Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul <>art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 109^1 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.
ARTICOL UNIC
Se aprobã <>Procedura de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemneazã:
--------------
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Ialomiţianu
Bucureşti, 17 martie 2011.
Nr. 248.
ANEXÃ
PROCEDURÃ
de aplicare a metodelor indirecte pentru
stabilirea bazei impozabile ajustate
CAP. I
Dispoziţii comune
ART. 1
Verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit, prevãzutã la <>art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumitã în continuare <>Codul de procedurã fiscalã, reprezintã ansamblul activitãţilor desfãşurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalitãţii drepturilor şi a obligaţiilor de naturã patrimonialã, a fluxurilor de trezorerie şi a oricãror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.
ART. 2
În scopul efectuãrii activitãţilor prevãzute la art. 1, organul fiscal va proceda, în principal, la:
a) solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii de la autoritãţi şi instituţii publice;
b) analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probã referitoare la situaţia fiscalã a persoanei fizice verificate;
c) confruntarea informaţiilor obţinute prin administrarea mijloacelor de probã cu cele din declaraţiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificatã sau, dupã caz, de plãtitorii de venit ori terţe persoane;
d) solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii, clarificãri, explicaţii, documente şi alte asemenea mijloace de probã de la persoana fizicã verificatã şi/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;
e) discutarea constatãrilor organului fiscal cu persoana fizicã verificatã şi/sau cu împuterniciţii acesteia;
f) stabilirea, dacã este cazul, a diferenţei de bazã de impozitare ajustatã, prin utilizarea metodelor indirecte, prevãzute de Codul de procedurã fiscalã, precum şi a obligaţiilor fiscale corespunzãtoare acesteia;
g) dispunerea mãsurilor asigurãtorii, în condiţiile legii.
ART. 3
Perioada pentru care se determinã starea de fapt fiscalã a persoanei fizice verificate este perioada impozabilã definitã de <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumitã în continuare Codul fiscal.
ART. 4
Perioada supusã verificãrii este perioada de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale.
CAP. II
Metodele indirecte
ART. 5
Metodele indirecte utilizate pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt urmãtoarele:
a) metoda sursei şi cheltuirii fondului;
b) metoda fluxurilor de trezorerie;
c) metoda patrimoniului.
ART. 6
(1) Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile este de competenţa organelor fiscale.
(2) Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face în funcţie de situaţia constatatã, sursele de informaţii şi înscrisurile identificate sau documentele obţinute.
(3) Utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, în funcţie de complexitatea, dificultãţile, sursele de informaţii şi de perioada verificatã.
ART. 7
(1) Metoda sursei şi cheltuirii fondului constã în compararea cheltuielilor efectuate de o persoanã fizicã cu veniturile declarate în perioada verificatã. Orice cheltuialã în exces faţã de valoarea declaratã a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat.
(2) Pentru reconstituirea venitului obţinut atât din surse impozabile, cât şi din surse neimpozabile, care este luat în considerare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se au în vedere fluxurile de numerar.
(3) Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociazã cheltuielile şi veniturile persoanei fizice, determinându-se astfel în întregime numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul încasat din orice sursã.
(4) Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se va calcula balanţa veniturilor şi cheltuielilor efectuate, fiind luate în considerare veniturile, respectiv sumele încasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, creşterile şi descreşterile nete ale activelor în perioada verificatã.
(5) Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constã în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusã verificãrii.
ART. 8
(1) Metoda fluxurilor de trezorerie constã în analiza intrãrilor şi ieşirilor de sume în/din conturile bancare, precum şi a intrãrilor şi ieşirilor de sume în numerar, pentru a stabili mişcãrile de disponibilitãţi bãneşti şi asocierea acestor mişcãri cu sursele de venit şi utilizarea acestora.
(2) Prin utilizarea metodei fluxurilor de trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii şi frecvenţei depunerilor în conturile bancare şi a surselor acestor depuneri.
