Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 2 din 9 iulie 2009 privind adoptarea Codului de etica si deontologie al asistentului medical generalist, al moasei si al asistentului medical din Romania
EMITENT: ORDINUL ASISTENTILOR MEDICALI GENERALISTI, MOASELOR SI ASISTENTILOR MEDICALI DIN ROMANIA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 560 din 12 august 2009
HOTĂ?RÂRE nr. 2 din 9 iulie 2009
privind adoptarea Codului de eticã şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România
EMITENT: ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 560 din 12 august 2009
În temeiul <>art. 52 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşã şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,
Adunarea generalã naţionalã a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România emite urmãtoarea hotãrâre:
ART. 1
Adunarea generalã naţionalã a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România adoptã Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,
Mircea Timofte
Bucureşti, 9 iulie 2009.
Nr. 2.
ANEXÃ
CODUL DE ETICÃ ŞI DEONTOLOGIE
al asistentului medical generalist, al
moaşei şi al asistentului medical din România
CAP. I
Principii generale
ART. 1
Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România cuprinde un ansamblu de principii şi reguli ce reprezintã valorile fundamentale în baza cãrora se exercitã profesia de asistent medical generalist, profesia de moaşã şi profesia de asistent medical pe teritoriul României.
ART. 2
Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România are drept principal scop:
a) ocrotirea drepturilor pacienţilor;
b) respectarea obligaţiilor profesionale de cãtre asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţii medicali;
c) apãrarea demnitãţii şi a prestigiului profesiunii de asistent medical generalist, de moaşã şi de asistent medical;
d) recunoaşterea profesiei, a responsabilitãţii şi încrederii conferite de societate, precum şi a obligaţiilor interne ce derivã din aceastã încredere.
ART. 3
Principiile fundamentale în baza cãrora se exercitã profesia de asistent medical generalist, profesia de moaşã şi profesia de asistent medical pe teritoriul României sunt urmãtoarele:
a) exercitarea profesiei se face exclusiv în respect faţã de viaţa şi de persoana umanã;
b) în orice situaţie primeazã interesul pacientului şi sãnãtatea publicã;
c) respectarea în orice situaţie a drepturilor pacientului;
d) colaborarea, ori de câte ori este cazul, cu toţi factorii implicaţi în asigurarea stãrii de sãnãtate a pacientului;
e) acordarea serviciilor se va face la cele mai înalte standarde de calitate posibile, pe baza unui nivel înalt de competenţe, aptitudini practice şi performanţe profesionale fãrã niciun fel de discriminare;
f) în exercitarea profesiei asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali trebuie sã dovedeascã loialitate şi solidaritate unii faţã de alţii în orice împrejurare, sã îşi acorde colegial ajutor şi asistenţã pentru realizarea îndatoririlor profesionale;
g) asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali trebuie sã se comporte cu cinste şi demnitate profesionalã şi sã nu prejudicieze în niciun fel profesia sau sã submineze încrederea pacientului.
CAP. II
Responsabilitatea personalã, integritatea şi independenţa profesionalã a asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali
ART. 4
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie sã evite în exercitarea profesiei atitudinile ce aduc atingere onoarei profesiei şi sã evite tot ceea ce este incompatibil cu demnitatea şi moralitatea individualã şi profesionalã.
ART. 5
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia sã manifeste o conduitã ireproşabilã faţã de bolnav, respectând întotdeauna demnitatea acestuia.
ART. 6
În caz de pericol public, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical nu au dreptul sã îşi abandoneze bolnavii, cu excepţia unui ordin formal al unei autoritãţi competente, conform legii.
ART. 7
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt rãspunzãtori pentru fiecare dintre actele lor profesionale.
ART. 8
Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesionalã, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali din sistemul public sau privat încheie o asigurare de rãspundere civilã pentru greşeli în activitatea profesionalã.
ART. 9
Încredinţarea atribuţiilor proprii unor persoane lipsite de competenţã constituie greşealã deontologicã.
ART. 10
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie sã comunice cu pacientul într-o manierã adecvatã, folosind un limbaj respectuos, minimalizând terminologia de specialitate pe înţelesul acestora.
