Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARARE nr. 12 din 27 iunie 1990 privind Regulamentul Adunarii Deputatilor
CAP. 1 Organizarea şi funcţionarea Adunãrii Deputaţilor
SECŢIUNEA I Norme preliminare privind activitatea Adunãrii Deputaţilor
ART. 1 Pînã la alegerea biroului permanent, lucrãrile Adunãrii Deputaţilor sînt conduse, potrivit <>Decretului-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, de cel mai în virsta deputat, asistat de 4 secretari, stabiliţi din rindul celor mai tineri deputaţi. Imposibilitatea exercitãrii atribuţiilor de cãtre preşedintele de virsta sau de cãtre unu ori mai mulţi secretari prevãzuţi la alin. 1 atrage, de drept, înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în virsta sau, dupã caz, cu cei mai tineri deputaţi din rindul celor prezenţi. ART. 2 În vederea formãrii organelor de lucru şi desfãşurãrii activitãţii adunãrii, deputaţii se constituie în grupuri parlamentare alcãtuite din cel puţin 1o deputaţi care au figurat în alegeri pe listele partidelor sau formatiunilor politice respective. Deputaţii aleşi din partea unor partide sau formaţiuni politice care nu întrunesc numãrul necesar pentru a constitui un grup parlamentar se pot reuni, pentru a constitui un asemenea grup, sau se pot afilia la alte grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1. Grupurile parlamentare astfel constituite îşi aleg un preşedinte şi, dupã caz, unu sau mai mulţi vicepreşedinţi. Preşedintele grupului comunica adunãrii numãrul deputaţilor şi componenta nominalã a grupului parlamentar pe care îl conduce. Succesiunea comunicãrilor se stabileşte de cãtre preşedintele de virsta al adunãrii, în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare. ART. 3 Pentru validarea mandatelor, Adunarea Deputaţilor alege, în prima sa şedinţa, o comisie compusa din 30 de deputaţi care sa reflecte, în mod proporţional, configuraţia politica a adunãrii, asa cum aceasta rezulta din constituirea grupurilor parlamentare. Comisia de validare funcţioneazã pe intreaga durata a mandatului Adunãrii Deputaţilor. ART. 4 Numãrul deputaţilor ce vor fi desemnaţi în comisia de validare de cãtre fiecare grup parlamentar este în funcţie de proporţia membrilor fiecãrui grup în totalul deputaţilor. Propunerile pentru stabilirea numãrului de deputaţi ce revine fiecãrui grup parlamentar se fac de cãtre preşedinţii acestor grupuri şi se transmit secretarilor. Preşedintele de virsta prezintã adunãrii aceste propuneri în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare, iar Adunarea Deputaţilor hotãrãşte asupra lor cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor sãi. Propunerile pentru componenta comisiei se fac de grupurile parlamentare în limita numãrului de locuri în comisie aprobat. Componenta comisiei este aprobatã de adunare cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din membrii sãi. ART. 5 Comisia de validare îşi alege un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, care alcãtuiesc biroul comisiei, şi se organizeazã în 9 grupe de lucru, alcãtuite din cîte 3 membri, cu respectarea regulii proportionalitatii prevãzute la art. 3 alin. 1. Alegerea se face prin vot deschis. ART. 6 Biroul comisiei repartizeazã grupelor de lucru dosarele primite de la Biroul Electoral Central pentru alegerea deputaţilor, cu excepţia celor privind membrii grupelor de lucru. Verificarea legalitãţii alegerii deputaţilor care compun grupele de lucru se face de cãtre biroul comisiei de validare. Biroul comisiei de validare şi grupele de lucru sînt obligate sa prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputaţi, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adopta cu votul majoritãţii membrilor. Dupã expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei. ART. 7 Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat numai în cazul în care: a) exista contestaţii care nu au fost soluţionate potrivit legii; b) constata ca soluţionarea contestaţiilor s-a fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de soluţionare; c) constata ca alegerea deputatului s-a fãcut prin frauda