Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 2 din 16 aprilie 2010 pentru aprobarea Normelor privind accesul in profesia de psiholog cu drept de libera practica
EMITENT: COLEGIUL PSHIOLOGILOR DIN ROMANIA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 26 mai 2010
Având în vedere dispoziţiile <>Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificãrilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul dispoziţiilor <>Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberã practicã, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România şi ale <>art. 51 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberã practicã, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 788/2005 ,
Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România hotãrãşte:
ART. 1
Se aprobã Normele privind accesul în profesia de psiholog cu drept de liberã practicã, potrivit anexei*) care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
________
*) Anexa se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.
ART. 2
(1) De la data intrãrii în vigoare a normelor prevãzute la art. 1, acestea reprezintã procedura unicã de acces în profesia de psiholog cu drept de liberã practicã, denumit în continuare psiholog, în condiţiile legii.
(2) Colegiul Psihologilor din România realizeazã toate procedurile necesare organizãrii accesului în profesia de psiholog.
ART. 3
Prezenta hotãrâre se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Colegiului Psihologilor
din România,
Mihai Aniţei
Bucureşti, 16 aprilie 2010.
Nr. 2.
ANEXA
Norme privind accesul în profesia de psiholog
cu drept de liberã practicã
CAP. I
Semnificaţia unor termeni
ART. 1
În înţelesul prezentelor norme termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) atestat de liberã practicã în specialitate - act emis de cãtre Comitetul director, la propunerea uneia dintre comisiile aplicative, prin care se certificã şi se autorizeazã calitatea de psiholog, cu competenţe în una dintre specialitãţile profesionale prevãzute la <>art. 15 - 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 , aprobate prin <>H.G. nr. 788/2005 , denumite în continuare norme metodologice;
b) autoritate românã de reglementare pentru profesia de psiholog - Colegiul, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 200/2004 , modificatã şi completatã prin <>O.U.G. nr. 109/2007 , aprobatã prin <>Legea nr. 117/2008 ;
c) aviz pentru formarea profesionalã - act emis de catre Comitetul director prin care se autorizeazã furnizorii de formare profesionala complementarã şi/sau continuã şi se atestã relevanţa conţinutului şi a modalitãţii de realizare a formãrii profesionale complementare şi/sau continue a psihologilor;
d) evaluarea capacitãţii profesionale - procedura de evaluare specificã profesiei de psiholog prin care se urmãreşte verificarea cunoştinţelor teoretice profesionale şi abilitãţilor practice dobândite de cãtre psihologii care au finalizat stagiul de supervizare profesionalã în specialitãţile de competenţã, în vederea obţinerii atestatului de liberã practicã autonomã, respectiv a titlului de psiholog practicant autonom;
e) formare iniţialã - proces formativ specific profesiei de psiholog, care constã în obţinerea unei diplome de licenţã în psihologie sau a unei alte diplome de licenţã asimilate, în condiţiile legii şi ale normelor metodologice;
f) formarea profesionalã complementarã - activitate de formare a psihologilor, ulterioarã formãrii iniţiale, care asigurã, fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe, fiind realizatã prin forme specifice sistemului naţional de învãţãmânt sau alte forme de educaţie profesionalã specificã psihologilor, avizate de cãtre Comitetul director, la propunerea comisiilor aplicative;
g) formare profesionalã continuã - activitate de formare a psihologilor, ulterioarã şi/sau concomitentã formãrii profesionale complementare, obligatorie, care asigurã dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fiind realizatã prin forme specifice sistemului naţional de învãţãmânt sau alte forme de educaţie profesionalã specifice psihologilor, aprobate prin hotãrârea Comitetului director, la propunerea comisiilor aplicative;
h) dezvoltarea personalã a psihologului - proces de asistenţã psihologicã prin intermediul cãruia se realizeazã autocunoaşterea şi optimizarea personalã, în vederea pregãtirii pentru desfãşurarea eficientã a activitãţii profesionale;
i) furnizori de formare profesionalã - entitãţi avizate de cãtre Comitetul director pentru organizarea programelor de formare profesionalã complementarã şi/sau continuã specifice profesiei de psiholog, dupã caz.
