Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARARE nr. 24 din 28 decembrie 2004 pentru acordarea increderii Guvernului
Având în vedere dezbaterile care au avut loc în şedinţa comunã a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 28 decembrie 2004 asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, prezentate de cãtre domnul Cãlin Constantin Anton Popescu-Tãriceanu, candidatul desemnat pentru funcţia de prim-ministru, în conformitate cu rezultatul votului consemnat în procesul-verbal din data de 28 decembrie 2004, în temeiul art. 103 alin. (3) din Constituţia României, republicatã,
Parlamentul României adoptã prezenta hotãrâre.
ARTICOL UNIC Se acordã încredere Guvernului, în componenţa prevãzutã în anexa nr. 1, pentru realizarea Programului de guvernare prevãzut în anexa nr. 2.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NĂSTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 28 decembrie 2004. Nr. 24.
ANEXA 1
LISTA Guvernului României
1. Cãlin Constantin Anton Popescu-Tãriceanu - prim-ministru 2. Adriean Videanu - ministru de stat pentru coordonarea activitãţilor din domeniul economic 3. Bκla Marko - ministru de stat pentru coordonarea activitãţilor din domeniile culturii, învãţãmântului şi integrãrii europene 4. Gheorghe Copos - ministru de stat pentru coordonarea activitãţilor din domeniile mediului de afaceri şi întreprinderilor mici şi mijlocii 5. Monica Luisa Macovei - ministrul justiţiei 6. Ionel Popescu - ministrul finanţelor publice 7. Gheorghe Barbu - ministrul muncii, solidaritãţii sociale şi familiei 8. Ene Dinga - ministrul integrãrii europene 9. Mihai Rãzvan Ungureanu - ministrul afacerilor externe 10. Vasile Blaga - ministrul administraţiei şi internelor 11. Codruţ Ioan Şereş - ministrul economiei şi comerţului 12. Teodor Atanasiu - ministrul apãrãrii naţionale 13. Gheorghe Flutur - ministrul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale 14. Gheorghe Dobre - ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului 15. Mircea Miclea - ministrul educaţiei şi cercetãrii 16. Monica Octavia Muscã - ministrul culturii şi cultelor 17. Mircea Cintezã - ministrul sãnãtãţii 18. Zsolt Nagy - ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei 19. Sulfina Barbu - ministrul mediului şi gospodãririi apelor 20. Mihai Alexandru Voicu - ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului 21. Cristian David - ministru delegat pentru controlul implementãrii programelor cu finanţare internaţionalã şi urmãrirea aplicãrii acquisului comunitar 22. Sorin Vicol - ministru delegat pentru coordonarea autoritãţilor de control 23. Bogdan Olteanu - ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul 24. Laszlo Borbκly - ministru delegat pentru lucrãri publice şi amenajarea teritoriului 25. Iuliu Winkler - ministru delegat pentru comerţ
ANEXA 2
PROGRAM DE GUVERNARE pe perioada 2005-2008
CAP. 1 Angajamentul Guvernului României
Guvernul României îşi asumã şi promoveazã democraţia, capitalismul şi valorile europene în scopul dezvoltãrii economice durabile a României, creşterii bunãstãrii cetãţenilor şi redobândirii demnitãţii naţionale. Opţiunile fundamentale pe care Guvernul României le împãrtãşeşte şi le promoveazã sunt: 1. Consolidarea statului de drept şi a democraţiei în România 2. Redefinirea rolului statului prin restrângerea intervenţiei sale în economie şi întãrirea funcţiilor acestuia de garant al legalitãţii 3. Întãrirea libertãţilor individuale, sporirea siguranţei cetãţeanului şi a familiei 4. Garantarea şi dezvoltarea proprietãţii private, restituirea integralã a proprietãţilor abuziv confiscate de regimul comunist, tratamentul egal al proprietãţii 5. Instituirea economiei de piaţã funcţionale 6. Stimularea spiritului întreprinzãtor 7. Coeziunea economicã şi socialã, reducerea sãrãciei şi a marginalizãrii sociale 8. Egalitatea şanselor 9. Respectarea drepturilor minoritãţilor 10. Integrarea deplinã a României în structurile economice şi de securitate euroatlantice.
CAP. 2 Principiile de guvernare
Guvernul României îşi va desfãşura activitatea având în vedere urmãtoarele principii: Principiul comunicãrii şi transparenţei Guvernul va informa permanent publicul asupra activitãţii sale, atât în stadiul de evaluare a politicilor publice, cât şi în momentul adoptãrii şi implementãrii deciziilor, furnizând în orice moment informaţii complete, obiective şi consistente de naturã financiarã ori în legãturã cu misiunea şi planificarea sa strategicã. În comunicarea publicã, Guvernul va utiliza un limbaj accesibil pentru public. Principiul participãrii Calitatea şi legitimitatea politicilor publice se vor asigura prin consultarea şi participarea reprezentanţilor comunitãţii de afaceri şi societãţii civile în faza de concepţie, elaborare şi implementare a politicilor publice. Principiul responsabilitãţii În îndeplinirea misiunii pentru care a fost învestit şi subordonat unor norme etice şi juridice, Guvernul prin reprezentanţii sãi va avea funcţii clare, care vor fi explicate publicului, şi îşi va asuma în orice moment responsabilitatea pentru activitatea sa. Principiul eficienţei Politicile publice vor fi elaborate şi aplicate numai în situaţia în care corespund unei nevoi, în baza unor obiective bine definite, ierarhizate şi a unor evaluãri de impact prealabile. Politicile publice vor fi aplicate în termenul planificat, pentru a nu mãri costurile. Coerenţa Politicile publice vor fi elaborate şi aplicate în mod coerent şi uşor de înţeles atât de funcţionarii publici, cât şi de cetãţeni în calitate de beneficiari sau receptori ai acestora. Aplicarea principiilor guvernãrii vor avea ca axe instituţionale: ■ proporţionalitatea între puterea deţinutã de Guvern cu privire la dreptul de reglementare şi implementare a politicilor şi puterea deţinutã de autoritãţile locale, societatea civilã ori sectorul privat; ■ subsidiaritatea - Guvernul este obligat sã intervinã numai dacã obiectivele de dezvoltare pe plan local nu pot fi realizate în mod eficient şi suficient de cãtre administraţia publicã şi comunitatea localã.
CAP. 3 Integrarea europeanã
Integrarea europeanã constituie, de aproape cincisprezece ani, principalul obiectiv politic al tuturor partidelor aflate la guvernare. Confirmarea politicã a încheierii negocierilor de aderare a României şi Bulgariei la UE cu ocazia summitului de la Bruxelles din 16-17 decembrie a.c. reprezintã al doilea mare eveniment al anului 2004 dupã realizarea celei mai mari extinderi din istoria UE. Trecerea la moneda euro şi finalizarea discuţiilor cu privire la Constituţia europeanã reprezintã pentru România semnale clare cu privire la necesitatea de a accelera eforturile interne în scopul obţinerii cât mai rapide a convergenţei cu structurile UE. Aceasta va permite ţãrii noastre sã devinã partener cu drepturi depline în cadrul noii construcţii instituţionale europene şi parte a unei structuri economice stabile. Obiectivele Guvernului României cu privire la integrarea europeanã O datã cu încheierea negocierilor de aderare, România va intra într-o nouã etapã, în care europenizarea va trebui sã consolideze instituţiile şi reglementãrile preluate din acquisul comunitar pe parcursul negocierilor şi în care societatea româneascã va trebui sã îşi pãstreze şi sã îşi reafirme identitatea naţionalã şi moştenirea culturalã. În ceea ce priveşte procesul de integrare europeanã, obiectivele Guvernului sunt: I. Respectarea angajamentelor asumate faţã de Uniunea Europeanã astfel încât 2007 sã reprezinte anul integrãrii politice Pentru atingerea acestui obiectiv, Guvernul României va accelera implementarea mãsurilor prevãzute în acquisul comunitar şi va elabora şi pune în aplicare programele necesare pentru etapa postaderare. Acest obiectiv presupune accentuarea procesului de europenizare a României prin: ■ respectarea condiţionalitãţilor rezultate în urma încheierii negocierilor tehnice ■ accelerarea introducerii reglementãrilor europene în legislaţia internã simultan cu asigurarea transparenţei cu privire la costurile publice şi private, ca urmare a intrãrii în efectivitate a reglementãrilor conţinute în acquisul comunitar ■ fundamentarea politicilor publice pe principiile şi orientãrile formulate în documentele UE ■ creşterea capacitãţii instituţionale a administraţiei publice, în special în ceea ce priveşte procedurile europene cu privire la derularea fondurilor de preaderare, de coeziune şi a celor structurale ■ redefinirea atribuţiilor autoritãţilor publice, în scopul adaptãrii la noile forme de colaborare cu structurile UE ■ întãrirea colaborãrii cu societatea civilã în scopul reducerii riscurilor culturale datorate procesului de europenizare. II. Integrarea instituţionalã În viziunea Guvernului României, un obiectiv fundamental postaderare al ţãrii noastre este participarea la construcţia europeanã. Acest obiectiv se referã la creşterea capacitãţii ţãrii noastre de a participa la elaborarea şi aplicarea politicilor comunitare. În acest sens Guvernul va adopta o poziţie activã cu privire la suportul tehnic corespunzãtor structurii lãrgite a Comisiei Europene în funcţie de reprezentativitatea instituţionalã a ţãrii noastre. În acelaşi timp Guvernul României va promova o relaţie privilegiatã cu S.U.A. Eficienţa participãrii României la decizia europeanã este condiţionatã de profesionalizarea actului politic. Oamenii politici români, membri ai Parlamentului european, vor trebui sã-şi asume responsabilitatea de a deveni promotori ai interesului naţional şi identitãţii naţionale. III. Atingerea convergenţei în raport cu structura economicã europeanã Guvernul României va acţiona pentru a atinge convergenţa economicã cu Uniunea Europeanã, în raport cu strategiile de dezvoltare adoptate de structurile decizionale ale acesteia. În acest sens noua Comisie Europeanã a reiterat intenţia de a relua şi accentua prevederile Strategiei de la Lisabona, adoptatã în anul 2000, prevederi legate de conceptul de economie a cunoaşterii. În acest context Guvernul va avea în vedere realizarea urmãtoarelor obiective strategice: ■ fundamentarea politicilor publice conform principiilor de funcţionare a pieţei unice (criteriile de la Mstricht, Copenhaga, Madrid) şi direcţiilor prevãzute în documentele de politicã europeanã: Noua politicã agricolã a UE, Strategia de dezvoltare durabilã a UE, Politici de dezvoltare regionalã ■ elaborarea şi înaintarea cãtre Comisia Europeanã a unei noi Strategii de dezvoltare pe termen mediu, document care sã fundamenteze orientãrile strategice ale României pentru un interval de cel puţin 4 ani ■ promovarea unor politici sustenabile în ceea ce priveşte capitalul uman şi natural ■ gestionarea eficientã a poziţiei pe care România o are ca beneficiar net al fondurilor de preaderare ■ reducerea costurilor integrãrii europene, nu numai prin gestionarea eficientã şi transparentã a fondurilor interne şi externe, dar şi prin preluarea corectã a prevederilor din acquisul comunitar şi prin diminuarea birocraţiei şi a corupţiei din sistemele de alocare a fondurilor ■ creşterea capacitãţii instituţionale a administraţiei publice ■ participarea activã la elaborarea noilor documente cu caracter de orientare strategicã pentru UE. Trecerea României de la etapa normativã a integrãrii - prin raportarea la reglementãrile acquisului comunitar, la etapa europenizãrii - prin consolidarea sistemului socioeconomic reprezintã cea mai mare provocare a perioadei 2005-2008. Acest proces reprezintã, de fapt, a doua modernizare a României.
CAP. 4 Mediul de afaceri
Politica Guvernului României în ceea ce priveşte mediul de afaceri este centratã pe susţinerea întreprinzãtorilor privaţi şi pe stimularea liberei iniţiative. Pentru atingerea acestor obiective este necesarã înlãturarea obstacolelor din calea iniţiativei private. Este nevoie de conştientizarea faptului cã prosperitatea cetãţeanului se regãseşte într-o economie de piaţã funcţionalã, care, la rândul ei, nu poate exista în afara statului de drept, a proprietãţii private, a unei clase de mijloc puternice. I. Relaxarea fiscalã În ceea ce priveşte politica fiscalã, Guvernul României are în vedere urmãtoarele: - reducerea cotei impozitului pe profit de la 25% la 16%; - introducerea cotei unice de 16% pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice. Deducerile de bazã şi deducerile suplimentare vor fi menţinute astfel încât persoanele cu venituri mici sã nu fie afectate; - reducerea gradualã a cotei de impozitare pentru contribuţiile la fondurile sociale începând cu anul 2006, atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, astfel încât în anul 2008 aceasta sa fie de 39,5% faţã de 49,5% cât este în prezent. Mãsurile privind reducerea impozitelor directe se vor regãsi în modificãrile Codului fiscal, care vor intra în vigoare începând cu anul 2005. În paralel cu relaxarea fiscalã Guvernul va avea în vedere mãsuri care sã contribuie la creşterea veniturilor bugetare, în spiritul respectãrii legii, astfel: - înlãturarea practicilor de scutire sau de reeşalonare a datoriilor la buget; - sporirea ponderii economiei fiscalizate, în detrimentul economiei subterane; - pedepsirea evaziunii fiscale ca infracţiune economico- financiarã. II. Pieţele financiare Guvernul României va adopta norme, din perspectiva atribuţiilor sale constituţionale şi convergente cu politica Bãncii Naţionale, care sã conducã, pe termen mediu şi lung, la urmãtoarele efecte asupra pieţelor financiare: - consolidarea sistemului bancar şi creşterea credibilitãţii acestuia, pe de o parte, respectiv participarea mai activã şi mai determinatã a bãncilor comerciale la efortul de restructurare a economiei, pe de altã parte; - diminuarea dominanţei bancare a surselor de finanţare externã a mediului de afaceri, prin sprijinirea, cu mijloace specifice, a dezvoltãrii pieţei de capital; - limitarea producerii efectului de evicţiune pe pieţele financiare ca urmare a finanţãrii deficitelor de cont curent al trezoreriei publice; - limitarea creãrii de hazard moral ca urmare a preponderenţei împrumutului public de pe piaţa monetarã (bancarã) internã; - limitarea producerii de efecte cvasimonetare ca urmare a vânzãrii titlurilor de stat la rate ale dobânzii cu marje exagerate faţã de rata dobânzii bancare; - limitarea, prin mijloace specifice la îndemâna Guvernului şi prin cooperare cu Banca Naţionalã, a tendinţelor de structurare oligopolistã a pieţei bancare, în scopul reducerii costului capitalului pentru IMM. III. Combaterea corupţiei Guvernul României declarã toleranţã zero la fenomenul corupţiei. Fiind expresia unei crize de sistem, fundamental în lupta împotriva corupţiei este transformarea modului de funcţionare a sistemului. În acest sens Guvernul României va lua mãsuri de reducere a domeniului privat al statului şi a birocraţiei, mãsuri pentru o mai bunã claritate şi stabilitate legislativã, asigurarea transparenţei decizionale, depolitizarea justiţiei. În viziunea Guvernului, libera competiţie, liberul acces la informaţiile publice, accesul transparent la resurse constituie, alãturi de piaţã, cele mai eficiente forme de combatere a corupţiei. Principalele mãsuri anticorupţie care vor fi luate în scopul îmbunãtãţirii mediului de afaceri sunt: - retragerea treptatã şi ireversibilã a statului din administrarea economiei; - restrângerea ariei de cuprindere a deciziei publice; - eliminarea procedurilor economice preferenţiale; - dezvoltarea pieţelor financiare, cu deosebire a burselor de mãrfuri şi a burselor de valori; - renunţarea definitivã la poziţia de monopol în furnizarea utilitãţilor publice; - clarificarea sistemului de subvenţii în economie; - renunţarea la presiunile de ordin politic exercitate asupra managerilor. IV. Eliminarea barierelor administrative În ceea ce priveşte eliminarea barierelor administrative, mãsurilor privind combaterea corupţiei le vor fi adãugate urmãtoarele: - elaborarea unei legislaţii simple, clare şi stabile; - simplificarea formalitãţilor privind intrarea şi ieşirea de pe piaţã a firmelor; - reducerea procedurilor administrative referitoare la obţinerea de autorizaţii, aprobãri şi avize. V. Consolidarea mediului de afaceri Mãsurile privind consolidarea mediului de afaceri vor fi corelate cu cele privind stimularea iniţiativei private şi a investiţiilor. Acţiunile Guvernului vor fi îndreptate spre consolidarea unui mediu de afaceri stabil şi predictibil, eliminarea monopolurilor de stat nejustificate din punct de vedere economic sau al considerentelor de siguranţã naţionalã şi privatizarea utilitãţilor publice, destrãmarea structurilor oligarhice şi consolidarea liberei competiţii, creşterea transparenţei mediului de afaceri şi a politicilor guvernamentale, respectiv a politicii monetare, precum şi liberalizarea pieţei muncii. VI. Politica de concurenţã Asigurarea condiţiilor instituţional-normative pentru funcţionarea liberei concurenţe va constitui un deziderat major al Guvernului României. În acest scop se vor urmãri, cu precãdere, urmãtoarele obiective: - independenţa Consiliului Concurenţei, inclusiv prin numirea membrilor acestuia la recomandarea comisiilor parlamentare de specialitate; - o legislaţie antitrust eficientã; - limitarea sectorului de stat la producţia şi distribuţia bunurilor publice; - reglementarea ajutorului de stat şi a altor intervenţii publice care deformeazã competitivitatea agenţilor economici şi distorsioneazã libera concurenţã în acord cu prevederile acquisului comunitar în materie. VII. Politica în domeniul IMM şi cooperaţiei Sprijinirea sectorului IMM reprezintã o soluţie importantã pentru contrabalansarea efectelor negative ale procesului de ajustare structuralã şi de restructurare a industriei, generând alternative economice şi sociale şi susţinând consolidarea clasei mijlocii. Prin urmare, acţiunile specifice ale Guvernului vor avea ca obiectiv crearea cadrului instituţional, legislativ şi financiar favorabil dezvoltãrii IMM-urilor şi iniţiativei private. Principalele direcţii de acţiune ale Guvernului sunt: - reducerea costului creditelor pentru IMM prin îmbunãtãţirea cadrului legislativ privind instituţii financiare private adaptate nevoilor întreprinzãtorilor mici şi mijlocii: cooperative de credit, bãnci populare, instituţii specializate pentru finanţarea lucrãrilor agricole, fonduri de garantare a creditului; - îmbunãtãţirea relaţiei dintre autoritãţile statului şi întreprinzãtori prin simplificarea procedurilor de control şi prin modificarea atitudinii faţã de investitori; - introducerea de stimulente economice care sã încurajeze IMM pentru ca acestea sã devinã furnizori de servicii pentru marile întreprinderi din economia naţionalã; - simplificarea procedurilor administrative în vederea înscrierii firmelor sau a actualizãrii datelor legate de "viaţa" firmei; - administrarea transparentã a utilizãrii fondurilor comunitare destinate dezvoltãrii IMM-urilor în România; - alocarea unui cuantum adecvat din PIB pentru programe de pregãtire a resurselor umane, marketing, precum şi pentru îmbunãtãţirea calitãţii produselor şi serviciilor, în vederea facilitãrii accesului IMM-urilor pe piaţa unicã europeanã; - dezvoltarea reţelei centrelor judeţene de consultanţã şi informare pentru IMM, precum şi crearea unei reţele a reprezentanţelor teritoriale ale Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM. În domeniul cooperaţiei, principalele direcţii de acţiune ale Guvernului României sunt: - restaurarea sistemului cooperatist prin punerea în aplicare neîntârziatã a noii legi-cadru privind cooperaţia; - stimularea înfiinţãrii cooperativelor pentru valorificarea produselor agroalimentare constituite pe baza modelului Uniunii Europene; - implementarea unor proiecte destinate stimulãrii cooperativelor meşteşugãreşti. VIII. Piaţa muncii Guvernul României va avea ca principal obiectiv liberalizarea completã a pieţei muncii, precum şi asigurarea libertãţii contractuale în domeniul stabilirii şi negocierii relaţiilor de muncã. Mãsurile ce vor fi adoptate vizeazã urmãtoarele direcţii de acţiune: - reglementarea relaţiilor dintre angajat şi angajator pe baza simetriei juridice; - reglementarea relaţiilor de muncã astfel încât sã fie respectat caracterul de piaţã al economiei româneşti; modificarea prevederilor din actualul Cod al muncii care restrâng dreptul managerilor de a lua decizii privind firmele pe care le conduc, în scopul creşterii productivitãţii muncii şi în general al creşterii eficienţei economice şi financiare; - reintroducerea convenţiilor civile ca instrument juridic de stabilire a relaţiilor de muncã; - legiferarea corectã a unor instituţii juridice esenţiale pentru dreptul muncii, cum ar fi rãspunderea angajaţilor. Un guvern puternic nu este acela care doreşte sã controleze totul, ci acela care ştie sã renunţe la o parte din puterea lui pentru a da forţã pieţei şi legii. Dezvoltarea pieţelor este calea prin care actul de guvernare va îndeplini o seamã de cerinţe ale unei economii funcţionale de piaţã: stabilitatea şi predictibilitatea mediului de afaceri, utilizarea eficientã a resurselor, libera circulaţie a forţei de muncã, a mãrfurilor, serviciilor şi capitalurilor, limitarea exceselor birocratice şi diminuarea corupţiei.
CAP. 5 Politica în domeniul educaţiei
Oferta politicã a Guvernului în domeniul educaţiei este construitã în jurul urmãtoarelor obiective majore: ■ acces egal şi sporit la educaţie; ■ calitate ridicatã a educaţiei şi pregãtirea societãţii bazate pe cunoaştere; ■ descentralizarea şi depolitizarea sistemului educativ; ■ transformarea educaţiei în resursã de bazã a modernizãrii României; ■ considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilã pe termen lung; ■ reconstrucţia învãţãmântului în mediul rural; ■ combinarea eficientã a educaţiei de elitã cu educaţia generalã; ■ compatibilizarea europeanã şi scoaterea învãţãmântului românesc din izolarea din ultimii ani; ■ dezvoltarea instituţionalã a educaţiei permanente. Guvernul României va asigura, în mod efectiv, accesul egal şi sporit la educaţie al tuturor cetãţenilor ţãrii, indiferent de apartenenţa socialã, etnicã, de gen, confesiune, zonã de rezidenţã, prin: - generalizarea efectivã a învãţãmântului obligatoriu de 10 ani, prin soluţii în concordanţã cu tradiţiile româneşti şi cu evoluţiile din ţãrile europene; - restructurarea reţelei şcolare - în funcţie de programele de dezvoltare localã şi regionalã; - asigurarea mijloacelor financiare pentru reabilitarea şcolilor şi asigurarea dotãrilor necesare printr-un program guvernamental special; - sprijinirea socialã a elevilor şi studenţilor prin: credite de studii garantate de stat; aplicarea unui sistem de burse de studiu ţinând cont de performanţa şcolarã; formarea reţelei de sprijinire a învãţãmântului de cãtre economia privatã; crearea suportului local pentru studii; accesul la programe internaţionale etc.; - mãrirea participãrii şcolare şi universitare prin forme de pregãtire diversificate în raport de vârstã şi de nevoile existente de calificare, astfel încât fiecare cetãţean sã se poatã bucura de şansa de a putea învãţa; - dezvoltarea învãţãmântului în limba maternã conform nevoilor cetãţenilor, inclusiv elaborarea manualelor şcolare, conform dezideratelor comunitãţilor, tradiţiilor democratice şi reperelor europene; - crearea condiţiilor instituţionale prin elaborarea cadrului legal, privind înfiinţarea unor facultãţi de stat în limbile minoritãţilor naţionale; - asigurarea cadrului legal de organizare şi finanţare a învãţãmântului confesional, la toate profilurile şi nivelurile; - extinderea educaţiei celei de a doua şanse, a reconversiei profesionale sistematice, precum şi a educaţiei adulţilor şi crearea unui sistem eficient de formare continuã şi de pregãtire antreprenorialã; - transformarea şcolilor, liceelor şi universitãţilor în centre de iradiere a ştiinţei şi culturii la nivel local, regional şi naţional. Guvernul României va fi un garant al autonomiei şcolare şi universitare prin: - consacrarea legalã a autonomiei şcolilor şi liceelor în stabilirea unei pãrţi din curriculum, în elaborarea de programe, în angajarea de personal, în acumularea şi folosirea de resurse financiare, în diferenţierea veniturilor; - extinderea autonomiei universitãţilor în materie de patrimoniu, în acumularea şi folosirea de resurse, în selectarea şi angajarea personalului didactic şi nedidactic, în stabilirea formei de admitere şi a cifrelor de şcolarizare şi în diferenţierea veniturilor; - depolitizarea administrãrii învãţãmântului, conform practicilor europene, ce va reface demnitatea socialã şi autonomia profesionalã a institutorilor şi profesorilor, considerând dascãlul drept intelectual autonom şi forţã a schimbãrii; - sprijinirea învãţãmântului superior prin elaborarea de programe de modernizare, însoţite de resurse financiare corespunzãtoare; - formele de învãţãmânt - public şi privat - care se vor bucura de aceeaşi legislaţie, aceleaşi criterii de evaluare, de recunoaştere şi posibila finanţare conform practicilor internaţionale. Prin politicile sale educaţionale, prin crearea unui nou cadru legislativ şi instituţional, precum şi prin alocarea resurselor financiare necesare, Guvernul României îşi propune sã reconstruiascã sistemul educativ al ţãrii conform nevoilor cetãţenilor, comunitãţilor şi societãţii româneşti şi în concordanţã cu evoluţiile europene. Reconstrucţia sistemului de învãţãmânt în mediul rural reprezintã o prioritate a guvernãrii. Se vor avea în vedere: - reabilitarea şcolilor din mediul rural, construcţia de noi şcoli şi dotarea lor cu utilitãţi prin alocaţii de la bugetul de stat, în sistem de cofinanţare şi cu contribuţia autoritãţilor administraţiei publice locale; - alocarea distinctã de la bugetul de stat a 100 milioane de euro, anual, pentru reabilitarea şcolilor şi construcţiilor şcolare în mediul rural; - dotarea şcolilor cu materiale didactice şi echipamente informatice destinate procesului didactic (calculatoare, softuri educaţionale, echipamente multimedia); - asigurarea de personal didactic calificat în mediul rural prin sporuri salariale stimulative (incluzând sporul de mediu rural), facilitãţi pentru transport, cazare şi stabilizare; - sprijinirea formãrii iniţiale de cadre didactice din mediul rural prin alocarea anualã a unui important numãr de locuri distincte în învãţãmântul superior şi organizarea formãrii continue specializate pentru cei care lucreazã în învãţãmântul rural; - organizarea cadrului folosirii pe scarã largã a învãţãmântului la distanţã (formare continuã, reconversie profesionalã etc.) de cãtre locuitorii din mediul rural. Guvernul României va asigura creşterea calitãţii educaţiei prin: - abordarea educaţiei ca forţã principalã a schimbãrii tehnologiei, economiei, administraţiei şi a promovãrii de valori în societate; - transformarea învãţãmântului într-o reţea de unitãţi şi instituţii cu rezultate mãsurabile în ceea ce priveşte dobândirea de cãtre elevi şi studenţi a cunoştinţelor, competenţelor şi aptitudinilor necesare societãţii cunoaşterii; - adecvarea sistemului educaţional la nevoile pieţei forţei de muncã locale, naţionale şi europene; - proiectarea unui sistem modern de evaluare a cunoştinţelor şi competenţelor (ce optimizeazã relaţia dintre evaluarea sumativã şi evaluarea formativã şi accentueazã importanţa competenţelor dobândite etc.), astfel încât obiectivitatea evaluãrii sã creascã; - schimbarea modalitãţilor de absolvire şi a modalitãţilor de acces în diferite cicluri ale învãţãmântului, în acord cu documentele europene în materie; - reducerea efectivului elevilor în clase la 25, creşterea atractivitãţii învãţãrii, diversificarea metodelor şi practicilor didactice, deplasarea accentului de la caracterul informativ la cel formativ, de la reproducere la iniţiativã şi creativitate; - restabilirea sistemului de formare continuã a personalului didactic şi a managerilor şcolari; - lansarea programului învãţãmântului solicitat de firme şi companii şi sprijinirea participãrii universitãţilor la competiţia contemporanã din învãţãmântul superior asigurând predare de calitate, învãţare performantã, cercetare ştiinţificã competitivã, servicii specializate cãtre comunitate; - recorelarea formãrii continue şi a formãrii iniţiale a cadrelor didactice şi aplicarea unui program al noilor didactici şi pedagogii şcolare, în cadrul dezvoltãrii unui învãţãmânt centrat pe elev şi student şi orientat spre formarea capacitãţilor cognitive şi acţionale; - joncţiunea cercetãrii ştiinţifice universitare cu nevoile tehnologiei, economiei şi administraţiei şi crearea unui circuit natural al specialiştilor din economie, administraţie, universitãţi şi institute de cercetare; - eliminarea ingerinţelor politice în sistemul de apreciere şi promovare a cadrelor didactice, inclusiv în funcţii de conducere administrativã; - stimularea concurenţei pe piaţa liberã a manualelor şi mijloacelor de învãţãmânt în vederea creşterii calitãţii acestora; - recompense diferenţiate, stimulative pentru elevi, studenţi şi cadrele didactice performante. Guvernul României va asigura o creştere substanţialã a salariilor personalului din educaţie peste creşterea medie a salariului din economie, luând în consideraţie necesitãţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie sã se bucure în societate. Astfel se va crea cadrul legislativ necesar pentru elaborarea unui nou sistem de salarizare care sã reflecte importanţa socialã a educaţiei, sã stimuleze performanţa şi creaţia. Guvernul României apreciazã cã este necesarã reorganizarea şi stabilirea clarã a rolurilor, competenţelor şi responsabilitãţilor autoritãţilor publice, centrale şi locale, în luarea deciziilor şi alocarea resurselor necesare desfãşurãrii procesului de învãţãmânt. Astfel: - Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii va elabora standardele necesare pentru finanţarea de bazã a procesului instructiv-educativ, finanţarea urmându-l pe cel ce învaţã. Vor fi alocate din bugetul de stat, prin intermediul unor transferuri cu destinaţie precisã, resursele financiare corespunzãtoare acestor standarde; - Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii va aloca resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii decente de funcţionare a unitãţilor şcolare, îndeosebi în mediul rural, dincolo de posibilele resurse financiare puse la dispoziţie de comunitãţile locale şi cele şcolare; - va fi elaborat cadrul legislativ şi instituţional pentru ca atât autoritãţile administraţiei publice locale, cât şi conducerile unitãţilor şcolare sã poatã aloca, din bugetele locale şi, respectiv, din resursele extrabugetare ale şcolilor, fonduri pentru suplimentarea veniturilor personalului din învãţãmânt în corelare cu performanţele obţinute în procesul educativ; - va fi extinsã autonomia şcolilor şi liceelor, iar inspectoratele şcolare vor deveni unitãţi de consiliere profesionalã, deservite de revizori şcolari, ca funcţionari publici, ce opereazã cu metodologii precise; - competenţele de decizie profesionalã ale ministerului vor fi delegate unor agenţii şi centre specializate de la nivel naţional, înzestrate cu autonomie funcţionalã, conform practicilor europene; - mişcarea personalului didactic va fi fluidizatã în cadrul asigurat de autonomia şcolilor şi liceelor, de recunoaşterea formãrii continue şi de considerarea condiţiilor de mobilitate, iar norma didacticã se dimensioneazã astfel încât formarea continuã sã fie posibilã şi încurajatã; - alternativele educaţionale vor fi eliberate şi încurajate, legislaţia învãţãmântului va fi stabilizatã prin sincronizare cu reperele europene, iar regulamentele şcolare şi universitare vor încorpora sistemul internaţional al drepturilor şi obligaţiilor elevilor şi studenţilor, asigurând autonomie personalã, rãspunderea de sine şi satisfacerea condiţiilor de competitivitate a performanţelor. Guvernul României va asigura compatibilizarea sistemului educativ românesc cu sistemele europene de educaţie şi va stimula creşterea cooperãrilor internaţionale, prin: - introducerea formelor contemporane de cooperare internaţionalã: extinderea activitãţilor în comun (joint activities); curriculum asociat; unitãţi de cercetare ştiinţificã în comun (joint research units); calificãri academice în comun (double degrees); student la douã universitãţi europene; profesor numit în douã universitãţi europene; - creşterea mobilitãţii cadrelor didactice şi a studenţilor atât între universitãţile din ţarã, cât şi prin schimburi internaţionale; - dezvoltarea formelor de cooperare între universitãţile româneşti, publice şi private. Vor fi lansate în dezbaterea publicã noi programe, cum ar fi: - Programul construcţiilor şcolare; - Programul educaţiei în era electronicii; - Programul educaţiei pentru o societate bazatã pe cunoaştere; - Programe de învãţare intensivã a limbilor strãine; Programul educaţiei fizice; - Programul educaţiei artistice sau Programul noii metodici şi pedagogii a învãţãmântului. Învãţãmântul românesc va reveni în poziţia de sursã de inspiraţie, de idei şi de proiecte noi pentru învãţãmântul din Europa Centralã şi Rãsãriteanã şi din Europa ca întreg. Guvernul României va aplica o nouã filosofie în domeniul finanţãrii educaţiei, prin mãrirea investiţiei în învãţãmânt (pentru educaţie şi cercetare, Guvernul va aloca de la bugetul de stat resurse financiare echivalând cu 6% din PIB) şi aplicarea principiului "finanţarea îl urmeazã pe cel ce studiazã". De asemenea, prin aplicarea corectã a principiului subsidiaritãţii, Guvernul va recunoaşte dreptul universitãţilor şi al institutelor de cercetare de a angaja credite, împrumuturi bancare pentru cei ce studiazã, burse contractuale de studii. Guvernul României va promova un nou tip de parteneriat social care sã asigure un larg suport socio-cultural pentru reconstrucţia sistemului educativ românesc pe termen mediu şi lung. Aceastã reconstrucţie necesitã eforturi conjugate şi coerente, într-o perspectivã care sã nu depindã de ciclurile electorale. În acest proiect naţional sunt chemate sã se implice partidele politice, sindicatele, reprezentanţii societãţii civile, asociaţiile de pãrinţi, organizaţiile de elevi şi studenţi, mass-media. Împreunã suntem datori sã creãm şi sã susţinem "Mişcarea pentru educaţie" ca acţiune-suport pentru atingerea obiectivelor reconstrucţiei sistemului educativ românesc. Axul fundamental al "Mişcãrii pentru educaţie" va deveni, astfel, trinomul educatori - elevi - pãrinţi.
