Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 134 din 14 februarie 2002 (*republicata*) privind caracterizarea, clasificarea si marcarea produselor din sticla cristal in vederea comercializarii acestora
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 398 din 13 iunie 2007
HOTĂ?RÂRE nr. 134 din 14 februarie 2002 (*republicatã*)
privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlã cristal în vederea comercializãrii acestora
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 398 din 13 iunie 2007
__________
*) Republicatã în temeiul <>art. III din Hotãrârea Guvernului nr. 227/2005 pentru modificarea şi completarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlã cristal în vederea comercializãrii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 5 aprilie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Hotãrârea Guvernului nr. 134/2002 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2002.
ART. 1
Prevederile prezentei hotãrâri se aplicã produselor clasificate în Tariful vamal de import al României la poziţia nr. 70.13 "Obiecte din sticlã pentru servicii de masã, pentru bucãtãrie, toaletã, birou, pentru decorarea locuinţelor sau pentru utilizãri similare, altele decât cele de la poziţiile nr. 70.10 sau 70.18", cu excepţia celor clasificate la poziţia tarifarã nr. 7013.10.00 - Obiecte din vitroceramicã.
ART. 2
În funcţie de compoziţia chimicã, produsele din sticlã cristal se clasificã astfel:
a) cristal superior, care conţine cel puţin 30% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00 g/cmc;
b) cristal cu plumb, care conţine cel puţin 24% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90 g/cmc;
c) sticlã cristalinã, care este sticla cristal ce conţine separat sau la un loc cel puţin 10% oxid de plumb (PbO), oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu [K(2)O], având o densitate de minimum 2,45 g/cmc şi un indice de refracţie mai mare de 1,520;
d) cristalin - sticlã sonorã -, care este sticla cristal ce conţine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb (PbO), oxid de bariu (BaO), oxid de potasiu [K(2)O], având o densitate de minimum 2,40 g/cmc şi a cãrei duritate Vickers la suprafaţã este de 550 ± 20.
ART. 3
(1) Produsele din sticlã cristal, clasificate potrivit art. 2, pot fi introduse pe piaţã dacã sunt etichetate conform legislaţiei în vigoare privind protecţia consumatorilor.
(2) Eticheta va fi însoţitã în mod obligatoriu de urmãtoarele marcaje:
a) marcaj rotund, de culoare aurie, cu diametrul de minimum 1 cm, inscripţionat cu specificaţia PbO 30% sau PbO 24% pentru cristal superior şi, respectiv, pentru cristal cu plumb;
b) marcaj pãtrat, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul sticlei cristaline;
c) marcaj sub formã de triunghi echilateral, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul cristalinului - sticlei sonore.
(3) Clasificarea prevãzutã la art. 2 şi marcajele prevãzute la alin. (2) pot sã aparã pe aceeaşi etichetã.
ART. 4
Determinarea proprietãţilor fizice şi chimice ale produselor din sticlã cristal în vederea clasificãrii lor conform prevederilor art. 2 se face prin metodele prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 5
(1) Încãlcarea dispoziţiilor prezentei hotãrâri atrage rãspunderea materialã, civilã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, a celor vinovaţi, potrivit legii.
(2) Constituie contravenţie comercializarea produselor care nu sunt etichetate conform prevederilor art. 3 şi se sancţioneazã potrivit <>art. 50 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã.
(3) Constatarea contravenţiei prevãzute la alin. (2) şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
ART. 6
Contravenţiei prevãzute la <>art. 5 îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 7
Prezenta hotãrâre transpune Directiva 69/493/CEE privind sticla cristal, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 326/1969.
ART. 8
Prezenta hotãrâre intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 9
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã <>Hotãrârea Guvernului nr. 415/2000 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlã cristal în vederea comercializãrii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 13 iunie 2000, cu modificãrile ulterioare.
