Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARARE nr. 277 din 11 martie 2009 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului de lege - Codul civil
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 27 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.
ARTICOL UNIC Se aprobã Tezele prealabile ale proiectului de lege - Codul civil, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
PRIM-MINISTRU EMIL BOC
Contrasemneazã: --------------- p. Ministrul justiţiei şi libertãţilor cetãţeneşti, Alina Mihaela Bica, secretar de stat
Bucureşti, 11 martie 2009. Nr. 277.
ANEXĂ TEZE PREALABILE ale proiectului de lege - Codul civil
I. Necesitatea elaborãrii unei noi legislaţii civile Codul civil reprezintã unul dintre actele normative fundamentale ale oricãrei ordini juridice, o lege care ordoneazã valorile perene ale unei societãţi - relaţii interumane, familie, patrimoniu, circuitul bunurilor - şi care, tocmai de aceea, se caracterizeazã prin stabilitate. Cu toate acestea, perfecţionarea normelor de drept civil a constituit în perioada recentã o preocupare continuã, realizarea acestui demers ştiinţific major fiind acceleratã de transformãrile profunde ale societãţii româneşti, în contextul asimilãrii valorilor europene contemporane şi al evoluţiei permanente a conceptelor ideologice consacrate. Aşa fiind, opera de armonizare a legislaţiei naţionale, alãturi de reformarea recentã a sistemelor de drept inspirate din Codul civil francez napoleonian, precum şi însãşi dinamica relaţiilor sociale impun regândirea unora dintre principiile generale ale dreptului civil şi reclamã ocrotirea unor noi valori sociomorale, culturale, economice şi tehnico-ştiinţifice. Elaborarea unui nou cod civil devine cu atât mai importantã în contextul angajamentelor asumate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare (Decizia Comisiei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţã specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 354 din 14 decembrie 2006). De altfel, în ultimul raport intermediar al Comisiei Europene cãtre Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene privind progresele realizate de România (Bruxelles, 12 februarie 2009) se subliniazã deosebita importanţã pentru sistemul judiciar a adoptãrii celor 4 noi coduri - Codul de procedurã penalã şi Codul penal şi Codul de procedurã civilã şi Codul civil. Astfel, din perspectiva Comisiei Europene, actele normative de reformare a sistemului judiciar trebuie sã rãspundã necesitãţii unui cadru legislativ modern, sã reprezinte un rãspuns coerent şi articulat la nevoia de reformare atât a instituţiilor şi a mecanismelor fundamentale ce ţin de substanţa relaţiilor socioeconomice, cât şi a instrumentelor procedurale. Totodatã, imperativul adoptãrii unui nou cod civil este determinat şi de necesitatea unificãrii normelor care guverneazã raporturile de drept privat, în contextul în care la momentul actual anumite materii sunt reglementate prin norme separate, ce au suferit modificãri numeroase, operate, în special, în perioada comunistã. Practic, în timpul regimului totalitar, Codul civil a fost "mutilat" prin abrogarea integralã a Cãrţii I "Despre persoane" şi înlocuirea acesteia cu mai multe reglementãri distincte şi particulare, cele mai importante dintre acestea fiind Codul familiei şi <>Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, sub pretextul cã raporturile de familie trebuiau sã facã obiectul unei ramuri noi de drept, specificã dreptului socialist - dreptul familiei -, iar materia persoanelor fizice şi juridice trebuia aşezatã pe baze noi, în acord cu principiile acelei orânduiri sociale şi politice. În realitate, statutul juridic al persoanelor a fost şi este eminamente o chestiune de drept privat, iar raporturile de familie sunt raporturi de drept civil, câtã vreme vizeazã raporturile nãscute din cãsãtorie, din filiaţie, adopţie şi alte raporturi asimilate celor de familie, iar aceste raporturi vizeazã atât drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale (cele care alcãtuiesc raporturile personale dintre soţi, de exemplu), cât şi drepturile şi obligaţiile cu conţinut patrimonial (cele care determinã regimul matrimonial ori care privesc obligaţia legalã de întreţinere). Pe cale de consecinţã, aceste raporturi nu pot fi sustrase acţiunii normelor de drept civil, iar ceea ce se cheamã dreptul familiei nu este altceva decât o parte a dreptului civil, iar nu o ramurã de drept de sine stãtãtoare. Aceeaşi este situaţia capacitãţii civile a persoanelor fizice sau juridice, care, fiind reglementatã cu caracter general în <>Decretul nr. 31/1954 , nu poate fi determinatã şi cunoscutã în mod complet decât dacã se ţine seama şi de alte reglementãri având acelaşi obiect, multe din ele rãmase în Codul civil. Totodatã, dupã înlãturarea regimului comunist, una dintre cele mai importante provocãri la care au trebuit sã rãspundã, în egalã mãsurã, legiuitorul, jurisprudenţa şi doctrina a fost reconstrucţia sistemului dreptului de proprietate. Înlãturarea dreptului de proprietate socialistã şi revenirea la tradiţia dreptului de proprietate privatã au fost consacrate, în mod treptat, în legislaţia postdecembristã, în anii 1990 şi 1991. Corolarul acestei evoluţii a fost reglementarea constituţionalã a dreptului de proprietate. În legea fundamentalã au fost statuate principiile care guverneazã dreptul de proprietate privatã şi dreptul de proprietate publicã. Ulterior, pe aceastã bazã, au fost adoptate noi reglementãri care au completat regimul juridic al celor douã forme ale dreptului de proprietate. Acestea formeazã însã un corpus de norme neunitar, care trebuie integrate, aşa cum este firesc, în Codul civil. În fine, vasta operã de reformare a dreptului procedural, în curs de înfãptuire, nu se poate realiza deplin fãrã o viziune unitarã, de ansamblu, care presupune consecvenţã legislativã şi o strânsã corelare cu reforma de substanţã pe planul dreptului material.
II. Soluţii legislative preconizate pentru noul Cod civil Proiectul va promova o concepţie monistã de reglementare a raporturilor de drept privat, un singur act normativ - Codul civil - urmând sã încorporeze totalitatea reglementãrilor privitoare la persoane, relaţiile de familie şi relaţiile comerciale. În plus, consecvenţa a obligat ca opera de codificare sã aibã în vedere şi dispoziţiile de drept internaţional privat. Proiectul de lege - Codul civil va fi structurat pe 7 cãrţi, precedate de un titlu preliminar: (i) Cartea I "Despre persoane", (ii) Cartea a II-a "Despre familie", (iii) Cartea a III-a "Despre bunuri", (iv) Cartea a IV-a "Despre moştenire şi liberalitãţi", (v) Cartea a V-a "Despre obligaţii", (vi) Cartea a VI-a "Despre prescripţia extinctivã, decãderea şi calculul termenelor", (vii) Cartea a VII-a "Dispoziţii de drept internaţional privat".
