Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 217 din 28 februarie 2007 privind aprobarea Strategiei nationale in domeniul cercetarii-dezvoltarii si inovarii pentru perioada 2007-2013

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTARARE nr. 217 din 28 februarie 2007 privind aprobarea Strategiei nationale in domeniul cercetarii-dezvoltarii si inovarii pentru perioada 2007-2013

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 214 din 29 martie 2007

Comenteaza legea

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţificã şi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 324/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ARTICOL UNIC
Se aprobã Strategia naţionalã în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii şi inovãrii pentru perioada 2007-2013, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã:
Ministrul educaţiei şi cercetãrii,
Mihail Hãrdãu

Ministrul comunicaţiilor
şi tehnologiei informaţiei,
Zsolt Nagy

Ministrul delegat pentru lucrãri
publice şi amenajarea teritoriului,
Laszlo Borbely

Bucureşti, 28 februarie 2007.
Nr. 217.

ANEXĂ

STRATEGIA NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL CERCETĂRII, DEZVOLTĂRII ŞI INOVĂRII
PENTRU PERIOADA 2007-2013

INTRODUCERE
Strategia naţionalã în domeniul cercetãrii-dezvoltãrii şi inovãrii (CDI) pentru perioada 2007-2013 se bazeazã pe viziunea societãţii româneşti cu privire la rolul ştiinţei, tehnologiei şi inovãrii în dezvoltarea societãţii cunoaşterii în România, pentru progresul economic şi social. Având în vedere faptul cã România este stat membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007, Strategia CDI asigurã şi coerenţa cu principalele documente politice specifice la nivel comunitar.
Strategia valorificã rezultatele unui exerciţiu amplu, unic pânã acum în societatea româneascã, de comunicare şi negociere între principalii actori interesaţi de sistemul CDI. Strategia este esenţa unui dialog având ca temã rolul ştiinţei în societate, purtat în cadrul primului exerciţiu naţional de foresight în ştiinţã şi tehnologie, exerciţiu sistematic, colaborativ şi prospectiv, care s-a desfãşurat în perioada 2005-2006, la iniţiativa Autoritãţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţificã (ANCS). Din consultarea actorilor instituţionali relevanţi au rezultat posibile prioritãţi ale investiţiei publice în cercetare, obţinute prin identificarea principalelor probleme de interes socioeconomic ale României. Ulterior au participat în ateliere de lucru mai mult de 800 de persoane din institute de cercetare, universitãţi, academii, firme, asociaţii profesionale şi patronale, ONG-uri, precum şi reprezentanţi ai administraţiei publice centrale. Peste 5.000 de persoane au rãspuns la chestionare electronice. Ansamblul consultãrilor prospective a condus la o listã de 25 de prioritãţi, grupate în 8 domenii, descrise în acest document ca prioritãţi ale investiţiei publice de cercetare. Suplimentar acestora s-a inclus domeniul "Spaţiu de securitate". Comunitatea ştiinţificã a analizat domeniile cercetãrii fundamentale în care România are rezultate, vizibilitate internaţionalã şi potenţial de dezvoltare în viitor. Au fost identificate prioritãţi în reconstrucţia sistemului naţional CDI şi a fost realizat un document de viziune pe termen lung asupra sistemului CDI.
Pentru elaborarea strategiei a fost realizatã şi o amplã analizã a stãrii sistemului CDI din România, cu puncte tari, puncte slabe, oportunitãţi şi riscuri, în contextul social şi economic naţional, dar şi prin prisma globalizãrii şi a integrãrii în Uniunea Europeanã. Au fost consultate personalitãţi reprezentative din domeniile ştiinţei şi tehnologiei, economiei, societãţii civile, administraţiei publice centrale şi locale, din sectorul neguvernamental, care au identificat blocaje în sistem şi direcţii de intervenţie. Datele statistice au fost completate prin douã sondaje, unul referitor la activitatea personalului CDI şi la cariera profesionalã (peste 1.000 de persoane: cercetãtori, manageri de instituţii CDI şi de firme), iar altul referitor la brevetarea în România (peste 600 de deţinãtori de brevete, persoane fizice şi juridice). S-au analizat cadrul juridic şi aspectele legate de ajutorul de stat. Rezultatul întregului demers îl reprezintã un studiu amplu referitor la situaţia CDI în România, cu recomandãri privind acţiunile necesare. La elaborarea acestui studiu au participat mai mult de 70 de experţi.
Au fost consultate studii şi rapoarte din ţarã şi din strãinãtate, s-au analizat modele de succes în dezvoltarea economicã şi socialã, s-au comparat date statistice, au fost analizate strategii şi planuri strategice CDI. Rezultatul s-a concretizat într-un studiu strategic care a fundamentat prezentul document. La realizarea acestui studiu au participat mai mult de 40 de experţi.
În elaborarea strategiei s-au avut în vedere complementaritatea, sinergia şi strânsa legãturã cu documente economice şi politice naţionale, strategii, planuri, inclusiv cu Planul naţional de dezvoltare, Planul naţional de reformã şi Cadrul naţional strategic de referinţã. Strategia din domeniul educaţiei, în mod deosebit în componentele de învãţãmânt superior/educaţie terţiarã, va trebui corelatã cu Strategia CDI.
Strategia reafirmã rolul statului în domeniul CDI, acela de a crea condiţii şi de a stimula, pe de o parte, crearea de cunoaştere, iar, pe de altã parte, aplicarea cunoaşterii în interesul societãţii, prin inovare.
Strategia oferã baza pentru organizarea sistemului CDI şi stabileşte principalele domenii, precum şi modul în care se va concentra investiţia publicã în cercetare şi dezvoltare pentru susţinerea inovãrii în urmãtorii ani.
Aceasta stabileşte principiile de bazã în domeniul CDI: evaluarea ex-ante a politicilor şi a acţiunilor; evaluarea internaţionalã a implementãrii politicilor, programelor, proiectelor; evaluarea internaţionalã a instituţiilor publice (universitãţi şi institute de cercetare); corelarea performanţei cu finanţarea instituţionalã; promovarea în carierã pe bazã de performanţe profesionale recunoscute internaţional; susţinerea mobilitãţii cercetãtorilor; atragerea de tineri doctoranzi, cercetãtori postdoctorat, precum şi de cercetãtori cu experienţã, performanţi, indiferent de naţionalitate; intensificarea legãturilor ştiinţifice şi de colaborare cu diaspora ştiinţificã româneascã; dezvoltarea colaborãrii internaţionale şi susţinerea participãrii în programe şi proiecte; susţinerea inovãrii, inclusiv prin creşterea cererii publice de inovare; creşterea ponderii din ajutorul de stat pentru susţinerea inovãrii; dialogul permanent cu societatea.
Implementarea strategiei se va face prin instrumente specifice. Dintre acestea, un rol important îl va juca Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare. Evaluarea implementãrii strategiei se va face cu participare internaţionalã şi va contribui la actualizarea acesteia.
Prin lansarea strategiei, România îşi prezintã decizia politicã de a construi o societate bazatã pe cunoaştere, deschisã valorilor şi competiţiei internaţionale. Se vor promova colaborarea şi parteneriatul internaţional în cercetãri avansate, pe teme de interes ştiinţific şi tehnologic general, cu accent pe domeniile în care acestea pot contribui şi la rezolvarea unor probleme de interes ştiinţific şi socioeconomic ale României, asigurându-se nivelul competitiv dorit al sistemului CDI românesc.
Strategia are ca obiectiv recuperarea decalajelor existente faţã de nivelul ţãrilor europene şi pregãteşte sistemul de CDI din România pentru a-şi identifica şi consolida, prin deschidere internaţionalã, parteneriat şi competiţie, acele zone unice în care România poate sã exceleze.
1. Situaţia şi provocãrile actuale
1.1. Contextul internaţional
Generarea şi exploatarea de cunoaştere au devenit surse vitale ale creşterii bunãstãrii pe plan global. Cunoaşterea reprezintã totodatã elemenul central ce determinã competitivitatea şi, ca atare, statele lumii, în special cele dezvoltate, s-au angajat în generarea sistematicã a acesteia, dezvoltând sisteme naţionale şi interacţiuni internaţionale tot mai sofisticate.
Accentuarea globalizãrii a condus la creşterea importanţei colaborãrii internaţionale, a schimbului de cunoaştere explicitã şi a creat comunitãţi ştiinţifice internaţionale puternice, fãrã însã a reduce importanţa pe care complexul de factori locali o are în adaptarea şi valorificarea cunoaşterii.
În acest mediu colaborativ şi competitiv în acelaşi timp, semnificaţia excelenţei a cunoscut o creştere exponenţialã. Entitãţile şi indivizii care ating acest nivel devin extrem de valoroşi, având capacitatea de a atrage resurse şi de a influenţa atât mediul ştiinţific, cât şi sistemele socioeconomice. Acesta este şi motivul pentru care statele dezvoltate fac eforturi pentru a atrage oamenii de ştiinţã şi inginerii cu performanţe deosebite şi totodatã de a atinge masa criticã de cercetare în domenii strategice.
În lupta pentru excelenţã, universitãţile, institutele publice de cercetare-dezvoltare şi celelalte entitãţi de cercetare de drept public joacã un rol sporit. Acestea sunt provocate sã se transforme în actori importanţi pe piaţa cunoaşterii, atrãgând şi dezvoltând resurse umane de vârf şi concentrând facilitãţi de cercetare importante. Implicarea în cercetare şi legãturile tot mai strânse cu mediul economic au devenit nu doar surse suplimentare de venit, ci elemente intrinseci ale procesului de educaţie şi formare.
În triunghiul cunoaşterii, educaţie-cercetare-inovare, ultimul element este cel mai strâns legat de impactul asupra bunãstãrii şi totodatã cel mai problematic din punct de vedere al politicilor conexe. Inovarea, proces cu multe variabile, are în centrul sãu colaborarea dintre cercetare şi industrie. În ultimul deceniu, ţãrile dezvoltate au propus entitãţi intermediare sau forme de interacţiune şi colaborare prin care sã fie create punţi între cele douã sectoare, alocând acestor entitãţi resurse financiare publice în creştere.
Uniunea Europeanã depune eforturi pentru recuperarea decalajelor de creştere economicã faţã de Statele Unite, aşezând domeniul CDI la baza acestor demersuri. Revizuirea Strategiei Lisabona în anul 2005 a reîntãrit obiectivul stabilit la Barcelona de a aloca 3% din PIB pentru cercetare-dezvoltare. Majoritatea statelor europene au aderat deja la acest obiectiv, rãmânând totuşi sub semnul întrebãrii nivelul investiţiei private.
Actualmente, principalele provocãri cãrora trebuie sã le facã faţã Uniunea Europeanã pentru îmbunãtãţirea capacitãţii de inovare sunt legate de insuficienta concentrare în poli de excelenţã capabili sã concureze pe plan global, slaba integrare a elementelor în triunghiul cunoaşterii, insuficienta cercetare trans- şi interdisciplinarã focalizatã pe nevoile de inovare, lipsa unor modele de guvernare şi organizare a cercetãrii şi educaţiei la nivel european, costurile ridicate ale brevetãrii în UE şi mobilitatea redusã a cercetãtorilor.
Pornind de la Programul Lisabona, Uniunea Europeanã a lansat pentru perioada 2007-2013 un set de iniţiative care privesc cercetarea şi inovarea, competitivitatea globalã a universitãţilor şi a institutelor de cercetare, dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale şi transferul cunoaşterii în produse şi servicii. La nivelul Comunitãţii, liniile de politicã stabilite îşi gãsesc corespondenţã în programele prevãzute în cadrul financiar 2007-2013, respectiv:
- Programul Cadru 7 pentru cercetare, principalul instrument prin care se susţin activitãţile de cercetare-dezvoltare, colaborarea transnaţionalã în domeniu, cercetarea de frontierã (coordonatã de Consiliul European al Cercetãrii) şi reţelele de excelenţã, platformele tehnologice europene (grupuri de interes, în principal firme şi entitãţi de cercetare, care definesc împreunã agende strategice de cercetare şi care pot lansa şi iniţiative tehnologice comune, implicând resurse publice şi private substanţiale).
- Programul privind competitivitatea şi inovarea, care susţine inovarea şi dezvoltarea IMM-urilor, oferind suport financiar (în special pentru start-up), susţinând o reţea transnaţionalã de transfer tehnologic, precum şi numeroase alte iniţiative, fãrã a implica însã activitãţi de cercetare sau educaţie.
- Programul "Educaţie şi Pregãtire 2010", prin care statele membre sunt susţinute în adaptarea sistemului de educaţie şi formare în direcţia atingerii obiectivelor Lisabona, cuprinzând şi o componentã de mobilitate şi cooperare.
- Programele de coeziune economicã şi socialã, prin intermediul cãrora statele sau, mai exact, regiunile sunt susţinute cu sume importante în direcţia reducerii decalajelor structurale, domeniul CDI fiind recomandat ca unul prioritar.
1.2. Premisele interne
Sistemul românesc de CDI a traversat o perioadã extrem de dificilã dupã 1989: subfinanţarea şi restructurarea întârziatã nu au dat şansa de racordare la tendinţele mondiale din ştiinţã şi tehnologie decât în cazuri izolate, iar sectorul încã fragil al întreprinderilor din România nu a putut exercita o cerere realã pentru inovare. Practic izolat, sistemul de cercetare-dezvoltare s-a fragmentat, diferitele componente urmãrind asigurarea supravieţuirii cu minimul de resurse existente, în principal prin finanţare publicã, în cadrul unor subsisteme în bunã mãsurã formale şi autarhice.