(3) Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constã în compararea disponibilitãţilor bãneşti din conturile bancare şi evidenţiate în documente sau folosite la plata cu numerar cu toate veniturile din surse impozabile depuse în conturile bancare ori folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli în perioada supusã controlului.
ART. 9
(1) Metoda patrimoniului permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoanã fizicã verificatã, analizând creşterea, respectiv descreşterea patrimoniului net al acesteia.
(2) Metoda patrimoniului constã în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unei perioade impozabile, dupã ajustarea cu cheltuielile efectuate şi veniturile neimpozabile. Se considerã cã pentru orice perioadã impozabilã venitul unei persoane fizice este folosit pentru elemente de cheltuieli, inclusiv pentru creşterea patrimoniului net sau pentru scãderea obligaţiilor.
(3) Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determinã prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârşitul perioadei. Se vor lua în considerare efectele pe care le au asupra patrimoniului net achiziţionarea de active, reducerea de obligaţii şi cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile.
ART. 10
În vederea aplicãrii metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate a unei persoane fizice verificate, organele fiscale efectueazã urmãtoarele activitãţi:
a) stabilirea stãrii de fapt în cazul persoanei fizice supusã verificãrii şi care îndreptãţeşte organul fiscal la aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate. Organul fiscal are dreptul sã utilizeze metodele indirecte de stabilire a veniturilor impozabile dacã în urma verificãrii fiscale prealabile a fost constatatã o diferenţã semnificativã între, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizicã sau de plãtitorii de venit şi, pe de altã parte, situaţia fiscalã personalã;
b) examinarea oricãror înscrisuri sau informaţii despre activitatea persoanei fizice verificate referitoare la mãrimea veniturilor şi/sau a cheltuielilor pe perioada verificatã;
c) stabilirea elementelor sau criteriilor care conduc la concluzia cã veniturile realizate şi/sau cheltuielile efectuate de persoana fizicã verificatã nu sunt conforme cu declaraţiile de venit depuse la organele fiscale;
d) identificarea, analizarea şi selectarea elementelor probatorii în vederea selectãrii metodei/metodelor indirecte;
e) selectarea metodei sau a metodelor indirecte, care se face în funcţie de cerinţele specifice ale acestora, de situaţia fiscalã a persoanei fizice verificate şi de natura informaţiilor ori a documentelor disponibile. Organele fiscale vor utiliza individual sau combinat metodele indirecte;
f) stabilirea bazei impozabile ajustate prin metoda/metodele indirecte, pentru perioada verificatã, pe fiecare categorie de venit supusã impozitãrii (venituri din surse identificate şi/sau din surse neidentificate);
g) calculul impozitului pe venit datorat de persoana fizicã verificatã pentru perioada verificatã, corespunzãtor bazei impozabile ajustate;
h) stabilirea diferenţei de impozit pe venit datorat de persoana fizicã pentru perioada verificatã.
ART. 11
Rezultatele obţinute din aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se înscriu în raportul încheiat de organul fiscal la finalizarea verificãrilor, împreunã cu nominalizarea metodei/metodelor indirecte utilizate şi a tuturor elementelor avute în vedere la stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit.
CAP. III
Procedura de aplicare a metodelor indirecte
SECŢIUNEA 1
Etape preliminare verificãrii fiscale prealabile documentare
ART. 12
Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice, organele fiscale efectueazã urmãtoarele activitãţi preliminare:
a) analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituţii ori autoritãţi publice;
b) selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificãrii fiscale prealabile documentare.
ART. 13
Analiza de risc reprezintã activitatea efectuatã de organele fiscale pentru a identifica riscurile de nedeclarare a veniturilor impozabile, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le comunica organelor fiscale competente pentru selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificãrii fiscale prealabile documentare.
