Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARARE nr. 16 din 30 iunie 1993 privind Regulamentul Senatului
În temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţia României, Senatul adopta prezenta hotãrâre.
ART. 1 Se aproba Regulamentul Senatului prevãzut în anexa, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre. ART. 2 Pe data prezentei hotãrâri, <>Hotãrârea Senatului nr. 13/1990 privind Regulamentul Senatului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 bis din 28 iunie 1990, îşi înceteazã aplicabilitatea.
Aceasta hotãrâre a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 30 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
ANEXA 1
REGULAMENTUL SENATULUI
CAP. 1 Organizarea Senatului
SECŢIUNEA 1 Norme privind constituirea Senatului
ART. 1 Senatul nou-ales se întruneşte, potrivit Constituţiei României, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. ART. 2 Pana la alegerea Biroului permanent, lucrãrile Senatului sunt prezidate de cel mai în varsta senator, asistat de 4 secretari, cei mai tineri dintre senatori. Imposibilitatea exercitãrii atribuţiilor de cãtre preşedintele de varsta sau de cãtre unul ori mai mulţi secretari, atrage, de drept, înlocuirea acestora cu urmãtorii senatori, potrivit aceloraşi criterii. ART. 3 Pentru validarea mandatelor, Senatul alege, în prima sa şedinţa, o comisie compusa din 12 senatori, care sa reflecte configuraţia politica a Senatului rezultatã din alegeri. ART. 4 Numãrul senatorilor ce vor fi propuşi în comisia de validare de cãtre fiecare partid sau formaţiune politica este în funcţie de numãrul senatorilor acestora. Propunerile pentru stabilirea numãrului de senatori ce revine fiecãrui partid sau formaţiune politica se fac de reprezentanţii acestora şi se transmit secretarilor. Preşedintele de varsta prezintã Senatului aceste propuneri, în ordinea numãrului de senatori ai fiecãrui partid sau formaţiune politica. Senatul hotãrãşte asupra propunerilor cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. Componenta comisiei se aproba de Senat cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 5 Comisia de validare îşi începe de îndatã activitatea, îşi alege un preşedinte şi doi vicepreşedinţi care alcãtuiesc biroul comisiei, şi se organizeazã în trei grupe de lucru cuprinzând câte 3 membri. Alegerea se face prin vot deschis. ART. 6 Biroul comisiei de validare repartizeazã grupelor de lucru dosarele primite de la Biroul Electoral Central pentru alegerea senatorilor. Verificarea legalitãţii alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de cãtre biroul comisiei de validare. Biroul comisiei de validare şi grupele de lucru sunt obligate sa prezinte comisiei propunerile privind validarea mandatelor de senator, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea acesteia. Propunerile se adopta cu votul majoritãţii membrilor comisiei. Dupã expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei. ART. 7 Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator numai în cazul în care constata ca alegerea acestuia s-a fãcut prin frauda electoralã. ART. 8 Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeşte un raport în care vor fi nominalizaţi senatorii pentru care se propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare. ART. 9 Raportul este aprobat de comisie cu votul majoritãţii membrilor acesteia; în caz de paritate, votul preşedintelui este hotarator. Opiniile diferite se consemneazã şi fac parte din raport. ART. 10 Senatul se întruneşte în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare pentru dezbaterea raportului prezentat de preşedintele comisiei. ART. 11 Senatul se pronunţa printr-un singur vot asupra listei cuprinzând numele şi prenumele senatorilor propuşi pentru validare. Senatul dezbate şi se pronunţa prin vot pentru fiecare senator propus pentru invalidarea mandatului. Validarea sau invalidarea mandatelor de senator se face cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 12 Senatul este legal constituit dupã validarea a doua treimi din mandatele de senator.
SECŢIUNEA a 2-a Norme privind constituirea grupurilor parlamentare şi a Biroului permanent al Senatului
ART. 13 În vederea formãrii organelor de lucru şi desfãşurãrii activitãţii Senatului, senatorii se pot constitui în grupuri parlamentare. Un grup parlamentar poate fi constituit dintr-un numãr de cel puţin 5 senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice. Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar. Senatorii aleşi pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar. ART. 14 Senatorii aleşi ca independenţi se pot afilia unuia dintre grupurile parlamentare constituite potrivit art. 13 alin. 1 şi 2. Trecerea de la un grup parlamentar la altul, precum şi constituirea de grupuri parlamentare ale unui partid sau unei formaţiuni politice care nu a participat la alegeri sau care nu a obţinut locuri în Senat în urma alegerilor este interzisã. Senatorii care pãrãsesc un grup parlamentar constituit potrivit art. 13 alin. 1 şi 2 nu se pot afilia altui grup parlamentar şi nu pot prezenta partide sau formaţiuni politice care nu au obţinut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri. Senatorii aleşi ca independenţi sau deveniti independenţi prin pãrãsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar. ART. 15 Grupurile parlamentare constituite potrivit art. 13 îşi aleg un preşedinte, 1-2 vicepreşedinţi şi un secretar. Preşedintele grupului prezintã Senatului numãrul senatorilor şi componenta nominalã a grupului parlamentar pe care îl conduce. Succesiunea prezentarilor se stabileşte de cãtre preşedintele de varsta al Senatului, în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare. La grupurile parlamentare, în funcţie de numãrul membrilor acestora, pot fi încadraţi 1-5 experţi, precum şi un şef de cabinet. ART. 16 Dupã constituirea legalã a Senatului se aleg preşedintele Senatului şi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acestuia. Preşedintele Senatului este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 2 chestori. Compunerea Biroului permanent se stabileşte, prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Senatului rezultatã din alegeri. În cazul în care nu se ajunge la un acord, problema se supune votului Senatului. ART. 17 Preşedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere. Este declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul majoritãţii senatorilor. Dacã nici un candidat nu a întrunit numãrul de voturi necesar se organizeazã un al doilea tur de scrutin, la care participa primii doi candidaţi care au obţinut cel mai mare numãr de voturi, cat şi, dupã caz, candidaţii care au obţinut un numãr egal de voturi care îi claseaza pe locul al doilea; va fi declarat preşedinte al Senatului candidatul care a obţinut cel mai mare numãr de voturi din totalul voturilor exprimate. În caz de egalitate de voturi se organizeazã un nou tur de scrutin. ART. 18 Preşedintele Senatului este ales pe durata mandatului acestei Camere a Parlamentului. ART. 19 O data cu alegerea preşedintelui Senatului activitatea preşedintelui de varsta înceteazã. ART. 20 Alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare. În vederea depunerii propunerilor, Senatul stabileşte numãrul de locuri din Biroul permanent care revine fiecãrui grup parlamentar în condiţiile art. 16 alin. 3. Propunerile se transmit preşedintelui Senatului. Propunerile nominale pentru funcţiile prevãzute la alin. 1 se fac de preşedinţii grupurilor parlamentare, în cadrul numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Propunerile se înainteazã preşedintelui Senatului, care le va supune votului. Alegerea se face prin vot secret cu buletine. La primul tur de scrutin este declarat ales candidatul care a obţinut votul majoritãţii senatorilor. Dacã un candidat nu a obţinut numãrul de voturi necesar, se organizeazã un al doilea tur de scrutin, candidatul urmând a fi declarat ales dacã a obţinut votul majoritãţii senatorilor prezenţi. În cazul în care un candidat nu a obţinut nici dupã cel de-al doilea tur de scrutin numãrul necesar de voturi, grupul parlamentar în cauza va face o alta propunere, care se supune aceleiaşi proceduri de vot. Procedura se repeta pana la alegerea unui reprezentant al acelui grup parlamentar în funcţia propusã din Biroul permanent al Senatului. ART. 21 Vicepreşedinţii, secretarii şi chestorii sunt aleşi la începutul fiecãrei sesiuni ordinare a Senatului. ART. 22 Membrii Biroului permanent pot fi revocaţi, la cererea unui grup parlamentar, înainte de expirarea mandatului, prin votul majoritãţii senatorilor. Cererea de revocare se supune de îndatã Senatului. ART. 23 O data cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 2 înceteazã.