Sub efectul subfinanţãrii cronice, numãrul de cercetãtori a scãzut drastic în perioada 1990-2004, simultan cu creşterea medie de vârstã. Atractivitatea redusã a carierei în cercetare a determinat pierderi calitative la nivelul resurselor umane şi a fãcut extrem de dificilã atragerea tinerilor performanţi în cercetare. Mulţi cercetãtori performanţi au ales plecarea în strãinãtate. Nivelul scãzut al salariilor în CDI ar putea fi considerat ca determinant pentru activitatea scãzutã, dar în realitate motivele sunt complexe, legate de reforma instituţionalã întârziatã, de calitatea scãzutã a infrastructurii de cercetare-dezvoltare, de lipsa unui sistem de evaluare care sã stimuleze şi sã recompenseze performanţa realã, excelenţa. Unul dintre cele mai puternice motive poate fi considerat lipsa claritãţii şi transparenţei privind promovarea în cariera profesionalã.
Cu toate acestea, România dispune încã de resurse umane şi tradiţie în anumite domenii ale ştiinţei şi tehnologiei, iar prezenta strategie creeazã premisele recunoaşterii şi stimuleazã dezvoltarea acestora.
Nivelul finanţãrii a avut un impact nefavorabil şi asupra menţinerii şi dezvoltãrii infrastructurii de cercetare necesare pentru cercetãri avansate, pentru obţinerea de rezultate valoroase la nivel internaţional şi pentru rezolvarea unor probleme complexe, de interes economic şi social, la nivel naţional. Impactul a fost unul negativ şi direct asupra colaborãrii internaţionale, a participãrii în proiecte şi reţele de cercetare europene, determinând izolarea, desprinderea de marile obiective de cercetare europene şi limitarea accesului la produse şi tehnologii performante, necesare industriei şi serviciilor din România. Capacitatea managerialã şi lipsa unor resurse minime instituţionale pentru susţinerea unor laboratoare de cercetare a determinat funcţionarea ineficientã chiar şi acolo unde a existat infrastructurã performantã. Gradul de utilizare scãzut a fost determinat şi de capacitatea redusã de a oferi servicii de interes, mai ales agenţilor economici.
Rezultatele modeste şi slaba colaborare internaţionalã sunt reflectate în numãrul mic de articole în publicaţii ştiinţifice din fluxul principal de cunoaştere, în numãrul mic de citãri ale rezultatelor ştiinţifice publicate de autori români, precum şi în lipsa de interes faţã de protejarea proprietãţii intelectuale. Numãrul extrem de mic de cereri de brevete cu autori români atât în ţarã, cât mai ales în Europa, SUA şi Japonia confirmã aceastã situaţie.
Chiar dacã sistemul CDI nu a reuşit pânã în prezent sã genereze mari exemple de succes în transferul rezultatelor în practica socioeconomicã, acesta a reuşit sã menţinã sau sã dezvolte şi actori (printre care universitãţi, institute, colective de cercetare) care au o certã vizibilitate internaţionalã şi pot fi sau chiar sunt deja poli de excelenţã.
Finanţarea pe bazã de proiecte, prin competiţie, începutã în anul 1995 şi extinsã în anul 1999, a determinat în mod esenţial creşterea performanţei şi schimbarea mentalitãţii privind accesul la resurse. Criteriile de evaluare au fost din ce în ce mai clar orientate cãtre performanţa ştiinţificã demonstratã de cercetãtor (articole în fluxul principal de cunoaştere la nivel internaţional, lucrãri ştiinţifice citate, lucrãri la conferinţe ştiinţifice de mare prestigiu profesional, brevete, participãri în proiecte obţinute prin competiţie internaţionalã), precum şi spre noutatea şi credibilitatea temei de cercetare propuse, cu posibil impact asupra cunoaşterii. Criteriile sunt orientate şi spre capacitatea instituţionalã de a oferi mediul potrivit şi infrastructura necesare creãrii şi dezvoltãrii unor grupuri puternice de cercetare cu vizibilitate internaţionalã, care sã ofere cadrul potrivit pregãtirii tinerilor cercetãtori prin programe de doctorat şi postdoctorat.
Finanţarea publicã a cercetãrii-dezvoltãrii în România a evidenţiat un proces radical de schimbare începând cu anul 2005, odatã cu prima creştere considerabilã a ponderii procentului din produsul intern brut (PIB) alocat acestui domeniu. Ponderea cheltuielilor publice din PIB pentru cercetare-dezvoltare s-a dublat în intervalul 2005-2006, creşterea ulterioarã având ca ţintã 1% în anul 2010. Programul "Cercetare de excelenţã - CEEX" lansat în anul 2005 de Autoritatea Naţionalã pentru Cercetarea Ştiinţificã a contribuit la orientarea cheltuielilor publice pentru cercetare în vederea realizãrii Ariei Româneşti a Cercetãrii şi pregãtirii comunitãţii de cercetare şi dezvoltare din România pentru participarea cu succes la urmãtorul program-cadru de cercetare al Europei, PC7, în perioada 2007-2013. În Programul CEEX prioritãţile finanţãrii publice a cercetãrii-dezvoltãrii au fost cele preconizate pentru PC7, iar proiectele au pus accent pe crearea de consorţii puternice, promovarea cercetãrii interdisciplinare, dezvoltarea resurselor umane, promovarea internaţionalã a sistemului CDI românesc, precum şi pe consolidarea şi dezvoltarea infrastructurii de certificare. Programul asigurã convergenţa cu nivelul şi practicile europene, dar nu a putut focaliza investiţia publicã. Impactul CEEX asupra creşterii cheltuielilor private pentru cercetare-dezvoltare este aşteptat sã fie important, dar nu se poate estima încã.
Într-un context mai larg, nivelul culturii inovãrii este redus, atât în sectorul întreprinderilor, cât şi în mediul academic. Inovarea la nivelul firmelor nu a fost consistent susţinutã de un sistem de transfer tehnologic funcţional, iar capitalul de risc poate fi considerat absent. Nu se cunoaşte cu precizie nivelul general al activitãţii de cercetare-dezvoltare din firme, mai ales datoritã unui sistem nestimulativ de înregistrare a cheltuielilor. Pe de altã parte, sunt exemple de mari companii care au deschis în România centre de cercetare, precum şi de servicii de înaltã tehnologie, premise importante pentru ceea ce îşi propune prezenta strategie. În planul interacţiunii cu mediul internaţional, decalajele tehnologice considerabile faţã de ţãrile dezvoltate stimuleazã importul de tehnologie în dauna inovãrii. Este de asemenea bine cunoscut riscul ca societãţile transnaţionale care au achiziţionat sau dezvoltat unitãţi de producţie în România sã delocalizeze activitatea de CDI. Costul mai redus al cercetãrii din România poate fi un avantaj pe termen scurt, dar creeazã un risc suplimentar legat de brain drain în contextul globalizãrii.
Concentrarea mare în capitalã a institutelor şi a firmelor cu activitate principalã de CDI, precum şi cercetarea ştiinţificã din universitãţi departe de protenţialul pe care ar trebui sã îl aibã sunt determinanţi esenţiali ai menţinerii unor disparitãţi regionale în absorbţia fondurilor publice de cercetare-dezvoltare.
Sistemul CDI are oportunitãţi reale pentru perioada 2005-2013. Integrarea în Uniunea Europeanã creeazã o presiune asupra orientãrii competitivitãţii cãtre inovare, creşterea economicã prognozatã putând susţine deplasarea interesului sectorului privat cãtre acest domeniu. Angajamentul politic de 1% din PIB destinat cheltuielilor publice pentru cercetare-dezvoltare, angajament important legat de rãspunsul României la Strategia Lisabona, este extrem de important. Fondurile structurale destinate inovãrii şi dezvoltãrii resursei umane sunt complementare investiţiei publice în educaţia terţiarã şi în cercetare-dezvoltare şi vor avea un rol important atât în dezvoltarea socioeconomicã a României, cât şi în diminuarea dispariţiilor regionale. Actuala strategie îşi propune sã contribuie esenţial la realizarea regiunilor cunoaşterii în România.
Sistemul de învãţãmânt, prin contribuţia la dezvoltarea interesului şi a aptitudinilor de cercetare şi inovare ale tinerilor pe întreg parcursul educaţional, prin educaţia în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, prin formarea iniţialã a cercetãtorilor (cu accent pe numãrul şi calitatea doctoranzilor), precum şi prin calitatea educaţiei terţiare, reprezintã o componentã complementarã esenţialã.
Pornind de la situaţia naţionalã şi contextul internaţional, transformarea sistemului CDI în acord cu viziunea pe termen lung prespune rãspunsuri la provocãri precum: dezvoltarea capitalului uman, pentru a rãspunde nevoii de competitivitate a activitãţii de CDI; creşterea atractivitãţii carierei în cercetare, pentru atragerea cercetãtorilor performanţi în universitãţi şi în institutele publice de cercetare, precum şi a celor mai talentaţi tineri absolvenţi în programele de doctorat; reducerea fragmentãrii prin stimularea cooperãrii, într-un mediu puternic concurenţial; focalizarea investiţiei publice în cercetare; orientarea investiţiilor în CDI cãtre rezultate aflate pe frontiera cunoaşterii şi rezolvarea unor probleme de interes naţional sau cu aplicaţii directe în practica socioeconomicã; dezvoltarea unei infrastructuri de CDI adecvate, simultan cu creşterea gradului de utilizare; îmbunãtãţirea ratei de succes în proiecte internaţionale şi creşterea gradului de recuperare a contribuţiei la programul-cadru de cercetare al UE; dezvoltarea cooperãrii internaţionale.
Prin strategia CDI pentru perioada 2007-2013 România îşi propune sã atingã media europeanã pentru indicatorii de bazã ce descriu structura şi performanţa sistemului de cercetare, dezvoltare şi inovare, creând premisele focalizãrii în viitor pe domenii de nişã, acolo unde România va avea masa criticã şi performanţele unui lider. În acelaşi timp, strategia îşi propune sã susţinã dezvoltarea socioeconomicã a României, cu şanse reale de a crea o economie bazatã pe cunoaştere, competitivã la nivel global.
2. Viziune
Sistemul de CDI va reprezenta motorul dezvoltãrii societãţii cunoaşterii în România, fiind capabil sã susţinã performanţa prin inovare în toate domeniile ce contribuie la asigurarea bunãstãrii cetãţenilor şi totodatã sã atingã excelenţa ştiinţificã recunoscutã pe plan internaţional.
România construieşte o societate bazatã pe cunoaştere, focalizatã pe rezolvarea problemelor ridicate de satisfacerea nevoii de inovare exprimate de economie şi societate. Pentru a rãspunde acestei provocãri, sistemul CDI va fi deschis cãtre firmele româneşti, cãtre mediul ştiinţific internaţional, cãtre nevoile societãţii şi sistemul educaţional.
Asigurarea unei deschideri reale va depinde de modul în care se va coagula cererea de cunoaştere cãtre sistemul CDI în interiorul prioritãţilor tematice ce reflectã nevoile socioeconomice pe termen mediu şi lung. Astfel, cererea corespunzãtoare nevoii de inovare din economie va fi formatã prin mecanisme în care iniţiativa aparţine firmelor, în timp ce pe latura decantãrii nevoii de inovare a societãţii vor fi create mecanisme şi interfeţe specifice comunicãrii dintre ştiinţã şi societate. Administraţia publicã centralã şi localã va putea formula solicitãri specifice de inovare, corespunzãtoare obiectivelor şi prioritãţilor strategice de dezvoltare naţionalã, regionalã şi localã. Achiziţiile publice şi introducerea unor tehnologii avansate în diferitele sectoare socioeconomice vor avea o contribuţie importantã la dezvoltarea CDI.
Corelarea nevoii naţionale de inovare cu evoluţiile ştiinţei şi tehnologiei pe plan mondial se va realiza prin reţele de cercetare-acţiune, în care colaborarea internaţionalã multidisciplinarã va fi orientatã spre rezolvarea problemelor identificate. Centrele de brokeraj şi centrele de transfer tehnologic şi cunoaştere vor realiza interfaţa dintre nevoia internã de inovare şi soluţiile care pot fi adaptate pornind de la stocul mondial de cunoaştere.
Firmele îşi vor crea propriile structuri de cercetare sau numai interfeţe care le vor asigura integrarea în sisteme deschise de inovare, precum şi participarea la centre de competenţã sau platforme tehnologice. Universitãţile şi institutele publice de cercetare vor dezvolta structuri proprii prin care vor valoriza cunoaşterea şi vor asigura transferul acesteia în produse şi servicii inovative. Centrele de transfer tehnologic şi incubatoarele pentru firme de înaltã tehnologie vor stimula transferul de cunoaştere şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Evaluarea potenţialului comercial al unei idei, protejarea şi licenţierea dreptului de proprietate intelectualã vor constitui elemente curente ale managementului inovãrii.
Sistemul educaţional va dezvolta abilitãţile specifice de cercetare, în special multidisciplinarã. Interconectarea sa cu sistemul CDI va permite selecţia, motivarea şi susţinerea celor mai performanţi tineri pentru o carierã în cercetare, atât în domeniul public, cât şi în cadrul firmelor. Mobilitatea internaţionalã va reprezenta o dimensiune-cheie a pregãtirii cercetãtorilor. Mecanismele de mobilitate intersectorialã vor asigura un transfer eficient de cunoaştere şi competenţe între cercetarea publicã şi cea din cadrul firmelor. În acelaşi timp, universitãţile vor fi stimulate sã îşi creeze institute de cercetare de excelenţã în domenii strategice, şcoli doctorale şi postgraduale.