ART. 11
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie sã evite orice modalitate de a cere recompense, altele decât formele legale de platã.
CAP. III
Raporturi profesionale cu alţi profesionişti din domeniul medico-sanitar şi instituţii
SECŢIUNEA 1
Raporturile profesionale cu alţi profesionişti din domeniul sanitar
ART. 12
În baza spiritului de echipã, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali îşi datoreazã sprijin reciproc.
ART. 13
Constituie încãlcãri ale regulilor etice:
a) jignirea şi calomnierea profesionalã;
b) blamarea şi defãimarea profesionalã;
c) orice alt act sau fapt care poate aduce atingere demnitãţii profesionale a asistentului medical generalist, a moaşei şi a asistentului medical.
ART. 14
(1) În cazul unor neînţelegeri, în considerarea calitãţii profesionale, conflictul în primã instanţã trebuie mediat de biroul consiliului judeţean, la nivel judeţean/municipiului Bucureşti, şi de Biroul executiv, la nivel naţional.
(2) Dacã acesta persistã, cei implicaţi se pot adresa Comisiei de eticã şi deontologie sau justiţiei, fiind interzisã perturbarea activitãţii profesionale din aceste cauze.
(3) În cazul în care se constatã încãlcãri ale regulilor etice, se urmeazã procedura de sancţionare, conform prevederilor <>Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România , adoptat prin <>Hotãrârea Adunãrii generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 1/2009 .
ART. 15
În cazul colaborãrii mai multor asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali pentru examinarea, tratamentul sau îngrijirea aceluiaşi pacient, fiecare practician îşi asumã responsabilitatea individual prin aplicarea parafei profesionale în dreptul fiecãrei manevre sau tehnici executate personal.
ART. 16
În interesul pacienţilor, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali vor avea relaţii de colaborare cu celelalte profesii din domeniul sanitar, cu respectarea demnitãţii şi onoarei profesionale.
SECŢIUNEA a 2-a
Raporturile profesionale cu instituţiile
ART. 17
Angajatorul trebuie sã asigure condiţii optime asistentului medical generalist, moaşei şi asistentului medical în exercitarea profesiei.
ART. 18
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical aduc la cunoştinţa persoanelor competente şi autoritãţilor competente orice circumstanţã care poate prejudicia îngrijirea sau calitatea tratamentelor, în special în ceea ce priveşte efectele asupra persoanei sau care limiteazã exerciţiul profesional.
ART. 19
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical, în concordanţã cu diferitele niveluri de responsabilitate pe care le îndeplinesc, contribuie la orientarea politicilor şi dezvoltarea sistemului de sãnãtate.
CAP. IV
Educaţia medicalã continuã
ART. 20
În vederea creşterii gradului de pregãtire profesionalã, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali au obligaţia sã efectueze cursuri şi alte forme de educaţie continuã creditate de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, denumit în continuare OAMGMAMR, precum şi alte forme de educaţie continuã prevãzute de lege pentru îndeplinirea numãrului minim de credite anual necesar reautorizãrii exercitãrii profesiei.
CAP. V
Obligaţii etice şi deontologice
SECŢIUNEA 1
Obligaţia acordãrii îngrijirilor medicale
ART. 21
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical, în exercitarea profesiei, nu pot face discriminãri pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale, a condiţiei sociale faţã de pacienţi.
ART. 22
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia de a lua mãsuri de acordare a primului ajutor.
ART. 23
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia sã acorde asistenţã medicalã şi îngrijirile necesare în limita competenţei lor profesionale.
ART. 24
În caz de calamitãţi naturale (cutremure, inundaţii, epidemii, incendii) sau accidentãri în masã (naufragii, accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare etc.), asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi sã rãspundã la chemare, sã îşi ofere de bunãvoie serviciile de îngrijire, imediat ce au luat cunoştinţã despre eveniment.
ART. 25
(1) Voinţa pacientului în alegerea asistentului medical generalist, a moaşei şi a asistentului medical trebuie întotdeauna respectatã, indiferent care ar fi sensul acesteia.