CAP. II
Dispoziţii generale
ART. 2
(1) Prezentele norme privind accesul în profesia de psiholog, denumite în continuare norme, reglementeazã procedurã unicã de acces în profesia de psiholog, a absolvenţilor instituţiilor de învãţamânt superior, în domeniul psihologiei, specializarea psihologie, care au obţinut diploma de licenţã în psihologie sau a altor categorii de persoane asimilate, în condiţiile <>Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberã practicã, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, denumita in continuare lege.
(2) Prezentele norme stabilesc şi cadrul normativ privind atestarea profesionalã şi recunoaşterea profesionalã în vederea exercitãrii profesiei de psiholog pe teritoriul României de cãtre cetãţenii straini, în condiţiile legii.
ART. 3
(1) Cetãţenii români, precum şi categoriile de cetãţeni strãini reglementate prin lege, pot solicita obţinerea atestatelor de liberã practicã în România.
(2) Accesul în profesia de psiholog se realizeazã numai prin obţinerea atestatului de liberã practicã emis de cãtre Colegiu, în condiţiile legii.
(3) Atestarea sau recunoaşterea dreptului de liberã practicã în psihologie, în oricare dintre specialitãţile profesionale, pe teritoriul României, se realizeazã numai de cãtre Colegiu, în condiţiile legii.
(4) Titlul unic de calificare în profesia de psiholog pe teritoriul României este atestatul de liberã practicã.
(5) Titlul unic de calificare obţinut de cãtre un psiholog cuprinde şi titlul profesional de psiholog, pe când obţinerea titlului unic de calificare de cãtre o altã persoanã asimilatã în condiţiile legii şi ale normelor metodologice nu cuprinde titlul profesional de psiholog.
ART. 4
Dispoziţiile privind dobândirea dreptului de liberã practicã prevãzute în normele metodologice se aplicã în mod corespunzãtor, în condiţiile legii şi ale prezentelor norme.
ART. 5
(1) Absolvenţii unei instituţii de invãţãmânt superior, care au obţinut diploma de licenţã în psihologie sau o diplomã de licenţã asimilatã în condiţiile legii, pot solicita obţinerea atestatului de psiholog cu drept de liberã practicã în oricare dintre specialitãţile profesionale şi treptele de specializare prevãzute de lege, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de vechime în profesie şi formare profesionalã complementarã, dupã caz.
(2) Formarea profesionalã complementarã se realizeazã numai în condiţiile limitativ prevãzute de lege, prin furnizorii de formare profesionalã avizaţi profesional de cãtre Comitetul director.
(3) Formarea profesionalã complementarã se realizeazã numai dupã formare iniţialã şi, dupã caz, înainte de accesul în profesia de psiholog, respectiv în perioada stagiului de formare profesionalã complementarã, specificã psihologului practicant în condiţii de supervizare.
CAP. III
Accesul în profesia de psiholog
ART. 6
(1) În funcţie de modalitatea de formare iniţiala, competenţa şi experienţa profesionalã ale solicitanţilor de pânã la data intrãrii în funcţiune a comisiilor de specialitate ale Colegiului, aceştia pot realiza accesul în profesia de psiholog, respectiv obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã sau în condiţii de supervizare, în una dintre treptele de specializare stabilite de lege, dupã caz.
(2) Profesia de psiholog se exercitã numai la nivel specializat, în una sau mai multe dintre specialitãţile profesionale prevãzute la art. 15-18 din normele metodologice, cu respectarea standardelor de calitate în serviciile psihologice stabilite de cãtre Colegiu.
(3) Persoanele care au obţinut accesul în profesia de psiholog pot desfãşura toate activitãţile prevãzute la art. 5 din lege, proprii profesiei de psiholog, potrivit specialitãţii profesionale şi treptei de competenţã profesionalã, stabilite prin atestatul de liberã practicã, în oricare dintre formele de exercitare ale profesiei prevãzute de lege, dupã caz.
ART. 7
(1) Persoanele care au absolvit o instituţie de invãţãmânt superior de specialitate, obţinând diploma de licenţã în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilatã, pot solicita obţinerea atestatului de liberã practicã în condiţii de supervizare, în oricare din specialitãţile profesionale prevãzute de lege, în condiţiile legii.