3. Obiectivele strategice ale sistemului CDI
Sistemul CDI din România are rolul de a dezvolta ştiinţa şi tehnologia, cu scopul de a creşte competitivitatea economiei româneşti, de a îmbunãtãţi calitatea socialã şi de a spori cunoaşterea cu potenţial de valorificare şi lãrgire a orizontului de acţiune.
Pentru îndeplinirea acestui rol, sistemul CDI are 3 obiective strategice:
1. Crearea de cunoaştere, respectiv obţinerea unor rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf, competitive pe plan mondial, având ca scop creşterea contribuţiei sistemului românesc de CDI la dezvoltarea stocului mondial de cunoaştere, creşterea vizibilitãţii internaţionale şi transferul rezultatelor în economie şi societate. Atingerea acestui obiectiv presupune integrarea în reţele internaţionale şi promovarea excelenţei în cercetare. Se vor susţine şcoli de excelenţã cu recunoaştere internaţionalã, având masa criticã şi facilitãţile necesare cercetãrii de performanţã, experienţã în formarea tinerilor cercetãtori prin doctorat, precum şi condiţii pentru tinerii cercetãtori postdoctoranzi. Se vor crea poli de excelenţã prin finanţarea unor proiecte propuse de personalitãţi cu potenţial deosebit, apreciat internaţional, cu precãdere tineri. Un accent deosebit se va pune pe formarea tinerilor cercetãtori în şcoli doctorale sau postgraduale de excelenţã, care sã le asigure o pregãtire corespunzãtoare şi dezvoltarea capacitãţii de a realiza cercetãri avansate. Pentru aceasta va trebui ca şcolile sã fie atractive pentru cercetãtori performanţi, cu experienţã în supervizarea tinerilor doctoranzi, indiferent de naţionalitate.
2. Creşterea competitivitãţii economiei româneşti prin inovare cu impact la nivelul agenţilor economici şi prin transferul cunoştinţelor în practica economicã. Acest obiectiv vizeazã obţinerea unor rezultate tehnologice de vârf, cercetãri de tipul rezolvare de probleme complexe (problem solving) de interes local, regional, naţional sau formulate de agenţi economici, precum şi dezvoltarea de tehnologii, produse şi servicii inovative cu aplicabilitate directã. Vor fi stimulate parteneriate între universitãţi, institute de cercetare şi agenţi economici. Se va susţine crearea prin competiţie de centre de competenţã şi platforme tehnologice, cu finanţãri şi/sau cofinanţãri pe durate medii de timp, de 5-7 ani. Schemele de finanţare vor avea în vedere aspectele legate de ajutorul de stat pentru CDI.
3. Creşterea calitãţii sociale prin dezvoltarea de soluţii, inclusiv tehnologice, care sã genereze beneficii directe la nivelul societãţii. Din aceastã categorie fac parte soluţiile la probleme locale, regionale şi naţionale legate de coeziunea şi dinamica socialã, de creşterea eficienţei politicilor, precum şi probleme legate de sãnãtate, mediu, infrastructurã, amenajarea teritoriului şi valorificarea resurselor naţionale.
În realizarea celor 3 obiective strategice se vor avea în vedere urmãtoarele obiective specifice:
Creşterea performanţei
- obţinerea unor rezultate ştiinţifice de excelenţã, reflectate în creşterea numãrului de articole în publicaţii din fluxul principal de cunoaştere; plasarea între primele 35 de ţãri în ceea ce priveşte publicaţiile indexate ISI (în perioada 1995-2005 situându-se pe locul 48);
- creşterea de 10 ori a numãrului de brevete EPO la un milion de locuitori pânã în 2013 (având ca referinţã 1,72 în 2003, faţã de 137 media UE 25);
- triplarea numãrului de brevete înregistrate de OSIM în 2013 faţã de 2006 şi creşterea ponderii brevetelor high-tech;
- dublarea ponderii firmelor inovative (care a reprezentat 19% în perioada 2002-2004, potrivit "Community Innovation Survey").
Dezvoltarea resurselor sistemului
- triplarea numãrului de cercetãtori pânã în anul 2013, concomitent cu descreşterea mediei de vârstã a cercetãtorilor sub 40 de ani;
- asigurarea unui numãr mediu anual de 2.000 de burse doctorale;
- creşterea ponderii doctorilor şi a doctoranzilor pânã la peste 50% din totalitatea cercetãtorilor;
- creşterea atractivitãţii carierei în cercetare prin asigurarea accesului şi posibilitatea dezvoltãrii carierei pentru cei performanţi;
- atragerea de cercetãtori cu experienţã, tineri cercetãtori postdoctoranzi şi doctoranzi, indiferent de naţionalitate, România devenind o destinaţie de interes pentru excelenţa ştiinţificã;
- creşterea accesului la infrastructuri de cercetare performante prin participarea la mari infrastructuri internaţionale de cercetare, precum şi prin dezvoltarea facilitãţilor de cercetare de interes naţional şi stimularea creãrii de laboratoare performante cu utilizatori multipli.
Antrenarea sectorului privat
- creşterea cheltuielilor private cu cercetarea şi dezvoltarea la 1% din PIB pânã în 2013;
- stimularea participãrii mediului privat la CDI, inclusiv pentru creşterea capacitãţii de inovare, dezvoltare tehnologicã şi asimilare în producţie a rezultatelor cercetãrii;
- dezvoltarea parteneriatelor public-privat în ştiinţã şi tehnologie prin crearea unor centre de competenţã, platforme tehnologice, parcuri ştiinţifice, precum şi a unor interfeţe specializate între cererea şi oferta de CDI;
- simplificarea accesului firmelor inovative la schemele de finanţare a CDI orientate cãtre cofinanţare şi susţinerea colaborãrii acestora cu cercetarea din universitãţi şi din institutele publice de cercetare-dezvoltare.
Creşterea capacitãţii instituţionale
- reducerea fragmentãrii sistemului de CDI prin stimularea colaborãrii şi a participãrii la reţele naţionale şi internaţionale, care sã asigure masa criticã şi obţinerea de rezultate valoroase internaţional;
- transformarea universitãţilor şi a institutelor publice de cercetare-dezvoltare româneşti în actori pe piaţa internaţionalã a cunoaşterii şi creşterea capacitãţii acestora de colaborare cu firmele;
- profesionalizarea managementului cercetãrii;
- evaluarea internaţionalã a performanţei cercetãrii pentru toţi actorii publici, universitãţi şi institute de cercetare publice;
- consolidarea rolului ştiinţei în societate prin comunicarea ştiinţei, promovarea eticii şi egalitãţii de şanse în cercetare, dezvoltarea de interfeţe dedicate dialogului ştiinţã-societate.
Extinderea cooperãrii internaţionale
- extinderea cooperãrii internaţionale în programe şi proiecte;
- o mai bunã reprezentare a României la nivel instituţional şi prin experţii sãi în instituţii şi organisme reprezentative CDI la nivel european şi internaţional;
- participarea diasporei ştiinţifice româneşti în proiecte de cercetare pentru a promova sectorul de cercetare-dezvoltare din România, precum şi la evaluarea proiectelor, programelor şi a politicilor.
4. Cercetarea exploratorie şi de frontierã
România va susţine cercetãri avansate, orientate cãtre obţinerea de rezultate ştiinţifice de nivel mondial, va încuraja dezvoltarea carierei în cercetare şi crearea unor poli de excelenţã
Având în vedere importanţa cercetãrii fundamentale pentru dezvoltarea cunoaşterii şi formarea resursei umane înalt calificate, accentul va fi pus pe excelenţã, pe interdisciplinaritate şi vizibilitate internaţionalã. Vor fi susţinute cercetãri complexe în domenii de frontierã şi participarea în reţele internaţionale de cercetare de excelenţã. Din analiza scientometricã, a infrastructurii existente în polii de excelenţã şi a capacitãţii de creştere a producţiei ştiinţifice cu vizibilitate internaţionalã, rezultatã din consultarea comunitãţii ştiinţifice, au rezultat domenii cu tradiţie în cercetarea ştiinţificã româneascã, dar şi cu potenţial deosebit, respectiv: biologie, geneticã şi medicinã; chimie, mediu şi ştiinţa materialelor; matematicã; fizicã şi fizicã tehnologicã; geologie şi fizica atmosferei. Concentrând investiţia în aceste zone, strategia va susţine şi domeniile noi, în care grupuri de cercetare din România colaboreazã deja internaţional. Sunt de interes inclusiv ştiinţele socioumane.
Pentru acest tip de cercetãri, relevanţa este pe termen lung. Nu sunt stabilite prioritãţi pentru finanţarea temelor de cercetare, propunerile venind de la cercetãtori. Evaluarea va fi de tipul evaluare colegialã (peer review) şi se va face cu participare internaţionalã. Cercetãrile avansate vor putea fi orientate pe prioritãţi strategice sau tehnologice atunci când sunt necesare pentru rezolvarea unor probleme complexe, de interes socioeconomic.
România va urmãri dezvoltarea resursei umane capabile sã atingã nivelul de integrare în fluxul internaţional de dezbatere ştiinţificã. Aceasta presupune atragerea unor personalitãţi ştiinţifice, finanţarea adecvatã a cercetãrii exploratorii, deschiderea oportunitãţilor de pregãtire în toate stadiile de dezvoltare a carierei profesionale, asigurarea accesului la infrastructura de cercetare adecvatã, dar şi intensificarea colaborãrii internaţionale.
Creşterea atractivitãţii carierei în cercetare, în special pentru tineri, reprezintã un element critic al actualului sistem CDI, în care numãrul de cercetãtori raportat la populaţie se aflã la doar o treime faţã de media ţãrilor din Uniunea Europeanã. Pentru perioada 2007-2013 se va urmãri creşterea atractivitãţii carierei în cercetare, în special prin burse şi accesul la granturi de cercetare în perioada formãrii iniţiale a cercetãtorilor prin doctorat (stimulându-se cotutela internaţionalã şi mobilitatea), precum şi prin programe postdoctorale, cu precãdere în domenii interdisciplinare.
Consolidarea şcolilor doctorale şi crearea de şcoli postgraduale vor avea impact asupra calitãţii programelor doctorale, precum şi a cercetãrilor postdoctorat, contribuind la pregãtirea unor cercetãtori performanţi.
Criza resurselor umane impune ca prioritate atragerea atât a tinerilor pentru o carierã în cercetare, cât şi a unor cercetãtori cu experienţã din strãinãtate. O atenţie deosebitã se va acorda diasporei ştiinţifice româneşti.
Pregãtirea pe parcursul formãrii carierei în cercetare se va orienta cãtre stagii de pregãtire, atât în ţarã, cât şi în strãinãtate, care vor fi întotdeauna asociate unor proiecte de cercetare. În acelaşi timp, se va avea în vedere colaborarea cu agenţii de finanţare din alte ţãri în scopul cofinanţãrii de stagii doctorale şi postdoctorale care sã stimuleze revenirea în ţarã a cercetãtorilor performanţi dupã efectuarea stagiului. Vor fi dezvoltate mecanisme de finanţare care sã stimuleze instituţiile de cercetare în a oferi acestor cercetãtori contracte de muncã corespunzãtoare.
De asemenea, personalitãţilor cu rezultate ştiinţifice deosebite pe plan internaţional li se va asigura finanţarea adecvatã, necesarã creãrii unor centre de excelenţã în România.
Se va susţine dezvoltarea infrastructurii de cercetare prin creşterea gradului de utilizare, extinderea infrastructurii existente şi prin crearea de noi facilitãţi. Echipamentele experimentale dedicate cercetãrii ce ţinteşte frontiera cunoaşterii sunt în general foarte costisitoare şi, ca urmare, investiţiile se vor focaliza în acele domenii în care existã potenţial de utilizare corespunzãtor, inclusiv prin colaborare regionalã. Pentru acele domenii în care pe plan european existã deja facilitãţi de cercetare, iar nevoia de utilizare nu este sistematicã se vor finanţa proiecte care sã asigure accesul cercetãtorilor din România la facilitãţile respective.
În perioada 2007-2013 dezvoltarea infrastructurii de cercetare se va realiza cu precãdere prin asocierea marilor facilitãţi experimentale cu universitãţile şi institutele publice de cercetare, pentru creşterea contribuţiei la dezvoltarea resursei umane pentru cercetare.
Cercetarea de nivel mondial trebuie sã aibã la bazã colaborarea internaţionalã, importantã atât prin procesul de învãţare, cât şi prin potenţialul de obţinere a drepturilor de proprietate intelectualã. În perioada 2007-2013 proiectele în colaborare internaţionalã vor fi realizate atât în cadrul programelor internaţionale, cât şi în cadrul unor apeluri comune de proiecte împreunã cu alte ţãri pe teme de interes sau pur şi simplu în cadrul unor proiecte de colaborare iniţiate la nivelul comunitãţii ştiinţifice.
Evaluarea continuã a revistelor ştiinţifice din România şi susţinerea celor mai performante, inclusiv pentru coeditarea cu edituri de prestigiu internaţional, pentru a îndeplini condiţiile de intrare în bazele indexate internaţional şi, în perspectivã, pentru creşterea factorului lor de impact, constituie premise ale creşterii vizibilitãţii internaţionale a cercetãrii ştiinţifice din România.
Se va urmãri o mai bunã integrare a comunitãţii ştiinţifice româneşti în circuitul ştiinţific internaţional, prin accesul cercetãtorilor la resursele de informare ştiinţificã, prin participarea la conferinţe internaţionale, prin organizarea în ţarã a unor conferinţe ştiinţifice internaţionale, prin asigurarea unui acces larg la resurse de informare şi, nu în ultimul rând, prin participarea în clusterele ştiinţifice şi platforme tehnologice europene.


 ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │    Sinteza direcţiilor strategice de acţiune                               │
 │    ─────────────────────────────────────────                               │
 │    - Creşterea rapidã a numãrului de cercetãtori prin atragerea tinerilor  │
 │în proiecte de cercetare cu caracter formativ şi prin atragerea de          │
 │cercetãtori din strãinãtate                                                 │
 │    - Îmbunãtãţirea integrãrii personalului de cercetare în comunitatea     │
 │ştiinţificã internaţionalã, prin asigurarea mobilitãţii internaţionale, prin│
 │organizarea de şi participarea la conferinţe ştiinţifice internaţionale,    │
 │prin îmbunãtãţirea vizibilitãţii internaţionale a publicaţiilor româneşti şi│
 │prin asigurarea unui acces larg la resursele de informare.                  │
 │    - Susţinerea proiectelor de cercetare cu relevanţã ştiinţificã          │
 │internaţionalã, în special a celor care presupun cooperarea internaţionalã  │
 │    - Asigurarea accesului la infrastructura de cercetare, printr-o         │
 │combinaţie între investiţii asociate universitãţilor şi institutelor publice│
 │de cercetare, creşterea vizibilitãţii infrastructurii existente şi          │
 │mobilitatea internaţionalã a cercetãtorilor.                                │
 └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