CAP. 6 Politici în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii şi inovãrii
Guvernul României va acorda o atenţie deosebitã sectorului de cercetare-inovare pentru a ajuta economia româneascã sã obţinã un avantaj competitiv durabil, precum şi pentru a micşora decalajele de dezvoltare între regiunile din România, precum şi între acestea şi regiunile din alte ţãri ale Uniunii Europene. Ţinând cont de aceste obiective, Guvernul României îşi va concentra atenţia în perioada 2005-2008 asupra urmãtoarelor ţinte strategice: ■ elaborarea şi reglementarea mecanismelor care asigurã transferul tehnologic în economie, pentru a fixa pe termen lung legãtura între sectorul de cercetare-dezvoltare şi industrie ■ majorarea cheltuielilor publice destinate sectorului de cercetare-dezvoltare la 1% din PIB pânã în 2007 ■ încurajarea participãrii sectorului privat în sectorul de cercetare-dezvoltare ■ întãrirea capacitãţii instituţionale. Asigurarea transferului tehnologic în economie Pentru a facilita transferul tehnologic în economie, Guvernul României va aplica urmãtoarele mãsuri: - evaluarea punctelor tari şi slabe din economie, dupã modelul avantajului competitiv, pentru a fixa prioritãţile în cercetarea fundamentalã şi aplicativã, în raport cu care se va face finanţarea. În acest sens, în baza unui proiect, se va face o evaluare privind existenţa şi evoluţia clusterelor industriale în profil teritorial, precum şi a nevoilor de dezvoltare; - corelarea activitãţii de cercetare-dezvoltare, inovare cu politica industrialã a României; - aplicarea unui program privind înfiinţarea reţelei naţionale pentru diseminarea rezultatelor cercetãrii-inovãrii şi asigurarea transferului tehnologic. Programul va avea în vedere în prima fazã înfiinţarea centrelor regionale de transfer tehnologic în sistem privat (prin organizaţii neguvernamentale), iar în a doua fazã înfiinţarea centrelor de transfer tehnologic în universitãţi (pe structura organizaţiilor nonprofit); - aplicarea unui program de tehnologii avansate pentru a încuraja cercetarea care contribuie la dezvoltarea şi transferul în economie a tehnologiilor avansate şi asigurarea unor sectoare a unui rol competitiv pe plan internaţional; - aplicarea programului privind diversificarea mecanismelor de finanţare a cercetãrii-dezvoltãrii, inovãrii, prin înfiinţarea unui fond naţional cu capital de risc destinat sectorului de cercetare-dezvoltare; instituirea unui fond special de garantare a creditelor destinate cercetãrii şi inovãrii, precum şi a unui fond destinat acordãrii unui capital de pornire/consolidare întreprinderilor mici şi mijlocii care se înfiinţeazã în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii sau îşi consolideazã/extind afacerile în acest domeniu; - înfiinţarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice în centrele universitare cu tradiţie şi care dispun de o infrastructurã în sectorul de cercetare-dezvoltare. Majorarea cheltuielilor publice destinate sectorului de cercetare-dezvoltare la 1% din PIB pânã în 2007 Pentru a asigura o creştere economicã durabilã, Guvernul României se angajeazã sã respecte obiectivele fixate în Capitolul 17 - "Ştiinţã şi cercetare" negociat cu Uniunea Europeanã, care prevede alocarea cãtre sectorul de cercetare-dezvoltare a unor fonduri publice ce reprezintã 1% din PIB în anul 2007. Atingerea acestor obiective va fi posibilã pe mãsura restructurãrii unitãţilor de cercetare-dezvoltare şi generalizãrii sistemului competitiv de finanţare a programelor şi proiectelor de cercetare. Încurajarea participãrii sectorului privat în sectorul de cercetare-dezvoltare Pentru a implica sectorul privat într-o mãsurã cât mai mare în finanţarea programelor şi proiectelor de cercetare-dezvoltare, Guvernul României va aplica urmãtoarele mãsuri: - fixarea mecanismelor de cooperare între centrele de transfer tehnologic, centrele regionale de transfer tehnologic, cu centrele de management antreprenorial sau incubatoarele de afaceri, pentru a facilita diseminarea informaţiei privind cercetarea-inovarea şi transferul tehnologic în economie, cu precãdere în întreprinderile mici şi mijlocii; - aplicarea unui program privind înfiinţarea şi funcţionarea fondului naţional cu capital de risc destinat cercetãrii-inovãrii. Fondul cu capital de risc se va înfiinţa cu un capital de pornire din partea statului, urmând sã fie capitalizat din fonduri private; - evaluarea nevoilor sectorului privat în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii, inovãrii, pentru a facilita planificarea tematicã la nivel naţional; - considerarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare-inovare drept cheltuieli deductibile fiscal. Întãrirea capacitãţii instituţionale Guvernul României îşi va concentra atenţia în urmãtorii 4 ani atât asupra restructurãrii sectorului de cercetare-dezvoltare, cât şi asupra întãririi capacitãţii instituţionale a autoritãţilor publice care au rol în elaborarea şi implementarea politicilor de cercetare-dezvoltare, inovare. În acest scop, Guvernul României va aplica urmãtoarele mãsuri: A. La nivelul autoritãţilor publice: - înfiinţarea unui Consiliu Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologicã, format din reprezentanţi ai instituţiilor de cercetare, autoritatea publicã în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii, educaţiei, politicilor regionale, precum şi autoritãţii în domeniul aplicãrii politicilor industriale. Rolul de coordonator al acestui consiliu va aparţine ministerului de resort; - fixarea mecanismelor de cooperare şi colaborare cu autoritãţile publice care elaboreazã şi aplicã politici industriale şi de dezvoltare a sectorului privat, politici educaţionale, politici regionale, pentru a facilita transferul tehnologic în economie, macrocoordonarea sectorului de cercetare-dezvoltare pe teme de cercetare, precum şi corelarea cu programele europene pentru care se asigurã finanţarea. Cooperarea va urmãri, în prima fazã, evaluarea punctelor tari şi slabe din economie, inclusiv identificarea clusterelor industriale la nivel teritorial; - coordonarea, corelarea tematicã şi unificarea proceduralã a programelor de granturi pentru cercetare ştiinţificã; - corelarea programelor de cercetare cu cele de pregãtire universitarã şi postuniversitarã; - instituirea unui sistem unic de evaluare a unitãţilor de cercetare-dezvoltare, a activitãţilor şi personalului din acest domeniu; - stabilirea criteriilor de selecţie a organizaţiilor private care asigurã funcţionarea centrelor de transfer tehnologic; - generalizarea finanţãrii competitive a programelor şi proiectelor de cercetare; - reducerea braindrain-ului în sistemul de cercetare-dezvoltare, prin acordarea cercetãtorilor a unor bonusuri financiare, reprezentând o cotã procentualã din valoarea totalã a temelor de cercetare pentru care s-au acordat granturi. B. La nivelul unitãţilor de cercetare-dezvoltare - aplicarea unui program de ajustare structuralã a unitãţilor de cercetare-dezvoltare. Programul se va aplica concomitent cu un proiect privind instruirea şi formarea profesionalã continuã în managementul centrelor de cercetare-dezvoltare şi inovare, pentru a facilita creşterea gradului de absorbţie a fondurilor publice şi private pe mãsura generalizãrii sistemului competitiv de finanţare a programelor şi proiectelor de cercetare; - asigurarea unui nivel de salarizare a personalului din activitatea de cercetare ştiinţificã şi dezvoltare tehnologicã la acelaşi nivel cu salarizarea personalului didactic din învãţãmântul superior, pe baza corespondenţei actuale a gradelor ştiinţifice şi a celor didactice; - reglementarea dreptului personalului de cercetare de a ocupa funcţii de execuţie cu normã întreagã, precum şi funcţii de conducere în învãţãmântul superior, corelativ cu posibilitatea personalului didactic din învãţãmântul superior de a ocupa funcţii de execuţie cu normã întreagã, respectiv funcţii de conducere în unitãţile de cercetare-dezvoltare; - dezvoltarea sistemului consorţial între universitãţi publice sau private şi unitãţi de cercetare-dezvoltare-inovare; - clarificarea statului juridic al unitãţilor de cercetare-dezvoltare; - aplicarea unui proiect privind instruirea personalului din unitãţile de cercetare-dezvoltare în marketing. Aplicarea politicilor publice în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii se va face prin urmãtoarele programe incluse în planul naţional: - evaluarea periodicã a punctelor tari şi slabe din economie, dupã modelul avantajului competitiv, pentru a fixa prioritãţile în cercetarea fundamentalã şi aplicativã; - înfiinţarea reţelei naţionale pentru diseminarea rezultatelor cercetãrii-inovãrii şi asigurarea transferului tehnologic (înfiinţarea centrelor regionale de transfer tehnologic şi a centrelor de transfer tehnologic în universitãţi); - aplicarea programului pentru tehnologii avansate (integrat în planul naţional, dar cu aplicare prioritarã); - aplicarea programului naţional de cercetare-dezvoltare, inovare, elaborat şi aplicat în baza planului naţional de cercetare-dezvoltare, inovare; - înfiinţarea şi funcţionarea fondului naţional cu capital de risc destinat cercetãrii-inovãrii şi alocarea unui fond din bugetul de stat pentru garantarea creditelor; - evaluarea unitarã a organizaţiilor, activitãţilor şi personalului din domeniul cercetare-dezvoltare; - generalizarea sistemului competitiv de finanţare a proiectelor de cercetare-dezvoltare, inovare; - ajustarea structuralã a unitãţilor de cercetare-dezvoltare; - dezvoltarea unui program de înfiinţare şi organizare a parcurilor ştiinţifice şi tehnologice, cu precãdere în centrele universitare; - formarea profesionalã continuã în domeniul managementului unitãţilor de cercetare-dezvoltare, dezvoltãrii organizaţionale şi marketingului; - realizarea investiţiilor de capital în infrastructura de cercetare-dezvoltare a institutelor naţionale, în raport cu eligibilitatea acestora pe temele de cercetare selectate.
CAP. 7 Politica de protecţie socialã
În vederea îmbunãtãţirii actualului sistem de protecţie socialã din România, mãsurile Guvernului României au în vedere atingerea urmãtoarelor ţinte strategice: ■ reducerea sãrãciei şi a marginalizãrii sociale; ■ îmbunãtãţirea standardului de viaţã pentru persoanele vârstnice; ■ asigurarea accesului la sistemul de asigurãri sociale proporţional cu nivelul contribuţiilor la sistem; ■ reducerea progresivã a numãrului persoanelor asistate şi încurajarea acestora pentru identificarea de surse alternative de securitate socialã; ■ asigurarea de condiţii pentru egalitatea de şanse şi participarea socialã a persoanelor cu handicap şi a celor provenite din medii defavorizate. Pentru atingerea acestor ţinte strategice, Guvernul României va promova urmãtoarele mãsuri: I. Sistemul de pensii O prioritate a Guvernului o reprezintã îmbunãtãţirea standardului de viaţã pentru persoanele vârstnice prin reaşezarea pe baze echitabile a sistemului de asigurãri sociale, în principal, prin reformarea sistemului public de pensii. Pentru rezolvarea problemei de fond a sistemului de pensii, Guvernul României va pune în aplicare un set unitar de mãsuri legislative axat pe trei obiective principale: ■ consolidarea financiarã a sistemului public de pensii şi asigurarea unui venit adecvat pentru pensionarii din sistem; ■ reconstrucţia sistemului public de asigurãri sociale prin "curãţarea" sa, printre alte mãsuri, de unele tipuri de prestaţii necontributive; ■ introducerea de noi alternative de finanţare şi de administrare a pensiilor de tipul sistemelor de pensii capitalizate, administrate privat, care sã asigure pensionarilor viitori nu numai un venit sigur, dar şi decent. În acest sens, Guvernul României va aplica urmãtoarele mãsuri: I.1. Reformarea sistemului public de pensii Guvernul României va asigura eliminarea nedreptãţilor existente în sistemul de pensii şi va urmãri pãstrarea puterii de cumpãrare a pensiilor prin: - Eliminarea inechitãţilor din sistemul public de pensii Urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor aflate în platã, astfel încât sã fie respectat principiul "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie". Pensiile recalculate vor intra în platã pe grupe de pensionari în funcţie de anul ieşirii la pensie, primele grupe fiind pentru persoanele cãrora li s-a deschis dreptul la pensie pânã la 1 ianuarie 1990. - Protejarea puterii de cumpãrare a pensiilor Toate pensiile care au fost recalculate vor fi ulterior indexate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, astfel încât sã fie acoperitã 100% creşterea preţurilor. - Majorarea pensiilor Pensionarii trebuie sã beneficieze de avantajele creşterii economice. În acest sens, pensiile vor fi majorate astfel încât pânã în anul 2008 pensiile sã creascã în termeni reali cu aproximativ 30%. - Creşterea puterii de cumpãrare a pensionarilor din agriculturã Sumele necesare pentru pensionarii proveniţi din rândurile agricultorilor vor fi suportate din bugetul de stat şi vor fi administrate de cãtre Casa Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale (CNPAS) în aceleaşi condiţii ca şi cele din sistemul public de pensii. Pensionarii agricultori vor beneficia de aceleaşi indexãri ca şi cele care se vor acorda pensionarilor din sistemul public de pensii. Rata majorãrii pensiilor agricultorilor va devansa rata de creştere a pensiilor din sistemul public de pensii. - Majorarea veniturilor bugetului asigurãrilor sociale În scopul majorãrii veniturilor bugetului asigurãrilor sociale se va acţiona pentru consolidarea financiarã, administrativã şi funcţionalã a actualului sistem public de pensii prin: - Creşterea gradului de colectare a contribuţiilor - Reducerea arieratelor la bugetul pensiilor prin reducerea reeşalonãrilor şi interzicerea scutirilor, precum şi introducerea unor reguli stricte de executare silitã. - Creşterea numãrului de contribuabili la sistem prin: - politici active în sfera ocupãrii forţei de muncã în vederea creãrii de locuri de muncã şi a creşterii numãrului de angajaţi cu forme legale; - atragerea în sistem a persoanelor care lucreazã în agriculturã sau ca liberi întreprinzãtori (care în prezent sunt neasiguraţi); - cuprinderea cetãţenilor români care realizeazã venituri lucrând în strãinãtate în sistemul de asigurãri sociale. - Întãrirea capacitãţii instituţionale şi de conducere a sistemului de pensii (organizare, conducere, educaţie, transparenţã, sistem informatic) prin: - crearea autonomiei decizionale şi de conducere a CNPAS; - reorganizarea internã a CNPAS, cu structuri flexibile, delegare clarã de responsabilitãţi şi puteri decizionale, precum şi orientare directã cãtre elementele componente ale noului sistem de pensii; - redimensionarea numãrului de funcţionari din structurile centrale şi orientarea cãtre structurile locale în vederea realizãrii unei relaţii transparente cu publicul deservit şi a eficientizãrii activitãţii; - urgentarea creãrii structurii informatice necesare (reţele, baze de date, software şi instruire a personalului); - crearea unui sistem de selecţie şi instruire atitudinalã şi aptitudinalã a personalului CNPAS, în corelaţie cu prevederile noii legi a sistemului public de pensii şi cu necesitãţile de transparenţã ale acestuia. I.2. Introducerea în sistemul de pensii a noi componente Prin mãsurile pe care le va promova, Guvernul României va asigura o creştere a calitãţii vieţii pensionarilor mai apropiatã de cea din perioada activã prin introducerea şi implementarea în cadrul sistemului de asigurãri sociale a unor noi componente, facultative şi obligatorii, administrate privat. - Introducerea schemelor de pensii facultative administrate privat - îmbunãtãţirea proiectului de lege privind pensiile ocupaţionale (contribuţii, deductibilitate, grad de acoperire, reglementare şi supraveghere strictã, regim de investiţii şi sistem de garanţii); - completarea sistemului pensiilor ocupaţionale cu componente legislative dedicate angajaţilor din sistemul bugetar şi din instituţiile publice; - introducerea unor alte posibilitãţi de pensii facultative administrate privat, de tipul fondurilor de pensii private, cu contribuţii deductibile şi administrare privatã, participarea la aceste fonduri fiind opţiunea individualã a fiecãrei persoane care realizeazã venituri profesionale. - Introducerea fondurilor obligatorii de pensii administrate privat, în condiţiile unui control public transparent şi eficient asupra gestionãrii acestora. II. Ocuparea forţei de muncã şi şomaj Principiile care vor sta la baza acţiunii Guvernului României în acest domeniu sunt: - Implicarea partenerilor sociali, respectiv sindicate, patronate, administraţie publicã, în elaborarea politicilor şi strategiilor pentru implementarea unor programe speciale în domeniul ocupãrii; - Şanse egale pentru toţi furnizorii de servicii de pe piaţa muncii (furnizorii de consiliere, formare profesionalã şi de ocupare); - Deplasarea centrelor de decizie cãtre unitãţile locale, pe baza obiectivelor stabilite pentru a se trece la un management competitiv, care sã conducã la creşterea responsabilitãţilor locale şi la optimizarea folosirii resurselor; - Repartizarea teritorialã a resurselor centralizate se va face transparent, pe criterii obiective, în baza contribuţiilor locale şi a nevoilor de acţiune. Având drept obiectiv creşterea gradului de ocupare şi scãderea realã a ratei şomajului, Guvernul României va promova urmãtoarele mãsuri: II.1. Mãsuri pasive - Modificarea cuantumului indemnizaţiei de şomaj în funcţie de stagiul de cotizare şi contribuţia la bugetul asigurãrilor sociale de şomaj. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj va fi o sumã fixã, neimpozabilã, lunarã, reprezentând 75% din salariul de bazã minim brut pe ţarã, în vigoare la data stabilirii acesteia, la care se adaugã, în funcţie de stagiul de cotizare, o sumã reprezentând un anumit procent din media salariului brut realizat în ultimele 12 luni. Procentul din salariul brut realizat în ultimele 12 luni, care se utilizeazã la stabilirea indemnizaţiei de şomaj în funcţie de stagiul de cotizare, se va stabili prin lege; - Absolvenţii de învãţãmânt preuniversitar şi universitar vor fi stimulaţi pentru inserţia pe piaţa muncii prin acordarea unei prime de un salariu minim brut pe economie, la care se adaugã o sumã egalã cu valoarea indemnizaţiei de şomaj la care ar mai fi avut dreptul în condiţiile legii. Angajatorii vor fi scutiţi de plata contribuţiei la fondul de şomaj aferentã absolvenţilor încadraţi pe o perioadã de 1 an; - Angajatorii care încadreazã şomeri care sunt pãrinţi unici susţinãtori ai familiilor monoparentale sau persoane în vârstã de peste 45 de ani vor fi scutiţi de plata contribuţiei la fondul de şomaj pe o perioadã de un an; - Asigurãrile facultative în sistemul asigurãrilor de şomaj se vor realiza numai în pachet cu asigurãrile sociale şi de sãnãtate (Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã contribuie la fondul de pensii şi de sãnãtate în favoarea şomerilor). II.2. Mãsuri active Guvernul României va urmãri creşterea constantã a ponderii mãsurilor de stimulare a ocupãrii în totalul cheltuielilor sociale de şomaj. - Promovarea unor programe speciale în parteneriat pentru diminuarea şomajului de lungã duratã, atât în rândul tinerilor, cât şi al persoanelor care au depãşit vârsta de 45 de ani, precum şi în rândul persoanelor care au dificultãţi de integrare; - Medierea locurilor de muncã Se are în vedere utilizarea şi perfecţionarea sistemului electronic la nivel local şi naţional şi accesul persoanelor aflate în cãutarea unui loc de muncã la acest sistem, printr-un program clar stabilit de Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã (ANOFM) şi agenţiile judeţene. Ocuparea locurilor de muncã vacante se va face prin concurs, iar încadrarea se va realiza în exclusivitate în baza criteriilor de competenţã a şanselor egale şi a eliminãrii oricãrei forme de discriminare. - Formarea profesionalã Se va organiza astfel încât sã rãspundã solicitãrilor de pe piaţa muncii având ca sursã bugetul de şomaj, fiind flexibilizatã pentru nevoile de pe piaţa localã a muncii. Pentru persoanele din mediul rural se vor organiza programe speciale de formare profesionalã pentru meserii specifice. - Consilierea şi informarea în carierã Se va urmãri funcţionarea şi dezvoltarea cabinetelor de consiliere şi încadrarea numai a persoanelor de specialitate care sunt capabile sã presteze aceastã muncã. De asemenea, va fi îmbunãtãţitã baza materialã, prin înfiinţarea unor biblioteci de specialitate şi extinderea acestui serviciu prin conlucrarea cu cabinetele private. - Creditarea în condiţii avantajoase Pentru a creşte eficienţa acestei mãsuri şi pentru a avea un control asupra numãrului de persoane care vor fi încadrate de cãtre agenţii economici creditaţi în condiţii avantajoase, în conformitate cu prevederile legale, procentul din locurile de muncã nou-create ce vor fi ocupate de şomerii aflaţi în evidenţa agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncã va fi de minimum 60%, faţã de 50% în prezent. - Bursele de locuri de muncã Vor fi organizate de douã ori pe an: primãvara - bursa generalã de locuri de muncã - şi toamna - bursa de locuri de muncã pentru absolvenţii de învãţãmânt universitar şi preuniversitar. Atunci când piaţa muncii va lansa o cerere stringentã, se vor organiza şi burse speciale pentru ocuparea de locuri de muncã. II.3. Mãsuri instituţionale - Crearea autonomiei decizionale şi de conducere a ANOFM; - Lãrgirea ofertei de locuri de muncã în strãinãtate, prin promovarea competiţiei între agenţiile acreditate sã plaseze forţã de muncã; - Descongestionarea şi fluidizarea activitãţii Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncã în Strãinãtate prin subcontractare cãtre agenţiile acreditate. III. Raporturile de muncã Aplicarea noului Cod al muncii a generat o serie de dificultãţi care frâneazã dezvoltarea pieţei muncii şi a unei economii de piaţã funcţionale. Ţinând seama de aceastã situaţie, vor fi aduse o serie de îmbunãtãţiri care sã apere, în egalã mãsurã, atât drepturile salariatului, cât şi pe cele ale angajatorului, sã conducã la descurajarea muncii la negru, la diminuarea numãrului conflictelor şi litigiilor de muncã, dar şi la stimularea investiţiilor şi, prin urmare, la creşterea veniturilor bugetului de stat. Modificarea Codului muncii se va face în urma unei largi dezbateri publice cu partenerii sociali. IV. Politica veniturilor Vor fi iniţiate şi aplicate mãsuri de reducere a fiscalitãţii pe muncã, cu scopul de a creşte gradul de ocupare, sporirea venitului net şi diminuarea muncii la negru. Salariul mediu brut pe economie va creşte în perioada 2005-2008 cu aproximativ 60% faţã de nivelul actual, iar salariul minim brut pe economie va urma cel puţin dinamica de creştere a acestuia. În sectorul economic concurenţial, unde statul este acţionar majoritar, vor fi remodelate criteriile de performanţã în vederea asigurãrii unei corelãri reale între eficienţa economicã, productivitatea muncii şi veniturile salariale (indicele de creştere a câştigurilor salariale trebuie sã fie devansat de indicele de creştere a productivitãţii muncii, calculatã în unitãţi fizice sau valorice, dupã caz, în condiţii comparabile). În sectorul bugetar se va elabora şi aplica un nou sistem de salarizare a funcţionarilor publici şi a personalului contractual, care sã aibã la bazã criterii de diferenţiere şi de corelare a salariilor între funcţii şi domenii de activitate bugetarã (studii, competenţã, activitate desfãşuratã, responsabilitate în exercitarea funcţiei etc.), astfel încât în perioada 2005-2008 salariile personalului bugetar sã creascã în medie cu 60% faţã de nivelul existent la data de 31.12.2004. În vederea diversificãrii pachetelor salariale, precum şi a generãrii unei politici active de protecţie socialã autodeterminatã se va introduce un sistem de deductibilitãţi ale contribuţiilor voluntare pentru anumite tipuri de asigurãri. V. Asistenţa socialã Guvernul va continua şi accelera procesul de reforme, în concordanţã cu nevoile actuale ale cetãţeanului şi ale societãţii româneşti. Venitul minim garantat Venitul minim garantat, care se adreseazã celor mai sãrace segmente sociale, se va acorda astfel încât acestea sã depãşeascã nivelul de sãrãcie în care trãiesc, însã fãrã a descuraja atitudinea faţã de muncã. Venitul se va acorda în funcţie de necesitãţile reale, însã procedurile de selecţie vor fi simplificate şi perfecţionate. Guvernul va urmãri sã nu mai existe întârzieri în acordarea acestui ajutor. Îmbunãtãţirea echilibrului socioeconomic al familiei În vederea îmbunãtãţirii echilibrului socioeconomic al familiei, Guvernul României are în vedere atingerea urmãtoarelor obiective: ■ redimensionarea mãsurilor de protecţie socialã pasivã/ajutor financiar pentru familiile cu nevoi speciale/ şi dinamizarea mãsurilor active de solidaritate familialã; ■ reducerea disparitãţilor faţã de accesul la resursele dezvoltãrii existente între familiile din mediul urban şi cele din mediul rural; ■ redimensionarea cadrului legal şi instituţional privind protecţia maternitãţii, creşterea natalitãţii şi reducerea abandonului de copii; ■ reducerea fenomenului violenţei în familie, creşterea gradului de educaţie şi securitate familialã; ■ sporirea participãrii active a societãţii civile şi dezvoltarea durabilã a parteneriatului în beneficiul dezvoltãrii şi protecţiei familiei. Pentru realizarea acestor obiective strategice vor fi promovate urmãtoarele programe: - Programul de mãsuri pentru creşterea venitului familial şi a calitãţii vieţii de familie - corelarea nivelului venitului minim garantat cu salariul minim pe economie; - majorarea alocaţiei de stat pentru copii pânã la circa 10 euro; - darea în folosinţã gratuitã, în limita terenului disponibil, pentru familiile sãrace din mediul rural, a unei suprafeţe de teren agricol, astfel încât suprafaţa deţinutã împreunã cu cea primitã în folosinţã sã fie de 0,5 ha; - atragerea resurselor locale pentru sporirea construirii locuinţelor sociale pentru persoanele defavorizate şi revizuirea capacitãţilor existente (va fi lansatã în acest sens o campanie naţionalã de sprijin); - elaborarea unui set de mãsuri active pentru integrarea pe piaţa muncii a susţinãtorilor de familie şomeri (angajatorii care încadreazã şomeri care sunt pãrinţi unici susţinatori ai familiilor monoparentale vor fi scutiţi de plata contribuţiei la fondul de şomaj pe o perioadã de un an); - lansarea unui Program de integrare a familiei în problemele comunitare (programe de educaţie pentru sãnãtate, educaţie civicã, educaţie pentru protecţia mediului etc.) - Programul pentru susţinerea familiei tinere - construirea de locuinţe în sistemul creditelor ipotecare; - acordarea unui sprijin financiar în sumã de 200 de euro la constituirea familiei, la prima cãsãtorie a fiecãruia dintre soţi; - organizarea serviciilor de consiliere familialã în fiecare oraş sau prin asocierea mai multor oraşe sau comune; - promovarea unor politici de atragere a agenţilor economici, pentru a susţine familiile tinere prin reducerea preţurilor la obiectele casnice achiziţionate în primii doi ani de cãsãtorie. - Programul de mãsuri pentru concilierea vieţii de familie cu cea profesionalã - organizarea serviciilor de sprijin al muncii în gospodãrie/revizuirea condiţiilor de acces la sursa de apã, canalizare, electricitate, cãldurã; - promovarea politicilor de educare, pentru responsabilizarea egalã a membrilor cuplului familial faţã de problemele din gospodãrie; - sporirea facilitãţilor de acces egal la formare şi perfecţionare profesionalã; - reorganizarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în afara familiilor - lãrgirea reţelei în mediul rural. - Programul de integrare a familiilor de rromi în comunitate - acordarea de teren în suprafaţã de maximum 0,5 ha, în folosinţã directã şi gratuitã familiilor de rromi nevoiaşe, în limita disponibilului; - relansarea meşteşugurilor/meseriilor specifice rromilor; - reintegrarea în muncã/participarea prin muncã la dezvoltarea comunitãţilor locale; - dezvoltarea incubatoarelor de mici întreprinzãtori pentru rromi; - dezvoltarea programelor naţionale privind ameliorarea condiţiilor de viaţã, prin colaborare cu actorii societãţii civile (educaţie pentru sãnãtate, civicã, solidaritate familialã etc.) Reducerea abandonului de copii şi sporirea natalitãţii - acordarea unei indemnizaţii lunare, pentru creşterea copiilor pânã la 2(3) ani, femeilor neasigurate în sistemul asigurãrilor sociale pentru fiecare din primii trei copii; - acordarea unei indemnizaţii lunare, pentru creşterea copilului pânã la 2(3) ani, persoanelor asigurate care îşi reiau activitatea în acest interval de timp. Ameliorarea stãrii de sãnãtate a familiei, reducerea mortalitãţii materne şi infantile - organizarea activitãţilor de educaţie pentru sãnãtatea familiei (cu precãdere în mediul rural); - organizarea (împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii) a unei campanii de sprijin pentru femeile gravide cu riscuri la naştere sau cu sãnãtate precarã; - revizuirea, împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii, a condiţiilor oferite de maternitãţi şi spitalele de copii şi a calitãţii serviciului medical; - realizarea campaniei de introducere obligatorie a consilierilor pentru viaţa de familie; - realizarea campaniei de consiliere obligatorie pentru sãnãtatea reproducerii (mai ales în mediul rural) şi a protecţiei femeii gravide în familie; - aplicarea mãsurilor legale de reducere a abandonului de copii, promovarea unor mãsuri active de sprijin pentru creşterea potenţialului familial de pãstrare a copilului; responsabilizarea pãrinţilor şi activarea solidaritãţii comunitare de sprijin al familiei/mamei care se aflã în risc de abandon al copilului; - realizarea programului de formare a experţilor în domeniul protecţiei familiei, care urmeazã a fi puşi la dispoziţia structurilor specializate din cadrul administraţiei locale. Integrarea familiei în viaţa comunitarã/combaterea formelor de discriminare în cadrul familiei (violenţa în familie) La nivelul comunitãţilor locale: - organizarea centrelor de consiliere pentru viaţa de familie; - organizarea adãposturilor pentru victimele violenţei în familie (campania de informare a prevederilor legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie); - implicarea familiei în dezvoltarea spiritului comunitar prin Programul Naţional "Familia şi comunitatea". Va fi îmbunãtãţitã legislaţia pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Politicile, programele, acţiunile se vor realiza printr-o largã colaborare cu celelalte structuri guvernamentale, cu reprezentanţii societãţii civile etc. Reformarea sistemului de protecţie a copilului Guvernul României va aplica o strategie de reformare a sistemului de protecţie a copilului şi va acţiona în vederea promovãrii şi protejãrii drepturilor tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenenţã etnicã şi socialã, religie, opinie politicã sau de altã naturã, naţionalitate, rasã, limbã, infirmitate, naştere sau situaţia copilului ori a pãrinţilor sau a tutorilor sãi. Guvernul României va continua reforma în domeniul protecţiei copilului acţionând, cu prioritate, în urmãtoarele direcţii: - Continuarea descentralizãrii serviciilor şi alocaţiilor Vor fi implementate servicii sociale pentru protecţia drepturilor copilului la nivelul fiecãrei unitãţi administrativ-teritoriale, pânã la nivelul comunelor. Activitatea de asistenţã socialã se va desfãşura cât mai aproape de mediul în care se dezvoltã fiecare copil, în cadrul familiei sale şi al comunitãţii de origine. Astfel, în funcţie de problemele sociale cu care se confruntã, consiliile locale vor fi sprijinite pentru înfiinţarea diferitelor servicii alternative, cum ar fi: centre de zi, (inclusiv pentru copiii cu dizabilitãţi), servicii de asistenţã maternalã, servicii de consiliere (inclusiv a pãrinţilor), servicii de prevenire a abandonului şi de menţinere a copilului în propria familie etc. Aplicarea acestor mãsuri va conduce la înfiinţarea de servicii sociale la nivelul fiecãrei unitãţi administrative (conform <>Legii nr. 705/2001 a asistenţei sociale), precum şi la dezvoltarea unor servicii de tip "centru de zi, consiliere şi sprijin financiar", care vor reduce numãrul de copii ce vor intra în sistemul rezidenţial de protecţie şi al celor care abandoneazã şcoala. - Creşterea responsabilizãrii comunitãţilor locale în domeniul protecţiei drepturilor copilului România este obligatã sã creeze de urgenţã structuri sociale menite sã asigure condiţii pentru realizarea parteneriatului social indispensabil managementului sistemului de protecţie socialã. În acest sens, va fi susţinutã înfiinţarea, la nivelul comunitãţilor locale, a "Consiliilor comunitare consultative" - organisme independente, formate pe bazã de voluntariat din persoane reprezentantive pentru comunitate (preoţi, doctori, consilieri, profesori etc.). "Consiliul comunitar consultativ" va fi înfiinţat prin hotãrâre a consiliului local şi va oferi consultanţã şi sprijin autoritãţilor administraţiei publice locale în rezolvarea problemelor privind protecţia familiei şi a copilului. - Integrarea socialã a copiilor şi tinerilor instituţionalizaţi Guvernul României va promova mãsuri de integrare socialã a copiilor care se confruntã cu probleme de percepţie în procesul de învãţãmânt (dislexici, disgrafici, discalculiali, cu deficienţe de concentrare), precum şi a copiilor infectaţi cu HIV/SIDA. Autoritãţile vor sprijini tinerii instituţionalizaţi, în vârstã de peste 18 ani, în vederea integrãrii acestora în viaţa socialã. - Specializarea personalului În scopul creşterii calitãţii serviciilor prestate, va fi prevãzutã obligativitatea ca personalul din sistem sã fie pregãtit şi specializat, prin cursuri organizate de universitãţi sau organizaţii neguvernamentale acreditate în acest domeniu. De asemenea, prin acordarea unor stimulente financiare va fi stimulatã încadrarea de personal cu studii superioare. - Concesionarea serviciilor şi colaborarea cu organizaţiile nonprofit şi instituţionalizarea practicilor novatoare într-un sistem global, coerent şi diversificat de protecţie a copilului: - elaborarea unui nomenclator al serviciilor şi instituţiilor rezidenţiale care vor fi concesionate; - înfiinţarea unor centre de consultanţã regionalã. Prin aplicarea acestor mãsuri, va fi construit un sistem eficient şi diversificat de servicii şi alocaţii, racordat la realitãţile societãţii româneşti, care sã asigure aplicarea neselectivã a principiilor prevãzute în Declaraţia Universalã a Drepturilor Copilului, pentru toţi copiii din România. Protecţia persoanelor vârstnice Pe lângã eliminarea nedreptãţilor existente în sistemul public de pensii, Guvernul României va promova programe speciale pentru creşterea calitãţii vieţii persoanelor vârstnice, cu implicarea mai accentuatã a autoritãţilor publice locale şi a organizaţiilor civice în acordarea serviciilor sociomedicale şi de îngrijire. În acest sens, vor fi promovate urmãtoarele mãsuri: - construcţia de noi cãmine, precum şi modernizarea celor existente, pentru crearea unor condiţii decente de trai acestor persoane; - realizarea unor servicii integrate sociomedicale la domiciliu; - sprijinirea instruirii şi formãrii personalului care furnizeazã servicii de îngrijire la domiciliu; - elaborarea de standarde de calitate în domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu; - dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric care sã permitã implementarea serviciilor de îngrijire la domiciliu (reţea de centre comunitare integrate cu unitãţile de asistenţã medicalã şi socialã); - modificarea legii privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor, în sensul urgentãrii datei de aplicare; - programe speciale pentru prevenirea situaţiei de dependenţã şi creşterea implicãrii persoanelor vârstnice în viaţa socialã; - stabilirea de parteneriate cu autoritãţile administraţiei publice locale, pentru dezvoltarea serviciilor sociale comunitare; - sprijinirea organizaţiilor civile şi a cultelor religioase furnizoare de servicii de asistenţã socialã destinate persoanelor vârstnice fãrã familie. VI. Protecţia socialã a persoanelor cu dizabilitãţi În ceea ce priveşte persoanele cu dizabilitãţi, Guvernul României va urmãri îmbunãtãţirea situaţiei acestora, în principal, prin urmãtoarele mãsuri: - revizuirea Strategiei naţionale privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, ţinându-se cont de Regulile Standard ale ONU; - abordarea sistematicã a accesibilizãrii mediului social, instituţional, de muncã, astfel încât sã poatã fi utilizatã în mod eficient resursa umanã reprezentatã de persoanele cu dizabilitãţi; - centrarea protecţiei speciale pe oferirea de locuri de muncã şi micşorarea ponderii asistenţei pasive, bazate pe alocaţii; - simplificarea modalitãţii de determinare şi atestare a dizabilitãţii (inclusiv criteriile exclusiv medicale), precum şi a procedurilor de obţinere a sprijinului specific (şi de recunoaştere a drepturilor); - restructurarea instituţionalã, prin (re)evaluarea personalului implicat în sprijinul specializat, dar şi prin clarificarea rolului pe care îl joacã diversele autoritãţi ale statului; - reanalizarea statutului instituţiilor de asistenţã socialã pentru persoanele cu handicap şi a cãminelor de îngrijire a persoanelor vârstnice; - urmãrirea aplicãrii prevederilor legale cu privire la accesibilizãrile pentru persoanele cu handicap motor. VII. Îmbunãtãţirea legislaţiei cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice şi etnice şi ale persoanelor care şi-au satisfãcut stagiul militar în detaşamente de muncã
CAP. 8 Politica în domeniul sãnãtãţii
Sistemul sanitar este în prezent mult rãmas în urmã din punctul de vedere al reformãrii sale. Din aceastã cauzã el nu a contribuit la creşterea calitãţii îngrijirilor de sãnãtate, la lãrgirea accesului populaţiei la aceste servicii şi la scãderea indicatorilor de mortalitate şi morbiditate. O mare parte a populaţiei rãmâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare, din cauza dificultãţilor financiare şi de transport. O serie de indicatori specifici sãnãtãţii şi demografiei ne plaseazã în continuare pe poziţii inacceptabile în clasamentul european. Alocãrile bugetare pentru sãnãtate, cât şi cheltuielile totale efectuate în România, pentru sãnãtatea fiecãrui locuitor, ne plaseazã pe ultima poziţie între ţãrile candidate la Uniunea Europeanã. Pe fondul acestei subfinanţãri cronice, managementul sistemului şi unitãţilor sanitare este de slabã calitate, cu efecte dramatice asupra eficienţei cu care contribuţiile pentru sãnãtate ale populaţiei sunt cheltuite. Guvernul României îşi propune ca obiective prioritare: ■ realizarea efectivã a accesului egal al cetãţenilor la îngrijirile sanitare de bazã ■ creşterea calitãţii vieţii, prin îmbunãtãţirea calitãţii şi siguranţei actului medical ■ apropierea de indicatorii de sãnãtate şi demografici ai ţãrilor civilizate, în acelaşi timp cu scãderea patologiei specifice ţãrilor subdezvoltate Responsabilitãţile ce îi revin Guvernului, în planul strategiei din domeniul sãnãtãţii, sunt urmãtoarele: - Guvernul României va acţiona pentru asigurarea egalitãţii de şanse a cetãţenilor, garantând accesul nediscriminatoriu la îngrijiri medicale de bazã, indiferent de veniturile realizate, ca drept fundamental al acestora. - În toate acţiunile sale, Guvernul României va pune accentul pe respectarea dreptului populaţiei de a opta liber pentru acele îngrijiri de sãnãtate, peste cele esenţiale, pe care le considerã adecvate pentru propria sãnãtate, fãrã ca aceastã opţiune sã fie impusã de stat. În acest sens, Guvernul va încuraja dezvoltarea unui sistem privat de asigurãri de sãnãtate. - Guvernul României va sprijini creşterea coeziunii sociale, prin restabilirea principiului solidaritãţii în cadrul asigurãrilor sociale de sãnãtate. Astfel, va fi reintrodusã contribuţia la asigurãrile de sãnãtate a tuturor persoanelor care realizeazã venituri. - Guvernul României va stimula privatizarea preponderentã a infrastructurii unitãţilor medicale, cu excepţia facilitãţilor, care, prin nivelul prea mare al investiţiilor presupuse, nu pot fi suportate de operatori privaţi sau de autoritãţile locale, precum şi cu excepţia celor de importanţã strategicã pentru sãnãtatea populaţiei. - În scopul creşterii calitãţii îngrijirilor medicale, Guvernul României va încuraja competiţia dintre furnizorii de servicii medicale, precum şi dintre casele de asigurãri. - Guvernul României va acţiona împotriva discriminãrilor şi inegalitãţilor, stabilind reguli egale pentru libera concurenţã în domeniul sanitar. Sistemul sanitar se va baza pe principiul concurenţei între furnizori, pentru fondurile existente, statul respectând neutralitatea faţã de toţi furnizorii de îngrijiri de sãnãtate. - În întreg sistemul sanitar se vor introduce modalitãţi de platã care sã reflecte activitatea individualã a fiecãrui furnizor de servicii medicale. - Guvernul României va acţiona pentru consolidarea descentralizãrii decizionale. În acest scop, autoritãţilor locale li se vor crea mecanisme legale pentru a putea ca, o datã cu finanţarea adecvatã a unitãţilor sanitare spitaliceşti, sã poatã lua decizii pentru îngrijirea sãnãtãţii populaţiei din zonã. Astfel, statul îşi va restrânge influenţele asupra sistemului sanitar, concentrându-se asupra problemelor majore de sãnãtate publicã şi asupra protejãrii şi respectãrii drepturilor pacienţilor. - Guvernul României va asigura finanţarea adecvatã pentru sãnãtate. Îmbunãtãţirea finanţãrii sistemului sanitar se va baza pe alocarea prioritarã a resurselor obţinute în urma creşterii economice, pe realocarea bugetelor în interiorul sistemului, precum şi pe înlãturarea acelor cheltuieli ce nu aparţin sistemului sanitar. Sursele avute în vedere pentru a suplimenta cheltuielile pentru sãnãtate în concordanţã cu nevoile reale ale populaţiei vor fi: achitarea de la buget a sumelor pentru unitãţile medico-sociale şi pentru accidentele de muncã, creşterea bazei de impozitare, crearea de locuri de muncã, obligativitatea de a contribui la fondul de sãnãtate a celor care pleacã sã munceascã în strãinãtate, scãderea muncii la negru, introducerea asigurãrilor private de sãnãtate, implicarea comunitãţilor locale în finanţarea actului medical, creşterea finanţãrii din bugetul de stat. Sistemul sanitar va beneficia de o finanţare sporitã, urmând ca pânã în anul bugetar 2008 sã se ajungã la utilizarea unor sume pentru sãnãtate care sã reprezinte cel puţin 6% din PIB. - O prioritate a Guvernului va fi achitarea integralã pânã în 2006 a tuturor datoriilor existente în sistemul sanitar cãtre furnizori, pentru a putea introduce respectarea fermã a contractelor în domeniul sanitar. - Pentru a scãdea inechitãţile şi a asigura demnitatea corpului profesional medical se vor adopta mãsuri ferme pentru diminuarea corupţiei din sistemul sanitar. În aplicarea orientãrilor sale strategice privind reforma în sistemul de sãnãtate, Guvernul României va lua urmãtoarele mãsuri de ordin general: - Întreaga activitate din domeniul sanitar va avea la bazã contracte civile atât între asiguraţi şi casele de asigurãri, cât şi între acestea din urmã şi furnizori. Contractul-cadru al furnizãrii serviciilor sanitare în sistemul asigurãrilor sociale se va negocia cu toate organizaţiile furnizorilor de servicii reprezentative la nivel naţional. - Vor fi adoptate mãsuri pentru stimularea atragerii personalului medical în zonele defavorizate economic (programe speciale ale MS, CNAS, cu sprijinul comunitãţii locale etc.). - Întregul cost al medicamentelor esenţiale pentru îngrijirea sãnãtãţii va fi acoperit din fondul asigurãrilor sociale, fiecare pacient urmând a achita doar o contribuţie fixã minimalã pentru fiecare reţetã eliberatã. Pentru medicamentele de ultimã generaţie şi tehnologiile de vârf vor fi create mecanisme de finanţare şi de platã pentru a spori accesul echitabil al populaţiei la acestea. - Se va asigura transparenţa utilizãrii fondurilor pentru medicamente compensate şi gratuite în ambulator, prin alocarea unei sume adecvate pentru astfel de cheltuieli pentru fiecare medic, conform principiului "banii urmeazã pacientul". Se vor înlãtura barierele la accesul la medicamente prin introducerea unor cecuri medicale completate de medici şi emise de CNAS care va garanta plata pentru fiecare reţetã gratuitã sau compensatã. - Tot în scopul asigurãrii transparenţei în utilizarea fondurilor se va introduce obligativitatea evidenţierii cheltuielilor efectuate pentru fiecare pacient pentru toate actele medicale. - Vor fi luate mãsuri pentru diminuarea birocraţiei excesive care greveazã atât accesul populaţiei la medicamentele gratuite şi compensate, cât şi activitatea furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice. - Pentru creşterea calitãţii actului medical mecanismele preponderent coercitive şi punitive la adresa personalului medical vor fi înlãturate, urmând a fi creat cadrul legal şi administrativ pentru stimularea şi recompensarea acestora pentru îndeplinirea anumitor obiective contractate şi indicatori calitativi. - Vor fi dezvoltate oficiile pentru protecţia beneficiarului de servicii sanitare în cadrul tuturor caselor de asigurãri de stat sau private, având ca rol informarea adecvatã şi intervenţia promptã în acele situaţii în care drepturile asiguraţilor sunt încãlcate. - Pentru a creşte accesul la îngrijiri de calitate se va introduce un sistem informatizat prin care pacienţii sã poatã afla date privind competenţa, experienţa acumulatã şi nivelul participãrii la programele de educaţie medicalã continuã a tuturor medicilor. - Pentru persoanele neasigurate şi pentru cazurile sociale vor fi evidenţiate sume distincte în bugetul MMSS. - Guvernul României va introduce în regim de urgenţã Legea finanţãrii aşezãmintelor pentru îngrijirea persoanelor vârstnice. - Sistemul privat de sãnãtate va beneficia de un cadru legal adecvat pentru a putea deveni o alternativã prin intermediul asigurãrilor private, dar şi o modalitate de completare a serviciilor de care beneficiazã populaţia prin asigurãrile sociale de sãnãtate. - Guvernul României va înceta politica de scutire a unor agenţi economici de plata contribuţiei la Fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate. Pentru corecta aplicare a acestor mãsuri, ele vor fi însoţite de unele mãsuri specifice, care vizeazã ameliorarea cadrului instituţional din domeniul sanitar şi calitatea serviciilor medicale: A. Cadru instituţional - Rolul Ministerului Sãnãtãţii va fi redefinit, urmând ca acesta sã exercite urmãtoarele funcţii principale: elaborarea politicii generale sanitare, elaborarea şi gestionarea programelor de sãnãtate, asigurarea controlului calitãţii serviciilor medicale prin direcţiile de sãnãtate publicã şi institutele de sãnãtate publicã, elaborarea standardelor specifice domeniului medical, asigurarea asistenţei medicale de urgenţã, dotarea cu aparaturã în profil teritorial, colectarea şi diseminarea informaţiei, coordonarea negocierilor şi promovarea contractului-cadru al acordãrii îngrijirilor medicale în sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate, aprobarea tarifelor minime şi a celor recomandabile ce pot fi practicate în sistemul social de îngrijiri de sãnãtate, sprijinirea cercetãrii medicale şi a educaţiei medicale, finanţarea cheltuielilor neprevãzute incumbate de situaţii precum dezastre naturale, epidemii, reglementarea accesului la diversele forme de protecţie socialã. - Modul de funcţionare a sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate va fi repus în forma iniţialã prin restabilirea principiilor de bazã ale asigurãrilor sociale de sãnãtate: solidaritatea (contribuţie în procent egal de la toţi asiguraţii care realizeazã venituri), echitatea, subsidiaritatea. CNAS va redeveni o instituţie autonomã, controlul public asupra activitãţii acesteia şi folosirii fondurilor pentru sãnãtate revenind Parlamentului. Se va reveni la autonomia CNAS în colectarea contribuţiilor pentru sãnãtate. Casele de asigurãri "paralele" vor fi reorganizate prin asigurarea autonomiei lor şi redistribuirea veniturilor care depãşesc media pe ţarã raportat la numãrul de asiguraţi cãtre CNAS. Sumele necesare dotãrilor suplimentare şi facilitãţilor în sistemele de asigurãri "paralele" vor fi alocate din bugetul anual, în limita fondurilor fiecãrui minister în parte. - Asigurãrile private de sãnãtate vor fi destinate plãţii diferenţei dintre sumele acoperite de asigurãrile sociale de sãnãtate şi valoarea prestaţiilor fiecãrui furnizor de servicii medicale şi farmaceutice, precum şi pentru achitarea acelor servicii medicale care nu sunt plãtite de asigurãrile de sãnãtate. Asigurãrile private de sãnãtate vor reprezenta principala formã legalã pentru reducerea plãţilor informale. Primele de asigurare vor fi deductibile. Limita deductibilitãţii sumelor utilizate cãtre asigurãrile de sãnãtate va fi stabilitã anual prin hotãrâre a Guvernului. - Managementul spitalelor va fi eficientizat, avându-se în vedere urmãtoarele mãsuri: - se va face o delimitare clarã a atribuţiilor fiecãrui spital prin împãrţirea în: spitale de urgenţã, spitale clinice (institute şi spitale de excelenţã), spitale de cronici (preiau pacienţii de dupã perioada acutã din spitalele de urgenţã şi de excelenţã), spitale sociale (subordonate ministerului de resort): - managementul spitalelor care nu fac parte din sistemul naţional de asigurare a urgenţelor se va subordona exclusiv comunitãţii locale; - managerul spitalului, indiferent de pregãtirea de bazã, va fi obligat prin contract sã desfãşoare doar activitatea pentru care este angajat; - toate spitalele vor fi supuse activitãţii de acreditare şi se va stopa funcţionarea acelor unitãţi care nu îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere sanitar; - vor fi adoptate mãsuri care sã limiteze numãrul de internãri pentru îngrijiri care pot fi acordate în ambulator în deplinã siguranţã; - plata actului medical în spital se va îmbunãtãţi; ea va fi corelatã cu nivelul de performanţã, precum şi cu calitatea actului medical prestat; - adoptarea de mãsuri care sã permitã vânzarea spitalelor cu pãstrarea destinaţiei acestora, închirierea, concesionarea sau vânzarea unor secţii de spital cãtre operatori privaţi, precum şi vânzarea tuturor spaţiilor în care se desfãşoarã medicina de ambulator cãtre medicii care lucreazã în acestea; - acordarea de deductibilitãţi de la plata impozitului pe profit pentru investiţiile în infrastructura medicalã, în scopul stimulãrii retehnologizãrii şi înfiinţãrii de noi unitãţi medicale private. B. Serviciile medicale - Medicina de urgenţã va reprezenta una din prioritãţile Ministerului Sãnãtãţii. Va fi înfiinţat Sistemul naţional de asigurare a urgenţelor, capabil sã acopere întreg teritoriul cu paramedici, fiind finanţat din bugetul de stat. Asigurarea urgenţelor care nu ameninţã viaţa va fi preluatã de medicul de familie, fiind finanţatã din Fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate. - Medicina de ambulatoriu va reprezenta o altã prioritate, actele normative ce vor fi elaborate urmând a avea în vedere crearea posibilitãţii de a prelua o cât mai mare parte din îngrijiri la acest nivel, concomitent cu scãderea numãrului de internãri. - Activitatea medicilor de familie va fi orientatã pentru a deveni adevãraţi consilieri de sãnãtate ai populaţiei; aceasta se va realiza şi printr-o platã mai bunã a activitãţilor care le revin: efectuarea de mãsuri de educaţie şi profilaxie, depistarea precoce a afecţiunilor grave, preluarea îngrijirilor la externarea din spital, plata suplimentarã pentru consultaţiile de urgenţã şi cele din afara programului etc. - Îngrijirile la domiciliu vor fi dezvoltate, printre altele, prin asigurarea lor de cãtre asistenţi medicali cu practicã privatã, dezvoltarea de programe speciale pentru persoanele în vârstã sau care nu se pot deplasa şi pentru cele cu afecţiuni psihice, precum şi prin programe specifice de facilitare a accesului pacienţilor din localitãţile izolate sau fãrã asistenţã medicalã la serviciile medicale şi farmaceutice. - Serviciu de ambulatoriu al spitalelor va fi utilizat exclusiv pentru consultul pacienţilor externaţi din spital şi pentru efectuarea tratamentelor care nu necesitã internarea. Plata serviciilor se va face exclusiv din fondul îngrijirilor spitaliceşti. - Se vor adopta mãsuri pentru un acces mai bun al populaţiei la îngrijiri stomatologice, comparativ cu situaţia actualã. - Vor fi sprijinite acţiunile de promovare a sãnãtãţii, precum: lupta împotriva drogurilor, lupta împotriva alcoolismului, fumatului, promovarea unei diete echilibrate şi lupta împotriva obezitãţii, sedentarismului, educaţia sexualã adecvatã, sprijinirea îngrijirilor stomatologice, educarea preponderentã a populaţiei cu un nivel scãzut de culturã.
