti formaţi în acţiuni Marie Curie;
d) permiterea mobilitãţii la nivel naţional şi crearea de instrumente uşor accesibile pentru reintegrare, mai ales pentru diaspora ţãrilor estice;
e) încurajarea proiectelor care implicã astfel de mobilitãţi.
24. Ce acţiuni ar trebui luate la nivelul UE pentru a spori şi mai mult rolul femeilor în ştiinţã şi inovare?
Pentru sporirea rolului femeilor în ştiinţã şi inovare, Senatul propune urmãtoarele acţiuni:
a) schimbarea, prin educaţie, a mentalitãţilor cu privire la promovarea femeilor;
b) impunerea unui procent privind participarea femeilor în cadrul proiectelor cu finanţare europeanã şi prin recurenţa naţionalã;
c) atragerea femeilor în organisme de coordonare a activitãţilor privind strategia în domeniu pe termen mediu şi lung;
d) stimularea unor acţiuni de schimb de experienţã şi bune practici la nivelul fiecãruia din grupuri, inclusiv cel al femeilor - om de ştiinţã, cercetãtor.
25. Cum ar trebui sprijinite, la nivelul UE, infrastructurile de cercetare (inclusiv e-infrastructurile care acoperã întreaga Uniune)?
Senatul propune urmãtoarele acţiuni de sprijinire a infrastructurilor de cercetare:
a) suportarea costurilor privind accesul cercetãtorilor la aceste infrastructuri, atât ca mobilitate, cât şi ca efort financiar al administratorului acesteia, pe baza unor proiecte ştiinţifice de interes;
b) susţinerea activitãţilor de tip suport, prin suplimentarea fondurilor alocate programelor specifice de finanţare, care includ aceste tipuri de activitãţi;
c) promovarea transferului tehnologic de la unitãţi academice cãtre industrie, prin cooperare între companii şi programe de cercetare;
d) crearea de consorţii constituite din companii industriale şi institute de cercetare pentru dezvoltarea în comun de tehnologii competitive;
e) finanţarea de centre de cercetare-dezvoltare în universitãţi, în scopul constituirii infrastructurii tehnologice destinate uzului industrial;
f) lansarea de competiţii de proiecte care sã aibã în vedere utilizarea infrastructurilor de cercetare.
26. Cum ar trebui sprijinitã cooperarea internaţionalã cu ţãrile care nu fac parte din UE - de exemplu, în ceea ce priveşte domeniile prioritare de interes strategic, instrumentele, reciprocitatea (inclusiv în chestiuni care ţin de drepturile de proprietate intelectualã) - sau cooperarea cu statele membre?
Senatul considerã cã pentru sprijinirea cooperãrii internaţionale cu ţãrile care nu fac parte din UE sau a cooperãrii cu statele membre ar trebui iniţiate urmãtoarele acţiuni:
a) suplimentarea programelor specifice parteneriatelor dintre UE şi ţãri precum SUA, China şi Rusia, existente la nivelul FP7, cu definirea clarã a domeniilor de interes strategic pe termen scurt, mediu şi lung;
b) atragerea cãtre cercetarea comunitarã a ţãrilor terţe UE, prin deschiderea unor programe care sã poatã mobiliza competenţele existente în aceste ţãri;
c) crearea unui organism unic la nivel european pentru brevete, cu reprezentare în fiecare stat membru şi/sau stat care doreşte sã adere la acest organism. Astfel, indiferent de ţara membrã a comunitãţii europene unde a fost acordat brevetul, acesta sã aibã recunoaştere europeanã;
d) susţinerea totalã/parţialã a costurilor pentru protejarea proprietãţii intelectuale;
e) reducerea taxelor vamale la echipamente cu nivel tehnic mai bun decât al celor din UE achiziţionate în cadrul proiectului;
f) deschiderea utilizãrii infrastructurii de cercetare a UE;
g) susţinerea financiarã a utilizãrii infrastructurilor de cercetare din ţãrile membre UE în cadrul unor programe comune.
27. Care sunt problemele şi obstacolele principale legate de SEC pe care ar trebui sã încerce sã le soluţioneze instrumentele de finanţare ale UE şi care sunt cele care ar trebui rezolvate prin alte mãsuri (de exemplu, legislative)?
Senatul considerã cã principalele obstacole în activitatea de finanţare a cercetãrii şi inovãrii sunt riscul economic, riscul fiscal, raport slab între risc-randament, resursele limitate ale organizaţiilor de transfer tehnologic, piaţa fragmentatã şi ineficace, obiective nerealiste ale întreprinzãtorului, capacitate managerialã scãzutã. Instrumentele financiare ale UE ar trebui sã preia o parte din risc şi sã fie orientate cãtre proiecte realiste, bazate pe excelenţã ştiinţificã şi capacitate managerialã crescutã.
Birocraţia ar trebui redusã semnificativ, accentul fiind pus pe cercetarea generatoare de cunoaştere, iar aspectele economice trebuie sprijinite, în mãsura în care întorc cãtre societate beneficiile obţinute.
Programele-cadru de cooperare care impun finanţãri naţionale pot fi periclitate de politicile naţionale în domeniu, de aceea trebuie impuse reguli foarte clare, cu caracter de obligativitate, tuturor statelor care participã la astfel de iniţiative.
Rezolvarea problemelor legate de libera circulaţie este de naturã sã faciliteze şi sã rezolve unele aspecte legate de un spaţiu comun al cercetãrii la nivelul UE. Fiecare stat membru al UE ar trebui sã acţioneze pentru crearea unei arii proprii a cercetãrii, pentru armonizarea intereselor, corelarea eforturilor şi evitarea fragmentãrii între diferite zone/comunitãţi în care se desfãşoarã activitãţi de cercetare şi inovare. Aceste arii naţionale ale cercetãrii ar putea fi elementele sistemice structurale, interconectate şi intercorelate ale Spaţiului european al cercetãrii.
ART. 2
Opinia Senatului, cuprinsã în prezenta hotãrâre, se transmite cãtre Comisia Europeanã şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Aceastã hotãrâre a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 18 mai 2011, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
Bucureşti, 18 mai 2011.
Nr. 31.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
