HOTARARE nr. 186 din 20 februarie 2008 privind recunoasterea Statutului Bisericii Reformate din Romania

                       ────────────────
               Ministrul culturii şi cultelor,
                    Adrian Iorgulescu

    Bucureşti, 20 februarie 2008.
    Nr. 186.

    ANEXĂ

                          STATUTUL
                 Bisericii Reformate din România

     CAP. I
    Dispoziţii generale

     ART. 1
    (1) Biserica Reformatã din România face parte din Biserica Sfântã Apostolicã a lui Isus Hristos. Biserica este trupul lui Hristos. În baza întregii Sfinte Scripturi, ca expresie a credinţei sale, îşi însuşeşte Crezul Niceo-Constantinopolitan, Crezul Apostolic, Confesiunea a doua Helveticã (1566) şi Catehismul Heidelbergian (1563). Biserica Reformatã din România, în evoluţia sa istoricã, a purtat urmãtoarele denumiri: "Evangelico Reformata, vulgo Calviniana", "Helvet Hitvallas Evangeliumi Reformatus Egyhaz" (Biserica Evanghelicã Reformatã de Confesiune Helveticã), "Reformatus Egyhaz" (Biserica Reformatã) şi Cultul Reformat Calvin.
    (2) Biserica Reformatã din România, prin identitatea principiilor de bazã ale confesiunii sale, formeazã o unitate sinodalã cu toate bisericile reformate de limbã maghiarã, comunitate de credinţã, sufleteascã şi de iubire cu toate bisericile reformate din lume. În comunitatea sfintei Biserici creştine universale promoveazã relaţii ecumenice.
     ART. 2
    Menirea Bisericii Reformate din România este de a propovãdui Cuvântul lui Dumnezeu în concordanţã cu Sfânta Scripturã şi confesiunile însuşite, împãrtãşirea sacramentelor (botez, cuminecãturã), exercitarea disciplinei bisericeşti, a educaţiei creştine, a misiunii şi diaconiei creştine, în vederea menţinerii unitãţii de credinţã şi pãcii în rândul credincioşilor bisericii reformate.
     ART. 3
    Membrii Bisericii Reformate din România sunt cei care au fost botezaţi, se considerã de religie reformatã în faţa autoritãţilor bisericeşti şi publice, sunt membri înregistraţi ai unei parohii reformate - de oriunde din lume - şi îşi însuşesc confesiunile şi legile bisericii reformate.
     ART. 4
    (1) În Biserica Reformatã din România limba folositã la serviciile divine şi în administraţia internã este limba maghiarã.
    (2) Evidenţa financiar-contabilã se ţine conform <>Legii nr. 489/2006  privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor.
     ART. 5
    (1) Biserica Reformatã din România recunoaşte şi respectã Constituţia şi legile României.
    (2) Biserica Reformatã din România, în organizarea, legiferarea, guvernarea, supravegherea şi în aplicarea disciplinei interne, este autonomã şi independentã. Autonomia ei este garantatã de Constituţia României.

     CAP. II
    Structura organizatoricã

     ART. 6
    (1) Biserica Reformatã din România este constituitã din comunitãţi parohiale.
    (2) Parohia este comunitatea organizatã a membrilor bisericii de pe un teritoriu delimitat, în scopul asigurãrii serviciilor divine şi a celorlalte activitãţi religioase, conform legilor interne şi confesiunilor însuşite.
    (3) În vederea guvernãrii, organizãrii, supravegherii, respectiv aplicãrii disciplinei, mai multe parohii formeazã protopopiate, mai multe protopopiate formeazã eparhii, iar eparhiile formeazã Biserica Reformatã din România.
    (4) Biserica Reformatã din România, parohiile, protopopiatele şi eparhiile ei sunt persoane juridice cu drept de autoguvernare.
    (5) Înfiinţarea parohiilor se face prin voinţa exprimatã a credincioşilor reformaţi care trãiesc pe un teritoriu administrativ delimitat, cu aprobarea forurilor bisericeşti superioare. Parohiile se desfiinţeazã în cazul în care nu îşi mai pot îndeplini scopul pentru care au fost înfiinţate, prin hotãrârea membrilor Adunãrii generale parohiale, cu aprobarea forurilor bisericeşti superioare. Patrimoniul parohiei desfiinţate va fi preluat de parohia la care credincioşii au fost repartizaţi.
    (6) Înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea delimitãrii teritoriale a protopopiatelor se face prin hotãrârea Adunãrii generale eparhiale, iar cea a eparhiilor se face prin hotãrârea Sinodului Bisericii Reformate din România.