ART. 14
Analiza de risc constã în urmãtoarele activitãţi:
a) definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare;
b) stabilirea surselor de date specifice acestui grup;
c) culegerea şi formalizarea informaţiilor;
d) elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului;
e) stabilirea riscului minim acceptat de administraţia fiscalã;
f) procesarea şi elaborarea listei persoanelor care depãşesc riscul minim;
g) propuneri pentru efectuarea verificãrii fiscale prealabile documentare.
ART. 15
Dispoziţiile prezentei proceduri se vor completa, la propunerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, cu norme privind procedura de analizã de risc, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului act normativ.
ART. 16
Selectarea persoanelor fizice ce urmeazã a fi supuse verificãrii fiscale prealabile documentare este efectuatã de cãtre organul fiscal competent.
ART. 17
Selectarea persoanelor fizice ce urmeazã a fi supuse verificãrii fiscale prealabile documentare se face din lista persoanelor care depãşesc riscul minim acceptat de administraţia fiscalã, în funcţie de nivelul riscului şi de capacitatea de efectuare a verificãrilor fiscale prealabile documentare.
SECŢIUNEA a 2-a
Verificarea fiscalã prealabilã documentarã
ART. 18
Verificarea fiscalã prealabilã documentarã reprezintã ansamblul activitãţilor prevãzute la art. 1 efectuate la sediul organului fiscal pe baza informaţiilor deţinute de cãtre acesta sau obţinute ca urmare a exercitãrii atribuţiilor prevãzute de lege.
ART. 19
Verificarea fiscalã prealabilã documentarã se efectueazã asupra persoanelor fizice selectate.
ART. 20
Activitatea de verificare fiscalã prealabilã documentarã se desfãşoarã fãrã notificarea persoanei fizice.
ART. 21
Pe perioada desfãşurãrii activitãţii de verificare fiscalã prealabilã documentarã, organele fiscale pot solicita terţilor, inclusiv plãtitorilor de venit sau oricãror autoritãţi sau instituţii publice, în condiţiile legii, informaţii ori documente pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice supuse verificãrii.
ART. 22
Verificarea fiscalã prealabilã documentarã constã în compararea tuturor veniturilor declarate de persoana fizicã supusã verificãrii sau de plãtitorii de venit dintr-o perioadã impozabilã, pe de o parte, cu situaţia fiscalã personalã definitã la art. 109^1 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, din aceeaşi perioadã impozabilã, pe de altã parte.
ART. 23
La stabilirea situaţiei fiscale personale, organul fiscal are în vedere evoluţia totalitãţii drepturilor şi obligaţiilor de naturã patrimonialã, pe parcursul perioadei impozabile verificate, inclusiv a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente relevante pentru stabilirea bazei impozabile pentru impozitul pe venit datorat de persoana fizicã.
ART. 24
Organele fiscale stabilesc situaţia fiscalã personalã pe baza informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probã, astfel:
a) deţinute de organul fiscal;
b) obţinute de cãtre organul fiscal de la terţi prin exercitarea dreptului sãu de a solicita informaţii sau documente, potrivit art. 52-59 din Codul de procedurã fiscalã;
c) obţinute de organul fiscal de la autoritãţile sau instituţiile publice, în condiţiile art. 60-63 din Codul de procedurã fiscalã.
ART. 25
Verificarea fiscalã prealabilã documentarã are în vedere examinarea informaţiilor referitoare la persoana fizicã verificatã în ceea ce priveşte sursele de venit, regimurile de impunere, îndeplinirea obligaţiilor de depunere a declaraţiilor fiscale, rezultatele eventualelor inspecţii fiscale cu privire la activitãţile independente desfãşurate de persoana fizicã, dacã este cazul, verificãri la persoane juridice cu care aceasta are legãturi de afaceri şi orice alte asemenea examinãri, în funcţie de informaţiile existente în evidenţa fiscalã.
ART. 26
În scopul stabilirii situaţiei fiscale personale a persoanei fizice verificate şi al comparãrii acesteia cu veniturile declarate, organul fiscal procedeazã la examinarea şi evaluarea intrãrilor şi ieşirilor din patrimoniu a bunurilor mobile şi imobile, a intrãrilor şi ieşirilor de bani sau alte valori, precum şi a altor elemente ce vizeazã nivelul şi categoriile de cheltuieli personale ale persoanei fizice verificate.