electoralã. ART. 8 Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeşte un raport în care vor fi precizati deputaţii pentru care se propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare. ART. 9 Raportul este aprobat de comisie cu votul a jumãtate plus unu din membrii aceştia; în caz de paritate, votul preşedintelui este hotaritor. ART. 10 Raportul comisiei de validare se prezintã Adunãrii Deputaţilor de cãtre preşedintele comisiei a doua zi dupã aprobarea acestuia. Adunarea Deputaţilor se convoacã, de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia. ART. 11 În cazul deputaţilor pentru care nu exista motive de invalidare potrivit art. 7, se întocmeşte o lista cu numele şi prenumele acestora, asupra cãreia adunarea se pronunţa printr-un singur vot. În cazul deputaţilor la care a fost propusã invalidarea mandatului, adunarea dezbate şi se pronunţa prin vot pentru fiecare caz în parte. Validarea sau invalidarea mandatelor de deputaţi se face cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor Adunãrii Deputaţilor. ART. 12 Adunarea Deputaţilor este legal constituitã dupã validarea a doua treimi din mandatele de deputat. ART. 13 Dupã constituirea legalã a Adunãrii Deputaţilor se alege preşedintele Adunãrii Deputaţilor şi biroul permanent al acesteia. Preşedintele Adunãrii Deputaţilor este şi preşedintele biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 2 chestori. Biroul permanent se constituie cu respectarea, pe cît posibil, a configuraţiei politice a adunãrii, asa cum rezulta din constituirea grupurilor parlamentare. ART. 14 Preşedintele Adunãrii Deputaţilor este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sînt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere. Este declarat ales preşedinte al Adunãrii Deputaţilor candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul a cel puţin jumãtate plus unu din voturile tuturor deputaţilor. Dacã nici un candidat nu a întrunit numãrul de voturi necesar, se organizeazã un al doilea tur de scrutin, în cadrul cãruia va fi declarat preşedinte al Adunãrii Deputaţilor candidatul care a obţinut cel mai mare numãr de voturi din totalul voturilor exprimate. În caz de egalitate de voturi se organizeazã un nou tur de scrutin, la care vor participa candidaţii aflaţi în balotaj. ART. 15 O data cu alegerea preşedintelui adunãrii, activitatea preşedintelui de virsta înceteazã. ART. 16 Alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor care compun biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare. În vederea depunerii propunerilor, Adunarea Deputaţilor stabileşte numãrul de locuri din biroul permanent care revine fiecãrui grup parlamentar, în condiţiile art. 4. Propunerile se transmit preşedintelui Adunãrii Deputaţilor. Propunerile nominale pentru funcţiile prevãzute la alin. 1 se fac de preşedinţii grupurilor parlamentare, în cadrul numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Propunerile se înainteazã preşedintelui Adunãrii Deputaţilor, care le va supune votului adunãrii în condiţiile art. 14. ART. 17 O data cu alegerea biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 1 alin. 1 înceteazã. ART. 18 Dupã alegerea biroului permanent, preşedintele Adunãrii Deputaţilor de comun acord cu preşedintele Senatului convoacã şedinţa comuna a Adunãrii Deputaţilor şi Senatului pentru prezentarea hotãrîrii Curţii Supreme de Justiţie privitoare la validarea alegerii Preşedintelui României. ART. 19 Lucrãrile şedinţei comune se desfãşoarã în prezenta candidatului a cãrui alegere a fost validatã de Curtea Suprema de Justiţie şi sînt conduse de preşedinţii celor doua camere. ART. 20 Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie prezintã în şedinţa comuna a Adunãrii Deputaţilor şi Senatului hotãrîrea Curţii Supreme de Justiţie cu privire la validarea alegerii Preşedintelui României. Dupã prezentarea hotãrîrii Curţii Supreme de Justiţie, preşedintele Senatului declara ca cel ales este Preşedintele României. ART. 21 Hotãrîrile prevãzute de prezentele norme se adopta prin vot deschis, în afarã de cazurile în care se prevede altfel.
