Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţificã şi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 324/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre. ARTICOL UNIC Se aprobã Strategia naţionalã în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii şi inovãrii pentru perioada 2007-2013, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemneazã: Ministrul educaţiei şi cercetãrii, Mihail Hãrdãu Ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei, Zsolt Nagy Ministrul delegat pentru lucrãri publice şi amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely Bucureşti, 28 februarie 2007. Nr. 217. ANEXĂ STRATEGIA NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL CERCETĂRII, DEZVOLTĂRII ŞI INOVĂRII PENTRU PERIOADA 2007-2013 INTRODUCERE Strategia naţionalã în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii şi inovãrii (CDI) pentru perioada 2007-2013 se bazeazã pe viziunea societãţii româneşti cu privire la rolul ştiinţei, tehnologiei şi inovãrii în dezvoltarea societãţii cunoaşterii în România, pentru progresul economic şi social. Având în vedere faptul cã România este stat membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007, Strategia CDI asigurã şi coerenţa cu principalele documente politice specifice la nivel comunitar. Strategia valorificã rezultatele unui exerciţiu amplu, unic pânã acum în societatea româneascã, de comunicare şi negociere între principalii actori interesaţi de sistemul CDI. Strategia este esenţa unui dialog având ca temã rolul ştiinţei în societate, purtat în cadrul primului exerciţiu naţional de foresight în ştiinţã şi tehnologie, exerciţiu sistematic, colaborativ şi prospectiv, care s-a desfãşurat în perioada 2005-2006, la iniţiativa Autoritãţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţificã (ANCS). Din consultarea actorilor instituţionali relevanţi au rezultat posibile prioritãţi ale investiţiei publice în cercetare, obţinute prin identificarea principalelor probleme de interes socioeconomic ale României. Ulterior au participat în ateliere de lucru mai mult de 800 de persoane din institute de cercetare, universitãţi, academii, firme, asociaţii profesionale şi patronale, ONG-uri, precum şi reprezentanţi ai administraţiei publice centrale. Peste 5.000 de persoane au rãspuns la chestionare electronice. Ansamblul consultãrilor prospective a condus la o listã de 25 de prioritãţi, grupate în 8 domenii, descrise în acest document ca prioritãţi ale investiţiei publice de cercetare. Suplimentar acestora s-a inclus domeniul "Spaţiu de securitate". Comunitatea ştiinţificã a analizat domeniile cercetãrii fundamentale în care România are rezultate, vizibilitate internaţionalã şi potenţial de dezvoltare în viitor. Au fost identificate prioritãţi în reconstrucţia sistemului naţional CDI şi a fost realizat un document de viziune pe termen lung asupra sistemului CDI. Pentru elaborarea strategiei a fost realizatã şi o amplã analizã a stãrii sistemului CDI din România, cu puncte tari, puncte slabe, oportunitãţi şi riscuri, în contextul social şi economic naţional, dar şi prin prisma globalizãrii şi a integrãrii în Uniunea Europeanã. Au fost consultate personalitãţi reprezentative din domeniile ştiinţei şi tehnologiei, economiei, societãţii civile, administraţiei publice centrale şi locale, din sectorul neguvernamental, care au identificat blocaje în sistem şi direcţii de intervenţie. Datele statistice au fost completate prin douã sondaje, unul referitor la activitatea personalului CDI şi la cariera profesionalã (peste 1.000 de persoane: cercetãtori, manageri de instituţii CDI şi de firme), iar altul referitor la brevetarea în România (peste 600 de deţinãtori de brevete, persoane fizice şi juridice). S-au analizat cadrul juridic şi aspectele legate de ajutorul de stat. Rezultatul întregului demers îl reprezintã un studiu amplu referitor la situaţia CDI în România, cu recomandãri privind acţiunile necesare. La elaborarea acestui studiu au participat mai mult de 70 de experţi. Au fost consultate studii şi rapoarte din ţarã şi din strãinãtate, s-au analizat modele de succes în dezvoltarea economicã şi socialã, s-au comparat date statistice, au fost analizate strategii şi planuri strategice CDI. Rezultatul s-a concretizat într-un studiu strategic care a fundamentat prezentul document. La realizarea acestui studiu au participat mai mult de 40 de experţi. În elaborarea strategiei s-au avut în vedere complementaritatea, sinergia şi strânsa legãturã cu documente economice şi politice naţionale, strategii, planuri, inclusiv cu Planul naţional de dezvoltare, Planul naţional de reformã şi Cadrul naţional strategic de referinţã. Strategia din domeniul educaţiei, în mod deosebit în componentele de învãţãmânt superior/educaţie terţiarã, va trebui corelatã cu Strategia CDI. Strategia reafirmã rolul statului în domeniul CDI, acela de a crea condiţii şi de a stimula, pe de o parte, crearea de cunoaştere, iar, pe de altã parte, aplicarea cunoaşterii în interesul societãţii, prin inovare. Strategia oferã baza pentru organizarea sistemului CDI şi stabileşte principalele domenii, precum şi modul în care se va concentra investiţia publicã în cercetare şi dezvoltare pentru susţinerea inovãrii în urmãtorii