     CAP. III
    Organele de guvernare şi control

     ART. 7
    (1) Biserica Reformatã din România este guvernatã la toate nivelurile pe baza Sfintei Scripturi şi a confesiunilor sale, conform principiilor sinodo-prezbiteriale, de cãtre organe alese de enoriaşi.
    (2) Organele de guvernare şi de reprezentare ale parohiei sunt: Adunarea generalã parohialã şi Consiliul parohial. Preşedinţia ambelor organe este alcãtuitã din preot şi primcurator (curator). Adunarea generalã parohialã este formatã din membrii majori ai parohiei care şi-au achitat contribuţia permanentã pentru anul în curs. Membrii Consiliului parohial, prezbiterii, sunt aleşi de Adunarea generalã parohialã, numãrul lor se stabileşte în funcţie de numãrul enoriaşilor din parohie, respectiv minimum 4 pânã la maximum 36. Adunarea generalã parohialã şi Consiliul parohial iau hotãrâri valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi. Atribuţiile Adunãrii generale parohiale sunt reglementate de legile interne ale Bisericii Reformate din România.
    (3) Organele de guvernare şi de reprezentare ale protopopiatului sunt: Adunarea generalã protopopialã şi Consiliul protopopial. Preşedinţia ambelor organe este alcãtuitã din protopop şi primcuratorul protopopial. Adunarea generalã protopopialã este formatã din preoţii şi reprezentanţii prezbiteriali ai parohiilor. Membrii Consiliului protopopial sunt aleşi de Adunarea generalã protopopialã, în numãr de 6 pânã la 10, în mod paritar, dintre preoţi şi prezbiteri. Adunarea generalã protopopialã şi Consiliul protopopial iau hotãrâri valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi. Atribuţiile Adunãrii generale protopopiale sunt reglementate de legile interne ale Bisericii Reformate din România.
    (4) Organele de guvernare şi de reprezentare ale eparhiei sunt: Adunarea generalã eparhialã şi Consiliul dirigent. Preşedinţia ambelor organe este alcãtuitã din episcop şi primcuratorul eparhial (primcuratorul executiv). Adunarea generalã eparhialã este formatã din protopopi, primnotari protopopiali (vicari), primcuratori protopopiali şi din reprezentanţii protopopiatelor aleşi în mod paritar dintre preoţi şi prezbiteri. Membrii Consiliului dirigent eparhial sunt aleşi de Adunarea generalã eparhialã, numãrul lor fiind stabilit de Adunarea generalã eparhialã. Adunarea generalã eparhialã şi Consiliul dirigent iau hotãrâri valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi. Atribuţiile Adunãrii generale eparhiale sunt reglementate de legile interne ale Bisericii Reformate din România.
    (5) Regulamentele adoptate de aceste organe intrã în vigoare dupã aprobarea lor de cãtre organele ierarhic superioare.
    (6) Organul suprem legislativ şi de reprezentare al Bisericii Reformate din România este Sinodul Bisericii Reformate din România, denumit în continuare Sinodul, iar organul suprem executiv este Consiliul permanent al Sinodului. Preşedinţia ambelor organe supreme este compusã din episcopii şi primcuratorii (primcuratorul executiv) eparhiilor. Sinodul este alcãtuit din preoţi şi prezbiteri aleşi de adunãrile generale eparhiale, numãrul lor fiind stabilit de adunãri. Membrii Consiliului permanent sunt aleşi de Sinod. Sinodul şi Consiliul permanent iau hotãrâri valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi.
    (7) Plenara Sinodului îşi alege preşedinţii de şedinţã pentru ciclurile de plenarã (un preot şi un prezbiter). Aceştia sunt şi preşedinţii de şedinţã ai Consiliului permanent al Sinodului pe perioada respectivã.
    (8) Legile Bisericii Reformate din România sunt adoptate, aprobate şi implementate de Sinod. Funcţionarea Sinodului este asiguratã de secretariatul Sinodului (convent), care funcţioneazã sub îndrumarea Consiliului permanent al Sinodului.
    (9) Interpretarea legilor, regulamentelor, hotãrârilor bisericeşti interne, precum şi luarea deciziilor în litigii legislative ţin de competenţa Curţii Constituţionale a Sinodului. Membrii acesteia sunt aleşi de Sinod, conform regulamentului de funcţionare al Sinodului.
    (10) În scopul îndeplinirii atribuţiilor, organele bisericeşti, la toate nivelurile, pot alcãtui comisii de specialitate.
    (11) Autoritãţile de control şi apel ale parohiilor sunt protopopiatele, cele ale protopopiatelor, eparhiile, iar autoritatea de control şi apel a eparhiilor este Sinodul.