SECŢIUNEA A 2-A Biroul permanent al Adunãrii Deputaţilor
ART. 22 Biroul permanent al Adunãrii Deputaţilor, ca organ de lucru al acesteia, are urmãtoarele atribuţii: a) propune adunãrii perioada în care se va desfasura sesiunea, iar la terminarea acesteia, data la care adunarea îşi va relua lucrãrile; b) supune aprobãrii Regulamentul Adunãrii Deputaţilor, precum şi propunerile de modificare a acestuia; c) pregãteşte şi asigura desfãşurarea, în bune condiţii, a lucrãrilor Adunãrii Deputaţilor; d) supune votului deputaţilor, la propunerea grupurilor parlamentare, componenta nominalã a comisiilor permanente; e) primeşte şi distribuie proiectele şi propunerile de legi precum şi rapoartele comisiilor; f) întocmeşte, cu consultarea guvernului şi, dupã caz, a grupurilor parlamentare, proiectul ordinii de zi a şedinţelor parlamentare; g) conduce şi controleazã serviciile Adunãrii Deputaţilor; h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament sau însãrcinãri date de cãtre Adunarea Deputaţilor. ART. 23 Preşedintele Adunãrii Deputaţilor are urmãtoarele atribuţii: a) conduce lucrãrile Adunãrii Deputaţilor, fiind asistat de 2 secretari; b) asigura menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului; c) anunta rezultatul votarii şi hotãrîrile adoptate; d) asigura legatura Adunãrii Deputaţilor cu Preşedintele României, cu Senatul şi cu guvernul; e) reprezintã Adunarea Deputaţilor în relaţiile interne şi externe; f) îndeplineşte oricare alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament sau însãrcinãri date de cãtre Adunarea Deputaţilor. ART. 24 Vicepreşedinţii îndeplinesc, în ordinea stabilitã de biroul permanent, atribuţiile preşedintelui în absenta acestuia, precum şi alte sarcini încredinţate de biroul permanent. ART. 25 Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvint pe baza solicitãrilor scrise ale deputaţilor, în ordinea în care au fost fãcute, prezintã propunerile, amendamentele şi orice alte comunicãri adresate adunãrii, efectueazã apelul nominal, noteaza rezultatul votului, ţin evidenta hotãrîrilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor şi proceselor-verbale, asista preşedintele în realizarea atribuţiilor ce-i revin şi îndeplinesc orice alte sarcini trasate de cãtre acesta. ART. 26 Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului Adunãrii Deputaţilor, exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã adunãrii proiectul de buget al acesteia şi încheierea exerciţiului bugetar anual, asigura menţinerea ordinii în localul Adunãrii Deputaţilor şi îndeplinesc alte atribuţii, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui acesteia.
SECŢIUNEA A 3-A Comisiile Adunãrii Deputaţilor
1. Dispoziţii comune
ART. 27 Comisiile sînt organe de lucru ale Adunãrii Deputaţilor, înfiinţate cu scopul de a îndeplini însãrcinãrile ce le sînt încredinţate în vederea pregãtirii lucrãrilor adunãrii. ART. 28 Adunarea Deputaţilor îşi organizeazã comisii permanente şi îşi poate constitui comisii speciale, de ancheta sau de mediere. Adunarea Deputaţilor poate constitui, de asemenea, comisii comune cu Senatul. ART. 29 Alegerea membrilor comisiilor Adunãrii Deputaţilor este supusã principiului reprezentãrii proporţionale a grupurilor parlamentare. Pentru fiecare comisie aleasã, numãrul de locuri care revine fiecãrui grup parlamentar se stabileşte de cãtre Adunarea Deputaţilor, la propunerea biroului permanent. ART. 30 Depunerea candidaturilor are loc, în termenul stabilit de preşedintele Adunãrii Deputaţilor, de cãtre grupurile parlamentare în funcţie de proporţia membrilor fiecãrui grup parlamentar în totalul deputaţilor. ART. 31 Membrii comisiilor sînt desemnaţi prin acordul preşedinţilor grupurilor parlamentare, cu respectarea principiului reprezentãrii proporţionale a acestora. În cazul în care nu exista nici un dezacord asupra desemnãrii membrilor în comisii potrivit alin. 1, adunarea va aproba, cu votul deschis al majoritãţii membrilor sãi componenta comisiilor. ART. 32 Dacã grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau mai multor comisii, biroul permanent propune şi adunarea hotãrãşte, cu votul majoritãţii membrilor sãi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare din grupurile parlamentare, respectîndu-se principiul reprezentãrii proporţionale a acestora. ART. 33 În prima lor şedinţa, convocatã de preşedintele adunãrii, comisiile îşi aleg birourile