SECŢIUNEA a 3-a Biroul permanent al Senatului
ART. 24 Biroul permanent al Senatului are urmãtoarele atribuţii: a) propune Senatului datele de începere şi de terminare ale fiecãrei sesiuni a Senatului, conform art. 63 din Constituţie; b) solicita preşedintelui Senatului convocarea în sesiuni extraordinare, în conformitate cu art. 63 alin. (2) din Constituţie; c) supune aprobãrii Regulamentului Senatului, precum şi propunerile de modificare a acestuia; d) pregãteşte şi asigura desfãşurarea în bune condiţii a lucrãrilor Senatului; e) la propunerea grupurilor parlamentare, supune votului senatorilor componenta nominalã a comisiilor permanente; f) primeşte proiectele de legi şi propunerile legislative şi sesizeazã comisiile permanente în vederea întocmirii rapoartelor şi elaborãrii avizelor; dispune difuzarea rapoartelor; g) întocmeşte, cu consultarea preşedinţilor grupurilor parlamentare şi ai comisiilor permanente, proiectul ordinii de zi a şedinţelor Senatului şi programul de lucru; h) analizeazã şi supune dezbaterii Senatului propunerile Comisiei de politica externa privind orientãrile generale ale politicii externe a României sau programele de politica externa; i) analizeazã şi stabileşte problemele privind dialogul cu parlamentele altor state, pe baza propunerilor Comisiei de politica externa, ale grupurilor parlamentare sau ale grupurilor de prietenie cu alte parlamente, înfiinţate pe baza de reciprocitate; j) supune spre aprobare Senatului componenta delegatiilor permanente la organizaţiile parlamentare mondiale, europene sau regionale, pe baza consultãrii grupurilor parlamentare; k) prezintã Senatului proiectul de buget al acestuia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; l) exercita controlul financiar-contabil şi ia hotãrârile ce se impun în acest domeniu; m) aproba regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general; n) controleazã serviciile Senatului; o) propune Senatului numirea secretarului general al aparatului; p) aproba regulamentul privind paza, accesul şi serviciul de permanenta în sediul Senatului, întocmit de chestori; r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege, de prezentul regulament sau însãrcinãri date de Senat. Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemneazã în procesele-verbale sau stenogramele şedinţelor. ART. 25 Preşedintele Senatului are urmãtoarele atribuţii: a) convoacã Senatul în sesiuni ordinare şi extraordinare; b) conduce lucrãrile Senatului, fiind asistat de 2 secretari; c) conduce lucrãrile Biroului permanent; d) asigura menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului; e) anunta rezultatul votarii şi hotãrârile adoptate; f) asigura legatura Senatului cu Preşedintele României, Camera Deputaţilor, Guvernul, Curtea Constituţionalã şi Curtea Suprema de Justiţie; g) asigura interimatul funcţiei de Preşedinte al României, conform art. 97 din Constituţie; h) reprezintã Senatul în relaţiile interne şi externe; i) poate sesiza Curtea Constituţionalã pentru ca aceasta sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii legilor sau a Regulamentului Senatului, potrivit art. 17 şi 21 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; j) îndeplineşte şi alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament sau însãrcinãri date de Senat. ART. 26 Vicepreşedinţii îndeplinesc, în ordinea stabilitã de Biroul permanent, atribuţii ale preşedintelui, la solicitarea sau în absenta acestuia. În perioada în care preşedintele Senatului asigura interimatul funcţiei de Preşedinte al României, atribuţiile preşedintelui Senatului se exercita de unul dintre vicepreşedinţi, ales prin vot secret cu majoritatea voturilor senatorilor. ART. 27 Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvânt în ordinea în care au fost fãcute, prezintã propunerile, amendamentele şi orice alte comunicãri adresate Senatului, efectueazã apelul nominal, consemneazã rezultatul votului, ţin evidenta hotãrârilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor, îl asista pe preşedinte în realizarea atribuţiilor ce-i revin în ordinea stabilitã de Biroul permanent şi îndeplinesc orice alte sarcini care le sunt încredinţate de acesta sau de Biroul permanent. ART. 28 Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului Senatului, exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã Senatului proiectul de buget şi încheierea exerciţiului bugetar anual, asigura menţinerea ordinii în sediul Senatului şi îndeplinesc orice alte sarcini, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui Senatului şi ale Biroului permanent.
SECŢIUNEA a 4-a Comisiile Senatului
1. Dispoziţii comune ART. 29 Comisiile sunt organe de lucru ale Senatului, înfiinţate cu scopul de a îndeplini însãrcinãrile ce le sunt încredinţate în vederea pregãtirii lucrãrilor Senatului. ART. 30 Senatul îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Senatul constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Camera Deputaţilor. Numãrul, denumirea şi competenta fiecãrei comisii, precum şi numãrul membrilor acestora se vor hotãrî de Senat, la propunerea Biroului permanent. ART. 31 Componenta comisiilor se stabileşte potrivit configuraţiei politice a Senatului rezultatã din alegeri sau prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare. Opţiunile senatorilor se prezintã de grupurile parlamentare în termenul stabilit de Biroul permanent, iar acesta, potrivit principiului de mai sus şi ţinând seama de opţiunea fiecãrui senator, propune Senatului, pentru fiecare comisie, lista nominalã a membrilor acesteia. În cazul în care nu se ajunge la un acord, Senatul hotãrãşte prin vot deschis. Senatul aproba componenta nominalã a fiecãrei comisii cu votul deschis al majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 32 În prima lor şedinţa, convocatã de preşedintele Senatului, comisiile îşi aleg birourile, compuse dintr-un preşedinte, 1-2 vicepreşedinţi şi 1-2 secretari. În componenta de ansamblu a birourilor se va urmãri respectarea configuraţiei politice a Senatului şi a negocierilor dintre reprezentanţii grupurilor parlamentare. Comisiile îşi adopta regulamentul de organizare şi funcţionare. ART. 33 Biroul fiecãrei comisii propune: a) ordinea de zi a fiecãrei şedinţe; b) sarcinile ce revin fiecãrui senator în cadrul comisiei; c) alte mãsuri ce intereseazã bunul mers al activitãţii comisiei. La propunerea biroului sau, comisia poate constitui, cu votul majoritãţii membrilor, subcomisii, stabilindu-le componenta şi sarcinile. ART. 34 Preşedintele comisiei asigura reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent şi cu celelalte comisii. El conduce şedinţele comisiei; poate propune ca la lucrãrile acesteia sa participe şi alte persoane din afarã ei, dacã interesele efectuãrii lucrãrii respective o cer; are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la şedinţele altor comisii care examineazã lucrãri ce prezintã importanta pentru comisia pe care o conduce; îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament. Vicepreşedintele îndeplineşte, în lipsa sau la cererea preşedintelui, atribuţiile acestuia. Secretarul tine evidenta prezentei senatorilor la şedinţele comisiei, asigura redactarea rapoartelor, avizelor şi a celorlalte acte ale comisiei şi numara voturile exprimate. ART. 35 Convocarea şedinţelor comisiei se face de preşedintele acesteia. Participarea senatorilor la şedinţele comisiilor este obligatorie. ART. 36 Şedinţele comisiilor nu sunt publice. În interesul desfãşurãrii lucrãrilor, comisiile pot invita sa participe la dezbateri specialişti sau reprezentanţi ai autoritãţilor publice. Comisiile hotãrãsc condiţiile în care lucrãrile lor pot fi transmise prin mass-media, dacã acest lucru nu aduce atingere intereselor de stat. ART. 37 Membrii Guvernului au acces la lucrãrile comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrãrile lor a unor membri ai Guvernului sau a conducãtorilor unor instituţii centrale de stat, situaţie în care prezenta acestora este obligatorie; asupra datei la care are loc şedinţa comisiei, invitaţii vor fi înştiinţaţi de preşedintele acesteia, cu cel puţin 3 zile înainte. La şedinţele comisiilor au dreptul sa participe şi senatori din alte comisii. ART. 38 Comisiile lucreazã legal în prezenta majoritãţii membrilor lor. Hotãrârile comisiilor se adopta cu votul majoritãţii membrilor prezenţi. ART. 39 Dupã încheierea dezbaterilor sau efectuarea lucrãrii aflate în examinare, comisia desemneazã, la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori dintre membrii sãi. Raportorii vor întocmi raportul sau avizul comisiei, care va fi supus aprobãrii acesteia prin vot. Rapoartele şi avizele vor cuprinde, pe lângã opinia majoritãţii membrilor comisiei, şi pãrerile contrare, motivate, ale celorlalţi senatori din comisie, la cererea expresã a acestora. ART. 40 Votul în comisie este deschis. Comisia poate decide ca anumite hotãrâri sa fie luate prin vot secret. ART. 41 Lucrãrile comisiilor pot fi stenografiate sau consemnate în procesele-verbale. Oricare senator poate lua cunostinta de actele şi documentele remise comisiilor, cu încuviinţarea biroului comisiei, fãrã strãmutarea lor şi fãrã ca lucrãrile comisiei sa fie stanjenite. Acte şi documente ale comisiilor pot fi consultate de alte persoane interesate decât membrii Senatului, numai cu aprobarea biroului comisiei, dacã acest lucru nu aduce atingere intereselor de stat. Toate actele şi documentele emise de comisie vor fi semnate de preşedinte şi secretar. Secretarul rãspunde de evidenta şi pãstrarea tuturor actelor şi documentelor comisiei. 