A. Cartea I "Despre persoane" Cartea I va avea ca obiect de reglementare capacitatea civilã a persoanei fizice şi juridice şi va reintroduce în Codul civil dispoziţiile principalelor legi speciale în aceastã materie. Se vor urmãri recunoaşterea, ocrotirea şi apãrarea, în mod egal şi efectiv, a drepturilor şi libertãţilor civile ale persoanei fizice, în acord cu ordinea publicã şi bunele moravuri, precum şi crearea unui cadru legal general, modern şi unitar, aplicabil tuturor persoanelor juridice, indiferent de regimul lor juridic (persoane juridice de drept public sau persoane juridice de drept privat) ori de categoria sau forma lor juridicã. Totodatã, se va ţine seama de necesitatea armonizãrii soluţiilor cu cele cuprinse în alte reglementãri interne şi internaţionale referitoare la instituţia persoanei fizice şi a celei juridice, din perspectiva creãrii unui cadru legislativ unitar care sã constituie dreptul comun în materie, cu respectarea particularitãţilor juridice şi a normelor speciale aplicabile fiecãrei categorii de persoane, în special celor aflate într-un dinamism accentuat, determinat de evoluţia dreptului comunitar şi a altor norme internaţionale incidente. În principiu, se vor avea în vedere: - regândirea capacitãţii de folosinţã anticipate a copilului conceput; - perfecţionarea regimului lipsei capacitãţii de exerciţiu; - revizuirea instituţiilor tutelei şi curatelei, în scopul asigurãrii unei protecţii reale a minorului; - includerea unor reglementãri specifice referitoare la ocrotirea drepturilor la viaţã, la sãnãtate şi integritate, a dreptului la viaţa privatã şi la demnitatea persoanei, precum şi la respectul memoriei persoanei decedate; - consolidarea protecţiei drepturilor personalnepatrimoniale, prin reglementarea expresã a dreptului celui vãtãmat ori ameninţat cu o atingere ilicitã adusã personalitãţii sale de a cere oricând instanţei: (i) interzicerea încãlcãrii, dacã ea este iminentã; (ii) încetarea încãlcãrii şi interzicerea ei pentru viitor, dacã ea dureazã încã; (iii) constatarea caracterului ilicit al încãlcãrii aduse, dacã tulburarea pe care ea a creat-o subzistã încã; consacrarea, ca mijloc specific de apãrare, a dreptului la replicã; instituirea unor mãsuri provizorii specifice; - consacrarea dreptului la domiciliu şi reşedinţã, a unicitãţii domiciliului şi reşedinţei; - revizuirea dispoziţiilor referitoare la starea civilã; - revizuirea reglementãrii persoanei juridice; - introducerea unor prevederi exprese privitoare la funcţionarea persoanei juridice, la regimul special al nulitãţii acesteia, cu luarea în considerare a prevederilor din dreptul comparat, dreptul comunitar al societãţilor comerciale şi legislaţia internã specialã în domeniul societãţilor comerciale şi al asociaţiilor şi fundaţiilor.
B. Cartea a II-a "Despre familie" Cartea a II-a va propune, în primul rând, o regândire a modalitãţii de reglementare a materiei familiei, renunţându-se la ideea unui cod distinct care sã guverneze acest domeniu, aşa cum existã în prezent. Printre cele mai importante noutãţi avute în vedere, menţionãm: - întãrirea obligaţiei statului de a sprijini, prin mãsuri economice şi sociale, încheierea cãsãtoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei; - consacrarea principiului interesului superior al copilului în concordanţã cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi cu cele ale <>Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificãrile ulterioare; - stabilirea competenţei privind aplicarea dispoziţiilor din materia familiei în sarcina instanţei tutelare. În materia cãsãtoriei, ca noutãţi absolute, vor fi reglementate: - instituţia logodnei; condiţiile pentru încheierea logodnei vor fi, în principiu, similare celor cerute pentru încheierea cãsãtoriei, cu excepţia avizului medical şi a autorizãrii date de organul administrativ; proiectul nu va prevedea formalitãţi aparte, speciale, pentru logodnã, aceasta putând fi doveditã cu orice mijloc de probã; se vor prevedea restituirea darurilor fãcute în considerarea logodnei, precum şi sancţionarea ruperii abuzive a acesteia; - alegerea regimului matrimonial; pentru prima datã dupã 1954 se va oferi soţilor posibilitatea de a alege între regimul comunitãţii legale, cel al comunitãţii convenţionale şi cel al separaţiei de bunuri; spre deosebire de reglementarea în vigoare, cei care nu vor dori sã li se aplice comunitatea legalã vor putea încheia convenţii matrimoniale, care vor fi autentificate de notar şi care, pentru a fi opozabile terţilor, vor fi înscrise în Registrul naţional al regimurilor matrimoniale (la cererea soţilor, convenţiile pot fi notate şi în cartea funciarã sau înscrise în registrul comerţului, precum şi în alte registre de publicitate prevãzute de lege); - efectele patrimoniale generale ale cãsãtoriei (aşa-numitul regim primar imperativ), cum sunt cele privitoare la locuinţa familiei, locuinţã care va avea un regim identic, indiferent de regimul matrimonial ales de soţi; - regimul separaţiei de bunuri, în care fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobândite înainte de încheierea cãsãtoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu dupã aceastã datã; - aspecte noi generate de pluralitatea de regimuri matrimoniale; în timpul regimului comunitãţii, bunurile comune pot fi împãrţite fãrã nicio restricţie; regimul matrimonial poate fi modificat fie pe cale convenţionalã, fie pe cale judiciarã; - instituţia divorţului pe cale administrativã; competenţa pronunţãrii acestuia va aparţine ofiţerului de stare civilã de la locul cãsãtoriei sau de la ultima locuinţã comunã a soţilor. În materia rudeniei, elementele de noutate vor fi urmãtoarele: - lãrgirea sferei subiectelor care pot fi titulare ale acţiunii în tãgada paternitãţii, respectiv: soţul mamei, mama, precum şi copilul în cauzã; - reglementarea reproducerii umane asistate medical cu terţ donator; - reglementarea detaliatã a condiţiilor de fond, efectelor şi încetãrii adopţiei. Va fi consacratã noţiunea de autoritate pãrinteascã (dupã modelul Codului civil francez şi al celui al provinciei Quebec din Canada), iar ca elemente de noutate se va prevedea cã, în principiu, pãrinţii vor exercita împreunã aceastã autoritate, chiar şi atunci când sunt divorţaţi; va fi definitã noţiunea de locuinţã a copilului şi va fi stabilit regimul juridic al administrãrii bunurilor copilului.