(2) Persoanele care au absolvit o instituţie de invãţãmânt superior de specialitate, obţinând diploma de licenţã în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilatã, pot solicita obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã, în treapta de specializare psiholog practicant, numai dupã prezentarea dovezii legale privind experienţa de minimum un an în specialitate, realizatã anterior intrãrii în funcţiune a comisiilor de aplicative ale Colegiului şi/sau a dovezii privind finalizarea stagiului de formare profesionalã complementarã şi a supervizãrii profesionale, dupã caz.
(3) Persoanele care au absolvit o instituţie de învãţãmânt superior de specialitate, obţinând diploma de licenţã în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilatã, pot solicita obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã, treapta de specializare psiholog specialist, numai dupã prezentarea dovezii legale privind experienţa de minimum cinci ani în specialitate, realizatã anterior intrãrii în funcţiune a comisiilor aplicative ale Colegiului sau a dovezii privind practica autonomã cu o duratã de minimum cinci ani în specialitate, dupã caz.
(4) Persoanele care au absolvit o instituţie de învãţãmânt superior de specialitate, obţinând diploma de licenţã în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilatã, pot solicita obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã, treapta de specializare psiholog principal, numai dupã prezentarea dovezii legale privind experienţa de minimum zece ani în specialitate, realizata anterior intrãrii în funcţiune a comisiilor aplicative ale Colegiului sau a dovezii privind practica autonomã cu o durata de minimum zece ani în specialitate, dupã caz.
(5) Cetãţenii strãini care au obţinut titlurile de calificare profesionalã în ţara de origine pot solicita recunoaşterea titlului profesional de psiholog obţinut, în vederea exercitãrii profesiei de psiholog pe teritoriul României, prin una dintre formele de exercitare ale profesiei, în oricare dintre specialitãţile profesionale prevãzute de lege, în treptele de specializare care corespund experienţei profesionale dovedite, sau în regim de servicii temporare, dupã caz.
ART. 8
(1) Persoanele prevãzute la art. 7 alin. (1) care au obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare, pot exercita profesia de psiholog, respectiv pot sã desfãşoare activitãţile prevãzute la art. 5 din lege, potrivit nivelului de competenţã prevãzut în atestatul de liberã practicã obţinut, cu condiţia parcurgerii unui stagiu de formare profesionalã complementarã, anterior şi/sau în mod concomitent cu realizarea activitãţii de supervizare profesionalã, dupã caz.
(2) Persoanele prevazute la art. 7 alin. (1) care au obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare, pot exercita profesia de psiholog numai în condiţiile în care au încheiat un contract de supervizare profesionalã cu un supervizor certificat de cãtre Colegiu.
(3) Persoanele prevãzute la art. 7 alin. (1) care au obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare, care au încheiat un contract de supervizare profesionalã cu un supervizor recunoscut de cãtre Colegiu, pot exercita profesia de psiholog în oricare dintre formele de exercitare ale profesiei prevãzute de lege, dupã caz.
(4) Stagiul de formare profesionalã complementarã are o duratã de minimum doi ani şi este realizat în mod obligatoriu de cãtre toate persoanele prevãzute la art. 7 alin. (1), care au obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare, cu excepţia persoanelor care au absolvit cursuri universitare de master în specialitate sau care au finalizat un curs de formare complementarã, recunoscute de cãtre Colegiu, înainte de accesul în profesia de psiholog.
(5) Formarea profesionalã complementarã poate fi realizatã în urmãtoarele forme:
a) cursuri universitare de master în domeniu psihologiei, specializarea psihologie, în specialitatea profesionalã în care a obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare, acreditate în condiţiile legii, organizate de cãtre instituţiile de învãţãmânt superior acreditate sau
b) cursuri de formare profesionalã complementarã în specialitatea profesionalã în care a obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare, organizate de cãtre furnizorii de formare profesionalã care au obţinut avizul profesional din partea Colegiului.
(6) Realizarea activitãţii de supervizare profesionalã cu o duratã de minimum un an este obligatorie la debutul în profesia de psiholog şi poate fi realizatã în mod concomitent cu stagiul de formare profesionalã complementarã, dupã caz.