2. Comisiile permanente ART. 42 Comisiile permanente sunt alese pe toatã durata mandatului Senatului. Membrii birourilor comisiilor permanente sunt aleşi la începutul fiecãrei sesiuni ordinare. ART. 43 Fiecare senator este obligat sa facã parte dintr-o comisie permanenta. Acelaşi senator poate face parte dintr-o a doua comisie permanenta. Pe durata mandatului, oricare senator îşi poate schimba opţiunea. Preşedintele Senatului şi senatorii, membri ai Guvernului, nu fac parte din comisiile permanente, pe durata exercitãrii acestor funcţii. Calitatea de membru al comisiei poate inceta la propunerea grupului parlamentar din care face parte senatorul. În acest caz, acelaşi grup parlamentar poate propune un alt senator pentru a fi ales ca membru al comisiei. ART. 44 Comisiile permanente examineazã proiecte şi propuneri legislative în vederea elaborãrii rapoartelor sau avizelor; pot solicita rapoarte, informãri şi documentaţii de la autoritãţile publice a cãror activitate intra în sfera lor de competenta; pot efectua anchete parlamentare; dezbat şi hotãrãsc asupra altor probleme transmise de Biroul permanent. ART. 45 Biroul permanent trimite proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele comisiilor în competenta cãrora intra materia reglementatã prin acestea, spre dezbaterea şi elaborarea rapoartelor sau avizelor. ART. 46 Orice comisie permanenta care se considera competenta cu privire la un proiect de lege, o propunere legislativã sau un amendament, trimise de Biroul permanent altei comisii, informeazã pe preşedintele acestuia ca solicita sa-şi dea avizul. În caz de refuz din partea Biroului permanent, Senatul hotãrãşte asupra solicitãrii comisiei prin votul majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 47 Dacã o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativã este de competenta în fond a altei comisii poate cere Biroului permanent transmiterea lor cãtre acea comisie. În caz de refuz din partea acestuia, se procedeazã potrivit art. 46 alin. 2. La fel se procedeazã şi în caz de conflict de competenta între comisii. ART. 48 Comisia permanenta sesizatã în fond poate stabili un termen în care sa-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul sau propunerea legislativã. În cazul nerespectãrii acestui termen, comisia sesizatã în fond poate redacta raportul fãrã a mai aştepta avizul sau avizele respective. ART. 49 La cererea comisiilor sesizate pentru avize, comisia sesizatã în fond poate incuviinta ca la lucrãrile ei sa participe, cu vot consultativ, raportorul sau raportorii comisiilor sesizate pentru avize. ART. 50 În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, menţionându-se, în cazul propunerilor respinse, motivele avute în vedere. Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã modificãri a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri şi se înainteazã Biroului permanent. ART. 51 Dacã Biroul permanent stabileşte un termen înãuntrul cãruia comisia sesizatã în fond trebuie sa depunã raportul, modificarea acestui termen poate fi aprobatã numai de Senat. ART. 52 Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de cãtre comisia sesizatã în fond şi, numai dacã aceasta considera necesar, şi de o alta comisie. Pentru amendamente orale prezentate în plen cu privire la probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate, avizarea se poate face oral, de cãtre raportorul comisiei sesizate în fond. ART. 53 Dacã în urma dezbaterilor în plen sunt necesare modificãri importante ale conţinutului proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Senatului, la cererea oricãrui senator, supune votului Senatului trimiterea proiectului spre reexaminare comisiei sesizate în fond. ART. 54 Comisiile permanente pot tine şedinţe comune. În asemenea situaţii, comisiile pot conveni ca raportul sau avizul sa fie comun. ART. 55 Orice comisie permanenta poate iniţia, cu încuviinţarea Senatului, o ancheta, în cadrul competentei sale, privitoare la activitatea desfasurata de Guvern sau de administraţia publica. Pentru a obţine încuviinţarea, comisia va prezenta o cerere scrisã, adoptatã cu votul majoritãţii membrilor sãi, în care vor fi enunţate materiile ce formeazã obiectul anchetei, scopul acesteia, mijloacele necesare şi termenul în care raportul comisiei urmeazã a fi prezentat Senatului. Preşedintele Senatului supune cererea aprobãrii acestuia, care se pronunţa cu votul majoritãţii membrilor sãi. În vederea desfãşurãrii anchetei, comisia permanenta poate invita, pentru a da relaţii, orice persoana care are o calitate oficialã, cu excepţia Preşedintelui României, a preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, a Avocatului Poporului, a membrilor Curţii Constituţionale şi ai Curţii de Conturi, a judecãtorilor Curţii Supreme de Justiţie şi a procurorului general. Persoanele invitate pentru audiere vor fi înştiinţate despre aceasta cu cel puţin 5 zile înainte, iar cheltuielile de deplasare şi eventual de cazare se vor suporta din bugetul Senatului. Prezenta la audieri este obligatorie. În cadrul audierilor, persoanele invitate pot refuza sa dea relaţii în cazul în care întrebãrile ce le sunt adresate privesc, în condiţiile prevãzute de lege, secrete de stat referitoare la apãrarea tarii sau secrete de stat de importanta deosebita. Refuzul celui invitat poate fi adus la cunostinta Senatului, care va decide în şedinţa secreta. Nu pot fi puse întrebãri privind viata personalã a celui audiat sau a familiei acestuia. Dacã dezbaterile asupra raportului comisiei releva existenta unor abateri grave în activitatea unui membru al Guvernului, Senatul înştiinţeazã Preşedintele României şi, dupã caz, pe primul-ministru, pentru a se lua mãsuri potrivit Constituţiei şi legii privind responsabilitatea ministerialã. În ipoteza în care dezbaterile asupra raportului comisiei dezvaluie abuzuri şi ilegalitati în activitatea Guvernului, de natura sa justifice retragerea încrederii acordate acestuia, se poate iniţia moţiunea de cenzura, în condiţiile prevãzute în Constituţie şi în Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
3. Comisii speciale ART. 56 Senatul poate constitui, prin hotãrâre, comisii speciale pentru avizarea unor proiecte de legi complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotãrârea de înfiinţare a comisiei. Proiectele de legi astfel avizate şi propunerile legislative elaborate de comisie nu se mai supun examinãrii altor comisii. Prin aceeaşi hotãrâre se vor preciza senatorii ce compun comisia şi biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent, precum şi termenul în care va fi depus raportul comisiei. Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în mãsura în care prevederile art. 29-41 nu sunt îndestulãtoare.
4. Comisii de ancheta ART. 57 La cererea unei treimi din membrii sãi, Senatul va putea hotãrî înfiinţarea unei comisii de ancheta, fiind aplicabile prevederile art. 29-41, art. 55 alin. 5 şi alin. 7-10, art. 56 alin. 2 şi 3. La cererea motivatã a comisiei, Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz, comisia este obligatã sa prezinte un raport preliminar. Comisia de ancheta poate invita pentru audiere orice persoana, care este obligatã sa se prezinte. De asemenea, comisia poate solicita relaţii sau documente de la orice persoana fizica sau juridicã, precum şi de la autoritãţile publice, care sunt obligate sa le trimitã ori sa le punã la dispoziţie, în termenul stabilit de comisie. Raportul comisiei va fi depus la Biroul permanent, care va asigura difuzarea sa tuturor senatorilor şi va stabili dezbaterea în plenul Senatului, în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii. Dupã dezbaterea raportului, Senatul adopta o hotãrâre cu privire la acesta.