CAP. 9 Politica agricolã şi de dezvoltare ruralã
Prin politici publice specifice, Guvernul României urmãreşte realizarea urmãtoarelor obiective: ■ Finalizarea reformei proprietãţii funciare ■ Stimularea transformãrii gospodãriilor ţãrãneşti în ferme agricole familiale cu caracter comercial, formarea clasei de mijloc în spaţiul rural ■ Alocarea eficientã a resurselor bugetare pentru sprijinirea producãtorilor agricoli ■ Sprijinirea valorificãrii producţiei agricole prin mãsuri de piaţã ■ Dezvoltarea şi modernizarea satelor ■ Dezvoltarea pisciculturii ■ Gestionarea durabilã a pãdurilor ■ Reforma instituţionalã I. Finalizarea reformei proprietãţii funciare - încheierea procesului de retrocedare a proprietãţilor funciare pe seama terenurilor aflate în proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului, privatizarea terenurilor rãmase dupã aceastã acţiune şi justã despãgubire în cazurile obiective în care retrocedarea nu se poate efectua în naturã; - finalizarea cadrului legal şi demararea procesului de despãgubire justã în cazul imobilelor şi terenurilor agricole şi forestiere care nu au putut fi retrocedate în naturã; - monitorizarea retrocedãrilor de proprietãţi funciare; - intabularea tuturor suprafeţelor agricole din extravilan şi a celor forestiere, inclusiv a celor rezultate din ieşirea din indiviziune, prin introducerea cadastrului unitar pe cheltuiala statului; - trecerea în proprietatea asociaţiilor proprietarilor de pãduri a drumurilor forestiere şi a celorlalte active (case silvice, pepiniere) aflate pe terenurile forestiere retrocedate; - clarificarea procedurilor de succesiune a terenurilor, precum şi sprijinirea parcelãrii în condiţii de eficienţã. II. Stimularea transformãrii gospodãriilor ţãrãneşti în ferme agricole familiale cu caracter comercial, formarea şi consolidarea clasei de mijloc în spaţiul rural Formarea şi extinderea fermelor agricole de tip familial constituie preocuparea principalã a Guvernului. În acest sens, suplimentar politicilor de susţinere a tuturor exploataţiilor agricole, se vor aplica urmãtoarele mãsuri: - acoperirea din bugetul statului a cheltuielilor efectuate cu plata taxelor pentru schimburi şi vânzãri de terenuri agricole, întocmirea de documentaţii; - promovarea, în urmãtorii 4 ani, a unui Program naţional de investiţii în ferme zootehnice şi vegetale noi şi de consolidare a celor existente, adresat cu prioritate familiilor de tineri; - asigurarea unei rente funciare viagere, egalã cu echivalentul a 100 euro pe an pentru fiecare hectar de teren agricol vândut de un proprietar în vârstã de minimum 60 de ani, precum şi echivalentul a 50 de euro pe an pentru fiecare hectar de teren agricol deţinut de un proprietar în vârstã de minimum 60 de ani, care renunţã la folosinţa terenului în favoarea unei exploataţii înregistrate; - susţinerea fermelor familiale care au minimum 3 vaci, în vederea dotãrii lor cu aparate de muls, instalaţii pentru rãcirea şi stocarea laptelui. III. Alocarea eficientã a resurselor bugetare pentru sprijinirea producãtorilor agricoli, prin: - subvenţionarea seminţelor selecţionate, a materialului sãditor şi a materialului seminal genetic ameliorat; - acordarea de subvenţii pentru îmbunãtãţirea calitãţii materialului genetic folosit pentru juninci la prima fãtare, scrofiţe, viţei obţinuţi, oi - mioare şi berbeci; - menţinerea în continuare a sprijinului direct şi a primelor şi subvenţiilor pentru produsele agricole de bazã introduse în circuitul comercial; - încurajarea producţiei la culturi deficitare: plante tehnice, sfeclã de zahãr, culturi bioecologice şi de asolament în vederea refacerii potenţialului agricol al terenului, precum şi realizãrii acelor produse la care România este competitivã; - subvenţionarea primelor de asigurare şi plata despãgubirilor pentru calamitãţi naturale şi a celor cauzate de animale sãlbatice; - suportarea de cãtre stat a costurilor de marcare şi identificare a animalelor, precum şi a contravalorii tratamentelor antiepizootice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om; - susţinerea unui program naţional, defalcat pe comunitãţi locale, pentru combaterea şi diminuarea efectelor eroziunilor de suprafaţã ale solului; - susţinerea de la bugetul de stat a lucrãrilor de amenajare a pãdurilor private; - amendarea Legii privind creditul agricol prin crearea unui sistem unitar de accesare atât a creditelor pentru producţie, cât şi a creditelor pentru investiţii. - stabilirea nivelului accizelor din preţul motorinei pentru efectuarea lucrãrilor agricole la nivelul legiferat în Uniunea Europeanã; IV. Sprijinirea valorificãrii producţiei agricole prin mãsuri de piaţã are în vedere: - modificarea Legii pieţelor, care sã cuprindã într-un cadru unitar toate reglementãrile mecanismelor de intervenţie a statului şi sursele de asigurare a plafoanelor de finanţare; primele şi subvenţiile, produsele şi cantitãţile cãrora li se vor aplica aceste mãsuri de intervenţie, precum şi distribuţia acestora vor fi anunţate producãtorilor înainte de începerea anului agricol; - utilizarea preţului minim garantat pentru produsele agricole de bazã (grâu, lapte, carne); - sprijinirea dezvoltãrii burselor produselor agricole şi lemnului; - extinderea reţelei pieţelor de gros; - dezvoltarea ofertei de servicii şi produse ale pãdurii, altele decât lemnul; - încurajarea parteneriatului public-privat în vederea achiziţionãrii produselor agricole de bazã. V. Dezvoltarea şi modernizarea satelor Guvernul va aplica politicile de dezvoltare ruralã prin: - promovarea de politici financiare care sã permitã exploataţiilor agricole familiale şi comunitãţilor rurale accesul la programele cu finanţare internaţionalã, în vederea absorbţiei integrale a fondurilor structurale destinate dezvoltãrii rurale; - îmbunãtãţirea prelucrãrii şi marketingului produselor agricole şi piscicole; - dezvoltarea şi diversificarea activitãţilor economice care sã genereze activitãţi multiple şi venituri alternative; - alocarea de fonduri comunitãţilor sãteşti pentru crearea condiţiilor de stabilire a cadrelor didactice, sanitare, agricole şi veterinare în mediul rural; - înfiinţarea în sediile primãriilor din mediul rural a birourilor notariale pentru a facilita circulaţia liberã a terenurilor; - continuarea lucrãrilor privind alimentarea cu apã a satelor şi lansarea programului naţional de construcţie a reţelei de canalizare şi de realizare a staţiilor de epurare în localitãţile rurale şi localitãţile recent declarate oraş prin lege, dar care nu dispun de o infrastructurã urbanã; - aplicarea programului naţional pentru asfaltarea drumurilor comunale, prin dezvoltarea programului naţional privind pietruirea drumurilor comunale; - întocmirea planurilor de dezvoltare localã pe localitãţi într-un termen de 4 ani şi integrarea acestora în planurile de dezvoltare realizate la nivel judeţean şi apoi regional pentru a facilita investiţiile în infrastructura fizicã ruralã; - corelarea planurilor de amenajare a teritoriului în profil rural cu proiectele de dezvoltare a serviciilor legate de agriculturã (fitosanitare, veterinare, laboratoare de calitate, servicii de consultanţã), a serviciilor publice (învãţãmânt, sãnãtate, asistenţã socialã, culturã şi culte), precum şi a utilitãţilor publice: distribuţia apei, gaze, canal, colectare deşeuri; - stimularea dezvoltãrii activitãţilor economice alternative: meşteşuguri tradiţionale, activitãţi şi servicii neagricole; - încurajarea agroturismului şi a producţiei ecologice; - evaluarea economicã a zonelor rurale periferice şi a celor defavorizate natural pentru întocmirea planurilor de dezvoltare localã. VI. Dezvoltarea pisciculturii În domeniul piscicol, Guvernul României va aplica urmãtoarele politici: - aplicarea mãsurilor tehnice de protecţie a resurselor piscicole; - evaluarea condiţiilor de acces al navelor strãine de pescuit în apele teritoriale româneşti; - protejarea speciilor şi raselor de peşti în vederea reproducerii şi furnizãrii de material biologic selecţionat pentru fermele piscicole; - modernizarea unitãţilor de acvaculturã marinã; - facilitarea investiţiilor noi, precum şi modernizarea şi retehnologizarea capacitãţilor existente. VII. Gestionarea durabilã a pãdurilor Pentru gestionarea durabilã a pãdurilor Guvernul României va promova urmãtoarele mãsuri: - restituirea integralã a suprafeţelor de pãdure cãtre foştii proprietari, inclusiv a celor care în anul 1968, la trasarea noilor judeţe, au ramas în judeţele vecine; - creşterea suprafeţelor ocupate cu pãduri prin: ■ împãdurirea de terenuri degradate, inapte pentru agriculturã, prin comunitãţile locale, cu finanţare de la bugetul de stat şi suportarea costurilor aferente lucrãrilor de îngrijire a acestor plantaţii pânã la realizarea stãrii de masiv; ■ înfiinţarea de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor, cãilor de comunicaţie şi aşezãrilor umane; - scutirea de taxe pentru schimburile de terenuri forestiere, în scopul regularizãrii amplasamentelor şi comasãrii proprietãţilor private; - susţinerea de la bugetul de stat a lucrãrilor de amenajare a pãdurilor private; - promovarea unui program naţional de construcţie de drumuri forestiere; - sprijinirea înfiinţãrii ocoalelor silvice private. VIII. Îmbunãtãţirea cadrului instituţional Guvernul va adopta urmãtoarele mãsuri: - înfiinţarea, în subordinea Guvernului, a Agenţiei Naţionale pentru Controlul şi Supravegherea Retrocedãrii Proprietãţilor Funciare; - crearea unei organizaţii interprofesionale pentru derularea parteneriatului public-privat, în vederea achiziţionãrii, depozitãrii şi valorificãrii produselor de bazã; - modificarea şi structurarea sistemului de indicatori de statisticã agricolã în concordanţã cu sistemul EUROSTAT; - îmbunãtãţirea sistemului de control al calitãţii produselor alimentare prin respectarea normelor minime de siguranţã a alimentelor impuse de cerinţele politicii agricole comune, precum şi definitivarea procesului de modernizare a laboratoarelor, a punctelor de inspecţie la frontierã, dezvoltarea sistemelor informatice şi de control sanitar-veterinar şi fitosanitar; - consolidarea Agenţiei Veterinare şi de Siguranţã Alimentarã; - continuarea construcţiei instituţionale necesare funcţionãrii Politicii Agricole Comune, în conformitate cu reglementãrile Uniunii Europene; - extinderea reţelei de contabilitate agricolã; - susţinerea cu precãdere, ca rezultat al negocierilor cu UE, a programelor de îmbunãtãţire a calitãţii produselor proaspete şi prelucrate şi de conformare a unitãţilor de procesare; - înfiinţarea şi organizarea la nivel de comunã a oficiului local de consultanţã agricolã şi financiarã; crearea cadrului legal privind trecerea în subordinea Agenţiei Naţionale de Consultanţã Agricolã a oficiilor judeţene şi locale de consultanţã agricolã, pentru a stabili o relaţie coerentã de subordonare, monitorizare şi evaluare; - fixarea şi livrarea pachetelor de servicii de consultanţã pentru fermieri prin aplicarea programelor anuale de formare şi perfecţionare profesionalã a fermierilor, cu asistenţa consultanţilor Agenţiei Naţionale de Consultanţã Agricolã; - fixarea cadrului de cooperare pe bazã de contract între unitãţile de cercetare-dezvoltare controlate de stat şi Agenţia Naţionalã de Consultanţã Agricolã pentru asigurarea transferului tehnologic; - clarificarea statutului juridic şi a obiectului de activitate ale Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol; - crearea cadrului legal privind înfiinţarea şi organizarea cooperativelor de credit rural; - capitalizarea Fondului Român de Garantare a Creditului Rural; - reglementarea şi promovarea schemelor de microcreditare în comunitãţile rurale sãrace.
CAP. 10 Politici anticorupţie
Guvernul României va aplica o strategie naţionalã de combatere a corupţiei printr-o abordare de tip integrat. Strategia se va axa pe politici de prevenţie, aplicarea efectivã a legilor şi asigurarea monitorizãrii şi evaluãrii acestor politici, având ca suport cooperarea între puterea executivã pe cele douã niveluri Preşedinţie-Guvern, puterea legislativã, puterea judecãtoreascã, puterile locale şi societatea civilã. Politicile anticorupţie vor fi elaborate ţinând cont de recomandãrile GRECO şi de Manualul Anticorupţie elaborat de Naţiunile Unite în 2003. Ele vor fi aplicate pornind de la respectarea urmãtoarelor condiţii şi principii: - evaluarea instituţionalã, pentru a putea identifica, defini şi aplica în mod corect mãsurile de combatere a corupţiei şi nu doar pentru a introduce în mod haotic noi reglementãri, sub presiune externã; - asigurarea neutralitãţii politice a aplicãrii mãsurilor anticorupţie, precum şi instituirea mecanismelor independente de monitorizare şi evaluare; - transparenţa activitãţii autoritãţilor publice în elaborarea politicilor şi în procesul aplicãrii lor, inclusiv prin accesul neîngrãdit la informaţii cu caracter public; - realizarea parteneriatului cu societatea civilã, prin elaborarea mecanismelor instituţionale care asigurã o participare cât mai largã a cetãţenilor la evaluarea dimensiunii corupţiei care îi afecteazã în mod direct, precum şi prin participarea organizaţiilor civice; - abordarea integratã prin definirea exactã a surselor care genereazã corupţie, precum şi prin coordonarea politicilor şi elaborarea unor mecanisme comune care sã asigure colaborarea autoritãţilor publice şi delimitarea clarã de competenţe între acestea, în locul confuziei de competenţe cum existã în prezent şi care împiedicã aplicarea efectivã a legilor în vigoare; - orientarea cãtre rezultate, prin introducerea mecanismelor de monitorizare şi evaluare. I. Guvern şi autoritãţile administraţiei publice locale Mãsurile anticorupţie în cadrul administraţiei publice centrale şi locale se referã la: 1. Sistemul de subvenţii: - reglementarea de o manierã coerentã şi unitarã a sistemului de subvenţii, corelativ cu eliminarea tuturor actelor normative care deformeazã libera concurenţã şi sistemul legal de acordare a ajutoarelor de stat; - monitorizarea efectivã a ajutoarelor de stat; - revizuirea legii privind evaziunea fiscalã; - reglementarea de o manierã unitarã şi standardizatã a condiţiilor de bazã care sunt introduse în caietele de sarcini pentru privatizarea societãţilor comerciale, precum şi a criteriilor de evaluare a ofertelor; - publicarea criteriilor de performanţã în baza cãrora se acordã ajutoarele de stat, corelativ cu respectarea competenţelor decizionale ale Consiliului Concurenţei şi publicitatea datelor care reflectã eficienţa ajutoarelor acordate; - publicarea tuturor câştigãtorilor de licitaţii publice a cãror valoare depãşeşte anual echivalentul a 25.000 de euro; - transparenţa alocãrii de fonduri de cãtre autoritãţile publice şi societãţile comerciale controlate de stat pentru reclamã în presã, precum şi plafonarea bugetului de publicitate. 2. Politicile fiscale - consacrarea legalã a mecanismelor de participare publicã la elaborarea bugetelor locale; - modificarea legislaţiei privind finanţele publice locale, pentru a reglementa virarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale direct cãtre localitãţi, prin eliminarea consiliilor judeţene ca verigi intermediare; - publicarea bugetelor locale, inclusiv a transferurilor necondiţionate şi condiţionate pe localitãţi şi judeţe; - modificarea legislaţiei în vigoare privind parteneriatul public-privat pentru a asigura competiţia egalã şi transparenţa selecţiei de oferte; - interzicerea prin lege ca o persoanã sã încheie contracte cu o autoritate publicã, dacã este soţ sau rudã pânã la gradul III inclusiv, cu un funcţionar din cadrul autoritãţii publice respective ori cu conducãtorul acesteia: ministru sau secretar de stat. 3. Servicii şi utilitãţi publice - introducerea standardelor de calitate pentru servicii şi utilitãţi publice, pentru a permite monitorizarea şi evaluarea modului de prestare a acestora; - introducerea normativelor de cost aferente standardului de calitate al unui serviciu public, astfel încât cheltuielile publice afectate acelui serviciu sã devinã justificate, transparente şi supuse controlului financiar; - stabilirea indicatorilor tehnici de performanţã la utilitãţi publice; - simplificarea procedurilor de emitere a actelor administrative. 4. Conflictul de interese - modificarea Legii administraţiei publice locale pentru a face delimitarea funcţiei politice a preşedintelui şi vicepreşedintelui de consiliu judeţean de cea tehnic managerialã, în sensul introducerii funcţiei de manager/director general al serviciilor publice de interes judeţean; - instituirea obligaţiei pentru membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat, prefecţi, subprefecţi, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene, primari şi viceprimari, precum şi funcţionari publici de a nu emite un act administrativ ori de a nu încheia un act juridic sau de a nu participa la luarea unei decizii care produce un folos material pentru sine, pentru soţul sãu ori rudele sale pânã la gradul III inclusiv. 5. Demnitatea publicã şi serviciul civil - aplicarea codurilor de eticã pentru demnitarii de stat şi funcţionarii publici, precum şi generalizarea acestora în întregul sistem al administraţiei publice centrale şi locale; - evaluarea funcţionarilor publici de cãtre comisii independente politic în baza unor criterii de performanţã în raport cu un serviciu public bine definit; - asigurarea transparenţei condiţiilor de concurs pentru ocuparea posturilor de funcţionar public; - stabilirea subiectelor pentru concursurile de ocupare a funcţiilor publice şi efectuarea selecţiilor de cãtre comisii alcãtuite din persoane care nu fac parte din autoritatea publicã organizatoare a concursurilor; - elaborarea unui format standard pentru bazele de date ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici; - modificarea reglementãrilor privind transparenţa exercitãrii demnitãţilor şi funcţiilor publice, în sensul prevederii cã persoanele supuse obligaţiei de declarare a intereselor trebuie sã declare nu numai interesele proprii, ci şi pe cele ale soţului şi rudelor de pânã la gradul III inclusiv. 6. Mecanisme de combatere a corupţiei - elaborarea şi aplicarea unui manual standard aplicabil tuturor autoritãţilor publice din administraţia centralã şi localã, care sã ofere o viziune integratã asupra combaterii corupţiei şi care sã cuprindã proceduri de prevenţie, investigare, intervenţie şi monitorizare a faptelor de corupţie, în conformitate cu Manualul Anticorupţie elaborat de Naţiunile Unite în 2003. 7. Managementul reglementãrilor - înfiinţarea în cadrul Ministerului Justiţiei a unui oficiu specializat în verificarea conformitãţii proiectelor de act normativ cu reglementãrile în vigoare în domeniul combaterii corupţiei. II. Parlament Guvernul României va colabora cu Parlamentul pentru: - adoptarea Legii privind activitatea de lobby şi crearea registrului public al activitãţilor de lobby; - eliminarea prin lege a deosebirilor dintre procedura urmãririi penale a membrilor Parlamentului şi cea aplicabilã actualilor şi foştilor membri ai Guvernului; - stabilirea prin lege a incompatibilitãţii între calitatea de parlamentar şi activitãţile avocaţiale care presupun reprezentarea clienţilor în raporturile cu autoritãţile publice de orice fel, precum şi în faţa tuturor instanţelor şi parchetelor, cu excepţia consultanţei juridice; - evaluarea legilor existente pentru a identifica şi elimina acele prevederi care, prin modul lor de redactare conferã autoritãţilor publice posibilitatea interpretãrii şi aplicãrii lor arbitrare. III. Putere judecãtoreascã Corelat cu politicile ce privesc puterea judecãtoreascã, Guvernul României va adopta urmãtoarele mãsuri: - modificarea legislaţiei pentru a permite numirea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie de cãtre Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM); - introducerea obligativitãţii suspendãrii membrilor CSM, pe durata exercitãrii mandatului, din eventualele funcţii de conducere deţinute în cadrul instanţelor şi parchetelor. IV. Societate civilã Guvernul României va colabora permanent cu societatea civilã prin organizaţii civice şi asociaţii ale oamenilor de afaceri, pentru reactualizarea Planului naţional anticorupţie în baza strategiei, precum şi pentru realizarea unor evaluãri instituţionale periodice, pentru a îmbunãtãţi politicile anticorupţie. Guvernul României va susţine, cu precãdere, mãsurile ce privesc: - realizarea unui sistem independent de monitorizare şi evaluare a fenomenului de corupţie, inclusiv a implementãrii strategiei naţionale anticorupţie; - controlul civic asupra averilor demnitarilor şi funcţionarilor publici; - reforma administraţiei publice, în special în ceea ce priveşte descentralizarea fiscalã şi simplificarea procedurilor de emitere a actelor administrative; - evaluarea sistemului de control fiscal-financiar şi a altor controale de naturã administrativã; - simplificarea procedurilor de emitere a avizelor, licenţelor, permiselor şi autorizaţiilor; - reevaluarea şi implementarea efectivã a Codului de conducere corporativã realizat în anul 2000 şi reactualizat în 2002, cu accent asupra asigurãrii transparenţei financiare; - generalizarea codurilor de eticã în afaceri; - clarificarea rolului centrelor de transparenţã şi extinderea teritorialã a acestora prin asociaţii ale oamenilor de afaceri şi organizaţii civice, care sã asigure o bazã de date comunã, evaluãri instituţionale periodice şi colaborarea cu autoritãţile administraţiei publice locale şi centrale în privinţa identificãrii celor mai bune soluţii pentru implementarea mãsurilor de diminuare a fenomenului de corupţie.