C. Cartea a III-a "Despre bunuri" Cartea a III-a va unifica dispoziţiile în materia bunurilor, a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, unele existente în reglementãri disparate, ţinând cont de soluţiile din doctrinã şi jurisprudenţã în acest domeniu. Se preconizeazã cã principalele elemente de noutate în aceastã materie vor fi: - în cazul accesiunii, realizarea distincţiei dintre lucrãrile autonome şi lucrãrile adãugate, precum şi dintre lucrãrile cu caracter durabil şi lucrãrile cu caracter provizoriu; în sfera lucrãrilor adãugate, se va face diferenţierea dintre lucrãrile necesare, cele utile şi cele voluptuare, fiecãreia dintre aceste categorii de lucrãri stabilindu-i-se un regim juridic specific; - reconsiderarea soluţiilor juridice în materia dreptului de proprietate comunã pe cote-pãrţi obişnuitã; - reglementarea instituţiei proprietãţii periodice şi instituirea sancţiunii excluderii, aplicabilã în cazul în care unul dintre coproprietari tulburã în mod grav exercitarea proprietãţii periodice - excludere constând în vânzarea forţatã a cotei-pãrţi din dreptul de proprietate aparţinând celui exclus; - limitarea duratei dreptului de superficie; - reglementarea, în mod nuanţat, a regimului juridic al lucrãrilor şi al îmbunãtãţirilor realizate de uzufructuar asupra bunului dat în uzufruct; - introducerea în dreptul civil român a instituţiei fiduciei, operaţiune juridicã prin care unul sau mai mulţi constituitori transferã drepturi reale, drepturi de creanţã, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, cãtre unul sau mai mulţi fiduciari care le administreazã cu un scop determinat, în folosul unuia sau al mai multor beneficiari; acest concept cunoaşte o aplicare foarte largã în sistemul de drept anglo-saxon, fiind deja receptat în dreptul continental, în unele sisteme juridice naţionale (de exemplu, Franţa, Elveţia, Luxemburg); - reglementarea generalã, dupã modelul Codului civil al provinciei Quebec din Canada, a instituţiei administrãrii bunurilor altuia; dispoziţiile în aceastã materie se vor aplica în fiecare situaţie în care nu existã reglementãri speciale privitoare la administrarea bunurilor unei alte persoane, precum şi în completarea eventualelor reglementãri speciale; - integrarea în Codul civil a reglementãrii în materia cãrţii funciare, cu reconsiderarea unora dintre soluţiile actualmente în vigoare; în acest sens, se are în vedere consacrarea caracterului constitutiv al înscrierii în cartea funciarã.
D. Cartea a IV-a "Despre moştenire şi liberalitãţi" Cartea a IV-a din proiectul de lege - Codul civil va reglementa materia succesiunilor şi liberalitãţilor, în redactarea acesteia pornindu-se de la necesitatea revizuirii unor instituţii precum testamentul, rezerva succesoralã sau raportul succesoral. Se va propune regândirea structurii reglementãrii, pãstrându-se, în linii generale, actualele soluţii legislative, cu valorificarea unor aspecte consacrate jurisprudenţial sau doctrinar, precum şi cu preluarea unor elemente din dreptul comparat. Astfel, se au în vedere: - gruparea aspectelor comune tuturor tipurilor de succesiuni; - definirea noţiunii de moştenire legalã şi precizarea caracterului moştenirii legale ca regulã supletivã în raport cu moştenirea testamentarã; - consacrarea capacitãţii anticipate de a moşteni; - cu titlu de noutate, urmându-se norma similarã din Codul civil francez şi din cel al provinciei Quebec din Canada, vor fi reglementate cazurile de nedemnitate absolutã şi nedemnitate judiciarã, efectele nedemnitãţii, precum şi faptul cã aceste efecte pot fi înlãturate prin manifestarea expresã a voinţei defunctului; - în materia devoluţiunii legale a moştenirii, se intenţioneazã menţinerea celor 4 clase tradiţionale de moştenitori, stabilindu-se şi ordinea în care aceştia vin la succesiune; - în privinţa reprezentãrii succesorale, se va urmãri, pe de o parte, sã se consacre expres unele reguli deduse pânã acum numai pe cale de interpretare doctrinarã şi jurisprudenţialã, iar pe de altã parte, sã se dea o reglementare unitarã acestei materii; - vor fi integrate în cod dispoziţiile privind drepturile de moştenire ale soţului supravieţuitor, prevãzute actualmente în <>Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor; - în materia liberalitãţilor, va fi consacrat principiul potrivit cãruia orice liberalitate trebuie sã îmbrace forma donaţiilor - inter vivos - sau a legatului - cuprins în testament; - în materia donaţiilor, se va menţine cerinţa ad validitatem a formei autentice, dar va fi reglementatã expres instituţia darului manual; - pentru reglementarea testamentului, se vor propune soluţii noi vizând, printre altele, modernizarea materiei testamentelor privilegiate şi valorificarea opiniilor exprimate de doctrinã în materia dezmoştenirii; - va fi adusã o serie de îmbunãtãţiri în domeniul partajului şi transmisiunii moştenirii, urmãrindu-se clarificarea actualelor soluţii controversate.