compuse, de regula, dintr-un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 2 secretari. În componenta birourilor se va urmãri respectarea, pe cît este posibil, a configuraţiei politice a adunãrii. ART. 34 Biroul fiecãrei comisii aproba ordinea de zi a şedinţelor, constituie, dacã este cazul, subcomisii, desemnindu-le componenta, sarcinile şi conducerea, stabileşte sarcinile ce revin deputaţilor şi ia hotãrîri în toate problemele ce intereseazã bunul mers al activitãţii comisiei. ART. 35 Preşedintele comisiei asigura reprezentarea acesteia în raporturile ei cu biroul permanent şi cu celelalte comisii. El conduce şedinţele comisiei, poate propune ca la lucrãrile acesteia sa participe şi alte persoane din afarã ei, dacã interesele efectuãrii lucrãrii respective o cer, are acces, ca reprezentant al comisiei, la lucrãrile altor comisii care examineazã lucrãri ce prezintã importanta pentru comisia pe care o conduce, îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament. Vicepreşedinţii îndeplinesc, pe rind, în lipsa preşedintelui, atribuţiile acestuia. Secretarii asigura redactarea actelor comisiei (rapoarte, avize, procese-verbale etc.) şi efectueazã numãrarea voturilor exprimate în cadrul şedinţelor comisiei. ART. 36 Convocarea şedinţelor comisiei se face de cãtre preşedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreşedinte care îl înlocuieşte, cu cel puţin 3 zile înainte. Participarea deputaţilor la şedinţele comisiilor este obligatorie. În caz de absenta nejustificatã la 3 şedinţe ale comisiei, deputatului în cauza i se reduce indemnizaţia cu 1/4, iar dacã absentele continua, comisia apreciazã asupra altor sancţiuni. În cazul cînd un membru al comisiei lipseşte nejustificat la mai mult de 6 şedinţe într-o sesiune, el se considera demisionat din comisie, iar grupul parlamentar care l-a propus nu va putea desemna un alt reprezentant în locul lui. ART. 37 Şedinţele comisiilor nu sînt publice. În mod excepţional, comisiile pot hotãrî ca la dezbaterile lor sa fie prezenţi delegaţi ai presei şi, dupã caz, sa fie transmise la radio sau televiziune, dacã acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomanda pãstrarea secretului acestor dezbateri. ART. 38 Miniştrii au acces la lucrãrile comisiilor; guvernul trebuie înştiinţat, prin preşedintele adunãrii, de data la care au loc şedinţele acestora. Comisiile pot decide ca anumite lucrãri sa se desfãşoare fãrã prezenta unor reprezentanţi ai guvernului. ART. 39 Comisia poate invita sa participe la şedinţele sale persoane interesate şi specialişti din partea unor organe de stat sau a altor organisme specializate. La şedinţele comisiilor au dreptul sa participe deputaţii care au fãcut propuneri ce stau la baza lucrãrilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente, de ancheta parlamentarã etc.), precum şi, la cererea preşedintelui comisiei, specialişti din compartimentul tehnic-legislativ. Persoanele prevãzute în prezentul articol pot fi ascultate în şedinţa comisiei, dar nu pot participa la vot. ART. 40 Pentru ca şedinţele comisiilor sa aibã loc în mod legal, este necesarã participarea a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor lor. Hotãrîrile comisiilor se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor lor. ART. 41 Preşedinţii comisiilor, în acord cu preşedintele adunãrii, vor urmãri ca, pe timpul desfãşurãrii sesiunilor, o zi pe saptamina sa fie consacratã exclusiv activitãţii în comisii. ART. 42 La deschiderea dezbaterilor sau începerea lucrãrii aflate în examinarea comisiei, aceasta desemneazã, la propunerea preşedintelui, unu sau mai mulţi raportori dintre membrii sãi. Aceştia vor redacta raportul sau avizul comisiei, care va fi supus aprobãrii acesteia prin vot. Rapoartele şi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lîngã opinia majoritãţii membrilor comisiei, şi pãrerea contrarã, motivatã, a celorlalţi deputaţi din comisie. ART. 43 Votul în comisie este, de regula, deschis. În anumite situaţii, hotãrîte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret. ART. 44 Cu privire la desfãşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale. Acestea pot fi puse la dispoziţia altor persoane decît membrilor comisiei numai cu încuviinţarea preşedintelui acesteia, afarã de cazul în care şedinţele comisiei au fost publice. Preşedintele comisiei va putea hotãrî stenografierea dezbaterilor acesteia.