ART. 9
(1) Accesul în profesia de psiholog, în specialitãţile consiliere psihologicã (clinicã) sau psihoterapie, respectiv obţinerea atestatelor de liberã practicã în condiţii de supervizare, sunt condiţionate de prezentarea de cãtre solicitanţi a dovezii parcurgerii minimumului necesar din stagiul de formare complementarã, potrivit programelor furnizorilor de formare avizaţi profesional de cãtre Colegiu, pe parcursul unei perioade de minimum un 1 an pentru psihoterapie, respectiv, de minimum 6 luni pentru consiliere psihologicã (clinicã).
(2) Furnizorii de formare profesionalã în consiliere psihologicã (clinicã) şi psihoterapie, avizaţi în condiţiile legii de cãtre Colegiu, au obligaţia certificãrii înscrierii, parcurgerii şi/sau finalizãrii cursurilor de formare profesionalã complementarã în specialitate, în vederea accesului în profesia de psiholog.
(3) Certificarea înscrierii, parcurgerii şi/sau finalizãrii cursurilor de formare profesionalã complementarã în specialitatea consiliere psihologicã (clinicã) şi psihoterapie, pentru accesul în profesie, poate fi obţinutã numai de cãtre persoanele cu diplomã de licenţã în domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilatã în condiţiile legii, iar pentru specialitatea psihoterapie şi de cãtre categoriile de persoane prevãzute în mod limitativ la art. 15 alin. (2) din normele metodologice.
(4) Formarea profesionalã complementarã în domeniul psihoterapiei pentru categoriile de persoane prevãzute în mod limitativ la art. 15 alin. (2) din normele metodologice cuprinde în mod obligatoriu un pachet de discipline de psihologie, aprobate prin hotãrâre a Comitetului director, în condiţiile legii.
(5) Stagiul de formare profesionalã complementarã specific specialitãţilor consiliere psihologicã (clinicã) şi psihoterapie este realizat potrivit programei cursurilor de formare profesionalã complementarã în specialitate, avizate profesional de cãtre Colegiu, finalizarea acestuia fiind certificata în mod obligatoriu de cãtre furnizorul de formare profesionalã. Stagiul de formare complementarã în specialitatea psihoterapie este de minimum 3 ani, iar în specialitatea consiliere psihologicã (clinicã) este de minim 2 ani.
(6) Activitatea de supervizare profesionalã în specialitatea psihoterapie se realizeazã în condiţiile art. 8 alin. (6), pe baza unui contract de supervizare profesionalã, înregistrat la Colegiu.
ART. 10
(1) Accesul în profesia de psiholog a cetãţenilor strãini se realizeazã pentru cetãţenii unui stat membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European, precum şi pentru cetãţenii statelor cu care România are încheiate convenţii bilaterale în domeniu, în condiţiile în care aceştia şi-au stabilit domiciliul în România sau au drept de şedere temporarã în România, pentru perioada acordãrii acestui drept, şi poate lua una din urmãtoarele forme:
a) recunoaşterea documentelor de calificare profesionalã, a titlului profesional sau a titlului de calificare profesionalã, obtinute în ţara de origine sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European sau cu care România are încheiate convenţii bilaterale în domeniu, în regim de servicii permanente sau în regim de servicii temporare;
b) obţinerea atestatului de liberã practicã, în condiţiile legii.
(2) Recunoaşterea documentelor de calificare profesionalã sau a titlului profesional obţinut potrivit alin. (1) atrage în mod automat eliberarea titlului unic de calificare profesionalã pe teritorul României şi înregistrarea în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberã practicã din România, Partea I, dupã caz.