CAP. 11 Reforma administraţiei publice
În domeniul administraţiei publice, Guvernul României va aplica în perioada 2004-2008 o strategie naţionalã care va avea 3 obiective: ■ reforma serviciilor publice de bazã şi a utilitãţilor publice de interes local ■ consolidarea procesului de descentralizare administrativã şi fiscalã ■ întãrirea capacitãţii instituţionale a structurilor din administraţia publicã centralã şi localã. Aplicarea politicilor de reformã în domeniul administraţiei publice va ţine cont de urmãtoarele condiţii: - definirea în legislaţia de înfiinţare şi organizare a unei autoritãţi publice a principiilor comunicãrii, transparenţei, eficienţei, responsabilitãţii, participãrii, coerenţei, proporţionalitãţii şi subsidiaritãţii şi reglementarea mecanismelor de aplicare; - departajarea de responsabilitãţi între autoritãţile publice - în domeniul politicilor publice, finanţãrii şi prestãrii serviciilor publice; - introducerea unui mecanism simplu şi clar de politici publice în baza cãruia sã fie elaborate şi aplicate programe, proiecte, planuri de acţiune şi proiecte de lege; - separarea nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare a acestora; - fixarea numãrului de funcţionari publici în raport cu definirea unui serviciu public şi a unui standard de calitate aferent acestui serviciu; - monitorizarea şi evaluarea eficienţei mãsurilor de reformã aplicate. I. Reforma serviciilor şi a utilitãţilor publice În urmãtorii 4 ani, Guvernul României se va concentra asupra organizãrii serviciilor şi utilitãţilor publice în raport cu cerinţele populaţiei şi impozitele plãtite pentru funcţionarea acestora. În acest scop, va fi aplicat un plan de acţiune ce va cuprinde urmãtoarele mãsuri: - introducerea standardelor de calitate de cãtre autoritatea publicã competentã în baza cãrora sã se poatã monitoriza şi evalua un serviciu public şi activitatea funcţionarilor publici; - introducerea normativelor de cost aferent standardului de calitate a unui serviciu public, astfel încât cheltuielile publice sã devinã justificate, transparente şi supuse controlului financiar; - continuarea procesului de descentralizare a serviciilor publice de bazã: educaţie, sãnãtate, asistenţã socialã şi ordine publicã; - realizarea unei departajãri administrative şi financiare între serviciile publice aflate în managementul primãriilor şi cele aflate la consiliile judeţene. În acest sens, se va acorda atenţie rezolvãrii modului de finanţare şi managementului serviciilor din sistemul de asistenţã medicalã, învãţãmântului preuniversitar de stat, sportului şi culturii; - fixarea unui serviciu public în managementul consiliilor judeţene în raport cu capacitatea managerialã şi fiscalã corespunzãtoare furnizãrii acelui serviciu, corespondenţa dintre aria geograficã a unitãţii administrative şi aria beneficiarilor serviciului public, precum şi în raport cu obţinerea economiei de scarã; - stabilirea unui sistem de planificare strategicã pentru fiecare autoritate din sistemul administraţiei publice centrale şi locale în raport cu serviciile publice pe care le furnizeazã; - separarea utilitãţilor publice de servicii publice. Introducerea standardelor de calitate pentru aceste utilitãţi; - liberalizarea pieţei utilitãţilor publice, precum şi eliminarea din legislaţie a tuturor barierelor instituţionale care împiedicã investiţiile în utilitãţile publice şi privatizarea acestora. În acest sens, <>Legea nr. 326/2001 privind serviciile de gospodãrire comunalã va fi înlocuitã cu un nou act normativ, iar legislaţia privind serviciile municipale, ţinând cont de principiile descentralizãrii şi delegãrii, standardizãrii şi responsabilitãţii furnizãrii unei utilitãţi publice şi a calitãţii sale, a accesului nediscriminatoriu la aceste utilitãţi; - promovarea de relaţii contractuale echilibrate orientate cãtre rezultate; - instituirea unui sistem de monitorizare şi evaluare a executãrii contractelor pentru servicii şi utilitãţi publice, prin autoritãţi publice autonome de reglementare; - reglementarea unor modele simple şi transparente de privatizare a utilitãţilor publice, precum şi reglementarea sistemului de outsourcing pentru serviciile publice; - clarificarea sistemului de subvenţii la utilitãţi publice şi îmbunãtãţirea sistemului de tarifare; - fixarea sistemului de evaluare şi monitorizare a performanţelor pe un serviciu public; - stabilirea schemelor de stimulare/recompensare a funcţionarilor publici pentru creşterea calitãţii serviciilor publice şi stimularea inovãrii; - elaborarea şi aplicarea Cartei serviciilor publice în care sã se publice standardele de calitate pentru servicii şi metodologiile de evaluare a acestora; - clarificarea în legislaţie a dreptului de administrare şi a noţiunii de "bunuri publice". II. Continuarea procesului de descentralizare Procesul de descentralizare început în 1998 va fi relansat şi va avea în vedere limitarea sferei de intervenţie a Guvernului la nivel local numai pentru cazurile în care anumite servicii publice, programe sau proiecte nu pot fi realizate cu resurse locale şi de cãtre autoritãţile locale, în conformitate cu principiile Cartei Europene ale autoguvernãrii locale. Procesul de descentralizare se va desfãşura dupã principiul eficacitãţii, economicitãţii, eficienţei şi cuantificãrii rezultatelor pe 3 direcţii: întãrirea autonomiei locale, descentralizare administrativã şi descentralizare fiscalã, în baza unui plan de acţiune aplicat în mai multe etape, pentru a permite evaluarea eficienţei mãsurilor de descentralizare astfel introduse. A. Întãrirea autonomiei puterilor locale Guvernul României va interveni legislativ pentru: a.1. delimitarea competenţelor şi a responsabilitãţilor, prin: - regândirea sistemului de alegere a membrilor consiliilor regionale şi emiterea unei noi reglementãri; - redimensionarea rolului consiliilor judeţene în privinţa serviciilor publice; - focalizarea activitãţii consiliilor judeţene la coordonarea planurilor de dezvoltare la nivel judeţean, asigurarea corelãrii acestora cu planurile de dezvoltare regionalã şi planurile operaţionale, la realizarea investiţiilor în infrastructura de interes judeţean; - interzicerea înfiinţãrii şi organizãrii în subordinea consiliului local a unui aparat propriu, a departamentelor, direcţiilor şi serviciilor, precum şi a oricãror alte structuri de execuţie, cu excepţia secretariatului de consiliu, pentru a nu se suprapune cu aparatul propriu al primarului; - desfiinţarea rolului politic al prefectului şi limitarea rolului sãu la controlul legalitãţii; - limitarea sferei serviciilor deconcentrate aflate în coordonarea prefectului şi reglementarea transferului acestor servicii cãtre autoritãţile administraţiei publice locale pe mãsura transferãrii resurselor financiare; - stabilirea unei relaţii de subordonare a viceprimarilor faţã de primar; - selectarea pe bazã de concurs a secretarilor de consiliu şi numirea acestora de cãtre consiliile locale. a.2. cooperarea cu reprezentanţii comunitãţilor locale la actul de guvernare, prin: - consacrarea legalã a mecanismelor de participare publicã la elaborarea planificãrii strategice privind dezvoltarea localitãţii; consultarea publicã pentru fixarea standardelor de calitate pentru serviciile publice şi evaluarea acestora; - extinderea sistemului de parteneriat public-privat la furnizarea serviciilor publice, o datã cu modificarea legislaţiei în domeniu. a.3. transparenţa - consacrarea legalã a mecanismelor de participare publicã la elaborarea bugetelor locale; - publicarea tuturor câştigãtorilor de licitaţii publice a cãror valoare depãşeşte anual echivalentul a 25.000 euro; - modificarea reglementãrilor legale în vigoare privind transparenţa exercitãrii demnitãţilor şi funcţiilor publice în sensul extinderii obligaţiei de declarare a intereselor şi la soţ şi rudele de pânã la gradul III inclusiv, precum şi interzicerea acestora de a încheia, personal sau prin societãţile comerciale la care sunt administratori sau acţionari, contracte cu autoritãţile administraţiei publice. B. Descentralizare administrativã Guvernul României va interveni în plan legislativ pentru: - delimitarea funcţiei politice a preşedintelui şi vicepreşedintelui de consiliu judeţean de cea tehnic managerialã, în sensul introducerii funcţiei de manager/director general al serviciilor publice de interes judeţean care sã preia activitatea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de consiliu legatã de conducerea, coordonarea şi controlul serviciilor publice de interes judeţean; - posibilitatea delimitãrii funcţiei de primar de cea de manager al localitãţii; - reglementarea statutului juridic al oraşului Bucureşti şi al administraţiei sale printr-o lege distinctã de legea administraţiei publice locale; - stabilirea prin lege a raporturilor dintre agenţiile de dezvoltare regionale, consiliile regionale şi autoritãţile de management desemnate pentru programele operaţionale; - numirea secretarului general de consiliu judeţean de cãtre membrii acestuia, la propunerea managerului/ directorului general al serviciilor publice de interes judeţean; - clarificarea statutului juridic al primãriei ca persoanã juridicã de drept public, precum şi a patrimoniului acesteia; - reanalizarea legii-cadru privind descentralizarea, pentru a fixa corelaţiile necesare cu toate legile în vigoare ce reglementeazã administraţia publicã localã, înainte de apariţia acesteia; - armonizarea legii administraţiei publice locale cu legea finanţelor publice în privinţa principiilor şi mecanismelor decizionale cu privire la aprobarea investiţiilor; - codificarea legislaţiei ce reglementeazã organizarea şi funcţionarea autoritãţilor administraţiei publice locale, statutul aleşilor locali şi statutul prefectului, pe mãsura asigurãrii stabilitãţii acestei legislaţii; - codificarea legislaţiei care reglementeazã serviciile şi utilitãţile publice de interes local. C. Descentralizare fiscalã Guvernul României va aplica urmãtoarele mãsuri: c.1. Venituri fiscale - virarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale direct cãtre localitãţi, prin eliminarea consiliilor judeţene ca verigi intermediare; - recunoaşterea prin lege a dreptului autoritãţilor administraţiei publice locale de a-şi fixa nivelul de impunere în sistemul impozitelor şi taxelor locale într-o limitã de ± 50% pornind de la baza de impunere reglementatã legal; - asigurarea integralã de la bugetul de stat a prestaţiilor în numerar din domeniul asistenţei sociale, prin transferuri condiţionate, în scopul garantãrii principiului universalitãţii drepturilor cetãţenilor. c.2. Servicii publice şi utilitãţi - continuarea procesului de descentralizare a serviciilor publice de bazã: educaţie, sãnãtate, asistenţã socialã şi ordine publicã; - evaluarea costurilor transferurilor unor noi responsabilitãţi cãtre administraţia publicã localã, astfel încât sã poatã fi identificate cu precizie sursele de finanţare a acestora; - limitarea sferei serviciilor publice deconcentrate. În acest sens, se va evalua posibilitatea transferãrii inspectoratelor şcolare, a direcţiilor judeţene de culturã şi sanitare cãtre consiliile judeţene, corelativ cu asigurarea resurselor financiare. Totodatã, se va reconsidera rolul prefectului, astfel încât acesta sã monitorizeze şi sã evalueze periodic serviciile deconcentrate în cooperare cu ministerele sau agenţiile guvernamentale din structura cãrora fac parte; - pãstrarea serviciilor publice deconcentrate numai în mãsura în care acestea funcţioneazã în baza unui sistem de management integrat. c.3. Managementul financiar - posibilitatea autoritãţilor administraţiei publice locale de a angaja cheltuieli pentru cofinanţarea proiectelor de dezvoltare localã şi regionalã peste limita de 20% din veniturile lor anuale, conform legii finanţelor publice locale, exclusiv în completarea fondurilor prestructurale şi apoi a celor structurale; - elaborarea unui ghid privind colectarea impozitelor şi taxelor locale în cooperare cu Ministerul Finanţelor Publice şi asociaţiile reprezentative ale autoritãţilor administraţiei publice locale; - elaborarea unui ghid privind planurile investiţiilor de capital ca parte componentã a planificãrii strategice de dezvoltare a localitãţii, în cooperare cu Ministerul Finanţelor Publice şi asociaţiile reprezentative ale autoritãţilor administraţiei publice locale; - elaborarea unui ghid privind participarea cetãţeneascã în faza de elaborare a bugetului local; - reglementarea obligativitãţii de publicare a execuţiei bugetelor locale, cel puţin o datã la 6 luni, iar în cazul emiterii de obligaţiuni, cel puţin o datã la 3 luni; - clarificarea legalã a întregului sistem de subvenţii; - elaborarea unui ghid privind managementul riscului, care sã fie utilizat pentru realizarea planificãrilor strategice, a investiţiilor şi cu ocazia înfiinţãrii serviciilor publice; - elaborarea unui ghid privind auditul public intern; - modificarea legislaţiei privind contractul de parteneriat public-privat (<>Ordonanţa Guvernului nr. 16/2002 ) în sensul definirii corecte a acestui mecanism de cooperare, simplificãrii procedurilor de selecţie a ofertelor şi uniformizãrii lor cu cele ce privesc achiziţiile publice în scopul asigurãrii transparenţei financiare şi a selecţiei de oferte pe baze concurenţiale, precum şi eliminãrii acelor reglementãri care permit exproprierea discreţionarã pentru cauzã de utilitate publicã; - introducerea manualului de audit urban al Uniunii Europene pentru evaluarea stadiului de dezvoltare şi estimarea nevoilor de investiţii. c.4. Împrumuturi - elaborarea unui ghid privind managementul datoriei publice în cooperare cu Ministerul Finanţelor Publice şi autoritãţile locale; - reglementarea prin lege a constituirii fondurilor de garantare pentru împrumuturile municipale. III. Capacitate instituţionalã Reforma serviciilor publice, continuarea procesului de descentralizare, precum şi îndeplinirea cu succes a programelor economice şi sociale depind de dezvoltarea capacitãţilor tehnice şi organizaţionale ale autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale. În acest scop, Guvernul României va interveni prin programe care urmãresc schimbarea organizaţiilor publice sub aspectul managementului programelor şi proceselor, managementului informaţiilor şi cunoaşterii, pregãtirii resurselor umane şi dezvoltãrii legãturilor interinstituţionale. La nivelul autoritãţilor administraţiei publice centrale, programele ce urmãresc capacitatea instituţionalã vor respecta urmãtoarele condiţii: a) înfiinţarea ministerelor şi agenţiilor numai pentru: - realizarea programului de guvernare şi a funcţiilor cu care Guvernul a fost învestit prin Constituţie; - aplicarea politicilor publice prioritare conform programului guvernamental şi angajamentelor asumate faţã de Uniunea Europeanã în Planul naţional de aderare; - asigurarea acelor servicii publice ce nu pot fi prestate de sectorul privat şi pentru care sectorul public dispune de un avantaj comparativ; b) clarificarea statutului juridic al agenţiilor în legea de organizare şi funcţionare a Guvernului şi delimitarea de autoritãţile publice autonome ca organisme publice de reglementare şi control aflate sub control parlamentar; c) introducerea efectivã a unui mecanism de elaborare şi aplicare a politicilor publice în activitatea ministerelor, agenţiilor şi primãriilor, pentru a asigura coerenţa, predictibilitatea şi transparenţa activitãţii acestora; d) transferul în totalitate al activitãţilor comerciale cãtre sectorul privat, precum şi transferul complet al funcţiilor de reglementare şi control de la regii autonome cãtre agenţii sau ministere; e) realizarea planificãrii strategice pe fiecare minister, agenţie sau primãrie, fixarea misiunii unei autoritãţi publice, a managementului resurselor, precum şi a managementului programelor şi proiectelor; f) clarificarea statutului juridic al agenţiilor locale şi al autoritãţilor de reglementare locale; g) realizarea interoperabilitãţii între autoritãţile administraţiei publice centrale. Întãrirea capacitãţii instituţionale va avea ca ţintã întregul sistem al administraţiei publice şi se va concentra asupra urmãtoarelor mãsuri: A. Dezvoltare organizaţionalã - aplicarea unui ghid privind evaluarea instituţionalã a autoritãţilor publice, în concordanţã cu cadrul de lucru comun privind evaluarea instituţionalã elaborat de Uniunea Europeanã; - aplicarea unui ghid standard privind politicile publice; - implementarea unui sistem standard de management al reglementãrilor; - aplicarea unui ghid standard privind planificarea strategicã şi managementul programelor şi proiectelor; - aplicarea unui ghid privind implementarea programelor/proiectelor-pilot; - introducerea unui sistem de management al riscului; - introducerea sistemului de monitorizare şi evaluare a rezultatelor pe politici publice, precum şi a mecanismelor de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi utilitãţilor publice; - încurajarea înfiinţãrii reţelelor regionale de învãţare şi a grupurilor de competenţã între funcţionarii publici din cadrul administraţiei publice locale pentru încurajarea schimbului de experienţã şi utilizarea celor mai bune practici în administraţia publicã; - dezvoltarea managementului cunoaşterii şi informaţiei. B. Managementul resurselor umane - elaborarea codului privind managementul serviciului civil/funcţiei publice. Codul va cuprinde regulile managementului resursei umane în administraţia publicã (recrutare, carierã, clasificare, indicatori de performanţã, formare profesionalã şi formare profesionalã continuã, salarizare, cheltuieli, reguli de disciplinã); - demonopolizarea sistemului de formare şi perfecţionare profesionalã în administraţia publicã, prin diversificarea ofertei curriculare, precum şi crearea de secţii sau facultãţi de profil în centre universitare; - aplicarea codurilor de eticã pentru funcţionari publici şi generalizarea acestora în intregul sistem al administraţiei publice; - modificarea legii privind codul de conduitã a funcţionarilor publici; - evaluarea trimestrialã, semestrialã şi anualã a funcţionarilor publici în raport cu un serviciu public definit; - includerea personalului tehnic parlamentar în corpul funcţionarilor publici; - instruirea funcţionarilor publici cu fiecare plan de acţiune prin care se introduc mãsuri de reformã; - instruirea funcţionarilor publici în dreptul comunitar, precum şi în aplicarea programelor europene; - abrogarea <>Ordonanţei de Urgenţã a Guvernului nr. 284/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici; - asigurarea transparenţei regulilor de concurenţã şi selecţie a funcţionarilor publici; - depolitizarea funcţiei publice, prin eliminarea categoriei de înalţi funcţionari publici, a evaluãrii profesionale de factorii politici şi constituirea comisiilor de disciplinã ca instanţe în afara autoritãţilor publice. C. Întãrirea legãturilor interinstituţionale - introducerea şi utilizarea mecanismelor de participare publicã la elaborarea politicilor publice, precum şi la evaluarea realizãrii acestora; - dezvoltarea cooperãrii între Guvern şi structurile asociative ale Federaţiei Autoritãţilor Locale din România; - îmbunãtãţirea sistemului de cooperare interministerialã, în cazul aplicãrii politicilor de tip integrat; - aplicarea mecanismelor de cooperare între autoritãţile publice locale în cadrul fixãrii cadrului de lucru pentru realizarea planificãrii strategice a localitãţilor care se dezvoltã în sistem policentric. D. e-Government Sistemul informaţional trebuie sã constituie suportul de aplicare şi de simplificare a unor reguli şi proceduri administrative în scopul asigurãrii unui acces larg şi nediscriminatoriu al publicului la servicii publice, precum şi al reducerii tarifelor pentru aceste servicii şi a costurilor de operare şi personal. Programul de e-Government cuprinde urmãtoarele mãsuri: - cooperarea cu autoritãţile locale pentru dezvoltarea reţelelor informatice care asigurã funcţionarea reţelelor regionale de învãţare şi a grupurilor de competenţã; - cooperarea cu primãriile, serviciile descentralizate şi deconcentrate, spitale, şcoli, instituţii culturale, pentru realizarea unei reţele metropolitane de comunicaţii - City Net - ca sistem de management al informaţiei, pentru furnizarea urmãtoarelor servicii: - evidenţa populaţiei; - planurile digitale ale localitãţilor şi ale teritoriului aparţinând acestora; - GIS (Geographical Information Systems); - managementul serviciilor publice, al utilitãţilor publice, al sistemelor de infrastructurã, precum şi managementul funcţiei publice; - colectarea taxelor de la cetãţeni; - managementul activitãţilor de educaţie şi culturã; - înregistrarea societãţilor comerciale; - buget şi contabilitate; - centru de reclamaţii primite de la cetãţeni; - controlul traficului urban; - sistemul de monitorizare şi evaluare a performanţei organizaţionale; - aplicarea unui program special de informatizare a primãriilor din mediul rural.
CAP. 12 Politica fiscal-bugetarã
Viziunea Guvernului României în domeniul politicii fiscale este centratã pe asigurarea unui rol stimulativ şi orientativ al impozitelor şi taxelor, în scopul creşterii şi dezvoltãrii economice, al consolidãrii fiscale şi al dezvoltãrii şi întãririi clasei de mijloc. Viziunea Guvernului României în domeniul bugetar se caracterizeazã prin eficienţa alocãrilor bugetare pe bazã de prioritãţi, pe transparenţa cheltuielilor publice, pe asigurarea efectului multiplicator al cheltuielii publice asupra economiei reale. Politica fiscalã a Guvernului va funcţiona mai degrabã în serviciul producãtorilor de impozite decât în serviciul culegãtorilor de impozite şi se va baza pe un parteneriat real între stat şi contribuabil. Eficienţa fiscalitãţii se observã atât în modul în care impozitele şi taxele colectate la bugetul de stat se reîntorc sub forma calitãţii serviciilor publice, cât şi în modul în care ele asigurã, în mod sustenabil, menţinerea şi extinderea bazelor de impozitare. Reforma legislaţiei fiscale impune reducerea continuã a scutirilor şi exceptãrilor acordate la plata impozitelor şi a taxelor, cu scopul creşterii transparenţei mediului de afaceri, îmbunãtãţirii competiţiei şi lãrgirii bazei de impozitare. Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare în perioada 2005-2008 sunt subordonate obiectivelor de susţinere a creşterii economice şi de reducere a inflaţiei şi se referã la: ■ stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice, precum şi diminuarea deficitelor cvasifiscale, în vederea susţinerii eforturilor de reducere a inflaţiei în acord cu criteriile nominale de convergenţã; ■ susţinerea procesului de convergenţã a economiei româneşti cu economiile europene; ■ reforma profundã a administraţiei fiscale, în vederea îmbunãtãţirii colectãrii obligaţiilor bugetare; ■ accelerarea procesului de descentralizare fiscalã în scopul implicãrii mai active a comunitãţilor locale în procesul de colectare şi alocare a resurselor publice; ■ relaxarea fiscalitãţii asupra muncii, venitului şi capitalului; ■ scãderea ratelor de contribuţii la asigurãrile sociale în scopul eliminãrii dezavantajului de competitivitate fiscalã, al reducerii economiei subterane; ■ creşterea transparenţei cheltuielilor publice; ■ creşterea capacitãţii de absorbţie a fondurilor de preaderare si, dupã 2007, a fondurilor structurale; ■ continuarea armonizãrii legislaţiei fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene. Politica fiscalã se va proiecta şi implementa pe baza urmãtoarelor principii de bazã: ■ principiul neutralitãţii fiscale: norma fiscalã va trebui sã nu producã (prin introducerea, modificarea sau eliminarea ei) şocuri asimetrice la nivelul subiecţilor economici; neutralitatea fiscalã va putea fi limitatã doar de situaţiile în care, pentru atingerea obiectivelor programului de guvernare, se impune acceptarea, pe perioade scurte, a unor şocuri fiscale asimetrice (impuls fiscal asimetric); ■ principiul eficacitãţii (performanţei) fiscale: norma fiscalã trebuie sã aibã un impact asupra comportamentului fiscal (economic, mai general) vizat; nu este admisibilã o normã fiscalã care nu produce o modificare (inducere, alterare, eliminare) asupra unui comportament fiscal (economic, mai general); ■ principiul egalitãţii de tratament fiscal: subiecţii economici care îndeplinesc funcţii economice similare, într-un orizont de timp stabilit, vor fi trataţi în mod identic, din punct de vedere fiscal, independent de orice alte criterii de diferenţiere a lor; ■ principiul sustenabilitãţii normei fiscale: impozitarea va fi proiectatã în aşa fel încât materia impozabilã sã fie stimulatã de impozitul însuşi, sub aspectul extinderii, stabilitãţii şi transparenţei materiei impozabile în cauzã. Politica bugetarã se va proiecta şi implementa pe baza urmãtoarelor principii de bazã: ■ principiul minimizãrii costului colectãrii veniturilor bugetare: îmbunãtãţirea administrãrii fiscale sub aspectul profesionalismului şi al logisticii, care sã reducã cheltuielile cu controlul financiar şi, implicit, cu colectarea obligaţiilor bugetare, având în vedere faptul cã acestea sunt singurele cheltuieli fãrã impact direct asupra economiei reale; ■ principiul fundamentãrii cheltuielii publice: veniturile publice trebuie afectate pe bazã de programe publice care sã genereze atât grade de prioritizare a cheltuielii publice, cât şi cuantumuri în alocarea acestora; ■ principiul performanţei cheltuielii publice: cheltuiala publicã trebuie sã fie alocatã în aşa fel încât sã genereze un impact supraunitar asupra PIB în raport cu fiecare unitate monetarã cheltuitã, adicã sã aibã un efect multiplicator asupra economiei reale; ■ principiul trasabilitãţii banului public: orice cheltuialã trebuie sã asigure informaţii transparente pe baza cãrora sã se identifice traseul de utilizare a banului public, verigile de responsabilitate în aceastã cheltuire, precum şi posibilitãţile de recuperare în caz de fraudã sau neglijenţã; ■ principiul egalitãţii de tratament a fondurilor publice: fondurile publice interne şi fondurile publice europene vor fi supuse aceloraşi exigenţe instituţionale de eficacitate, economicitate şi eficienţã, precum şi aceloraşi proceduri de asigurare a securitãţii şi recuperãrii lor în caz de fraudã sau neglijenţã; ■ principiul bugetizãrii multianuale: în maniera în care este elaborat şi monitorizat bugetul general consolidat, se vor elabora bugete de proces (multianuale) pe procese economico-sociale relevante pentru drumul economiei spre asigurarea convergenţei reale şi nominale cu economiile europene. A. Relaxarea fiscalã Cheia de boltã a politicii fiscale a Guvernului este relaxarea fiscalã ca mijloc de detensionare a mediului de afaceri, de stimulare a iniţiativei private şi de încurajare a oficializãrii economiei ascunse. În acelaşi timp, relaxarea fiscalã va asigura sustenabilitatea creşterii economice prin extinderea bazei de impozitare ca urmare a extinderii activitãţilor economice oficiale (atât la nivel antreprenorial, cât şi la nivelul ofertei de muncã). Relaxarea fiscalã va conferi mediului de afaceri din România flexibilitate, predictibilitate şi elasticitate. Cauza principalã pentru care Guvernul va opera relaxarea fiscalã este aceea cã o fiscalitate ridicatã comportã o serie de "ameninţãri" la adresa economiei reale: ■ rigidizeazã evoluţia şi restructurarea ofertei interne; ■ ascunde o parte din activitatea economicã faţã de contabilizarea naţionalã. În domeniul impozitãrii sunt avute în vedere urmãtoarele: Impozite directe Guvernul României va aplica o singurã ratã de impunere, atât pentru impozitul pe venit, cât şi pentru impozitul pe profit. Rata de impunere va fi una competitivã în raport cu statele cu care România se aflã în competiţie în scopul atragerii de investiţii strãine directe. Impozitul pe profit Impozitul pe profit va fi redus de la 25%, cât este în prezent, la 16%. O astfel de ratã redusã, coroboratã cu simplificarea reglementãrilor în vigoare, va duce la o creştere a bazei impozabile, prin dezvoltarea afacerilor existente, creşterea investiţiilor strãine directe, cât şi prin reducerea ponderii în PIB pe care o înregistreazã în acest moment economia subteranã. Se vor considera drept cheltuieli deductibile fiscal cheltuielile destinate cercetãrii-dezvoltãrii, cheltuielile destinate investiţiilor în capitalul uman, precum şi pentru investiţiile în infrastructura medicalã. Impozitul pe venitul companiei Pentru microîntreprinderi va fi menţinut, pânã la momentul aderãrii în Uniunea Europeanã, actualul sistem de impozitare pe cifra de afaceri. Impozitul pe dividende Impozitul pe dividende va fi menţinut la 5% pentru persoane fizice şi 10% pentru persoane juridice. Impozitul pe venit Începând cu anul 2005 se va introduce cota unicã de 16% la impozitul pe venitul persoanelor fizice. Deducerile de bazã şi deducerile suplimentare pentru persoanele aflate în întreţinere vor fi menţinute pentru ca persoanele care obţin venituri mici sã nu înregistreze scãderi ale venitului real disponibil, în raport cu actualul sistem de impunere. De asemenea, vor fi acordate, în limite stabilite de lege, deductibilitãţi pentru contribuţii la fondurile private de pensii, contribuţii la asigurãrile private de sãnãtate, cheltuieli pentru cumpãrarea de computere şi cheltuieli pentru reabilitarea termicã a locuinţei. Aplicarea cotei unice pe venit va conduce la reducerea semnificativã a costurilor de administrare fiscalã. Contribuţii sociale Contribuţiile la fondurile publice sociale (pensii, sãnãtate, şomaj) vor scãdea treptat, începând cu anul 2006, astfel încât în anul 2008 vor ajunge la 39,5% de la 49,5% în prezent. Reducerea sarcinii contributive va fi relativ mai mare la nivelul angajatorului comparativ cu reducerea acestei sarcini la nivelul angajatului. Impozite indirecte Impozitele indirecte vor constitui principala sursã de venit la bugetul de stat. Pentru o anumitã perioadã de timp vor fi menţinute actualele prevederi în domeniul T.V.A. Efectele pozitive ale relaxãrii fiscale asupra venitului şi profitului vor permite, în perspectivã, alinierea T.V.A. pânã la nivelul de 16%, în acord cu prevederile acquisului comunitar. Impozitarea averii şi a consumului de lux Bunurile ce intrã în categoria celor ce sunt/pot fi considerate de lux şi a celor care pun în pericol sãnãtatea omului şi a mediului vor suporta creşteri ale accizelor. De asemenea, se vor aplica mãsuri pentru impozitarea la valoarea de piaţã a proprietãţilor imobiliare. Constituirea unui sistem de finanţare directã a organizaţiilor neguvernamentale În vederea întãririi capacitãţii funcţionale a organizaţiilor neguvernamentale, este necesarã susţinerea unui sistem de finanţare directã a acestora, centrat pe criteriul performanţei. În acest sens, prin modificarea prevederilor Codului fiscal, cota din impozitul pe venit pe care persoanele fizice pot dispune sã o ofere organizaţiilor neguvernamentale înregistrate va fi mãritã de la 1% la 2%. În vederea aplicãrii acestui sistem de finanţare directã vor fi iniţiate mãsuri de informare a contribuabililor, precum şi a organelor locale ale Ministerului Finanţelor Publice. În ceea ce priveşte finanţarea directã a organizaţiilor neguvernamentale de cãtre societãţile comerciale, se impune modificarea cadrului legal referitor la sponsorizare, cu scopul cointeresãrii reale a contribuabililor în sprijinirea activitãţii organizaţiilor neguvernamentale. B. Creşterea capacitãţii de administrare fiscalã Relaxarea fiscalã va fi însoţitã de o strategie ce are în vedere creşterea capacitãţii de administrare fiscalã, prin: - separarea administrãrii fiscale de politica fiscalã; - înlãturarea practicilor de scutire sau reeşalonare a datoriilor la bugetele publice; - considerarea evaziunii fiscale drept infracţiune economico-financiarã şi pedepsirea ei ca atare; - eliminarea practicilor de modificare a normelor fiscale prin acte normative de rang inferior; - creşterea capacitãţii administrative a instituţiilor de colectare a impozitelor şi taxelor; - evaluarea procedurilor de control fiscal şi fixarea unor reguli stricte de eticã în activitatea de control fiscal, prin cooperarea autoritãţilor publice cu comunitatea oamenilor de afaceri. C. Sistemul vamal Mãsurile pe care Guvernul României le va promova în ceea ce priveşte politica vamalã a României pornesc de la funcţiile de bazã pe care instituţia vamalã le îndeplineşte în contextul procesului de integrare a României în Uniunea Europeanã. În timp ce funcţia fiscalã a vãmii se redimensioneazã, funcţiile de facilitare a comerţului, precum şi de protejare a cetãţenilor din spaţiul comunitar, datã fiind poziţionarea noastrã la graniţa exterioarã Uniunii Europene, îşi vor spori în mod semnificativ importanţa. Disfuncţiile existente, care afecteazã bugetul de stat şi mediul de afaceri, urmeazã sã fie înlãturate prin accelerarea mãsurilor de reformã instituţionalã şi legislativ-proceduralã: - includerea autoritãţii vamale în administraţia fiscalã centralã, ca organ executiv autonom al Ministerului Finanţelor Publice; - atribuirea de noi competenţe autoritãţii vamale pe linia administrãrii şi a altor categorii de impozite, cu precãdere a accizelor, a T.V.A. etc., ceea ce va duce la creşterea gradului de colectare a acestor impozite, prin dispariţia unor verigi administrative şi simplificarea procedurilor de constatare, calculare, încasare şi urmãrire a creanţelor bugetare; - legiferarea unui nou cod şi regulament vamal român complet armonizat cu acquisul comunitar; - generalizarea procedurilor simplificate de vãmuire, aplicabile agenţilor economici cu volume de activitate, active, investiţii şi personal angajat semnificative, personalul eliberat putând fi focalizat pe activitãţile de depistare a evaziunii, a traficului ilicit de frontierã etc.; - punerea imediatã la dispoziţia agenţilor economici, în formã tipãritã sau în format electronic, a Tarifului vamal integrat român, instrument necesar în vederea înlãturãrii aplicãrii arbitrare a legii de cãtre personalul vamal şi reducerii corupţiei; - eliminarea corupţiei din sistemul vamal prin reorganizarea activitãţii regionalelor vamale, regândirea întregului sistem al competenţelor acestora, inclusiv în materia eliberãrii diferitelor autorizaţii cerute în exces de legislaţia în vigoare, precum şi prin crearea unui mecanism transparent de stimulare materialã a personalului vamal, combinat cu pregãtirea profesionalã intensivã; - regândirea sferei de competenţã a tuturor autoritãţilor statului care îşi desfãşoarã activitatea în punctele de trecere a frontierei; adoptarea şi în aceastã privinţã a modelelor performante ale vãmilor statelor membre ale Uniunii Europene, prin stabilirea unor atribuţii ferme referitoare la subordonare, cooperare şi colaborare; - înfiinţarea unei şcoli naţionale a autoritãţii vamale, prin care sã se creeze posibilitatea selectãrii şi pregãtirii corespunzãtoare a personalului vamal, precum şi creãrii unui corp profesionist vamal de elitã; - elaborarea în domeniul reglementãrii a procedurilor de intervenţie în situaţia derulãrii operaţiunilor vamale cu mãrfuri pirat, conform reglementãrilor comunitare şi cu respectarea drepturilor de proprietate intelectualã legate de comerţ; - îmbunãtãţirea infrastructurii vamale prin optimizarea comunicaţiilor şi asigurarea protecţiei datelor din sistemul informatic comunitar de urmãrire a tranzitului; - continuarea investiţiilor în securizarea frontierelor de nord şi est pentru a finaliza lucrãrile începute anterior în sedii de birouri vamale, modernizarea celor existente şi dotarea cu echipamente de detecţie şi control; - intensificarea cooperãrii autoritãţilor vamale cu celelalte instituţii competente pentru culegerea de informaţii, schimbul de date şi procesarea acestora în vederea depistãrii şi combaterii traficului ilicit de bunuri şi persoane. D. Controlul financiar-fiscal În domeniul controlului financiar şi fiscal, Guvernul României va acţiona în urmãtoarele direcţii de bazã: Controlul financiar Se va acţiona pentru: ■ descentralizarea controlului financiar, sub cele douã forme, control intern şi audit public intern, în conformitate cu prevederile acquisului comunitar în materie. De asemenea, se vor lua mãsuri instituţionale ca structurile de control financiar organizate la nivelul instituţiilor centrale sã reţinã exclusiv funcţii de monitorizare, coordonare şi îndrumare metodologicã, urmând ca funcţiile executive sã fie îndeplinite la nivel descentralizat/deconcentrat; ■ legiferarea completã a controlului intern (cea mai puţin instituţionalizatã formã de control financiar în România), în acord cu prevederile acquisului comunitar în materie; ■ controlul financiar preventiv delegat va trece, treptat, pânã la jumãtatea anului 2006, de la nivelul Ministerului Finanţelor Publice la nivelul fiecãrei instituţii şi autoritãţi publice; ■ dezvoltarea instituţionalã a controlului financiar pentru a cuprinde şi controlul veniturilor publice, nu numai al cheltuielilor publice; ■ adoptarea Codului controlului intern, care sã cuprindã ansamblul normelor de reglementare a controlului intern la nivelul instituţiilor şi autoritãţilor publice; ■ adoptarea Legii responsabilitãţii pentru banul public, care sã conţinã prevederile indispensabile, de orice naturã (legislativã, metodologicã, proceduralã, organizaţionalã etc.), care sã asigure utilizarea banului public în mod eficient şi sigur (inclusiv aspecte de recuperare a sumelor pierdute ca urmare a iregularitãţilor sau fraudelor). Controlul fiscal Guvernul va acţiona în urmãtoarele direcţii principale: ■ eliminarea atribuţiunilor executive ale structurilor de control fiscal de la nivelul centralelor instituţiilor publice; ■ concentrarea tuturor formelor de control fiscal în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, pentru a realiza legãtura directã a controlului fiscal cu colectarea obligaţiilor bugetare. E. Consistenţa politicii fiscal-bugetare cu politica monetarã Guvernul României va acţiona pentru asigurarea consistenţei şi convergenţei obiectivelor şi opţiunilor de politicã fiscal-bugetarã cu obiectivele şi opţiunile de politicã monetarã proiectate şi implementate de Banca Naţionalã a României. În acest sens, politica fiscal-bugetarã va sprijini: ■ atingerea obiectivului de ţintire directã a inflaţiei prin mãsuri care sã limiteze presiunile asupra masei monetare; ■ gestionarea echilibratã a şomajului inclusiv prin intermediul indemnizaţiilor de şomaj care sã asigure standardele de viaţã proiectate fãrã a genera creştere artificialã de cerere agregatã; ■ orientarea cheltuielilor bugetare în direcţii şi pentru obiective cu efect multiplicator asupra ofertei agregate interne; ■ proiectarea şi implementarea unei politici publice de îndatorare internã care sã evite decapitalizarea bãncilor şi creşterea ratelor dobânzii bancare, ambele cu efect negativ asupra cererii de investiţii şi asupra inflaţiei. În scopul realizãrii acestui deziderat, Guvernul României va dezvolta şi va menţine consultãri permanente şi sistematice cu Banca Naţionalã a României în vederea armonizãrii celor douã mari politici de ajustare macroeconomicã - politica fiscal-bugetarã, respectiv politica monetarã, prin proiectarea unui mix de politici financiar-monetare eficient.