ART. 27
Prin verificarea fiscalã prealabilã documentarã se stabilesc:
a) nivelul veniturilor realizate de persoana fizicã verificatã comparativ cu veniturile din declaraţiile fiscale;
b) continuarea verificãrii fiscale sau încetarea acesteia.
ART. 28
Rezultatele verificãrii fiscale prealabile documentare se consemneazã într-un raport de verificare fiscalã prealabilã documentarã.
ART. 29
Raportul de verificare fiscalã prealabilã documentarã conţine toate constatãrile reţinute de organul fiscal pe perioada desfãşurãrii verificãrii, precum şi propunerea de a continua verificarea sau de a înceta procedura de verificare. Dupã analiza raportului de verificare fiscalã prealabilã documentarã, conducãtorul organului fiscal decide, în condiţiile legii, prin rezoluţie scrisã, continuarea sau încetarea procedurii de verificare.
SECŢIUNEA a 3-a
Verificarea fiscalã
ART. 30
(1) În cazul în care rezultatul verificãrii fiscale prealabile documentare reprezintã o diferenţã semnificativã între veniturile realizate de persoana fizicã, calculate în baza situaţiei fiscale personale, şi veniturile declarate de aceasta sau de plãtitorii de venit, conform <>art. 109^1 alin. (4) din Codul de procedurã fiscalã, organul fiscal comunicã avizul de verificare persoanei fizice care a fãcut obiectul verificãrii fiscale prealabile documentare.
(2) Avizul prevãzut la alin. (1) este însoţit de un extras din raportul de verificare fiscalã prealabilã documentarã ce conţine concluziile verificãrii, care au stat la baza luãrii deciziei de continuare a procedurii de verificare.
ART. 31
Prin comunicarea avizului de verificare, procedura de verificare fiscalã continuã. Verificarea, denumitã în continuare verificare fiscalã, se efectueazã cu cooperarea persoanei fizice verificate.
ART. 32
(1) Avizul de verificare cuprinde toate elementele prevãzute de art. 109^3 din Codul de procedurã fiscalã, respectiv:
a) temeiul juridic al verificãrii fiscale. Se precizeazã cã este îndeplinitã condiţia prevãzutã la art. 109^1 alin. (4) din Codul de procedurã fiscalã;
b) data de începere a verificãrii fiscale. Este data stabilitã de organul fiscal pentru începerea verificãrii fiscale. Avizul de verificare se comunicã persoanei fizice cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii verificãrii fiscale. La stabilirea datei de începere a verificãrii fiscale organul fiscal va avea în vedere perioada necesarã pentru comunicarea avizului de verificare;
c) perioada ce urmeazã a fi supusã verificãrii. Perioada supusã verificãrii este perioada impozabilã definitã de Codul fiscal, cu respectarea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificãrii. Acest drept trebuie sã fie precizat expres în avizul de verificare;
e) solicitarea de informaţii şi înscrisuri relevante pentru verificare. Se precizeazã cã, în termen de 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, persoana fizicã verificatã trebuie sã prezinte documente justificative pentru clarificarea situaţiei fiscale personale. Odatã cu comunicarea avizului de verificare organul fiscal solicitã extrasele de conturi bancare.
(2) Prin avizul de verificare, persoana fizicã este înştiinţatã cã are dreptul de a beneficia de asistenţã de specialitate sau juridicã.
ART. 33
Avizul de verificare se comunicã persoanei fizice în conformitate cu dispoziţiile art. 44 din Codul de procedurã fiscalã. Avizul de verificare este însoţit de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificãrii fiscale.
ART. 34
În cazul refacerii verificãrii ca urmare a unei dispoziţii cuprinse în decizia de soluţionare a contestaţiei, se comunicã persoanei fizice un aviz de refacere a verificãrii.
