Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARARE nr. 16 din 30 iunie 1993 (*republicata*) privind Regulamentul Senatului
*) Republicat în temeiul <>art. II din Hotãrârea Senatului nr. 5 din 17 ianuarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 25 ianuarie 2001, dându-se textelor o noua numerotare. Regulamentul Senatului a fost aprobat prin <>Hotãrârea Senatului nr. 16 din 30 iunie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 27 iulie 1993, şi modificat prin: - <>Hotãrârea Senatului nr. 11 din 29 martie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 4 aprilie 1994; - <>Hotãrârea Senatului nr. 18 din 28 iunie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 28 iunie 1996; - <>Hotãrârea Senatului nr. 4 din 13 februarie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 21 februarie 1997; - <>Hotãrârea Senatului nr. 6 din 16 martie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 19 martie 1999; - <>Hotãrârea Senatului nr. 5 din 17 ianuarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 25 ianuarie 2001.
CAP. 1 Organizarea Senatului Secţiunea 1 Constituirea Senatului ART. 1 Senatul nou-ales se întruneşte, potrivit Constituţiei României, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. ART. 2 (1) Pana la alegerea Biroului permanent lucrãrile Senatului sunt conduse de cel mai în varsta senator, asistat de 4 secretari desemnaţi dintre cei mai tineri senatori. (2) Imposibilitatea exercitãrii atribuţiilor de cãtre preşedintele de varsta sau de cãtre unul ori mai mulţi secretari atrage de drept înlocuirea acestora cu urmãtorii senatori, potrivit aceloraşi criterii. (3) Pana la alegerea Biroului permanent pot avea loc dezbateri numai cu privire la validarea mandatelor de senator. ART. 3 (1) Pentru validarea mandatelor Senatul alege în prima sa şedinţa o comisie compusa din 12 senatori, care sa reflecte configuraţia politica a Senatului rezultatã din alegeri. (2) Nu pot face parte din comisia de validare senatori impotriva cãrora au fost înregistrate sesizãri de invalidare a mandatului, anterior constituirii comisiei. ART. 4 (1) Numãrul senatorilor care vor fi propuşi în comisia de validare de cãtre fiecare partid sau formaţiune politica este în funcţie de numãrul senatorilor acestora. (2) Propunerile pentru stabilirea numãrului de senatori ce revine fiecãrui partid sau formaţiune politica se fac de reprezentanţii acestora şi se transmit secretarilor. Preşedintele de varsta prezintã Senatului aceste propuneri, în ordinea numãrului de senatori ai fiecãrui partid sau ai fiecãrei formaţiuni politice. Senatul hotãrãşte asupra propunerilor cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (3) Componenta comisiei se aproba de Senat cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 5 Comisia de validare îşi începe de îndatã activitatea, îşi alege un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, care alcãtuiesc biroul comisiei, şi se organizeazã în 3 grupe de lucru cuprinzând câte 3 membri. Alegerea se face prin vot deschis. ART. 6 (1) Biroul comisiei de validare repartizeazã grupelor de lucru dosarele complete primite de la Biroul Electoral Central pentru alegerea senatorilor, cu excepţia celor referitoare la membrii comisiei. (2) Verificarea legalitãţii alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de biroul comisiei de validare, iar a membrilor biroului, de cei 9 membri ai grupelor de lucru. (3) Biroul comisiei de validare şi grupele de lucru sunt obligate sa prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de senator, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea acesteia. Propunerile se adopta cu votul majoritãţii membrilor comisiei. (4) Dupã expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei. (5) Comisia de validare se pronunţa şi asupra contestaţiilor depuse la aceasta comisie, în termen de 3 zile de la constituirea sa. (6) Contestaţiile pot fi depuse, sub sancţiunea decãderii, pana la adoptarea prin vot a raportului de cãtre comisia de validare. Contestaţiile pot fi formulate de cetãţeni romani cu drept de vot şi de persoanele juridice romane interesate. ART. 7 Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator numai în cazul în care constata existenta, în legatura cu alegerea acestuia, a unor încãlcãri ale legii ce nu au fãcut obiectul contestaţiilor soluţionate definitiv, în conformitate cu dispoziţiile legii electorale. ART. 8 Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeşte un raport în care nominalizeaza senatorii pentru care se propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare. ART. 9 Raportul este aprobat de comisie cu votul majoritãţii membrilor acesteia; în caz de paritate votul preşedintelui este hotarator. Opiniile diferite se consemneazã şi fac parte din raport. ART. 10 Senatul se întruneşte în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare pentru dezbaterea raportului prezentat de preşedintele comisiei. ART. 11 (1) Senatul se pronunţa printr-un singur vot asupra listei cuprinzând numele şi prenumele senatorilor propuşi pentru validare. Senatul dezbate şi se pronunţa prin vot cu privire la fiecare senator propus pentru invalidarea mandatului. (2) Validarea sau invalidarea mandatelor de senator se face cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 12 Senatul este legal constituit dupã validarea a doua treimi din mandatele de senator. ART. 13 Dupã validare senatorii depun jurãmântul în condiţiile legii. ART. 14 Dupã încheierea activitãţii comisiei de validare competentele acesteia revin Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari.
Secţiunea a 2-a Grupurile parlamentare ART. 15 (1) Dupã validare senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare. (2) Un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona pe toatã durata legislaturii dintr-un numãr de cel puţin 7 senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice. (3) Senatorii care au candidat pe listele unei coalitii electorale şi care fac parte din partide sau formaţiuni politice diferite se pot constitui în grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor respective, în condiţiile alin. (2). (4) Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar. ART. 16 (1) Senatorii aleşi ca independenţi se pot afilia unuia dintre grupurile parlamentare constituite potrivit art. 15 alin. (1) şi (2). (2) Trecerea de la un grup parlamentar la altul, precum şi constituirea de grupuri parlamentare ale unui partid sau unei formaţiuni politice care nu a participat la alegeri sau care nu a obţinut locuri în Senat în urma alegerilor sunt interzise. (3) Senatorii care pãrãsesc un grup parlamentar constituit potrivit art. 15 alin. (1) şi (2) nu se pot afilia altui grup parlamentar şi nu pot reprezenta partide sau formaţiuni politice care nu au obţinut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri. (4) Senatorii aleşi ca independenţi sau deveniti independenţi prin pãrãsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar. ART. 17 Grupurile parlamentare îşi aleg un preşedinte, unul sau 2 vicepreşedinţi şi un secretar înainte de şedinţa de constituire a Senatului nou-ales. ART. 18 (1) Preşedintele grupului are urmãtoarele atribuţii: a) propune Senatului reprezentanţii grupului în comisia de validare; b) prezintã Senatului componenta nominalã a grupului parlamentar; c) reprezintã grupul în negocierile pentru compunerea Biroului permanent, pentru compunerea birourilor comisiilor permanente, precum şi pentru compunerea comisiilor Senatului; d) propune candidaţii grupului pentru funcţiile din Biroul permanent; e) participa la şedinţele Biroului permanent ori de câte ori este invitat; f) poate cere încheierea dezbaterilor în Senat; g) poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor comisiilor permanente propuşi de grupul pe care îl reprezintã; h) informeazã membrii grupului asupra activitãţilor Senatului şi ale comisiilor Senatului; i) reprezintã grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea Senatului; j) da mandat unuia dintre vicepreşedinţi pentru înlocuirea sa. (2) Vicepreşedintele grupului îl înlocuieşte pe preşedinte în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza mandatului. (3) Secretarul grupului tine evidenta prezentei şi asigura redactarea proceselor-verbale. ART. 19 (1) Preşedintele grupului prezintã Senatului denumirea acestuia, precum şi componenta lui numericã şi nominalã. (2) Succesiunea prezentarilor se stabileşte de preşedintele de varsta al Senatului, în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare. ART. 20 (1) Orice modificare intervenita în componenta unui grup parlamentar se aduce la cunostinta în scris preşedintelui Senatului. (2) Preşedintele Senatului informeazã senatorii în şedinţa publica asupra modificãrilor intervenite în componenta grupurilor parlamentare. ART. 21 (1) Grupurile parlamentare, în funcţie de mãrimea lor, îşi constituie un secretariat tehnic a cãrui structura se stabileşte de Biroul permanent. Numirea şi salarizarea membrilor acestuia se fac prin ordin al secretarului general al Senatului, cu contract de munca pe durata determinata, corespunzãtoare legislaturii. Numirea în şi revocarea din funcţie se fac la propunerea grupului parlamentar respectiv. (2) Grupurile parlamentare dispun, de asemenea, de logistica necesarã în vederea desfãşurãrii activitãţii, precum şi de mijloacele de transport, stabilite de Biroul permanent în funcţie de mãrimea grupurilor.