     CAP. IV
    Personalul bisericii

     ART. 8
    (1) În cadrul Bisericii Reformate din România existã urmãtoarele funcţii de bazã: preot, prezbiter, diacon (asistent social). Funcţiile sunt de acelaşi rang.
    (2) Preoţii sunt pregãtiţi în instituţii de învãţãmânt superior recunoscute de Biserica Reformatã din România. Preoţii sunt aleşi de adunãrile generale parohiale. Angajarea acestora şi concedierea lor au loc în conformitate cu legile bisericii şi cu Codul muncii. Suspendarea activitãţii preotului (cu excepţia suspendãrii temporare în cazul investigaţiilor disciplinare), transferul acestuia sau interzicerea definitivã de a practica aceastã profesie este posibilã/posibil doar pe cale disciplinarã, în conformitate cu regulamentul disciplinar bisericesc. Persoana cãreia i s-a interzis practicarea profesiei de preot nu mai are dreptul de a sluji în cadrul Bisericii Reformate din România. Încãlcarea acestei prevederi se sancţioneazã potrivit legii penale.
    (3) Prezbiterii şi diaconii sunt aleşi de Adunarea generalã parohialã din rândul enoriaşilor cu drept de a fi aleşi, demni de a îndeplini aceste funcţii. Primcuratorul (curatorul) parohial este ales de Consiliul parohial din rândul prezbiterilor.
    (4) Reprezentanţii protopopiatului sunt: protopopul, primcuratorul protopopial, primnotarul protopopial (vicar) şi curatorul protopopial. Aceştia sunt aleşi de Adunarea generalã protopopialã.
    (5) Reprezentanţii eparhiei sunt: episcopul, primcuratorul eparhial şi episcopul vicar, care este locţiitorul episcopului. Aceştia sunt aleşi de Adunarea generalã eparhialã.
    (6) Mandatul celor aleşi este de 6 ani şi pot fi realeşi. Excepţie fac primcuratorul şi curatorul parohiei, care sunt aleşi de cãtre Consiliul parohial pe o perioadã de 3 ani. La expirarea mandatului, ei pot fi realeşi. Dupã expirarea mandatului de 6 ani, protopopul, primcuratorul protopopial, episcopul, primcuratorul eparhial, respectiv preşedinţii de şedinţã ai Sinodului pot fi realeşi pentru un mandat consecutiv doar o singurã datã în cadrul acelui organ în care îşi desfãşoarã activitatea.
    (7) Dacã pentru îndeplinirea unor funcţii se ia în considerare vechimea în funcţie, aceasta se va referi la durata vechimii în aceeaşi funcţie. Exercitarea sau transferarea funcţiilor legate de vechimea în funcţie este reglementatã de legile interne ale Bisericii Reformate din România.
    (8)Toate organele cu drept de autoguvernare ale Bisericii Reformate din România pot angaja funcţionari (cantori, contabili, secretari, consilieri juridici, îngrijitori etc.), în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le revin.
    (9) Niciun membru al bisericii - în calitate de funcţionar sau în calitate de membru ales al unui organ bisericesc - nu poate participa la dezbateri, luãri de mãsuri şi decizii în cazurile în care este interesat el personal sau soţul, soţia, respectiv rudele în linie dreaptã ori colateralã pânã la gradul al IV-lea, cumnatul sau cumnata; nici în cazurile în care este ori a fost reprezentant legal sau mandatar al uneia dintre pãrţi.
    (10) Dacã membrii Bisericii Reformate din România, în calitate de enoriaşi sau în calitate de demnitari, funcţionari ori mandatari împuterniciţi la îndeplinirea unor sarcini, comit cu intenţie sau din neglijenţã fapte cauzatoare de prejudicii materiale bisericii, sunt rãspunzãtori material, disciplinar, civil şi penal.