ani. Aceasta stabileşte principiile de bazã în domeniul CDI: evaluarea ex-ante a politicilor şi a acţiunilor; evaluarea internaţionalã a implementãrii politicilor, programelor, proiectelor; evaluarea internaţionalã a instituţiilor publice (universitãţi şi institute de cercetare); corelarea performanţei cu finanţarea instituţionalã; promovarea în carierã pe bazã de performanţe profesionale recunoscute internaţional; susţinerea mobilitãţii cercetãtorilor; atragerea de tineri doctoranzi, cercetãtori postdoctorat, precum şi de cercetãtori cu experienţã, performanţi, indiferent de naţionalitate; intensificarea legãturilor ştiinţifice şi de colaborare cu diaspora ştiinţificã româneascã; dezvoltarea colaborãrii internaţionale şi susţinerea participãrii în programe şi proiecte; susţinerea inovãrii, inclusiv prin creşterea cererii publice de inovare; creşterea ponderii din ajutorul de stat pentru susţinerea inovãrii; dialogul permanent cu societatea. Implementarea strategiei se va face prin instrumente specifice. Dintre acestea, un rol important îl va juca Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare. Evaluarea implementãrii strategiei se va face cu participare internaţionalã şi va contribui la actualizarea acesteia. Prin lansarea strategiei, România îşi prezintã decizia politicã de a construi o societate bazatã pe cunoaştere, deschisã valorilor şi competiţiei internaţionale. Se vor promova colaborarea şi parteneriatul internaţional în cercetãri avansate, pe teme de interes ştiinţific şi tehnologic general, cu accent pe domeniile în care acestea pot contribui şi la rezolvarea unor probleme de interes ştiinţific şi socioeconomic ale României, asigurându-se nivelul competitiv dorit al sistemului CDI românesc. Strategia are ca obiectiv recuperarea decalajelor existente faţã de nivelul ţãrilor europene şi pregãteşte sistemul de CDI din România pentru a-şi identifica şi consolida, prin deschidere internaţionalã, parteneriat şi competiţie, acele zone unice în care România poate sã exceleze. 1. Situaţia şi provocãrile actuale 1.1. Contextul internaţional Generarea şi exploatarea de cunoaştere au devenit surse vitale ale creşterii bunãstãrii pe plan global. Cunoaşterea reprezintã totodatã elemenul central ce determinã competitivitatea şi, ca atare, statele lumii, în special cele dezvoltate, s-au angajat în generarea sistematicã a acesteia, dezvoltând sisteme naţionale şi interacţiuni internaţionale tot mai sofisticate. Accentuarea globalizãrii a condus la creşterea importanţei colaborãrii internaţionale, a schimbului de cunoaştere explicitã şi a creat comunitãţi ştiinţifice internaţionale puternice, fãrã însã a reduce importanţa pe care complexul de factori locali o are în adaptarea şi valorificarea cunoaşterii. În acest mediu colaborativ şi competitiv în acelaşi timp, semnificaţia excelenţei a cunoscut o creştere exponenţialã. Entitãţile şi indivizii care ating acest nivel devin extrem de valoroşi, având capacitatea de a atrage resurse şi de a influenţa atât mediul ştiinţific, cât şi sistemele socioeconomice. Acesta este şi motivul pentru care statele dezvoltate fac eforturi pentru a atrage oamenii de ştiinţã şi inginerii cu performanţe deosebite şi totodatã de a atinge masa criticã de cercetare în domenii strategice. În lupta pentru excelenţã, universitãţile, institutele publice de cercetare-dezvoltare şi celelalte entitãţi de cercetare de drept public joacã un rol sporit. Acestea sunt provocate sã se transforme în actori importanţi pe piaţa cunoaşterii, atrãgând şi dezvoltând resurse umane de vârf şi concentrând facilitãţi de cercetare importante. Implicarea în cercetare şi legãturile tot mai strânse cu mediul economic au devenit nu doar surse suplimentare de venit, ci elemente intrinseci ale procesului de educaţie şi formare. În triunghiul cunoaşterii, educaţie-cercetare-inovare, ultimul element este cel mai strâns legat de impactul asupra bunãstãrii şi totodatã cel mai problematic din punct de vedere al politicilor conexe. Inovarea, proces cu multe variabile, are în centrul sãu colaborarea dintre cercetare şi industrie. În ultimul deceniu, ţãrile dezvoltate au propus entitãţi intermediare sau forme de interacţiune şi colaborare prin care sã fie create punţi între cele douã sectoare, alocând acestor entitãţi resurse financiare publice în creştere. Uniunea Europeanã depune eforturi pentru recuperarea decalajelor de creştere economicã faţã de Statele Unite, aşezând domeniul CDI la baza acestor demersuri. Revizuirea Strategiei Lisabona în anul 2005 a reîntãrit obiectivul stabilit la Barcelona de a aloca 3% din PIB pentru cercetare-dezvoltare. Majoritatea statelor europene au aderat deja la acest obiectiv, rãmânând totuşi sub semnul întrebãrii nivelul investiţiei private. Actualmente, principalele provocãri cãrora trebuie sã le facã faţã Uniunea Europeanã pentru îmbunãtãţirea capacitãţii de inovare sunt legate de insuficienta concentrare în poli de excelenţã capabili sã concureze pe plan global, slaba integrare a elementelor în triunghiul cunoaşterii, insuficienta cercetare trans- şi interdisciplinarã focalizatã pe nevoile de inovare, lipsa unor modele de guvernare şi organizare a cercetãrii şi educaţiei la nivel european, costurile ridicate ale