Secţiunea a 3-a Biroul permanent al Senatului ART. 22 (1) Dupã constituirea legalã a Senatului se aleg preşedintele Senatului şi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acestuia. (2) Biroul permanent al Senatului se compune din: preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 2 chestori. Preşedintele Senatului este şi preşedintele Biroului permanent. (3) Repartizarea funcţiilor în Biroul permanent se stabileşte prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politica a Senatului asa cum rezulta din constituirea iniţialã a grupurilor parlamentare. În cazul în care nu se ajunge la un acord, problema se supune votului Senatului. ART. 23 (1) Preşedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere. (2) Este declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a întrunit la primul tur de scrutin votul majoritãţii senatorilor. (3) Dacã nici un candidat nu a întrunit numãrul de voturi necesar, se organizeazã un al doilea tur de scrutin, la care participa primii 2 candidaţi care au obţinut cel mai mare numãr de voturi sau, dupã caz, primul clasat şi candidaţii care s-au clasat pe locul al doilea cu un numãr egal de voturi; va fi declarat preşedinte al Senatului candidatul care a obţinut cel mai mare numãr de voturi din totalul voturilor exprimate. (4) În caz de egalitate de voturi se organizeazã un nou tur de scrutin. ART. 24 Preşedintele Senatului este ales pe durata mandatului acestei Camere a Parlamentului. ART. 25 O data cu alegerea preşedintelui Senatului activitatea preşedintelui de varsta înceteazã. ART. 26 (1) Alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare. (2) În vederea depunerii propunerilor Senatul stabileşte numãrul de locuri din Biroul permanent care revine fiecãrui grup parlamentar în condiţiile art. 22 alin. (3). Propunerile se transmit preşedintelui Senatului. (3) Propunerile nominale pentru funcţiile prevãzute la alin. (1) şi repartizate conform alin. (2) se fac de preşedinţii grupurilor parlamentare. Propunerile se înainteazã preşedintelui Senatului, care le va supune votului. Alegerea se face prin vot secret cu buletine. (4) La primul tur de scrutin este declarat ales candidatul care a obţinut votul majoritãţii senatorilor. (5) Dacã un candidat nu a obţinut numãrul de voturi necesar, se organizeazã un al doilea tur de scrutin, candidatul urmând sa fie declarat ales dacã a obţinut votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (6) În cazul în care un candidat nu a obţinut nici dupã cel de-al doilea tur de scrutin numãrul necesar de voturi, grupul parlamentar în cauza va face o alta propunere, care se supune aceleiaşi proceduri de vot. Procedura se repeta pana la alegerea unui reprezentant al acelui grup parlamentar în funcţia stabilitã în Biroul permanent al Senatului. ART. 27 Vicepreşedinţii, secretarii şi chestorii sunt aleşi la începutul fiecãrei sesiuni ordinare a Senatului. ART. 28 Pentru constatarea rezultatelor votului şi încheierea procesului-verbal se alege o comisie formatã din câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din Senat. ART. 29 (1) Membrii Biroului permanent pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintã, prin votul majoritãţii senatorilor. Votul este secret şi se exprima prin bile. (2) Cererea de revocare se supune aprobãrii Senatului dupã 3 zile de la înregistrare, dar nu mai târziu de 10 zile. ART. 30 O data cu alegerea Biroului permanent activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 2 înceteazã. ART. 31 Funcţiile din Biroul permanent, devenite vacante în timpul sesiunii, se ocupa la propunerea grupului parlamentar cãruia i-a fost repartizata funcţia respectiva, în condiţiile prevãzute la art. 26. ART. 32 (1) Biroul permanent al Senatului are urmãtoarele atribuţii: a) propune Senatului datele de începere şi de terminare ale fiecãrei sesiuni a Senatului, conform art. 63 din Constituţie; b) solicita preşedintelui Senatului convocarea în sesiune extraordinarã; c) supune aprobãrii plenului Regulamentul Senatului, precum şi propunerile de modificare a acestuia; d) pregãteşte şi asigura desfãşurarea în bune condiţii a lucrãrilor Senatului; e) primeşte proiectele de lege şi propunerile legislative şi sesizeazã comisiile permanente în vederea întocmirii rapoartelor şi a elaborãrii avizelor, dispune difuzarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative şi a rapoartelor tuturor senatorilor; f) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Senatului şi programul de activitate, cu participarea preşedinţilor grupurilor parlamentare, a preşedinţilor comisiilor permanente şi cu consultarea reprezentantului Guvernului pentru relaţia cu Parlamentul; g) organizeazã relaţiile Senatului cu parlamentele altor state şi cu organizaţiile parlamentare, stabileşte componenta nominalã a delegatiilor; h) analizeazã şi supune dezbaterii Senatului propunerile Comisiei de politica externa privind orientãrile generale ale politicii externe a României sau programele de politica externa; i) supune spre aprobare Senatului componenta delegatiilor permanente la organizaţiile parlamentare mondiale, europene sau regionale, pe baza consultãrii grupurilor parlamentare; j) prezintã Senatului proiectul de buget al acestuia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; k) exercita controlul financiar-contabil şi ia hotãrârile ce se impun în acest domeniu; l) supune aprobãrii Senatului structura serviciilor acestuia; m) propune Senatului numirea secretarului general; n) aproba statul de funcţii şi regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general, precum şi regulamente privind desfãşurarea activitãţii serviciilor Senatului; o) controleazã serviciile Senatului; p) aproba regulamentul privind paza, accesul şi serviciul de permanenta în sediul Senatului; r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege, de prezentul regulament sau însãrcinãri date de Senat. (2) Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemneazã în procese-verbale şi în stenograme. ART. 33 Biroul permanent se convoacã la cererea preşedintelui Senatului sau la cererea a cel puţin 4 membri ai sãi. ART. 34 Biroul permanent va invita la lucrãrile sale preşedinţii grupurilor parlamentare şi preşedinţii comisiilor parlamentare ori de câte ori considera necesar. ART. 35 (1) Preşedintele Senatului are urmãtoarele atribuţii: a) convoacã Senatul în sesiuni ordinare şi extraordinare; b) conduce lucrãrile Senatului, asistat de 2 secretari; c) acorda cuvântul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii, stabileşte ordinea votarii, anunta rezultatul acesteia şi proclama rezultatul votului; d) asigura menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului; e) conduce lucrãrile Biroului permanent; f) reprezintã Senatul în relaţiile cu Preşedintele României, Camera Deputaţilor, Guvernul şi Curtea Constituţionalã; g) reprezintã Senatul în relaţiile interne şi externe; h) poate sesiza Curtea Constituţionalã în condiţiile prevãzute la art. 144 lit. a) şi b) din Constituţie; i) dispune de fondul preşedintelui, conform legii şi în limitele prevederilor bugetare; j) aproba decontarea cheltuielilor pentru deplasarile în strãinãtate pe care le-a dispus; k) aproba indemnizaţiile persoanelor utilizate în cadrul Senatului în calitate de colaborator, precum şi decontarea cheltuielilor suportate de persoanele invitate pentru audieri la Senat; l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament sau însãrcinãri date de Senat. (2) Preşedintele Senatului asigura interimatul funcţiei de Preşedinte al României, conform art. 97 din Constituţie. ART. 36 (1) Vicepreşedinţii îndeplinesc, în ordinea stabilitã de Biroul permanent, atribuţii ale preşedintelui, la solicitarea sau în absenta acestuia. (2) În perioada în care preşedintele Senatului asigura interimatul funcţiei de Preşedinte al României atribuţiile preşedintelui Senatului se exercita de unul dintre vicepreşedinţi, ales prin vot secret, cu majoritatea voturilor senatorilor. ART. 37 Secretarii întocmesc lista cuprinzând înscrierile la cuvânt în ordinea în care au fost fãcute, prezintã preşedintelui propunerile, amendamentele şi orice alte comunicãri adresate Senatului, efectueazã apelul nominal, consemneazã rezultatul votului, rãspund de evidenta hotãrârilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor, îl asista pe preşedinte în realizarea atribuţiilor ce îi revin, în ordinea stabilitã de Biroul permanent, şi îndeplinesc orice alte sarcini care le sunt încredinţate de acesta sau de Biroul permanent. ART. 38 (1) Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului Senatului, exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã Senatului proiectul de buget şi încheierea exerciţiului bugetar anual, asigura menţinerea ordinii în sediul Senatului şi îndeplinesc orice alte sarcini, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui Senatului şi ale Biroului permanent. (2) La sfârşitul fiecãrei sesiuni chestorii prezintã Senatului un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.
Secţiunea a 4-a Comisiile Senatului 1. Dispoziţii comune ART. 39 Comisiile sunt organe de lucru ale Senatului, constituite pentru pregãtirea activitãţii de legiferare, precum şi pentru realizarea funcţiei de control parlamentar. ART. 40 (1) Senatul îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. (2) Senatul constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Camera Deputaţilor. (3) Numãrul, denumirea şi competenta fiecãrei comisii, precum şi numãrul membrilor acestora se hotãrãsc de cãtre Senat, la propunerea Biroului permanent. ART. 41 (1) Componenta comisiilor se stabileşte potrivit configuraţiei politice a Senatului rezultate din constituirea iniţialã a grupurilor parlamentare sau prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare. (2) Opţiunile senatorilor se prezintã de grupurile parlamentare în termenul stabilit de Biroul permanent. Propunerile de membri ai comisiilor se fac de preşedinţii grupurilor parlamentare, cu respectarea prevederilor alin. (1). În cazul în care nu se ajunge la un acord Senatul hotãrãşte prin vot deschis. (3) Senatul aproba componenta nominalã a fiecãrei comisii cu votul deschis al majoritãţii senatorilor prezenţi. (4) În aceleaşi condiţii se aproba şi revocarea unor membri ai comisiei, la solicitarea grupurilor parlamentare care i-au propus iniţial. ART. 42 (1) În prima lor şedinţa, convocatã de preşedintele Senatului, comisiile îşi aleg birourile, compuse dintr-un preşedinte, 1-2 vicepreşedinţi şi 1-2 secretari. În componenta de ansamblu a birourilor se va urmãri pe cat posibil respectarea configuraţiei politice a Senatului. (2) Membrii birourilor comisiilor pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintã, prin votul majoritãţii membrilor comisiei. Grupul parlamentar care a cerut revocarea poate solicita înlocuirea senatorului revocat din funcţie cu un alt membru al grupului parlamentar care face parte din comisie. ART. 43 Comisiile adopta propriul regulament de organizare şi funcţionare, care se supune aprobãrii Biroului permanent. ART. 44 Biroul fiecãrei comisii propune: a) ordinea de zi a fiecãrei şedinţe; b) sarcinile ce revin fiecãrui senator în cadrul comisiei; c) constituirea de subcomisii, cu votul majoritãţii membrilor comisiei, stabilindu-le componenta şi sarcinile; d) alte mãsuri ce intereseazã bunul mers al activitãţilor comisiei. ART. 45 Preşedintele comisiei are urmãtoarele atribuţii: a) asigura reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent şi cu celelalte comisii; b) conduce şedinţele comisiei; c) invita, din proprie initiativa sau la solicitarea membrilor comisiei, sa participe la lucrãrile comisiei şi persoane din afarã ei, dacã interesele lucrãrilor respective o cer; d) are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la şedinţele altor comisii care examineazã lucrãri ce prezintã importanta pentru comisia pe care o conduce; e) îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de regulamentul propriu de organizare şi funcţionare. ART. 46 Vicepreşedintele îndeplineşte, în lipsa sau la cererea preşedintelui, atribuţiile acestuia. ART. 47 Secretarul comisiei are urmãtoarele atribuţii: a) tine evidenta prezentei senatorilor la şedinţele comisiei; b) asigura redactarea tuturor actelor comisiei; c) numara voturile exprimate în şedinţele comisiei; d) urmãreşte întocmirea proceselor-verbale ale şedinţelor comisiei; e) îndeplineşte orice alte atribuţii necesare bunului mers al activitãţilor comisiei. ART. 48 (1) Convocarea şedinţelor comisiei se face de preşedintele acesteia sau, în lipsa sa, de un vicepreşedinte care îl înlocuieşte, potrivit programului de lucru al Senatului. (2) În timpul