ANEXÃ
METODE
pentru determinarea proprietãţilor chimice şi fizice ale categoriilor de sticlã cristal
1. Analize chimice
1.1. BaO şi PbO
Determinarea combinaţiei BaO + PbO
Se cântãresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de sticlã care se introduc într-un vas de platinã. Se umezeşte cu apã şi se adaugã 10 mililitri de soluţie 15% de acid sulfuric şi 10 mililitri de acid fluorhidric. Se încãlzeşte pe baie de nisip pânã când se degajã vapori albi. Se lasã sã se rãceascã şi se trateazã din nou cu 10 mililitri de acid fluorhidric. Se încãlzeşte pânã la reapariţia vaporilor albi. Se lasã sã se rãceascã şi se clãtesc pereţii vasului cu apã. Se încãlzeşte pânã la reapariţia vaporilor albi. Se lasã sã se rãceascã, se adaugã cu grijã 10 mililitri de apã, apoi se transferã într-un pahar de 400 mililitri. Se clãteşte vasul de câteva ori cu soluţie de 10% acid sulfuric şi se dilueazã la 100 mililitri cu aceeaşi soluţie. Se fierbe 2-3 minute. Se lasã sã stea peste noapte.
Se trece printr-un creuzet de filtrare cu porozitatea 4, se spalã mai întâi cu soluţie de 10% acid sulfuric, apoi de douã sau de trei ori cu alcool etilic. Se usucã timp de o orã în etuvã la 150°C. Se cântãreşte BaSO(4)+PbSO(4).
Determinarea BaO
Se cântãresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de sticlã care se introduc într-un vas de platinã. Se umezeşte cu apã şi se adaugã 10 mililitri de acid fluorhidric şi 5 mililitri de acid percloric. Se încãlzeşte pe baie de nisip pânã se degajã vapori albi.
Se lasã sã se rãceascã şi se adaugã încã 10 mililitri de acid fluorhidric. Se încãlzeşte pânã la reapariţia vaporilor albi. Se lasã sã se rãceascã şi se clãtesc pereţii vasului cu apã distilatã. Se încãlzeşte din nou şi se evaporã pânã aproape de uscare. Se începe din nou cu 50 mililitri de soluţie 10% acid clorhidric şi se încãlzeşte uşor pentru a favoriza dizolvarea. Se transferã într-un pahar de 400 mililitri şi se dilueazã pânã la 200 de mililitri cu apã. Se aduce la fierbere şi se trece un curent de hidrogen sulfurat prin soluţia fierbinte. Când precipitatul de sulfurã de plumb se lasã la fundul vasului, se întrerupe trecerea hidrogenului sulfurat. Se trece prin hârtie de filtru finã şi se spalã cu apã rece saturatã cu hidrogen sulfurat.
Se fierb filtratele şi apoi, dacã este necesar, se reduc prin evaporare la 300 mililitri. Se adaugã amestecului la fierbere 10 mililitri de soluţie 10% acid sulfuric. Se opreşte fierberea şi se lasã sã stea cel puţin 4 ore.
Se trece prin hârtie de filtru finã, se spalã cu apã rece. Se calcineazã precipitatul la 1.050°C şi se cântãreşte BaSO(4).
1.2. Determinarea ZnO
Se evaporã filtratele de la separarea BaSO(4), astfel încât sã se reducã volumul acestora la 200 mililitri. Se neutralizeazã cu amoniac în prezenţa roşului metil şi se adaugã 20 mililitri de acid sulfuric N/10. Se aduce pH-ul la 2 (pH metru) prin adãugarea de acid sulfuric N/10 sau sodã causticã N/10, dupã caz, şi se precipitã sulfura de zinc la rece prin trecerea unui curent de hidrogen sulfurat. Se lasã precipitatul sã sedimenteze 4 ore, apoi se colecteazã pe hârtie de filtru finã. Se spalã cu apã rece saturatã cu hidrogen sulfurat. Se dizolvã precipitatul de pe filtru prin turnarea a 25 mililitri de soluţie 10% acid clorhidric fierbinte. Se spalã filtrul cu apã fiartã pânã se obţine un volum de aproximativ 150 mililitri. Se neutralizeazã cu amoniac în prezenţa hârtiei de turnesol, apoi se adaugã unu-douã grame de urotropinã solidã pentru a aduce soluţia la un pH de aproximativ 5. Se adaugã câteva picãturi de soluţie apoasã 0,5% xilenol-oranj proaspãtã şi se titreazã cu o soluţie de N/10 de Complexon III pânã când culoarea roz vireazã în culoarea galben-lãmâie.