brevetãrii în UE şi mobilitatea redusã a cercetãtorilor. Pornind de la Programul Lisabona, Uniunea Europeanã a lansat pentru perioada 2007-2013 un set de iniţiative care privesc cercetarea şi inovarea, competitivitatea globalã a universitãţilor şi a institutelor de cercetare, dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale şi transferul cunoaşterii în produse şi servicii. La nivelul Comunitãţii, liniile de politicã stabilite îşi gãsesc corespondenţã în programele prevãzute în cadrul financiar 2007-2013, respectiv: - Programul Cadru 7 pentru cercetare, principalul instrument prin care se susţin activitãţile de cercetare-dezvoltare, colaborarea transnaţionalã în domeniu, cercetarea de frontierã (coordonatã de Consiliul European al Cercetãrii) şi reţelele de excelenţã, platformele tehnologice europene (grupuri de interes, în principal firme şi entitãţi de cercetare, care definesc împreunã agende strategice de cercetare şi care pot lansa şi iniţiative tehnologice comune, implicând resurse publice şi private substanţiale). - Programul privind competitivitatea şi inovarea, care susţine inovarea şi dezvoltarea IMM-urilor, oferind suport financiar (în special pentru start-up), susţinând o reţea transnaţionalã de transfer tehnologic, precum şi numeroase alte iniţiative, fãrã a implica însã activitãţi de cercetare sau educaţie. - Programul "Educaţie şi Pregãtire 2010", prin care statele membre sunt susţinute în adaptarea sistemului de educaţie şi formare în direcţia atingerii obiectivelor Lisabona, cuprinzând şi o componentã de mobilitate şi cooperare. - Programele de coeziune economicã şi socialã, prin intermediul cãrora statele sau, mai exact, regiunile sunt susţinute cu sume importante în direcţia reducerii decalajelor structurale, domeniul CDI fiind recomandat ca unul prioritar. 1.2. Premisele interne Sistemul românesc de CDI a traversat o perioadã extrem de dificilã dupã 1989: subfinanţarea şi restructurarea întârziatã nu au dat şansa de racordare la tendinţele mondiale din ştiinţã şi tehnologie decât în cazuri izolate, iar sectorul încã fragil al întreprinderilor din România nu a putut exercita o cerere realã pentru inovare. Practic izolat, sistemul de cercetare-dezvoltare s-a fragmentat, diferitele componente urmãrind asigurarea supravieţuirii cu minimul de resurse existente, în principal prin finanţare publicã, în cadrul unor subsisteme în bunã mãsurã formale şi autarhice. Sub efectul subfinanţãrii cronice, numãrul de cercetãtori a scãzut drastic în perioada 1990-2004, simultan cu creşterea medie de vârstã. Atractivitatea redusã a carierei în cercetare a determinat pierderi calitative la nivelul resurselor umane şi a fãcut extrem de dificilã atragerea tinerilor performanţi în cercetare. Mulţi cercetãtori performanţi au ales plecarea în strãinãtate. Nivelul scãzut al salariilor în CDI ar putea fi considerat ca determinant pentru activitatea scãzutã, dar în realitate motivele sunt complexe, legate de reforma instituţionalã întârziatã, de calitatea scãzutã a infrastructurii de cercetare-dezvoltare, de lipsa unui sistem de evaluare care sã stimuleze şi sã recompenseze performanţa realã, excelenţa. Unul dintre cele mai puternice motive poate fi considerat lipsa claritãţii şi transparenţei privind promovarea în cariera profesionalã. Cu toate acestea, România dispune încã de resurse umane şi tradiţie în anumite domenii ale ştiinţei şi tehnologiei, iar prezenta strategie creeazã premisele recunoaşterii şi stimuleazã dezvoltarea acestora. Nivelul finanţãrii a avut un impact nefavorabil şi asupra menţinerii şi dezvoltãrii infrastructurii de cercetare necesare pentru cercetãri avansate, pentru obţinerea de rezultate valoroase la nivel internaţional şi pentru rezolvarea unor probleme complexe, de interes economic şi social, la nivel naţional. Impactul a fost unul negativ şi direct asupra colaborãrii internaţionale, a participãrii în proiecte şi reţele de cercetare europene, determinând izolarea, desprinderea de marile obiective de cercetare europene şi limitarea accesului la produse şi tehnologii performante, necesare industriei şi serviciilor din România. Capacitatea managerialã şi lipsa unor resurse minime instituţionale pentru susţinerea unor laboratoare de cercetare a determinat funcţionarea ineficientã chiar şi acolo unde a existat infrastructurã performantã. Gradul de utilizare scãzut a fost determinat şi de capacitatea redusã de a oferi servicii de interes, mai ales agenţilor economici. Rezultatele modeste şi slaba colaborare internaţionalã sunt reflectate în numãrul mic de articole în publicaţii ştiinţifice din fluxul principal de cunoaştere, în numãrul mic de citãri ale rezultatelor ştiinţifice publicate de autori români, precum şi în lipsa de interes faţã de protejarea proprietãţii intelectuale. Numãrul extrem de mic de cereri de brevete cu autori români atât în ţarã, cât mai ales în Europa, SUA şi Japonia confirmã aceastã situaţie. Chiar dacã sistemul CDI nu a reuşit pânã în prezent sã genereze mari exemple de succes în transferul rezultatelor în practica socioeconomicã, acesta a reuşit sã menţinã sau sã dezvolte şi actori (printre care universitãţi, institute, colective de cercetare) care au o certã vizibilitate internaţionalã şi pot fi sau