5. Comisii de mediere ART. 58 Dacã una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea aprobatã de cealaltã Camera, preşedintele Senatului, împreunã cu preşedintele Camerei Deputaţilor, prin intermediul unei comisii paritare, iniţiazã procedura de mediere. În acest scop, Biroul permanent va propune Senatului un numãr de 7 senatori, urmãrindu-se respectarea principiilor prevãzute la art. 31. Senatorii stabiliţi de Senat prin votul majoritãţii senatorilor prezenţi, împreunã cu cei 7 deputaţi desemnaţi de Camera Deputaţilor, formeazã comisia de mediere. ART. 59 Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia din Camere, la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, şi stabileşte regulile dupã care îşi va desfasura activitatea, inclusiv termenul în care urmeazã sa prezinte raportul. Conducerea lucrãrilor comisiei se realizeazã prin rotaţie de cãtre un senator şi un deputat, stabiliţi de comisie. ART. 60 Hotãrârile comisiei se iau cu acordul majoritãţii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi, decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei în momentul votarii. ART. 61 Activitatea comisiei înceteazã o data cu depunerea raportului, precum şi în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit. În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit potrivit art. 59 alin. 1, la un acord cu privire la textele aflate în divergenta sau dacã una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii în şedinţa comuna a celor doua Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe.
ART. 62 Senatul se întruneşte în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii decembrie. Senatul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent ori a cel puţin o treime din numãrul senatorilor. Convocarea Senatului se face de preşedintele acestuia. ART. 63 Senatul adopta legi, hotãrâri şi moţiuni. Senatul poate adopta mesaje şi declaraţii, cu caracter politic, prin hotãrâre.
SECŢIUNEA a 2-a Ordinea de zi
ART. 64 Proiectul ordinii de zi a şedinţelor Senatului se întocmeşte de Biroul permanent, în condiţiile prevãzute de art. 24 lit. g). Preşedintele Senatului poate invita un reprezentant al Guvernului la şedinţa de stabilire a proiectului ordinii de zi. Materialele care se supun Senatului se transmit Biroului permanent pentru a se înscrie pe ordinea de zi, cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afarã de cazul în care prin lege sau prezentul regulament se prevede un termen mai scurt. ART. 65 Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de legi, propuneri legislative, precum şi, dupã caz, interpelãri, petiţii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul permanent ori de senatori. ART. 66 Proiectul ordinii de zi pentru saptamana urmãtoare este supus spre aprobare Senatului, se adopta cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, se distribuie senatorilor şi se afişeazã la sediul Senatului. ART. 67 La solicitarea Preşedintelui României, Biroul permanent înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi, dupã caz, la data solicitatã, prezentarea mesajelor, precum şi dezbaterea altor cereri adresate Senatului. Decretele Preşedintelui României pentru ratificarea tratatelor internaţionale, precum şi rapoartele sau declaraţiile primului-ministru cu privire la politica Guvernului se înscriu în proiectul ordinii de zi şi se dezbat cu prioritate. ART. 68 Ordinea de zi poate fi modificatã numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului. Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvânt, limitatã în timp. În cazul în care exista opoziţie, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, dupã care se va trece la vot.
SECŢIUNEA a 3-a Procedura legislativã
ART. 69 Initiativa legislativã aparţine Guvernului, senatorilor şi unui numãr de cel puţin 250.000 cetãţeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 73 din Constituţie. Senatul dezbate şi proiectele de legi sau propunerile legislative transmise de Camera Deputaţilor. În exercitarea dreptului de initiativa legislativã, Guvernul înainteazã Senatului proiecte de legi, iar senatorii şi cetãţenii, propuneri legislative. Acestea trebuie sa fie însoţite de expunere de motive şi redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole şi, dupã caz, capitole şi secţiuni. Propunerile legislative formulate de senatori, care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, trebuie sa se fundamenteze pe informarea cerutã, în mod obligatoriu, Guvernului, în condiţiile art. 110 din Constituţie. Proiectele de legi şi propunerile legislative se înainteazã Biroului permanent al Senatului, care va solicita avizul consultativ al Consiliului Legislativ. În cazul propunerilor legislative iniţiate de cetãţeni, preşedintele Senatului, înainte de distribuirea acestora senatorilor şi de sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curţii Constituţionale verificarea îndeplinirii condiţiilor constituţionale pentru exercitarea iniţiativei legislative. ART. 70 Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistreazã la Senat în ordinea prezentãrii lor, se distribuie senatorilor, dar nu pot fi înscrise pe ordinea de zi decât dupã trecerea unui termen de cel puţin 10 zile. ART. 71 Proiectele şi propunerile legislative se trimit, sub semnatura preşedintelui Senatului, spre dezbatere şi avizare, comisiilor permanente competente. Examinarea proiectelor şi propunerilor legislative se poate face şi la cererea altei comisii care se considera competenta, în condiţiile art. 46. ART. 72 Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sa-şi retragã proiectul sau propunerea pana la înscrierea acestora pe ordinea de zi. ART. 73 Dupã examinarea proiectului sau propunerii legislative, comisia permanenta sesizatã în fond întocmeşte un raport, care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate. Raportul se difuzeazã senatorilor şi, dupã caz, Guvernului ori altor autoritãţi publice îndreptãţite, cu cel puţin 3 zile înainte de data dezbaterii în plen. ART. 74 Proiectele şi propunerile legislative, avizate potrivit art. 71 şi 73, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã de acesta. Înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de legi şi a propunerilor legislative se face în cel mult 30 de zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond. ART. 75 Senatorii sau Guvernul pot prezenta amendamente motivate în scris, care se transmit comisiei permanente sesizate în fond, în cel mult 7 zile de la data distribuirii cãtre senatori a proiectului sau a propunerii legislative. Concluziile examinãrii amendamentelor se includ în raportul comisiei sau se adauga la acesta dacã raportul a fost întocmit anterior primirii amendamentelor. ART. 76 Dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative este precedatã de prezentarea, de cãtre initiator sau, dupã caz, de reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al sau. Dezbaterea continua cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond de preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie. ART. 77 Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative, preşedintele Senatului da cuvântul senatorilor în ordinea înscrierii la cuvânt. ART. 78 Initiatorul proiectului ori propunerii legislative sau, dupã caz, reprezentantul acestuia, are dreptul sa ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale. ART. 79 În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. ART. 80 Dacã prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, dupã încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Senatului sa se pronunţe prin vot. ART. 81 Senatul trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cu modificãrile propuse de comisii, potrivit raportului comisiei sesizate în fond. ART. 82 La discutarea fiecãrui articol, senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere. De asemenea, va putea lua cuvântul şi reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului. Prin luarile de cuvânt pot fi fãcute amendamente privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate. ART. 83 Discutarea articolelor începe cu amendamentele. În cursul dezbaterilor, senatorii sau Guvernul pot propune amendamente scrise la modificãrile intervenite în urma examinãrii textului în comisii. Amendamentele trebuie sa se refere la conţinutul unui singur articol. Plenul Senatului poate hotãrî, în cazuri excepţionale, sa fie propuse şi amendamente de fond orale. ART. 84 În cazul în care amendamentul are consecinţe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, Senatul poate hotãrî trimiterea spre avizare comisiilor competente, putând suspenda dezbaterile. În acest caz, autorul amendamentului are dreptul de a fi ascultat în cadrul comisiilor. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii Guvernului. ART. 85 Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora din textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi continua cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care exista mai multe amendamente de acelaşi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate. Senatul se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecãrui amendament, afarã de cazul în care, prin adoptarea unuia, se exclude acceptarea celorlalte. Fiecare articol se supune votului Senatului. ART. 86 La cererea Guvernului sau din proprie initiativa, Senatul poate adopta o procedura de urgenta pentru examinarea şi dezbaterea unor proiecte de legi sau propuneri legislative, prin înscrierea acestora cu prioritate pe ordinea de zi, scurtarea termenelor prevãzute în prezentul capitol şi prin adaptarea corespunzãtoare a programului de lucru în comisii şi în plen. ART. 87 Dispoziţiile art. 71-86 sunt aplicabile şi pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Camerei Deputaţilor.