CAP. 13 Politica industrialã
Pentru Guvernul României obiectivul strategic al politicii industriale este creşterea competitivitãţii şi performanţelor industriei româneşti în context european şi mondial. Politica industrialã a României va fi elaboratã ţinând seama de interesul naţional, în beneficiul public şi în respect pentru siguranţa cetãţeanului. Obiectivele generale ale politicii industriale sunt: ■ Creşterea competitivitãţii ■ Sporirea rolului cercetãrii şi dezvoltãrii ■ Promovarea unui management durabil al resurselor şi protecţia mediului ■ Îmbunãtãţirea pregãtirii profesionale şi ocuparea forţei de muncã Aceste obiective vor putea fi atinse numai în condiţiile în care politica industrialã a României va respecta principiile economiei cunoaşterii adoptate la Lisabona în anul 2000. De asemenea, trebuie menţionat cã, în urma lãrgirii Uniunii Europene la 25 de membri şi alegerii unei noi Comisii Europene, s-a creat o nouã structurã, însãrcinatã cu elaborarea unei noi politici industriale europene, în contextul în care în prezent existã numai douã directive cu caracter de obligativitate în domeniu. În viziunea Guvernului instrumentele pentru aplicarea viitoarei politici industriale a României sunt: asistenţa sectorialã, privatizarea şi restructurarea, asistenţa pentru export, susţinerea IMM-urilor şi dezvoltarea regionalã, accesul la informaţie şi tratarea externalitãţilor. I. Politica în domeniul energiei Sistemul energetic românesc, cu toate componentele sale, reprezintã încã un domeniu extrem de sensibil în ceea ce priveşte restructurarea. Atenţia specialã de care trebuie sã se bucure acest domeniu rezultã atât din importanţa pentru întreaga economie, cât şi din necesitatea respectãrii prevederilor negociate cu UE în Capitolul 14 - Energie. În plus, recentele privatizãri transformã actorii sistemului energetic românesc din interni în regionali. În ceea ce priveşte politica energeticã, Guvernul îşi propune urmãtoarele obiective strategice: ■ Obţinerea unei competitivitãţi reale în domeniul energetic ■ Îmbunãtãţirea cadrului instituţional ■ Eliminarea distorsiunilor care afecteazã concurenţa pe piaţã Atingerea obiectivelor implicã aplicarea unor mãsuri specifice pentru fiecare actor din domeniul energetic. A. Obţinerea unei competitivitãţi reale în domeniul energetic 1. Sectorul minier - accelerarea aplicãrii Strategiei de dezvoltare a industriei miniere, cu accent deosebit asupra demarãrii procedurilor de privatizare a unitãţilor ce pot prezenta un interes investiţional; - valorificarea produselor miniere în condiţiile unei pieţe libere. Aceasta va fi posibilã prin corelarea preţului huilei energetice şi al lignitului la paritatea calitãţii cãrbunilor din import (puterea calorificã a cãrbunelui importat este 6.000 kcal/kg); - optimizarea actualelor perimetre de exploatare în vederea concentrãrii producţiei. Prin aceastã mãsurã se asigurã: - reducerea costurilor legate de taxele cuvenite pentru suprafeţele de teren ocupate; - disponibilizarea unor suprafeţe de teren ce pot sã primeascã alte servituţi comunitare; - posibilitatea concentrãrii producţiei în zonele cele mai rentabile; - schimbarea actualului sistem de acordare a subvenţiei de la producţia brutã la Gcal. Actualul sistem nu încurajeazã exploatarea unui cãrbune de calitate, atâta timp cât este subvenţionatã o mare parte din masa minierã extrasã fãrã a se face distincţie între valorificabil şi exploatat. În acest mod nu este încurajatã calitatea produsului, ci cantitatea acestuia cu efecte majore în încadrarea în prevederile contractuale; - reducerea în continuare a subvenţiilor şi pierderilor de exploatare, ca un principal obiectiv strategic agreat cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondialã. Aceeaşi prevedere este valabilã şi pentru pierderile de exploatare; - desfãşurarea activitãţilor miniere numai în condiţii de protecţie a mediului; - restructurarea întregului sector carbonifer cu condiţia corelãrii judicioase a capacitãţilor de producţie cu necesarul producãtorului de energie, urmatã de o privatizare acceleratã; - ofertarea spre privatizare şi a producãtorilor care din diferite motive nu intrã în structura viitoarelor unitãţi restructurate. 2. Sectorul producţiei şi transportului gazelor naturale - privatizarea producãtorului principal de gaze naturale (Romgaz); - intensificarea activitãţilor geologice, în special a celor la mare adâncime, în vederea obţinerii unui raport "rezerve nou-descoperite/producţie" situat la cel puţin 0,5-1,0, cu scopul diminuãrii declinului producţiei şi pentru echilibrarea balanţei energetice. În prezent rezervele naturale industrializabile sunt epuizate în proporţie de 70%; - clarificarea statutului legal al sistemului de transport pe conducte al gazelor naturale. Aceastã prevedere, cuprinsã în legislaţia actualã, a fost şi este principala piedicã în: - accesarea unor fonduri private în reabilitarea şi/sau dezvoltarea sistemului naţional de transport pe conducte; - acceptarea României ca un partener credibil în tranzitul cu ţiţei din Marea Balticã spre vestul Europei; - concesionarea dreptului de utilizare a sistemului de transport pe conducte magistrale al gazelor naturale şi a capacitãţilor de înmagazinare a acestora. Nici pânã în prezent, sistemul naţional de transport pe conducte magistrale al gazelor naturale nu are un concesionar, ceea ce priveazã bugetul de stat de sumele cuvenite ca redevenţe conform legislaţiei şi împiedicã sistemul sã aibã acces la o realã finanţare; - promovarea unor politici de naturã sã asigure continuitatea şi siguranţa alimentãrii. Succesul unor astfel de politici trebuie sã aibã în vedere: - diversificarea surselor din import, ca siguranţã a aprovizionãrii cu gaze naturale; - diversificarea importurilor din Federaţia Rusã prin intermediul unor noi interconectãri la sistemul naţional de transport (Ungheni) în paralel cu dezvoltarea capacitãţilor de tranzit; - interconectarea sistemului naţional de transport în partea vesticã a ţãrii (Arad, Oradea) în vederea asigurãrii unei a doua surse de import (Marea Nordului); - participarea la realizarea proiectului de tranzit cãtre Europa de Vest al gazelor naturale din regiunea Mãrii Caspice şi Orientul Apropiat; - participarea la realizarea conductei de tranzit Turcia-Austria pe traseul Bulgaria-România-Ungaria (proiectul Nabucco); - trecerea la contracte de import pe termen lung de tip "take or pay"; - reabilitarea şi dispecerizarea actualului sistem de transport pe conducte al gazelor naturale; - creşterea capacitãţilor de înmagazinare a gazelor (faţã de o ratã consum/depozit de 11% asiguratã azi, la o cotã de siguranţã minimã necesarã de 25% conform angajamentelor negociate pentru acoperirea a 67,5 zile în 2011). 3. Sectorul producţiei, transportului şi distribuţiei de energie electricã şi termicã - privatizarea companiilor de producţie şi distribuţie, cãtre investitori strategici şi cu un portofoliu de angajamente pe termen lung cât mai restrâns; demararea privatizãrii producţiei - stabilirea a 4-6 entitãţi hidro-termo echilibrate şi ofertarea cãtre investitori strategici; închiderea unor capacitãţi nerentabile; - organizarea bursei pentru energie - echilibratã de operatorul de sistem OPCOM existent; - formarea pieţei energetice regionale în spaţiul sudest european; - promovarea investiţiilor private în noi capacitãţi de producţie bazate pe cogenerare şi resurse naturale nepoluante (hidro, solar, eolian), cu luarea în considerare a impactului social şi protecţia mediului; - reanalizarea planurilor de restructurare a Termoelectrica, insistându-se pe termene scurte, închideri de capacitãţi nerentabile şi soluţii de privatizare mixte hidro-termo; - continuarea eforturilor pentru realizarea interconectãrii energetice cu statele din Uniunea Europeanã prin intermediul Transelectrica şi pãstrarea proprietãţii statului asupra acesteia; concesionarea managementului companiei de transport al energiei şi a managementului bursei de energie; - ofertarea cãtre concesionare sau privatizare a celor 25 de hidrocentrale nefinalizate şi privatizarea microhidrocentralelor; - asigurarea pentru centralele în cogenerare a unui regim de bazã dictat de energia termicã şi electricã, diferenţa eventualã de energie electricã necesarã municipalitãţilor urmând a fi asiguratã de Sistemul energetic naţional prin contracte de servicii de sistem şi furnizare de energie de compensare; - promovarea unei politici nerestrictive de readucere a localitãţilor care au abandonat sistemul de încãlzire centralizat înapoi la situaţia încãlzirii sigure şi cu cãldurã ieftinã; - completarea programului de contorizare a cãldurii prin contoare "de scarã" şi trecerea intensivã la contorizarea individualã a locuinţelor; - creşterea capacitãţii de interconectare cu Uniunea Europeanã - România are rezervã de putere ce poate fi utilizatã pentru export. B. Îmbunãtãţirea cadrului instituţional - coordonarea unitarã a sectorului energetic în cadrul unei structuri coerente la nivelul Executivului; - clarificarea statutului, atribuţiilor şi structurii tuturor autoritãţilor de reglementare din domeniu; - trecerea sub controlul comisiilor de specialitate ale Parlamentului a tuturor autoritãţilor de reglementare; - asigurarea autonomiei financiare a autoritãţilor de reglementare; - finalizarea cadrului legislativ din domeniu şi corelarea acestuia cu legislaţia conexã; - elaborarea unei strategii integrate privind privatizarea sectorului energetic. C. Eliminarea distorsiunilor care afecteazã concurenţa pe piaţã - întãrirea disciplinei financiare în vederea reducerii arieratelor din domeniul energetic; - adoptarea unor metodologii de calcul al preţurilor şi tarifelor care sã permitã reflectarea realã a influenţei serviciilor în structura costurilor; - clarificarea conceptului de autoritate de reglementare şi reorganizarea treptatã a acestor entitãţi pe baze real concurenţiale: - amendarea reglementãrilor se va face în principal la solicitarea operatorilor în vederea corectãrii efectelor aplicãrii; - statul va înceta a mai folosi reglementatorul ca un instrument de reglare bugetarã; - deschiderea şi liberalizarea pieţei energiei prin: - asigurarea accesului nediscriminatoriu (al terţilor) la piaţa tuturor actorilor limitaţi doar la cantitatea tranzacţionatã; - reanalizarea motivaţiilor tehnice ce au stat la baza alimentãrii unor consumatori captivi de la transportator. Eliminarea relaţiilor directe între transportator şi consumator; - continuarea acreditãrii/reacreditãrii societãţilor eligibile, în condiţiile reanalizãrii criteriilor obligatorii de obţinere a statutului de consumator eligibil. Limitarea criteriilor exclusiv la condiţiile minime tehnice şi la cantitatea minimã cumpãratã; - creşterea gradului de liberalizare a pieţei gazelor de la circa 40%, cât se estimeazã cã va fi la sfârşitul anului 2004, la 100%, în anul aderãrii 2007; - reorganizarea gestiunii centralelor electrice de termoficare prin trecerea lor în totalitate în gestiunea municipalitãţilor; - clarificarea statutului juridic şi tehnic al centralelor termice cu cogenerare, nepreluate de cãtre administraţiile publice locale; - asigurarea resurselor financiare şi aprovizionarea centralelor aflate în administrarea municipalitãţilor sau oraşelor vor fi realizate prin intermediul autoritãţilor locale prin licitaţii electronice sau prin burse de mãrfuri; - preluarea rentei hidro de cãtre stat, prin intermediul preţului apei, şi utilizarea acesteia pentru compensarea creşterilor de preţuri la populaţie (se vor elimina tarifele preferenţiale şi se vor înlocui cu ajutoare familiale), promovarea energiilor regenerabile şi protecţia mediului. II. Politica în domeniul asistenţei sectoriale Asistenţa sectorialã reprezintã unul dintre cele mai sensibile domenii ale politicii industriale. Din acest motiv, reevaluarea asistenţei sectoriale va reprezenta o prioritate pentru Guvern, ţinând seama, în special, de prevederile Capitolului 15 - Politica industrialã şi Capitolului 1 - Libera circulaţie a mãrfurilor, negociate cu Uniunea Europeanã. De asemenea, se vor respecta recomandãrile europene din domeniul industrial, susţinute pe pilonii: competitivitate, cercetare şi pregãtire continuã, dezvoltare durabilã. Guvernul României are în vedere urmãtoarele mãsuri: - reevaluarea politicii în domeniul asistenţei sectoriale pentru orizontul de timp 2005-2008; - modernizarea rolului autoritãţii publice centrale în domeniul industriei; - dezvoltarea pieţei interne de produse industriale prin utilizarea sistemului de achiziţii publice; - încurajarea alianţelor strategice pe baze tehnologice şi industriale, economice sau financiare, urmãrindu-se încadrarea lor în prevederile legislative interne şi internaţionale; - promovarea clusterelor industriale pe principiul specializãrii internaţionale şi complementaritãţii industriale cu ţãrile UE, central şi est-europene sau din alte zone apropiate; - asistenţa sectorialã pentru produse cu valoare adãugatã mare (prelucrare înaltã, tehnologie complexã) şi cu bazin de resurse intern (cum ar fi industria mobilei şi industria alimentarã). III. Politica comercialã, exportul şi investiţiile strãine Politica în aceste domenii este în mare parte reglementatã, sarcina principalã fiind respectarea înţelegerilor internaţionale în condiţiile susţinerii credibilitãţii şi încrederii în mediul de afaceri românesc. În acest sens, Guvernul va promova urmãtoarele mãsuri: - utilizarea facilitãţilor tarifare convenite prin acordurile de liber schimb, negociate de România pe plan internaţional, şi participarea la liberalizarea comerţului internaţional prin negocieri comerciale multilaterale în cadrul Organizaţiei Mondiale de Comerţ; - creşterea ponderii exporturilor româneşti de produse industriale în comerţul mondial prin gãsirea unor nişe de piaţã pentru acestea, în special pentru produsele cu grad avansat de prelucrare; - acordarea de sprijin pentru extinderea ofertei de servicii specializate de consultanţã şi de instruire în domeniul comerţului; - acordarea de garanţii de risc comercial sau necomercial; - programe pentru delocalizarea producţiei în zone mai puţin industrializate; - promovarea exportului de capital; - creşterea volumului de investiţii strãine în România, prin asigurarea unui climat investiţional stimulativ şi predictibil. IV. Politica în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii Întreprinderile mici şi mijlocii se confruntã în prezent cu bariere administrative şi comerciale. Cu toate mãsurile anunţate de cãtre instituţiile statului responsabile pentru domeniul IMM-urilor, nu s-au înregistrat succese remarcabile care sã fie evidenţiate de cãtre reprezentanţii acestui segment din economie. În acest domeniu, Guvernul va promova urmãtoarele mãsuri: - reluarea procesului de evaluare anualã a domeniului în parteneriat cu reprezentanţii IMM-urilor; - ridicarea progresivã a procentului de alocare de resurse financiare pentru stimularea înfiinţãrii şi sprijinirea funcţionãrii IMM-urilor, de la 0,2% din PIB în prezent la 0,4% din PIB; - implementarea Cartei Europene privind întreprinderile mici şi mijlocii; - încurajarea iniţiativei individuale, îmbunãtãţirea pregãtirii manageriale prin instruire în cadrul învãţãmântului liceal şi universitar; - stimularea extinderii sistemului de subcontractare, de cãtre întreprinderi mici şi mijlocii, în scopul colaborãrii acestora cu mari companii industriale; - asigurarea accesului la achiziţiile publice; - îmbunãtãţirea ofertei de servicii pentru IMM prin dezvoltarea de reţele de consultanţã; - asigurarea şi susţinerea accesului la activele disponibile ale operatorilor economici de stat în vederea înfiinţãrii de parcuri tehnologice, centre de inovare şi incubatoare de afaceri; - sprijinirea activitãţii de cercetare, dezvoltare şi inovare tehnologicã şi de implementare a rezultatelor acestora; - încurajarea activitãţilor care contribuie la lãrgirea pieţelor IMM şi cu prioritate la dezvoltarea exportului prin susţinerea participãrii la expoziţii, târguri, simpozioane, misiuni comerciale, acces la publicaţii şi training; - acordarea de sprijin pentru accesul la baza de date privind legislaţia UE şi acordarea de asistenţã IMM în implementarea managementului industrial modern şi competitiv, bazat pe componentele de calitate (ISO 9000), de mediu (ISO 14000) şi marketing; - susţinerea accesului IMM la programe comunitare şi internaţionale. V. Politica în domeniul privatizãrii şi restructurãrii Politicile publice cu privire la restructurare şi privatizare se vor orienta cãtre marile societãţi comerciale, urmãrirea contractelor încheiate şi restructurarea pe criterii de competitivitate a societãţilor cu capital majoritar de stat: Mãsurile pe care Guvernul le are în vedere sunt urmãtoarele: - continuarea privatizãrii societãţilor comerciale de talie mare şi mijlocie; - restructurarea sectorului de stat, inclusiv prin închideri de capacitãţi neviabile; - elaborarea unei strategii integrate privind privatizarea sectorului energetic; - privatizarea societãţilor din industria de apãrare; - monitorizarea contractelor postprivatizare; - lichidarea pachetelor minoritare deţinute de cãtre stat prin mecanisme de piaţã; - modernizarea, retehnologizarea şi optimizarea fluxurilor tehnologice din unitãţi industriale cu potenţial de competitivitate, în condiţiile legii; - reorganizarea activitãţilor indirect productive (externalizãri). VI. Politica în domeniul mediului şi resurselor Politica în domeniul mediului şi resurselor urmãreşte, în principal, reducerea riscurilor de neconformitate a societãţilor comerciale româneşti cu normele internaţionale în domeniul protecţiei mediului. De asemenea, în colaborare cu celelalte autoritãţi abilitate în elaborarea politicilor în domeniul mediului şi resurselor, vor fi promovate mãsuri care sã respecte principiile şi directivele europene în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilã: - utilizarea de noi instrumente de tratare a externalitãţilor mediului - permisele de mediu şi licenţe bazate pe principiul "poluatorul plãteşte"; - acordarea asistenţei necesare pentru dezvoltarea de strategii de firmã orientate cãtre protecţia mediului şi a resurselor; - introducerea sistemului de management de mediu ISO 14001 la nivelul operatorilor economici; - sprijin pentru cazurile speciale de neconformitate pentru întreprinderi sau zone geografice cu probleme grave de poluare; - înãsprirea sancţiunilor pentru poluarea mediului de cãtre operatorii economici. VII. Integrarea politicilor de cercetare-dezvoltare şi de infrastructurã a calitãţii în politica industrialã Acţiunile pe care Guvernul le va întreprinde în acest domeniu, constau în: - susţinerea dezvoltãrii activitãţilor şi infrastructurilor specializate pentru asistenţã şi informare în domeniul tehnologic, precum şi pentru transfer tehnologic, la nivel naţional şi regional; - deducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare; - stimularea dezvoltãrii parcurilor tehnologice; - dezvoltarea şi susţinerea pieţelor în continuã expansiune în cadrul promovãrii investiţiilor intangibile (culturã, protecţia mediului, biotehnologie, sãnãtate etc.); - preluarea armonizatã a directivelor bazate pe principiul noii abordãri şi introducerea procedurilor europene pentru evaluarea conformitãţii produselor; - susţinerea unei politici active în domeniul calitãţii, axatã pe dezvoltarea şi optimizarea infrastructurii calitãţii, precum şi pe stimularea implementãrii de cãtre operatorii economici a sistemului de management al calitãţii (ISO 9000).
CAP. 14 Politica în domeniul turismului
Turismul naţional va fi orientat şi integrat în tendinţele regionale şi mondiale, din punct de vedere al dinamicii şi orientãrii în structurarea ofertei. Obiectivele pe care Guvernul României şi le-a fixat în domeniul turismului sunt: ■ creşterea circulaţiei turistice pe teritoriul României ■ diversificarea ofertei şi creşterea calitãţii serviciilor turistice Prin aceste obiective Guvernul României îşi propune cel puţin o dublare a veniturilor din turism pânã în anul 2008. Principalele mãsuri pe care Guvernul României le va promova pentru valorificarea potenţialului turistic naţional privesc urmãtoarele aspecte: - definirea şi promovarea unui brand turistic naţional pentru individualizarea, personificarea şi asigurarea unei atractivitãţi specifice ofertei naţionale, atât pentru consumatorii finali, cât şi pentru investitori; - stabilirea prioritãţilor în dezvoltarea infrastructurii de sprijin a turismului în corelaţie cu dezvoltarea infrastructurii generale; - cooperarea organismelor guvernamentale cu sectorul privat pentru promovarea investiţiilor transfrontaliere, îmbunãtãţirea procesului de instruire şi protejarea mediului natural; - funcţionarea organismelor de consultare dintre industria turisticã şi administraţia publicã la nivel central şi local; - transferarea cãtre sectorul privat, în conformitate cu practica internaţionalã, a activitãţilor de marketing şi promovare, licenţiere, brevetare şi clasificare în turism; - utilizarea unei cote-pãrţi din fondurile pentru conversia profesionalã a persoanelor aflate în şomaj, pentru şcolarizarea şi pregãtirea acestora în meserii şi ocupaţii specifice turismului; - îmbunãtãţirea şi finanţarea formelor educaţionale de profil (licee de turism şi facultãţi de profil); - informatizarea acţiunii de promovare a turismului.
CAP. 15 Politica de dezvoltare regionalã
Pentru perioada 2005-2008 şi în perspectivã pânã în anul 2013, obiectivele principale ale politicii de dezvoltare regionalã sunt: ■ creşterea competitivitãţii la nivel regional şi a convergenţei între regiuni ■ dezvoltarea zonelor urbane şi rurale ■ promovarea economiei cunoaşterii, cercetãrii şi inovãrii ■ cooperarea transfrontalierã şi transnaţionalã Politica de dezvoltare regionalã va lua în considerare relaţiile de complementaritate ce existã între politicile sectoriale, între acestea şi cele de coeziune şi planificare spaţialã, precum şi necesitatea de a îmbunãtãţi capacitatea instituţionalã. În acest sens, Guvernul României va ţine cont de urmãtoarele condiţii: a) în planul politicilor publice: - asigurarea stabilitãţii macroeconomice, ca fundament pentru orice programare a obiectivelor dezvoltãrii şi investiţiilor utilizând fonduri structurale, precum şi alte fonduri publice; consolidarea fiscalã şi îmbunãtãţirea managementului financiar; - reforma întreprinderii, prin privatizarea, restructurarea sau lichidarea întreprinderilor neviabile; - atingerea obiectivelor fixate în Strategia de la Lisabona cu precãdere în privinţa creşterii fondurilor de finanţare pentru programe de cercetare-dezvoltare şi în dezvoltarea resursei umane; - generalizarea sistemului competitiv de acordare a granturilor pentru cercetare, diseminarea şi utilizarea rezultatelor cercetãrii în industria româneascã; - implementarea unui plan de acţiune pentru consolidarea şi integrarea pieţelor financiare şi de capital, în concordanţã cu Planul de Acţiune privind Serviciile Financiare al Uniunii Europene; - investiţii în resursa umanã, respectiv în programe de formare profesionalã şi formare profesionalã continuã; - implementarea Cartei Europene privind întreprinderile mici şi mijlocii; - modernizarea sistemului social prin promovarea unor politici sociale active în locul celor fundamental axate pe protecţie, inclusiv reforma pensiilor şi a serviciilor de inclusiune socialã; - aplicarea programelor care încurajeazã finanţarea privatã a programelor de cercetare, în special prin dezvoltarea sistemului fondurilor cu capital de risc; - reformarea sistemului de subvenţii şi utilizarea transparentã a ajutoarelor de stat cu respectarea principiilor de concurenţã. Se va acorda, de asemenea, atenţie evaluãrilor ex ante pentru a fundamenta direct şi transparent necesitatea acordãrii unui ajutor de stat; - liberalizarea şi privatizarea utilitãţilor publice; - modificarea sistemului de statisticã teritorialã pentru a lua în considerare la evaluarea programelor regionale cu precãdere indicatorii structurali. b) în plan instituţional: - reforma administraţiei publice; descentralizarea aplicãriii politicilor şi alocãrii resurselor; - corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune, concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerialã şi de parteneriat guvern-consilii regionale-autoritãţi locale; - formarea unei reţele naţionale şi a reţelelor regionale ce contribuie la diseminarea programelor de cercetare-dezvoltare; - aplicarea strictã a unui sistem de monitorizare şi evaluare. Mãsurile generale incluse în Planul Naţional de Dezvoltare revizuit, configurate în programele operaţionale şi în subprogramele regionale, corespunzãtor celor 4 obiective principale şi celui subsecvent (reconversie economicã şi socialã), vor avea în vedere: a. Competitivitate regionalã, prin: - crearea serviciilor de sprijin în afaceri - business support services; - crearea reţelelor de cooperare dintre IMM-uri, centre de cercetare şi universitãţi, organizaţii de formare profesionalã şi formare profesionalã continuã, instituţii financiare şi consultanţi în scopul evaluãrii potenţialului de dezvoltare localã şi regionalã şi fixãrii obiectivelor dezvoltãrii economice şi formãrii resursei umane, precum şi finanţãrii private a cercetãrii şi utilizãrii rezultatelor acesteia; - stimularea formãrii sistemului de cluster industrial în toate regiunile; - extinderea programelor de încurajare a exporturilor; - reintroducerea programelor care permit începerea unei afaceri prin acordarea capitalului de pornire ori de consolidare; - utilizarea fondurilor cu capital de risc şi a capitalului de pornire în special pentru introducerea rezultatelor cercetãrii în producţie sau în îmbunãtãţirea serviciilor; - stimularea cercetãrii-inovãrii, extinderea centrelor de excelenţã; - dezvoltarea sectorului IT; - aplicarea programelor de reconversie economicã şi socialã; - aplicarea programelor de dezvoltare a resursei umane, dupã o prealabilã evaluare a potenţialului în cooperare cu sectorul privat, ţinând cont de profilul sistemului educaţional local; - modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice, utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice; - îmbunãtãţirea sistemelor şi reţelelor de transport; - asigurarea calitãţii mediului. b. Dezvoltare teritorialã echilibratã, prin: - promovarea unei politici de dezvoltare urbanã policentricã, prin identificarea şi stabilirea zonelor de dezvoltare urbanã policentricã, precum şi prin formarea reţelelor de dezvoltare policentricã; - dezvoltare ruralã; - realizarea unei sinergii între zonele urbane şi cele rurale; - mãsuri specifice pentru zonele care depind de pescuit; - implementarea strategiilor inovative de regenerare economicã şi socialã a oraşelor de mãrime micã şi medie, precum şi a cartierelor, zonelor suburbane şi periurbane aflate în declin din marile oraşe; - schimbul de informaţii şi experienţã în legãturã cu regenerarea sustenabilã şi dezvoltarea urbanã; - stabilirea unei baze statistice la nivel urban şi realizarea la scarã naţionalã a auditului urban. c. Cooperarea transfrontalierã şi transnaţionalã între regiuni, prin: - promovarea dezvoltãrii regionale integrate între regiunile de graniţã; - perfecţionarea politicilor de dezvoltare regionalã şi coeziune, precum şi a mecanismelor de cooperare transnaţionalã şi transfrontalierã, conform iniţiativei comunitare INTERREG III. d. Coeziune socialã, prin: - promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncã, precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrãrii ocupaţionale a femeilor, persoanelor cu handicap, minoritãţilor, persoanelor care au suferit condamnãri penale, precum şi a refugiaţilor; - extinderea microfinanţãrii. e. Identitate localã şi regionalã, prin: - asistenţã pentru microîntreprinderi în industrii tradiţionale şi de artizanat; - conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural; - conservarea siturilor istorice din mediul urban şi cetãţile ţãrãneşti; - încurajarea dezvoltãrii agroturismului; - dezvoltarea schemelor inovative ce urmãresc managementul mediului şi adoptarea de tehnologii curate şi reciclarea deşeurilor. Cadrul instituţional - asigurarea stabilitãţii cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale negociat cu UE. În acest sens, <>Hotãrârea Guvernului nr. 497/2004 va rãmâne, în principal, nemodificatã pentru o perioadã de 2 ani, cu excepţia acelor prevederi ce vor fixa autoritatea administraţiei publice centrale învestitã cu atribuţii în domeniul politicilor regionale şi transferul cãtre aceasta a coordonãrii activitãţii de elaborare, modificare şi monitorizare a Planului Naţional de Dezvoltare; - organizarea în cadrul structurii autoritãţii administraţiei publice centrale învestite cu atribuţii în domeniul politicilor regionale a unitãţii de coordonare şi monitorizare a politicilor regionale. Aceastã unitate va avea rolul sã faciliteze cooperarea dintre autoritãţile locale, judeţene, consiliile regionale şi agenţiile de dezvoltare regionalã pentru a integra planurile locale de dezvoltare în cele regionale şi sã monitorizeze implementarea programelor operaţionale şi a subprogramelor; - reorganizarea regiunilor de dezvoltare economicã, prin mãrirea numãrului acestora, ţinând cont de criterii geografice, socioeconomice şi culturale, în conformitate cu prevederile europene, în scopul eficientizãrii activitãţii acestora; - încurajarea dezvoltãrii unor microregiuni pe teritoriul unui judeţ în scopul realizãrii unor proiecte comune; - asigurarea corelãrii planurilor operaţionale pe regiuni; - asigurarea corelãrii planurilor operaţionale cu cele de dezvoltare localã; - elaborarea unei metodologii comune de realizare a planurilor de dezvoltare localã pe localitãţi; - realizarea şi implementarea unui sistem de management al informaţiei, care sã permitã monitorizarea realizãrii planurilor operaţionale şi a cheltuirii fondurilor prestructurale şi apoi a celor structurale; - dezvoltarea capacitãţii tehnice de a elabora şi conduce proiecte ce urmeazã sã fie cofinanţate prin instrumente structurale, prin aplicarea unor programe de instruire la nivel local şi judeţean; - consacrarea contractelor de parteneriat între autoritatea centralã învestitã sã elaboreze şi sã aplice politici regionale - ca autoritate de management şi agenţiile de dezvoltare regionalã, ca formã legalã de cooperare şi implementare a programului operaţional pentru dezvoltare regionalã.
CAP. 16 Politica privind amenajarea teritoriului
Politicile de dezvoltare spaţialã trebuie sã contribuie la coeziunea economicã şi socialã a localitãţilor şi regiunilor, la creşterea competitivitãţii, precum şi la conservarea diversitãţii culturale şi a capitalului natural. În acest sens, politicile de dezvoltare spaţialã pe care Guvernul României le va promova vor fi axate pe urmãtoarele obiective majore: ■ dezvoltarea echilibratã şi policentricã a sistemului urban, precum şi realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale ■ dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe aceastã cale o integrare a regiunilor de dezvoltare economicã în spaţiul economic şi politic european ■ conservarea şi dezvoltarea moştenirii culturale şi naturale. A. Construcţia instituţionalã În temeiul principiului descentralizãrii, subsidiaritãţii şi proporţionalitãţii, politicile de dezvoltare spaţialã se vor aplica preponderent de consiliile regionale, consiliile judeţene, primãrii şi agenţii de dezvoltare regionalã, Guvernul limitându-şi rolul la reglementãri ce urmãresc dezvoltarea pieţelor, controlul calitãţii în construcţii şi designul urban. A.1. Dezvoltarea zonelor urbane policentrice şi relaţia dintre mediul urban şi rural Pentru a stimula competitivitatea, relaţiile economice de interdependenţã şi pentru a da o dimensiune spaţial-funcţionalã dezvoltãrii, atât Guvernul, cât şi primãriile şi agenţiile de dezvoltare regionalã - ca structuri de suport tehnic - vor colabora pentru: - identificarea şi stabilirea zonelor de dezvoltare urbanã policentricã, pentru a facilita deconcentarea spaţialã, dezvoltarea şi extinderea funcţiilor urbane cãtre zonele periferice, periurbane şi localitãţile aflate la distanţã scurtã de aglomerãrile urbane în afara zonei periurbane; - încurajarea formãrii reţelelor de dezvoltare policentricã. Aceste reţele vor fi structuri de cooperare şi coordonare între autoritãţile administraţiei publice locale înfiinţate cu rolul de a elabora şi a aplica planuri de dezvoltare a zonelor urbane policentrice. Aceste planuri vor cuprinde planurile de dezvoltare localã comprehensivã şi PUG-urile (planurile de urbanism general) şi se vor integra, la rândul lor, în planurile de dezvoltare judeţeanã şi regionalã; - stabilirea cooperãrii între universitãţi, centre de cercetare şi autoritãţile locale şi regionale pentru înfiinţarea tehnopolurilor ca centre de difuzie a rezultatelor cercetãriiinovãrii; - promovarea programelor de cooperare transfrontalierã şi a reţelelor transnaţionale; - identificarea şi stabilirea zonelor metropolitane în structura policentricã şi a oraşelor de tip "deschis" prin dezvoltarea infrastructurii fizice de transport ori a centrelor culturale; - aplicarea în parteneriat cu sectorul privat a programelor care încurajeazã diversificarea economiilor locale, în zonele urbane dependente de o singurã ramurã economicã, ori în zonele industriale aflate în declin; - extinderea programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii; formarea reţelelor de cooperare între aceste oraşe; - dezvoltarea cãilor de transport şi a serviciilor/ utilitãţilor publice, a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilitãţi publice (apã, gaz, energie), inclusiv prezervarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în intra- şi extravilan. Planificarea dezvoltãrii urbane va avea în vedere elaborarea planului de dezvoltare comprehensivã a localitãţii în care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice, resursele şi tendinţele dezvoltãrii economice, perspectiva dezvoltãrii zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile, toate acestea corelate cu mãsurile de dezvoltare în sistem policentric. Planurile de dezvoltare comprehensivã vor fi elaborate dupã realizarea unui audit urban. A.2. Parteneriat urban-rural - promovarea unei dezvoltãri integrate urban-rural, prin încurajarea cooperãrii între autoritãţile administraţiei publice locale în special între localitãţile apropiate; - identificarea posibilitãţii de cooperare între localitãţile urbane şi rurale apropiate pentru realizarea de investiţii în infrastructura, asigurarea serviciilor de transport public, prezervarea capitalului cultural şi natural. B. Statutul municipiului Bucureşti - reglementarea zonei metropolitane Bucureşti, cu regim separat de zonele policentrice. C. Acces la infrastructurã şi cunoaştere - dezvoltarea reţelelor de transport şi integrarea acestora în sistemele regionale de transport public european; - integrarea managementului şi planificãrii investiţiilor în cãile de transport la nivel local şi regional pentru a evita conflictele şi pentru a corela aceste investiţii cu alte obiective prevãzute la nivel regional, local sau judeţean; - promovarea inovãrii şi diseminarea rezultatelor cercetãrii cãtre întreprinderi mici şi mijlocii; - extinderea IT în sistemul local de educaţie şi administraţie publicã; - încurajarea înfiinţãrii centrelor de inovare şi cooperare cu universitãţi şi companii de cercetare-dezvoltare. D. Conservarea capitalului natural Dezvoltarea spaţialã comprehensivã şi durabilã depinde de conservarea biodiversitãţii şi de aplicarea unor mãsuri stricte şi dure de conservare a zonelor şi arealelor verzi aflate în - intra sau - extravilan. În aceste circumstanţe, Guvernul României va avea în vedere: - aplicarea Protocolului de la Kyoto de reducere a emisiilor de CO2 prin înãsprirea regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezãrilor urbane; interzicerea traficului în zonele istorice; - îmbunãtãţirea reglementãrilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizãrii unor materiale cât mai puţin poluante, a resurselor energetice regenerabile şi organizãrii riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale, precum şi pentru conservarea şi extinderea spaţiilor verzi; - integrarea politicilor de conservare a biodiversitãţii în politicile sectoriale, respectiv a celor de dezvoltare ruralã şi urbanã; - creşterea calitãţii apei şi aplicarea unor mãsuri stricte de prevenire a poluãrii surselor de apã; - limitarea extinderii zonelor rezidenţiale, cu precãdere în zonele montane, concomitent cu interzicerea autorizãrii construcţiilor de orice fel în spaţiile verzi (parcuri/grãdini) aflate în intravilan; - aplicarea unui program naţional de construcţie a reţelei de canalizare şi de realizare a staţiilor de epurare în localitãţile rurale şi localitãţile recent declarate oraş prin lege, dar care nu dispun de o infrastructurã urbanã. Acest program va trebui aplicat pentru o perioadã de 15 ani; - aplicarea unui program de introducere a regulilor minime privind managementul deşeurilor în localitãţile rurale. E. Conservarea şi dezvoltarea diversitãţii culturale Stilul arhitectonic românesc ca spaţiu de expresie şi formare culturalã, precum şi valorile culturale locale şi regionale au suferit grave mutilãri în ultimii 60 de ani, pe fondul ignoranţei şi neglijenţei. De aceea Guvernul României va promova urmãtoarele politici: - prezervarea zonelor istorice din aşezãrile urbane vechi, precum şi refacerea pe cât posibil a celor distruse. În acest sens, vor fi emise reglementãri privind reabilitarea urbanã care vor urmãri refacerea structurii şi pãstrarea exactã a stilului arhitectonic al clãdirilor istorice şi a materialelor de construcţie, asigurarea managementului acestor zone; - conservarea stilului arhitectonic tradiţional în aşezãrile rurale, în baza realizãrii unei evaluãri riguroase realizate de instituţii de cercetare în etnografie şi artã popularã, Guvern şi autoritãţile locale. În acest sens, vor trebui emise reguli stricte de urbanism şi arhitecturã pentru a stopa construcţia în mediul rural a kitschurilor care au mutilat în ultimii ani stilul arhitectonic autentic românesc, sãsesc sau maghiar; - conservarea cetãţilor ţãrãneşti medievale ridicate de comunitatea sãseascã din Transilvania prin aplicarea extinsã a proiectului-pilot lansat în 1998-1999; - emiterea unor noi reguli de design urban pentru reconfigurarea zonelor rezidenţiale prost echipate edilitar şi a construcţiilor de locuit de tip colectiv. F. Lucrãri publice şi locuinţe - continuarea lucrãrilor privind construirea de locuinţe sociale pentru familii cu venit modest, în contextul <>Legii nr. 114/1996 şi <>Hotãrârii Guvernului nr. 687/1997 ; - transformarea ANL într-o entitate de piaţã şi orientarea programelor sale cãtre construcţia de locuinţe sociale şi pentru tineri. Subvenţiile acordate prin ANL pentru construcţia de locuinţe proprietate personalã vor fi generalizate, ANL urmând sã verifice corespondenţa dintre valoarea realã şi valoarea declaratã a construcţiilor; - stabilirea unui parteneriat între Guvern şi autoritãţile locale pentru continuarea Programului de consolidare a clãdirilor de locuit multietajate încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintã pericol public. Acest program va avea prioritate în domeniul lucrãrilor publice şi va trebui finalizat în cel mult 2 ani; - elaborarea în parteneriat cu autoritãţile locale a unui program naţional privind reabilitarea termicã a clãdirilor de locuit multietajate, conexat cu refacerea esteticã a acestora, în baza experienţei acumulate în aplicarea Programului de reabilitare termicã a clãdirilor de locuit multietajate şi a Programului de conservare a energiei termice în 5 oraşe: Buzãu, Ploieşti, Paşcani, Olteniţa şi Fãgãraş; - promovarea unei politici de reabilitare termicã a construcţiilor, indiferent de tipul lor, prin acordarea unor deductibilitãţi din impozitul pe venit; - continuarea lucrãrilor privind alimentarea cu apã a satelor, conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 577/1997 şi <>Hotãrârii Guvernului nr. 687/1997 , şi lansarea programului naţional de construcţie a reţelei de canalizare şi de realizare a staţiilor de epurare în localitãţile rurale şi localitãţile recent declarate oraş prin lege, dar care nu dispun de o infrastructurã urbanã (cu termen de 15 ani); - aplicarea programului naţional privind asfaltarea drumurilor comunale prin modificarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 577/1997 . Lucrãrile publice vor fi transferate în responsabilitatea autoritãţilor locale, ori asociaţiilor înfiinţate între acestea, potrivit dispoziţiilor <>art. 11 şi 12 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publicã localã, afarã de proiectele de infrastructurã din domeniul transporturilor finanţate prin Fondul de coeziune.