chiar sunt deja poli de excelenţã. Finanţarea pe bazã de proiecte, prin competiţie, începutã în anul 1995 şi extinsã în anul 1999, a determinat în mod esenţial creşterea performanţei şi schimbarea mentalitãţii privind accesul la resurse. Criteriile de evaluare au fost din ce în ce mai clar orientate cãtre performanţa ştiinţificã demonstratã de cercetãtor (articole în fluxul principal de cunoaştere la nivel internaţional, lucrãri ştiinţifice citate, lucrãri la conferinţe ştiinţifice de mare prestigiu profesional, brevete, participãri în proiecte obţinute prin competiţie internaţionalã), precum şi spre noutatea şi credibilitatea temei de cercetare propuse, cu posibil impact asupra cunoaşterii. Criteriile sunt orientate şi spre capacitatea instituţionalã de a oferi mediul potrivit şi infrastructura necesare creãrii şi dezvoltãrii unor grupuri puternice de cercetare cu vizibilitate internaţionalã, care sã ofere cadrul potrivit pregãtirii tinerilor cercetãtori prin programe de doctorat şi postdoctorat. Finanţarea publicã a cercetãrii-dezvoltãrii în România a evidenţiat un proces radical de schimbare începând cu anul 2005, odatã cu prima creştere considerabilã a ponderii procentului din produsul intern brut (PIB) alocat acestui domeniu. Ponderea cheltuielilor publice din PIB pentru cercetare-dezvoltare s-a dublat în intervalul 2005-2006, creşterea ulterioarã având ca ţintã 1% în anul 2010. Programul "Cercetare de excelenţã - CEEX" lansat în anul 2005 de Autoritatea Naţionalã pentru Cercetarea Ştiinţificã a contribuit la orientarea cheltuielilor publice pentru cercetare în vederea realizãrii Ariei Româneşti a Cercetãrii şi pregãtirii comunitãţii de cercetare şi dezvoltare din România pentru participarea cu succes la urmãtorul program-cadru de cercetare al Europei, PC7, în perioada 2007-2013. În Programul CEEX prioritãţile finanţãrii publice a cercetãrii-dezvoltãrii au fost cele preconizate pentru PC7, iar proiectele au pus accent pe crearea de consorţii puternice, promovarea cercetãrii interdisciplinare, dezvoltarea resurselor umane, promovarea internaţionalã a sistemului CDI românesc, precum şi pe consolidarea şi dezvoltarea infrastructurii de certificare. Programul asigurã convergenţa cu nivelul şi practicile europene, dar nu a putut focaliza investiţia publicã. Impactul CEEX asupra creşterii cheltuielilor private pentru cercetare-dezvoltare este aşteptat sã fie important, dar nu se poate estima încã. Într-un context mai larg, nivelul culturii inovãrii este redus, atât în sectorul întreprinderilor, cât şi în mediul academic. Inovarea la nivelul firmelor nu a fost consistent susţinutã de un sistem de transfer tehnologic funcţional, iar capitalul de risc poate fi considerat absent. Nu se cunoaşte cu precizie nivelul general al activitãţii de cercetare-dezvoltare din firme, mai ales datoritã unui sistem nestimulativ de înregistrare a cheltuielilor. Pe de altã parte, sunt exemple de mari companii care au deschis în România centre de cercetare, precum şi de servicii de înaltã tehnologie, premise importante pentru ceea ce îşi propune prezenta strategie. În planul interacţiunii cu mediul internaţional, decalajele tehnologice considerabile faţã de ţãrile dezvoltate stimuleazã importul de tehnologie în dauna inovãrii. Este de asemenea bine cunoscut riscul ca societãţile transnaţionale care au achiziţionat sau dezvoltat unitãţi de producţie în România sã delocalizeze activitatea de CDI. Costul mai redus al cercetãrii din România poate fi un avantaj pe termen scurt, dar creeazã un risc suplimentar legat de brain drain în contextul globalizãrii. Concentrarea mare în capitalã a institutelor şi a firmelor cu activitate principalã de CDI, precum şi cercetarea ştiinţificã din universitãţi departe de protenţialul pe care ar trebui sã îl aibã sunt determinanţi esenţiali ai menţinerii unor disparitãţi regionale în absorbţia fondurilor publice de cercetare-dezvoltare. Sistemul CDI are oportunitãţi reale pentru perioada 2005-2013. Integrarea în Uniunea Europeanã creeazã o presiune asupra orientãrii competitivitãţii cãtre inovare, creşterea economicã prognozatã putând susţine deplasarea interesului sectorului privat cãtre acest domeniu. Angajamentul politic de 1% din PIB destinat cheltuielilor publice pentru cercetare-dezvoltare, angajament important legat de rãspunsul României la Strategia Lisabona, este extrem de important. Fondurile structurale destinate inovãrii şi dezvoltãrii resursei umane sunt complementare investiţiei publice în educaţia terţiarã şi în cercetare-dezvoltare şi vor avea un rol important atât în dezvoltarea socioeconomicã a României, cât şi în diminuarea dispariţiilor regionale. Actuala strategie îşi propune sã contribuie esenţial la realizarea regiunilor cunoaşterii în România. Sistemul de învãţãmânt, prin contribuţia la dezvoltarea interesului şi a aptitudinilor de cercetare şi inovare ale tinerilor pe întreg parcursul educaţional, prin educaţia în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, prin formarea iniţialã a cercetãtorilor (cu accent pe numãrul şi calitatea doctoranzilor), precum şi prin calitatea educaţiei terţiare, reprezintã o componentã complementarã esenţialã. Pornind de la situaţia naţionalã şi contextul internaţional, transformarea