(2) Dacã pacientul se aflã într-o stare fizicã sau psihicã ce nu îi permite exprimarea lucidã a voinţei, aparţinãtorii sau apropiaţii celui suferind trebuie preveniţi şi informaţi corect, pentru a hotãrî în numele acestuia, cu excepţia imposibilitãţii (de identificare, de comunicare, de deplasare etc.) sau a urgenţelor.
ART. 26
Dacã în urma examinãrii sau în cursul îngrijirilor asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical considerã cã nu au suficiente cunoştinţe sau experienţã pentru a asigura o asistenţã corespunzãtoare, se vor consulta cu alţi colegi sau vor îndruma bolnavul cãtre alţi specialişti.
ART. 27
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical vor pãstra o atitudine de strictã neutralitate şi neamestec în problemele familiale (morale, materiale etc.) ale pacientului, exprimându-şi pãrerea numai dacã intervenţia este motivatã de interesul sãnãtãţii pacientului, cu consimţãmântul prealabil al acestuia.
ART. 28
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical pot refuza acordarea unor îngrijiri cãtre pacient atunci când refuzul este justificat de interesul sãnãtãţii pacientului, cu excepţia situaţiilor de urgenţã.
SECŢIUNEA a 2-a
Respectarea drepturilor pacientului
ART. 29
Pacientul are urmãtoarele drepturi: dreptul la informaţia medicalã, dreptul la consimţãmânt, dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privatã, drepturi în domeniul reproducerii, drepturi la tratament şi îngrijiri medicale.
SECŢIUNEA a 3-a
Consimţãmântul
ART. 30
O intervenţie medicalã nu se poate efectua decât dupã ce pacientul sau reprezentantul legal al acestuia, în cunoştinţã de cauzã, şi-a dat consimţãmântul. Pacientul are dreptul sã refuze sau sã opreascã o intervenţie medicalã, asumându-şi în scris rãspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sãu, al opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
ART. 31
Consimţãmântul pacientului sau, dupã caz, al reprezentantului legal al acestuia este obligatoriu:
a) pentru recoltarea, pãstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sãu, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;
b) în cazul supunerii la orice fel de intervenţie medicalã;
c) în cazul participãrii sale la învãţãmântul medical clinic şi la cercetarea ştiinţificã;
d) în cazul fotografierii sau filmãrii sale într-o unitate medicalã;
e) în cazul donãrii de sânge în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 32
Consimţãmântul pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia, dupã caz, nu este obligatoriu în urmãtoarele situaţii:
a) când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesarã o intervenţie medicalã de urgenţã;
b) în cazul în care furnizorii de servicii medicale considerã cã intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuzã sã îşi dea consimţãmântul, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi sã anunţe medicul curant/de gardã (decizia fiind declinatã unei comisii de arbitraj de specialitate).
SECŢIUNEA a 4-a
Secretul profesional
ART. 33
(1) Secretul profesional este obligatoriu.
(2) Secretul profesional existã şi faţã de aparţinãtori, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar, neinteresate în tratament, chiar şi dupã terminarea tratamentului şi decesul pacientului.
ART. 34
Obiectul secretului profesional îl constituie tot ceea ce asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical, în calitatea lor de profesionist, au aflat direct sau indirect în legãturã cu viaţa intimã a pacientului, a familiei, a aparţinãtorilor, precum şi problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legãturã cu boala şi alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.
ART. 35
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical rãspund disciplinar pentru destãinuirea secretului profesional, excepţie fãcând situaţia în care pacientul şi-a dat consimţãmântul expres pentru divulgarea acestor informaţii, în tot sau în parte.
ART. 36
Interesul general al societãţii (prevenirea şi combaterea epidemiilor, a bolilor venerice, a bolilor cu extindere în masã şi altele asemenea prevãzute de lege) primeazã faţã de interesul personal al pacientului.
ART. 37
În comunicãrile ştiinţifice, cazurile vor fi astfel prezentate încât identitatea pacientului sã nu poatã fi recunoscutã.
ART. 38
Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate de cãtre asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical numai în cazul în care pacientul îşi dã consimţãmântul explicit sau dacã legea o cere în mod expres.