CAP. 17 Politica în domeniul transporturilor
Guvernul României va aplica o strategie care are în vedere dezvoltarea echilibratã a economiei locale şi regionale, precum şi integrarea reţelei naţionale de transport (şi logisticã) la reţeaua europeanã, respectiv la cea internaţionalã. A. Strategia în domeniul transportului feroviar În ceea ce priveşte dezvoltarea transportului feroviar, Guvernul României are în vedere urmãtoarele mãsuri: - reorganizarea activitãţii societãţilor comerciale feroviare din România conform directivelor UE: - C.F.R. Infrastructurã S.A. / gestionar infrastructurã feroviarã (+ filiale); - C.F.R. Cãlãtori S.A. / operator naţional în transportul de cãlãtori; cu douã departamente: lung parcurs (+ internaţional) şi scurt parcurs (+ filiale); - MRM S.A. (material rulant motor) / departamente regionale; Muntenia (Bucureşti), Transilvania (Cluj), Banat (Timişoara), Moldova (Galaţi); - C.F.R. Marfã S.A. / operatorul naţional în transportul de marfã (+ filiale); - asanarea financiarã a societãţilor feroviare naţionale; - stabilirea de strategii pentru optimizarea costurilor şi funcţionarea în condiţii de eficienţã economicã; - asigurarea subvenţiei în transportul de cãlãtori, conform normelor europene, conform contractului naţional de servicii (2100 trenuri / 1750 trenuri locale); baza de raportare anul 1999, şi nivelurile subvenţiilor din ţãrile din Europa Centralã şi de Est membre sau candidate UE; - privatizarea transportului feroviar de mãrfuri; - pregãtirea transportului feroviar de cãlãtori de lung parcurs pentru privatizare (parteneriat); - eliminarea punctelor periculoase şi a restricţiilor de vitezã de pe infrastructura feroviarã publicã, creşterea vitezei tehnice şi comerciale cu minimum 20%; - finalizarea lucrãrilor pe coridorul IV: CâmpinaBraşov, Bucureşti-Constanţa, Curtici-Arad-Simeria, precum şi a tronsonului Piteşti-Râmnicu Vâlcea; - parteneriat privind gestionarea patrimoniului auxiliar, telecomunicaţii pe suport de fibrã opticã, mecanizarea cãii, transportul de cãlãtori de noapte (dotare cu vagoane de dormit), servicii informatice, transportul feroviar de cãlãtori local, servicii auxiliare diverse; - gestionarea eficientã a resurselor umane: - pregãtire profesionalã adecvatã; - ocuparea posturilor de conducere pe bazã de concurs; - instruirea profesionalã, sãnãtatea personalului, servicii medicale (recuperare), programe sociale adecvate (colaborare sindicate); - iniţiativã pentru restructurarea şi redefinirea învãţãmântului superior feroviar (cursuri, autorizãri, cadre didactice); - contracte de management la nivelul conducerii centrale a societãţilor comerciale; - separarea activitãţii AFER de activitatea de inspectorat: - AFER/autoritatea feroviarã românã, cu rol de reglementare şi regulator; - ISFR/inspectoratul de stat feroviar român, cu rol de inspecţie; - aducerea siguranţei circulaţiei la nivel optim pentru exploatarea feroviarã; - reînfiinţarea (în parteneriat) a ITL (Institutul de Transport şi Logisticã), responsabil cu gestionarea cercetãrii şi dezvoltãrii feroviare; - înfiinţarea şi amenajarea Muzeului Naţional CFR (Snagov sau Baloteşti). B. Strategia în domeniul infrastructurii rutiere Strategia în domeniul infrastructurii rutiere vizeazã trei componente: - satisfacerea deplinã a utilizatorului; - interconectarea şi interoperabilitatea reţelei de drumuri din România cu reţeaua de drumuri din UE; - corelarea dezvoltãrii reţelei de drumuri publice cu prioritãţile dezvoltãrii economice a României; dezvoltarea reţelei de drumuri publice din România şi îmbunãtãţirea indicilor calitativi (densitate, lungime, îmbrãcãminţi moderne) se vor face în condiţii de siguranţã şi confort, asigurându-se protecţia mediului. Politicile rutiere pe care Guvernul României le va promova sunt urmãtoarele: 1. Reconfigurarea reţelei de drumuri publice (DN, DJ, DC), prin: - reparare, întreţinere curentã şi periodicã, reparaţii capitale şi modernizare; - managementul întreţinerii drumurilor şi lucrãrilor de artã se va face pe criterii exclusiv tehnice, prin aplicarea sistemelor de management pentru drumuri, PMS (Pave Management System), şi pentru poduri, BMS (Bridge Management System); - sporirea mãsurilor de siguranţa circulaţiei şi sporirea confortului participanţilor la trafic; - îmbunãtãţirea serviciilor oferite de administratorii reţelei de drumuri publice. 2. Dezvoltarea reţelei de drumuri publice, prin: - legarea tuturor localitãţilor la reţeaua de drumuri publice; - respectarea angajamentelor de integrare europeanã ■ autostrada Nãdlac-Deva-Sibiu-Piteşti-Bucureşti-Constanţa pe coridorul IV-paneuropean ■ autostrada Bucureşti-Focşani-Albiţa pe coridorul IX-paneuropean ■ finalizarea lucrãrilor începute: ● autostrada Bucureşti-Braşov-Tg.Mureş-Cluj-Napoca-Oradea-Borş; ● autostrada Bucureşti-Constanţa - construcţia unor reţele de drumuri rapide, pentru circulaţia de tranzit, în special pentru traficul greu, ca alternativã pentru actuala reţea publicã de drumuri de legãturã între localitãţile învecinate. 3. Reorganizarea administraţiei naţionale a drumurilor publice din România, prin: - înfiinţarea Consiliului Naţional al Drumurilor cu competenţe în stabilirea strategiilor şi politicilor sectoriale în domeniul rutier; - transformarea Companiei Naţionale de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) în Agenţia Naţionalã de Administrare a Drumurilor Publice; - dezvoltarea şi introducerea unei strategii de gestionare şi întreţinere multianualã a reţelei de drumuri publice, pe bazã de programe în sistemul de niveluri de serviciu. C. Strategia în domeniul transporturilor navale Strategia în transportul naval vizeazã urmãtoarele componente: - folosirea avantajului competitiv al Dunãrii (coridorul VII european) în condiţiile integrãrii în Uniunea Europeanã; - dezvoltarea capacitãţilor de operare şi depozitare în porturile de la Dunãre; - dezvoltarea şi intensificarea traficului de mãrfuri în tranzit prin porturile maritime şi fluvio-maritime; - dezvoltarea turismului de croazierã pe Dunãre; - modernizarea şi dezvoltarea flotei fluviale de mãrfuri şi pasageri; - stimularea iniţiativei private în crearea unei flote maritime sub pavilion românesc, adaptate la cerinţele economiei naţionale, în corelaţie cu acordarea de facilitãţi de pavilion atât pentru reintrarea României în circuitul internaţional de transport maritim, cât şi pentru a folosi condiţiile deosebite de care dispune ţara noastrã în pregãtirea şi instruirea personalului navigant maritim. Politicile pe care Guvernul României le va promova pentru realizarea acestei strategii sunt: - asigurarea condiţiilor de navigaţie permanentã pe Dunãre la un pescaj de minimum 2,5 m; - preluarea unei pãrţi din traficul rutier (poluant şi cu risc major de accidente) în trafic fluvial; - dezvoltarea capacitãţilor de operare şi depozitare a mãrfurilor; - reducerea taxelor pe canalul Sulina şi pe canalul Dunãre-Marea Neagrã în vederea stimulãrii traficului de mãrfuri din şi spre porturile maritime de la Dunãre şi Marea Neagrã; - crearea unui sistem de echilibrare a cheltuielilor portuare între porturile maritime de la Dunãre şi portul Constanţa; - asigurarea şi garantarea liberului acces pe infrastructurile feroviare şi rutiere în porturile cu mai mulţi operatori şi beneficiari de transport pentru stimularea concurenţei ofertelor de servicii portuare; - stimularea armatorilor privaţi români în dezvoltarea şi modernizarea navelor fluviale şi construcţia de nave autopropulsate; - stimularea armatorilor români pentru construirea de nave maritime adaptate la cerinţele şi posibilitãţile de comerţ oferite de economia României în perspectiva integrãrii europene; - construcţia şi dezvoltarea pontoanelor-hotel cu facilitãţi de clasã în Delta Dunãrii, corelate cu nave de transport pasageri de micã capacitate şi cu vitezã mare de deplasare; - mãsuri de protecţie a navelor fluviale sub pavilion român, în competiţie cu navele sub pavilion european pe o perioadã determinatã impusã de modernizarea navelor fluviale la condiţiile tehnice europene; - asigurarea liberei circulaţii canalelor fluviale pe Dunãre prin eliminarea timpilor de staţionare pentru control şi revizie în punctele de frontierã a ţãrilor riverane; - trecerea în folosinţã deplinã a infrastructurii portuare cãtre operatorii portuari; - dezvoltarea de "crewing" pentru utilizarea forţei de muncã calificatã în formele de învãţãmânt specifice în pregãtirea personalului navigant maritim şi a celui fluvial şi garantarea protecţiei sociale a acestora; - dezvoltarea traficului de containere în tranzit şi circuit intern pe Dunãre în corelare cu asigurarea transportului acestora în zonele din interiorul ţãrii prin folosirea eficientã a porturilor fluviale; - asigurarea în porturile fluviale şi fluvio-maritime a condiţiilor tehnice pentru bunkerarea navelor fluviale şi maritime. Mãsurile organizatorice şi administrative pe care Guvernul României le are în vedere pentru realizarea politicilor în domeniul transporturilor navale sunt: - îmbunãtãţirea sistemului de pilotaj maritim în portul Constanţa şi pe Dunãrea maritimã şi fluvialã; - trecerea Autoritãţii Navale Române în regim de finanţare bugetarã şi instituirea unui sistem de taxe care sã permitã dezvoltarea traficului maritim şi fluvial, concomitent cu creşterea siguranţei navigaţiei; - trecerea porturilor maritime şi fluviale în administrarea autoritãţilor locale, cu condiţia stabilirii unei politici tarifare stabilite unitar; - asigurarea unui sistem de supraveghere şi control al traficului maritim şi fluvial printr-o singurã autoritate de stat; - dezvoltarea şi perfecţionarea învãţãmântului de specialitate; - asigurarea liberei concurenţe între operatorii privaţi de flotã şi porturi prin liberul acces al acestora la infrastructura navalã şi terestrã la porturile maritime şi fluvio-maritime; - asigurarea protecţiei mediului marin şi fluvial prin crearea infrastructurii necesare pentru controlul şi preluarea reziduurilor petroliere de la nave; - acordarea de facilitãţi sporite pentru utilizarea traficului combinat care utilizeazã Dunãrea şi porturile de la Dunãre ca parte finalã a acestui transport; - asigurarea unor acorduri de liberã trecere prin zonele de frontierã a ţãrilor riverane de pe Dunãre, în corelare cu crearea unui sistem eficient de control şi supraveghere a traficului. D. Strategia în domeniul transporturilor aeriene Obiectivele Guvernului României în domeniul transporturilor aeriene vizeazã susţinerea unui mediu competitiv în aviaţia civilã, care sã asigure siguranţã şi securitate depline, în concordanţã cu standardele internaţionale, precum şi promovarea unui transport aerian eficient. Pentru a crea şi întreţine un mediu competitiv al aviaţiei civile naţionale, orientat cãtre servicii sigure şi de calitate, Guvernul României are în vedere: - interesul utilizatorilor de aviaţie civilã; - o structurã de reglementare a regulilor bine definitã; - politici obligatorii în domeniu, elaborate cu consultarea tuturor categoriilor de utilizatori.
CAP. 18 Politica privind protecţia mediului înconjurãtor
Ţinând cont cã un mediu sãnãtos este esenţial pentru asigurarea prosperitãţii şi calitãţii vieţii şi ţinând cont de realitatea cã daunele şi costurile produse de poluare şi schimbãri climatice sunt considerabile, Guvernul României promoveazã conceptul de decuplare a impactului şi degradãrii mediului de creşterea economicã prin promovarea ecoeficienţei şi prin interpretarea standardelor ridicate de protecţia mediului ca o provocare spre inovaţie, crearea de noi pieţe şi oportunitãţi de afaceri. Având ca obiective principale întãrirea structurilor administrative ca element de bazã pentru construirea unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la dezvoltarea durabilã, activitatea Guvernului României în acest domeniu se va concentra pe urmãtoarele prioritãţi: ■ Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale; ■ Evaluarea stãrii actuale a factorilor de mediu şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile; ■ Întãrirea capacitãţii instituţionale în domeniul mediului; ■ Ameliorarea calitãţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale; ■ Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologicã şi economicã a Deltei Dunãrii; ■ Întãrirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte ţãri în scopul monitorizãrii stadiului de implementare a înţelegerilor internaţionale; ■ Elaborarea strategiilor de protejare a cetãţenilor împotriva calamitãţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic; ■ Întãrirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu. Pentru protejarea şi exploatarea echilibratã a resurselor mediului, Guvernul României va acţiona pe urmãtoarele direcţii: 1. Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale, prin: - statuarea Ministerului şi a Agenţiei Naţionale de Mediu într-o poziţie de decizie care sã intersecteze orizontal toate politicile sectoriale (industrie, energie, transporturi, agriculturã, turism, politici regionale, administraţie localã, sãnãtate); - introducerea efectivã a evaluãrii de mediu ca mecanism de integrare pentru politicile nou-formulate şi formularea unor indicatori de mãsurare efectivã a progreselor înregistrate în cazul strategiilor şi politicilor existente; - intensificarea acţiunilor de integrare a politicii de mediu în 5 sectoare prioritare cu impact semnificativ asupra mediului, respectiv: industrie, energie, transport, agriculturã şi turism, prin: - aplicarea standardelor comunitare privind procesele de producţie şi produsele; - întãrirea dialogului cu agenţii economici din industrie şi încurajarea promovãrii de cãtre aceştia a schemelor voluntare de management de mediu şi a altor forme de autoreglementare; - îmbunãtãţirea managementului resurselor, în vederea reducerii utilizãrii acestora şi creşterii competitivitãţii produselor pe piaţã; - îmbunãtãţirea eficienţei energetice şi promovarea utilizãrii energiilor regenerabile; - îmbunãtãţirea planificãrii, managementului şi utilizãrii infrastructurilor şi facilitãţilor de transport, prin includerea costurilor reale legate de infrastructurã şi mediu în politicile de investiţii, pe de o parte, şi în costurile pentru utilizatori, pe de altã parte; - dezvoltarea transportului public şi îmbunãtãţirea competitivitãţii acestuia; - înnoirea parcului auto şi încurajarea utilizãrii combustibililor mai puţin poluanţi; - utilizarea durabilã a resurselor naturale şi promovarea unei agriculturi şi dezvoltãri rurale durabile; - asigurarea fondurilor necesare, inclusiv prin utilizarea Fondului de mediu, pentru realizarea investiţiilor de mediu necesare îndeplinirii angajamentelor asumate de România în procesul de negociere a Capitolului 22 al acquisului comunitar, în special pentru implementarea directivelor UE costisitoare, legate de controlul poluãrii industriale, calitatea apei, managementul deşeurilor, calitatea aerului; - promovarea progresivã a instrumentelor economice pentru implementarea politicilor de mediu. 2. Evaluarea stãrii actuale a factorilor ecologici şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile, prin: - elaborarea, în cadrul unui program naţional, a parametrilor de evaluare a stãrii factorilor ecologici la nivelul existent în prezent (pe baza studiilor generale de încãrcare a factorilor de mediu: aer, apã, sol, vegetaţie, faunã); - elaborarea şi aplicarea unei strategii sustenabile în domeniul calitãţii mediului. 3. Întãrirea capacitãţii instituţionale în domeniul mediului, prin: - asigurarea resurselor financiare şi umane la nivelul autoritãţilor centrale, regionale şi locale de mediu, conform obligaţiilor asumate în cadrul negocierii cu CE a Capitolului 22 - Mediu; - reunificarea Gãrzii de Mediu cu agenţiile de mediu, pãstrându-se caracterul deconcentrat al acesteia; - asigurarea necesitãţilor de instruire a personalului autoritãţilor centrale, regionale şi locale de mediu în vederea asigurãrii implementãrii şi controlului eficient al conformãrii cu legislaţia de mediu; - utilizarea transparentã a fondurilor de preaderare acordate de UE prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD, concomitent cu accelerarea ritmului de absorbţie a acestor fonduri; - asigurarea resurselor financiare şi umane pentru dezvoltarea autoritãţii de management al fondurilor structurale şi de coeziune la nivel central şi a structurilor intermediare la nivel regional, pentru programul operaţional de mediu; - asigurarea capacitãţii de atragere şi utilizare a fondurilor structurale şi de coeziune dupã 2007, prin dezvoltarea pânã la acea datã a unui portofoliu de proiecte în pregãtire. 4. Ameliorarea calitãţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale privind: - Îmbunãtãţirea calitãţii aerului prin: - punerea în aplicare a Strategiei şi a Planului de acţiune pentru protecţia atmosferei şi sistemelor de monitorizare în sectorul calitãţii aerului; - realizarea evaluãrilor preliminare privind calitatea aerului la nivel regional şi, pe baza acestora, a programelor/planurilor de îmbunãtãţire a calitãţii aerului; - finalizarea transpunerii legislative în domeniul instalaţiilor mari de ardere şi promovarea legislaţiei privind stabilirea plafoanelor naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi; - implementarea mãsurilor prevãzute în Programul Naţional de Reducere a Emisiilor provenite de la instalaţiile mari de ardere; - dezvoltarea Sistemului Naţional de Monitorizare a Calitãţii Aerului şi a Sistemului Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi în Aer; - asigurarea calitãţii corespunzãtoare a benzinei şi motorinei şi operaţionalizarea sistemului de monitorizare calitativã şi cantitativã pentru benzinã şi motorinã; - Îmbunãtãţirea şi implementarea programului naţional de management al deşeurilor prin: - dezvoltarea unui sistem integrat de management al deşeurilor solide în localitãţile urbane şi rurale, inclusiv implementarea sistemelor de colectã selectivã şi valorificare a deşeurilor şi ambalajelor la nivelul persoanelor fizice şi al agenţilor economici; - constituirea parteneriatelor de tip public-privat în ceea ce priveşte reducerea, refolosirea şi reciclarea deşeurilor, tratarea corespunzãtoare a deşeurilor periculoase (incinerare, depozitare); - elaborarea planurilor regionale de gestionare a deşeurilor, inclusiv evaluarea situaţiei actuale, elaborarea prognozelor pasive şi a obiectivelor generale şi specifice pentru fiecare regiune; stratificarea hãrţilor prin care sã se identifice viitoarele locaţii posibile ale facilitãţilor de gestionare a deşeurilor; - înfiinţarea Laboratorului Naţional de Referinţã pentru deşeuri şi a laboratoarelor regionale pentru analiza deşeurilor; - finalizarea transpunerii reglementãrilor comunitare privind depozitarea şi incinerarea deşeurilor; - completarea cadrului legislativ privind deşeurile din industria dioxidului de titan, a vehiculelor uzate şi a echipamentelor electrice şi electronice, precum şi a substanţelor periculoase din acestea; - Managementul resurselor de apã, în conformitate cu regimul impus de acordurile, protocoalele şi convenţiile la care România este parte şi cu rezultatele negocierilor cu CE. Aceasta se va realiza prin: - elaborarea Programului de reactualizare a standardelor şi reglementãrilor tehnice privind construcţia şi exploatarea sistemelor de colectare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate orãşeneşti; - elaborarea planurilor de management al bazinelor hidrografice pe baza caracteristicilor acestora, impactul activitãţii umane asupra stãrii apelor, analiza economicã a utilizãrii apelor, calitatea apei potabile şi a apei de îmbãiere; - amendarea legislaţiei privind condiţiile de descãrcare în mediul acvatic a apelor uzate; - stabilirea obiectivelor de calitate aplicabile apelor marine; - identificarea, catalogarea şi monitorizarea apelor salmonicole; - asigurarea alimentãrii cu apã a localitãţilor urbane şi rurale la standarde europene, prin realizarea lucrãrilor de distribuţie a apei şi/sau modernizare a celor existente şi a staţiilor de tratare aferente; - contractarea, implementarea şi finalizarea proiectelor de alimentare cu apã, reabilitare a sistemelor de canalizare şi punere în funcţiune a staţiilor de epurare finanţate din fonduri ISPA (Bacãu, Braşov, Bucureşti, Buzãu, Piatra-Neamţ, Piteşti, Sibiu, Satu Mare); - pregãtirea unui portofoliu de proiecte, asigurând documentaţiile şi studiile necesare, pentru modernizarea şi construcţia sistemelor de alimentare cu apã, a staţiilor de tratare, sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare pentru localitãţile urbane eligibile a fi finanţate din fondurile ISPA şi SAMTID şi a celor rurale din SAPARD, în vederea asigurãrii capacitãţii de absorbţie a fondurilor respective; - Controlul poluãrii industriale prin: - înfiinţarea centrului de coordonare, informare şi reactualizare a documentelor BAT (cele mai bune tehnici disponibile) pe sectoare de activitate; - realizarea şi/sau reactualizarea inventarelor naţionale, regionale şi locale ale instalaţiilor care intrã sub incidenţã, prevenirea şi controlul integrat al poluãrii; - realizarea Registrului de Poluanţi Emişi (EPER) la nivel naţional, regional şi local, în conformitate cu cerinţele UE; - elaborarea şi aprobarea programelor de reducere progresivã a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi în vederea atingerii valorilor limitã de emisie stabilite de standardele UE; - finalizarea transpunerii şi accelerarea implementãrii legislaţiei privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili provenite din utilizarea solvenţilor organici în anumite activitãţi şi instalaţii; - controlul accidentelor majore care implicã substanţe periculoase; - accelerarea procesului de introducere a etichetelor ecologice şi încurajarea sectorului privat privind introducerea sistemelor de management de mediu şi a automonitorizãrii emisiilor; - Managementul substanţelor chimice şi monitorizarea organismelor modificate genetic şi interzicerea folosirii pe teritoriul României a celor periculoase pentru sãnãtatea populaţiei, prin: - transpunerea şi implementarea legislaţiei privind evaluarea şi controlul riscului substanţelor chimice periculoase pentru sãnãtatea umanã şi mediu; - dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate pentru implementarea Protocolului de la Cartagena (<>Legea nr. 59/2003 ); - reactualizarea inventarului substanţelor active utilizate în produsele biocide existente plasate pe piaţã în România; - implementarea Planului Naţional de Management al Halonilor; - dezvoltarea laboratoarelor autoritãţilor locale/regionale de mediu pentru determinarea conţinutului de azbest din efluenţi lichizi şi gazoşi în zonele în care existã agenţi economici care utilizeazã azbestul în procesul de producţie; - asigurarea cadrului legislativ privind transportul peste frontierã al organismelor modificate genetic, urmãrirea şi etichetarea acestora şi a produselor alimentare şi furajelor produse din organisme modificate genetic; - constituirea unui catalog naţional al organismelor modificate genetic, acceptate pe teritoriul României, accesibil populaţiei; - crearea şi dezvoltarea laboratoarelor specializate în detectarea organismelor modificate genetic; - participarea la Mecanismul Privind Schimbul de Informaţii în Domeniul Biosecuritãţii (Biosafety Clearing House); - Schimbãrile climatice prin: - elaborarea Strategiei naţionale şi a Planului naţional de acţiune în domeniul schimbãrilor climatice; - asigurarea capacitãţii instituţionale prin înfiinţarea la nivelul autoritãţii centrale de mediu a Unitãţii de Schimbãri Climatice pentru dezvoltarea reglementãrilor specifice necesare implementãrii strategiei şi planului de acţiune în domeniu, conform obligaţiilor asumate în procesul de negociere cu CE; - evaluarea impactului transpunerii în legislaţia naţionalã a reglementãrilor comunitare privind comercializarea permiselor de emisii de gaze cu efect de serã asupra sectorului industrial, în principal a celui energetic, dupã 2007, în vederea asigurãrii statutului de participant real pe Piaţa Europeanã de Carbon al României; - înfiinţarea Sistemului naţional pentru estimarea emisiilor antropice la surse şi a reţinerilor prin absorbţie a gazelor cu efect de serã; - elaborarea Registrului naţional de emisii de gaze cu efect de serã; - estimarea emisiilor viitoare de gaze cu efect de serã; - dezvoltarea proiectelor de tip "implementare în comun" care sã vizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã, prin îmbunãtãţirea eficienţei energetice în producerea de energie şi cãldurã şi transformarea unor industrii utilizatoare de combustibili fosili în utilizatoare de biomasã, utilizarea altor surse de energie regenerabilã; - realizarea Programului naţional de prevenire şi combatere a eroziunii solului, instituirea sistemului de protecţie, ameliorare şi utilizare durabilã a solurilor şi monitorizarea zonelor afectate de secetã şi deşertificare, în condiţiile schimbãrilor climatice - adoptarea unei noi legi. 5. Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologicã şi economicã a Deltei Dunãrii, prin: - modificarea Anexei la <>Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale a florei şi faunei salbatice; - asigurarea unui management performant, la nivelul cerinţelor UE şi al convenţiilor la care România este parte, al reţelei naţionale de arii protejate; - finalizarea cadastrului tuturor ariilor protejate şi utilizarea acestor date în inventarierea siturilor Natura 2000 în România; - realizarea bazelor de date privind speciile de florã şi faunã sãlbaticã şi habitatele naturale de interes comunitar existente în România; - pregãtirea listei cu situri propuse sã facã parte din reţeaua Natura 2000, de interes comunitar, şi desemnarea zonelor special protejate; - extinderea ariilor naturale declarate arii speciale de conservare şi înfiinţarea de noi arii protejate pe ecosisteme în principalele zone bioclimatice; - protecţia ecosistemului Dunãre-Delta Dunãrii-zona teritorialã a Mãrii Negre, prin crearea unei infrastructuri la nivelul cerinţelor UE privind folosirea ecosistemelor, monitorizarea riguroasã a surselor de poluare şi mãsuri pentru diminuarea acestora; - redimensionarea ecologicã şi economicã a Deltei Dunãrii, în scopul protecţiei pe termen lung a acestui ecosistem şi a dezvoltãrii economice şi sociale în conformitate cu Convenţia Internaţionalã a Deltei Dunãrii. 6. Întãrirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte ţãri în scopul monitorizãrii stadiului de implementare a înţelegerilor internaţionale, prin: - realizarea de convenţii, acorduri şi cooperãri bilaterale şi multilaterale în domeniul protecţiei mediului, la nivel european şi mondial, în vederea valorificãrii oportunitãţilor şi facilitãţilor de asistenţã tehnico-financiarã instituţionalã şi ştiinţificã şi identificãrii unor posibilitãţi de finanţare a proiectelor de refacere a mediului; - respectarea cerinţelor de notificare, raportare asumate de România ca parte în diferite convenţii, protocoale şi acorduri internaţionale; - asigurarea cadrului instituţional stabilit prin diferite acorduri bilaterale şi multilaterale în vederea asigurãrii respectãrii implementãrii convenţiilor care reglementeazã poluarea transfrontierã, prevenirea şi reducerea acesteia (Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontierã, Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicã la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, Convenţia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact semnificativ asupra mediului în context transfrontierã). 7. Elaborarea strategiilor de protejare a cetãţenilor împotriva calamitãţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic, prin: - adoptarea de urgenţã a noii legi a protecţiei civile; - implementarea sistemului CECIS (Sistem Comunitar de Comunicaţii şi Informaţii de Urgenţã) prin operaţionalizarea şi funcţionarea Centrului Naţional de Informare şi Comunicare pe linie de protecţie civilã, care sã asigure sistemul de comunicaţii, precum şi alarmarea populaţiei în caz de dezastru; - operaţionalizarea echipelor naţionale de protecţie civilã; - Program naţional de împãdurire a minimum 1% din Fondul forestier naţional pe perioada 2005-2008, pentru extinderea suprafeţei de pãduri, combaterea eroziunii solului, diminuarea riscului de inundaţii şi ameliorarea climatului; - Program naţional de creare a perdelelor de protecţie a câmpului, a cãilor de comunicaţie şi a aşezãrilor umane (înfiinţarea a minimum 500 de km/an perdele forestiere); - amenajarea bazinelor hidrografice în scopul diminuãrii inundaţiilor; - elaborarea de norme stricte în ceea ce priveşte amenajãrile pentru construirea sau protejarea haldelor (de cenuşã, steril), a batalurilor (reziduuri petroliere, reziduuri provenite de la industria neferoasã) şi a standardelor ecosistemelor similare pe plan mondial. 8. Întãrirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu, prin: - acordarea unei atenţii prioritare educãrii ecologice a populaţiei prin conceperea şi implementarea unui plan naţional de acţiuni pentru sensibilizarea şi conştientizarea publicului faţã de problematica protecţiei mediului; - implementarea cerinţelor Convenţiei de la Aarhus cu privire la accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, prin definitivarea cadrului legislativ, introducerea unui sistem informatizat la nivel central, regional şi local privind gestionarea informaţiei de mediu; - realizarea unor campanii anuale de conştientizare a publicului cu privire la participarea publicã la luarea deciziilor de mediu, în special cu privire la rolul publicului în procesele de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele cu impact semnificativ, autorizare, evaluare de mediu pentru planuri şi programe; - mediatizarea unor probleme punctuale de protecţie a mediului: organisme modificate genetic (GMO - Genetically Modified Organisms), poluanţi organici persistenţi (POPs - Persistent Organic Pollutants), bifenili policloruraţi (PCBs), schimbãri climatice, în scopul de a proteja nu doar mediul, ci şi sãnãtatea umanã de efectul dãunãtor al acestora.
CAP. 19 Politica de protecţie a consumatorului
Obiectivul strategic al Guvernului României este crearea unui sistem instituţional de tip european, capabil sã asigure creşterea gradului de apãrare a drepturilor fundamentale ale consumatorilor. Direcţiile principale de acţiune ale Guvernului României pentru realizarea obiectivului strategic sunt: 1. Dezvoltarea cadrului instituţional prin: - promovarea unui proiect de Lege-cadru (Cod) privind protecţia consumatorilor, care sã îmbine cele 11 legi şi ordonanţe aflate astãzi în vigoare şi sã prevadã: - reglementarea dreptului la despãgubire - dreptul consumatorului de a acţiona direct în judecatã un producãtor de bunuri sau prestator de servicii; - obligaţia pentru autoritatea centralã pentru protecţia consumatorilor de a lua mãsuri pentru realizarea activitãţii de informare, consiliere şi educare a consumatorilor prin elaborarea unei strategii naţionale în domeniu; - stabilirea clarã a competenţei materiale a fiecãrei autoritãţi publice şi fixarea mecanismelor de cooperare în activitatea de supraveghere şi control; - reorganizarea subsistemului instituţional pentru acordarea de avize, autorizaţii, licenţe, certificate de clasificare, respectiv a celui pentru expertizare şi certificare, asigurându-se, pe de o parte, eliminarea barierelor în calea liberei circulaţii a mãrfurilor şi, pe de altã parte, creşterea rolului lor în prevenirea şi constatarea abaterilor de la legislaţia în vigoare; - dezvoltarea subsistemului organismelor consultative şi neguvernamentale pentru creşterea rolului în elaborarea strategiilor şi programelor naţionale privind protecţia consumatorilor, în activitatea de supraveghere a pieţei, în rezolvarea prejudecãtoreascã şi judecãtoreascã a litigiilor dintre agenţii economici şi consumatori, în informarea şi consilierea consumatorilor; 2. Educarea consumatorilor prin: - sprijinirea înfiinţãrii Institutului Naţional pentru Consum, ca organizaţie neguvernamentalã, care sã desfãşoare activitãţi cum ar fi: instruirea de formatori ai asociaţiilor de consumatori; consultanţã pentru înfiinţarea de asociaţii şi pentru îmbunãtãţirea activitãţii acestora; efectuarea de teste comparative, de studii şi cercetãri în domeniu; informarea, consilierea şi educarea consumatorilor, inclusiv prin editarea de publicaţii similare cu cele din statele membre ale Uniunii Europene; - susţinerea procesului de structurare a consumatorilor, pe orizontalã şi pe verticalã, astfel încât sã se înfiinţeze asociaţii în toate judeţele şi oraşele ţãrii, respectiv federaţii la nivelul tuturor judeţelor, precum şi Consiliul Naţional al Asociaţiilor de Consumatori, reprezentant legitim al acestora la nivel central; - crearea unui sistem informatic românesc cu privire la produsele şi serviciile cu risc ridicat şi imediat pentru viaţa, sãnãtatea şi securitatea consumatorilor; - realizarea unei activitãţi sistematice de cãtre toate componentele sistemului instituţional pentru protecţia consumatorilor, mai ales în colaborare cu structurile societãţii civile; - introducerea educaţiei consumatorilor în procesul de învãţãmânt.
CAP. 20 Politica în domeniul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţii
În scopul atingerii obiectivelor de guvernare un rol cheie îl vor avea dezvoltarea şi utilizarea pe scarã largã a tehnologiilor informaţionale şi de telecomunicaţii. În scopul dezvoltãrii societãţii informaţionale ca instrument de bazã pentru societatea bazatã pe cunoaştere, în contextul Strategiei de la Lisabona şi în contextul cadrului legislativ european, obiectivele strategice ale guvernãrii în domeniul TIC sunt: ■ creşterea competitivitãţii economiei româneşti, prin încurajarea utilizãrii celor mai noi tehnologii informaţionale ■ consolidarea industriei de profil (TIC) ■ creşterea performanţei instituţionale a administraţiei publice, prin implementarea coerentã şi generalizatã de sisteme informatice integrate ■ creşterea confortului cetãţenilor. Astfel, România şi cetãţenii ei vor avea în 2008: ■ telecomunicaţii de calitate la un preţ accesibil; ■ acces la servicii în bandã largã; ■ investiţii în "Noua Economie" cu mai multe locuri de muncã bine plãtite; ■ facilitãţi extinse de informare, care oferã cetãţeanului posibilitãţi superioare de interacţiune şi integrare în societate; ■ o administraţie mai eficientã cu o vitezã de rãspuns mãritã la cererile cetãţenilor. Guvernul României va promova un set de mãsuri care vor permite îmbunãtãţirea indicatorilor IT&C, flexibilizarea structurilor administraţiei centrale şi locale pentru iniţierea, susţinerea şi derularea de proiecte TIC din partea IMMurilor, precum şi deschiderea unor programe de finanţare a proiectelor în colaborare cu instituţii interne şi internaţionale. Totodatã va fi promovat un proiect pentru informatizarea coerentã, eficientã şi în condiţii de interoperabilitate a administraţiei publice locale şi centrale. Pentru atingerea obiectivelor strategice, Guvernul României are urmãtoarele prioritãţi: - extinderea gradului de acces la servicii; acoperire naţionalã - instalarea, în localitãţile cu densitate scãzutã, a accesului la servicii, de centre de acces public care sã permitã acces în reţeaua publicã de telefonie (PSTN) şi la Internet - încurajarea operatorilor regionali alternativi în vederea dezvoltãrii buclei locale - dezvoltarea comunicaţiilor în bandã largã - dezvoltarea de "Oraşe digitale" - City Net bazatã pe reţeaua metropolitanã, formatã din: - serviciile municipalitãţii; - rezidenţi; - servicii comerciale; - optimizarea infrastructurii informaţionale naţionale - educaţie şi culturã pentru societatea informaţionalã - introducerea "alfabetizãrii digitale" încã din ciclul primar de studiu; - pregãtirea şi reţinerea specialiştilor, deficitul de resurse umane atât în zona "creatorilor", cât şi în zona universitarã fiind evident; - privatizarea participaţiunilor statului; - privatizarea totalã a ROMTELECOM, POST-TELECOM şi a Societãţii Naţionale de Radiocomunicaţii pânã în 2006; - privatizarea Poştei Române; - crearea unei singure autoritãţi autonome de reglementare şi control în sectorul TIC şi punerea ei sub control parlamentar.
CAP. 21 Politica privind susţinerea tinerei generaţii
În urmãtorii ani, Guvernul şi autoritãţile publice locale vor trebui sã facã un efort mai consistent pentru a-şi corela şi armoniza programele, prin aplicarea unor politici publice cu impact social şi educaţional în rândul tinerilor, pentru a facilita tranziţia acestora într-o societate aflatã într-o permanentã schimbare şi pentru realizarea unui echilibru între generaţii. În acest scop, Guvernul României va avea urmãtoarele obiective: ■ creşterea autonomiei tinerilor ■ implicarea tinerilor în viaţa publicã ■ educaţia şi formarea profesionalã continuã ■ eliminarea pânã cel mai târziu în 2007 a stagiului militar obligatoriu ■ prevenirea criminalitãţii în rândul tinerilor ■ susţinerea familiei tinere A. Autonomia tinerilor Guvernul României va sprijini creşterea gradului de autonomie a tinerilor, prin aplicarea urmãtoarelor mãsuri: a) dezvoltarea unui program viabil de construcţie a locuinţelor pentru tineri şi corelarea acestuia cu programele administraţiei publice locale privind dezvoltarea utilitãţilor publice şi infrastructurii pentru a aplica în mod efectiv dispoziţiile <>Legii nr. 15/2003 ; b) facilitarea integrãrii tinerilor pe piaţa forţei de muncã, prin facilitãţi suplimentare acordate angajatorilor şi corelarea specializãrilor din sistemul educaţional cu piaţa forţei de muncã; c) încurajarea tinerilor din mediul rural de a participa la viaţa economicã, prin: - aplicarea în cadrul programelor de dezvoltare ruralã şi agricolã a unui sistem de creditare pentru tinerii din mediul rural în scopul înfiinţãrii sau consolidãrii fermei familiale, ori pentru încurajarea asocierii tinerilor pentru constituirea de mari ferme, prin achiziţionare de teren, utilaje agricole şi animale; - aplicarea în cadrul programelor de dezvoltare ruralã a unui sistem de creditare pentru tinerii care vor sã înceapã sau sã-şi dezvolte afacerile în cadrul unei microîntreprinderi, întreprindere micã sau mijlocie care funcţioneazã în mediul rural. B. Implicarea tinerilor în viaţa publicã Deşi alcãtuiesc un grup social şi cultural dinamic, tinerii s-au îndepãrtat în ultimii ani de viaţa publicã, datoritã fragilitãţii statutului lor social şi discrepanţei care a apãrut între obiectivele de politicã publicã şi rezultatele aplicãrii acestora. De aceea, Guvernul României se va concentra asupra aplicãrii urmãtoarelor mãsuri: a) reorganizarea şi expansiunea centrelor de informare şi consultanţã pentru tineri în toate municipiile reşedinţã de judeţ, precum şi crearea unei reţele regionale şi naţionale a acestor centre, în parteneriat cu organizaţii neguvernamentale; b) reunirea organizaţiilor nonprofit la nivel de tineret într-un singur cadru, prin recunoaşterea constituirii ca entitate juridicã a Consiliului Tineretului din România. Consiliul Tineretului din România va fi principalul partener neguvernamental în raport cu autoritãţile şi instituţiile administraţiei publice centrale abilitate în domeniul politicii de tineret; c) stimularea serviciului de voluntariat în domeniul social, de învãţãmânt, precum şi în protecţia mediului şi recunoaşterea de Ministerul Educaţiei a activitãţilor voluntare ca perioadã de instruire nonformalã; d) stimularea vieţii asociative a tineretului, prin: - dezvoltarea de parteneriate între organizaţii de tineret şi autoritãţi locale, instituţii, structuri private; - elaborarea mecanismelor de eligibilitate a proiectelor destinate tineretului, cu finanţare de la bugetul de stat; - descentralizarea deciziei de finanţare din banii publici a proiectelor destinate tineretului la nivel judeţean; - stimularea asociativitãţii tinerilor şi a parteneriatului cu structurile de şi pentru tineret; depolitizarea fundaţiilor judeţene de tineret; - sprijinirea taberelor de tineret; susţinerea renovãrii şi construirea de noi locuri de cazare în tabere; e) promovarea mobilitãţii tinerilor în spaţiul internaţional prin: - extinderea gradului de participare la programele europene; participarea activã la proiectele ce se aplicã în cadrul programului "YOUTH" - încurajarea dezvoltãrii de parteneriate internaţionale între organizaţii neguvernamentale de tineret din România şi cele similare din alte ţãri, în special din spaţiul Uniunii Europene; f) elaborarea unui program pentru înfiinţarea bazelor sportive în mediul rural şi modernizarea celor existente, finanţat din bugetul de stat. C. Educaţia şi instruirea continuã În domeniul educaţional, Guvernul României va lua urmãtoarele mãsuri: a) stabilirea de parteneriate între universitãţi din România şi din strãinãtate, astfel încât un numãr cât mai mare de studenţi sã poatã avea acces la stagii de formare şi de studiu în strãinãtate, prin introducerea principiului "student cu cel puţin un an de studiu într-o altã universitate europeanã"; b) soluţionarea pe cale legalã a crizei cãminelor şi a cantinelor prin privatizarea serviciilor şi construcţia cãminelor în sistem de parteneriat public-privat; c) elaborarea cadrului legal privind munca studenţeascã; d) realizarea unei reforme în domeniul sistemului de burse, prin: - unificarea burselor de studiu cu cele sociale şi fixarea unui standard minim de cãtre universitate, în baza cãruia sã se acorde burse; - susţinerea burselor de merit pentru studenţii care obţin performanţe academice, în baza unui standard stabilit de universitate; - elaborarea unui sistem coerent şi accesibil de creditare a studenţilor: bursele private şi creditul pentru studii; e) dotarea fiecãrei şcoli sau liceu cu o salã de calculatoare conectatã la Internet şi introducerea obligativitãţii orei de informaticã în şcoli; f) susţinerea accesului tinerilor la primul lor calculator, respectiv programul care asigurã accesul avantajos al tinerilor la Internet. D. Eliminarea pânã cel mai târziu în 2007 a stagiului militar obligatoriu Cel mai târziu în 2007 se va elimina prin lege organicã efectuarea stagiului militar obligatoriu. E. Prevenirea criminalitãţii Pe fondul creşterii numãrului de tinerii implicaţi în savârşirea de infracţiuni, Guvernul României va aplica o strategie care sã urmãreascã cu prioritate: - protecţia şcolilor; - promovarea unui program privind reducerea abandonului şcolar, inclusiv prin acordarea alocaţiei de stat pentru copii la instituţia de învãţãmânt; - promovarea unor programe speciale pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri; - aplicarea unui plan naţional privind tinerii proveniţi din centre instituţionalizate care au împlinit 18 ani în scopul reinserţiei lor sociale, formãrii profesionale, încadrãrii într-o instituţie de învãţãmânt preuniversitar sau universitar; - aplicarea unui plan naţional pentru tinerii delincvenţi, în scopul reinserţiei lor sociale. F. Susţinerea familiei tinere a) Construirea de locuinţe destinate închirierii de cãtre familiile tinere b) Acordarea unui sprijin financiar în sumã de 200 de euro la constituirea familiei, la prima cãsãtorie a fiecãruia dintre soţi.