(3) In vederea realizãrii accesului în profesie pentru persoanele şi în formele prevãzute în alin. (1) aceştia trebuie sã urmeze procedura prevãzuta la art. 10 din normele metodologice şi sã prezinte urmãtoarele documente îndosariate:
a) cererea de acces în profesia de psiholog adresatã Comitetului director, în original;
b) paşaportul sau actul de identitate, în fotocopie;
c) certificatul, diploma sau atestatul eliberat de cãtre autoritatea competentã pentru profesia de psiholog din ţara de origine, tradus şi legalizat în România sau recunoscut de cãtre misiunile diplomatice române din ţara de origine, dupã caz;
d) certificat eliberat de cãtre autoritatea competentã pentru profesia de psiholog din ţara de origine cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevãzute de legea naţionala pentru desfãşurarea activitãţii de psiholog în ţara de origine de cãtre solicitant, precum şi cu privire la competenţele şi vechimea în profesie ale acestuia, neaplicarea vreunei sancţiuni de interzicere sau suspendare a exercitãrii profesiei, tradus şi legalizat în România sau recunoscut de cãtre misiunile diplomatice române din ţara de origine, dupã caz;
e) diploma de licenţã obţinutã, tradusã şi legalizatã în România sau recunoscutã în condiţiile legii, dupã caz;
f) dovada obţinerii şi/sau înregistrãrii dreptului de şedere în România, în fotocopie;
g) adeverinţã medicalã din care sã rezulte cã este apt pentru exercitarea profesiei de psiholog;
h) certificat de cazier judiciar, eliberat de cãtre autoritãţile din ţara de origine, dupã caz;
i) opis cuprinzând actele depuse la dosarul de acces în profesie;
(4) Pentru activitãţile desfãşurate în sectorul public recunoaşterea documentelor de calificare profesionalã sau a titlului profesional obţinut în ţara de origine este condiţionatã de cunoaşterea limbii române, dupã caz.
(5) Cetãţenii strãini pot solicita obţinerea atestatului de liberã practicã în România, cu respectarea condiţiilor prevãzute în art. 10 si art. 11 din normele metodologice.
CAP. IV
Stagiul de formare profesionalã complementarã si realizarea activitãţii de supervizare profesionalã
ART. 11
(1) Persoanele care au obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare urmeazã în mod obligatoriu, la debutul în profesia de psiholog, un stagiu de formare profesionalã complementarã, realizat în condiţiile art. 8 alin. (5), dupã caz.
(2) Finalizarea stagiului de formare profesionalã complementarã reprezintã o condiţie pentru înscrierea la evaluarea capacitãţii profesionale.
(3) Finalizarea stagiului de formare profesionalã complementarã se dovedeşte prin diploma sau certificatul de absolvire, eliberate de cãtre instituţia de învãţãmânt superior sau de cître furnizorul de formare profesionalã avizat profesional de cãtre Colegiu.
(4) În cazul finalizãrii stagiului de formare profesionalã complementarã în specialitate, înainte sau dupã obţinerea atestatului de liberã practicã în condiţii de supervizare, înscrierea la un nou curs de formare profesionalã complementarã în specialitate nu este obligatorie.
ART. 12
(1) Persoanele care au obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare urmeazã în mod obligatoriu, la debutul în profesia de psiholog, un stagiu de supervizare profesionalã cu o duratã de minimum un an.
(2) Activitatea de supervizare profesionalã este realizatã în mod independent de formarea profesionalã complementarã şi are ca scop asigurarea managementului calitãţii actului profesional desfãşurat de cãtre psiholog.
(3) Activitatea de supervizare profesionalã se poate realiza în cazul în care persoana atestatã face dovada cã exercitã profesia de psiholog în una dintre formele de exercitare ale profesiei prevãzute de lege, în limitele competenţelor conferite de treapta de specializare obţinutã. Exercitarea profesiei de psiholog, în condiţii de supervizare, în una dintre formele de exercitare ale profesiei fãrã prezentarea dovezii privind supervizarea profesionalã este interzisã.
(4) Finalizarea activitãţii de supervizare profesionalã, doveditã prin raportul de supervizare profesionalã final, reprezintã o condiţie pentru înscrierea la evaluarea capacitãţii profesionale.
(5) Activitatea de supervizare profesionalã se dovedeşte prin contractul de supervizare profesionalã înregistrat la Colegiu, finalizatã prin rapoartele de supervizare profesionalã întocmite de cãtre psihologii cu drept de supervizare profesionalã.
(6) Exercitarea profesiei de psiholog, în baza atestatului de liberã practicã în condiţii de supervizare, fãrã prezentarea dovezii privind realizarea activitãţii de supervizare profesionalã, constituie abatere disciplinarã şi se sancţioneazã potrivit legii.
(7) Durata stagiului de supervizare profesionalã în specialitatea consiliere psihologicã (clinicã) şi psihoterapie corespunde cu durata formãrii profesionale complementare în specialitate, potrivit programei fiecarui furnizor de formare profesionalã complementarã în domeniul psihoterapiei, avizat de cãtre Colegiu, dupã caz.