sesiunii şedinţele comisiilor pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului, cu încuviinţarea acestuia. (3) În afarã programului de lucru, în cadrul sesiunii, comisiile pot fi convocate şi pot tine şedinţe cu aprobarea sau din dispoziţia Biroului permanent. ART. 49 (1) Şedinţele comisiilor nu sunt publice. (2) În interesul desfãşurãrii lucrãrilor comisiile pot invita sa participe la dezbateri specialişti sau reprezentanţi ai autoritãţilor publice şi ai unor organizaţii neguvernamentale. (3) Condiţiile în care reprezentanţii mijloacelor de informare în masa au acces la lucrãrile comisiilor se stabilesc de plenul acestora. ART. 50 (1) Reprezentanţii Guvernului au acces la lucrãrile comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrãrile lor a unor membri ai Guvernului sau a conducãtorilor unor instituţii publice, situaţie în care prezenta acestora este obligatorie; data la care are loc şedinţa comisiei va fi adusã la cunostinta invitaţilor cu cel puţin 3 zile înainte. (2) La şedinţele comisiilor pot participa şi senatori din alte comisii, fãrã a avea drept de vot. (3) Biroul comisiei hotãrãşte condiţiile şi limitele participãrii personalului de specialitate al Senatului la şedinţele comisiilor. ART. 51 La propunerea preşedintelui, a biroului comisiei sau a unui senator comisia poate hotãrî limitarea duratei luarilor de cuvânt. ART. 52 (1) Comisiile lucreazã legal în prezenta majoritãţii membrilor lor. (2) Hotãrârile comisiilor se adopta cu votul majoritãţii membrilor prezenţi. În caz de paritate votul preşedintelui sau, dupã caz, al înlocuitorului acestuia este hotarator. ART. 53 (1) Dupã încheierea dezbaterilor sau a efectuãrii lucrãrii aflate în examinare comisia desemneazã dintre membrii sãi, la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori. (2) Raportorii se vor îngriji de întocmirea raportului sau avizului comisiei, care va fi supus aprobãrii acesteia prin vot. (3) Rapoartele şi avizele vor cuprinde, pe lângã opinia majoritãţii membrilor comisiei, şi pãrerile contrare, motivate, ale celorlalţi senatori din comisie, la cererea expresã a acestora. ART. 54 Votul în comisie este deschis. Comisia poate decide ca anumite hotãrâri sa fie luate prin vot secret. ART. 55 (1) Lucrãrile comisiilor se consemneazã în procese-verbale şi pot fi stenografiate. (2) Senatorii care nu sunt membri ai comisiei pot consulta la sediul comisiei actele şi documentele acesteia, cu încuviinţarea biroului comisiei, fãrã strãmutarea lor şi fãrã ca lucrãrile comisiei sa fie stanjenite. (3) Acte şi documente ale comisiilor pot fi consultate şi de alte persoane interesate decât membrii Senatului, numai cu aprobarea biroului comisiei. (4) Toate actele şi documentele emise de comisie vor fi semnate de preşedinte şi de secretar. (5) Secretarul comisiei supravegheazã evidenta şi pãstrarea tuturor actelor şi documentelor comisiei de personalul de specialitate al acesteia. 2. Comisiile permanente ART. 56 (1) Comisiile permanente sunt alese pe toatã durata mandatului Senatului. (2) Comisiile permanente sunt urmãtoarele: I. Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari; II. Comisia economicã; III. Comisia pentru privatizare; IV. Comisia pentru buget, finanţe şi bãnci; V. Comisia pentru agricultura, industrie alimentara şi silvicultura; VI. Comisia pentru politica externa; VII. Comisia pentru apãrare, ordine publica şi siguranta nationala; VIII. Comisia pentru drepturile omului şi minoritãţi; IX. Comisia pentru munca şi protecţie socialã; X. Comisia pentru învãţãmânt şi ştiinţa; XI. Comisia pentru cultura, culte, arta şi mijloace de informare în masa; XII. Comisia pentru administraţia publica şi organizarea teritoriului; XIII. Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi petiţii; XIV. Comisia pentru sãnãtate, ecologie, tineret şi sport. (3) În termen de 30 de zile*) de la data intrãrii în vigoare a prezentului regulament comisiile permanente îşi elaboreazã regulamente proprii, care se aproba de Biroul permanent al Senatului. Acestea vor preciza şi domeniile lor de activitate. ----------------- *) Termenul curge începând cu data intrãrii în vigoare a <>Hotãrârii Senatului nr. 5/2001 .
ART. 57 (1) Fiecare senator este obligat sa facã parte dintr-o singura comisie permanenta. Acelaşi senator poate face parte dintr-o a doua comisie permanenta. Pe durata mandatului orice senator îşi poate schimba opţiunea. (2) Preşedintele Senatului şi senatorii, membri ai Guvernului, nu fac parte din comisiile permanente pe durata exercitãrii acestor funcţii. (3) Calitatea de membru al comisiei poate inceta la propunerea grupului parlamentar din care face parte senatorul. În acest caz acelaşi grup parlamentar poate propune un alt senator pentru a fi ales membru al comisiei. ART. 58 Comisiile permanente au urmãtoarele atribuţii: a) examineazã proiecte şi propuneri legislative, în vederea elaborãrii rapoartelor sau avizelor; b) solicita rapoarte, informaţii şi documente de la autoritãţile publice; c) efectueazã anchete parlamentare, atunci când considera necesar, şi prezintã rapoarte Biroului permanent; d) controleazã modul în care ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice îndeplinesc Programul de guvernare aprobat de Parlament în domeniile lor specifice de activitate; e) dezbat şi hotãrãsc asupra altor probleme transmise de Biroul permanent; f) rezolva şi alte sarcini potrivit regulamentului propriu. ART. 59 Biroul permanent trimite proiectele de lege, propunerile legislative şi amendamentele comisiilor în competenta cãrora intra materia reglementatã prin acestea, spre dezbaterea şi elaborarea rapoartelor sau avizelor. ART. 60 (1) Orice comisie permanenta care se considera competenta cu privire la un proiect de lege, o propunere legislativã sau un amendament, trimise de Biroul permanent altei comisii, poate solicita Biroului permanent sa îi fie transmise spre avizare. (2) În caz de refuz din partea Biroului permanent Senatul hotãrãşte asupra solicitãrii comisiei prin votul majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 61 (1) Dacã o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativã este de competenta în fond a altei comisii, poate cere Biroului permanent transmiterea lor cãtre acea comisie, în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. (2) În caz de refuz din partea acestuia se procedeazã potrivit art. 60 alin. (2). (3) La fel se procedeazã şi în caz de conflict de competenta între comisii. ART. 62 (1) Comisia permanenta sesizatã în fond comunica în scris celorlalte comisii care examineazã proiectul sau propunerea legislativã termenul în care sa îi fie remise avizele acestora. (2) În cazul nerespectãrii acestui termen comisia sesizatã în fond poate redacta raportul fãrã sa mai aştepte avizul sau avizele respective. ART. 63 La şedinţele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize. ART. 64 (1) În raportul comisiilor sesizate în fond se fac referiri la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ şi la toate amendamentele primite. În cazul propunerilor respinse se menţioneazã motivele avute în vedere. (2) Raportul cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã modificãri a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri şi se înainteazã Biroului permanent. ART. 65 Raportul comisiei sesizate în fond se depune la Biroul permanent în termenul stabilit de acesta. Termenul poate fi modificat la cererea motivatã a comisiei. ART. 66 (1) Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de cãtre comisia sesizatã în fond şi, numai dacã aceasta considera necesar, şi de o alta comisie. (2) Pentru observaţiile formulate în plen cu privire la probleme de redactare avizarea se face oral de cãtre raportorul comisiei sesizate în fond. (3) Data amendamentului este data înregistrãrii sale la comisie, care va tine o evidenta specialã a tuturor amendamentelor depuse. ART. 67 Dacã în urma dezbaterilor în plen sunt necesare modificãri importante ale conţinutului proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Senatului, la cererea oricãrui senator sau a unui grup parlamentar, supune votului Senatului suspendarea dezbaterilor şi trimiterea proiectului spre reexaminare comisiei sesizate în fond. ART. 68 Comisiile permanente pot tine şedinţe comune. În asemenea situaţii comisiile pot conveni ca raportul sau avizul lor sa fie comun. ART. 69 (1) Orice comisie permanenta poate iniţia o ancheta parlamentarã, în limitele competentelor sale materiale, privitoare la activitatea desfasurata de un minister sau de alta autoritate publica. (2) Pentru a obţine încuviinţarea comisia permanenta va prezenta o cerere scrisã, temeinic motivatã, adoptatã cu votul majoritãţii membrilor sãi, în care vor fi enunţate obiectivele şi scopul anchetei, mijloacele necesare de realizare şi termenul de depunere a raportului. (3) Biroul permanent al Senatului va decide asupra cererii, precum şi dacã raportul se supune dezbaterii şi aprobãrii Senatului. (4) Persoanele invitate pentru audiere vor fi înştiinţate despre aceasta cu cel puţin 5 zile înainte. Cheltuielile de deplasare şi, eventual, de cazare vor fi suportate din bugetul Senatului. (5) Prezenta la audieri este obligatorie. (6) Procedura audierii este cea prevãzutã în regulamentul comisiei permanente. 3. Comisii speciale ART. 70 (1) La propunerea Biroului permanent Senatul poate constitui, prin hotãrâre, comisii speciale pentru avizarea unor proiecte de lege complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotãrârea de înfiinţare a comisiei. Proiectele de lege astfel avizate şi propunerile legislative elaborate de comisie nu vor mai fi supuse examinãrii altor comisii. (2) Prin aceeaşi hotãrâre se vor preciza senatorii care compun comisia şi biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent, precum şi termenul în care va fi depus raportul comisiei. (3) Membrii comisiilor speciale îşi pãstreazã şi calitatea de membri ai comisiilor permanente. (4) Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în mãsura în care prevederile art. 39-55 nu sunt îndestulãtoare. 4. Comisii de ancheta ART. 71 (1) La cererea unei treimi din numãrul membrilor sãi Senatul va putea hotãrî înfiinţarea unei comisii de ancheta, fiind aplicabile prevederile art. 39-55, 69 şi ale art. 70 alin. (2) şi (4). (2) La cererea motivatã a comisiei Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz comisia este obligatã sa prezinte un raport preliminar. (3) Raportul comisiei este depus la Biroul permanent, care va asigura includerea lui în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii. (4) Dupã dezbaterea raportului Senatul adopta o hotãrâre cu privire la acesta. 5. Comisii de mediere ART. 72 (1) Dacã una dintre Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea adoptatã de cealaltã Camera, preşedintele Senatului, împreunã cu preşedintele Camerei Deputaţilor, prin intermediul unei comisii paritare, iniţiazã procedura de mediere. (2) În acest scop Biroul permanent va propune Senatului un numãr de 7 senatori, urmãrindu-se respectarea principiilor prevãzute la art. 41. (3) Senatorii stabiliţi de Senat prin votul deschis al majoritãţii senatorilor prezenţi, împreunã cu cei 7 deputaţi desemnaţi de Camera Deputaţilor, formeazã comisia de mediere. (4) Cvorumul regulamentar al şedinţei este asigurat de prezenta a cel puţin 4 senatori dintre membrii comisiei de mediere a Senatului. ART. 73 (1) Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia dintre Camere, la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, şi stabileşte regulile dupã care îşi va desfasura activitatea, inclusiv termenul în care urmeazã sa prezinte raportul. (2) Reprezentanţii Senatului în comisia de mediere au competenta de a examina şi de a hotãrî, împreunã cu cei ai Camerei Deputaţilor, numai asupra redactarilor diferite adoptate de Camera Deputaţilor la textele adoptate de Senat şi se vor pronunţa, în aceste limite, asupra redactarilor diferite, putând adopta fie una, fie cealaltã dintre redactari sau un text comun. (3) Conducerea lucrãrilor comisiei se realizeazã prin rotaţie de cãtre un senator şi un deputat, stabiliţi de comisie. ART. 74 Hotãrârile comisiei se iau cu acordul majoritãţii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi, decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei în momentul votarii. ART. 75 (1) Activitatea comisiei înceteazã o data cu depunerea raportului. (2) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit potrivit art. 73 alin. (1), la un acord cu privire la textele aflate în divergenta sau dacã una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii în şedinţa comuna a celor doua Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe.