SECŢIUNEA a 4-a Desfãşurarea şedinţelor Senatului
ART. 88 Şedinţele Senatului sunt publice, în afarã cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a cel puţin 20 de senatori, se hotãrãşte, cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, ca acestea sa fie secrete. ART. 89 Membrii Guvernului au acces la lucrãrile Senatului, iar dacã li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie. La toate şedinţele Senatului este obligatorie prezenta, pe banca ministerialã, a cel puţin unui reprezentant al Guvernului. La şedinţele publice ale Senatului pot asista diplomati, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi cetãţeni, pe baza acreditãrii sau invitatiei emise de secretarul general al aparatului Senatului, în condiţiile stabilite de Biroul permanent. Persoanele prevãzute la alin. 3 trebuie sa pãstreze liniştea şi sa se abţinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din sala. Preşedintele are dreptul sa atragã atenţia reprezentanţilor mijloacelor de informare în masa asupra informaţiilor inexacte privind activitatea Senatului. La cererea preşedintelui, mijloacele de informare în masa sunt obligate sa dea publicitãţii cele arãtate de preşedinte în termen de 3 zile sau, dupã caz, în numãrul urmãtor al publicatiei periodice. Dacã aceasta obligaţie nu este executatã sau dacã abaterea se repeta, preşedintele Senatului supune votului acestuia retragerea, pe durata determinata, a acreditãrii reprezentantului mijlocului de informare în masa aflat în culpa. ART. 90 Senatorii sunt obligaţi sa fie prezenţi la lucrãrile Senatului. Prezenta este urmãritã de un secretar al Biroului permanent al Senatului. Senatorul care nu poate lua parte la şedinţa, din motive independente de vointa sa, va anunta Biroul permanent, menţionând cauzele care îl impiedica sa participe. ART. 91 Senatul îşi desfãşoarã activitatea, în plen şi pe comisii, de regula, în zilele de luni, marti, miercuri şi joi. La propunerea Biroului permanent se vor putea tine şedinţe sau efectua deplasãri ale senatorilor în judeţe şi dupã un alt program. ART. 92 Şedinţa Senatului este deschisã de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte. Preşedintele este asistat de 2 secretari. Persoana care conduce lucrãrile Senatului este obligatã sa precizeze, înainte de începerea lucrãrilor, dacã este întrunit cvorumul legal şi sa anunţe ordinea de zi. ART. 93 Senatul lucreazã legal în prezenta majoritãţii senatorilor. În timpul şedinţelor preşedinţii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului. În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele Senatului suspenda şedinţa şi anunta ziua şi ora de reluare a lucrãrilor. Secretarii vor informa Senatul, la urmãtoarea şedinţa, despre cauzele lipsei senatorilor care nu şi-au anuntat absenta. ART. 94 Preşedintele Senatului conduce dezbaterile, vegheazã la respectarea regulamentului şi la menţinerea ordinii în sala de şedinţe. ART. 95 Înainte de începerea dezbaterilor generale, secretarii întocmesc lista cu senatorii care se înscriu la cuvânt. Senatorii iau cuvântul în ordinea de pe lista, cu încuviinţarea preşedintelui Senatului. Preşedintele poate supune Senatului spre aprobare, ca la discutarea aceluiaşi articol dintr-un proiect sau propunere legislativã sau a unui alt material ori a unei probleme aflate în dezbaterea Senatului, dupã ce au luat cuvântul mai mulţi vorbitori din acelaşi grup parlamentar, sa se dea cuvântul vorbitorilor aparţinând altui grup parlamentar. În acest caz ordinea luãrii de cuvânt se stabileşte de preşedinte. Membrilor Guvernului li se poate da cuvântul în orice faza a dezbaterii şi ori de câte ori solicita acest lucru. ART. 96 Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna acestuia; nici o persoana nu poate lua cuvântul decât dacã îi este dat de preşedinte. ART. 97 Preşedintele are dreptul sa limiteze durata luãrii de cuvânt, în funcţie de subiectul dezbaterilor, sau sa propunã Senatului sesizarea discuţiilor. Senatorii şi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligaţi sa se refere exclusiv la chestiunea pentru care s-au înscris la cuvânt. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvântul. ART. 98 Preşedintele Senatului poate da cuvântul oricând unui senator pentru a rãspunde într-o chestiune de ordin personal care îl priveşte, limitand timpul acordat în acest scop. Prevederile alin. 1 se aplica şi în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament. ART. 99 Preşedintele, un grup parlamentar sau cel puţin 20 de senatori pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Senatului. Cererea de încheiere a dezbaterii se adopta cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 100 Este interzisã proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Senatului, cat şi din sala de şedinţe. Se interzice dialogul între cei aflaţi la tribuna şi persoanele aflate în sala. ART. 101 Preşedintele cheamã la ordine pe senatorii care tulbura dezbaterile sau creeazã agitatie. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persista şi poate dispune evacuarea din sala a persoanelor care impiedica în orice mod desfãşurarea normalã a lucrãrilor Senatului. ART. 102 Dezbaterile din şedinţele Senatului se înregistreazã pe banda magnetica şi se stenografiaza. Stenogramele se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete. Senatorii au dreptul sa verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetica, în cel mult 3 zile de la data şedinţei, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României.
SECŢIUNEA a 5-a Procedura de vot
ART. 103 Legile, hotãrârile şi moţiunile se adopta de Senat prin vot. Legile adoptate de Senat pot fi legi constituţionale, legi organice sau legi ordinare. ART. 104 Votul senatorului este personal. El poate fi deschis sau secret. Votul deschis se exprima public prin ridicarea mainii, apel nominal, ridicare în picioare sau electronic. Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcţii, prin bile sau electronic, în cazul votarii legilor, hotãrârilor sau motiunilor. Senatul hotãrãşte, la propunerea Biroului permanent, ce modalitãţi de vot va folosi, afarã de cazul în care prin regulament se stabileşte o anumitã procedura de vot. ART. 105 Votarea prin apel nominal se face în modul urmãtor: preşedintele explica obiectul votarii şi sensul cuvintelor "pentru" şi "contra"; unul dintre secretari da citire numelui şi prenumelui senatorilor; fiecare senator rãspunde "pentru" sau "contra". Dupã terminarea apelului se repeta numele şi prenumele senatorilor care nu au rãspuns. ART. 106 Votul prin bile se desfãşoarã astfel: în fata preşedintelui Senatului se aseaza o urna alba şi alta neagra. Senatorii vin pe rând la urne, dupã ce primesc de la secretari câte doua bile, din care una alba şi una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusã în urna alba şi bila neagra introdusã în urna neagra înseamnã vot "pentru", iar bila neagra introdusã în urna alba şi bila alba introdusã în urna neagra înseamnã vot "contra". Votul electronic se desfãşoarã prin conectarea unuia din contactele care reprezintã vot "pentru", vot "contra" sau "abţinere". Rezultatul votului electronic se afişeazã la comanda preşedintelui Senatului. În cazul unei defectiuni tehnice, votul se repeta. Dacã defectiunea persista, se recurge, dupã caz, la celelalte sisteme de vot. ART. 107 În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numãrul de ordine, numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candideazã şi, dupã caz, grupul parlamentar din care face parte. Senatorul voteazã "pentru" incercuind pe buletinul de vot numãrul de ordine aflat în fata numelui şi prenumelui persoanei propuse. Buletinele de vot se introduc în urne. Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poarta ştampila de control şi cele pe care s-au incercuit numele şi prenumele candidaţilor şi care, în acest mod, depãşesc numãrul funcţiilor pentru care se face alegerea. ART. 108 În cursul votarii nu se acorda senatorilor dreptul de a lua cuvântul. ART. 109 Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se face prin proces-verbal, încheiat în prezenta membrilor Biroului permanent al Senatului. ART. 110 Cvorumul necesar pentru adoptarea legilor, hotãrârilor şi motiunilor este urmãtorul: a) doua treimi din numãrul senatorilor, pentru legile constituţionale; b) majoritatea senatorilor, pentru legi organice şi hotãrâri privind Regulamentul Senatului; c) majoritatea senatorilor prezenţi, pentru legi ordinare, hotãrâri şi moţiuni. Dacã nu este asigurat cvorumul legal, preşedintele amana votarea pana la întrunirea acestuia. ART. 111 Numirile, confirmãrile sau avizele pentru numiri în funcţii care, potrivit legii, se fac de cãtre Senat, se supun dezbaterii acestuia pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari. În vederea întocmirii raportului, comisia va examina propunerile de numiri, confirmãri sau avize, având dreptul de a chema spre audiere persoanele în cauza.