ART. 13
(1) Structura activitãţii de supervizare profesionalã, precum şi modalitãţile de avizare şi control ale psihologilor care desfãşoarã activitatea de supervizare profesionalã se aproba prin hotãrâre a Comitetului director.
(2) Prevederile aprobate de cãtre Comitetul director, referitoare la desfãşurarea activitãţii de supervizare profesionalã, se aplica în mod corespunzãtor.
(3) Formarea profesionalã continuã şi obţinerea numãrului minim de credite de formare profesionalã continuã reprezintã o obligaţie a fiecarui psiholog, indiferent de specialitatea profesionalã sau treapta de specializare obţinute.
ART. 14
(1) Orice litigiu dintre psihologi şi furnizorii de formare profesionalã complementarã sau instituţiile de învãţãmânt superior, precum şi orice litigiu în legaturã cu activitatea de supervizare profesionalã este mediat în mod obligatoriu de cãtre Colegiu.
(2) Suspendarea sau încetarea stagiului de formare profesionalã complementarã, respectiv a activitãţii de supervizare profesionalã se comunicã în mod obligatoriu la Colegiu.
ART. 15
(1) Formarea profesionalã complementarã se realizeazã prin studii universitare de master sau prin cursurile de formare profesionalã complementarã organizate de cãtre furnizori de formare profesionala avizaţi profesional de cãtre Colegiu.
(2) Formarea profesionalã complementarã prin cursurile de formare profesionalã complementarã organizate de cãtre furnizorii de formare profesionalã avizaţi profesional de cãtre Colegiu este asiguratã în principal de cãtre psihologii cu drept de supervizare profesionalã.
(3) Formarea profesionalã complementarã are un pronunţat caracter practic şi profesional.
(4) Pe perioada desfãşurãrii activitãţii de supervizare profesionalã, psihologii care au obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare îşi pot exercita profesia în orice forma prevãzutã în lege, potrivit nivelului de competenţã profesionalã obţinut.
(5) Psihologul cu drept de supervizare profesionalã care a asigurat supervizarea profesionalã pentru un psiholog cu drept de liberã practicã supervizat are obligaţia întocmirii rapoartelor de supervizare profesionalã.
CAP. V
Evaluarea capacitãţii profesionale şi obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã, în treapta de specializare psiholog practicant
ART. 16
(1) Psihologii care au obţinut atestatul de liberã practicã în condiţii de supervizare profesionalã, care au finalizat stagiul de supervizare profesionalã şi formarea profesionalã complementarã în specialitate, vor putea depune documentele necesare în vederea încrierii în procedurile de evaluare a capacitãţii profesionale, pentru obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã, în treapta de specializare psiholog practicant.
(2) Obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã se realizeazã în urma evaluãrii capacitãţii profesionale, procedurã asiguratã sau coordonatã, dupã caz, de cãtre comisia aplicativã, potrivit hotãrârii Comitetului Director, aplicatã şi detaliatã prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.
(3) În vederea obţinerii dreptului de liberã practicã autonomã, în treapta de specializare psiholog practicant, solicitanţii depun documentele prevãzute la art. 11 din normele metodologice la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale.
(4) Documentele necesare înscrierii pentru evaluarea capacitãţii profesionale sunt urmãtoarele:
a) cerere de evaluare a capacitãţii profesionale, în original;
b) dovada finalizãrii activitãţii de supervizare profesionalã, în fotocopie semnatã de cãtre titular pentru conformitate cu originalul;
d) dovada finalizãrii stagiului de formare profesionalã complementarã, în fotocopie semnatã de cãtre titular pentru conformitate cu originalul;
e) dovada formãrii profesionale continue, în fotocopie semnatã de catre titular pentru conformitate cu originalul;
f) dovada exercitãrii profesiei în una dintre formele prevãzute de lege, în fotocopie semnatã de cãtre titular pentru conformitate cu originalul;
g) dovada achitãrii taxei de evaluare a capacitãţii profesionale.
(4) Cetãţenii strãini care nu au obţinut dreptul de liberã practicã autonomã sau documentele de calificare profesionalã în regim autonom în ţara de origine, pot susţine la cerere evaluarea capacitãţii profesionale în România, în condiţiile art. 16.