CAP. VI
Situaţii speciale în practicarea profesiunii în sistem instituţionalizat
SECŢIUNEA 1
Situaţia bolnavului psihic
ART. 39
Persoanele cu tulburãri psihice beneficiazã de asistenţã medicalã şi de îngrijiri de sãnãtate de aceeaşi calitate cu cele aplicate altor categorii de bolnavi şi adaptate cerinţelor lor de sãnãtate.
ART. 40
Orice persoanã cu tulburãri psihice trebuie apãratã de daunele pe care ar putea sã i le producã administrarea nejustificatã a unui medicament, tehnicã sau manevrã de îngrijire şi tratament, de maltratãrile din partea altor pacienţi sau persoane ori de alte acte de naturã sã antreneze o suferinţã fizicã sau psihicã.
ART. 41
(1) Pacientul cu tulburãri psihice trebuie sã fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere. În cazul în care pacientul cu tulburãri psihice nu îşi poate exprima liber voinţa, consimţãmântul în scris trebuie luat de la reprezentantul legal al acestuia.
(2) Nu este necesarã obţinerea consimţãmântului în condiţiile prevãzute la alin. (1) atunci când este necesarã intervenţia de urgenţã.
(3) Pacientul are dreptul sã refuze sau sã opreascã o intervenţie medicalã, dupã caz, asumându-şi în scris rãspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului, cu informarea medicului, dacã întreruperea tratamentului sau a îngrijirilor are drept consecinţã punerea în pericol a vieţii pacientului.
ART. 42
Orice persoanã care suferã de tulburãri psihice trebuie tratatã cu omenie şi respectul demnitãţii umane şi trebuie sã fie apãratã împotriva oricãror forme de exploatare economicã, sexualã sau de altã naturã, împotriva tratamentelor vãtãmãtoare şi degradante. Nu este admisã nicio discriminare bazatã pe o tulburare psihicã.
SECŢIUNEA a 2-a
Prescrierea, eliberarea pe baza unei reţete medicale şi administrarea drogurilor
ART. 43
Prescrierea, eliberarea pe baza unei reţete medicale şi administrarea drogurilor, în alte condiţii decât cele prevãzute de lege, constituie infracţiune.
SECŢIUNEA a 3-a
Pacientul privat de libertate
ART. 44
Asistentului medical generalist, moaşei şi asistentului medical care îngrijesc un pacient privat de libertate le este interzis sã aducã atingere integritãţii fizice, psihice sau demnitãţii acestuia.
ART. 45
Dacã asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical constatã cã pacientul privat de libertate a suportat maltratãri, aceştia au obligaţia sã informeze organele competente.
SECŢIUNEA a 4-a
Situaţia pacienţilor infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA
ART. 46
(1) Pacienţii infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA au dreptul la îngrijire şi tratament medical în mod nediscriminatoriu, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical fiind obligaţi sã asigure îngrijirile de sãnãtate şi tratamentele prescrise acestor pacienţi.
(2) Pãstrarea confidenţialitãţii asupra datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical care au în îngrijire, supraveghere şi/sau tratament astfel de persoane.
(3) Între specialiştii medico-sanitari, informaţiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie sã fie comunicate.
CAP. VII
Practicarea profesiunii în sistem privat. Îngrijirile la domiciliu
ART. 47
Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali exercitã profesia în regim salarial şi/sau independent.
ART. 48
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical care îşi desfãşoarã activitatea în calitate de titular sau asociat al unui cabinet de practicã medicalã pot furniza îngrijiri medicale la domiciliu, dacã sunt autorizaţi în acest sens, în conformitate cu prevederile legale privind organizarea şi funcţionarea îngrijirilor la domiciliu.
ART. 49
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi sã comunice medicului care a recomandat aceste servicii situaţia evoluţiei stãrii de sãnãtate a pacientului îngrijit.
ART. 50
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical chemaţi într-o familie ori colectivitate trebuie sã respecte regulile de igienã şi de profilaxie, în exercitarea profesiei.
CAP. VIII
Probleme ale îngrijirii minorilor
ART. 51
Dacã asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical apreciazã cã minorul este victima unei agresiuni sau privaţiuni, trebuie sã încerce sã îl protejeze, uzând de prudenţe, şi sã alerteze autoritatea competentã.