E. Cartea a V-a "Despre obligaţii" e.1) Noua reglementare va urmãri o abordare unitarã a raporturilor obligaţionale. Se intenţioneazã renunţarea la diviziunea tradiţionalã în raporturi civile şi raporturi comerciale, urmând a se consacra diferenţieri de regim juridic în funcţie de calitatea de profesionist, respectiv nonprofesionist a celor implicaţi în raportul juridic obligaţional. Se va avea în vedere şi asigurarea unei protecţii corespunzãtoare a consumatorilor, perspectivã ce se va reflecta în dispoziţiile referitoare la formarea contractului, integrarea clauzelor-standard în contract, reducerea clauzei penale, repararea prejudiciului nepatrimonial etc. În proiectul noului Cod civil materia obligaţiilor va fi restructuratã, pentru a conferi o ordine logicã principalelor instituţii şi concepte. Astfel, se intenţioneazã ca titlurile I- VI sã cuprindã dispoziţii generale referitoare la conţinutul raportului de obligaţie, dispoziţii cu privire la izvoare, modalitãţi şi tipuri de obligaţii, executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor, precum şi un capitol special destinat restituirii prestaţiilor. Titluri distincte vor fi destinate contractelor speciale şi modalitãţilor de garantare a obligaţiilor. e.2) Noua reglementare în materia obligaţiilor va propune: - lãrgirea sferei izvoarelor obligaţiilor (alãturi de contract, actul unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogãţirea fãrã justã cauzã, plata nedatoratã şi fapta ilicitã a fost adãugat "orice alt act sau fapt de care legea leagã naşterea unei obligaţii"); - reglementarea în detaliu a aspectelor referitoare la încheierea contractului - capacitatea, consimţãmântul, obiectul, cauza şi forma (vor fi incluse dispoziţii speciale referitoare la forma contractelor electronice) -, la nulitate (se va consacra prezumţia de nulitate relativã) şi interpretare (va fi introdus conceptul de "voinţã concordantã" a pãrţilor), la cesiunea contractului; se vor urmãri simplificarea şi clarificarea definiţiilor tipurilor de contracte, precum şi definirea altor tipuri de contracte (cum ar fi contractul de adeziune sau contractul-cadru); se va consacra rãspunderea precontractualã, îndeosebi pentru negocierea cu rea-credinţã, divulgarea sau folosirea neautorizatã a informaţiilor confidenţiale, retragerea intempestivã a ofertei; - ca mecanismul încheierii contractelor sã fie analizat tot prin prisma conceptelor tradiţionale de ofertã şi acceptare, urmând însã a fi avansate şi o serie de soluţii pentru cazurile în care aceastã teorie se aplicã cu dificultate (negocieri îndelungate ori manifestãri de voinţã implicite); - consacrarea soluţiei irevocabilitãţii ofertei de a contracta, detalierea regimului juridic al ofertei revocabile distinct de cel al ofertei irevocabile, modificarea momentului încheierii contractului prin consacrarea sistemului recepţiunii care se regãseşte în majoritatea sistemelor de drept civil (contractul se va încheia în momentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, indiferent dacã acesta a cunoscut sau nu conţinutul acceptãrii); - reglementarea clauzelor standard şi a celor neuzuale; - modificarea semnificativã a reglementãrii în materia viciilor de consimţãmânt - urmând modelul legislaţiilor moderne, numai eroarea esenţialã va deschide calea unei acţiuni în anularea contractului; eroarea asupra naturii sau obiectului contractului va fi tratatã ca fiind o cauzã de nulitate relativã; vor fi incluse dispoziţii exprese cu privire la eroarea de drept, ca fiind o cauzã de anulare, şi se va recunoaşte expres una dintre varietãţile dolului, dolul prin reticenţã; leziunea va dobândi o vocaţie generalã de protejare a pãrţii defavorizate într-un raport contractual şi de remediere a dezechilibrelor contractuale grave provocate prin comportamentul incorect al celeilalte pãrţi; - referitor la obiectul contractului - imposibilitatea iniţialã a obiectului obligaţiei sã nu atragã întotdeauna nulitatea contractului; se va reglementa posibilitatea de a contracta cu privire la bunurile care, la data încheierii contractului, aparţin unei terţe persoane; - în materia efectelor contractului, introducerea unor soluţii inovatoare, dintre care amintim: strãmutarea riscului în contractele translative de proprietate odatã cu predarea bunului, reglementarea expresã a impreviziunii şi a denunţãrii unilaterale ca modalitate de încetare a oricãrui tip de contract încheiat pe duratã nedeterminatã. Vor primi o reglementare detaliatã şi clauza de dezicere, pactul de opţiune, promisiunea de a contracta, stipulaţia pentru altul, promisiunea faptei altuia şi simulaţia. În privinţa reprezentãrii se va urmãri, în principal, clarificarea condiţiilor şi a efectelor acesteia, mai ales a efectelor actelor încheiate de reprezentant fãrã indicarea numelui reprezentatului şi a celor încheiate în lipsa sau cu depãşirea puterii de a reprezenta; - în materia rãspunderii civile delictuale, includerea unor soluţii consacrate în doctrinã şi jurisprudenţã, cum ar fi: rãspunderea pentru vãtãmarea unui interes, iar nu numai a unui drept subiectiv, rãspunderea în cazul neîndeplinirii unei activitãţi impuse de lege sau de ordinul superiorului, extinderea rãspunderii comitentului pentru fapta prepusului, definirea pazei juridice etc.; - în materia obligaţiilor complexe, preluarea regulii solidaritãţii legale în obligaţiile comerciale (consacratã, în prezent, în art. 42 din Codul comercial), introducerea solidaritãţii pasive legale între debitorii unor obligaţii contractate pentru exploatarea unei întreprinderi. Vor fi prevãzute şi soluţii menite sã clarifice anumite probleme controversate, cum ar fi precizarea consecinţelor imposibilitãţii executãrii în naturã a obligaţiilor asupra solidaritãţii pasive ori enunţarea criteriilor de stabilire a contribuţiei codebitorilor solidari la plata obligaţiei; - în cadrul dispoziţiilor speciale referitoare la executarea voluntarã, detalierea regimului juridic al obligaţiilor de mijloace şi rezultat, recunoaşterea plãţilor efectuate cu mijloace moderne de platã, introducerea principiului nominalismului monetar şi a unor reguli noi în privinţa anatocismului. e.3) În ceea ce priveşte executarea silitã a obligaţiilor, se propune, faţã de reglementarea actualã, o restructurare a acestei materii. Astfel, dupã enunţarea principiului cã orice obligaţie trebuie îndeplinitã în mod integral şi la timp, vor fi enumerate mijloacele puse la dispoziţia creditorului pentru a remedia consecinţele neexecutãrii obligaţiei, respectiv: executarea în naturã a obligaţiei; rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, dupã caz, reducerea propriei obligaţii corelative, dacã obligaţia este contractualã; alte mijloace prevãzute de lege pentru realizarea dreptului (mãsuri conservatorii, acţiunea oblicã, acţiunea revocatorie). Totodatã, noţiunea de "neexecutare a obligaţiilor" va fi definitã în sens larg, spre a reuni toate formele de neexecutare, precum neexecutarea totalã sau parţialã, executarea defectuoasã ori executarea cu întârziere