5. Prioritãţile investiţiei publice în cercetare-dezvoltare
România va susţine cercetãri complexe ce rãspund unor probleme clar identificate în cadrul prioritãţilor publice de cercetare-dezvoltare
Prioritãţile investiţiei publice în cercetare-dezvoltare reflectã rezultatul exerciţiului exploratoriu, primul exerciţiu de foresight în ştiinţã şi tehnologie din România, desfãşurat în perioada noiembrie 2005-iunie 2006, cu o largã participare naţionalã. Sunt 9 domenii prioritare, cu un mare potenţial de a conduce la progres economic şi social, fiecare subsumând prioritãţi tematice.
Vor fi finanţate cercetãri avansate în direcţii prioritare strategice şi tehnologice, mai ales de tip rezolvare de probleme, cu posibile implicaţii în inovare. Investiţia publicã are în vedere dezvoltarea cunoaşterii, motivatã de nevoile socioeconomice strategice, iar cercetarea este evaluatã în funcţie de capacitatea sa inovativã. Inovarea este cea care asigurã stimularea creãrii şi menţinerii interfeţelor multiple între ştiinţã, tehnologie, societate, mediul financiar, de informare şi politic, într-o economie bazatã pe cunoaştere. Majoritatea prioritãţilor investiţiei publice în cercetare-dezvoltare sunt de interes şi pentru cercetarea fundamentalã.
În interiorul celor 9 domenii prioritare se va urmãri dezvoltarea unor poli de excelenţã. Acest proces se va realiza treptat, pe bazã de competiţie, investiţia publicã focalizându-se asupra proiectelor cu impact major şi concentrând dezvoltarea de infrastructuri şi structuri colaborative în domeniile care oferã cele mai bune rezultate.
Implementarea unor astfel de proiecte complexe va solicita un efort managerial semnificativ din punct de vedere al organizãrii activitãţii de cercetare-dezvoltare, al managementului contractelor, al managementului financiar, al drepturilor de proprietate intelectualã. Se va avea în vedere profesionalizarea managementului şi a administrãrii cercetãrii în universitãţi, instituţii publice şi nonprofit de cercetare şi dezvoltare, inclusiv prin stimularea participãrii în organizaţii profesionale europene şi mondiale care sã asigure schimbul de bunã practicã, colaborarea şi transferul de cunoaştere.
Dezvoltarea facilitãţilor experimentale care sã susţinã cercetarea aplicativã se va concentra în acele zone în care se poate asigura colaborarea dintre entitãţile de cercetare şi beneficiari. Investiţia în echipamente, în special cele de valoare mare, va trebui sã aibã în vedere potenţialul de utilizare şi de dezvoltare a resurselor umane, precum şi complementaritatea cu facilitãţile existente pe plan european.
Dezvoltarea resursei umane în contextul prioritãţilor naţionale va viza atingerea unui nivel de expertizã care sã permitã corelarea cunoştinţelor despre evoluţiile tehnice pe plan global şi posibilitãţile de particularizare la nivel naţional. Proiectele de cercetare vor trebui sã asigure condiţiile de valorificare a performanţei aferente stadiului carierei în cercetare a participanţilor, asigurând dezvoltarea în continuare a acestora, în special prin stagii de pregãtire interne şi internaţionale.
Se va urmãri crearea unor poli de excelenţã sub forma unor reţele de cercetare interdisciplinarã şi, mai ales, a unor centre de competenţã. Pentru a se evita formalismul unor astfel de entitãţi, se va aborda o strategie de finanţare gradualã pe direcţia proiect-reţea-centru de competenţã.
Domeniile prioritare, fãrã a fi ordonate din punct de vedere al importanţei, sunt:
a) Tehnologiile societãţii informaţionale Tehnologia societãţii informaţionale reprezintã atât un suport transversal pentru toate sectoarele economiei, cât şi o industrie (tehnologia informaţiilor şi comunicaţii - TIC) cu un dinamism extraordinar. Ca urmare, iniţiativa, "i2010 O societate europeanã informaţionalã pentru creşterea economicã şi ocuparea forţei de muncã" recomandã statelor membre dublarea cercetãrii în domeniul TIC. Chiar dacã în România societatea informaţionalã are un decalaj de dezvoltare de câţiva ani faţã de Uniunea Europeanã, sectorul software s-a dovedit foarte activ, devenind unul dintre cele mai competitive ale economiei. În acord cu obiectivele cuprinse în Strategia naţionalã de export referitoare la domeniul TIC, perioada 2007-2013 impune o creştere a capacitãţii sectorului CDI referitor la tehnologiie informaţiei şi comunicaţiilor de a rãspunde nevoii industriei româneşti de oferire a unor produse şi servicii noi şi de a profita de tendinţele de externalizare gradualã a activitãţilor de concepţie şi inovare ale clienţilor internaţionali, trecând treptat de la exportul de software şi servicii de valoare micã la conceperea de produse şi servicii informatice noi, cu valoare adãugatã ridicatã. De asemenea, cercetarea va trebui sã susţinã şi o angrenare a sectorului TIC în recuperarea decalajului în dezvoltarea societãţii informaţionale din România.
Obiectivele cercetãrii vor avea în vedere dezvoltarea tehnologiilor şi a instrumentelor, în scopul realizãrii unor sisteme şi aplicaţii informatice performante, deschise, eterogene, scalabile, tolerante la defectãri şi cu o bunã conectivitate între utilizatori şi resurse, dezvoltarea tehnologiilor-suport necesare creãrii unei infrastructuri naţionale integrate de comunicaţii, dezvoltarea unor metode şi sisteme de inteligenţã artificialã, realizarea de produse bazate pe cercetãri în nanoelectronicã, fotonicã, micro- şi nanosisteme, din gama componentelor şi sistemelor inteligente.
b) Energie
Sectorul energetic românesc, parte integrantã a infrastructurii, influenţeazã în mod decisiv dezvoltarea economicã şi socialã a ţãrii. Uniunea Europeanã şi-a propus ca pânã în 2010 21% din electricitate sã fie obţinutã din surse regenerabile, iar o nouã directivã vizeazã o reducere cu 9% a intensitãţii energetice în urmãtorii ani. Potrivit documentului "Politica energeticã a României în perioada 2006-2009", intensitatea energeticã în România este de circa 4 ori mai mare decât media UE. România dispune de un potenţial important de resurse regenerabile: energie hidroelectricã, biomasã, energie solarã, eolianã şi geotermalã. Racordarea la obiectivele europene, dar şi interesul direct în rezolvarea acestor probleme complexe reclamã un efort de CDI, efort complementar direcţiei de acţiune "Îmbunãtãţirea eficienţei energetice şi dezvoltarea sustenabilã a sistemelor energetice", inclusã în Cadrul strategic naţional de referinţã 2007-2013.
Obiectivele cercetãrii pentru perioada 2007-2013 vizeazã elaborarea de concepte, tehnologii, produse care sã contribuie la satisfacerea necesarului de energie la un preţ cât mai scãzut, inclusiv prin utilizarea de noi surse energetice şi îmbunãtãţirea procesului decizional, creşterea competenţei tehnologice şi promovarea transferului de cunoştinţe şi tehnologii în domeniul energetic, vizând satisfacerea necesarului energetic al unei economii moderne şi al unui standard de viaţã civilizat, în condiţii de calitate şi siguranţã în alimentare, cu respectarea principiului dezvoltãrii durabile.
c) Mediu
Dezvoltarea economicã genereazã o presiune imensã asupra mediului, iar decuplarea celor douã presupune soluţii tehnice tot mai complexe, care au ajuns sã reprezinte în sine o industrie. Inovarea poate contribui la reducerea poluãrii şi, respectiv, la atingerea obiectivului Protocolului de la Kyoto, prin care România s-a angajat la o reducere cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de serã în perioada 2008-2012 (faţã de 1989). Vor fi susţinute cercetãri privind influenţa schimbãrilor climatice asupra ciclului hidrologic, menţionate în Strategia naţionalã de management al riscului de inundaţii. Cercetarea şi dezvoltarea vor putea contribui la atingerea obiectivelor Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor. În pregãtirea şi implementarea planului naţional privind managementul ariilor protejate se va putea ţine cont de contribuţia importantã pe care o are activitatea de cercetare şi dezvoltare în realizarea obiectivelor stabilite. Cercetarea şi dezvoltarea vor contribui la accentuarea gândirii strategice în domeniul dezvoltãrii spaţiale prin integrarea şi cooperarea în sistemele europene de cercetare în domeniu. Accentuarea acestei direcţii va fi susţinutã şi prin integrarea în programul ESPON (European Spatial Planning Observatory Network).
Obiectivele cercetãrii şi dezvoltãrii pentru perioada 2007-2013 vizeazã: crearea de tehnologii curate de produs şi proces, cu aplicare în mod special în construcţii, transporturi şi producerea energiei, precum şi a mecanismelor economice şi sociale de implementare a acestora; crearea unor noi tehnologii eco-eficiente de valorificare a deşeurilor, prin utilizarea analizei ciclului de viaţã a produselor în evaluarea impactului asupra mediului; crearea suportului ştiinţific şi tehnologic pentru conservarea, reconstrucţia şi consolidarea diversitãţii biologice şi ecologice; stimularea amenajãrii teritoriale durabile în scopul asigurãrii unui suport activ al dezvoltãrii economico-sociale corelate şi coerente; verificarea aplicabilitãţii diferitelor politici şi strategii, prin crearea de scenarii spaţiale naţionale şi regionale având ca obiectiv coeziunea teritorialã europeanã.
d) Sãnãtate
Sãnãtatea reprezintã o dimensiune cu impact deosebit asupra societãţii, atât prin participarea la calitatea vieţii, cât şi prin contribuţia la rata de activitate a populaţiei. Proporţia încã ridicatã a cheltuielilor societãţii pentru asigurarea calitãţii vieţii pacienţilor cu boli cronice (cardiovasculare, cerebrovasculare, neurogenerative etc.) solicitã în mod deosebit activitatea de cercetare, cu ţinte foarte precise. Atingerea acestor ţinte de cercetare aplicatã este imposibilã fãrã o dezvoltare corespunzãtoare a cercetãrii proceselor fundamentale biopsihologice. Obiectivele cercetãrii biomedicale pentru perioada 2007-2013 în România corespund în mare mãsurã obiectivelor europene şi internaţionale şi vizeazã tot mai mult integrarea şi respectarea normelor din spaţiul european al cercetãrii. Una dintre necesitãţile imperioase ale cercetãrii româneşti în vederea atingerii unui nivel de competitivitate european este, în primul rând, dezvoltarea zonelor în care existã resurse umane şi materiale confirmate de rezultatele obţinute şi recunoscute conform criteriilor internaţionale şi apoi abordarea cât mai rapidã a noilor domenii. Pentru eficientizarea cercetãrii, o preocupare deosebitã rãmâne încã dezvoltarea infrastructurii, a resursei umane şi a comunicãrii şi selectarea riguroasã a direcţiilor de cercetare.
Pentru perioada 2007-2013 cercetarea se va orienta cãtre dezvoltarea cunoaşterii sistemelor biologice integrative ale fiinţei umane, mecanisme de adaptare ale organismului uman la dinamica factorilor de mediu biologic şi psihosocial, metode de investigaţie şi intervenţionale bazate pe medicina molecularã şi celularã, genomicã şi proteomicã, terapii moderne orientate spre suportul chimic, genetic şi celular şi standardizarea lor conform normelor bioetice, dezvoltarea interfeţei creier-maşinã, în scopul investigaţiei şi recuperãrii în afecţiunile neurologice, implementarea unor noi metode de prevenţie şi intervenţionale la nivel naţional, arondate la spaţiul european de operare.
e) Agricultura, securitatea şi siguranţa alimentarã
Agricultura şi industria alimentarã din România deţin un potenţial remarcabil. România ocupã unul dintre primele locuri în Europa ca suprafaţã agricolã şi arabilã şi, cu toate cã aproape 40% din populaţia activã lucreazã în agriculturã, contribuţia acesteia la PIB este de numai 13-15%. În acelaşi timp, peste 14.500 de firme activeazã în industria alimentarã din România (5% din forţa de muncã). Agricultura durabilã este o agriculturã viabilã din punct de vedere economic, care rãspunde exigenţelor cererii de alimente sãnãtoase şi de calitate superioarã, care garanteazã conservarea şi reabilitarea resurselor naturale. Cercetarea ştiinţificã agricolã, prin natura obiectului de cercetare - sol, plantã, animal -, trebuie sã ofere produse biologice de înaltã valoare, materii prime, tehnologii, cunoştinţe adecvate, care sã contribuie la promovarea agriculturii durabile şi a dezvoltãrii rurale, la creşterea securitãţii alimentare şi a siguranţei alimentului, în concordanţã cu cerinţele generale şi specifice ale pieţei.
În aceste condiţii, obiectivul cercetãrii este de a dezvolta tehnologii care sã acopere întregul lanţ alimentar (de la sol pânã la consumator- "from farm to fork") şi de a rãspunde cerinţelor specifice ale consumatorilor ("from fork to farm"), prin soluţii şi concepte ştiinţifice conforme principiilor agriculturii durabile şi asigurãrii nutriţiei corespunzãtoare şi a siguranţei alimentare.
f) Biotehnologii
Biotehnologia va marca secolul XXI prin impactul deosebit pe care îl va avea atât asupra dezvoltãrii cunoaşterii, cât mai ales asupra evoluţiei şi calitãţii vieţii. Cercetãrile vor fi orientate spre descifrarea mecanismelor celulare, înţelegerea profundã a inteligenţei naturale şi spre modalitãţile de interfaţare eficientã cu natura. Pornind de la cerinţele de hranã şi pânã la asigurarea sãnãtãţii umane, biotehnologia va furniza instrumente şi tehnologii curate pentru o evoluţie durabilã a speciei umane. Industria alimentarã, agricultura, mediul, industria farmaceuticã, sãnãtatea, bioeconomia în general vor beneficia de rezultatele cercetãrilor inter- şi transdisciplinare din domeniul biotehnologiilor.
Cercetãrile din domeniul biotehnologiei şi bioingineriei vor deschide noi fronturi ale cunoaşterii mecanismelor vieţii, cu impact asupra noilor sisteme bioinginereşti, sisteme inteligente şi cognitive pentru modelarea, conducerea şi monitorizarea proceselor complexe. Interacţiunea biotehnologiei cu principalele domenii ale cunoaşterii va genera noi cercetãri interdisciplinare, cu impact major asupra dezvoltãrii globale durabile.
Principalele domenii de cercetare în biotehnologie, la nivelul actual al cunoaşterii, vizeazã:
- conceperea şi dezvoltarea de noi medicamente cu maximã eficienţã şi cu efecte secundare minimale;
- elaborarea unor protocoale de diagnostic şi tratamente medicale cu impact asupra stãrii de sãnãtate şi creşterii speranţei de viaţã;
- crearea unor noi tehnologii pentru producţia de alimente cu siguranţã maximã din perspectiva sãnãtãţii umane;
- conceperea şi dezvoltarea unor tehnologii avansate în domeniul produselor farmaceutice, al grupurilor biocatalitice şi pentru obţinerea unor noi enzime şi microorganisme;
- cercetarea şi dezvoltarea de sisteme bioinformatice pentru modelarea şi monitorizarea activitãţii celulare, a mecanismelor de procesare a informaţiilor la nivel biologic, inclusiv cognitiv.
g) Materiale, procese şi produse inovative
Trecerea de la competitivitatea bazatã pe factori (muncã, resurse naturale) sau investiţii la cea bazatã pe inovare presupune dezvoltarea capacitãţii de cercetare în domenii de înaltã tehnologie (high-tech), generatoare de valoare adãugatã, cu potenţial de export şi antrenare a altor sectoare productive. Din aceastã categorie fac parte domenii precum materiale avansate, tehnologii avansate de conducere a proceselor industriale, tehnologii şi produse mecanice de înaltã precizie, sisteme mecatronice, precum şi produse şi tehnologii inovative destinate transporturilor.
Obiectivele cercetãrii pentru perioada 2007-2013 vor presupune dezvoltarea de materiale avansate noi, capabile sã asigure performanţe sporite produselor şi echipamentelor, creşterea competitivitãţii produselor şi proceselor prin automatizare şi proiectare integratã, conceperea şi dezvoltarea de noi tehnologii şi produse mecanice de înaltã precizie, precum şi de sisteme mecatronice competitive pe piaţa internaţionalã, creşterea eficacitãţii şi eficienţei sistemului de transport prin îmbunãtãţirea performanţelor componentelor - infrastructuri, mijloace de transport, sisteme informatice -, realizabilã prin dezvoltarea de tehnologii concordante cu caracteristicile temporale şi spaţiale ale cererii de transport, vizând intermodalitatea ca soluţie integratoare.
h) Spaţiu şi securitate
Cercetãrile şi dezvoltarea tehnologicã în domeniul spaţial şi în cel al securitãţii sunt domenii noi, cu profund caracter multidisciplinar, ale cãror dezvoltare şi apropiere sunt generate atât de evoluţiile tehnologice, cât şi de reconfigurarea securitãţii globale în ultimele decenii. Conjugate cu tehnicile aerospaţiale şi militare, reprezintã capacitãţi de prim ordin ale statelor mari şi mijlocii, fiind de asemenea prioritãţi tratate împreunã în UE şi NATO. În România, existenţa unui sector industrial, tehnologic şi de cercetare cu semnificaţie, potenţatã de apartenenţa ţãrii ca stat membru cooperant la Agenţia Spaţialã Europeanã (ESA), şi reprezentarea unitarã la organizaţiile de profil euroatlantice constituie atât piaţã, cât şi driver pentru orientarea eficientã şi pe termen lung a topicilor de cercetare şi dezvoltare tehnologicã. Strategia spaţialã europeanã, corelatã cu politica comunã de securitate şi apãrare, a impus menţionarea Programului spaţial european în Tratatul constituţional şi finanţarea celor douã teme în Programul CDT Cadru 7 al UE, în corelare cu ESA, respectiv EDA. Pe lângã contribuţia la dezvoltarea ştiinţei şi a capacitãţii ştiinţifice naţionale, produsele şi tehnologiile rezultante au o piaţã specializatã atât pentru instituţiile publice de competenţã, cât şi prin aplicaţii în servicii comerciale precum localizare/navigaţie/informaţie geograficã/securitate personalã, precum şi în sectoarele industriei aeronautice şi traficului aerian. Programele europene GMES (monitorizare globalã pentru mediu şi securitate), Galileo (navigaţie prin satelit) şi LPIS (controlul subvenţiilor agricole prin informaţie aerospaţialã) reprezintã un suport şi un client consecvent pentru cercetãri derulate în aceste domenii.
Obiectivele cercetãrii cuprind realizarea de cercetãri de explorare, aplicaţii şi tehnologii spaţiale, aerospaţiale şi de securitate, generate de programele internaţionale majore, de necesitãţile specifice de utilizare la nivel naţional şi de dezvoltare de nişe tehnologice identificate. Obiectivele specifice ale cercetãrii multidisciplinare conduc spre realizarea de produse ştiinţifice, tehnologice şi socioeconomice prin explorarea şi utilizarea spaţiului şi prin dezvoltarea tehnologiilor spaţiale, aerospaţiale şi de securitate orientate spre domeniile cu relevanţã cuprinse în strategiile naţionale şi europene.
i) Cercetãri socioeconomice şi umaniste
Dezvoltarea pe termen mediu şi lung a unei ţãri presupune, dincolo de realizarea de tehnologii şi produse, elaborarea unor constructe şi abordãri în cadrul cãrora sã poatã fi asigurat echilibrul structural necesar egalitãţii de şanse, valorificãrii optime a resurselor şi, în general, sustenabilitãţii subsistemelor sale. România, ţarã care şi-a propus un traiect rapid spre asigurarea convergenţei socioeconomice cu Uniunea Europeanã, are nevoie de contribuţia ştiinţelor sociale şi economice pentru a-şi asigura adaptarea rapidã a sistemului de educaţie, a calitãţii locurilor de muncã, a ocupãrii forţei de muncã şi a locuirii, a culturii organizaţionale, a capacitãţii de absorbţie adecvatã a tehnologiei, simultan cu asigurarea egalitãţii de şanse.
În perioada 2007-2013 cercetarea în domeniu va trebui sã aibã în vedere: identificarea şi soluţionarea principalelor probleme sociale din educaţie, domeniile locuirii şi ocupãrii forţei de muncã, în vederea elaborãrii, implementãrii şi evaluãrii unor proiecte de dezvoltare localã, comunitarã, regionalã sau naţionalã, centrate pe creşterea bunãstãrii indivizilor; elaborarea de modele de diminuare a inegalitãţilor socioumane şi a disparitãţilor regionale; valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural naţional, cu impact în special asupra turismului cultural şi industriilor creative; analiza impactului social şi cultural al tehnologiilor, în special al celor de comunicare; elaborarea de noi metode manageriale, de marketing şi dezvoltare antreprenorialã pentru competitivitatea organizaţionalã; identificarea principalelor probleme micro-, mezo- şi macroeconomice cu care se confruntã România în contextul internaţionalizãrii şi elaborarea de modele şi metode pentru soluţionarea lor.


 ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │     Sinteza direcţiilor strategice de acţiune                              │
 │     ─────────────────────────────────────────                              │
 │     - Focalizarea eforturilor de cercetare spre probleme clar identificate,│
 │prin implicarea în proiectele de CDI a reprezentanţilor cererii, în special │
 │a celei venite din partea firmelor, dar şi a autoritãţilor publice naţionale│
 │sau regionale                                                               │
 │     - Susţinerea concentrãrii resurselor de CDI (umane, de infrastructurã  │
 │şi organizaţionale) în poli de excelenţã, capabili sã concureze             │
 │internaţional şi sã antreneze colaborarea cu firmele din România            │
 │     - Stimularea menţinerii structurilor de colaborare dincolo de orizontul│
 │unui proiect, prin crearea de entitãţi dedicate                             │
 └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

6. Inovarea
România va susţine proiecte de inovare iniţiate de mediul privat, precum şi dezvoltarea capacitãţii entitãţilor publice de cercetare de a rãspunde acestor iniţiative
Inovarea reprezintã motorul principal al competitivitãţii agenţilor economici, mai ales pe o piaţã intens concurenţialã cum este cea europeanã. Datele statistice aratã decalaje mari între România şi UE la nivelul ratelor de inovare, însã obiectivul pentru 2013 este ca ponderea firmelor care introduc produse sau servicii inovative sã se apropie de media UE.
Inovarea este practic un rezultat, pentru care cercetarea poate fi una dintre surse, alãturi de alţi factori precum experienţa, comunicarea, marketingul etc. De aceea, o politicã de inovare coerentã are nevoie de o coordonare transversalã la nivel naţional.
Prin Strategia CDI se susţine acel tip de inovare care include o componentã de cercetare, urmãrindu-se şi complementaritatea cu fondurile structurale alocate pentru inovare. Prin ansamblul mãsurilor propuse se va urmãri articularea unui sistem naţional de inovare, parte a procesului de construcţie a unei economii bazate pe cunoaştere, cu reale valenţe competitive.
În centrul acţiunilor de susţinere a inovãrii se aflã cofinanţarea proiectelor de cercetare precompetitivã iniţiate de cãtre firme, în special a acelora care presupun colaborarea cu universitãţile şi institutele de cercetare. Obiectivul acestor proiecte este acela de a realiza noi produse şi tehnologii cu potenţial de exploatare comercialã. Pentru a creşte capacitatea firmelor de a formula astfel de proiecte se va urmãri crearea unor scheme de finanţare flexibile, va fi creat un portal naţional dedicat întreprinderilor, în special IMM-urilor, precum şi un sistem de pregãtire semigratuit în domeniul managementului inovãrii.
Inovarea va fi susţinutã şi pe direcţia transferului rezultatelor cercetãrii, respectiv trecerea de la brevete sau know-how dezvoltat în cadrul unor proiecte complexe la produse şi servicii. În acest sens, vor fi susţinute crearea şi dezvoltarea de entitãţi de transfer tehnologic, în special în cadrul institutelor publice de cercetare şi al universitãţilor. Prin relaţiile de colaborare pe care le dezvoltã, aceste centre reprezintã elementul-cheie al susţinerii formãrii de clustere ştiinţifice şi de inovare. Chiar dacã practica internaţionalã aratã cã astfel de centre nu pot reprezenta surse importante de venit, serviciile oferite creeazã baza pentru mobilitatea intersectorialã a cercetãtorilor, pentru utilizarea de cãtre firme a facilitãţilor experimentale disponibile în universitãţi şi în instituţiile cu profil de cercetare-dezvoltare şi cresc şansele de inovare şi spin-off din cadrul acestora. Succesul centrelor de transfer tehnologic depinde de calitatea resurselor umane specializate, iar pentru formarea complexã a acestora va fi încurajatã crearea unui sistem de schimburi internaţionale şi a unui sistem de împãrtãşire a bunelor practici.
Antreprenoriatul bazat pe inovare reprezintã o altã componentã importantã ce va fi promovatã în perioada 2007-2013, care va fi susţinutã prin crearea unui fond cu capital de risc, prin dezvoltarea serviciilor de incubare de inovare şi prin reducerea barierelor în calea creãrii de spin-offs. Crearea unui fond de capital de risc va trebui sã aibã la bazã principiul transparenţei şi un management adecvat al riscului, astfel încât, pe termen mediu şi lung, sã antreneze cofinanţarea privatã.
Susţinerea activitãţii de incubare va trebui sã cunoascã o diversificare a serviciilor de asistenţã şi, la fel ca în cazul centrelor de transfer tehnologic, o împãrtãşire mai eficientã a bunelor practici. Pentru crearea de spin-offs se va urmãri elaborarea unui cadru legislativ stimulativ, prin care sã se pãstreze statutul academic şi de cercetãtor al celor care intrã în astfel de proiecte, reducând astfel riscurile acestor iniţiative.
Un element important al inovãrii îl constituie colaborarea între firme şi dintre acestea şi entitãţile de cercetare-dezvoltare. Ca urmare, vor fi încurajate reţelele inovative, participarea la platformele tehnologice europene şi dezvoltarea unor platforme tehnologice naţionale în domenii strategice. Investiţia în infrastructura de inovare va fi concentratã însã în crearea şi dezvoltarea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice, în special a celor care beneficiazã de susţinerea unor firme mari sau a unor universitãţi.
Investiţia publicã în domeniul inovãrii reprezintã în primul rând un element de antrenare a investiţiei private. Pentru a realiza în perioada 2007-2013 o creştere a investiţiilor private în CDI mai rapidã decât cea a investiţiei publice vor fi introduse stimulente fiscale, cu orientare cãtre reducerile fiscale conexe proiectelor realizate în colaborare cu universitãţi şi institute. Implementarea acestor instrumente va avea la bazã şi crearea mecanismelor şi instrumentelor care sã permitã evidenţierea mai clarã a investiţiilor private în cercetarea ştiinţificã şi în dezvoltarea tehnologicã.
Politica în domeniul inovãrii va urmãri în perioada 2007-2013 integrarea progreselor ce se întrevãd pe plan european în domenii precum inovarea în servicii, noile regulamente privind ajutoarele de stat pentru CDI, inclusiv pentru stimularea clusterelor inovative, brevetarea la nivel european şi drepturile de proprietate intelectualã pentru conţinutul digital.


 ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │    Sinteza direcţiilor de acţiune                                          │
 │    ──────────────────────────────                                          │
 │    - Susţinerea iniţiativelor de cercetare precompetitivã a firmelor prin  │
 │instrumente financiare şi de suport adecvate                                │
 │    - Stimularea universitãţilor şi entitãţilor de cercetare-dezvoltare de  │
 │drept public pentru crearea şi dezvoltarea de entitãţi de interacţiune cu   │
 │mediul privat, în interiorul cãrora sã se asigure baza experimentalã pentru │
 │proiecte comune, cadrul pentru transferul tehnologic şi schimburile de      │
 │personal                                                                    │
 │    - Creşterea coeziunii entitãţilor inovative din sectorul public şi cel  │
 │privat, prin dezvoltarea reţelelor de inovare, participarea în platforme    │
 │tehnologice şi prin dezvoltarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice       │
 │    - Susţinerea antreprenoriatului bazat pe inovare, prin dezvoltarea      │
 │serviciilor în incubatoare de inovare, îmbunãtãţirea accesului la capitalul │
 │de risc şi prin asigurarea pregãtirii în domeniul managementului inovãrii   │
 │    - Stimularea fiscalã a investiţiei în CDI la nivelul firmelor, corelatã │
 │cu adecvarea modului de înregistrare a acestor cheltuieli                   │
 │    - Creşterea accesului IMM-urilor la informaţii referitoare la           │
 │rezultatele cercetãrilor, la oportunitãţi de finanţare şi colaborare, prin  │
 │servicii de suport dedicate                                                 │
 └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