(5) Organizarea şi metodologia evaluãrii capacitãţii profesionale se realizeazã potrivit hotãrârii Comitetului director, aplicatã şi detaliatã prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, la propunerea comisiilor aplicative.
(6) În urma evaluãrii capacitãţii profesionale, preşedintele Comitetului director va dispune afişarea rezultatelor pe site-ul oficial al Colegiului.
ART. 17
(1) Candidaţii declaraţi promovaţi la evaluarea capacitãţii profesionale pot ridica de la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale atestatele de liberã practicã autonomã în specialitatea în care au promovat examenul de capacitate profesionalã.
(2) Eliberarea atestatului de liberã practicã autonomã în treapta de specializare psiholog practicant se realizeazã potrivit hotãrârii Comitetului director, detaliatã şi pusã în aplicare prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.
(3) În cazul neexercitãrii profesiei, psihologii autonomi au obligaţia confirmãrii titlului de calificare profesionalã, precum şi a treptei de specializare obţinute, dupã o perioadã de maxim cinci ani de la data obţinerii treptei de specializare.
(4) Confirmarea titlului profesional, precum şi a treptei de specializare obţinute se realizeazã cu respectarea dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din normele metodologice.
(5) Psihologii care nu obţin confirmarea titlului profesional obţinut au dreptul la contestarea rezultatelor în condiţiile art. 29-30 din normele metodologice, care se aplicã în mod corespunzãtor.
(6) Neconfirmarea titlului profesional suspendã dreptul de exercitare a profesiei pânã la data confirmãrii titlului profesional.
CAP. VI
Obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã în treapta de specializare psiholog specialist
ART. 18
(1) Persoanele care au obţinut atestatul de liberã practicã autonomã în specialitate şi care fac dovada exercitãrii profesiei pentru o perioadã de minim cinci ani, în specialitatea de competenţã, pot solicita obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã în treapta de specializare psiholog specialist.
(2) Solicitanţii atestatului de liberã practicã autonomã în treapta de şpecializare psiholog specialist depun la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale documentele prevãzute la art. 11 lit. a), g), h) si k) din normele metodologice, dupã caz, precum şi a dovezii privind obţinerea titlului de master în specialitate şi a dovezii privind formarea profesionalã continuã, respectiv obţinerea creditelor minime anuale de formare profesionalã continuã.
(3) Obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã în treapta de specializare psiholog specialist presupune parcurgerea etapelor prevãzute de art. 10 din normele metodologice.
(4) În cazul neexercitãrii profesiei, psihologii specialişti au obligaţia confirmãrii titlului de calificare profesionalã, precum şi a treptei de specializare obţinute, dupã o perioada de maxim cinci ani de la data obţinerii treptei de specializare psiholog specialist.
(5) Confirmarea titlului profesional, precum şi a treptei de specializare obţinute se realizeazã cu respectarea dispoziţiilor art. 10 si art. 11 din normele metodologice.
(6) Psihologii care nu obţin confirmarea titlului profesional obţinut au dreptul la contestarea rezultatelor în condiţiile art. 29-30 din normele metodologice, care se aplicã în mod corespunzãtor.
(7) Neconfirmarea titlului profesional suspendã dreptul de exercitare a profesiei pânã la data confirmãrii titlului profesional.
CAP. VII
Obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã în treapta de specializare psiholog principal
ART. 19
(1) Persoanele care au obţinut atestatul de liberã practicã autonomã în treapta de specializare psiholog specialist în specialitate şi care fac dovada exercitãrii ulterioare a profesiei pentru o perioadã de minim cinci ani, în specialitatea de competenţã, pot solicita obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã în treapta de specializare psiholog principal.
(2) Solicitanţii atestatului de liberã practicã autonomã în treapta de şpecializare psiholog principal depun la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale documentele prevãzute la art. 11 lit. a), g), h) si k) din normele metodologice, precum şi a dovezilor privind formarea profesionalã continuã, obţinerea creditelor minime anuale de formare profesionalã continuã şi realizarea activitãţilor de supervizare profesionalã, dupã caz.
(3) Obţinerea atestatului de liberã practicã autonomã în treapta de specializare psiholog principal presupune parcurgerea etapelor prevãzute de art. 10 din normele metodologice.