CAP. 2 Desfãşurarea lucrãrilor Senatului Secţiunea 1 Sesiunile şi actele Senatului ART. 76 Senatul se întruneşte în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii decembrie. ART. 77 (1) Senatul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent ori a cel puţin o treime din numãrul senatorilor. (2) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde motivul şi durata sesiunii. (3) Convocarea Senatului se face de preşedintele acestuia. (4) Respingerea de cãtre Senat a ordinii de zi solicitate impiedica ţinerea sesiunii extraordinare. ART. 78 (1) În timpul sesiunilor Senatul lucreazã în şedinţe în plen, în comisii şi în grupuri parlamentare. (2) În afarã sesiunilor Senatul lucreazã prin Biroul permanent, în grupuri parlamentare şi, cu aprobarea sau din dispoziţia Biroului permanent, în comisii parlamentare. ART. 79 (1) Senatul adopta legi, hotãrâri şi moţiuni. (2) De asemenea, Senatul poate adopta mesaje, declaraţii şi alte acte cu caracter politic.
Secţiunea a 2-a Ordinea de zi şi programul de activitate ART. 80 (1) Ordinea de zi şi programul de activitate ale Senatului se aproba de plenul Senatului, la propunerea Biroului permanent. (2) Materialele care se supun dezbaterii Senatului se transmit Biroului permanent pentru a se întocmi proiectul ordinii de zi şi al programului de activitate ale Senatului. (3) Propunerile legislative se comunica Guvernului în termen de 3 zile de la înregistrare, pentru a se pronunţa şi în ceea ce priveşte aplicarea art. 110 din Constituţie. ART. 81 (1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informãri şi alte acte prevãzute de lege pentru a fi dezbãtute de Senat, precum şi, dupã caz, întrebãri, interpelãri, declaraţii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul permanent ori de senatori. (2) La întocmirea şi aprobarea ordinii de zi, în domeniul legislativ se va asigura prioritate dezbaterii proiectelor de lege în procedura de urgenta, dezbaterii ordonanţelor de urgenta şi a rapoartelor întocmite de comisiile de mediere. (3) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puţin doua zile înainte de şedinţa Biroului permanent, dacã prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotãrârea Senatului nu se prevede un termen mai scurt. ART. 82 (1) Proiectul ordinii de zi pentru saptamana urmãtoare este supus spre aprobare Senatului şi se adopta, cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, în ultima zi de activitate în plen a sãptãmânii. (2) Ordinea de zi şi programul de activitate, aprobate pentru saptamana urmãtoare, se distribuie senatorilor şi se afişeazã la sediul Senatului. (3) Ordinea de zi se difinitiveaza şi se adopta zilnic. ART. 83 Decretele Preşedintelui României pentru ratificarea tratatelor internaţionale, precum şi rapoartele sau declaraţiile primului-ministru cu privire la politica Guvernului se înscriu în proiectul ordinii de zi şi se dezbat cu prioritate. ART. 84 (1) Ordinea de zi poate fi modificatã numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a Senatului sau a Guvernului pentru motive bine întemeiate şi urgente. (2) Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvânt, limitatã în timp. În cazul în care exista opoziţie, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, dupã care se va trece la vot.
Secţiunea a 3-a Procedura legislativã ART. 85 (1) Initiativa legislativã aparţine Guvernului, senatorilor şi unui numãr de cel puţin 250.000 de cetãţeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 73 din Constituţie. Senatul dezbate şi proiectele de lege sau propunerile legislative transmise de Camera Deputaţilor. (2) În exercitarea dreptului de initiativa legislativã Guvernul înainteazã Senatului proiecte de lege, iar senatorii şi cetãţenii, propuneri legislative. Acestea trebuie sa fie însoţite de expunere de motive şi redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole şi, dupã caz, pe capitole şi secţiuni. (3) Legile constituţionale pot fi iniţiate în condiţiile art. 146 şi 147 din Constituţie. (4) Propunerile legislative formulate de senatori, care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, trebuie sa fie însoţite de dovada solicitãrii informãrii Guvernului, înaintatã prin preşedintele Senatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 110 din Constituţie. (5) Proiectele de lege şi propunerile legislative se înainteazã Biroului permanent al Senatului, care dispune: a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru întocmirea avizelor sau a raportului, stabilind şi termenele de depunere a acestora; b) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, dacã acesta nu a fost dat; c) distribuirea cãtre senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a avizului Consiliului Legislativ, a hotãrârii Curţii Constituţionale, în cazurile prevãzute de Constituţie, şi a punctului de vedere al Guvernului, în cazurile cerute de lege, pentru propunerile legislative, stabilind şi termenul de depunere a amendamentelor de cãtre senatori sub sancţiunea decãderii. Aceste dispoziţii se aplica şi grupurilor parlamentare. (6) Mãsurile hotãrâte de Biroul permanent se aduc la îndeplinire de secretarul general, prin serviciile Senatului. Termenele prevãzute pentru toate operaţiunile reglementate în acest articol se stabilesc de Biroul permanent în funcţie de procedura ordinarã sau procedura de urgenta. (7) Propunerile legislative fãcute de cetãţeni se distribuie senatorilor şi sunt transmise comisiilor permanente competente, împreunã cu hotãrârea Curţii Constituţionale privind îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de cãtre cetãţeni. (8) Termenele prevãzute în prezentul articol pentru avize, rapoarte şi amendamente nu pot sa fie mai scurte de 10 zile calendaristice pentru procedura ordinarã şi de 5 zile calendaristice pentru procedura de urgenta. ART. 86 Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistreazã la Senat în ordinea primirii lor, se distribuie senatorilor, dar nu pot fi înscrise pe ordinea de zi decât dupã trecerea unui termen de cel puţin 5 zile. ART. 87 (1) Proiectele şi propunerile legislative se trimit, sub semnatura preşedintelui Senatului, spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente. (2) Examinarea proiectelor şi propunerilor legislative se poate face şi la cererea altei comisii care se considera competenta, în condiţiile art. 60. ART. 88 (1) Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sa îşi retragã proiectul sau propunerea pana la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului. (2) În cazul în care proiectul sau propunerea legislativã a fost adoptatã de Camera Deputaţilor, retragerea nu mai poate fi facuta din momentul sesizãrii Senatului. ART. 89 (1) Dupã examinarea proiectului sau a propunerii legislative comisia permanenta sesizatã în fond întocmeşte un raport, care va cuprinde propuneri motivate cu privire la adoptarea sau, dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate. (2) Raportul se transmite Biroului permanent, care dispune şi asigura, prin secretarul general al Senatului, difuzarea acestuia senatorilor, Guvernului şi iniţiatorului, cu cel puţin 3 zile lucrãtoare înainte de data dezbaterii în plen. ART. 90 Proiectele şi propunerile legislative, avizate potrivit art. 87 şi 89, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã de acesta. Înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de lege şi a propunerilor legislative se face în cel mult 30 de zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond. ART. 91 (1) Amendamentele care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat se trimit de preşedintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitandu-se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere pana la data stabilitã de comisie, se considera ca amendamentul a fost acceptat. (2) Concluziile examinãrii amendamentelor se includ în raportul comisiei, iar amendamentele se anexeazã la acesta. ART. 92 (1) Dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative începe cu prezentarea, de cãtre initiator sau, dupã caz, de reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului sau a propunerii. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al sau. (2) Dezbaterea continua cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, de preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie. ART. 93 (1) Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate sa îşi desemneze un singur reprezentant. (2) În cazuri justificate, la cererea oricãrui senator, Senatul poate aproba, cu votul deschis al majoritãţii senatorilor prezenţi, sa li se dea cuvântul la dezbaterile generale şi altor senatori din cadrul aceloraşi grupuri parlamentare. (3) Preşedintele Senatului da cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare şi apoi celorlalţi senatori, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Preşedintele poate propune Senatului limitarea timpului destinat dezbaterilor generale, şi aceasta se hotãrãşte de plen, conform alin. (2). ART. 94 Initiatorul proiectului ori al propunerii legislative sau, dupã caz, reprezentantul acestuia are dreptul sa ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale. Acelaşi drept îl are şi raportorul comisiei sesizate în fond. ART. 95 În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. ART. 96 (1) Dacã prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, dupã încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Senatului sa se pronunţe prin vot. (2) Dacã prin raportul comisiei se propune dezbaterea şi adoptarea proiectului de lege, iar în dezbaterile generale se cere respingerea proiectului de lege, dupã încheierea acestora cererea de respingere se supune votului Senatului. ART. 97 (1) Dupã dezbaterile generale, şi dacã proiectul de lege nu a fost repins şi se constata ca prin raportul comisiei sesizate în fond nu s-au operat modificãri sau completãri la textele proiectului ori propunerii legislative, proiectul de lege se supune în întregime votului final. (2) În cazurile în care comisia sesizatã în fond a operat modificãri sau completãri la textele proiectului sau propunerii legislative cuprinse în raportul acesteia, preşedintele consulta Senatul dacã sunt observaţii la acestea şi dezbaterile pe texte continua numai asupra acestor observaţii, care se rezolva prin vot. Dupã terminarea dezbaterilor asupra modificãrilor şi completãrilor operate de comisie raportul în întregime se supune votului şi dupã aceasta proiectul de lege în întregime se supune votului final. (3) În cazurile în care se constata ca sunt şi amendamente respinse de comisie şi dacã se cere susţinerea acestora în plen, se dezbat numai acestea şi se rezolva prin vot, apoi raportul comisiei se supune în întregime votului, dupã care proiectul sau propunerea legislativã se supune în întregime votului final. ART. 98 (1) La dezbaterile care au loc în condiţiile art. 97 senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere. (2) De asemenea, iau cuvântul şi reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului, precum şi reprezentanţii comisiei sesizate în fond. (3) Preşedintele Senatului poate supune spre aprobare sistarea discuţiilor la textele aflate în dezbatere. ART. 99 În cursul dezbaterilor senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot pune în discuţie amendamentele depuse în termen la comisie, în condiţiile procedurii prevãzute la art. 97. ART. 100 Dacã din dezbaterile desfãşurate în condiţiile art. 97 rezulta necesitatea reexaminarii de cãtre comisia sesizatã în fond a unor texte, plenul poate decide prin vot deschis, cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, suspendarea dezbaterilor şi trimiterea spre reexaminare a textelor în discuţie, comisia pronunţându-se de urgenta prin raport suplimentar. ART. 101 (1) Discutarea textelor în condiţiile art. 97 începe cu cele prin care se propune eliminarea şi continua cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care exista mai multe amendamente de acelaşi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate. (2) Senatul se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecãrui amendament, în afarã de cazul în care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte. (3) Fiecare text se supune votului Senatului.