a obligaţiei. În acelaşi timp, se va reglementa, în detaliu, punerea în întârziere a debitorului (se prevede acordarea unui termen suplimentar debitorului, pentru obţinerea unei executãri voluntare a obligaţiei, descurajându-se declanşarea imediatã a procedurilor judiciare). Faţã de reglementarea actualã din art. 1079, vor fi fost extinse situaţiile în care debitorul se aflã de drept în întârziere, precizându-se cã sarcina probei unui caz de întârziere de drept revine întotdeauna creditorului, pentru a proteja debitorul de un eventual comportament abuziv al creditorului. Prevederile proiectului pãstreazã regula actualã a executãrii în naturã a obligaţiilor, debitorul putând fi silit sã ofere creditorului prestaţia promisã atât timp cât acest lucru este posibil, însã noţiunea de imposibilitate va fi interpretatã în sens larg, cuprinzând atât o imposibilitate de fapt, cât şi o imposibilitate de drept. Proiectul va aduce ca noutate reglementarea neexecutãrii obligaţiei de a face. Astfel, faţã de reglementarea actualã, creditorul nu va mai fi obligat sã cearã încuviinţarea instanţei judecãtoreşti pentru a trece la executarea silitã, fiind însã dator sã îl înştiinţeze pe debitor prin cererea de punere în întârziere. Se va menţiona, în mod expres, cã prejudiciul nepatrimonial este susceptibil de reparaţie, formularea din proiect fiind menitã sã permitã integrarea tendinţelor moderne privind formele prejudiciului nepatrimonial (a se vedea Hotãrârea Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene Simone Leitner c. TUI Deutschland GmbH &Co. KG din 12 martie 2002). O modificare importantã va privi momentul de la care vor începe sã curgã dobânzile moratorii în cazul obligaţiilor bãneşti. Spre deosebire de soluţia actualã conţinutã în art. 1088 din Codul civil, proiectul va stabili cã daunele moratorii vor curge din ziua scadenţei, fãrã a fi nevoie de vreo punere în întârziere. Aceastã soluţie este menitã sã stimuleze executarea la timp a obligaţiilor bãneşti, rãspunzând mai bine exigenţelor comerţului şi corespunzând totodatã tendinţelor moderne din dreptul european şi din proiectele de unificare a dreptului privat. În ceea ce priveşte clauza penalã, faţã de reglementarea actualã din art. 1070, proiectul va prevedea cã instanţele judecãtoreşti, chiar dacã pot reduce clauza penalã, nu o pot suprima; în plus, pe de o parte, instanţele judecãtoreşti nu pot reduce clauza penalã sub valoarea obligaţiei principale, chiar dacã creditorul nu dovedeşte existenţa unui prejudiciu şi, pe de altã parte, nu au puterea de a majora penalitatea atunci când aceasta este inferioarã prejudiciului efectiv suferit. Modificãri importante vor fi aduse şi în ceea ce priveşte rezoluţiunea şi rezilierea contractului, regula urmând a fi rezoluţiunea convenţionalã, şi nu cea judiciarã, ca în prezent. e.4) Titlul al VI-lea al Cãrţii a V-a, "Transmisiunea şi transformarea obligaţiilor", va fi restructurat pentru a permite o expunere sistematicã a reglementãrii. În materia cesiunii de creanţã, se vor urmãri clarificarea şi simplificarea regulilor aplicabile, mai ales în ceea ce priveşte opozabilitatea cesiunii de creanţã faţã de debitorul cedat. Va fi reglementatã, în mod distinct, cesiunea unei universalitãţi de creanţe pentru a permite astfel realizarea unor operaţiuni esenţiale în raporturile de credit, cum sunt operaţiunile de factoring. De asemenea, proiectul intenţioneazã a completa o lacunã importantã în legislaţia noastrã actualã, detaliind regulile aplicabile creanţelor constatate printr-un titlu la purtãtor în ceea ce priveşte transferul titlurilor, drepturile deţinãtorului titlului, mijloacele de apãrare şi acţiunea deţinãtorului deposedat de titlul sãu în mod nelegitim. O altã noutate priveşte reglementarea preluãrii de datorie, acest mecanism permiţând simplificarea şi accelerarea schimburilor economice prin realizarea concomitentã a mai multor raporturi obligaţionale, fãrã a se recurge la mecanismul novaţiei prin schimbare de debitor. e.5) Ca o consecinţã a abandonãrii dualismului Cod civil Cod comercial, se propune includerea în Codul civil a cât mai multor contracte, într-un titlu distinct, "Contracte speciale". Vor fi astfel reglementate inclusiv contractele considerate ca fiind apanajul exclusiv al comercianţilor. Astfel, vor fi reglementate în Codul civil contractul de comision, de consignaţie, de expediţie, de transport, de agenţie, de intermediere, antreprizã, contractul de report, de furnizare, contractul de depozit hotelier, o serie de contracte bancare. Se preconizeazã ca fiecãrui contract special sã îi fie destinat un capitol distinct, iar contractele concepute ca variaţiuni ale unui tip special de contract vor constitui subdiviziuni ale unui capitol (de exemplu: depozitul necesar, depozitul hotelier, sechestrul convenţional sunt reglementate ca subdiviziuni ale contractului de depozit; contractul de comision, contractul de consignaţie şi contractul de expediţie sunt analizate ca subdiviziuni ale contractului de mandat fãrã reprezentare). În materia vânzãrii, se vor reglementa aspecte precum promisiunea de vânzare, vânzarea bunului altuia, obligaţiile vânzãtorului şi ale cumpãrãtorului şi vor fi stabilite reguli speciale referitoare la exercitarea drepturilor pãrţilor la contract. Vor fi incluse dispoziţii privitoare la dreptul de preempţiune şi la vânzarea cu pact de rãscumpãrare, vânzarea cu drept de opţiune, reguli speciale în materia vânzãrii bunurilor mobile şi imobile. Vor fi reglementate şi diferite varietãţi de vânzare, precum vânzarea cu plata preţului în rate, vânzarea la licitaţie publicã, vânzarea de drepturi litigioase. Vor fi introduse prevederi legale referitoare la contracte ce nu cunosc la acest moment o reglementare de principiu în dreptul românesc, un exemplu în acest sens fiind contractul de furnizare. Dispoziţiile ce vor fi propuse în materia contractului de report se intenţioneazã a constitui dreptul comun pentru reglementãrile speciale care guverneazã astfel de operaţiuni, cum ar fi regulamente bursiere. Potrivit concepţiei proiectului, contractul de report va cuprinde în structura sa o vânzare care se executã imediat, cu plata la vedere şi cu predarea titlurilor care fac obiectul vânzãrii, şi o revânzare între aceleaşi pãrţi, de data aceasta având calitãţi inverse, pe un preţ determinat şi la un termen determinat, a unor titluri de aceeaşi specie cu cele care au fãcut obiectul primei vânzãri. În cazul contractului de locaţiune, proiectul va stabili, în primul rând, reguli referitoare la natura locaţiunii, drepturile şi obligaţiile rezultând din contract, precum şi condiţii de încetare a acestuia. Reguli particulare sunt preconizate a fi introduse cu privire la contractul de închiriere a unei locuinţe şi cu privire la locaţiunea unui teren (contractul de arendare). În materia societãţii, proiectul va propune structurarea sistemului societãţilor pe urmãtoarele principii: societãţile pot fi simple (reglementate de Codul civil, fãrã a le denumi însã ca atare, deşi o astfel de tehnicã este