(4) În cazul neexercitãrii profesiei, psihologii principali au obligaţia confirmãrii titlului profesional, precum şi a treptei de specializare obţinute, dupã o perioadã de maxim cinci ani de la data obţinerii treptei de specializare psiholog principal.
(5) Confirmarea titlului profesional, precum şi a treptei de specializare obţinute se realizeazã cu respectarea dispoziţiilor art. 10 si art. 11 din Normele metodologice.
(6) Psihologii care nu obţin confirmarea titlului profesional obţinut au dreptul la contestarea rezultatelor în condiţiile art. 29-30 din Normele metodologice, care se aplicã în mod corespunzãtor.
(7) Neconfirmarea titlului profesional obţinut suspendã dreptul de liberã practicã pânã la confirmarea titlului profesional.
CAP. VIII
Avizarea profesionalã a cursurilor de formare profesionalã complementarã
ART. 20
(1) Instituşiile de învãţãmânt superior care solicitã înregistrarea studiilor universitare de master cu relevanţã pentru formarea în profesia de psiholog, depun la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale urmãtoarele documente:
a) cerere de înregistrare adresatã Comitetului director, în original;
b) dovada organizãrii şi acreditãrii studiilor universitare de master în specialitate, în fotocopie;
c) programa de studii, în fotocopie;
d) evidenţa cadrelor didactice care susţin studiile universitare de master, în fotocopie;
e) dovada achitãrii taxei de înregistrare, în fotocopie;
f) opis şi dosar cu şinã.
(2) Denumirea studiilor universitare de master trebuie sã cuprindã în mod obligatoriu denumirea unei specialitãţi profesionale, potrivit dispoziţiilor art. 15-18 din normele metodologice.
(3) Comisiile aplicative competente analizeazã documentele depuse de cãtre solicitanţi şi propun Comitetului director aprobarea sau respingerea cererii, dupã caz.
(4) Solicitanţii pot cere o nouã analizã în termen de minim 30 de zile de la data respingerii cererii.
ART. 21
Studiile universitare de master în specialitate sau alte cursuri de formare profesionalã complementare iniţiate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme nu se supun procedurilor de înregistrare, prevãzute la alin. (1).
ART. 22
(1) Avizarea profesionalã a cursurilor de formare profesionalã complementarã organizate de cãtre furnizorii de formare profesionalã avizaţi de cãtre Colegiu se realizeazã potrivit dispoziţiilor hotãrârii Comitetului director privind formarea profesionalã a psihologilor, care se aplicã în mod corespunzãtor.
(2) Punerea în aplicare şi detalierea hotãrârii Comitetului director privind formarea profesionalã a psihologilor se realizeazã prin dispoziţie a preşedintelui, la propunerea comisiilor aplicative sau a Comisiei de formare profesionalã continuã interdisciplinarã, dupã caz.
(3) Formarea profesionalã complementarã a psihologilor nu se crediteazã.
CAP. IX
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 23
(1) De la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme, Comitetul director, prin comisiile aplicative, va analiza cererile de înregistrare înaintate de cãtre instituţiile de invãţãmânt superior acreditate, care organizeazã stagii de formare profesionalã complementarã prin studii universitare de master.
(2) Dupã data intrãrii în vigoare a prezentelor norme, obţinerea treptei de specializare psiholog specialist este condiţionatã de deţinerea titlului de master, în specialitatea de competenţã, cu excepţia specialitãţilor psihoterapie şi consiliere psihologicã.
(3) Avizul profesional emis de cãtre Colegiu nu înlocuieşte avizele şi actele de acreditare eliberate de cãtre Agenţia Româna de Asigurare a Calitãţii în Învãţãmântul Superior sau de altã entitate care asigurã calitatea în sistemul de educaţie, având numai o relevanţã profesionalã.
(4) Comisiile aplicative elaboreazã propuneri pentru criteriile şi procedurile care detaliazã activitatea specificã de analiza a cererilor de acordare a atestatelor, care sunt adoptate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, potrivit prezentelor norme.
(5) În vederea aplicãrii unitare şi detalierii dispoziţiilor privind realizarea formãrii profesionale complementare, preşedintele Colegiului emite dispoziţii, cu caracter obligatoriu.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