sistemului CDI în acord cu viziunea pe termen lung prespune rãspunsuri la provocãri precum: dezvoltarea capitalului uman, pentru a rãspunde nevoii de competitivitate a activitãţii de CDI; creşterea atractivitãţii carierei în cercetare, pentru atragerea cercetãtorilor performanţi în universitãţi şi în institutele publice de cercetare, precum şi a celor mai talentaţi tineri absolvenţi în programele de doctorat; reducerea fragmentãrii prin stimularea cooperãrii, într-un mediu puternic concurenţial; focalizarea investiţiei publice în cercetare; orientarea investiţiilor în CDI cãtre rezultate aflate pe frontiera cunoaşterii şi rezolvarea unor probleme de interes naţional sau cu aplicaţii directe în practica socioeconomicã; dezvoltarea unei infrastructuri de CDI adecvate, simultan cu creşterea gradului de utilizare; îmbunãtãţirea ratei de succes în proiecte internaţionale şi creşterea gradului de recuperare a contribuţiei la programul-cadru de cercetare al UE; dezvoltarea cooperãrii internaţionale. Prin strategia CDI pentru perioada 2007-2013 România îşi propune sã atingã media europeanã pentru indicatorii de bazã ce descriu structura şi performanţa sistemului de cercetare, dezvoltare şi inovare, creând premisele focalizãrii în viitor pe domenii de nişã, acolo unde România va avea masa criticã şi performanţele unui lider. În acelaşi timp, strategia îşi propune sã susţinã dezvoltarea socioeconomicã a României, cu şanse reale de a crea o economie bazatã pe cunoaştere, competitivã la nivel global. 2. Viziune Sistemul de CDI va reprezenta motorul dezvoltãrii societãţii cunoaşterii în România, fiind capabil sã susţinã performanţa prin inovare în toate domeniile ce contribuie la asigurarea bunãstãrii cetãţenilor şi totodatã sã atingã excelenţa ştiinţificã recunoscutã pe plan internaţional. România construieşte o societate bazatã pe cunoaştere, focalizatã pe rezolvarea problemelor ridicate de satisfacerea nevoii de inovare exprimate de economie şi societate. Pentru a rãspunde acestei provocãri, sistemul CDI va fi deschis cãtre firmele româneşti, cãtre mediul ştiinţific internaţional, cãtre nevoile societãţii şi sistemul educaţional. Asigurarea unei deschideri reale va depinde de modul în care se va coagula cererea de cunoaştere cãtre sistemul CDI în interiorul prioritãţilor tematice ce reflectã nevoile socioeconomice pe termen mediu şi lung. Astfel, cererea corespunzãtoare nevoii de inovare din economie va fi formatã prin mecanisme în care iniţiativa aparţine firmelor, în timp ce pe latura decantãrii nevoii de inovare a societãţii vor fi create mecanisme şi interfeţe specifice comunicãrii dintre ştiinţã şi societate. Administraţia publicã centralã şi localã va putea formula solicitãri specifice de inovare, corespunzãtoare obiectivelor şi prioritãţilor strategice de dezvoltare naţionalã, regionalã şi localã. Achiziţiile publice şi introducerea unor tehnologii avansate în diferitele sectoare socioeconomice vor avea o contribuţie importantã la dezvoltarea CDI. Corelarea nevoii naţionale de inovare cu evoluţiile ştiinţei şi tehnologiei pe plan mondial se va realiza prin reţele de cercetare-acţiune, în care colaborarea internaţionalã multidisciplinarã va fi orientatã spre rezolvarea problemelor identificate. Centrele de brokeraj şi centrele de transfer tehnologic şi cunoaştere vor realiza interfaţa dintre nevoia internã de inovare şi soluţiile care pot fi adaptate pornind de la stocul mondial de cunoaştere. Firmele îşi vor crea propriile structuri de cercetare sau numai interfeţe care le vor asigura integrarea în sisteme deschise de inovare, precum şi participarea la centre de competenţã sau platforme tehnologice. Universitãţile şi institutele publice de cercetare vor dezvolta structuri proprii prin care vor valoriza cunoaşterea şi vor asigura transferul acesteia în produse şi servicii inovative. Centrele de transfer tehnologic şi incubatoarele pentru firme de înaltã tehnologie vor stimula transferul de cunoaştere şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Evaluarea potenţialului comercial al unei idei, protejarea şi licenţierea dreptului de proprietate intelectualã vor constitui elemente curente ale managementului inovãrii. Sistemul educaţional va dezvolta abilitãţile specifice de cercetare, în special multidisciplinarã. Interconectarea sa cu sistemul CDI va permite selecţia, motivarea şi susţinerea celor mai performanţi tineri pentru o carierã în cercetare, atât în domeniul public, cât şi în cadrul firmelor. Mobilitatea internaţionalã va reprezenta o dimensiune-cheie a pregãtirii cercetãtorilor. Mecanismele de mobilitate intersectorialã vor asigura un transfer eficient de cunoaştere şi competenţe între cercetarea publicã şi cea din cadrul firmelor. În acelaşi timp, universitãţile vor fi stimulate sã îşi creeze institute de cercetare de excelenţã în domenii strategice, şcoli doctorale şi postgraduale. 