SECŢIUNEA a 6-a Procedura pentru medierea, respingerea, reexaminarea şi promulgarea legii
ART. 112 Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate de Senat se semneazã de preşedintele Senatului şi se înainteazã Camerei Deputaţilor, în vederea dezbaterii şi adoptãrii. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta. În cazul în care Senatul a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativã în redactarea adoptatã de Camera Deputaţilor, acesta va fi semnat de preşedintele Senatului şi transmis Camerei Deputaţilor, pentru semnare de cãtre preşedintele acestei Camere. Cu 5 zile înainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunica de Camera Deputaţilor la Guvern şi la Curtea Suprema de Justiţie şi se depune la secretarul general al aparatului Senatului, în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacã legea este adoptatã cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile. Data la care legea a fost depusa la secretarul general al aparatului Senatului se aduce la cunostinta în şedinţa Senatului, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele în care Senatul lucreazã în plen. Dupã împlinirea termenului prevãzut la alin. 2, legea se trimite, sub semnatura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României, în vederea promulgãrii. În cazul în care Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativã şi Senatul respinge proiectul de lege sau propunerea legislativã, acesta se trimite Camerei Deputaţilor pentru o noua dezbatere. O noua respingere este definitiva. În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativã pe care l-a dezbãtut anterior Camerei Deputaţilor, acesta nu se mai trimite Camerei Deputaţilor. Respingerea se comunica Guvernului sau, dupã caz, iniţiatorului propunerii legislative. Proiectul de lege sau propunerea legislativã, respinse în condiţiile alin. 5 şi 6, nu pot fi readuse în discuţia Senatului în cursul aceleiaşi sesiuni. ART. 113 În cazurile de neconstituţionalitate, constatate potrivit art. 144 lit. a) şi b) din Constituţia României, Senatul dezbate, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, obiecţiunea de neconstituţionalitate. Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari va cuprinde opinii cu privire la conţinutul deciziei Curţii Constituţionale şi va recomanda Senatului admiterea sau respingerea obiectiunii de neconstituţionalitate. În raportul comisiei şi în timpul dezbaterii obiectiunii de neconstituţionalitate nu pot fi formulate amendamente. În urma dezbaterii, legea se supune unui singur vot, dacã aceasta a fost declarata în întregime neconstitutionala. În celelalte cazuri se supun votului numai prevederile declarate neconstituţionale. Obiecţiunea de neconstituţionalitate a Curţii este înlãturatã numai în cazul în care atât Senatul, cat şi Camera Deputaţilor au adoptat legea, în aceeaşi forma, cu o majoritate de cel puţin doua treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere. În cazul în care într-una din Camere nu se obţine majoritatea de doua treimi cerutã de art. 145 alin. (1) din Constituţia României, prevederile declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale se inlatura din lege, iar dacã legea în ansamblul sau este declarata neconstitutionala, ea nu se mai trimite spre promulgare Preşedintelui României. ART. 114 Dacã Senatul adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea adoptatã de Camera Deputaţilor, preşedintele Senatului, de acord cu preşedintele Camerei Deputaţilor, iniţiazã procedura de mediere. În acelaşi mod se procedeazã şi în cazul în care Camera Deputaţilor adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea adoptatã de Senat. Aceasta procedura se desfãşoarã de o comisie de mediere, care lucreazã potrivit normelor cuprinse în art. 42-54 şi art. 58-61 din prezentul regulament. ART. 115 Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmandu-se procedura prevãzutã de art. 64-87 din prezentul regulament. ART. 116 Dacã Senatul şi Camera Deputaţilor adopta textul legii în forma propusã de comisia de mediere, se procedeazã conform art. 112 alin. 2 din prezentul regulament. ART. 117 În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord sau dacã una din Camere nu aproba, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţa comuna, potrivit regulamentului acestor şedinţe. ART. 118 Preşedintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, sa ceara Parlamentului, o singura data, reexaminarea acesteia. Reexaminarea poate fi cerutã în cel mult 20 de zile de la primirea legii spre promulgare, noua deliberare urmând sa înceapã, în cel mult 3 zile, în Camera care a adoptat prima textul de lege. Dacã ambele Camere, în urma reexaminarii legii, adopta sau resping obiectiunile Preşedintelui României, acesta este obligat sa procedeze la promulgarea legii în termen de 10 zile de la primirea legii adoptate dupã reexaminare. ART. 119 Pentru legile adoptate, potrivit Constituţiei, în şedinţa comuna a celor doua Camere, noua deliberare se face tot în şedinţa comuna, conform Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. ART. 120 Evidenta şi pãstrarea originalelor tuturor proiectelor de legi adoptate atât de Senat, cat şi de Camera Deputaţilor, a legilor promulgate de Preşedintele României, precum şi a formelor proiectelor de legi şi propunerilor legislative, în redactarea iniţialã, cu care a fost sesizat Parlamentul se fac de cãtre Camera Deputaţilor. Camera Deputaţilor face, de asemenea, şi numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgãrii lor, trimitandu-le, spre publicare, Monitorului Oficial al României. În acelaşi mod se va proceda şi cu privire la celelalte acte adoptate de Parlament - hotãrâri, moţiuni, acte cu caracter politic.
SECŢIUNEA a 7-a Procedura privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului
ART. 121 Senatul are dreptul sa ceara punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului. ART. 122 Dezbaterea are loc pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanenta ca urmare a unei anchete desfãşurate în condiţiile art. 55 din prezentul regulament, fie de o comisie de ancheta constituitã în acest scop. Raportul comisiei se înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi. Hotãrârea se adopta cu votul majoritãţii senatorilor. ART. 123 Dacã Senatul hotãrãşte sa ceara punerea sub urmãrire penalã, preşedintele Senatului va adresa ministrului justiţiei o cerere pentru începerea urmãririi penale potrivit legii. De asemenea, va înştiinţa Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a membrului Guvernului a cãrui urmãrire penalã a fost cerutã. ART. 124 Dispoziţiile art. 88-110 din prezentul regulament se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 125 Moţiunea exprima poziţia Senatului într-o anumitã problema de politica interna sau externa. Moţiunile pot fi iniţiate de cel puţin o pãtrime din numãrul senatorilor. ART. 126 Un senator nu poate semna mai multe moţiuni în acelaşi timp şi în aceeaşi problema. Moţiunile trebuie sa fie motivate şi se depun la preşedintele Senatului, în cursul şedinţelor în plen. Dupã primirea motiunii, preşedintele o aduce la cunostinta Senatului în aceeaşi şedinţa, o comunica de îndatã Guvernului şi dispune afişarea acesteia la sediul Senatului. ART. 127 Preşedintele Senatului stabileşte data dezbaterii motiunii, care nu poate depãşi 6 zile de la depunerea acesteia, instiintand Guvernul asupra datei stabilite. ART. 128 Dupã începerea dezbaterii motiunii, senatorii semnatari nu-şi pot retrage adeziunea la moţiune. La moţiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente. Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a motiunii de cãtre preşedintele Senatului. ART. 129 Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 88-102 din prezentul regulament şi se adopta cu votul majoritãţii senatorilor.
SECŢIUNEA a 2-a Întrebãri
ART. 130 Întrebarea consta în solicitarea de a se rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informaţie este exactã, dacã Guvernul înţelege sa comunice Senatului documentele ori informaţiile solicitate de senator sau dacã are intenţia de a lua o hotãrâre într-o problema determinata. Fiecare senator poate adresa întrebãri Guvernului, membrilor acestuia sau conducerii autoritãţilor administrative autonome. Cei întrebaţi, dacã sunt prezenţi, au obligaţia sa rãspundã imediat la fiecare intrebare sau vor declara ca prezintã rãspunsul în zilele urmãtoare, indicând data. Pentru cei care nu sunt prezenţi, Senatul va stabili data la care aceştia sunt obligaţi sa rãspundã intrebarilor, pe care o va comunica celui în cauza. La prezentarea intrebarii, senatorul va preciza dacã doreşte sa primeascã rãspunsul în scris sau oral în şedinţa publica. ART. 131 Dacã rãspunsul la intrebare da naştere unei replici, durata afectatã pentru aceasta este de cel mult 5 minute. Rãspunsul la replica va fi dat în aceleaşi condiţii în care s-a rãspuns la intrebare. ART. 132 Nici un senator nu poate adresa mai mult de doua întrebãri în aceeaşi şedinţa. Durata afectatã unei întrebãri este de cel mult 3 minute. Durata afectatã intrebarilor şi raspunsurilor va fi stabilitã prin vot, de Senat, pentru fiecare şedinţa. Întrebãrile care n-au putut fi prezentate şi rãspunsurile care n-au putut fi date în timpul stabilit vor fi reprogramate pentru şedinţa urmãtoare, mentinandu-se ordinea inscrierilor. ART. 133 Senatul stabileşte o zi din saptamana consacratã intrebarilor şi raspunsurilor la acestea.