Secţiunea a 4-a Procedura de urgenta ART. 102 (1) La cererea Guvernului sau din proprie initiativa Senatul poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative cu procedura de urgenta. (2) Cererea Guvernului şi propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobãrii Senatului în ziua în care au fost înregistrate sau, dacã senatorii nu se afla în plen, în prima şedinţa ce urmeazã zilei de înregistrare a acestora. Aprobarea procedurii de urgenta se face cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (3) Ordonanţele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie se supun aprobãrii Senatului în procedura de urgenta. ART. 103 (1) Senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite de Biroul permanent. În acelaşi interval de timp avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond. (2) Comisia sesizatã în fond este obligatã sa depunã raportul în termenul stabilit de Biroul permanent. (3) Biroul permanent, dupã primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativã. (4) Senatul va putea limita durata dezbaterilor generale, dupã care va trece la dezbaterea proiectului în condiţiile art. 97. (5) Dezbaterea proiectului se face în condiţiile prevãzute la art. 97. ART. 104 În cazul proiectelor de lege şi al propunerilor legislative primite de la Camera Deputaţilor, dacã au fost operate modificãri substanţiale fata de proiectul iniţial, preşedintele comisiei permanente sesizate în fond poate solicita avizul Consiliului Legislativ.
Secţiunea a 5-a Desfãşurarea şedinţelor Senatului ART. 105 Şedinţele Senatului sunt publice, în afarã cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a cel puţin 20 de senatori, se hotãrãşte, cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, ca acestea sa fie secrete. ART. 106 (1) Membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora au acces la lucrãrile Senatului. Dacã li se solicita participarea, prezenta lor este obligatorie. (2) La şedinţele publice ale Senatului pot asista diplomati, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alţi invitaţi, pe baza acreditãrii sau a invitatiei semnate de secretarul general al Senatului, în condiţiile stabilite de Biroul permanent. Cetãţenii pot asista la lucrãrile Senatului pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitãrii de cãtre cei interesaţi, în limita locurilor disponibile în spaţiul destinat publicului. (3) Persoanele care asista la şedinţa trebuie sa pãstreze liniştea şi sa se abţinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din sala. ART. 107 (1) Senatorii sunt obligaţi sa fie prezenţi la lucrãrile Senatului. Prezenta este urmãritã de un secretar al Biroului permanent al Senatului. (2) Senatorul care nu poate lua parte la şedinţa din motive independente de vointa sa va anunta Biroul permanent, menţionând cauzele care îl impiedica sa participe. ART. 108 Senatul îşi desfãşoarã activitatea în plen, pe comisii şi pe grupuri parlamentare, conform programului de activitate propus de Biroul permanent şi aprobat de Senat. ART. 109 (1) Şedinţa Senatului este deschisã de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte. (2) Preşedintele este asistat de 2 secretari. (3) Înainte de începerea dezbaterilor preşedintele de şedinţa anunta dacã este întrunit cvorumul, ordinea de zi şi programul de activitate. ART. 110 (1) Senatul adopta legi, hotãrâri, moţiuni şi alte acte cu caracter politic, în prezenta majoritãţii senatorilor. În orice alta situaţie cvorumul este de o treime din numãrul senatorilor. (2) Înainte de votare preşedinţii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului. (3) În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele Senatului suspenda şedinţa şi anunta ziua şi ora de reluare a lucrãrilor. ART. 111 Preşedintele Senatului conduce dezbaterile, vegheazã la respectarea regulamentului şi la menţinerea ordinii în sala de şedinţe. ART. 112 (1) Înainte de începerea dezbaterilor generale secretarii întocmesc lista cuprinzând senatorii care se înscriu la cuvânt. (2) Senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii în lista, cu încuviinţarea preşedintelui Senatului. (3) Reprezentanţilor Guvernului li se poate da cuvântul în orice faza a dezbaterii şi ori de câte ori solicita acest lucru. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii comisiilor sesizate pentru raport de fond. ART. 113 Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna acestuia sau de la microfoanele special instalate; nici o persoana nu poate lua cuvântul decât dacã îi este dat de preşedinte. ART. 114 Preşedintele are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvânt în funcţie de subiectul dezbaterilor sau sa propunã Senatului sistarea discuţiilor. ART. 115 (1) Preşedintele Senatului va da cuvântul oricând unui senator pentru a rãspunde într-o chestiune de ordin personal, limitand timpul acordat în acest scop. (2) Prevederile alin. (1) se aplica şi în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament. ART. 116 (1) Preşedintele, un grup parlamentar sau cel puţin 20 de senatori pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Senatului. (2) Propunerea de încheiere a dezbaterii se adopta cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 117 (1) Senatorii şi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate sa se refere exclusiv la chestiunea pentru care s-au înscris la cuvânt şi sa respecte regulile deontologiei parlamentare. În caz contrar preşedintele le atrage atenţia şi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvântul. (2) Nu se admite dialogul între vorbitori şi celelalte persoane aflate în sala. ART. 118 Preşedintele cheamã la ordine pe senatorii care tulbura dezbaterile. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persista şi poate dispune evacuarea din sala a persoanelor care impiedica în orice mod desfãşurarea normalã a lucrãrilor Senatului. ART. 119 (1) Dezbaterile din şedinţele Senatului se înregistreazã pe banda magnetica şi se stenografiaza. (2) Stenogramele se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete. (3) Senatorii au dreptul sa verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetica, în cel mult 3 zile de la data şedinţei, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României.
Secţiunea a 6-a Procedura de vot ART. 120 (1) Legile, hotãrârile, moţiunile, precum şi celelalte acte cu caracter politic se adopta de cãtre Senat prin vot. (2) Legile adoptate de Senat pot fi legi constituţionale, legi organice sau legi ordinare. ART. 121 (1) Votul senatorului este personal. El poate fi deschis sau secret. (2) Votul deschis se exprima public prin ridicarea mainii, apel nominal, ridicare în picioare sau electronic. (3) Votul prin ridicarea mainii sau prin ridicare în picioare are urmãtoarele semnificatii: pentru, contra sau abţinere. Constatarea rezultatelor se face de preşedinte. Dacã preşedintele o cere sau dacã constatarea sa este contestatã de preşedintele unui grup parlamentar, voturile se numara de secretar. (4) Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcţii, ori prin bile sau electronic, în cazul votarii legilor, hotãrârilor sau motiunilor. (5) În cazul în care prin regulament nu se stabileşte o anumitã procedura de vot obligatorie, aceasta se va hotãrî de Senat, la propunerea preşedintelui. ART. 122 (1) Votarea prin apel nominal se desfãşoarã astfel: preşedintele explica obiectul votarii şi sensul cuvintelor "pentru" şi "contra"; unul dintre secretari da citire numelui şi prenumelui senatorilor; fiecare senator rãspunde "pentru" sau "contra". (2) Dupã terminarea apelului se repeta numele şi prenumele senatorilor care nu au rãspuns. ART. 123 Votul prin bile se desfãşoarã astfel: în fata preşedintelui Senatului se asaza o urna alba şi alta neagra. Senatorii vin pe rând la urne, dupã ce primesc de la secretari câte doua bile, dintre care una alba şi una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusã în urna alba şi bila neagra introdusã în urna neagra înseamnã vot "pentru", iar bila neagra introdusã în urna alba şi bila alba introdusã în urna neagra înseamnã vot "contra". ART. 124 (1) Votul electronic se desfãşoarã prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintã vot "pentru", vot "contra" sau "abţinere". Rezultatul votului electronic se afişeazã la comanda preşedintelui Senatului. În cazul unei defectiuni tehnice votul se repeta. Dacã defectiunea persista, se recurge, dupã caz, la celelalte modalitãţi de vot. (2) Cartela de vot este netransmisibila. (3) Dacã votul este deschis, la solicitarea oricãrui grup parlamentar se elibereazã câte o lista cuprinzând rezultatele votului. ART. 125 (1) În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numãrul de ordine, numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candideazã şi, dupã caz, grupul parlamentar din care face parte. (2) Senatorul voteazã "pentru" lãsând neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; el voteazã "contra" stergand numele şi prenumele persoanei propuse. (3) Buletinele de vot se introduc în urne. (4) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poarta ştampila de control şi cele pe care au fost lãsate neatinse numele şi prenumele candidaţilor şi care, în acest mod, depãşesc numãrul funcţiilor pentru care se face alegerea sau numirea. ART. 126 (1) Dacã la alegerea sau numirea în anumite funcţii nu se obţine numãrul necesar de voturi, votul se reia conform reglementãrilor specifice. În caz de paritate de voturi procedura de votare se repeta. (2) În situaţiile în care votul este deschis preşedintele voteazã numai dupã ce restul senatorilor şi-au exprimat votul. ART. 127 În cursul votarii nu se acorda dreptul de a lua cuvântul. ART. 128 Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se face prin proces-verbal, încheiat în prezenta membrilor Biroului permanent al Senatului. ART. 129 (1) Legile constituţionale se adopta cu votul unei majoritãţi de cel puţin doua treimi din numãrul senatorilor. (2) Legile organice şi hotãrârile privind Regulamentul Senatului se adopta cu votul majoritãţii senatorilor. (3) Legile ordinare şi hotãrârile luate în procesul legiferarii se adopta cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (4) În cazul legilor constituţionale, când preşedintele constata în prealabil imposibilitatea întrunirii majoritãţii prevãzute, amana votul, stabilind ziua şi ora desfãşurãrii acestuia. O noua amânare a votului nu poate depãşi 30 de zile. (5) Dacã prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Senatului sau mãsurile luate de acesta se adopta cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (6) Înainte de votare preşedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numarare de cãtre secretari. Senatorii care nu îşi exercita dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţa intra în numãrul regulamentar de stabilire a cvorumului. (7) Dacã în sala de şedinţa nu se afla majoritatea senatorilor, preşedintele amana votarea pana la întrunirea cvorumului legal. ART. 130 (1) Votul final priveşte ansamblul reglementãrii. (2) Votul final poate avea loc într-o şedinţa consacratã acestui scop, în ordinea definitivãrii proiectului de lege sau a propunerii legislative. ART. 131 (1) Votul poate fi contestat numai de preşedintele unui grup parlamentar, imediat dupã anunţarea rezultatului votului de preşedintele Senatului. Asupra contestaţiei Senatul se pronunţa prin votul majoritãţii senatorilor prezenţi. Contestaţia poate fi susţinutã de un singur vorbitor într-un interval de timp rezonabil şi, în caz de opoziţie, poate lua cuvântul într-un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea fiecãrui grup parlamentar. (2) Admiterea contestaţiei are drept consecinta repetarea votului. ART. 132 (1) Numirile, confirmãrile sau avizele pentru numiri în funcţii, care, potrivit legii, se fac de cãtre Senat, se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari. (2) În vederea întocmirii raportului comisia va examina propunerile de numiri, confirmãri sau avize, având dreptul de a chema pentru audiere candidaţii. (3) Candidaţii vor fi invitaţi şi la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotãrî audierea lor şi în plen.