3. Obiectivele strategice ale sistemului CDI Sistemul CDI din România are rolul de a dezvolta ştiinţa şi tehnologia, cu scopul de a creşte competitivitatea economiei româneşti, de a îmbunãtãţi calitatea socialã şi de a spori cunoaşterea cu potenţial de valorificare şi lãrgire a orizontului de acţiune. Pentru îndeplinirea acestui rol, sistemul CDI are 3 obiective strategice: 1. Crearea de cunoaştere, respectiv obţinerea unor rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf, competitive pe plan mondial, având ca scop creşterea contribuţiei sistemului românesc de CDI la dezvoltarea stocului mondial de cunoaştere, creşterea vizibilitãţii internaţionale şi transferul rezultatelor în economie şi societate. Atingerea acestui obiectiv presupune integrarea în reţele internaţionale şi promovarea excelenţei în cercetare. Se vor susţine şcoli de excelenţã cu recunoaştere internaţionalã, având masa criticã şi facilitãţile necesare cercetãrii de performanţã, experienţã în formarea tinerilor cercetãtori prin doctorat, precum şi condiţii pentru tinerii cercetãtori postdoctoranzi. Se vor crea poli de excelenţã prin finanţarea unor proiecte propuse de personalitãţi cu potenţial deosebit, apreciat internaţional, cu precãdere tineri. Un accent deosebit se va pune pe formarea tinerilor cercetãtori în şcoli doctorale sau postgraduale de excelenţã, care sã le asigure o pregãtire corespunzãtoare şi dezvoltarea capacitãţii de a realiza cercetãri avansate. Pentru aceasta va trebui ca şcolile sã fie atractive pentru cercetãtori performanţi, cu experienţã în supervizarea tinerilor doctoranzi, indiferent de naţionalitate. 2. Creşterea competitivitãţii economiei româneşti prin inovare cu impact la nivelul agenţilor economici şi prin transferul cunoştinţelor în practica economicã. Acest obiectiv vizeazã obţinerea unor rezultate tehnologice de vârf, cercetãri de tipul rezolvare de probleme complexe (problem solving) de interes local, regional, naţional sau formulate de agenţi economici, precum şi dezvoltarea de tehnologii, produse şi servicii inovative cu aplicabilitate directã. Vor fi stimulate parteneriate între universitãţi, institute de cercetare şi agenţi economici. Se va susţine crearea prin competiţie de centre de competenţã şi platforme tehnologice, cu finanţãri şi/sau cofinanţãri pe durate medii de timp, de 5-7 ani. Schemele de finanţare vor avea în vedere aspectele legate de ajutorul de stat pentru CDI. 3. Creşterea calitãţii sociale prin dezvoltarea de soluţii, inclusiv tehnologice, care sã genereze beneficii directe la nivelul societãţii. Din aceastã categorie fac parte soluţiile la probleme locale, regionale şi naţionale legate de coeziunea şi dinamica socialã, de creşterea eficienţei politicilor, precum şi probleme legate de sãnãtate, mediu, infrastructurã, amenajarea teritoriului şi valorificarea resurselor naţionale. În realizarea celor 3 obiective strategice se vor avea în vedere urmãtoarele obiective specifice: Creşterea performanţei - obţinerea unor rezultate ştiinţifice de excelenţã, reflectate în creşterea numãrului de articole în publicaţii din fluxul principal de cunoaştere; plasarea între primele 35 de ţãri în ceea ce priveşte publicaţiile indexate ISI (în perioada 1995-2005 situându-se pe locul 48); - creşterea de 10 ori a numãrului de brevete EPO la un milion de locuitori pânã în 2013 (având ca referinţã 1,72 în 2003, faţã de 137 media UE 25); - triplarea numãrului de brevete înregistrate de OSIM în 2013 faţã de 2006 şi creşterea ponderii brevetelor high-tech; - dublarea ponderii firmelor inovative (care a reprezentat 19% în perioada 2002-2004, potrivit "Community Innovation Survey"). Dezvoltarea resurselor sistemului - triplarea numãrului de cercetãtori pânã în anul 2013, concomitent cu descreşterea mediei de vârstã a cercetãtorilor sub 40 de ani; - asigurarea unui numãr mediu anual de 2.000 de burse doctorale; - creşterea ponderii doctorilor şi a doctoranzilor pânã la peste 50% din totalitatea cercetãtorilor; - creşterea atractivitãţii carierei în cercetare prin asigurarea accesului şi posibilitatea dezvoltãrii carierei pentru cei performanţi; - atragerea de cercetãtori cu experienţã, tineri cercetãtori postdoctoranzi şi doctoranzi, indiferent de naţionalitate, România devenind o destinaţie de interes pentru excelenţa ştiinţificã; - creşterea accesului la infrastructuri de cercetare performante prin participarea la mari infrastructuri internaţionale de cercetare, precum şi prin dezvoltarea facilitãţilor de cercetare de interes naţional şi stimularea creãrii de laboratoare performante cu utilizatori multipli. Antrenarea sectorului privat - creşterea cheltuielilor private cu cercetarea şi dezvoltarea la 1% din PIB pânã în 2013; - stimularea participãrii mediului privat la CDI, inclusiv pentru creşterea capacitãţii de inovare, dezvoltare tehnologicã şi asimilare în producţie a rezultatelor cercetãrii; - dezvoltarea parteneriatelor public-privat în ştiinţã şi tehnologie prin crearea unor centre de competenţã, platforme tehnologice, parcuri ştiinţifice, precum şi a unor interfeţe specializate între cererea şi oferta de CDI; - simplificarea accesului firmelor inovative la schemele de finanţare a CDI orientate cãtre cofinanţare şi susţinerea colaborãrii acestora cu cercetarea din universitãţi şi din institutele publice de cercetare-dezvoltare. Creşterea capacitãţii instituţionale - reducerea fragmentãrii sistemului de CDI prin stimularea colaborãrii şi a participãrii la reţele naţionale şi internaţionale, care sã asigure masa criticã şi obţinerea de rezultate valoroase internaţional; - transformarea