2. Comisiile permanente
ART. 45 Comisiile permanente se aleg pe toatã durata legislaturii. Denumirea şi domeniile de activitate ale comisiilor permanente sînt urmãtoarele: 1. - Comisia economicã - programe de reconstrucţie şi dezvoltare economicã, mijloace şi instituţiile specifice ale economiei de piata; probleme ale consumatorilor, preţurilor şi concurentei; libera initiativa; privatizarea; controlul activitãţii întreprinderilor în proprietatea statului; probleme privind importul şi exportul de capital; - alte probleme privind strategia dezvoltãrii economice şi politica reformei. 2. - Comisia pentru buget şi finanţe - bugetul de stat şi execuţia bugetului; politica financiarã; sistemul de taxe şi impozite; echilibrul monetar, circulaţia bãneascã; credite şi sisteme de credite; dobinzi, scont; bursa de valori şi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiţii realizate din credite bugetare. 3. - Comisia pentru industrie şi servicii - probleme privind progresul tehnic, dezvoltarea tehnologicã, informatizarea, asigurarea calitãţii şi altele referitoare la dezvoltarea industriala a ramurilor şi subramurilor economiei naţionale; dezvoltarea industriei mici pe baza liberei iniţiative, privatizãrii şi formelor de asociere cooperatiste; sistemul de servicii. 4. - Comisia pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara şi servicii pentru agricultura - programe în domeniul agriculturii, privatizarea, dezvoltarea horticulturii, zootehniei, pisciculturii, fondului cinegetic, gospodãrirea fondului funciar; probleme ale silviculturii; controlul activitãţii întreprinderilor agricole în proprietatea statului; dezvoltarea serviciilor pentru agricultura şi a industriei alimentare, inclusiv pe baza liberei iniţiative. 5. - Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minoritãţilor naţionale - drepturile omului şi cetãţeanului, problemele minoritãţilor, libertatea de constiinta, problema cultelor religioase, libertatea de exprimare prin alte mijloace decît prin presa. 6. - Comisia pentru echilibru ecologic şi protecţia mediului - sisteme ecologice şi echilibru ecologic, calitatea aerului, apei, solului; protecţia florei, faunei şi aşezãrilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul şi eliminarea emisiilor poluante; gospodãrirea apelor. 7. - Comisia pentru administrarea centrala şi localã, amenajarea teritoriului şi urbanism - autonomia localã; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorialã; statutul funcţionarului public; sisteme urbane; reţele urbane şi rurale; finanţele locale. 8. - Comisia pentru munca, sãnãtate, protecţie socialã şi statutul femeii în societate - raporturile de munca; soluţionarea conflictelor de munca; legislaţia sindicala; organizarea asigurãrilor sociale; ocrotirea sãnãtãţii populaţiei; asistenta sanitarã; organizarea reţelei sanitare, inclusiv prin privatizare; protecţie socialã; problemele mamei şi copilului, batrinilor şi handicapaţilor. 9. - Comisia pentru învãţãmînt, ştiinţa, tineret, sport. - învãţãmîntul de toate gradele, cercetarea ştiinţificã, protecţia inventiilor şi inovatiilor; problemele tineretului şi activitatea sportiva. 10. - Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare în masa - instituţii de arta şi cultura; protecţia patrimoniului cultural naţional; activitatea de presa, radio şi televiziune; legislaţia presei şi altor mijloace de informare în masa. 11. - Comisia pentru apãrarea şi asigurarea ordinii publice (comuna celor doua adunãri) - apãrare, ordine publica, probleme legate de siguranta statului. 12. - Comisia de politica externa (comuna celor doua adunãri) - probleme şi programe de politica externa a României; dialogul bilateral cu parlamentele altor state; relaţiile dintre Parlamentul României şi Uniunea Interparlamentara, Parlamentul European, Adunarea parlamentarã a Consiliului Europei, precum şi cu alte organisme parlamentare, regionale şi mondiale; tratate, convenţii şi alte instrumente internaţionale la care adera România. 13. - Comisia juridicã, de disciplina şi imunitãţi - reglementãri din domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedura civilã, penalã, administrativã, organizarea judecãtoreascã şi alte reglementãri cu caracter precumpanitor juridic; probleme legate de interpretarea Regulamentului Adunãrii Deputaţilor; probleme de disciplina parlamentarã, imunitãţi. 14. - Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii - examinarea petitiilor primite şi cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiţii în cazurile în care adunarea dispune aceasta ca urmare a prezentãrii, potrivit regulamentului, a unei petiţii în fata adunãrii. ART. 46 Un deputat poate face parte din cel mult doua comisii permanente. Calitatea de membru al comisiei înceteazã la propunerea grupului parlamentar şi cu aprobarea Adunãrii Deputaţilor. În aceasta situaţie, grupul parlamentar poate propune înlocuirea deputatului în comisie. Un grup parlamentar poate înlocui cel mult doi deputaţi în cursul unei legislaturi. În cazul destramarii unui grup parlamentar, biroul permanent poate hotãrî asupra rãmînerii în comisie a reprezentantului acestui grup. ART. 47 Comisiile permanente avizeazã proiecte de legi, propuneri legislative şi amendamente, pot efectua anchete parlamentare, dezbateri şi hotãrâri asupra altor probleme trimise de biroul permanent. ART. 48 Biroul permanent înainteazã, spre dezbatere şi avizare proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele, comisiei permanente sesizate în fond, în competenta cãreia intra materia reglementatã prin proiectul sau propunerea respectiva. El poate sesiza şi alte comisii pentru a-şi da avizul cu privire la lucrarea respectiva. ART. 49 Orice comisie permanenta care se socoteşte competenta pentru a-şi da avizul asupra unui proiect de lege, propunere legislativã sau amendament trimis de biroul permanent altei comisii informeazã pe preşedintele acestuia ca intenţioneazã sa-şi dea avizul. În caz de refuz din partea biroului, adunarea hotãrãşte prin vot. ART. 50 Dacã o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativã este de competenta în fond a altei comisii, ea poate cere biroului permanent trimiterea lor cãtre acea comisie. În caz de refuz din partea acestuia, se va proceda potrivit art. 49 alin. 2. La fel se va proceda şi în caz de conflict de competenta între comisii. ART. 51 Comisia permanenta sesizatã în fond va putea stabili un termen în care sa-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul sau propunerea legislativã, consultindu-se cu acestea şi ţinînd seama de termenul de predare a raportului. În caz de nerespectare a acestui termen, comisia sesizatã în fond îşi va putea redacta raportul fãrã a mai aştepta avizul sau avizele respective. ART. 52 La cererea comisiilor sesizate pentru avize, comisia sesizatã în fond va putea incuviinta ca la lucrãrile ei sa participe, cu vot consultativ, raportorul sau raportorii comisiilor sesizate pentru avize. ART. 53 În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectiva. Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã modificãri a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri şi se înainteazã biroului permanent. ART. 54 Dacã biroul permanent stabileşte un termen înãuntrul cãruia comisia sesizatã în fond trebuie sa-şi depunã raportul, modificarea acestui termen poate fi aprobatã numai de adunare. Raportul va fi imprimat şi difuzat deputaţilor cu cel puţin 3 zile înainte de data stabilitã pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul adunãrii. ART. 55 Avizarea amendamentelor scrise, depuse de deputaţi cu cel puţin 7 zile înainte de data dezbaterii în plen, se va face de cãtre comisia sesizatã în fond şi numai dacã aceasta considera necesar şi de o alta comisie. Pentru amendamentele orale prezentate în plen cu privire la probleme de redactare sau alte aspecte mai puţin însemnate, avizarea se va putea face oral de cãtre raportorul comisiei sesizate în fond, la solicitarea preşedintelui adunãrii. ART. 56 Dacã în urma dezbaterilor în plen intervin modificãri importante pentru conţinutul proiectului sau propunerii legislative, preşedintele adunãrii apreciazã asupra necesitãţii supunerii proiectului spre reexaminare comisiei sesizate în fond şi solicita adunãrii sa se pronunţe prin vot. ART. 57 Comisiile permanente pot tine şedinţe comune cu aprobarea preşedintelui adunãrii care va statua, cu acest prilej, în ce mod se va asigura conducerea lucrãrilor comisiilor reunite. În asemenea situaţii, comisiile pot conveni ca raportul sau avizul lor sa fie comun. ART. 58 Orice comisie permanenta poate porni o ancheta, în cadrul competentei sale, privitoare la activitatea desfasurata de guvern, cu încuviinţarea Adunãrii Deputaţilor. Pentru a obţine încuviinţarea, comisia va prezenta o cerere scrisã, adoptatã cu votul majoritãţii membrilor comisiei, în care vor fi enunţate materiile ce formeazã obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare şi termenul în care raportul comisiei urmeazã a fi prezentat Adunãrii Deputaţilor.
3. Comisii speciale
ART. 59 Adunarea Deputaţilor îşi va putea constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte obiective, indicate în hotãrîrea de înfiinţare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinãrii altor comisii. Prin aceeaşi hotãrîre se vor desemna deputaţii ce compun comisia şi biroul acesteia, la propunerea biroului permanent al adunãrii, şi se va stabili termenul în care raportul acesteia va fi depus. Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în mãsura în care prevederile art. 27-44 din prezentul capitol nu sînt îndestulãtoare.