Secţiunea a 7-a Procedura pentru medierea, respingerea, reexaminarea şi promulgarea legii ART. 133 Proiectele de lege şi propunerile legislative examinate mai întâi de Senat se semneazã, dupã adoptare, de preşedintele Senatului şi se înainteazã Camerei Deputaţilor, în vederea dezbaterii şi adoptãrii. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta. ART. 134 (1) În cazul în care Senatul a adoptat fãrã modificãri un proiect de lege sau o propunere legislativã primitã de la Camera Deputaţilor, aceasta va fi semnatã de preşedintele Senatului, va fi depusa la secretarul general al Senatului în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale şi va fi transmisã Camerei Deputaţilor pentru îndeplinirea formalitãţilor de promulgare. (2) Prevederile alin. (1) se aplica şi pentru legile adoptate de Senat în urma medierii divergentelor cu Camera Deputaţilor, când aceasta din urma a fost prima sesizatã. (3) Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face numai în zilele în care Senatul lucreazã în plen şi se aduce la cunostinta senatorilor în aceeaşi zi. Senatorii îşi pot exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, potrivit legii. ART. 135 (1) În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativã adoptatã anterior de Camera Deputaţilor, aceasta se trimite, pentru o noua dezbatere, Camerei Deputaţilor. Dacã proiectul de lege sau propunerea legislativã este respinsã de Senat şi a doua oara, respingerea este definitiva. (2) În cazul în care Camera Deputaţilor respinge un proiect de lege sau o propunere legislativã adoptatã anterior de Senat, Senatul procedeazã la o noua dezbatere. O noua respingere de cãtre Camera Deputaţilor este definitiva. (3) În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativã, ca prima Camera sesizatã, nu le mai înainteazã Camerei Deputaţilor. Respingerea se comunica iniţiatorului. (4) De la prevederile alin. (3) se excepteazã proiectele de lege privind aprobarea ordonanţelor adoptate de Guvern. (5) Proiectele de lege sau propunerile legislative respinse de Senat nu pot fi readuse în discuţia acestuia în cursul aceleiaşi sesiuni. ART. 136 (1) În caz de neconstituţionalitate, constatatã potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie, Senatul dezbate şi hotãrãşte pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari asupra obiectiei de neconstituţionalitate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea comunicãrii. (2) În urma dezbaterii legea se supune unui singur vot, dacã aceasta a fost declarata în întregime neconstitutionala. În celelalte cazuri se supun votului numai prevederile declarate neconstituţionale sau textele propuse de comisie. (3) Obiecţia de neconstituţionalitate este înlãturatã numai în cazul în care atât Senatul, cat şi Camera Deputaţilor au adoptat legea, în aceeaşi forma, cu o majoritate de cel puţin doua treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere. (4) În cazul în care în una dintre Camere nu se obţine majoritatea de doua treimi cerutã de art. 145 alin. (1) din Constituţie, prevederile declarate neconstituţionale prin decizie a Curţii Constituţionale se inlatura din lege, iar dacã legea în ansamblul sau este declarata neconstitutionala, ea nu se mai trimite la promulgare Preşedintelui României. (5) Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, pe baza concluziilor reţinute din examinarea conţinutului deciziei Curţii Constituţionale, recomanda Senatului prin raportul ei admiterea sau respingerea obiectiei de neconstituţionalitate. Nu pot fi propuse amendamente la textele considerate neconstituţionale. Comisia poate propune texte corespunzãtoare deciziei Curţii Constituţionale. ART. 137 (1) Dacã Senatul adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea adoptatã de Camera Deputaţilor, preşedintele Senatului, de acord cu preşedintele Camerei Deputaţilor, iniţiazã procedura de mediere. În acelaşi mod se procedeazã şi în cazul în care Camera Deputaţilor adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea adoptatã de Senat. (2) Aceasta procedura se desfãşoarã de o comisie de mediere, care lucreazã potrivit normelor cuprinse în art. 56-68 şi 72-75. ART. 138 (1) În procedura de adoptare a legilor medierea divergentelor dintre Senat şi Camera Deputaţilor se face prin intermediul unei comisii de mediere, potrivit art. 80-104. (2) Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmandu-se procedura prevãzutã la art. 80-104, sau, dupã caz, pe ordinea de zi a şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului, potrivit procedurii prevãzute în regulamentul şedinţelor comune. (3) Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai soluţiile propuse de comisia de mediere diferite de cele adoptate iniţial de Senat. În toate cazurile raportul comisiei de mediere se aproba potrivit procedurii şi cu majoritatea de voturi necesarã în vederea adoptãrii legii în forma finala. ART. 139 Dacã ambele Camere ale Parlamentului îşi insusesc textul legii în forma propusã de comisia de mediere, se va proceda conform art. 133. ART. 140 (1) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord sau dacã una dintre Camere nu aproba, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţa comuna, potrivit regulamentului acestor şedinţe. (2) Dupã finalizarea dezbaterilor în şedinţa comuna se procedeazã conform prevederilor art. 133. ART. 141 (1) În cazul în care Preşedintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima data de Senat, cererea va fi înscrisã în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului. (2) Reexaminarea legii pe baza cererii Preşedintelui României se face cu respectarea procedurii legislative. ART. 142 Pentru legile adoptate, potrivit Constituţiei, în şedinţa comuna a celor doua Camere, noua deliberare se face tot în şedinţa comuna, conform Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. ART. 143 (1) Evidenta şi pãstrarea originalelor tuturor proiectelor de lege adoptate atât de Senat, cat şi de Camera Deputaţilor, a legilor promulgate de Preşedintele României, precum şi a formelor proiectelor de lege şi propunerilor legislative, în redactarea iniţialã, cu care a fost sesizat Parlamentul se fac de cãtre Camera Deputaţilor. (2) Camera Deputaţilor face, de asemenea, şi numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgãrii lor, trimitandu-le spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) În acelaşi mod se va proceda şi cu privire la celelalte acte adoptate de Parlament - hotãrâri, moţiuni, acte cu caracter politic.
Secţiunea a 8-a Procedura privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului ART. 144 Senatul are dreptul sa ceara punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã. ART. 145 (1) Dezbaterea are loc pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanenta, ca urmare a unei anchete desfãşurate în condiţiile art. 69, fie de o comisie de ancheta. (2) Raportul comisiei se înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi. (3) Hotãrârea se adopta cu votul majoritãţii senatorilor. ART. 146 Dacã Senatul hotãrãşte sa ceara punerea sub urmãrire penalã a unui membru al Guvernului, preşedintele Senatului va adresa ministrului justiţiei o cerere pentru începerea urmãririi penale, potrivit legii. De asemenea, va înştiinţa Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a acestuia. ART. 147 Dispoziţiile art. 105-129 se aplica în mod corespunzãtor.
Secţiunea 1 Moţiuni ART. 148 (1) Moţiunea exprima poziţia Senatului într-o anumitã problema de politica interna sau externa. (2) Moţiunile pot fi iniţiate de cel puţin o pãtrime din numãrul senatorilor. (3) Moţiunile trebuie sa fie întocmite corespunzãtor actelor juridice ale Senatului şi sa cuprindã motivarea şi dispozitivul. Moţiunile se depun la preşedinte, în plenul Senatului. ART. 149 (1) Pana la încheierea dezbaterii unei moţiuni semnatarii nu mai pot promova o alta moţiune în aceeaşi problema. (2) Dupã primirea motiunilor care nu intra sub incidenta art. 150 alin. (2) preşedintele Senatului le comunica de îndatã Guvernului şi le aduce la cunostinta plenului, dupã care dispune afişarea lor la sediul Senatului şi distribuirea lor senatorilor. ART. 150 (1) Preşedintele Senatului stabileşte data dezbaterii motiunii, care nu poate depãşi 6 zile de la depunerea acesteia, instiintand Guvernul asupra datei stabilite. (2) Preşedintele Senatului nu va supune dezbaterii moţiunile care nu îndeplinesc cerinţele prevãzute la art. 148 şi nici pe cele care vizeazã finalitati specifice motiunii de cenzura, prezentând Senatului motivele deciziei sale. (3) Moţiunile privind probleme de politica externa se supun dezbaterii numai însoţite de avizul Comisiei pentru politica externa şi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Aceasta condiţie trebuie îndeplinitã în termen de 3 zile de la depunerea motiunii. ART. 151 (1) Dupã începerea dezbaterii motiunii senatorii semnatari nu îşi pot retrage adeziunea la moţiune. (2) La moţiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente. (3) Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a motiunii în plenul Senatului. (4) Nici o moţiune nu poate fi supusã votului înainte de dezbaterea ei. ART. 152 (1) Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse la art. 105-119 şi se adopta cu votul majoritãţii senatorilor. (2) Moţiunile adoptate de Senat se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi sunt obligatorii pentru Guvern şi membrii sãi, precum şi pentru celelalte persoane vizate.