7. Implementarea strategiei
În implementarea strategiei se vor respecta principiile majore privind guvernarea CDI:
(i) Responsabilitate faţã de societate - alocarea de fonduri publice cãtre sistemul CDI trebuie consideratã o investiţie ce serveşte intereselor societãţii;
(ii) Transparenţã - acces public la informaţii privind politicile, instrumentele şi rezultatele obţinute; acces la informaţiile privind oportunitãţile de finanţare a CDI din fonduri publice, inclusiv prin dezvoltarea e-guvernãrii în domeniul CDI; simplitatea şi claritatea procedurilor de obţinere a finanţãrii publice a CDI;
(iii) Performanţã - evaluarea gradului de atingere a obiectivelor stabilite, raportat la investiţia realizatã.
Monitorizarea, evaluarea şi mecanismul de corecţie vor asigura capacitatea de adaptare a strategiei în funcţie de evoluţiile la nivel naţional şi internaţional.
Evaluarea ex-post a implementãrii strategiei se va face atât la mijlocul perioadei de implementare, anul 2010, cât şi la sfârşitul acesteia. Evaluarea se va face independent, de preferinţã internaţional. Evaluarea impactului implementãrii strategiei va furniza informaţii necesare formulãrii politicilor viitoare.
Cadrul instituţional
Corelarea politicilor principalilor actori din CDI în vederea realizãrii obiectivelor strategiei, precum şi integrarea politicii CDI în strategiile de dezvoltare pe termen mediu şi lung ale României vor fi asigurate de Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei şi Tehnologiei. Se va avea în vedere corelarea dezvoltãrii capacitãţii de cercetare-dezvoltare şi a potenţialului de inovare cu dezvoltarea industrialã. Coordonarea implementãrii strategiei de cãtre diversele structuri ce au un rol şi responsabilitãţi în domeniul CDI este o precondiţie pentru atingerea obiectivelor prezentei strategii.
Planificarea strategicã va fi asiguratã de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Cercetare Ştiinţificã, care are misiunea de a elabora, aplica, monitoriza şi evalua politicile din domeniile CDI. În realizarea misiunii sale, ANCS va colabora cu principalele ministere care contribuie la dezvoltarea politicii guvernamentale în domeniul CDI, precum şi cu Academia Românã, academiile de ramurã şi cu agenţiile specializate pe domenii strategice.
Pentru realizarea atribuţiilor sale şi pentru a dezvolta nivelul de coordonare ştiinţificã, de implementare şi de monitorizare, ANCS va consolida cadrul instituţional al organismelor consultative şi va înfiinţa organisme intermediare de finanţare a cercetãrii, dezvoltãrii şi inovãrii, care sã asigure şi implementarea Planului naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare. În acest sens, vor fi înfiinţate 3 instituţii publice, respectiv Consiliul Cercetãrii, Consiliul pentru Dezvoltare Tehnologicã şi Consiliul pentru Inovare, pornind de la cadrul instituţional existent. Se va asigura atât continuitatea activitãţilor, cât şi întãrirea capacitãţii instituţionale. Se va urmãri profesionalizarea managementului, dezvoltarea cadrului de colaborare şi reprezentare internaţionalã, precum şi posibilitatea ca aceste organisme sã fie operaţionale în scurt timp. Mãsuri tranzitorii vor asigura activitatea pe parcursul anului 2007.
Academia Românã, ministerele şi academiile de ramurã vor elabora planurile proprii pentru implementarea prezentei strategii CDI.
Monitorizarea şi evaluarea
Monitorizarea şi evaluarea strategiei se vor baza pe indicatorii de performanţã ai planurilor subsecvente de implementare, precum şi pe indicatorii ansamblului sistemului CDI, corespunzãtori obiectivelor specifice ale strategiei.
Anual se va elabora şi se va face public un raport prin care se va urmãri stadiul atingerii obiectivelor, în 2010 se va face public raportul independent de evaluare de la mijlocul perioadei de implementare, iar la sfârşitul perioadei de implementare se va realiza un studiu de postimplementare şi impact.
Corecţia strategiei va avea la bazã atât evaluarea rezultatelor obţinute, evaluarea de sistem, cât şi elemente prospective legate de evoluţia ştiinţei şi tehnologiei.

-----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 217 din 28 februarie 2007

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"