1.3. Determinarea K(2)O: prin precipitarea şi cântãrirea tetrafenilboratului de potasiu.
Procedeu: douã grame de sticlã sunt atacate, dupã pisare şi cernere, de 2 mililitri de HNO(3) concentrat, 15 mililitri de HCO(4), 25 mililitri de HF într-un vas de platinã pe baie de apã, apoi pe baie de nisip. Dupã degajarea unor vapori albi denşi de acid percloric (se continuã pânã la uscare), se dizolvã cu 20 de mililitri de apã fierbinte şi 2-3 mililitri de acid clorhidric concentrat.
Se transferã într-un balon gradat de 200 mililitri şi se completeazã volumul cu apã distilatã.
Reactivi: soluţie 6% tetrafenilborat de sodiu: se dizolvã 1,5 grame de reactiv în 250 mililitri de apã distilatã. Se eliminã opalescenţa uşoarã rãmasã prin adãugarea a un gram de hidroxid de aluminiu. Se agitã 5 minute şi se filtreazã, avându-se grijã sã se repete filtrarea primilor 20 de mililitri obţinuţi.
Soluţia de spãlare pentru precipitat: se preparã puţinã sare de potasiu prin precipitarea într-o soluţie de aproximativ 0,1 grame de KCl la 50 mililitri HCl N/10, în care se toarnã, sub agitare, soluţia de tetrafenilborat pânã la încetarea precipitãrii. Se filtreazã prin produs sinterizat. Se spalã cu apã distilatã. Se usucã într-un desicator, la temperatura camerei. Se toarnã apoi 20-30 miligrame din sarea rezultatã în 250 mililitri de apã distilatã. Se agitã din când în când. Dupã 30 de minute se adaugã 0,5-1 grame de hidroxid de aluminiu. Se agitã pentru câteva minute. Se filtreazã.
Modul de lucru: se ia o parte alicotã de acid concentrat prin evaporare, care corespunde la aproximativ 10 miligrame de K(2)O. Se dilueazã pânã la aproximativ 100 mililitri. Se adaugã încet soluţia de reactiv, aproximativ 10 mililitri, echivalentul a 5 miligrame estimate de K(2)O, sub agitare uşoarã. Se lasã sã se linişteascã maximum 15 minute, apoi se filtreazã printr-un creuzet sinterizat tarat, de porozitate 3 sau 4. Se spalã cu soluţie de spãlare. Se usucã 30 de minute la temperatura de 120°C. Pentru K(2)O coeficientul de conversie este 0,13143.
1.4. Toleranţe admise
± 0,1 din valoarea absolutã pentru fiecare determinare. Dacã analiza dã o valoare mai micã, ce se încadreazã în toleranţele admise, decât limitele fixate (30, 24 sau 10%), trebuie sã se ia media a cel puţin 3 determinãri. Dacã media respectivã este mai mare sau egalã cu 29,95, 23,95, respectiv 9,95, sticla trebuie sã fie acceptatã în categoria corespunzãtoare la 30, 24 şi, respectiv, 10%.
2. Determinãri fizice
2.1. Densitate
Metoda balanţei hidrostatice cu o precizie de ± 0,01. Se cântãreşte o mostrã de cel puţin 20 grame în aer şi imersatã în apã distilatã, la temperatura de 20°C.
2.2. Indice de refracţie
Indicele de refracţie se mãsoarã pe refractometru cu o precizie de ± 0,001.
2.3. Microduritate
Duritatea Vickers se mãsoarã conform Standardului ASTM E 92-65 (revizuit în 1965), dar utilizându-se o greutate de 50 de grame şi luându-se media a 15 determinãri.
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