Secţiunea a 2-a Întrebãri ART. 153 (1) Fiecare senator poate adresa întrebãri orale sau scrise Guvernului, membrilor acestuia sau conducerii autoritãţilor administrative autonome. (2) Întrebarea consta în solicitarea de a se rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informaţie este exactã, dacã Guvernul înţelege sa comunice Senatului documentele ori informaţiile solicitate de senator sau dacã are intenţia de a lua o hotãrâre într-o problema determinata. (3) În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebãri care privesc probleme de interes personal sau particular, care urmãresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice ori care privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice. (4) Cei întrebaţi, dacã sunt prezenţi, au obligaţia sa rãspundã imediat la fiecare intrebare sau vor declara ca prezintã rãspunsul în zilele urmãtoare, indicând data. Pentru cei care nu sunt prezenţi Senatul va stabili data la care aceştia sunt obligaţi sa rãspundã intrebarilor, pe care o va comunica celor în cauza. (5) Membrul Guvernului poate amana rãspunsul la întrebarea orala pentru saptamana urmãtoare numai în cazuri temeinic justificate. (6) La prezentarea intrebarii senatorul va preciza dacã doreşte sa primeascã rãspunsul în scris sau oral în şedinţa publica. ART. 154 Dacã rãspunsul la o intrebare da naştere unei replici, durata afectatã pentru aceasta este de cel mult 3 minute. Rãspunsul la replica va fi dat în aceleaşi condiţii în care s-a rãspuns la intrebare. ART. 155 (1) Nici un senator nu poate adresa mai mult de doua întrebãri în aceeaşi şedinţa. Durata afectatã intrebarilor şi raspunsurilor va fi stabilitã de Biroul permanent. (2) Întrebãrile care n-au putut fi prezentate şi rãspunsurile care n-au putut fi date în timpul stabilit vor fi reprogramate pentru şedinţa urmãtoare, mentinandu-se ordinea inscrierilor. ART. 156 Senatul stabileşte o zi din saptamana consacratã intrebarilor şi raspunsurilor la acestea.
Secţiunea a 3-a Interpelãri ART. 157 (1) Interpelarea consta într-o cerere adresatã Guvernului sau unui membru al acestuia de cãtre un senator sau de un grup parlamentar, prin care se solicita explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitãţii sale interne sau externe. (2) Interpelãrile se fac în scris, arãtându-se obiectul şi motivarea acestora, şi se depun la secretarul desemnat al Senatului. ART. 158 (1) Interpelãrile se înscriu, în ordinea prezentãrii, într-un registru special, se afişeazã la sediul Senatului şi se comunica celui interpelat. (2) Interpelãrile se prezintã în şedinţa publica de cãtre autor. (3) Biroul permanent stabileşte o zi din saptamana consacratã prezentãrii şi dezbaterii interpelarilor. (4) Guvernul şi fiecare dintre membrii sãi sunt obligaţi sa rãspundã la interpelãri în cel mult doua sãptãmâni. Pentru motive temeinice Senatul poate acorda un nou termen. ART. 159 (1) În şedinţa consacratã dezbaterii interpelãrii se da cuvântul autorului şi apoi celui interpelat. Dacã rãspunsul la interpelare da naştere unei replici, se da cuvântul în aceeaşi ordine. Preşedintele Senatului poate limita durata luarilor de cuvânt. (2) Rãspunsul la interpelãrile adresate Guvernului se prezintã de primul-ministru sau de reprezentantul acestuia. Rãspunsul la interpelãrile adresate membrilor Guvernului se prezintã de ministru sau, dupã caz, de un secretar de stat. ART. 160 Senatul poate adopta o moţiune prin care sa îşi exprime poziţia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii, cu respectarea condiţiilor prevãzute în secţiunea 1 din prezentul capitol.
Secţiunea a 4-a Informarea Senatului şi a senatorilor ART. 161 (1) Preşedintele Senatului poate solicita Guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar asupra activitãţii acestora, informaţiile şi documentele necesare. (2) Preşedinţii comisiilor permanente pot solicita de la organele prevãzute la alin. (1) informaţiile şi documentele necesare referitoare la domeniul lor de activitate. (3) Fiecare senator are dreptul de a cere informaţiile şi documentele menţionate prin intermediul preşedintelui Senatului sau al preşedinţilor comisiilor. (4) Solicitarea informãrii este obligatorie în cazul în care o initiativa legislativã implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurãrilor sociale de stat. (5) Autoritãţile prevãzute la alin. (1) sunt obligate sa rãspundã în termen de cel mult 10 zile. În situaţii excepţionale în care rãspunsul necesita date suplimentare, acestea au obligaţia de a declara în scris ca interesul public nu le permite sa rãspundã la timp şi de a cere un termen suplimentar, care nu poate depãşi 30 de zile. În cazul în care autoritãţile nu rãspund în termenele prevãzute senatorul interesat poate cere invitarea lor în plenul Senatului. (6) Refuzul nejustificat de a rãspunde la solicitarile prevãzute în alineatele precedente atrage, dupã caz, rãspunderea juridicã potrivit legii. Preşedintele Senatului poate sesiza autoritãţile competente, la solicitarea senatorului interesat. ART. 162 În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informeazã Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în şedinţa secreta. ART. 163 Documentele primite se restituie organului respectiv dupã consultare.
Secţiunea a 5-a Petiţii ART. 164 Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Senatului. Petitiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari. ART. 165 Petitiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându-se numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului şi obiectul cererii. ART. 166 (1) Petitiile înregistrate se repartizeazã spre soluţionare de cãtre unul dintre vicepreşedinţii Senatului, desemnat de preşedinte, comisiei permanente competente, potrivit obiectului petiţiei, ori senatorilor cãrora le-au fost adresate personal. (2) Orice membru al Senatului poate lua cunostinta de conţinutul unei petiţii, adresandu-se în acest scop preşedintelui comisiei cãreia i-a fost repartizata. (3) Senatorul cãruia îi sunt adresate petiţii le va transmite spre soluţionare autoritãţilor publice competente. ART. 167 (1) Comisia va decide care sunt petitiile a cãror rezolvare nu suferã amânare, sesizand de îndatã autoritãţile publice competente, în vederea soluţionãrii lor. Pentru celelalte petiţii comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacã le va trimite unei autoritãţi publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite problema ce face obiectul petiţiei se prezintã Senatului. (2) Autoritãţile publice sesizate au obligaţia sa informeze Senatul, în scris, în termen de cel mult 30 de zile, despre soluţia adoptatã. (3) Petitionarului i se aduce la cunostinta soluţia adoptatã.
Secţiunea a 6-a Declaraţii politice ART. 168 (1) În fiecare saptamana Biroul permanent aloca o anumitã perioada de timp dintr-o zi de şedinţa pentru declaraţii politice ale senatorilor. (2) Declaraţiile politice se fac în nume propriu sau în numele grupului parlamentar. (3) În raport cu conţinutul lor declaraţiile politice pot da dreptul la replica senatorilor, grupurilor parlamentare şi autoritãţilor vizate.
CAP. 4 Statutul senatorului Secţiunea 1 Imunitatea parlamentarã ART. 169 (1) Senatorii se bucura de imunitate parlamentarã. (2) Imunitatea parlamentarã are ca scop garantarea libertãţii de exprimare a senatorului şi protejarea acestuia impotriva urmãririlor judiciare represive, abuzive sau sicanatoare. (3) Senatorul nu poate fi urmãrit pe cale judiciarã pentru opinii sau voturi exprimate în cursul îndeplinirii mandatului. (4) Nici un senator nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata, penalã ori contravenţionalã, pentru fapte strãine exercitãrii mandatului, fãrã încuviinţarea prealabilã a Senatului şi numai dupã ascultarea sa. (5) Cererea de autorizare a trimiterii în judecata, penalã ori contravenţionalã, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de perchezitie se adreseazã preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei. (6) Preşedintele Senatului aduce cererea la cunostinta senatorilor în şedinţa publica, dupã care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari spre examinare, care va stabili dacã a fost sau nu a fost facuta în scopul de a-l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale. Hotãrârea comisiei se adopta prin votul secret al majoritãţii membrilor acesteia. (7) Biroul permanent al Senatului supune spre dezbatere şi aprobare plenului raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui. (8) Senatul hotãrãşte asupra cererii cu votul secret al majoritãţii membrilor Senatului. ART. 170 În caz de infracţiune flagrantã senatorul poate fi reţinut şi supus percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reţinerii şi percheziţiei. În cazul în care Senatul constata ca nu exista temei pentru reţinere va dispune de îndatã revocarea acestei mãsuri cu votul secret al majoritãţii membrilor sãi. Dispoziţia de revocare a reţinerii se executa de îndatã, prin ministrul justiţiei. ART. 171 Cererile de reţinere, de arestare, de perchezitie sau autorizarea trimiterii în judecata, penalã ori contravenţionalã, se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
Secţiunea a 2-a Incompatibilitãţi ART. 172 Calitatea de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilitãţi sunt cele stabilite prin lege organicã. ART. 173 Exercitarea unor funcţii conferite de un stat strãin sau de cãtre o organizaţie internationala şi salarizate de cãtre acestea este incompatibilã cu mandatul de senator. ART. 174 (1) Senatorii cãrora Guvernul le încredinţeazã o misiune temporarã de cel mult 6 luni pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de senator o singura data. (2) Încredinţarea unei misiuni pe o perioada mai mare de 6 luni este incompatibilã cu calitatea de senator. ART. 175 (1) Senatorul care se afla într-o incompatibilitate prevãzutã la art. 172, 173 şi art. 174 alin. (2) sau în legea organicã prevãzutã la art. 68 alin. (3) din Constituţie va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de 30 de zile de la data validãrii mandatului. (2) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1) senatorul care se afla într-un caz de incompatibilitate este declarat demisionat din funcţia de senator de cãtre Senat, la cererea Biroului permanent al acestuia, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari. (3) Locul vacant va fi ocupat de supleantul imediat urmãtor de pe lista partidului sau formatiunii politice pentru care a candidat, excluzandu-se persoanele care nu mai fac parte din partidul sau formatiunea politica respectiva. Asupra legalitãţii alegerii supleantului Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari va prezenta Senatului un raport. ART. 176 În cursul termenului prevãzut la art. 175 alin. (1) senatorul trebuie sa declare la Biroul permanent al Senatului orice activitate pe care va continua sa o desfãşoare în viitor. ART. 177 Schimbãrile intervenite în activitatea senatorului, în timpul exercitãrii mandatului, se aduc la cunostinta Biroului permanent în cel mult 10 zile de la data apariţiei acestora, fiind aplicabile şi prevederile art. 175. ART. 178 Se interzice utilizarea numelui oricãrui senator, însoţit de aceasta calitate, în orice acţiune publicitara privitoare la o întreprindere financiarã, industriala sau comercialã.