     CAP. V
    Instituţiile bisericeşti

     ART. 9
    (1) Biserica Reformatã din România şi organele acesteia cu drept de autoguvernare, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le revin, pot înfiinţa:
    a) instituţii de învãţãmânt: institut teologic de grad universitar, universitate cu facultãţi pentru pregãtirea profesorilor de religie, a diaconilor, cantorilor; facultãţi cu alte profiluri şi specializãri; şcoli medii, şcoli profesionale, şcoli primare, şcoli generale şi alte şcoli; grãdiniţe, respectiv cãmine şi colegii pentru acestea. Aceste instituţii de învãţãmânt funcţioneazã conform regulamentelor elaborate şi aprobate de Sinod şi conform legislaţiei de stat în domeniu;
    b) instituţii de caritate: unitãţi caritative şi spitale pentru îngrijirea şi tratamentul bolnavilor, persoanelor vârstnice, orfanilor, copiilor abandonaţi, a persoanelor cu dizabilitãţi, precum şi alte unitãţi caritative speciale;
    c) fundaţii, asociaţii, edituri de cãrţi şi reviste, emiţãtoare şi emisiuni de radio şi televiziune;
    d) federaţii, conferinţe, colegii profesionale;
    e) casã de pensii şi ajutor reciproc, care funcţioneazã conform regulamentului aprobat de Sinod.
    (2) Statutele instituţiilor enumerate la literele b)-d) sunt aprobate de forurile bisericeşti competente.
    (3) Funcţionarea tuturor instituţiilor înfiinţate în scopul îndeplinirii sarcinilor bisericii este în concordanţã cu dreptul de liberã practicã a credinţei religioase. Ele sunt instrumentele primite de la Domnul Isus Hristos pentru slujirea Bisericii, care, ca atare, se supun guvernãrii, organizãrii şi supravegherii forurilor bisericeşti competente.

     CAP. VI
    Baza materialã

     ART. 10
    (1) Biserica Reformatã din România asigurã baza materialã necesarã îndeplinirii misiunii sale din contribuţiile permanente ale enoriaşilor, din donaţii personale, subvenţii de la stat, din ajutoare, chirii, venituri din activitatea unor fundaţii, a unor unitãţi economice, comerciale şi din alte venituri.
    (2) Biserica Reformatã din România, eparhiile, respectiv organele şi instituţiile cu drept de autoguvernare pot înfiinţa sau primi spre administrare unitãţi economice, comerciale, fonduri financiare sau alte fonduri, cu scopul subvenţionãrii activitãţilor bisericeşti. Funcţionarea acestora este reglementatã prin legi speciale interne.
    (3) Toate instituţiile de învãţãmânt, asociaţiile, conferinţele, federaţiile, formaţiunile, fundaţiile înfiinţate sau recunoscute de bisericã, în conformitate cu legile statului, se aflã sub guvernarea, administrarea şi supravegherea organelor de autoguvernare ale bisericii, la care solicitã facilitãţi fiscale şi sprijin financiar din partea statului.