universitãţilor şi a institutelor publice de cercetare-dezvoltare româneşti în actori pe piaţa internaţionalã a cunoaşterii şi creşterea capacitãţii acestora de colaborare cu firmele; - profesionalizarea managementului cercetãrii; - evaluarea internaţionalã a performanţei cercetãrii pentru toţi actorii publici, universitãţi şi institute de cercetare publice; - consolidarea rolului ştiinţei în societate prin comunicarea ştiinţei, promovarea eticii şi egalitãţii de şanse în cercetare, dezvoltarea de interfeţe dedicate dialogului ştiinţã-societate. Extinderea cooperãrii internaţionale - extinderea cooperãrii internaţionale în programe şi proiecte; - o mai bunã reprezentare a României la nivel instituţional şi prin experţii sãi în instituţii şi organisme reprezentative CDI la nivel european şi internaţional; - participarea diasporei ştiinţifice româneşti în proiecte de cercetare pentru a promova sectorul de cercetare-dezvoltare din România, precum şi la evaluarea proiectelor, programelor şi a politicilor. 4. Cercetarea exploratorie şi de frontierã România va susţine cercetãri avansate, orientate cãtre obţinerea de rezultate ştiinţifice de nivel mondial, va încuraja dezvoltarea carierei în cercetare şi crearea unor poli de excelenţã Având în vedere importanţa cercetãrii fundamentale pentru dezvoltarea cunoaşterii şi formarea resursei umane înalt calificate, accentul va fi pus pe excelenţã, pe interdisciplinaritate şi vizibilitate internaţionalã. Vor fi susţinute cercetãri complexe în domenii de frontierã şi participarea în reţele internaţionale de cercetare de excelenţã. Din analiza scientometricã, a infrastructurii existente în polii de excelenţã şi a capacitãţii de creştere a producţiei ştiinţifice cu vizibilitate internaţionalã, rezultatã din consultarea comunitãţii ştiinţifice, au rezultat domenii cu tradiţie în cercetarea ştiinţificã româneascã, dar şi cu potenţial deosebit, respectiv: biologie, geneticã şi medicinã; chimie, mediu şi ştiinţa materialelor; matematicã; fizicã şi fizicã tehnologicã; geologie şi fizica atmosferei. Concentrând investiţia în aceste zone, strategia va susţine şi domeniile noi, în care grupuri de cercetare din România colaboreazã deja internaţional. Sunt de interes inclusiv ştiinţele socioumane. Pentru acest tip de cercetãri, relevanţa este pe termen lung. Nu sunt stabilite prioritãţi pentru finanţarea temelor de cercetare, propunerile venind de la cercetãtori. Evaluarea va fi de tipul evaluare colegialã (peer review) şi se va face cu participare internaţionalã. Cercetãrile avansate vor putea fi orientate pe prioritãţi strategice sau tehnologice atunci când sunt necesare pentru rezolvarea unor probleme complexe, de interes socioeconomic. România va urmãri dezvoltarea resursei umane capabile sã atingã nivelul de integrare în fluxul internaţional de dezbatere ştiinţificã. Aceasta presupune atragerea unor personalitãţi ştiinţifice, finanţarea adecvatã a cercetãrii exploratorii, deschiderea oportunitãţilor de pregãtire în toate stadiile de dezvoltare a carierei profesionale, asigurarea accesului la infrastructura de cercetare adecvatã, dar şi intensificarea colaborãrii internaţionale. Creşterea atractivitãţii carierei în cercetare, în special pentru tineri, reprezintã un element critic al actualului sistem CDI, în care numãrul de cercetãtori raportat la populaţie se aflã la doar o treime faţã de media ţãrilor din Uniunea Europeanã. Pentru perioada 2007-2013 se va urmãri creşterea atractivitãţii carierei în cercetare, în special prin burse şi accesul la granturi de cercetare în perioada formãrii iniţiale a cercetãtorilor prin doctorat (stimulându-se cotutela internaţionalã şi mobilitatea), precum şi prin programe postdoctorale, cu precãdere în domenii interdisciplinare. Consolidarea şcolilor doctorale şi crearea de şcoli postgraduale vor avea impact asupra calitãţii programelor doctorale, precum şi a cercetãrilor postdoctorat, contribuind la pregãtirea unor cercetãtori performanţi. Criza resurselor umane impune ca prioritate atragerea atât a tinerilor pentru o carierã în cercetare, cât şi a unor cercetãtori cu experienţã din strãinãtate. O atenţie deosebitã se va acorda diasporei ştiinţifice româneşti. Pregãtirea pe parcursul formãrii carierei în cercetare se va orienta cãtre stagii de pregãtire, atât în ţarã, cât şi în strãinãtate, care vor fi întotdeauna asociate unor proiecte de cercetare. În acelaşi timp, se va avea în vedere colaborarea cu agenţii de finanţare din alte ţãri în scopul cofinanţãrii de stagii doctorale şi postdoctorale care sã stimuleze revenirea în ţarã a cercetãtorilor performanţi dupã efectuarea stagiului. Vor fi dezvoltate mecanisme de finanţare care sã stimuleze instituţiile de cercetare în a oferi acestor cercetãtori contracte de muncã corespunzãtoare. De asemenea, personalitãţilor cu rezultate ştiinţifice deosebite pe plan internaţional li se va asigura finanţarea adecvatã, necesarã creãrii unor centre de excelenţã în România. Se va susţine dezvoltarea infrastructurii de cercetare prin creşterea gradului de utilizare, extinderea infrastructurii existente şi prin crearea de noi facilitãţi. Echipamentele experimentale dedicate cercetãrii ce ţinteşte frontiera cunoaşterii sunt în general foarte