ART. 52
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie sã fie apãrãtorul copilului bolnav, dacã apreciazã cã starea de sãnãtate nu este bine înţeleasã sau nu este suficient de bine protejatã.
ART. 53
În vederea efectuãrii tehnicilor şi/sau a manevrelor de îngrijire şi/sau de tratament asupra unui minor, consimţãmântul trebuie obţinut de la reprezentantul legal al minorului, cu excepţia situaţiilor de urgenţã.
CAP. IX
Probleme ale experimentãrii pe om
ART. 54
(1) Se interzice provocarea de îmbolnãviri artificiale unor oameni sãnãtoşi, din raţiuni experimentale.
(2) Dispoziţiile prezentului articol se completeazã cu celelalte prevederi legale incidente în materie.
ART. 55
Impunerea, cu forţa sau prin inducere în eroare, a experimentului pe om reprezintã o abatere gravã pentru orice asistent medical generalist, moaşã şi asistent medical care participã în mod voluntar şi conştient la asemenea fapte.
CAP. X
Dispoziţii speciale
ART. 56
La primirea în OAMGMAMR, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical vor depune urmãtorul jurãmânt:
"În numele Vieţii şi al Onoarei,
jur sã îmi exercit profesia cu demnitate, sã respect fiinţa umanã şi drepturile sale şi sã pãstrez secretul profesional.
Jur cã nu voi îngãdui sã se interpunã între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasã, religie, apartenenţã politicã sau stare socialã.
Voi pãstra respectul deplin pentru viaţa umanã chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanitãţii. Fac acest jurãmânt în mod solemn şi liber!"
ART. 57
Dovedirea calitãţii de membru al OAMGMAMR se face cu certificatul de membru, eliberat de OAMGMAMR.
ART. 58
Actele medicale şi de îngrijire efectuate de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali vor purta parafa şi semnãtura acestora, pentru asumarea rãspunderii individuale şi probarea responsabilitãţii profesionale.
ART. 59
Modelul certificatului de membru şi al parafei profesionale sunt adoptate de Consiliul Naţional al OAMGMAMR, ca anexe ale <>Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România , adoptat prin <>Hotãrârea Adunãrii generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 1/2009 şi fac parte integrantã din acesta.
CAP. XI
Dispoziţii finale
ART. 60
Nerespectarea prevederilor prezentului cod de eticã şi deontologie constituie abatere şi atrage rãspunderea disciplinarã.
ART. 61
Rãspunderea disciplinarã a membrilor OAMGMAMR nu exclude rãspunderea civilã, penalã, administrativã sau materialã.
ART. 62
Procedura de sesizare şi soluţionare a cauzelor este prevãzutã în Statutul OAMGMAMR.
ART. 63
Toţi asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali au obligaţia de a informa consiliul judeţean al OAMGMAMR, respectiv al municipiului Bucureşti despre modificãrile survenite în situaţia lor profesionalã.
ART. 64
Consiliul judeţean al OAMGMAMR, respectiv al municipiului Bucureşti va informa Consiliul naţional al OAMGMAMR cu privire la aceste modificãri.
ART. 65
Prevederile prezentului cod de eticã şi deontologie se completeazã corespunzãtor cu dispoziţiile <>Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, cu prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşã şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, ale <>Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România , adoptat prin <>Hotãrârea Adunãrii generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 1/2009 , ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, adoptat prin Hotãrârea Adunãrii generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 3/2009, precum şi cu normele legale în materie pe specialitãţi, cu modificãrile ulterioare.
ART. 66
Completarea sau modificarea prezentului cod de eticã şi deontologie se va face de cãtre Adunarea generalã naţionalã, la propunerea Consiliului naţional al OAMGMAMR.
ART. 67
La data intrãrii în vigoare a prezentului cod de eticã şi deontologie se abrogã Codul de eticã şi deontologie profesionalã al asistentului medical şi al moaşei din România, adoptat de Adunarea generalã naţionalã a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
ART. 68
Prezentul cod de eticã şi deontologie a fost adoptat de Adunarea generalã naţionalã a OAMGMAMR în data de 9 iulie 2009 şi intrã în vigoare la data publicãrii sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Voicu Liliana
28 August 2019
Codul de etic? ?i deontologie
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