     CAP. VII
    Disciplina bisericeascã

     ART. 11
    (1) Soluţionarea cazurilor disciplinare este de competenţa comisiilor disciplinare parohiale, protopopiale, eparhiale, respectiv a Comisiei de disciplinã a Sinodului Bisericii Reformate din România. Comisiile disciplinare sunt alese de adunãrile generale la nivelurile corespunzãtoare, respectiv de Plenara Sinodului. Aceste comisii îşi desfãşoarã activitatea în şedinţe, cu prezenţa tuturor membrilor, conform regulamentului de disciplinã.
    (2) Cazurile disciplinare privind toţi enoriaşii, demnitarii, funcţionarii şi angajaţii bisericii revin în competenţa comisiilor disciplinare.
    (3) Judecata bisericeascã este de douã niveluri. Hotãrârile instanţei de fond pot fi atacate la comisiile disciplinare ierarhic superioare, a cãror sentinţã este definitivã şi irevocabilã. Hotãrârea definitivã prin care s-a dispus excluderea unui preot din cler poate fi atacatã cu recurs la Comisia de disciplinã a Sinodului. Persoanele în cazul cãrora s-a pronunţat sentinţã definitivã se pot adresa instanţelor civile de drept. Disciplina bisericeascã şi procedura disciplinarã se aplicã conform regulamentului de disciplinã al Bisericii Reformate din România.

     CAP. VIII
    Protecţia constituţionalã

     ART. 12
    (1) Biserica Reformatã din România se autoguverneazã în conformitate cu prezentul statut, pe baza legilor adoptate de Sinod, a regulamentelor şi dispoziţiilor adoptate de celelalte organe bisericeşti. Pentru îndeplinirea menirii sale, a slujirii lui Dumnezeu, solicitã ajutorul şi protecţia autoritãţilor şi organelor statului pentru:
    a) implementarea şi garantarea libertãţii religioase, a libertãţii presei, a autonomiei bisericii de a se organiza şi funcţiona liber;
    b) garantarea desfãşurãrii nestingherite şi libere a serviciilor, slujbelor divine, precum şi a protecţiei slujitorilor şi participanţilor la acestea;
    c) sprijinirea eforturilor susţinute în vederea retrocedãrii instituţiilor, a bunurilor materiale şi spirituale, remedierea prejudiciilor suferite de bisericã, cauzate de sistemul totalitar din trecut;
    d) protejarea enoriaşilor persecutaţi din cauza convingerilor lor religioase sau dacã sunt obligaţi sã participe la ceremonii religioase contrare convingerilor lor.
    (2) În cazul neasigurãrii acestor protecţii constituţionale, legale sau a celor prevãzute în tratatele internaţionale, dupã epuizarea tuturor posibilitãţilor legale autohtone, Biserica Reformatã din România îşi rezervã dreptul, în cazuri motivate, de a se adresa şi apela la ajutorul unor organizaţii ecumenice sau foruri internaţionale.
     ART. 13
    Organul central de conducere şi de reprezentare a Bisericii Reformate din România este Sinodul, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, str. I.C. Brãtianu nr. 51-53.

     CAP. IX
    Dispoziţii finale

     ART. 14
    Prezentul statut poate fi modificat sau completat cu o majoritate de douã treimi din numãrul voturilor exprimate de cãtre membrii Sinodului.
     ART. 15
    Prezentul statut a fost adoptat la 5 decembrie 2007, în şedinţa a II-a din Sesiunea I a Sinodului Bisericii Reformate din România, deschisã la 12 februarie 2007 în Cluj-Napoca, şi intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la publicare. La data intrãrii în vigoare a prezentului statut, Statutul Bisericii Reformate din România, aprobat de Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Române prin Decretul nr. 591 din 1 iunie 1949 , se abrogã.
                         __________