CAP. 22 Politica în domeniul culturii
Rolul ministerului şi al instituţiilor publice în domeniu este de a asigura condiţiile favorabile creaţiei culturale şi protejãrii patrimoniului cultural. Guvernul României va avea ca principal obiectiv îmbunãtãţirea constantã a cadrului legislativ, instituţional şi de finanţare a domeniului cultural. Politicile culturale vor fi orientate cãtre "societatea informaţionalã" şi vor fi armonizate cu celelalte politici publice. Guvernul: - va formula politici integrate privind formarea resurselor umane şi în domeniul culturii; - va pune în valoare potenţialul creaţiei culturale curente şi al patrimoniului cultural în ceea ce priveşte incluziunea socialã; - va favoriza formele noi de expresie şi practici culturale; - va continua procesul de descentralizare instituţionalã; - va încuraja parteneriatul public-privat şi parteneriatul central-local. Instituţiile publice de culturã îşi vor asuma şi rolul de "puncte de acces pentru serviciul comunitar universal". Principiile fundamentale privind relaţia dintre cetãţean şi domeniul cultural sunt: - respectarea şi promovarea drepturilor culturale fundamentale (acces la culturã şi participare la viaţa culturalã); - promovarea diversitãţii şi protejarea identitãţii culturale; - recunoaşterea contribuţiei culturii la coeziunea şi incluziunea socialã. Dezvoltarea durabilã a instituţiilor şi a activitãţilor culturale are urmãtoarele obiective prioritare pe termen mediu: - creşterea gradului de acces şi participare la culturã; - apropierea creaţiei culturale de comunitãţile locale prin descentralizarea instituţiilor şi a activitãţilor culturale; - promovarea creativitãţii şi a creaţiei artistice contemporane; - promovarea industriilor culturale; - susţinerea programelor naţionale, sectoriale, regionale şi locale; - asigurarea inscripţionãrii bilingve a materialelor de informare utilizate în instituţiile culturale din localitãţile unde o minoritate etnicã depãşeşte pragul de 20% din populaţie; - elaborarea cadrului legal care sã asigure accesul liber la fondurile arhivistice. Va fi creat cadrul legal care sã asigure accesul liber la fondurile arhivistice şi sã permitã retrocedarea la cerere, cãtre foştii proprietari, a registrelor de stare civilã, a fondurilor arhivistice comunitare ale cultelor şi ale organizaţiilor civile. Activitatea în domeniul culturii va fi structuratã pe urmãtoarele componente majore: ■ Reforma sistemului de finanţare a culturii ■ Descentralizarea decizionalã şi administrativã ■ Instituţionalizarea unui sistem de consultãri periodice şi de cooperare cu societatea civilã I. Reforma sistemului de finanţare a culturii Vom stimula competiţia în oferta de servicii şi bunuri culturale, cu scopul scãderii preţului acestora la un nivel acceptabil pentru întreaga piaţã, în paralel cu creşterea calitãţii lor. Estimãm cã mãsurile de relaxare fiscalã care vor fi aplicate de Guvern vor stimula, în mod nediscriminatoriu, şi ansamblul industriilor culturale. Va fi îmbunãtãţit cadrul legal pentru stimularea externalitãţilor pozitive în acest domeniu, adicã a accesului gratuit la servicii culturale, pe baza resurselor private atrase. În acest sens, va fi îmbunãtãţitã legislaţia privitoare la sponsorizare, pentru facilitarea atragerii resurselor alternative. Guvernul va atribui un rol esenţial organizaţiilor neguvernamentale cu activitate culturalã. Rolul acestora în sectorul cultural este de a oferi bunuri şi servicii culturale. Societatea civilã va fi încurajatã sã participe la procesul de formulare a politicilor publice. Introducerea progresivã a matching-ului în finanţare (termenul semnificã o modalitate de distribuire a resurselor publice bazatã pe multiplicarea cu un indice variabil a resurselor atrase din sectorul privat) va stimula instituţiile culturale sã se angajeze în parteneriate public-privat extinse şi productive. Managementul resurselor publice va fi realizat prin consolidarea unui sistem al fundaţiilor de utilitate publicã pentru finanţarea indirectã a organizaţiilor neguvernamentale, menit sã gestioneze în condiţii de eficienţã şi competitivitate repartizarea fondurilor bugetare. Parteneriatul central-local se va concentra pe formarea managerilor culturali şi facilitarea accesului instituţiilor locale la resurse şi reţele de cooperare. Externalizarea unor servicii din cadrul instituţiilor de culturã va ţine cont de raportul dintre cost, eficienţã şi calitate. În mãsura în care capitalul privat autohton, ca şi cel strãin, va fi interesat, Guvernul va trece la concesionarea sau privatizarea unor activitãţi cultural-artistice şi va stimula declanşarea şi desfãşurarea acestui proces de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, în coordonarea şi finanţarea cãrora funcţioneazã cele mai multe dintre instituţiile de culturã din România. Stimularea accesului la culturã şi a fenomenului cultural la nivelul comunitãţilor locale va fi susţinutã, dincolo de disponibilitãţile financiare angajate de autoritãţile publice locale, prin cofinanţare şi atragerea resurselor alternative, în special a celor private. Pentru mediul rural, vor fi promovate urmãtoarele mãsuri: - reabilitarea prin cofinanţare a cãminelor şi centrelor culturale; - încurajarea activitãţilor care valorificã resursele culturale locale; - stimularea instituţiilor culturale locale în sensul acoperirii nişei de consum cultural al comunitãţilor locale; - orientarea mesajului cultural pe segmentul tinerilor şi transmiterea acestuia prin infrastructura educaţionalã; - facilitarea contactelor internaţionale ale instituţiilor locale. Guvernul României va dezvolta un sistem de finanţare mixtã, care sã permitã finanţarea proiectelor culturale iniţiate la nivel local, atunci când autoritãţile locale nu au forţa economicã sã le susţinã integral, dar dovedesc interes pentru aceasta. Aceastã finanţare încrucişatã va funcţiona în paralel cu sistemul de finanţare din resursele publice ale comunitãţilor locale, precum şi cu sistemul de cofinanţare a unor proiecte culturale. Legislaţia din domeniul financiar, în general, şi din cel al sponsorizãrii, în special, va fi revizuitã pentru a permite instituţiilor şi organizaţiilor culturale sã stabileascã relaţii eficiente de parteneriat cu lumea afacerilor. O mãsurã specificã vizeazã iniţierea unui program de sprijinire financiarã pentru întreţinerea monumentelor şi a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privatã şi înscrise în patrimoniul cultural naţional. II. Descentralizarea decizionalã şi administrativã Unul dintre obiectivele prioritare ale programului de guvernare îl constituie continuarea şi consolidarea procesului de descentralizare politicã, administrativã şi fiscalã. Autoritatea centralã se va asigura cã existã suficientã voinţã pe plan local pentru susţinerea instituţiilor descentralizate. Autoritatea centralã va fi partener atât al autoritãţilor locale, cât şi al organizaţiilor private. Descentralizarea instituţiilor şi activitãţilor culturale va fi fundamentatã pe: - studii în legãturã cu interesul, disponibilitatea şi capacitãţile financiare şi manageriale în domeniu ale autoritãţilor publice locale şi ale comunitãţilor locale; - încurajarea autoritãţilor administraţiei publice locale şi a comunitãţilor locale pentru preluarea funcţionãrii unor instituţii de culturã şi activitãţi culturale descentralizate, prin facilitarea accesului decidenţilor locali la modele şi reţele internaţionale de administrare şi finanţare. Derularea procesului de descentralizare va avea în vedere disponibilitãţile umane şi financiare ale autoritãţilor şi comunitãţilor locale şi se va face în mod obligatoriu prin transferul corespunzãtor al resurselor financiare proporţional cu transferul de instituţii şi responsabilitãţi. Guvernul României va iniţia o reformã a instituţiilor publice de culturã de interes naţional, îndeosebi prin: - creşterea gradului de autonomie a acestor instituţii, cãrora Guvernul trebuie sã le aloce o subvenţie globalã fãrã a condiţiona, prin alocaţiile bugetare, domeniile şi prioritãţile de finanţare; - separarea managementului administrativ de cel cultural-artistic, promovarea specializãrii în managementul cultural; - îmbunãtãţirea contractului de management care sã cuprindã indicatori de performanţã de a cãror realizare sã depindã alocarea de resurse financiare publice. III. Instituţionalizarea unui sistem de consultãri periodice şi de cooperare cu societatea civilã Guvernul României va reduce substanţial implicarea directã a autoritãţii centrale în conducerea şi coordonarea unor instituţii de culturã şi activitãţi cultural-artistice. Vor fi iniţiate şi instituţionalizate consultãri periodice, consultãri cu societatea civilã şi cu toate pãrţile interesate, în scopul participãrii acestora la formularea şi evaluarea strategiei şi politicilor publice în domeniul culturii. Societatea civilã va fi asociatã la: - elaborarea de strategii şi politici publice; - elaborarea cadrului legislativ şi instituţional, precum şi a mecanismelor economico-financiare necesare; - iniţierea şi coordonarea unor programe naţionale sau sectoriale în domenii prioritare pentru interesul cultural naţional sau al comunitãţilor locale, precum şi pentru promovarea culturii şi imaginii României în lume; - cofinanţarea unor activitãţi şi proiecte cultural-artistice în parteneriat cu autoritãţile administraţiei publice locale şi sectorul privat. IV. Organizarea de sine stãtãtoare a Secretariatului de Stat pentru Culte Secretariatul de Stat pentru Culte se reorganizeazã şi va funcţiona în subordinea directã a Guvernului.
CAP. 23 Politica în domeniul cultelor
În modelul sãu social şi comunitar, guvernarea acordã Bisericii un rol deosebit. În aspiraţia sa de a lega tradiţia naţionalã şi creştinã cu modelul european de dezvoltare capitalistã şi modernizare instituţionalã, Guvernul are în vedere, pe de o parte, morala creştinã, ca miez al conduitei morale, iar pe de altã parte, rolul social al Bisericii. Guvernul României susţine libertatea de exprimare religioasã. Nimeni nu trebuie persecutat în vreun fel din cauza credinţei sale. Guvernul crede în utilitatea unei mişcãri ecumenice creştine neideologizate şi crede în necesitatea dialogului dintre religii, fie ele creştine sau necreştine. Ca garant al drepturilor fundamentale ale omului, între care la loc de frunte este cel al libertãţii religioase, statul trebuie sã sprijine bisericile în îndeplinirea menirii lor, ceea ce presupune un sprijin constant pe care instituţiile statului trebuie sã îl acorde acestora, fãrã discriminãri. Statul nu trebuie sã manifeste tendinţe de secularizare programaticã. În acest sens, Guvernul României va susţine restabilirea drepturilor patrimoniale ale cultelor religioase. Sprijinirea parohiilor sãrace, salarizarea preoţilor, sprijinirea revendicãrilor patrimoniale ale Bisericii şi conservarea patrimoniului religios sunt obiective pe care statul trebuie sã şi le asume. În ceea ce priveşte rãspândirea bisericilor pe teritoriul românesc, administraţia centralã şi localã trebuie sã sprijine construirea de noi biserici. Fãrã a se implica în treburile statului, Biserica constituie un pilon al solidaritãţii naţionale. Acţiunea socialã a Bisericii trebuie sã sporeascã în România. Principiile fundamentale pe care se vor întemeia şi dezvolta acţiunile Guvernului României în domeniul politicilor faţã de cultele religioase vor avea în vedere urmãtoarele aspecte majore: - aplicarea principiilor şi legislaţiei internaţionale privind respectarea drepturilor şi libertãţilor religioase pentru toţi cetãţenii României, indiferent de etnia sau confesiunea acestora; - adoptarea legislaţiei privind dezvoltarea vieţii religioase în ţara noastrã; - formularea politicii în domeniul vieţii confesionale româneşti, avându-se în vedere 4 mari coordonate: - relaţia stat-culte sau asociaţii religioase; - relaţia dintre culte; - relaţia dintre culte, asociaţii religioase şi indivizi; - relaţia dintre culte, asociaţii religioase şi viaţa socialã. În politica sa, Guvernul României va sprijini demersurile unitãţilor parohiale, protopopeşti, monahale, eparhiale şi a celorlalte unitãţi de cult pentru realizarea unor obiective care contribuie la dezvoltarea vieţii cultural-spirituale în ţara noastrã. Acestea ar întãri şi determina creşterea rolului Bisericii în societate şi împlinirea unor obiective majore cum sunt: ■ susţinerea Bisericii în derularea unor programe sociale, educaţionale, caritabile, de orientare socio-profesionalã şi formare continuã, în cooperare cu autoritãţile publice ■ dezvoltarea educaţiei religioase în şcoli ■ sprijinirea unor activitãţi de reconstrucţie şi de restaurare a spaţiului eclezial ■ încurajarea construirii şi finalizãrii unor noi lãcaşuri de cult ■ perfecţionarea legislaţiei privitoare la salarizarea integralã, de la bugetul de stat, a clerului şi a unor categorii de personal al Bisericii ■ încheierea retrocedãrii imobilelor cultelor religioase şi extinderea ariei de aplicare a <>Legii nr. 501/2002 şi pentru terenurile intravilane şi construcţii demolate ■ adoptarea normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 66/2004 privind restituirea imobilelor care au aparţinut comunitãţilor minoritãţilor naţionale şi finalizarea acestui proces de retrocedare ■ sporirea, inclusiv prin pârghii bugetare, a rolului social al Bisericii. În ce priveşte susţinerea cultelor religioase, Guvernul României va avea în vedere promovarea urmãtoarelor mãsuri: - susţinerea finalizãrii integrale a împroprietãririi centrelor eparhiale, protopopiatelor, parohiilor rurale, mãnãstirilor şi schiturilor, unitãţilor de cult îndreptãţite, cu suprafeţe de teren arabil sau silvic, viticole sau pomicole, de pãşune sau lacustre, dupã cât este cazul, aplicând legile în vigoare, din fondul de rezervã al primãriilor, din fondul fostelor IAS-uri, din cel al ocolurilor silvice şi din alte disponibilitãţi patrimoniale; - încurajarea continuã a dezvoltãrii şi obligativitãţii învãţãmântului religios, predat de persoane calificate, în cadrul şcolilor publice, la clasele primare, gimnaziale şi liceale, necesar pentru educaţia sãnãtoasã a tineretului şi, implicit, pentru asanarea moralã a societãţii româneşti; - sprijinirea unor activitãţi de reconstrucţie şi de restaurare a spaţiului eclezial (prin realizarea de programe cu finanţare internã şi externã); - urmãrirea şi susţinerea fermã a construirii Catedralei Patriarhale a Mântuirii Neamului în Capitalã; - susţinerea perfecţionãrii legislaţiei privitoare la salarizarea integralã a clerului şi a unor categorii de personal al Bisericii de la bugetul de stat; - monitorizarea inventarierii şi retrocedãrii patrimoniului religios mobil şi imobil (în funcţie de criteriile specifice vieţii religioase, de necesitãţile şi de posibilitãţile actuale ale Bisericii şi implicit ale societãţii româneşti); - susţinerea implicãrii Bisericii, la nivel parohial, eparhial, unitate de cult, în derularea unor programe social-economice, educaţionale, caritabile, de orientare socioprofesionalã şi formare continuã, aici avându-se în vedere proiecte cum ar fi: - proiectul "Grãdina Maicii Domnului sau Ecologizarea României" - susţinerea prin unitãţile de cult a unor acţiuni de refacere a echilibrului mediului natural; - proiectul "Casa Bunului Pãstor" - înfiinţarea şi dezvoltarea unei instituţii social-caritabile care sã cuprindã cabinete juridice, medicale etc.; - proiectul "Turismul cultural-religios din România imaginea unei Europe Creştine" - sprijinirea fiinţãrii unui tip de turism cultural-religios, specializat, îmbinat, unde este cazul, cu cel agrorural (în special din zona submontanã şi montanã).
CAP. 24 Politica în domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni
I. Cadrul instituţional Guvernul României are datoria a acţiona pentru sprijinirea dezvoltãrii şi exprimarea identitãţii culturale a românilor din afara graniţelor României. Cadrul instituţional de acţiune este reprezentat de legislaţia europeanã (Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, Convenţia-cadru pentru protecţia minoritãţilor naţionale şi culturale, documentele Consiliului Europei), tratatele politice bilaterale încheiate de România, precum şi legislaţia internã a statelor în care trãiesc comunitãţile româneşti. Strategia Guvernului României de dezvoltare a identitãţii culturale a românilor de pretutindeni are la bazã: - dialogul permanent cu comunitãţile româneşti şi cu autoritãţile statelor în care existã acestea; - acordul deplin cu Constituţia şi legile României, precum şi cu legislaţia internaţionalã; - aplicarea, în relaţiile cu statele în care trãiesc etnici români, a unor norme europene privind dezvoltarea identitãţii culturale similare cu cele pe care România le promoveazã în tratamentul minoritãţilor naţionale de pe teritoriul sãu. Guvernul României va acţiona în cooperare cu celelalte instituţii publice cu atribuţii în domeniul sprijinirii românilor din afara graniţelor, cu reprezentanţii cultelor şi ai organizaţiilor societãţii civile. II. Direcţii de acţiune - includerea aspectelor legate de pãstrarea şi dezvoltarea identitãţii culturale a etnicilor români pe agenda dialogului Guvernului României cu statele vecine şi organismele internaţionale; - alocarea de fonduri pentru înfiinţarea, susţinerea şcolilor, instituţiilor de cult, instituţiilor culturale şi pentru burse de studiu, de care pot beneficia membrii comunitãţilor româneşti de pretutindeni, o atenţie deosebitã acordându-se etnicilor români din statele vecine; - vor fi identificate şi susţinute centrele universitare şi de cercetare din Occident care au potenţialul de a face cunoscutã cultura româneascã în strãinãtate; - Guvernul va stimula identificarea şi cercetarea contribuţiilor personalitãţilor şi comunitãţilor româneşti de pretutindeni de-a lungul întregii istorii şi va asigura circulaţia acestor valori în întreg mediul românesc; - o atenţie specialã se va acorda cultivãrii limbii române vorbite în afara graniţelor României prin sprijinirea editãrii şi circulaţiei cãrţilor, ziarelor, revistelor sau producţiilor audiovizuale; - va fi încurajatã difuzarea în România a presei scrise şi audiovizuale din comunitãţile româneşti de peste hotare, pentru asigurarea unei bune cunoaşteri a preocupãrilor conaţionalilor noştri; - va fi sprijinitã difuzarea informaţiilor despre comunitãţile româneşti din vecinãtate în rândul comunitãţilor româneşti din emigraţie şi ale originarilor din România, astfel încât aceştia sã poatã veni în ajutorul etnicilor români din ţãrile vecine, aflaţi în dificultate; - o atenţie deosebitã va fi dedicatã relaţiilor cu Republica Moldova.
CAP. 25 Politica în domeniul relaţiilor interetnice
Guvernul României se va implica pentru asigurarea dreptului de a-şi pãstra şi dezvolta liber exprimarea identitãţii etnice pentru toţi cetãţenii aparţinând minoritãţilor naţionale, astfel încât sã se poatã manifesta pe deplin în sfera culturii, limbii, religiei, educaţiei, vieţii publice, în conformitate cu angajamentele României în procesul de integrare în Uniunea Europeanã, precum şi cu documentele europene şi internaţionale în materie. Va fi stimulat efortul comun şi dialogul cu minoritãţile naţionale în vederea îmbunãtãţirii actului decizional şi afirmãrii identitãţii etnice. Principiul de bazã în relaţiile interetnice trebuie sã fie egalitatea deplinã de drepturi şi şanse egale de afirmare a identitãţii. Politica faţã de minoritãţi va avea drept obiective de principiu: ■ pãstrarea, afirmarea şi dezvoltarea identitãţii etnice, culturale, religioase şi lingvistice prin politici afirmative; ■ combaterea discriminãrii şi promovarea toleranţei; ■ aducerea la suprafaţã a valorilor diversitãţii culturale; ■ încurajarea dialogului interetnic; ■ eliminarea oricãrei forme de extremism, şovinism, antisemitism; ■ îmbunãtãţirea situaţiei romilor şi continuarea politicilor de reducere a decalajelor dintre populaţia romã şi societate în ansamblu. Pe plan legislativ se vor iniţia urmãtoarele acte normative: - legea privind statutul minoritãţilor naţionale din România, precum şi cadrul juridic corespunzãtor privind organizarea şi funcţionarea sistemului instituţional al minoritãţilor naţionale, conform art. 73 alin. (3) lit. r) din Constituţia României, asigurându-se atribuţiile necesare reprezentanţilor minoritãţilor naţionale în înfiinţarea şi conducerea instituţiilor culturale şi educaţionale în limba maternã, în vederea creãrii cadrului legal şi instituţional al autonomiei culturale; - legea privind ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. De asemenea, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, se vor realiza urmãtoarele: - crearea cadrului legal privind utilizarea limbii materne în structurile deconcentrate ale statului. În ceea ce priveşte aspectele instituţionale: - se va înfiinţa Institutul pentru studierea problemelor minoritãţilor naţionale, având secţii speciale pentru problemele comunitãţilor maghiare şi rome. Pentru continuarea şi consolidarea protecţiei sectoriale a drepturilor minoritãţilor naţionale, în acord cu cerinţele integrãrii României în Uniunea Europeanã, se au în vedere urmãtoarele direcţii de acţiune: - lãrgirea cadrului existent al învãţãmântului în limba maternã pe specialitãţi şi niveluri de instruire - primar, profesional, gimnazial, universitar; - consolidarea cadrului instituţional necesar reprezentãrii proporţionale şi consultãrii politice a minoritãţilor la nivel legislativ şi executiv, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local; - finanţarea unor programe de dezvoltare culturalã şi interculturalã specifice, atât la nivel comunitar, cât şi la nivel naţional; - asigurarea unor programe în limba maternã la radio şi televiziune pentru toate minoritãţile naţionale, în special pentru comunitatea maghiarã, astfel încât sã se asigure satisfacerea nevoilor culturale şi de comunicare în limba maternã la nivel naţional; în acest sens vor fi extinse emisiunile studiourilor publice de radio şi televiziune finanţate din buget pentru ca acestea sã emitã în limba maghiarã pe tot parcursul zilei; - asigurarea condiţiilor pentru conservarea şi dezvoltarea patrimoniului confesional, în contextul respectului pentru principiile libertãţii de conştiinţã şi al pluralismului religios. Pentru a se realiza eficient aceste obiective, este necesarã orientarea resurselor financiare spre proiecte viabile. În acest sens se vor avea în vedere: - promovarea valorilor ce decurg din diversitatea etnicã şi culturalã la nivel naţional şi local prin finanţarea unor activitãţi pe bazã de proiecte; - orientarea resurselor financiare publice cãtre finanţarea unor activitãţi specifice pe bazã de proiecte; - promovarea diversitãţii culturale în scopul eliminãrii prejudecãţilor şi recunoaşterea valorilor comune; - sprijinirea şi încurajarea programelor regionale, a accesului la fonduri de dezvoltare comunitare, în vederea realizãrii unei dezvoltãri durabile în zone tradiţionale. Problematica legatã de comunitatea romilor reprezintã un domeniu aparte, care necesitã atât eforturi pe plan intern, cât şi corelarea cu eforturile europene de eliminare a decalajelor în societate. Considerãm necesare aplicarea mult mai eficientã a strategiei naţionale şi reorientarea acestei strategii spre programe specifice, menite sã asigure îmbunãtãţirea substanţialã a situaţiei romilor prin: - consolidarea structurilor de implementare a strategiei naţionale pentru romi la nivel local; - realizarea unui parteneriat viabil între structurile administraţiei publice şi comunitãţile de romi; - rezolvarea problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor şi locuinţelor deţinute de romi şi implementarea unor programe de reabilitare a locuinţelor din zonele locuite de romi prin asigurarea energiei electrice, a apei potabile, a canalizãrii, a gazului metan, a salubritãţii; - eficientizarea mãsurilor ce vizeazã aspecte sectoriale (accesul pe piaţa muncii, promovarea de activitãţi generatoare de venit, accesul la servicii medicale, reducerea abandonului şcolar, promovarea valorilor artistice, crearea unor programe de educaţie civicã, prevenirea infracţionalitãţii).
CAP. 26 Politica în domeniul justiţiei
În raport cu disfuncţiile structurale ale justiţiei, intervenţia guvernamentalã va fi structuratã pe 3 obiective fundamentale: ■ garantarea unei independenţe efective a puterii judecãtoreşti; ■ garantarea accesului cetãţeanului la justiţie, prin îmbunãtãţirea funcţionãrii sistemului judiciar ca serviciu public; ■ dezvoltarea cadrului instituţional. Guvernul României, prin Ministerul Justiţiei, va prezenta şi va lansa aplicarea strategiei actualizate de reformã a sistemului judiciar pânã cel mai târziu în luna martie 2005. Garantarea independenţei efective a puterii judecãtoreşti Guvernul va aplica urmãtoarele mãsuri: - consolidarea rolului de garant al puterii judecãtoreşti a CSM prin: - reglementarea CSM ca organ cu activitate permanentã; - atribuirea cãtre CSM a calitãţii de ordonator principal de credite pentru puterea judecãtoreascã (instanţe judecãtoreşti); - stabilirea, prin lege, a unui mandat de 6 ani pentru secretarul general al CSM, care sã asigure continuitatea şi un echilibru în raporturile cu ministrul justiţiei, în condiţiile în care mandatul preşedintelui CSM nu asigurã o asemenea contrapondere; - introducerea obligativitãţii suspendãrii membrilor CSM, pe durata exercitãrii mandatului, din eventualele funcţii de conducere deţinute în cadrul instanţelor şi parchetelor; - instituirea obligaţiei CSM de a da anual publicitãţii şi supune dezbaterii Parlamentului Raportul privind starea justiţiei, cuprinzând datele concrete privind funcţionarea completã a sistemului în anul de referinţã: activitatea puterii judecãtoreşti şi a Ministerului Public, inclusiv a Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA). Dezbaterea raportului în Parlament va fi centratã pe mãsurile necesare pentru întãrirea independenţei şi creşterea eficienţei, celeritãţii şi calitãţii actului de justiţie, precum şi pe mãsurile pe care CSM înţelege sã le aplice pentru a-şi îndeplini misiunea de garant al independenţei şi eficienţei sistemului judiciar în ansamblul sãu, inclusiv prin sancţiunile pe care le aplicã; - clarificarea statutului procurorilor şi a rolului Ministerului Public, a conţinutului juridic al stabilitãţii procurorilor şi al subordonãrii ierarhice a acestora. Aceste principii vor sta la baza unei legi speciale privind statutul procurorilor şi al Ministerului Public; - reducerea la minimul necesar a participãrii procurorului în litigiile civile; participarea procurorului la şedinţele de judecatã se va întemeia pe principiul egalitãţii de statut ("acuzarea" trebuie sã fie pe picior de strictã egalitate cu "apãrarea"); - adoptarea mãsurilor de asigurare a integritãţii profesionale a magistraţilor şi combaterea actelor de corupţie care afecteazã actul de justiţie. Îmbunãtãţirea continuã a stãrii materiale a magistraţilor şi a personalului auxiliar; - revizuirea dispoziţiilor Constituţiei României în sensul transformãrii autoritãţii judecãtoreşti în putere judecãtoreascã; definirea acesteia ca fiind compusã exclusiv din instanţele judecãtoreşti, sub conducerea CSM, ca organ colegial; - eliminarea dreptului de vot al ministrului justiţiei în cadrul CSM; stabilirea la 6 ani a mandatului preşedintelui CSM; interzicerea realegerii membrilor CSM în aceastã calitate; suspendarea acestora, pe timpul exercitãrii mandatului, din funcţiile de judecãtori şi, pe cale de consecinţã, din cele de conducere eventual deţinute. Garantarea accesului la justiţie Guvernul este obligat sã monitorizeze şi sã evalueze accesul cetãţeanului la justiţie şi sã adopte politici adecvate care sã conducã la îmbunãtãţirea funcţionãrii sistemului judiciar şi sporirea încrederii cetãţeanului în actul de justiţie. În acest scop, Guvernul României va adopta în urmãtorii ani, urmãtoarele mãsuri: - reforma unitarã a codurilor de procedurã şi a celorlalte acte normative relevante în vederea simplificãrii procedurilor judiciare şi a celor administrative prealabile, pentru asigurarea celeritãţii soluţionãrii litigiilor; - reforma sistemului de asistenţã juridicã obligatorie în vederea asigurãrii caracterului efectiv şi eficient al dreptului la apãrare printr-o remunerare corespunzãtoare a asistenţei din oficiu, precum şi suportarea de la bugetul statului (din veniturile sistemului judiciar) a tuturor cheltuielilor ocazionate de realizarea acestui serviciu public; extinderea accesului persoanelor cu venituri reduse la actul de justiţie; - abrogarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, act normativ neconstituţional, care face practic imposibilã recuperarea de cãtre cetãţeni şi de cãtre persoanele juridice de drept privat (comercianţi, organizaţii neguvernamentale etc.) a creanţelor pe care le au împotriva statului şi a instituţiilor publice; - perfecţionarea mecanismului procedural penal, introdus prin modificarea Codului de procedurã penalã, potrivit cãruia mãsurile procesual penale care aduc atingere drepturilor omului au fost date în competenţa magistraţilor judecãtori; - conceperea, aplicarea şi încurajarea utilizãrii procedurilor prejudiciare şi alternative de soluţionare a litigiilor - medierea, concilierea, arbitrajul, concordatul preventiv; - generalizarea unui sistem adecvat de distribuire imparţialã a cauzelor în şedinţele de judecatã şi în vederea efectuãrii urmãririi penale (pe baza criteriului alfabetic sau al altor criterii, al cãror caracter aleatoriu poate fi verificat şi nu poate fi pus la îndoialã); - adaptarea structurii instanţelor în funcţie de specificul cauzelor. Crearea de secţii specializate - pentru minori, de dreptul familiei etc. Crearea unor instanţe separate - tribunale, judecãtorii - nu se justificã din punctul de vedere al numãrului cauzelor în diferite zone, este birocraticã şi costisitoare din punct de vedere economic; - reanalizarea şi recorelarea numãrului de instanţe şi parchete, precum şi a numãrului de magistraţi, cu sarcinile reale ale sistemului judiciar; - perfecţionarea competenţelor privind organizarea şi funcţionarea sistemelor de executare a pedepselor în regim privativ de libertate şi în regim de libertate; îmbunãtãţirea funcţionãrii acestor sisteme, inclusiv a serviciilor de probaţiune (create în perioada 1997-2000) prin sporirea resurselor financiare şi umane alocate, prin formarea acestora din urmã şi prin extinderea şi modernizarea programelor educative privind subiecţii executãrii; - informatizarea justiţiei - prin înzestrarea completã a serviciilor publice ale tuturor instanţelor şi parchetelor, precum şi a fiecãrui magistrat, cu computere. Reţeaua informaticã naţionalã a justiţiei este menitã sã asigure, pe de o parte, accesul justiţiabililor, al avocaţilor şi al altor persoane interesate la evidenţa activitãţii judiciare şi pe de altã parte, accesul direct al magistraţilor la sursele de informare privind legislaţia, doctrina şi jurisprudenţa relevantã. Dezvoltarea cadrului instituţional Guvernul României va depune toate diligenţele necesare pentru dezvoltarea cadrului instituţional, cu scopul de a conferi suport atât pentru asigurarea independenţei puterii judecãtoreşti, cât şi a accesului cetãţenilor la justiţie. În acest scop, Guvernul României va adopta urmãtoarele politici: - restrângerea treptatã a competenţelor Ministerului Justiţiei corespunzãtor creşterii competenţelor CSM. Stabilirea principiilor care vor guverna raporturile cu CSM; - elaborarea - în cooperare cu CSM şi cu reprezentanţii organizaţiilor profesionale, inclusiv cu cei ai profesiei de avocat - a legislaţiei privind sistemul judiciar şi urmãrirea aplicãrii acesteia; - definitivarea şi adoptarea legislaţiei care trebuie sã asigure implementarea acquisului comunitar: Codul civil; Codul de procedurã civilã; Codul de procedurã penalã; - reglementarea exercitãrii competenţelor de consilier juridic al Guvernului; creşterea eficienţei şi profesionalismului acestei activitãţi, în special atribuirea competenţelor de verificare a fundamentãrii proiectelor; verificarea urgenţei proiectelor de ordonanţe de urgenţã şi a propunerilor de ordonanţe pentru legile de abilitare; verificarea compatibilitãţii cu acquisul comunitar; - clarificarea statutului PNA în scopul asigurãrii independenţei efective a acestuia; - desfiinţarea instanţelor şi parchetelor militare, cu trecerea magistraţilor, personalului auxiliar şi competenţelor acestora în cadrul instanţelor şi parchetelor civile; - integrarea strictã şi completã a poliţiei judiciare în subordinea Ministerului Public şi sub autoritatea Ministerului Justiţiei, cu asigurarea statutului şi resurselor bugetare corespunzãtoare; - clarificarea raporturilor parchet - poliţie judiciarã, prin trecerea integralã şi efectivã a poliţiei judiciare în structura Ministerului Public, sub autoritatea Ministerului Justiţiei, şi eliminarea dualismului dintre poliţia economicã şi Garda Financiarã, prin absorbirea celei dintâi de cãtre cea din urmã, precum şi clarificarea raporturilor dintre Garda Financiarã şi Ministerul Public; - susţinerea reformei şi modernizãrii regulilor de organizare şi funcţionare a instanţelor şi parchetelor; - asigurarea resurselor financiare necesare - prin bugetul CSM - pentru buna funcţionare a Institutului Naţional al Magistraturii şi a Şcolii Naţionale de Grefieri, în scopul îndeplinirii complete a funcţiei lor de formare iniţialã şi continuã a magistraţilor şi a personalului auxiliar; - restructurarea destinaţiei şi utilizãrii veniturilor publice generate de sistemul judiciar şi de taxele notariale şi redirecţionarea lor în favoarea acoperirii nevoilor acestuia prin modificarea legilor speciale şi redactarea corespunzãtoare a legilor bugetare anuale; elaborarea unei perspective bugetare multianuale privind reforma şi reaşezarea sistemului judiciar; - reforma activitãţii de statisticã judiciarã prin unificarea la nivel central şi la nivelul instanţelor şi parchetelor, precum şi la nivelul poliţiei şi al altor autoritãţi de urmãrire a aplicãrii legii; statistica judiciarã va constitui o bazã pentru formularea politicilor legislative şi judiciare; - încurajarea constituirii şi funcţionãrii organizaţiilor profesionale ale magistraţilor şi ale personalului auxiliar. Asigurarea cooperãrii dintre CSM, Ministerul Justiţiei şi aceste organizaţii; - reglementarea statutului serviciului de informaţii al Ministerului Justiţiei prin lege şi punerea sa efectivã sub control parlamentar; - concesionarea activitãţilor registrului comerţului şi Cãrţii funciare cãtre sisteme profesionale de tip liberal, care sã funcţioneze autonom, sub autoritatea Ministerului Justiţiei; - preluarea, de la Ministerul de Externe, a competenţelor de reprezentare a statului în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi pregãtirea exercitãrii competenţelor de reprezentare a statului în faţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg.