ART. 35
(1) Amânarea datei de începere a verificãrii fiscale se poate face o singurã datã, la solicitarea scrisã a persoanei fizice, pentru motive justificate. În solicitare persoana fizicã prezintã motivele pentru care solicitã amânarea şi, dupã caz, documentele justificative în susţinerea acestora.
(2) Cererea de amânare se soluţioneazã în termen de maximum 5 zile de la data înregistrãrii acesteia.
(3) În situaţia în care organul fiscal a aprobat amânarea datei de începere a verificãrii fiscale, comunicã persoanei fizice data la care a fost reprogramatã acţiunea de verificare fiscalã.
ART. 36
(1) Acţiunea de verificare fiscalã se desfãşoarã, de regulã, la sediul organului fiscal. În acest scop, persoana fizicã verificatã este înştiinţatã prin avizul de verificare despre locul şi persoana de contact la care sã se prezinte.
(2) La cererea persoanei fizice verificate, verificarea fiscalã se poate desfãşura şi la:
a) domiciliul sãu, dacã persoana verificatã este în imposibilitate fizicã de a se deplasa;
b) domiciliul/sediul persoanei care îi acordã asistenţã de specialitate sau juridicã, dacã domiciliul acestei persoane reprezintã şi sediul sãu profesional.
(3) Solicitarea scrisã a persoanei fizice pentru desfãşurarea verificãrii la domiciliul sãu sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordã asistenţã se depune la organul fiscal înainte de data începerii verificãrii fiscale înscrisã în avizul de verificare. Cererea se soluţioneazã în termen de 5 zile de la înregistrare.
(4) Pentru efectuarea verificãrii la domiciliul persoanei fizice sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordã asistenţã de specialitate ori juridicã trebuie ca spaţiul pus la dispoziţia organului fiscal sã fie adecvat pentru efectuarea verificãrilor.
(5) Prin spaţiu adecvat desfãşurãrii verificãrilor se înţelege asigurarea unui spaţiu, în limita posibilitãţii persoanei fizice, care sã permitã desfãşurarea activitãţilor legate de controlul documentelor şi elaborarea actului de control.
(6) La data începerii verificãrii fiscale, organul fiscal va avea prima discuţie cu persoana fizicã supusã verificãrii. Cu aceastã ocazie, organul fiscal va prezenta persoanei fizice legitimaţia şi ordinul de serviciu semnat de conducãtorul organului fiscal.
ART. 37
(1) Persoana fizicã are la dispoziţie o perioadã de 60 de zile de la primirea avizului sã prezinte documente justificative sau alte clarificãri relevante pentru situaţia sa fiscalã.
(2) Prin clarificãri relevante se înţelege prezentarea de explicaţii în legãturã cu conţinutul unor documente justificative sau în legãturã cu unele situaţii de fapt.
(3) Perioada prevãzutã la alin. (1) poate fi prelungitã cu 30 de zile, o singurã datã, la solicitarea scrisã şi temeinic justificatã a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal.
(4) Ori de câte ori pe parcursul verificãrii fiscale organul fiscal apreciazã cã sunt necesare noi documente sau informaţii relevante pentru verificare, le poate solicita persoanei fizice, în condiţiile art. 52 şi 56 din Codul de procedurã fiscalã. În acest caz, organul fiscal va stabili, cu consultarea persoanei fizice, un termen rezonabil, care nu poate fi mai mic de 10 zile, pentru prezentarea documentelor şi/sau a informaţiilor solicitate.
ART. 38
(1) Durata efectuãrii verificãrii fiscale este stabilitã de organul fiscal şi nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) Perioadele prevãzute de lege sau stabilite de organul fiscal pentru prezentarea documentelor şi/sau a informaţiilor solicitate nu sunt incluse în calculul duratei verificãrii fiscale.