4. Comisii de ancheta
ART. 60 La cererea unei treimi din membrii sãi, Adunarea Deputaţilor va putea hotãrî înfiinţarea unei comisii de ancheta, prevederile art. 27-44 şi art. 59 alin. 2 şi 3 fiind aplicabile. ART. 61 Comisia de ancheta citeaza ca martor orice persoana care poate avea cunostinta despre vreo fapta sau împrejurare de natura sa serveascã la aflarea adevãrului în cauza care formeazã obiectul activitãţii comisiei. La cererea comisiei de ancheta orice persoana care cunoaşte vreo proba sau deţine vreun mijloc de proba este obligatã sa le aducã la cunostinta sau sa le înfãţişeze. Instituţiile şi organizaţiile sînt obligate, în condiţiile legii, sa dea concursul la solicitarile comisiei de ancheta. Cînd pentru lãmurirea unor fapte sau împrejurãri, în vederea aflarii adevãrului, sînt necesare cunoştinţele unor experţi, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize. Dispoziţiile legii referitoare la citarea, prezentarea şi ascultarea martorilor, precum şi cele privitoare la prezentarea şi predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor, se aplica în mod corespunzãtor. Mãrturia mincinoasã se sancţioneazã potrivit legii. Dispoziţiile prezentului articol se aplica şi în cazul comisiilor de ancheta instituite potrivit art. 58.
5. Comisii de mediere
ART. 62 În cazul în care una din camere adopta un proiect de lege sau propunere legislativã cu modificãri fata de textul adoptat de cealaltã camera, preşedintele Adunãrii Deputaţilor, de acord cu preşedintele Senatului, va iniţia procedura de mediere. În acest scop, biroul permanent va desemna, la propunerea grupurilor parlamentare, un numãr de 7 deputaţi care vor face parte din comisia de mediere a celor doua camere, urmãrindu-se respectarea proportiei membrilor fiecãrui grup parlamentar în totalul deputaţilor. Deputaţii stabiliţi de biroul permanent împreunã cu 7 senatori, desemnaţi de organul de lucru similar al Senatului, formeazã comisia de mediere. ART. 63 Comisia de mediere se reuneste, la convocarea celui mai în virsta deputat sau senator, la sediul camerei din care el face parte, îşi alege un birou şi îşi stabileşte regulile dupã care îşi va desfasura activitatea, inclusiv termenul în care urmeazã sa prezinte raportul. Conducerea lucrãrilor comisiei se realizeazã prin rotaţie de cãtre un deputat sau un senator stabiliţi de comisie. ART. 64 Hotãrîrile comisiei se iau cu acordul majoritãţii membrilor acesteia. În caz de paritate decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei, în ziua cînd are loc supunerea la vot. ART. 65 Activitatea comisiei înceteazã o data cu depunerea raportului, a cãrui aprobare are loc în condiţiile art. 64. În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenta în termenul stabilit potrivit art. 63 alin. 1, textele în divergenta se supun dezbaterii în şedinţa comuna a celor doua camere, sub conducerea succesiva a preşedintelui Adunãrii Deputaţilor, respectiv a preşedintelui Senatului. Hotãrîrea se adopta cu votul majoritãţii membrilor prezenţi.
SECŢIUNEA A 3-A Alte dispoziţii
ART. 66 Prevederile art. 29-32 se aplica şi pentru alegerea preşedintelui adunãrii şi a celorlalţi membri ai biroului permanent, precum şi a altor organe de lucru constituite de adunare.
ART. 67 Proiectul ordinii de zi a şedinţelor Adunãrii Deputaţilor se adopta de cãtre biroul permanent în prima jumãtate a saptaminii premergãtoare şedinţei parlamentare. Materialele care se supun Adunãrii Deputaţilor se transmit, pentru a se înscrie pe ordinea de zi, biroului permanent cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afarã de cazul în care prin lege sau prezentul regulament nu se prevede un termen mai scurt. ART. 68 La şedinţele biroului permanent în care se dezbate proiectul ordinii de zi participa de drept reprezentantul guvernului şi, la invitaţia biroului, delegaţii grupurilor parlamentare nereprezentate în componenta acestuia. ART. 69 Proiectul ordinii de zi cuprinde, în ordine, proiecte de legi, propuneri legislative, precum şi, dupã caz, întrebãri, interpelãri, petiţii sau probleme propuse de guvern, biroul permanent ori deputaţi. Proiectele de legi, avizate de comisii, se înscriu pe ordinea de zi în cel mult 1o zile de la primirea raportului comisiei sesizate în fond. ART. 70 La cererea Preşedintelui României, biroul permanent înscrie cu prioritate şi la data solicitatã de acesta prezentarea şi dezbaterea mesajelor pe care el le adreseazã adunãrii. În mod asemãnãtor se va proceda şi cu alte cereri ale Preşedintelui României, legate de îndeplinirea atribuţiilor acestuia. ART. 71 Biroul permanent va stabili zilele şi orele la care deputaţii vor putea adresa întrebãri guvernului sau ministrilor. În aceste zile este obligatorie prezenta unui reprezentant al guvernului. ART. 72 Proiectul ordinii de zi este supus spre aprobare adunãrii în ultima zi de lucru stabilitã potrivit art. 110, ce precede perioada pentru care a fost întocmitã. Proiectul se aproba cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul deputaţilor prezenţi. ART. 73 Modificarea ordinii de zi poate avea loc numai în prima zi a saptaminii, la cererea guvernului, a biroului permanent sau a unui grup parlamentar. Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvint, limitatã în timp. În cazul în care exista opoziţie, se va da cuvintul unui singur vorbitor, dupã care se va trece la vot. Modificarea ordinii de zi se efectueazã în aceleaşi condiţii ca şi aprobarea acesteia. ART. 74 La cererea primului-ministru, biroul permanent înscrie pe ordinea de zi aprobarea listei cuprinzînd componenta guvernului, cît şi eventualele modificãri ale acestuia.