CAP. 27 Politica de securitate naţionalã
I. Apãrare naţionalã O datã cu admiterea României ca stat membru cu drepturi depline în NATO, politica de apãrare naţionalã dobândeşte un caracter proactiv mai pronunţat. Pe cale de consecinţã, responsabilitãţile României nu se mai limiteazã la politici care asigurã apãrarea teritorului naţional ori la diplomaţia preventivã, dar şi la politici care promoveazã ofensiv interesele României şi care sprijinã stabilitatea globalã în orice regiune în care NATO are misiuni. Pentru acest prim deceniu al secolului al XXI-lea obiectivele politicii de apãrare a României sunt: ■ consolidarea statutului României ca stat membru NATO, integrarea în UE şi dezvoltarea unui profil strategic adecvat în cadrul acestor organizaţii; ■ continuarea reformei organismului militar pentru dezvoltarea unei capacitãţi de apãrare credibile, moderne şi eficiente; ■ întãrirea controlului civil şi democratic asupra armatei şi perfecţionarea mecanismelor de realizare a acestuia, în conformitate cu principiile şi valorile democraţiei constituţionale; ■ consolidarea statutului României de contributor la securitatea regionalã şi globalã În concordanţã cu poziţia geostrategicã a României în spaţiul sud-est european - ţarã de frontierã a NATO şi a Uniunii Europene - politica de apãrare naţionalã va avea ca obiectiv apãrarea şi promovarea intereselor vitale ale României, precum şi participarea activã a ţãrii noastre la asigurarea securitãţii zonelor de interes NATO, UE şi SUA. În acest sens, Guvernul României va avea în vedere realizarea urmãtoarelor ţinte: ■ dezvoltarea capacitãţii instituţionale şi combative a structurilor militare; ■ înzestrarea armatei cu logisticã în raport cu misiunile de securitate şi apãrare colectivã; ■ participarea la politica europeanã de securitate şi apãrare; ■ participarea la realizarea obiectivelor Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est, menţinerea stabilitãţii în zona caucazo-caspicã a Mãrii Negre şi a Balcanilor; ■ lupta împotriva terorismului; ■ continuarea programelor de reconversie şi de perfecţionare a managementului resurselor umane; ■ desfiinţarea stagiului militar obligatoriu şi revizuirea structurii de forţe a armatei; ■ dezvoltarea relaţiilor civili-militari. Continuarea procesului de reformã a armatei depinde de resursele financiare ale ţãrii, de capacitatea instituţionalã a Ministerului Apãrãrii Naţionale de a implementa politici, precum şi de corelaţia acestor politici cu mãsurile de reformã economicã şi capacitatea instituţionalã a altor ministere şi agenţii de a-şi îndeplini la timp funcţiile cu care au fost învestite. Având în vedere aceste cerinţe de ordin instituţional, cheltuielile militare anuale vor avea o pondere de 2,38% în produsul intern brut, nivel ce va fi menţinut în intervalul 2005-2008. Aplicarea politicii naţionale de apãrare se va face respectând urmãtoarele condiţii: - consolidarea controlului democratic civil asupra Armatei şi pe cale de consecinţã, respectarea deciziilor adoptate de structurile politice ale ţãrii: Preşedinţia, Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii, Parlamentul, Guvernul, precum şi colaborarea cu societatea civilã; - participarea activã la elaborarea şi adoptarea deciziilor strategice în cadrul NATO şi îndeplinirea angajamentelor asumate în calitate de aliat. Astfel, România trebuie sã îşi dezvolte propriul sãu profil strategic în condiţiile unei stabilitãţi politice interne şi ale unei dezvoltãri economice reale, sã participe la efortul de apãrare colectivã în cadrul NATO şi la construcţia dimensiunii militare a UE, precum şi la întreaga gamã de misiuni pentru îndeplinirea angajamentelor de cooperare şi parteneriat asumate pe plan internaţional. A. Dezvoltarea capacitãţii instituţionale În domeniul dezvoltãrii capacitãţii instituţionale se vor adopta urmãtoarele politici: - dezvoltarea capacitãţii operaţionale a elementelor componente ale sistemului naţional de apãrare: forţe armate, servicii de informaţii, ministere, care trebuie sã fie apte sã ofere opţiuni, soluţii fundamentale de acţiune pentru noile provocãri la adresa securitãţii şi apãrãrii naţionale; - îmbunãtãţirea managementului resurselor umane - formare profesionalã şi formare profesionalã continuã prin implementarea de programe care au drept scop creşterea gradului de profesionalizare a personalului armatei. Concomitent se va acorda atenţie creşterii calitãţii învãţãmântului militar (sistemului educaţional militar instituţionalizat), precum şi extinderii cooperãrii cu învãţãmântul militar din state membre NATO şi cu ţãri partenere şi nemembre NATO, cum sunt Japonia, China. De asemenea, în cadrul programului privind managementul resursei umane în Armata României vor fi incluse mãsuri ce privesc reabilitarea carierei militare; - modernizarea structuralã a sistemelor de instruire; - continuarea armonizãrii cadrului legislativ naţional din domeniul apãrãrii cu cel existent în ţãrile membre NATO; - asigurarea interoperabilitãţii cu forţele Alianţei Nord-Atlantice; - optimizarea capacitãţii de apãrare, prin îndeplinirea tuturor obiectivelor de reformã structuralã a forţelor armate şi a serviciilor de informaţii, conform standardelor NATO şi UE; - dezvoltarea unui sistem de management al crizelor; - finalizarea procesului de redimensionare negativã a structurilor de conducere şi a corpului de comandã în concordanţã cu cerinţele NATO şi natura noilor misiuni ale armatei; - elaborarea şi aplicarea mecanismelor de monitorizare şi evaluare permanentã a politicilor din domeniul apãrãrii; - îmbunãtãţirea planificãrii situaţiilor de urgenţã civilã şi asigurarea interoperabilitãţii între armatã, forţele civile şi ale Ministerului de Interne care asigurã protecţia civilã şi serviciul de urgenţã, conform procedurilor fixate în cadrul Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţã; - susţinerea fundaţiilor şi instituţiilor de cercetare şi studii în domeniul securitãţii şi strategiei militare pentru a evalua şi monitoriza politicile de securitate, precum şi pentru a promova noi politici în domeniu, ori în managementul cunoaşterii şi informaţiei; - continuarea procesului de unificare a planificãrii apãrãrii cu bugetarea. În acest cadru, Armata României îşi va putea asuma responsabilitãţi sporite, în acord cu statutul de membru al Alianţei, precum şi cu evoluţiile din mediul de securitate pentru apãrarea intereselor naţionale şi colective, pentru integrarea în UE, pentru participarea la lupta împotriva terorismului internaţional, pentru consolidarea încrederii şi cooperãrii în plan regional şi în Europa. B. Înzestrare şi logisticã B.1. Înzestrarea armatei Înzestrarea armatei, dezvoltarea cercetãrii ştiinţifice româneşti şi achiziţia licenţelor de fabricaţie pentru armament modern vor fi prioritãţi în politica de apãrare a României în urmãtorii ani în raport cu necesitatea optimizãrii capacitãţii de securitate şi apãrare. În acest sens, Guvernul României va urmãri: - sincronizarea permanentã a politicii de înzestrare cu planificarea apãrãrii; - dezvoltarea sistemului de management al resurselor pentru evaluarea şi fixarea fondurilor finanţate în comun (cheltuielile de echipament cât şi cheltuielile pentru utilizarea efectivelor militare şi civile cerute pentru realizarea oricãrei misiuni în cadrul NATO); - planificarea investiţiilor în domeniul înzestrãrii în conformitate cu misiunile fixate Armatei Române în cadrul NATO şi cu nevoile de securitate internã, în funcţie de forţa angajatã pentru NATO şi UE. Planificarea se va face conform sistemului de planificare, programare, bugetare şi evaluare (SPPBE). Se va urmãri o creştere a cheltuielilor de capital pentru înzestrare în structura bugetului apãrãrii în raport cu cheltuielile pentru operare-mentenanţã, personal şi infrastructurã; - îmbunãtãţirea sistemului de planificare a înzestrãrii (SIMAPA - Sistemul Integrat de Management al Achiziţiilor pentru Apãrare) în concordanţã cu misiunile ce îi sunt fixate României în cadrul NATO, precum şi cu nevoile de securitate şi apãrare internã. În acest sens, în baza unei evaluãri prealabile pe costuri, se va urmãri înzestrarea acelor arme care contribuie la asigurarea securitãţii naţionale, securitãţii regionale şi la specializarea armatei noastre (capabilitãţile) în cadrul NATO, precum şi la echiparea forţelor care executã misiuni în strãinãtate; - achiziţia de licenţe pentru producţia în ţarã de echipament militar necesar îmbunãtãţirii înzestrãrii şi standardizãrii echipamentelor de luptã şi comunicaţie; - participarea la programe NATO şi cooperarea cu ţãrile membre ale acestei alianţe pentru dezvoltarea industriei naţionale de apãrare; producţia în comun de echipament militar pentru modernizarea echipamentelor de luptã şi comunicaţie; - testarea armelor noi şi modernizate în condiţii de luptã şi îmbunãtãţirea tehnologicã a armelor existente în condiţii reale de luptã; - armonizarea planurilor de achiziţie în domeniul apãrãrii în conformitate cu orientãrile fixate prin Sistemul de Planificare a Armamentelor Convenţionale (SPOAC); - dezvoltarea sistemelor IT şi de comunicaţie, inclusiv prin implementarea sistemelor C4 I 2 (comandã, control, comunicaţii, computere, informaţie şi informaticã); - continuarea programelor de modernizare a blindatelor, concomitent cu evaluarea posibilitãţii de susţinere a cercetãrii în domeniu şi achiziţiei de licenţe pentru îmbunãtãţirea performanţelor blindatelor; - dezvoltarea sistemelor de simulare pentru pregãtirea militarilor din forţele terestre şi aeriene; - continuarea la scarã limitatã a programului de modernizare a sistemelor de navigaţie la aeronavele MIG 21 Lancer. Concomitent se va face evaluarea, planificarea, programarea şi se va fixa bugetul pentru echiparea forţelor aeriene cu noi aeronave de luptã pentru perioada 20072015, prin înlocuirea totalã a aeronavelor MIG 21 Lancer; - evaluarea, planificarea, programarea şi fixarea bugetului pentru fabricarea unor tipuri noi de elicoptere de luptã; - introducerea unor noi sisteme de luptã antiaeriene; - finalizarea programelor de dotare a forţelor navale cu nave de luptã tip fregatã şi nave mai mici; - stabilirea planificãrii financiare şi a obiectivelor pentru programele de cercetare ştiinţificã; - asigurarea stocurilor de muniţie şi materiale pentru asigurarea instrucţiei; - modernizarea facilitãţilor pentru Sprijinul Naţional Gazdã (HNS - Host National Suport). De asemenea, prin politica de înzestrare şi de dezvoltare a logisticii, Guvernul va avea în vedere creşterea performanţei acţionale a structurilor, asigurarea interoperabilitãţii în NATO, revitalizarea unor mijloace de luptã mai vechi, pãstrarea şi dezvoltarea potenţialului militar de cercetare, expertizã şi consultanţã tehnicã şi tehnologicã. B.2. Logisticã Guvernul României, prin Ministerul Apãrãrii Naţionale va realiza sistemul logistic integrat, prin adaptarea conceptualã şi structuralã a logisticii actuale la noile realitãţi privind dimensionarea, configuraţia şi misiunile Armatei României, astfel încât asigurarea forţelor pentru securitatea şi apãrarea naţionalã şi colectivã sã se realizeze în strânsã concordanţã cu cerinţele de compatibilitate ale NATO. În baza Conceptului Managementului Logisticii statul român va acorda prioritate: - efectuãrii investiţiilor în sistemul naţional de logisticã pe componentele sale; - compatibilizãrii şi, pe cât posibil, standardizãrii echipamentelor şi sistemelor de aprovizionare cu cel NATO pentru asigurarea interoperabilitãţii operaţionale; - dezvoltãrii procedurilor de cooperare între sectorul civil şi militar la nivel naţional pentru asigurarea funcţionãrii sistemului de logisticã. B.3. Infrastructurã Principalele direcţii de acţiune se vor concentra asupra: - modernizãrii facilitãţilor şi capacitãţilor în bazele aeriene desemnate pentru dislocarea forţelor NATO; - îmbunãtãţirii facilitãţilor în baze maritime şi fluviale pentru acostare nave, încãrcare-descãrcare, depozitare şi manipulare; - dezvoltãrii depozitelor de combustibil şi materiale; - dezvoltãrii infrastructurii în bazele de instrucţie disponibile pentru forţele NATO; - continuãrii lucrãrilor de amenajare/modernizare a spaţiilor de cazare şi hrãnire, a bazelor de refacere şi recuperare, precum şi a facilitãţilor tehnice şi spaţiilor administrative şi de depozitare pentru marile unitãţi şi unitãţile nominalizate sã participe la misiuni NATO. Dezvoltarea, modernizarea şi întreţinerea infrastructurii sunt acţiuni ce se vor corela cu ansamblul procesului de perfecţionare a sistemului militar românesc. B.4. Sectorul de cercetare-dezvoltare din industria de apãrare Restructurarea sectorului de cercetare-dezvoltare va trebui sã contribuie în egalã masurã la creşterea economicã şi la întãrirea capacitãţii de apãrare a ţãrii. În acest sens, politica în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii din sectorul de apãrare va fi reajustatã, astfel încât achiziţiile în sectorul militar sã aibã la bazã un sistem competitiv în privinţa acordãrii ajutorului financiar nerambursabil pe teme de cercetare aplicatã sau fundamentalã, pentru dezvoltarea de noi tehnologii în raport cu strategia naţionalã de apãrare. În acest sens, va fi implementat un regim competitiv şi nediscriminatoriu de acordare a ajutoarelor financiare nerambursabile pe teme de cercetare şi dezvoltare tehnologicã aplicabil pentru toate întreprinderile, indiferent de forma de proprietate. Totodatã, companiile care produc pentru industria de apãrare şi dispun de filiale, sucursale, ori unitãţi/secţii de cercetare-dezvoltare vor trebui sã pãstreze aceste structuri odatã cu privatizarea lor. Întrucât structura centrelor de cercetare-dezvoltare din România este de tip "dual" - stat-privat - se va utiliza atât finanţarea publicã direcţionatã cãtre centrele de cercetare aflate în proprietate publicã pânã la restructurarea acestora, dar bazatã pe criterii de performanţã, cât şi finanţarea realizatã în sistem competitiv, în care treptat cel de al doilea sistem se va generaliza. Politica de cercetare-dezvoltare în industria de apãrare va trebui sã facã obiectul cooperãrii între Ministerul Apãrãrii Naţionale cu ministerele şi agenţiile care elaboreazã şi aplicã politici în domeniul industrial şi al cercetãrii, în scopul integrãrii acestor politici şi fixãrii de o manierã coerentã a compeţentelor şi mecanismelor de colaborare. Totodatã, politica de cercetare-dezvoltare în industria de apãrare şi achiziţiile publice în acest domeniu se vor realiza cu condiţia instituirii controlului informaţiei de cercetare conform clasificãrii NATO. În acest mod, se va pune mai bine în valoare şi se va dezvolta potenţialul ştiinţific românesc ca o componentã şi resursã esenţialã a apãrãrii. C. Participarea la politica europeanã de securitate şi apãrare Ca viitor membru al Uniunii Europene, România va participa mai activ la strategia UE de edificare a unei politici de securitate comunã. În acest sens, România îşi va fixa în mod concret contribuţia la realizarea Proiectului Headline Goal 2010. Se are în vedere, în acest sens, interesul nostru de asociere la formele de cooperare europeanã deja existente ale Comisiei Europene. D. Participarea la realizarea obiectivelor Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est, menţinerea stabilitãţii în spaţiul caucazo-caspic, în zona Mãrii Negre şi a Balcanilor România va participa la misiunile organizate sub egida UE şi NATO care au drept scop realizarea pãcii şi stabilitãţii în Balcani şi în zona Mãrii Negre. În acest sens, România va depune toate diligenţele necesare pentru: - acordarea de expertizã statelor din Balcanii de Vest care se integreazã în UE ori aderã la NATO sau sunt membre ale Parteneriatului pentru Pace pentru reforma sistemului lor militar; - pregãtirea permanentã a Brigãzii Sud-Est Europene (SEEBRIG) pentru a se angaja în operaţiuni de prevenire a conflictelor şi în alte operaţiuni în sprijinul pãcii, precum şi în operaţiuni umanitare, sub mandat ONU sau OSCE, NATO sau UE; - dezvoltarea activitãţilor Grupului de cooperare navalã din Marea Neagrã, BLACKSEAFOR, pentru realizarea interoperabilitãţii forţelor participante în misiuni specifice, inclusiv combaterea contrabandei şi terorismului în domeniul naval. E. Lupta împotriva terorismului Acţiunile de luptã împotriva terorismului vor urmãri: - aplicarea mãsurilor de tip anticipativ; - managementul rezultatelor aplicat de autoritãţile civile şi militare pentru a limita consecinţele unui act terorist; - combaterea actelor de terorism prin mãsuri de tip ofensiv. În acest sens, structurile de forţe ale României vor dobândi capacitatea de participare la acţiunile de contracarare a ameninţãrilor teroriste; - cooperarea militarã internaţionalã. F. Continuarea şi îmbunãtãţirea programelor de reconversie Direcţia de Reconversie Profesionalã din cadrul Departamentului de Resurse Umane din Ministerul Apãrãrii Naţionale va coopera cu agenţiile de dezvoltare regionalã pentru înfiinţarea şi funcţionarea unor centre de înaltã tehnologie, precum şi cu agenţiile de dezvoltare economicã înfiinţate la nivel local sau regional în scopul susţinerii cu capital de pornire sau consolidare a micilor afaceri pentru personalul de înaltã calificare disponibilizat din armatã. De asemenea, în cele 8 regiuni de dezvoltare economicã se va înfiinţa câte un centru de cercetare aplicatã (în cazul care nu s-a înfiinţat un tehnopol) în scopul asigurãrii transferului tehnologic din centrele de cercetare în întreprinderi mici şi mijlocii înfiinţate de foste cadre militare, precum şi pentru susţinerea instruirii şi reconversiei profesionale a personalului militar disponibilizat. Programul de microcreditare început în anii anteriori şi susţinut de Grupul Bãncii Mondiale cu 3 milioane dolari S.U.A. va trebui prelungit şi suplimentat, astfel încât sã cuprindã ca subcomponentã dezvoltarea şi consolidarea afacerilor începute de personalul militar disponibilizat. Principala corespondentã în cadrul mãsurilor care se vor lua, o constituie reconversia profesionalã în ocupaţii cerute pe piaţa muncii. G. Eliminarea stagiului militar obligatoriu Cel mai târziu pânã în 2007 se va elimina prin lege organicã efectuarea stagiului militar obligatoriu, ţinându-se însã cont de realizarea planificãrii în domeniul redimensionãrii efectivului armatei la 90.000 de persoane în timp de pace şi în raport cu resursele financiare disponibile la acel moment în acelaşi timp, procesul de eliminare a efectuãrii stagiului militar obligatoriu va ţine cont de menţinerea şi optimizarea unei capacitãţi militare adecvate, care sã rãspundã pe deplin noilor misiuni ce revin armatei în noul context geostrategic şi în conformitate cu interesele şi obiectivele de securitate şi apãrare proprii. II. Politica externã A. Obiectivele politicii externe Politica externã se va focaliza asupra protejãrii intereselor sociale şi economice ale cetãţenilor români, precum şi promovãrii şi protejãrii intereselor economice, politice şi militare ale României, în concordanţã cu poziţia sa geostrategicã. De asemenea, politica externã trebuie sã ia în considerare participarea activã la construcţia instituţionalã şi culturalã a Marii Europe. În raport cu interesele economice, politice şi militare ale României pe termen lung, politica externã se va concentra asupra realizãrii urmãtoarelor obiective: ■ dezvoltarea relaţiilor bi- şi multilaterale; ■ buna vecinãtate şi cooperarea regionalã; ■ dezvoltarea diplomaţiei parlamentare; ■ promovarea diplomaţiei economice; ■ extinderea diplomaţiei culturale; ■ dinamizarea relaţiilor cu românii de pretutindeni, pãstrarea identitãţii naţionale şi culturale. Politica externã a României, va ţine cont de respectarea urmãtoarelor condiţii: - coeziune la nivel comunitar, cât şi bilateral - dintre obiectivele strategice de politicã externã ale României şi obiectivele ţãrilor membre UE şi NATO; - coordonarea interministerialã şi întãrirea comunicãrii în cadrul Guvernului, pentru a conferi substanţã, credibilitate şi coerenţã politicii externe şi corelãrii şi integrãrii politicilor sectoriale; - respectarea şi aplicarea efectivã a angajamentelor asumate în cadrul NATO. A.1. În planul dezvoltãrii relaţiilor bilaterale, Guvernul României va avea în vedere: - consolidarea prioritarã a relaţiilor cu ţãrile Uniunii Europene şi S.U.A.; - dezvoltarea cooperãrii economice, tehnico-ştiinţifice şi culturale cu China, spaţiul vest-balcanic, Asia Centralã, Orientul Mijlociu şi ţãrile Americii Latine; - consolidarea şi extinderea relaţiilor de cooperare cu Sfântul Scaun, Israel şi Japonia. A.2. În planul relaţiilor cu organisme internaţionale şi dezvoltãrii relaţiilor multilaterale, Guvernul României va aplica urmãtoarele politici: - integrarea României în Uniunea Europeanã conform calendarului asumat unilateral de Guvernul României în anul 2000. În acest sens, reforma instituţionalã, cu precãdere în domeniul justiţiei şi în sfera administraţiei publice, va trebui accelaratã în perioada 2005-2006 pentru a crea pilonul de sprijin ce contribuie la finalizarea negocierilor de aderare şi aplicarea efectivã a obligaţiilor asumate în capitolele de negociere; - consolidarea poziţiei României în cadrul NATO, corelativ cu respectarea angajamentelor asumate şi asocierea în acţiuni comune, inclusiv oferirea şi dezvoltarea facilitãţilor de infrastructurã şi logisticã pentru trupele NATO; - implicarea diplomaţiei româneşti în restructurarea sistemului internaţional de securitate, cooperare economicã şi adaptarea normelor şi principiilor de drept internaţional la evoluţiile determinate de procesul globalizãrii. Se va acorda atenţie reformei structurilor ONU, respectiv redimensionãrii comisiilor şi organismelor sale de specialitate, precum şi lãrgirii Consiliului de Securitate cu noi membri permanenţi, cum ar fi Japonia şi Germania; - sprijinirea Curţii Internaţionale de Justiţie, a Curţii Penale Internaţionale, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv respectarea hotãrârilor acestora; - fundamentarea diplomaţiei globalizãrii care sã ia în considerare: - obţinerea pentru România a statutului de membru OECD; - implicarea mai activã în activitatea OMC, OSCE, UE, NATO şi în structurile specializate ale ONU; - propuneri ofensive pentru alegerea României ca sediu pentru diferite secretariate ale convenţiilor/protocoalelor ONU, programe OSCE, UE, NATO, OMC, OECD, precum şi pentru organizarea în România a unor reuniuni internaţionale de impact sub egida şi cu finanţarea organizaţiilor internaţionale. B. Guvernul României va dezvolta relaţiile de bunã vecinãtate şi cooperarea regionalã în spaţiul sud-est european şi al Mãrii Negre, prin: - promovarea relaţiilor de bunã vecinatate şi cooperarea cu ţãrile Europei de Sud-Est în realizarea pactului de stabilitate pentru asigurarea pãcii, consolidarea democraţiei, respectarea drepturilor omului şi prosperitatea economicã; - protejarea intereselor României şi ale UE în spaţiul sud-est european şi rezolvarea de o manierã coerentã şi ofensivã a problemelor cu Ucraina în baza normelor de drept internaţional public; - promovarea relaţiilor cu Republica Moldova în baza unei orientãri proactive ce vizeazã, pe de o parte, respectarea drepturilor omului, consolidarea cadrului democratic şi al reformelor economice, iar pe de altã parte susţinerea culturii româneşti. În acest sens, România îşi va direcţiona asistenţa cãtre acordarea de burse, susţinerea drepturilor culturale ale românilor, sprijinirea activitãţilor care susţin aplicarea reformelor democratice şi respectarea drepturilor omului. De asemenea, România va monitoriza respectarea cu stricteţe a acordurilor bilaterale; - cooperarea în cadrul Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP) pentru promovarea procesului de stabilizare şi asociere iniţiat de Uniunea Europeanã pentru statele din Balcanii Occidentali şi stabilirea unei legãturi structurale între UE şi SEECP; - valorificarea mecanismelor şi resurselor Centrului SECI pentru combaterea crimei organizate, în vederea promovãrii unor politici coerente de combatere a riscurilor neconvenţionale la adresa securitãţii în regiune; - întãrirea colaborãrii în cadrul Organizaţiei de Cooperare Economicã a Mãrii Negre pentru derularea şi aplicarea efectivã a proiectelor deja agreate (energie, sistem financiar-bancar, transport, turism), în scopul racordãrii mai eficiente a activitãţilor acesteia la prioritãţile economiei naţionale şi interesele cercurilor oamenilor de afaceri români; - folosirea infrastructurii, a instalaţiilor existente şi a specialiştilor români, ca avantaj în creşterea implicãrii României în politica de securitate energeticã regionalã: transport, depozitare, procesare şi comercializarea energiei electrice, petrol, gaze. C. Diplomaţia parlamentarã Guvernul României va colabora cu Parlamentul pentru a fixa mecanismele de informare, comunicare, gestiune a informaţiilor şi monitorizare, în scopul promovãrii de o maniera coerentã a intereselor economice şi politice ale României în strãinãtate prin relaţiile parlamentare bi- şi multilaterale, precum şi pentru a urmãri modul în care iniţiativele parlamentare ori guvernamentale în planul cooperãrii economice şi politice pot fi sincronizate şi susţinute reciproc. D. Diplomaţia economicã Guvernul României va coopera cu Preşedinţia, Parlamentul României şi comunitatea oamenilor de afaceri pentru: - elaborarea unei strategii comune de acţiune privind promovarea intereselor economice ale României în strãinãtate; - clarificarea şi fixarea mecanismelor de comunicare, gestiune a informaţiilor şi cooperare în structurile administraţiei publice centrale, precum şi între acestea, Parlament şi asociaţiile oamenilor de afaceri. E. Diplomaţia culturalã Diplomaţia culturalã constituie un suport pentru promovarea relaţiilor bilaterale şi pentru cunoaşterea civilizaţiei româneşti în lume. În acest scop, Guvernul României va avea în vedere: - elaborarea unui plan de acţiune pentru expansiunea diplomaţiei culturale; - extinderea centrelor de culturã româneascã în strãinãtate, cu precãdere în ţãrile membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã; - fixarea managementului de proiect în cadrul misiunilor diplomatice care sã faciliteze organizarea evenimentelor culturale şi înfiinţarea centrelor culturale şi de documentare, pe lângã misiunile diplomatice. F. Dinamizarea relaţiilor cu românii de pretutindeni, pãstrarea identitãţii naţionale şi culturale - monitorizarea tratamentului aplicat comunitãţilor româneşti din afara graniţelor, cu precãdere din Ucraina, Serbia şi zona transnistreanã; - alocarea fondurilor pentru susţinerea unitãţilor de învãţãmânt de toate gradele, instituţiilor de cult şi instituţiilor culturale, precum şi acordarea de burse de studii românilor aflaţi în afara graniţelor; - îmbunãtãţirea comunicãrii dintre comunitãţile româneşti cu autoritãţile publice, fundaţiile şi comunitatea de afaceri din România; - promovarea şi protejarea investiţiilor economice în zonele locuite de comunitãţile româneşti din afara graniţelor; - sprijinirea editãrii şi circulaţiei ziarelor, revistelor şi producţiilor audiovizuale; sprijinirea înfiinţãrii de posturi de radio şi televiziune. G. Capacitate instituţionalã Guvernul României va acorda prioritate dezvoltãrii capacitãţii instituţionale a Ministerului Afacerilor Externe, iar în acest scop va aplica urmãtoarele mãsuri: - analiza, evaluarea şi revizuirea planului de acţiune privitor la dezvoltarea resursei umane angajate în diplomaţie, precum şi a consilierilor economici din ambasade; promovarea tinerilor în cariera diplomaticã şi în consiliere economicã, stabilirea unor criterii de performanţã pentru cei angajaţi în diplomaţie: diplomaţi şi personal auxiliar; - organizarea departamentelor, direcţiilor şi serviciilor în raport cu obiectivele politicii externe, precum şi fixarea misiunii, ţintelor şi a criteriilor de performanţã pentru aceste structuri interne ale Ministerului Afacerilor Externe; - elaborarea şi aplicarea mecanismului de monitorizare şi evaluare a activitãţii misiunilor diplomatice, fixarea numãrului acestora în raport cu interesele politice, economice şi militare ale României, precum şi cu performanţele individuale ale corpului diplomatic; - dezvoltarea interoperabilitãţii între Preşedinţie - Parlament - Guvern prin corelarea şi asigurarea coordonãrii activitãţilor de diplomaţie parlamentarã cu cele realizate la nivelul puterii executive - Preşedinţie şi Guvern, în scopul comunicãrii, evaluãrii relaţiilor, asigurãrii schimbului şi gestiunii de informaţii, implementãrii angajamentelor asumate şi monitorizãrii implementãrii acestor angajamente; - dezvoltarea unui sistem de management al crizelor în cadrul Ministerului Afacerilor Externe care sã ia în considerare riscurile politice, militare, economice şi de mediu ce afecteazã relaţiile bi- şi multilaterale; - clarificarea şi stabilirea mecanismelor de cooperare între Ministerul Afacerilor Externe şi celelalte ministere din cadrul Guvernului în scopul corelãrii politicilor, comunicãrii, asigurãrii schimbului şi gestiunii de informaţii, implementãrii angajamentelor asumate de Guvernul României în raporturile cu terţe ţãri sau UE şi monitorizãrii modului de aplicare a acestor angajamente. III. Afaceri interne În domeniul afacerilor interne, Guvernul României va urmãri reconstrucţia instituţionalã a autoritãţii centrale din acest domeniu, corelativ cu implementarea unor politici care se vor orienta preponderent asupra prevenirii şi combaterii criminalitãţii, introducerii standardelor de calitate pentru servicii publice, precum şi asupra implementãrii reglementãrilor şi directivelor emise de Consiliul European privind controlul frontierelor şi acordarea vizelor. A. Capacitatea instituţionalã Guvernul României va adopta mãsuri ce urmãresc întãrirea capacitãţii de a utiliza într-un mod eficient şi sustenabil resursele financiare şi umane existente, în scopul prestãrii unor servicii publice de calitate. Întãrirea capacitãţii instituţionale va urmãri managementul resurselor, stabilirea unor standarde minime de calitate pentru servicii publice, precum şi înfiinţarea unui sistem de monitorizare şi evaluare a serviciilor publice şi funcţionarilor publici. A. Mãsuri de dezvoltare a capacitãţii instituţionale Guvernul României va aplica urmãtoarele mãsuri: - definirea şi elaborarea standardelor de calitate pentru serviciile publice. Acestea vor cuprinde şi procedurile standard de operare/intervenţie a poliţiştilor. În acest sens, se va înfiinţa în cadrul ministerului o unitate de elaborare a standardelor în domeniul serviciilor publice; - elaborarea şi implementarea unui sistem de management al resurselor umane, pentru susţinerea formãrii profesionale continue şi reformei serviciilor publice. Pregãtirea va fi un suport pentru aplicarea nedistorsionatã a mãsurilor de reformã. Politica de recrutare, selecţie şi promovare se va focaliza asupra tinerilor absolvenţi cu studii superioare, în special în poliţie şi servicii de informaţii subordonate afacerilor interne; - elaborarea unor proceduri standard în managementul resurselor financiare şi managementul proceselor în luarea deciziilor, pentru a asigura predictibilitatea activitãţii ministerului şi a angajaţilor sãi; - pentru toate servicile publice şi funcţionari se va introduce sistemul de monitorizare şi evaluare a acestora: "Cadrul de Lucru pentru Evaluarea Performanţelor". Se vor fixa indicatori de performanţã pe fiecare serviciu public şi funcţionar public în raport cu obligaţiile sale şi gradul de satisfacţie al cetãţeanului faţã de modul în care un serviciu public este prestat; - descentralizarea unor servicii publice pe mãsura transferului de resurse cãtre autoritãţile administraţiei publice locale. În acest sens, Guvernul României va evalua şi va decide înfiinţarea şi funcţionarea poliţiei comunitare şi metropolitane (pentru Municipiul Bucureşti), prin descentralizarea acestui serviciu cãtre primãrii; - stabilirea planificãrii strategice/planificare multianualã pe politici, programe şi proiecte în concordanţã cu interesul cetãţeanului şi a comunitãţilor locale; - îmbunãtãţirea sistemului de achiziţii publice, în scopul asigurãrii transparenţei financiare. Sistemul va cuprinde componenta de planificare, evaluare şi finanţare în baza cãruia se vor fixa prioritãţile alocãrii resurselor pentru achiziţii, precum şi componenta de conducere a programelor de achiziţie; - utilizarea mecanismelor de consultare publicã în orice moment de definire şi identificare a problemelor şi de elaborare a politicilor prioritare, publicarea programelor şi a proiectelor de lege promovate de minister pentru a facilita dialogul public înainte de elaborarea definitiva şi adoptarea acestora; - organizarea departamentului afacerilor interne pentru identificarea şi cercetarea activitãţilor ilegale ale politiştilor; - dezvoltarea capacitãţii instituţionale a serviciilor de informaţii din structura afacerilor interne, instituirea controlului parlamentar efectiv asupra activitãţii lor, corelativ cu asigurarea transparenţei financiare. Direcţiile principale de acţiune a acestor servicii vor fi stabilite de minister şi se vor limita la prevenirea şi combaterea terorismului, prevenirea şi combaterea crimei organizate, spãlarea banilor, infracţiuni din domeniul bancar şi al pieţei de capital, protecţia informaţiilor clasificate, cooperarea cu poliţia de frontierã şi autoritãţile vamale în scopul culegerii de informaţii, schimbul de date şi procesarea acestora, precum şi pentru intervenţia în traficul de fiinţe umane, traficul de droguri, traficul internaţional cu autoturisme furate, traficul cu monedã falsã, cecuri de cãlãtorie şi cãrţi de credit/debit, trafic cu materiale strategice şi nucleare; - reorganizarea structurii Inspectoratului General al Poliţiei, pentru a evita suprapunerile de atribuţii şi pentru a optimiza costurile de operare şi investiţiile de capital. B. Politici publice - prioritãţi B.1. Prevenirea şi combaterea criminalitãţii Guvernul României va colabora cu Preşedintele României în cadrul Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii pentru aplicarea unei Strategii Naţionale de Prevenire a Criminalitãţii. Strategia va stabili obiectivele şi rolul autoritãţilor, şcolilor, familiei şi societãţii civile în prevenirea criminalitãţii. Obiectivele strategiei ţin cont de factorii şi condiţiile care contribuie la angajarea într-un comportament infracţional şi au în vedere: ■ protecţia comunitãţilor locale şi a şcolilor; ■ aplicarea unor programe speciale pentru tinerii şi familiile lor care trãiesc într-un mediu cu risc infracţional ridicat ce genereazã violenţã domesticã, abuz sexual, consumul de droguri, ori promovarea unei culturi infracţionale, cum sunt zonele sãrace şi periferice din localitãţile urbane, ori din zonele periurbane; ■ aplicarea unor programe speciale destinate persoanelor marginalizate ce trãiesc în zonele industriale aflate în declin. Aceste programe se vor integra în programele de dezvoltare localã şi regionalã; ■ combaterea traficului şi consumului de droguri; ■ programe speciale pentru tinerii cu probleme de comportament (agresivitate) ori care s-au asociat în bande pentru savârşirea de activitãţi infracţionale; ■ programe speciale pentru comunitatea rromilor. Mãsurile de prevenire şi combatere a criminalitãţii se vor aplica la nivel comunitar, în baza evaluãrilor şi soluţiilor propuse de reprezentanţii comunitãţilor locale şi autoritãţile teritoriale de ordine publicã organizate potrivit <>Legii nr. 218/2002 , ţinând cont de mecanisme de organizare instituţionalã ce se referã la: - implementarea mecanismelor de comunicare şi parteneriat între poliţie şi reprezentanţii comunitãţii locale pentru a identifica cele mai bune soluţii pentru prevenirea şi combaterea criminalitãţii, asigurarea protecţiei/patrulãrii strãzilor, parcurilor şi şcolilor; - formarea unor reţele locale între oraşe şi municipii şi a unei reţele regionale pentru a realiza schimbul de informaţii şi bune practici în prevenirea şi combaterea criminalitãţii; - informarea publicului despre mecanismele de prevenţie a criminalitãţii. B.2. Combaterea crimei organizate - aplicarea strategiei naţionale de combatere a crimei organizate, în special a traficului de droguri, traficului de fiinţe umane, traficului de arme, autoturisme furate, cu monedã falsã, cecuri de cãlãtorie şi cãrţi de credit/debit, traficului cu materiale strategice şi nucleare; - organizarea de o manierã neechivocã în cuprinsul acestei strategii a managementului integrat între structurile ministerului ce gestioneazã politicile privitoare la afaceri interne, precum şi a mecanismelor de cooperare cu alte ministere, ori cu organisme internaţionale, cum sunt INTERPOL şi EUROPOL, ori poliţii naţionale din alte ţãri. B.3. Refugiaţi, imigrare ilegalã, readmisie - extinderea şi îmbunãtãţirea condiţiilor de locuit în centrele de cazare aflate în gestiunea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi; - constituirea unui fond special pentru returnarea/expulzarea persoanelor aflate ilegal pe teritoriul României şi cãrora nu li se poate acorda statutul de refugiat sau a cãror cereri de azil au fost respinse de instanţele judecãtoreşti; - cooperarea cu organizaţii neguvernamentale pentru elaborarea şi aplicarea unor programe de inserţie socialã a refugiaţilor; - întãrirea managementului în domeniul politicilor de combatere a imigraţiei ilegale, pentru a reduce pe cât posibil numãrul imigranţilor ilegali şi tranzitarea teritoriului României; - elaborarea unui plan de acţiune care va prevedea mãsuri standard pentru facilitarea reintegrãrii persoanelor care doresc sã se repatrieze voluntar. În acest sens, România va solicita începând cu anul 2007 şi asistenţa financiarã a UE prin Fondul European pentru refugiaţi. B.4. Traficul şi consumul de droguri - aplicarea strategiei naţionale de combatere a consumului şi traficului de droguri în conformitate cu Strategia UE de combatere a traficului de droguri; - întãrirea controlului vamal; - folosirea investigatorilor acoperiţi în acţiunile de combatere a reţelelor de narco-trafic; - întãrirea Brigãzii Antidrog, din cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din Poliţia Românã; - realizarea unui management integrat în domeniul politicilor de combatere a traficului şi consumului de droguri între Direcţia Generalã de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din Poliţia Românã, Direcţia pentru Combaterea Infracţionalitãţii Transfrontaliere din Poliţia de Frontierã Românã, Direcţia Generalã a Vãmilor şi Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei. Sistemul va fi aprobat prin ordin comun al ministerelor de resort. B.5. Serviciul de urgenţã - elaborarea regulamentului cadru pentru fixarea structurii organizatorice, precum şi funcţionarea şi dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţã; - clarificarea prin regulament în cel mai scurt timp a conducerii şi coordonãrii unitare a forţelor de intervenţie; - organizarea pe lângã centrul naţional operaţional a 8 centre operaţionale regionale corespunzãtor regiunilor de dezvoltare economicã, pentru coordonarea activitãţii centrelor operaţionale organizate la nivel de judeţ în caz de intervenţie; - emiterea de standarde şi fixarea protocoalelor de cooperare cu poliţia de frontierã pentru intervenţii în cazul producerii unui eveniment excepţional în zona de graniţã; - evaluarea cerinţelor şi efectuarea investiţiilor în centrele operaţionale. B.6. Cyberspace În urmãtorii ani, Poliţia Românã va trebui sã acorde un rol important combaterii infracţiunilor sãvârşite pe Internet. În acest sens, va trebui înfiinţat un departament în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei pentru: - organizarea, conducerea şi coordonarea investigaţiilor legate de infracţiuni sãvârşite pe Internet; - colaborarea cu sectorul privat pentru educarea şi instruirea permanentã a resursei umane din cadrul IGP, ori pentru achiziţie de software; - cooperarea cu organizaţii neguvernamentale pentru elaborarea programelor de prevenţie şi combatere a criminalitãţii pe Internet, având ca ţintã cu precãdere educarea copiilor şi a tinerilor; - protecţia sistemelor informatice din cadrul Poliţiei Române. B.7. Cooperarea internaţionalã Guvernul României va sprijini Poliţia Românã sã stabileascã în mod efectiv o cooperare permanentã cu EUROPOL pentru: - schimbul de informaţii; - elaborarea de cãtre EUROPOL a rapoartelor ce privesc analiza fenomenului infracţional din ţara noastrã; - furnizarea de expertizã şi suport tehnic pentru efectuarea investigaţiilor şi realizarea operaţiunilor de cercetare. C. Înzestrare Guvernul României va aplica un sistem integrat de management al achiziţiilor publice, prin îmbunãtãţirea celui actual fixat în scopul planificãrii achiziţiilor şi asigurãrii transparenţei financiare. Sistemul va cuprinde componenta de planificare, evaluare şi finanţare în baza cãruia se vor fixa prioritãţile alocãrii resurselor pentru achiziţii, precum şi componenta de conducere a programelor de achiziţie. Prin utilizarea acestui sistem se vor evalua corect cerinţele investiţiilor de capital în raport cu resursele financiare disponibile, se va stabili momentul şi locul în care este nevoie de o achiziţie şi se va controla acest proces. În concordanţã cu cerinţele de asigurare a ordinii publice, se va ţine cont de realizarea urmãtoarelor investiţii cu caracter prioritar: - Sistemul Integrat de Observare, Supraveghere şi control la Marea Neagrã; - Centrul de comandã şi control al Poliţiei Capitalei; - dotarea cu aparaturã şi mijloace tehnice de apãrare pentru poliţie; - achiziţia de maşini, echipamente şi aparaturã pentru funcţionarea serviciului de urgenţã; - achiziţia de aparaturã şi echipamente destinate cercetãrii şi probãrii faptelor infracţionale; - modernizarea şi achiziţia de echipamente în domeniul comunicaţiilor şi IT; - schimbarea uniformelor poliţiştilor pentru asigurarea respectului şi autoritãţii acestora.
NOTĂ(CTCE) Principalii indicatori macroeconomici 2005-2008 - Ratele de creştere a PIB(%) se gãsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1265 din 29.12.2004 la pagina 56 (a se vedea imaginea asociatã).
NOTĂ(CTCE) Principalii indicatori macroeconomici 2005-2008 - Produsul Intern But, se gãsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1265 din 29.12.2004 la pagina 57 (a se vedea imaginea asociatã).
NOTĂ(CTCE) Principalii indicatori macroeconomici 2005-2008 - Inflaţia 2004 - 2008(%), se gãsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1265 din 29.12.2004 la pagina 58 (a se vedea imaginea asociatã).
NOTĂ(CTCE) Principalii indicatori macroeconomici 2005-2008 - Salariul mediu pe economie 2004 - 2008, se gãsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1265 din 29.12.2004 la pagina 59 (a se vedea imaginea asociatã).
NOTĂ(CTCE) Principalii indicatori macroeconomici 2005-2008 - Numãrul de salariaţi din economie, se gãsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1265 din 29.12.2004 la pagina 60 (a se vedea imaginea asociatã).
NOTA: Numãrul de salariaţi din economie cuprinde locurile de muncã existente, locurile de muncã nou create şi oficializarea locurilor de muncã din economia ascunsã.
NOTĂ(CTCE) Principalii indicatori macroeconomici 2005-2008 - Deficitul de cont curent în PIB(%), se gãsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1265 din 29.12.2004 la pagina 61 (a se vedea imaginea asociatã).
NOTĂ(CTCE) Principalii indicatori macroeconomici 2005-2008 - Datoria externã totalã în PIB(%), se gãsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1265 din 29.12.2004 la pagina 62 (a se vedea imaginea asociatã).
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