SECŢIUNEA a 3-a Interpelãri
ART. 134 Interpelarea consta într-o cerere adresatã de un senator Guvernului sau unui membru al acestuia, prin care se solicita explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme ale activitãţii sale interne sau externe. Interpelãrile se fac în scris, arãtându-se obiectul şi motivarea acestora. Interpelãrile se citesc de cãtre senator în şedinţa publica şi se transmit preşedintelui Senatului. Durata prezentãrii interpelãrii este de cel mult 5 minute. ART. 135 Interpelãrile se înscriu, în ordinea prezentãrii, într-un registru special, se afişeazã la sediul Senatului şi se comunica celui interpelat. Senatul stabileşte o zi din saptamana consacratã prezentãrii şi dezbaterii interpelarilor. ART. 136 În şedinţa consacratã dezbaterii interpelãrii se da cuvântul autorului şi apoi celui interpelat. Dacã rãspunsul la interpelare da naştere unei replici se da cuvântul în aceeaşi ordine. Preşedintele Senatului poate limita durata luarilor de cuvânt. În raport cu importanta problemelor dezbãtute în cadrul interpelãrii, preşedintele consulta Senatul dacã dezbaterea continua cu luarea de cuvânt şi a altor senatori. ART. 137 Senatul poate adopta o moţiune prin care sa-şi exprime poziţia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii, cu respectarea condiţiilor prevãzute în secţiunea 1 din prezentul capitol.
SECŢIUNEA a 4-a Informarea Senatului
ART. 138 Preşedintele Senatului şi preşedinţii comisiilor pot cere Guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice informaţii şi documente, în cadrul controlului parlamentar al activitãţii acestora exercitat de Senat. Solicitarea informãrii este obligatorie în cazul în care o initiativa legislativã implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurãrilor sociale de stat. ART. 139 În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informeazã Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în şedinţa secreta. ART. 140 Documentele primite se restituie organului respectiv dupã consultare.
SECŢIUNEA a 5-a Informarea senatorului
ART. 141 Fiecare senator are dreptul de a cere, prin intermediul Guvernului, de la organele centrale ale administraţiei publice, printr-o petiţie adresatã preşedintelui Senatului, orice acte sau dosare, precum şi alte informaţii utile pentru activitatea sa. Guvernul poate refuza satisfacerea petiţiei în cazul în care aceasta priveşte, în condiţiile prevãzute de lege, secrete de stat referitoare la apãrarea tarii sau secrete de stat de importanta deosebita. În acest caz, refuzul Guvernului poate fi adus la cunostinta Senatului, care va decide în şedinţa secreta. ART. 142 Senatorul are dreptul de a cere în scris sau oral de la autoritãţile publice ale administraţiei locale, ale administraţiei judeţene şi ale serviciilor publice descentralizate în judeţe sau de interes judeţean, din circumscripţia electoralã pe care o reprezintã, acte, dosare, precum şi alte informaţii utile pentru activitatea sa. Autoritãţile prevãzute la alin. 1 sunt obligate sa satisfacã cererile senatorului, în termen de cel mult 10 zile. În caz de refuz, sanatorul are dreptul de a se adresa Senatului, care va proceda conform prevederilor art. 141. ART. 143 Actele sau dosarele primite se restituie autoritãţii respective, dupã ce au fost consultate.
SECŢIUNEA a 6-a Petiţii
ART. 144 Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Senatului. Petitiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari. ART. 145 Petitiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându-se numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului şi obiectul cererii. ART. 146 Petitiile înregistrate se repartizeazã, spre soluţionare, de cãtre unul dintre vicepreşedinţii Senatului, desemnat de preşedinte, Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi petiţii sau altei comisii permanente competente, potrivit obiectului petiţiei, ori senatorilor cãrora le-au fost personal adresate. Orice membru al Senatului poate lua cunostinta de conţinutul unei petiţii, adresandu-se în acest scop preşedintelui comisiei cãreia i-a fost repartizata. Senatorul cãruia îi sunt adresate petiţii va depune diligenţele necesare pentru soluţionarea lor de autoritãţile publice competente. ART. 147 Comisia va decide care sunt petitiile a cãror rezolvare nu suferã amânare, sesizand, de îndatã, autoritãţile publice competente sa le soluţioneze. Pentru celelalte petiţii, comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacã le va trimite unei autoritãţi publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite petiţia se prezintã Senatului. Autoritãţile publice sesizate au obligaţia sa informeze Senatul, în scris, în termen de 10 zile, despre soluţia adoptatã. Petitionarului i se aduce la cunostinta ultima decizie adoptatã. Prevederile prezentului articol se aplica în mod corespunzãtor şi petitiilor adresate direct sau repartizate spre soluţionare unui senator. ART. 148 Trimestrial, Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi petiţii prezintã Biroului permanent un raport asupra petitiilor primite şi a modului de soluţionare a acestora. În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de autoritãţile publice la petitiile care le-au fost trimise spre soluţionare.
CAP. 4 Statutul senatorului
SECŢIUNEA 1 Imunitatea parlamentarã
ART. 149 Senatorii se bucura de imunitate parlamentarã. Imunitatea parlamentarã are ca scop protejarea senatorilor impotriva urmãririlor judiciare şi garantarea libertãţii de gandire şi acţiune a acestora. Senatorul nu poate fi tras la rãspundere juridicã pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Nici un senator nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata, penalã ori contravenţionalã, fãrã încuviinţarea prealabilã a Senatului dupã ascultarea senatorului. Cererea de reţinere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penalã ori contravenţionalã se adreseazã preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei. Preşedintele Senatului o aduce la cunostinta senatorilor în şedinţa publica, dupã care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, spre examinare, care va stabili dacã exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotãrârea comisiei se adopta prin votul secret al majoritãţii membrilor acesteia. Ministrul justiţiei va inainta comisiei toate documentele pe care aceasta le solicita; în caz de refuz, comisia va apela la Senat. Raportul comisiei se supune, în termenul stabilit de Senat, dezbaterii şi aprobãrii acestuia. Senatul decide asupra cererii, prin vot secret, cu majoritatea de doua treimi din numãrul senatorilor prezenţi. ART. 150 Senatorul este considerat, în tot timpul mandatului sau, a fi în exerciţiul funcţiunii, motiv pentru care orice agresiune îndreptatã impotriva sa este asimilatã şi sancţionatã conform dispoziţiilor prevãzute pentru infracţiunea de ultraj. De aceasta protecţie juridicã beneficiazã şi membrii familiei - soţ, sotie şi copii - în cazul în care agresiunea impotriva acestora urmãreşte nemijlocit exercitarea de presiuni asupra senatorului în legatura cu îndeplinirea mandatului sau. ART. 151 În caz de infracţiune flagrantã, senatorul poate fi reţinut şi supus percheziţiei. Ministrul justiţiei va informa neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reţinerii şi a percheziţiei. Dacã Senatul constata ca nu exista temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei mãsuri. Dispoziţia de revocare imediata a reţinerii se executa de îndatã prin ministrul justiţiei. ART. 152 Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
SECŢIUNEA a 2-a Incompatibilitãţi
ART. 153 Calitatea de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilitãţi sunt cele stabilite prin lege organicã. ART. 154 Exercitarea unor funcţii conferite de un stat strãin sau de cãtre o organizaţie internationala şi salarizate de cãtre acestea este incompatibilã cu mandatul de senator. ART. 155 Senatorii cãrora Guvernul le încredinţeazã o misiune temporarã de cel mult 6 luni pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de senator o singura data. Încredinţarea unei misiuni pe o perioada mai mare de 6 luni este incompatibilã cu calitatea de senator. ART. 156 Senatorul care se afla într-o incompatibilitate prevãzutã în art. 153, 154 şi 155 alin. 2 sau în legea organicã prevãzutã de art. 68 alin. (3) din Constituţie va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de 30 de zile de la data validãrii mandatului. Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. 1, senatorul care se afla într-un caz de incompatibilitate este declarat demisionat din funcţia de senator, de cãtre Senat, la cererea Biroului permanent al acestuia, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari. Locul vacant va fi ocupat de cãtre supleantul imediat urmãtor de pe lista partidului sau formatiunii politice pentru care a candidat, excluzandu-se persoanele care nu mai fac parte din partidul sau formatiunea politica respectiva. Asupra legalitãţii alegerii supleantului, Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari va prezenta Senatului un raport. ART. 157 În cursul termenului prevãzut la art. 156 alin. 1, senatorul trebuie sa declare la Biroul permanent al Senatului orice activitate pe care va continua sa o desfãşoare în viitor. ART. 158 Schimbãrile intervenite în activitatea senatorului, în timpul exercitãrii mandatului, se aduc la cunostinta Biroului permanent, în cel mult 10 zile de la data apariţiei acestora, fiind aplicabile şi prevederile art. 156. ART. 159 Se interzice utilizarea numelui oricãrui senator, însoţit de aceasta calitate, în orice acţiune publicitara privitoare la o întreprindere financiarã, industriala sau comercialã.