întâlnitã în Codul elveţian al obligaţiilor care reglementeazã societatea simplã) sau speciale (reglementate de legi speciale); societãţile simple (civile) sunt cele constituite prin contractul de societate, exclusiv în condiţiile Codului civil; societãţile speciale sunt toate celelalte societãţi, altele decât cele simple, constituite pentru exerciţiul unor activitãţi economice sau diverse profesii, reglementate de legi speciale. Prevederile proiectului noului Cod civil privind societatea simplã constituie şi dreptul comun cu privire la societãţile speciale. Societãţile simple pot fi cu sau fãrã personalitate juridicã, în funcţie de voinţa asociaţilor, şi pot dobândi personalitate juridicã prin înscrierea în registrul comerţului (în Codul civil elveţian orice persoanã moralã dobândeşte personalitatea prin înscrierea în registrul comerţului, chiar şi asociaţiile şi fundaţiile, cu excepţia persoanelor de interes public care dobândesc personalitate exclusiv prin efectul legii). În ceea ce priveşte contractul de transport (cap. VIII), vor fi reglementate în detaliu aspecte precum: noţiunea, dovada, transportul succesiv, domeniul de aplicare, încheierea contractului de transport, pluralitatea de exemplare, recipisa de primire, transmisibilitatea documentelor de transport, efectele transmiterii documentului de transport, ambalajul, obligaţiile expeditorului la predarea bunurilor spre transport, suspendarea transportului şi contraordinul, împiedicãri la executarea transportului, modificãrile aduse de transportator contractului de transport, dreptul de dispoziţie ulterioarã al expeditorului, dreptul de refuz al transportatorului, obligaţia de predare şi informare care incumbã transportatorului, drepturile şi obligaţiile esenţiale ale destinatarului, preţul şi alte cheltuieli, obligaţiile esenţiale ale destinatarului, imposibilitatea predãrii bunurilor, dreptul de retenţie aparţinând transportatorului, rãspunderea transportatorului, raporturile dintre cãrãuşii succesivi, obligaţiile esenţiale ale transportatorului în transportul de cãlãtori şi bagaje, obligaţii ale pãrţilor, rãspunderea pentru cãlãtori şi bagaje, rãspunderea în transportul succesiv. În cadrul contractului de mandat vor fi reglementate distinct, ca variaţiuni ale acestuia, contractele de comision, consignaţie şi expediţie. În materia contractului de agenţie vor fi integrate principiile consacrate de <>Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi, de Convenţia asupra agenţiei în vânzarea internaţionalã de bunuri, încheiatã la Geneva la 17 februarie 1983, avându-se totodatã în vedere respectarea standardelor minimale fixate de Directiva Consiliului nr. 86/653/CEE privind coordonarea legislaţiei statelor membre referitoare la agenţii comerciali independenţi. Complexitatea economiei şi a pieţelor, fenomenul de specializare economicã a operatorilor economici şi de globalizare a schimburilor comerciale a impus cu necesitate apariţia intermedierii ca operaţiune prin care se pun în legãturã mai multe pãrţi, cu scopul de a se facilita încheierea unor acte juridice. În consecinţã, proiectul va propune o reglementare distinctã a contractului de intermediere. Un capitol distinct va fi consacrat contractului de depozit, care va reglementa separat depozitul obişnuit, depozitul necesar, depozitul hotelier, precum şi sechestrul convenţional. În materia contractului de împrumut, noutãţile vor viza, în principal, prevederile referitoare la promisiunea de împrumut, pieirea bunului dat în comodat, obligaţia comodantului de informare, transferul proprietãţii şi al riscurilor în contractul de împrumut de consumaţie, restituirea împrumutului, regimul dobânzilor. Proiectul va include şi reglementarea contractului de cont curent, precum şi a unor contracte bancare, folosite în mod uzual de instituţiile financiare. Necesitatea unei reglementãri a contractului de cont curent bancar se justificã, pe de o parte, prin particularitãţile pe care acesta le prezintã faţã de contractul de cont curent comercial, iar pe de altã parte, prin faptul cã rãspunde unei realitãţi caracterizate prin "bancarizarea" raporturilor de acest tip. În proiect se va propune includerea reglementãrii revizuite a materiei contractului de asigurare (actualmente, <>Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, cu modificãrile şi completãrile ulterioare). În ceea ce priveşte contractul de rentã, principalele noutãţi privesc stipularea rentei în beneficiul unui terţ, rezoluţiunea contractului de rentã viagerã, modurile de constituire a rentei. Principalele noutãţi ale contractului de joc şi prinsoare privesc lipsa dreptului la acţiune în justiţie atunci când acestea nu au fost autorizate de autoritatea competentã. În materia contractului de tranzacţie, prevederile noi vizeazã efectele tranzacţiei încheiate pe baza unor documente false şi introducerea instituţiei tranzacţiei asupra unui proces terminat. e.6) Reglementarea privitoare la garantarea obligaţiilor urmeazã a fi structuratã în garanţii personale (fideiusiunea şi garanţiile autonome) şi privilegii şi garanţii reale. În cadrul garanţiilor autonome vor fi reglementate distinct scrisoarea de confort şi scrisoarea de garanţie. Referitor la privilegii şi garanţii reale, proiectul va consacra regula egalitãţii creditorilor şi va defini noţiunea de cauzã de preferinţã. Privilegiile vor fi definite ca preferinţe acordate de lege unor creditori, în considerarea calitãţii creanţei lor, acestea nereprezentând un drept distinct în patrimoniul beneficiarilor, care s-ar adãuga creanţei, ci doar o ameliorare a statutului juridic al acesteia în cazul unui concurs între creditori. Totodatã, noţiunea de garanţie realã include toate instrumentele prin care un creditor dobândeşte un drept cu privire la unul sau mai multe bunuri ale debitorului sãu ori, în anumite cazuri, cu privire la bunurile unei alte persoane şi care se adaugã dreptului sãu de creanţã. Garanţiile reale ce vor fi reglementate în proiect vor fi ipoteca, gajul şi dreptul de retenţie. În ceea ce priveşte ipoteca, proiectul va propune o unificare şi o completare a soluţiilor actuale din Codul civil şi din titlul VI din <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificãrile ulterioare, prevãzând, ca noutate, cã şi bunurile mobile pot face obiectul unei ipoteci. Totodatã, se va înlãtura restricţia actualã din Codul civil şi se va dispune cã, în materie imobiliarã, este posibilã constituirea ipotecii asupra unei universalitãţi de bunuri imobile. Referitor la gaj, proiectul va prevedea cã aceastã garanţie realã nu poate avea ca obiect decât bunuri mobile susceptibile de detenţie materialã; spre deosebire de reglementarea actualã, gajul nu poate purta asupra bunurilor incorporale, cum sunt drepturile de creanţã, decât dacã sunt încorporate într-un titlu de valoare, ele putând face însã obiectul ipotecii mobiliare. În absenţa unei reglementãri generale în Codul civil actual a dreptului de retenţie, proiectul va prevedea în mod expres acest tip de garanţie realã imperfectã.