ART. 39
(1) Acţiunea de verificare poate fi suspendatã când este îndeplinitã una dintre urmãtoarele condiţii şi numai dacã neîndeplinirea acesteia împiedicã finalizarea verificãrii fiscale:
a) pentru efectuarea unei expertize conform Codului de procedurã fiscalã;
b) pentru efectuarea de cercetãri în vederea identificãrii persoanei fizice sau a stabilirii realitãţii unor tranzacţii;
c) la solicitarea scrisã a persoanei fizice ca urmare a apariţiei unei situaţii obiective, confirmatã de organul fiscal desemnat pentru efectuarea verificãrii, care conduce la imposibilitatea continuãrii verificãrii. Pe parcursul unei verificãri, persoana fizicã poate solicita suspendarea acesteia doar o singurã datã;
d) pentru solicitarea unor informaţii suplimentare de la terţe persoane sau de la autoritãţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene ori din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale;
e) la propunerea structurii care coordoneazã activitatea de verificare fiscalã a persoanelor fizice, pentru valorificarea unor informaţii rezultate din alte verificãri, primite de la alte autoritãţi sau instituţii publice ori de la terţi.
(2) Data de la care se suspendã acţiunea de verificare este comunicatã persoanei fizice prin decizie de suspendare. Decizia de suspendare este act administrativ fiscal şi poate fi contestatã în condiţiile Codului de procedurã fiscalã.
(3) Dupã încetarea condiţiilor care au generat suspendarea, verificarea fiscalã va fi reluatã, data acesteia fiind comunicatã în scris persoanei fizice.
ART. 40
Pe parcursul derulãrii verificãrii fiscale, cu respectarea termenului prevãzut la art. 109^1 alin. (5) din Codul de procedurã fiscalã, persoana supusã verificãrii are dreptul sã prezinte orice documente justificative sau explicaţii pentru stabilirea situaţiei fiscale reale. Cu ocazia prezentãrii documentelor justificative sau explicaţiilor, concluziile se consemneazã într-un document semnat de ambele pãrţi. În cazul în care persoana verificatã refuzã semnarea documentului, se consemneazã refuzul de semnare.
ART. 41
Înscrisurile şi explicaţiile prezentate conform art. 40 se referã la elemente privind clarificarea situaţiei fiscale personale definite la art. 109^1 din Codul de procedurã fiscalã.
ART. 42
Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit se au în vedere, în special, urmãtoarele:
a) documentele/informaţiile prezentate de persoana fizicã verificatã;
b) documentele/informaţiile persoanei fizice verificate sau în legãturã cu aceasta deţinute sau obţinute de organele fiscale;
c) informaţii oficiale publicate de autoritãţi sau instituţii publice;
d) documente/informaţii obţinute de la terţe persoane în legãturã cu veniturile sau cheltuielile persoanei verificate;
e) documente/informaţii de la autoritãţile şi instituţiile publice în legãturã cu patrimoniul persoanei fizice verificate;
f) oricare alte evidenţe relevante pentru ajustarea sau stabilirea bazei impozabile;
g) declaraţiile fiscale depuse de persoana verificatã, de plãtitorii de venit sau de terţe persoane.
ART. 43
La examinarea stãrii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent are în vedere toate documentele justificative şi fiscale care constituie mijloace de probã pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
ART. 44
(1) La începerea verificãrii fiscale, persoana fizicã verificatã este informatã cã poate numi persoane care sã dea informaţii.
(2) Dacã informaţiile persoanei fizice verificate sau cele ale persoanei numite de aceasta sunt insuficiente, atunci organul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii, în condiţiile art. 52-59 din Codul de procedurã fiscalã.
(3) Persoana fizicã verificatã este informatã pe parcursul desfãşurãrii verificãrii fiscale asupra constatãrilor rezultate din verificare.
ART. 45
Persoana fizicã verificatã are dreptul sã colaboreze la constatarea stãrilor de fapt fiscale, în condiţiile legii. Aceasta are dreptul sã dea informaţii, sã prezinte înscrisuri relevante pentru verificarea fiscalã, precum şi orice alte date necesare clarificãrii situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
ART. 46
(1) Rezultatul verificãrii se consemneazã într-un raport scris, în care se vor prezenta constatãrile din punct de vedere faptic şi legal.