Secţiunea a 3-a Exercitarea mandatului de senator ART. 179 (1) Senatorii intra în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiţia validãrii. (2) Dupã constituirea legalã a Senatului fiecare senator va depune în fata plenului Senatului, întrunit în şedinţa solemna, jurãmântul prevãzut la art. 82 alin. (2) din Constituţia României. ART. 180 (1) Dupã validare, pe durata exercitãrii mandatului senatorilor li se elibereazã legitimatia de membru al Senatului, semnatã de preşedintele acestuia. (2) De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calitãţii lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a-l purta pe toatã durata exercitãrii mandatului. Modelul insemnului se stabileşte de cãtre Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se suporta din bugetul Senatului. (3) Legitimatia şi însemnul se pot pãstra de senator dupã încetarea mandatului, cu titlu evocativ. ART. 181 Pe durata exercitãrii mandatului senatorii beneficiazã de pasaport diplomatic. ART. 182 Calitatea de senator înceteazã la data întrunirii legale a Senatului nou-ales, precum şi în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. ART. 183 (1) Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripţiile electorale se organizeazã, pentru fiecare senator, câte un birou senatorial, având ca personal încadrat un şef de birou senatorial, un sofer şi o secretara-dactilografa, personal care face parte din aparatul Senatului. (2) Încadrarea personalului birourilor senatoriale se face cu contract de munca pe durata determinata, de secretarul general al Senatului, la propunerea senatorilor în cauza. (3) Pe perioada în care îndeplineşte aceasta activitate personalul angajat se considera detaşat sau, dupã caz, transferat în interesul serviciului, în condiţiile legislaţiei muncii. (4) Contractul de munca al personalului birourilor senatoriale înceteazã din dispoziţia senatorului sau, în cazul în care titularului mandatului îi înceteazã calitatea de senator, la data la care noul titular dispune aceasta. ART. 184 (1) Senatorii primesc drepturile bãneşti potrivit Legii privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale senatorilor şi deputaţilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României şi beneficiazã de celelalte drepturi potrivit legii şi prezentului regulament. (2) Senatorii primesc indemnizaţia lunarã şi celelalte drepturi începând cu data intrãrii în exerciţiul mandatului şi pana la încetarea acestuia. ART. 185 Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari poate propune Biroului permanent diminuarea indemnizaţiei lunare şi a diurnei de şedinţa, în funcţie de prezenta senatorului la lucrãrile Senatului. ART. 186 Pe durata exercitãrii mandatului de senator contractul de munca al persoanei în cauza se suspenda, cu excepţia cazurilor în care Biroul permanent decide altfel, la cererea Senatului şi cu avizul unitãţii.
Secţiunea a 4-a Concedii, absente, demisii ART. 187 Nici un senator nu poate lipsi de la şedinţele Senatului sau ale comisiei din care face parte decât în cazul în care i s-a aprobat aceasta. ART. 188 (1) Concediile se acorda pentru motive de boala sau interese personale. (2) Concediile de boala se acorda pe baza certificatului medical. (3) Pentru interese personale se pot acorda în timpul unei sesiuni cel mult 8 zile de concediu cu plata indemnizaţiei, iar peste aceasta durata, concedii fãrã plata, care se pot efectua integral sau în mai multe transe. Concediile pana la 4 zile se aproba de preşedintele Senatului, iar cele cu o durata mai mare de 4 zile, de cãtre Biroul permanent. (4) Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea menţionat, de cãtre unul dintre secretarii Senatului, numãrul zilelor de concediu efectuate de senatorul respectiv. ART. 189 (1) Senatorul care lipseşte de la 8 şedinţe consecutive fãrã a avea concediu sau peste concediul acordat va fi invitat de preşedinte sa justifice motivele absentei. (2) Dacã în termen de 20 de zile de la comunicarea invitatiei senatorul nu se prezintã sau nu trimite justificarea, pierde toate drepturile prevãzute la art. 184. ART. 190 (1) Senatorii pot demisiona prin cerere scrisã adresatã preşedintelui. (2) Preşedintele Senatului, în şedinţa publica, întreabã senatorul dacã stãruie în cererea de demisie şi, dacã rãspunsul este afirmativ ori dacã senatorul nu se prezintã pentru a rãspunde, declara locul vacant.
Secţiunea a 5-a Deontologia parlamentarã; abateri şi sancţiuni ART. 191 Încãlcarea dispoziţiilor obligatorii privind îndatoririle senatorului prevãzute în Constituţie şi în prezentul regulament, exercitarea abuzivã a mandatului de senator, comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar sau a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în afarã acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator, constituie abatere de la deontologia parlamentarã. ART. 192 Abaterile de la deontologia parlamentarã se sancţioneazã cu: a) avertisment; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvantului; d) îndepãrtarea din sala pe durata şedinţei; e) interzicerea de a participa la lucrãrile Senatului pe o perioada de maximum 30 de zile calendaristice. ART. 193 Abaterile şi sancţiunile prevãzute la art. 191 şi la art. 192 lit. a)-d) se constata şi se aplica de preşedintele de şedinţa sau, dupã caz, de preşedintele comisiei senatoriale. ART. 194 (1) Preşedintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, sa îl invite sa îşi retragã sau sa explice cuvântul care a generat incidente şi care ar atrage aplicarea mãsurii. (2) Dacã expresia întrebuinţatã a fost retrasã sau regretata ori dacã explicaţiile date sunt apreciate de preşedinte sau de senatorul vizat ca satisfãcãtoare, mãsura nu se mai aplica. ART. 195 În cazul în care, dupã chemarea la ordine, senatorul continua sa se abata de la regulament, preşedintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacã persista, îl va îndepãrta din sala. ART. 196 (1) Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele Senatului şi pot aplica mãsurile prevãzute la art. 192 lit. a)-d). (2) În cazul în care un senator sãvârşeşte abateri deosebit de grave preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunostinta preşedintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent. ART. 197 (1) Abaterile grave sau repetate, care implica aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 192 lit. e), se constata de Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar din Senat sau din Camera Deputaţilor, a unui senator ori a unui deputat. Sesizarea se adreseazã preşedintelui Senatului. (2) Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari soluţioneazã sesizarea înaintatã de preşedintele Senatului în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii acesteia la comisie. Soluţia comisiei se ia cu votul majoritãţii membrilor prezenţi. (3) Raportul comisiei se înainteazã de îndatã, împreunã cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Senatului. (4) Biroul permanent soluţioneazã cauza în termen de 7 zile de la data primirii raportului, împreunã cu dosarul cauzei. (5) Impotriva hotãrârii Biroului permanent al Senatului petiţionarul sau senatorul sancţionat poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicãrii acesteia. (6) Contestaţia se soluţioneazã de cãtre plenul Senatului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (7) Hotãrârea plenului Senatului este definitiva şi executorie. ART. 198 În cazul aplicãrii sancţiunii prevãzute la art. 192 lit. e) senatorului în cauza i se suspenda toate drepturile bãneşti şi materiale ce i s-ar cuveni pe durata interzicerii participãrii la lucrãrile Senatului. ART. 199 Sancţiunile prevãzute la art. 192 se aplica pentru fiecare abatere şi se cumuleazã aritmetic.
CAP. 5 Serviciile Senatului ART. 200 (1) Serviciile Senatului sunt conduse de secretarul general al Senatului. (2) Secretarul general este numit de cãtre Senat, pe durata mandatului acestuia, la propunerea preşedintelui. (3) Secretarul general poate fi revocat la propunerea preşedintelui Senatului sau a cel puţin 20 de senatori. Propunerea de revocare poate fi formulatã o singura data în cursul aceleiaşi sesiuni. (4) Secretarul general este ordonator principal de credite şi, în îndeplinirea atribuţiilor sale, emite ordine. ART. 201 (1) Pe baza legii bugetului de stat Senatul aproba bugetul anual, precum şi execuţia acestuia, dupã verificarea de cãtre chestorii Senatului. (2) Dotarea Senatului cu mijloace de transport auto şi modul de utilizare a acestora, precum şi cheltuielile de protocol se stabilesc prin norme aprobate de Biroul permanent, în limita sumelor prevãzute în bugetul anual. ART. 202 (1) Structura organizatoricã a serviciilor Senatului, precum şi numãrul maxim de posturi se aproba de plenul Senatului, la propunerea Biroului permanent. (2) Statul de funcţii se aproba de Biroul permanent, la propunerea secretarului general al Senatului. ART. 203 (1) Folosirea colaboratorilor pentru lucrãrile Senatului, ale comisiilor şi pentru unele activitãţi ale serviciilor Senatului se aproba de Biroul permanent. (2) Indemnizaţia colaboratorilor, în limitele stabilite de lege, se propune de beneficiarul colaborãrii şi se ordonanţeazã de secretarul general al Senatului.
CAP. 6 Dispoziţii finale ART. 204 Constituţionalitatea prezentului regulament poate fi verificata de Curtea Constituţionalã, la cererea preşedintelui Senatului, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 25 de senatori. ART. 205 Dispoziţiile prezentului regulament pot fi modificate cu votul majoritãţii senatorilor. ART. 206 (1) Prevederile art. 183 referitoare la angajarea unei secretare-dactilografe şi a unui sofer, precum şi la dotarea birourilor senatoriale cu câte un autoturism se vor aplica cel mai târziu o data cu adoptarea bugetului Senatului pe anul 1994. (2) Pana la punerea în aplicare a dispoziţiilor alineatului precedent, pentru exercitarea mandatului de senator în circumscripţiile electorale, prin grija prefecturilor şi, dupã caz, a consiliilor locale se va organiza, pentru fiecare senator, un birou senatorial. (3) Pentru desfãşurarea activitãţilor senatoriale prefecturile şi, dupã caz, consiliile locale vor pune la dispoziţie senatorului un mijloc de transport şi o dactilografa. (4) Biroul permanent al Senatului va face de îndatã demersurile necesare la Guvernul României, în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor prezentului articol. -------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