SECŢIUNEA a 3-a Exercitarea mandatului de senator
ART. 160 Senatorii intra în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiţia validãrii. Dupã constituirea legalã a Senatului, fiecare senator va depune, în fata plenului Senatului, întrunit în şedinţa solemna, jurãmântul prevãzut de art. 82 alin. (2) din Constituţia României. ART. 161 Dupã validare, pe durata exercitãrii mandatului, senatorilor li se elibereazã legitimatia de membru al Senatului, semnatã de preşedintele acestuia. De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calitãţii lor de reprezentanţi ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toatã durata exercitãrii mandatului. Modelul insemnului se stabileşte de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se suporta din bugetul Senatului. Legitimatia şi însemnul se pot pãstra de senator dupã încetarea mandatului, cu titlu evocativ. ART. 162 Pe durata exercitãrii mandatului, senatorii beneficiazã de pasaport diplomatic. ART. 163 Calitatea de senator înceteazã la data întrunirii legale a Senatului nou-ales, precum şi în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. ART. 164 Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripţiile electorale se organizeazã, pentru fiecare senator, câte un birou senatorial, având ca personal încadrat un şef de birou senatorial, un sofer şi o secretara-dactilografa, personal care face parte din aparatul Senatului. Personalul respectiv îşi desfãşoarã activitatea pana la încetarea calitãţii de senator a persoanei pentru care a fost angajat. Pe timpul cat îndeplineşte aceasta activitate, personalul se considera detaşat sau, dupã caz, transferat în interesul serviciului, în condiţiile legislaţiei muncii. Prin grija Senatului, fiecare birou senatorial va fi dotat cu un autoturism şi i se vor asigura cheltuielile materiale şi de servicii. În vederea exercitãrii mandatului, prefecturile, consiliile judeţene sau, dupã caz, consiliile locale vor asigura fiecãrui senator spaţiul necesar pentru biroul senatorial şi dotarea acestuia cu mobilier. ART. 165 Senatorii primesc drepturile bãneşti potrivit Legii salarizarii senatorilor şi deputaţilor, precum şi personalului din aparatul Parlamentului şi beneficiazã de celelalte drepturi potrivit legii Regulamentului Senatului. Senatorii primesc indemnizaţia lunarã şi celelalte drepturi începând cu data intrãrii în exerciţiul mandatului şi pana la încetarea acestuia. ART. 166 Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari poate propune Biroului permanent diminuarea indemnizaţiei lunare şi a diurnei de şedinţa, în funcţie de prezenta senatorului la lucrãrile Senatului. ART. 167 Pe durata exercitãrii mandatului de senator, contractul de munca al persoanei în cauza se suspenda, cu excepţia cazurilor în care Biroul permanent decide altfel, la cererea Senatului şi cu avizul unitãţii.
SECŢIUNEA a 4-a Concedii, absente, demisii
ART. 168 Nici un senator nu poate lipsi de la şedinţele Senatului sau ale comisiei din care face parte, decât în cazul în care i s-a aprobat aceasta. ART. 169 Concediile se acorda pentru motive de boala sau interese personale. Concediile de boala se acorda pe baza certificatului medical. Pentru interese personale se pot acorda, în timpul unei sesiuni, cel mult 8 zile de concediu cu plata indemnizaţiei, iar peste aceasta durata concedii fãrã plata, care se pot efectua integral sau în mai multe transe. Concediile pana la 4 zile se aproba de preşedintele Senatului, iar cele cu o durata mai mare de 4 zile, de Biroul permanent. Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea menţionat, de cãtre unul dintre secretarii Senatului, numãrul zilelor de concediu efectuate de senatorul respectiv. ART. 170 Senatorul care lipseşte de la 8 şedinţe consecutive, fãrã concediu sau peste concediul acordat, va fi invitat de preşedinte sa justifice motivele absentei. Dacã în termen de 20 de zile de la comunicarea invitatiei senatorul nu se prezintã sau nu trimite justificarea, pierde toate drepturile prevãzute la art. 165 din prezentul regulament. ART. 171 Senatorii pot demisiona prin cerere scrisã adresatã preşedintelui. Preşedintele Senatului, în şedinţa publica, întreabã senatorul dacã stãruie în cererea de demisie şi, dacã rãspunsul este afirmativ, ori, dacã senatorul nu se prezintã pentru a rãspunde, declara locul vacant.
SECŢIUNEA a 5-a Poliţia şedinţei
ART. 172 Abaterile de la regulament atrag urmãtoarele mãsuri: a) avertismentul; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvantului; d) îndepãrtarea din sala pe durata şedinţei. Sancţiunile prevãzute la alin. 1 lit. a)-d) se aplica de preşedintele Senatului. ART. 173 La prima abatere de la regulament, preşedintele Senatului avertizeaza senatorul în culpa şi-l invita sa respecte regulamentul. ART. 174 Senatorii care vor nesocoti avertismentul şi invitaţia preşedintelui şi vor continua sa se abata de la regulament, precum şi cei care, chiar pentru prima data, incalca în mod grav dispoziţiile regulamentului, vor fi chemaţi la ordine. Chemarea la ordine se înscrie în stenograma şedinţei. ART. 175 Preşedintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, sa-l invite sa-şi retragã sau sa explice cuvântul care a generat incidente şi care ar atrage aplicarea mãsurii. Dacã expresia întrebuinţatã a fost retrasã sau regretata ori dacã explicaţiile date sunt apreciate de preşedinte sau de senatorul vizat ca satisfãcãtoare, mãsura nu se mai aplica. ART. 176 În cazul în care, dupã chemarea la ordine, senatorul continua sa se abata de la regulament, preşedintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacã persista, îl va îndepãrta din sala. Mãsura indepartarii din sala se executa de chestori. ART. 177 Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele Senatului şi pot aplica mãsurile prevãzute la art. 172 alin. 1 lit. a)-d). În cazul în care un senator sãvârşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunostinta preşedintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent.
CAP. 5 Serviciile Senatului
ART. 178 Serviciile Senatului sunt conduse de secretarul general al aparatului Senatului. Secretarul general este numit de Senat, pe durata mandatului acestuia, la propunerea preşedintelui. El poate fi revocat la propunerea a cel puţin 20 de senatori. Propunerea de revocare poate fi formulatã o singura data în cursul aceleiaşi sesiuni. Secretarul general al aparatului Senatului este ordonator de credite şi întocmeşte, împreunã cu chestorii, proiectul de buget al Senatului. Art. 179 Pe baza Legii bugetului de stat, Senatul aproba bugetul anual, precum şi execuţia acestuia, dupã verificarea de cãtre chestorii Senatului. Dotarea Senatului cu mijloace de transport auto şi modul de utilizare a acestora, precum şi cheltuielile de protocol se stabilesc prin norme aprobate de Biroul permanent, în limita sumelor prevãzute în bugetul anual. ART. 180 Structura aparatului Senatului şi statul de funcţii al acestuia se aproba de Senat, la propunerea Biroului permanent. ART. 181 Folosirea colaboratorilor pentru lucrãrile Senatului, ale comisiilor şi pentru unele activitãţi ale aparatului Senatului se aproba de Biroul permanent. Indemnizaţia colaboratorilor, în limitele stabilite de lege, se propune de beneficiarul colaborãrii şi se ordonanţeazã de secretarul general al aparatului Senatului. CAP. 6 Dispoziţii finale
ART. 182 Constituţionalitatea prezentului regulament poate fi verificata de Curtea Constituţionalã, la cererea preşedintelui Senatului, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 25 de senatori. ART. 183 Dispoziţiile prezentului regulament pot fi modificate cu votul majoritãţii senatorilor. ART. 184 Prevederile art. 164 referitoare la angajarea unei secretare-dactilografe şi a unui sofer, precum şi la dotarea birourilor senatoriale cu câte un autoturism se vor aplica cel mai târziu o data cu adoptarea bugetului Senatului pe anul 1994. Pana la punerea în aplicare a dispoziţiilor alineatului precedent, pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripţiile electorale, prin grija prefecturilor şi, dupã caz, a consiliilor locale, se va organiza, pentru fiecare senator, un birou senatorial. Pentru desfãşurarea activitãţilor senatoriale, prefecturile şi, dupã caz, consiliile locale vor pune la dispoziţia senatorului un mijloc de transport şi o dactilografa. Biroul permanent al Senatului va face, de îndatã, demersurile necesare la Guvernul României în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor acestui articol.
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