(2) Raportul prevãzut la alin. (1) stã la baza emiterii deciziei de impunere sau, dupã caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajusteazã baza impozabilã.
(3) La raportul privind rezultatele verificãrii se anexeazã documentele care au stat la baza constatãrilor, documentele întâlnirilor şi orice alte acte care au legãturã cu constatãrile efectuate în cauzã. Documentele prezentate de persoana fizicã verificatã se predau organului fiscal, sub semnãturã.
ART. 47
(1) La finalizarea verificãrii fiscale, organul fiscal prezintã persoanei fizice constatãrile şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã, cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma verificãrii fiscale sau a cazului în care persoana fizicã renunţã la acest drept şi notificã, în scris, acest fapt organelor fiscale.
(2) Data, ora şi locul prezentãrii concluziilor se comunicã, în scris, persoanei fizice, în timp util.
(3) Persoana fizicã are dreptul sã prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatãrile verificãrii fiscale, punct de vedere ce se anexeazã la raportul de verificare şi asupra cãruia organul fiscal se pronunţã în cuprinsul raportului.
ART. 48
(1) Raportul de verificare se semneazã de cãtre organele fiscale care au efectuat verificarea, se verificã şi se avizeazã de şeful de serviciu şi se aprobã de cãtre conducãtorul organului fiscal competent.
(2) Decizia de impunere sau de încetare a procedurii de verificare fiscalã se comunicã persoanei fizice verificate, conform art. 44 din Codul de procedurã fiscalã.
ART. 49
Ori de câte ori organele fiscale, în cadrul constatãrilor efectuate cu ocazia verificãrii fiscale, au indicii care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, sesizeazã organele de urmãrire penalã, în condiţiile prevãzute de legea penalã.
ART. 50
În cazul în care se constatã cã declaraţiile fiscale, documentele şi informaţiile prezentate în cadrul procedurii de verificare fiscalã sunt incorecte, incomplete, false sau dacã persoana verificatã refuzã, în cadrul aceleiaşi proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate în termenul legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace de la verificare, organele fiscale stabilesc baza impozabilã ajustatã pentru impozitul pe venit şi emit decizia de impunere.
SECŢIUNEA a 4-a
Reverificarea
ART. 51
(1) Verificarea prevãzutã la <>art. 109^1 din Codul de procedurã fiscalã se efectueazã o singurã datã pentru impozitul pe venit şi pentru fiecare perioadã impozabilã. Prin excepţie, conducãtorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacã, de la data încheierii verificãrii fiscale şi pânã la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute organelor fiscale la data efectuãrii verificãrilor sau erori de calcul care influenţeazã rezultatele acestora.
(2) Datele suplimentare, necunoscute organelor fiscale la data efectuãrii verificãrii fiscale la o persoanã fizicã, pe care se fundamenteazã decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta din situaţii, cum sunt:
a) efectuarea unui control, potrivit prevederilor <>art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul de procedurã fiscalã, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte şi persoana fizicã în cauzã;
b) obţinerea, pe parcursul acţiunilor de verificare efectuate la alţi contribuabili, a unor documente sau informaţii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, într-o perioadã care a fost deja supusã verificãrii fiscale;
c) informaţii obţinute în orice alt mod, de naturã sã modifice rezultatele verificãrii fiscale anterioare.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 52
(1) În termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei proceduri se aprobã, prin ordin al ministrului finanţelor publice, Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificãrii fiscale.
(2) În termenul prevãzut la alin. (1), prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã se aprobã modelul şi conţinutul formularelor utilizate în activitatea de verificare fiscalã, precum şi ale raportului de verificare fiscalã prealabilã documentarã, raportului de verificare fiscalã, deciziei de impunere şi deciziei de încetare a procedurii de verificare.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