F. Cartea a VI-a "Despre prescripţia extinctivã, decãderea şi calculul termenelor" Proiectul noului Cod civil va rezerva o carte distinctã regulilor aplicabile prescripţiei extinctive (alãturi de decãderea din exerciţiul unui drept subiectiv civil), în timp ce uzucapiunea urmeazã a fi tratatã în Cartea a III-a ("Despre bunuri"), ca un efect al posesiei; se va prevedea totuşi, spre a se asigura corelarea între aceste materii, cã dispoziţiile aplicabile uzucapiunii se completeazã, în mod corespunzãtor, cu cele de la materia prescripţiei extinctive. Din punct de vedere normativ, noua reglementare preia, cu îmbunãtãţiri substanţiale, prevederile <>Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, sistematizate pe probleme specifice (dispoziţii generale, termenul prescripţiei extinctive, cursul prescripţiei extinctive, împlinirea prescripţiei extinctive), la care se va adãuga o reglementare generalã a termenelor de decãdere, aceasta din urmã constituind o noutate absolutã în dreptul civil român. Proiectul va delimita prescripţia dreptului material la acţiune de prescripţia dreptului de a cere executarea silitã, instituţie de drept procesual civil supusã dispoziţiilor Codului de procedurã civilã. De asemenea, se va propune reglementarea termenului de prescripţie extinctivã în materia rãspunderii civile delictuale, prin fixarea unui termen de prescripţie de 10 ani, în cazul în care prejudiciul este cauzat prin torturã sau acte de barbarie, prin violenţã sau agresiuni sexuale comise nu numai contra unui minor, ci şi contra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, precum şi pentru pagubele aduse mediului înconjurãtor. În sfârşit, se mai are în vedere instituirea unui nou caz de suspendare a prescripţiei extinctive foarte util în practicã, şi anume acela al negocierilor purtate în scopul rezolvãrii pe cale amiabilã a neînţelegerilor dintre pãrţi. Se va lua în considerare faptul cã, într-o asemenea situaţie, continuarea curgerii prescripţiei ar fi nejustificatã şi chiar inechitabilã pentru cel care a încercat sã evite un litigiu judiciar, purtând cu bunã-credinţã negocieri de rezolvare a diferendului.
G. Cartea a VII-a "Dispoziţii de drept internaţional privat" În aceastã materie vor fi integrate prevederile <>Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, revizuite însã, pentru a fi puse în acord cu noua concepţie în materia dreptului familiei, cuprinsã în proiect, şi cu instrumentele comunitare şi internaţionale în domeniul dreptului internaţional privat. Proiectul va consacra autonomia de voinţã a soţilor, în sensul posibilitãţii de a alege, în anumite limite, legea aplicabilã regimului matrimonial, reflectându-se astfel principiul instituit prin Convenţia de la Haga din 1978 cu privire la legea aplicabilã regimurilor matrimoniale şi reafirmat în Cartea verde a Comisiei Europene privind conflictul de legi în materia regimurilor matrimoniale, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa şi recunoaşterea hotãrârilor judecãtoreşti. De asemenea, reglementarea propusã va distinge între efectele personale şi cele patrimoniale generale ale cãsãtoriei (regimul primar imperativ), pe de o parte, şi regimurile matrimoniale propriu-zise, pe de altã parte. În materia divorţului, se va inversa binomul "cetãţenie comunã - domiciliu comun", legea aplicabilã fiind, în principal, legea reşedinţei obişnuite comune, iar în lipsã, legea cetãţeniei comune a soţilor. Referitor la legea reşedinţei obişnuite comune se va propune o apropiere de norma de competenţã în materia divorţului consacratã în dreptul român de art. 607 din Codul de procedurã civilã şi menţinutã în proiectul noului Cod de procedurã civilã. Se va propune aplicarea legii române în alte cazuri în care nu se pot aplica celelalte criterii care sã asigure previzibilitatea soluţiei în aceastã materie, urmând, în acest sens, cele statuate în Cartea verde a Comisiei Europene privind legea aplicabilã şi competenţa în materia divorţului, lansatã la 14 martie 2005, şi în Cartea verde a Comisiei Europene privind conflictul de legi în materia regimurilor matrimoniale, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa şi recunoaşterea hotãrârilor judecãtoreşti. Proiectul va propune, ca instituţie nouã, "înlãturarea excepţionalã a legii aplicabile", care permite judecãtorului, în mod excepţional, sã stabileascã legea aplicabilã cea mai adecvatã în speţã, independent de norma conflictualã în materie. În ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor de legi în diferite materii, proiectul va propune soluţii noi, de naturã sã asigure compatibilitatea dreptului internaţional privat român cu dreptul comunitar, precum şi cu cele mai recente reglementãri adoptate în cadrul Conferinţei de drept internaţional privat de la Haga. Astfel, sunt de remarcat urmãtoarele modificãri semnificative ce se au în vedere: - referitor la ocrotirea persoanei fizice, spre deosebire de actuala reglementare (<>art. 36-39 din Legea nr. 105/1992 ), proiectul va distinge între ocrotirea minorului şi ocrotirea majorului; - în materia legii aplicabile obligaţiei de întreţinere, va fi consacratã, ca regulã generalã, aplicarea legii reşedinţei obişnuite a creditorului, dar va fi prevãzutã şi posibilitatea pãrţilor de a alege, în anumite limite, legea aplicabilã; - în materia moştenirii, se va propune aplicarea legii ultimei reşedinţe obişnuite a defunctului, iar prin excepţie, pentru bunurile imobile, legea locului unde sunt situate; - se va lãrgi autonomia de voinţã a testatorului, prin instituirea posibilitãţii acestuia de a alege legea aplicabilã moştenirii, singura îngrãdire fiind aceea de a nu se aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari; - în materia bunurilor, o atenţie specialã va fi acordatã garanţiilor, în efortul de corelare cu noile reglementãri propuse în materia ipotecilor mobiliare şi imobiliare, precum şi în scopul de a reformula soluţiile privind ipotecile mobiliare consacrate în <>Legea nr. 99/1999 , cu modificãrile ulterioare.