costisitoare şi, ca urmare, investiţiile se vor focaliza în acele domenii în care existã potenţial de utilizare corespunzãtor, inclusiv prin colaborare regionalã. Pentru acele domenii în care pe plan european existã deja facilitãţi de cercetare, iar nevoia de utilizare nu este sistematicã se vor finanţa proiecte care sã asigure accesul cercetãtorilor din România la facilitãţile respective. În perioada 2007-2013 dezvoltarea infrastructurii de cercetare se va realiza cu precãdere prin asocierea marilor facilitãţi experimentale cu universitãţile şi institutele publice de cercetare, pentru creşterea contribuţiei la dezvoltarea resursei umane pentru cercetare. Cercetarea de nivel mondial trebuie sã aibã la bazã colaborarea internaţionalã, importantã atât prin procesul de învãţare, cât şi prin potenţialul de obţinere a drepturilor de proprietate intelectualã. În perioada 2007-2013 proiectele în colaborare internaţionalã vor fi realizate atât în cadrul programelor internaţionale, cât şi în cadrul unor apeluri comune de proiecte împreunã cu alte ţãri pe teme de interes sau pur şi simplu în cadrul unor proiecte de colaborare iniţiate la nivelul comunitãţii ştiinţifice. Evaluarea continuã a revistelor ştiinţifice din România şi susţinerea celor mai performante, inclusiv pentru coeditarea cu edituri de prestigiu internaţional, pentru a îndeplini condiţiile de intrare în bazele indexate internaţional şi, în perspectivã, pentru creşterea factorului lor de impact, constituie premise ale creşterii vizibilitãţii internaţionale a cercetãrii ştiinţifice din România. Se va urmãri o mai bunã integrare a comunitãţii ştiinţifice româneşti în circuitul ştiinţific internaţional, prin accesul cercetãtorilor la resursele de informare ştiinţificã, prin participarea la conferinţe internaţionale, prin organizarea în ţarã a unor conferinţe ştiinţifice internaţionale, prin asigurarea unui acces larg la resurse de informare şi, nu în ultimul rând, prin participarea în clusterele ştiinţifice şi platforme tehnologice europene.
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Sinteza direcţiilor strategice de acţiune │
│ ───────────────────────────────────────── │
│ - Creşterea rapidã a numãrului de cercetãtori prin atragerea tinerilor │
│în proiecte de cercetare cu caracter formativ şi prin atragerea de │
│cercetãtori din strãinãtate │
│ - Îmbunãtãţirea integrãrii personalului de cercetare în comunitatea │
│ştiinţificã internaţionalã, prin asigurarea mobilitãţii internaţionale, prin│
│organizarea de şi participarea la conferinţe ştiinţifice internaţionale, │
│prin îmbunãtãţirea vizibilitãţii internaţionale a publicaţiilor româneşti şi│
│prin asigurarea unui acces larg la resursele de informare. │
│ - Susţinerea proiectelor de cercetare cu relevanţã ştiinţificã │
│internaţionalã, în special a celor care presupun cooperarea internaţionalã │
│ - Asigurarea accesului la infrastructura de cercetare, printr-o │
│combinaţie între investiţii asociate universitãţilor şi institutelor publice│
│de cercetare, creşterea vizibilitãţii infrastructurii existente şi │
│mobilitatea internaţionalã a cercetãtorilor. │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Sinteza direcţiilor strategice de acţiune │
│ ───────────────────────────────────────── │
│ - Focalizarea eforturilor de cercetare spre probleme clar identificate,│
│prin implicarea în proiectele de CDI a reprezentanţilor cererii, în special │
│a celei venite din partea firmelor, dar şi a autoritãţilor publice naţionale│
│sau regionale │
│ - Susţinerea concentrãrii resurselor de CDI (umane, de infrastructurã │
│şi organizaţionale) în poli de excelenţã, capabili sã concureze │
│internaţional şi sã antreneze colaborarea cu firmele din România │
│ - Stimularea menţinerii structurilor de colaborare dincolo de orizontul│
│unui proiect, prin crearea de entitãţi dedicate │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Sinteza direcţiilor de acţiune │
│ ────────────────────────────── │
│ - Susţinerea iniţiativelor de cercetare precompetitivã a firmelor prin │
│instrumente financiare şi de suport adecvate │
│ - Stimularea universitãţilor şi entitãţilor de cercetare-dezvoltare de │
│drept public pentru crearea şi dezvoltarea de entitãţi de interacţiune cu │
│mediul privat, în interiorul cãrora sã se asigure baza experimentalã pentru │
│proiecte comune, cadrul pentru transferul tehnologic şi schimburile de │
│personal │
│ - Creşterea coeziunii entitãţilor inovative din sectorul public şi cel │
│privat, prin dezvoltarea reţelelor de inovare, participarea în platforme │
│tehnologice şi prin dezvoltarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice │
│ - Susţinerea antreprenoriatului bazat pe inovare, prin dezvoltarea │
│serviciilor în incubatoare de inovare, îmbunãtãţirea accesului la capitalul │
│de risc şi prin asigurarea pregãtirii în domeniul managementului inovãrii │
│ - Stimularea fiscalã a investiţiei în CDI la nivelul firmelor, corelatã │
│cu adecvarea modului de înregistrare a acestor cheltuieli │
│ - Creşterea accesului IMM-urilor la informaţii referitoare la │
│rezultatele cercetãrilor, la oportunitãţi de finanţare şi colaborare, prin │
│servicii de suport dedicate │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