III. Principalele surse de documentare avute în vedere la elaborarea Tezelor prealabile privind proiectul de lege Codul civil, precum şi la elaborarea proiectului de lege Codul civil a) Constituţia României, republicatã; b) Coduri: - Codul civil; - Codul familiei; - Codul civil al provinciei Quebec din Canada; - Codul civil francez; - Codul civil italian; - Codul civil spaniol; - Codul civil elveţian; - Codul elveţian al obligaţiilor; - Codul civil german; - Codul civil brazilian. c) Coduri - proiecte: - Proiectul Codului civil român din 1940; - Proiectul Codului civil român din 1971. d) Acte normative comunitare: - Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 95 din 21 aprilie 1993; - Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internã faţã de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 149 din 11 iunie 2005; - Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanţã a serviciilor financiare de consum şi de modificare a Directivei 90/619/CE şi a directivelor 97/7/CE şi 98/27/CE, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. 271/2002; - Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzãrii de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 171 din 7 iulie 1999; - Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 144/1997; - Directiva 94/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protecţia dobânditorilor în ceea ce priveşte anumite aspecte ale contractelor privind dobândirea dreptului de folosinţã pe duratã limitatã a bunurilor imobile, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 280 din 29 octombrie 1994; - Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activitãţii instituţiilor de credit, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006; - Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006; - Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. 125 din 5 mai 2001; - Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilã obligaţiilor contractuale, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 27 din 26 ianuarie 1998; - Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilã obligaţiilor necontractuale (Roma II), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 199 din 31 iulie 2007; - Regulamentul (CE) nr. 2.201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotãrârilor judecãtoreşti în materie matrimonialã şi în materia rãspunderii pãrinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 338 din 23 decembrie 2003; - Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilã obligaţiilor contractuale (Roma I), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 4 iulie 2008; - Cartea verde a Comisiei Europene privind conflictul de legi în materia regimurilor matrimoniale, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa şi recunoaşterea hotãrârilor judecãtoreşti, lansatã la data de 17 iulie 2006. e) Alte documente internaţionale: - Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994; - Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificatã prin <>Legea nr. 18/1990 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001 (convenţie adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989); - Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperãrii în materia adopţiei internaţionale, încheiatã la Haga la 29 mai 1993, ratificatã prin <>Legea nr. 84/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994; - Convenţia europeanã pentru protecţia drepturilor omului şi a demnitãţii fiinţei umane faţã de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnatã la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi Protocolul adiţional la Convenţia europeanã pentru protecţia drepturilor omului şi a demnitãţii fiinţei umane faţã de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonãrii fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998, ratificate prin <>Legea nr. 17/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 28 februarie 2001; - Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948; - Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 16 decembrie 1966, ratificat de România prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974; - Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 16 decembrie 1966, ratificat de România prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974; - Convenţia privind consimţãmântul la cãsãtorie, vârsta minimã pentru cãsãtorie şi înregistrarea cãsãtoriilor, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 10 decembrie 1962, ratificatã de România prin <>Legea nr. 116/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 24 decembrie 1992; - Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, încheiatã la Strasbourg la data de 24 aprilie 1967, ratificatã de România prin <>Legea nr. 15/1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 martie 1993; - Convenţia europeanã asupra statutului juridic al copiilor nãscuţi în afara cãsãtoriei, încheiatã la Strasbourg la 15 octombrie 1975; - Convenţia asupra aspectelor civile ale rãpirii internaţionale de copii, încheiatã la Haga la data de 25 octombrie 1980, ratificatã de România prin <>Legea nr. 100/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992; - Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperãrii în materia adopţiei internaţionale, încheiatã la Haga la data de 29 mai 1993, ratificatã de România prin <>Legea nr. 84/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994; - Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptatã la Strasbourg la data de 15 mai 2003, ratificatã de România prin <>Legea nr. 87/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007; - Convenţia asupra legii aplicabile regimurilor matrimoniale, încheiatã la Haga la 14 martie 1978, neratificatã de România; - Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţionalã de mãrfuri, la care România a aderat prin <>Legea nr. 24/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 19 martie 1991; - Convenţia asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţionalã de mãrfuri, încheiatã la New York la 14 iunie 1974, şi Protocolul de modificare a convenţiei, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980, la care România a aderat prin <>Legea nr. 24/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 martie 1992; - Principiile dreptului european al contractelor, elaborate de Comisia privind dreptul european al contractelor.
f) Legi interne relevante: - Legea din 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, publicatã în Monitorul Oficial, nr. 173 din 30 iulie 1934; - <>Legea nr. 153/1937 pentru magazinele generale şi warantarea mãrfurilor şi cerealelor, publicatã în Monitorul Oficial, nr. 81 din 7 aprilie 1937; - <>Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, publicatã în Monitorul Oficial, nr. 133 din 10 iunie 1944; - <>Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 ianuarie 1954; - <>Decretul nr. 32/1954 de punere în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 32 din 31 ianuarie 1954; - <>Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 11 din 15 iulie 1960; - <>Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 47 din 31 martie 1973, republicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 122 din 31 decembrie 1980, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 36/1991 privind societãţile agricole şi alte forme de asociere în agriculturã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007; - <>Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992; - <>Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 20 decembrie 2007; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993 privind unele mãsuri pentru restructurarea activitãţii regiilor autonome, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 23 august 1993, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea arendãrii nr. 16/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 24 ianuarie 1995, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006; - <>Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea apelor nr. 107/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 19 iunie 1997, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 207/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 18 decembrie 1997, cu modificãrile ulterioare; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 14 mai 1998; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind navigaţia civilã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 10 martie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, cu modificãrile ulterioare; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de transport maritim internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 29 august 1998, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 231/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 8 iunie 2004, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe cãile ferate române şi reorganizarea Societãţii Naţionale a Cãilor Ferate Române, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, cu modificãrile ulterioare; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 5 martie 2008; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a cãilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfãşurarea activitãţilor de transport naval în porturi şi pe cãile navigabile interioare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 3 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 88/1999 privind stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de mãrfuri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 31 august 1999, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 401/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 27 iunie 2002; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008; - <>Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile bãneşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 356/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 18 iunie 2002; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 246/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea patronatelor nr. 356/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 6 august 2002; - <>Legea nr. 469/2002 privind unele mãsuri pentru întãrirea disciplinei contractuale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 19 iulie 2002, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 1 martie 2007; - Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 8 august 2002, cu completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativã a numelor persoanelor fizice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 323/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 15 iulie 2003, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea partidelor politice nr. 14/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, cu completãrile ulterioare; - <>Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003; - <>Legea nr. 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe duratã limitatã a unor bunuri imobiliare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 30 iunie 2004; - <>Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 23 aprilie 2008, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea cooperaţiei agricole nr. 566/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.236 din 22 decembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 februarie 2005; - <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini şi apatrizi, precum şi de cãtre persoanele juridice strãine, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005; - <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe cãile ferate din România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 11 octombrie 2006; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 102/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetãţenilor români, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 290/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 337/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 22/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie 2007; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - <>Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2008; - <>Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