SECŢIUNEA A 2-A Procedura legislativã
ART. 75 Dreptul de initiativa legislativã aparţine guvernului şi deputaţilor prin grupul parlamentar de care aparţin sau individual. Adunarea Deputaţilor dezbate şi proiectele sau propunerile legislative transmise de cãtre Senat. În exerciţiul dreptului de initiativa legislativã, guvernul înainteazã adunãrii proiecte de legi, iar deputaţii, propuneri legislative. Ele trebuie însoţite de o expunere de motive şi redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole şi, dupã caz, capitole şi secţiuni. ART. 76 Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistreazã de cãtre biroul permanent în ordinea prezentãrii lor şi sînt aduse la cunostinta adunãrii, la prima şedinţa, prin anunţarea titlului şi a iniţiatorului acestora. Ele se imprima şi se distribuie deputaţilor de îndatã şi nu pot fi trecute pe ordinea de zi decît dupã trecerea unui termen de cel puţin 10 zile. ART. 77 Proiectele şi propunerile legislative se trimit de cãtre biroul permanent, spre dezbatere şi avizare, comisiilor permanente competente. De asemenea, aceste propuneri sau proiecte se vor transmite şi compartimentului tehnic legislativ spre examinare, care îşi va comunica opinia sa comisiei sesizate în fond. Examinarea proiectelor şi propunerilor legislative se poate face şi la cererea altei comisii care se considera competenta, în condiţiile art. 49. ART. 78 Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sa-şi retragã proiectul sau propunerea pînã la înscrierea acesteia pe ordinea de zi. ART. 79 Dupã examinarea proiectului sau propunerii legislative, comisia permanenta sesizatã în fond întocmeşte un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea, sau dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului sau propunerii legislative examinate. Raportul, însoţit de avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea legislativã, se transmite biroului permanent, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia cãtre guvern şi deputaţi, cu respectarea termenului prevãzut la art. 54 alin. 2. ART. 80 Proiectele şi propunerile legislative avizate potrivit art. 77-79 se supun dezbaterii adunãrii în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã de aceasta. ART. 81 Grupurile parlamentare sau guvernul au dreptul de a prezenta amendamente în scris, motivate care se transmit biroului permanent cu cel puţin 7 zile înainte de dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative. Amendamentele se supun examinãrii comisiilor competente şi concluziile acestora se adauga la raportul întocmit anterior. ART. 82 Dezbaterea proiectului sau propunerii legislative este precedatã de prezentarea, de cãtre initiator, a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şi a raportului comisiei permanente. Raportul comisiei permanente este prezentat de cãtre preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie. ART. 83 Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative, preşedintele adunãrii da cuvintul deputaţilor în ordinea înscrierii la cuvint, cîte unu din partea fiecãrui grup parlamentar. ART. 84 Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul sa ia cuvintul înainte de închiderea dezbaterii generale. ART. 85 În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. ART. 86 Dacã prin raportul comisiei se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, dupã închiderea dezbaterii generale, preşedintele poate cere adunãrii sa se pronunţe prin vot. ART. 87 Adunarea Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cu modificãrile fãcute de comisii, potrivit raportului comisiei sesizate în fond. ART. 88 La discutarea fiecãrui articol deputaţii pot lua cuvintul pentru a-şi exprima punctul de vedere. Preşedintele adunãrii poate supune acesteia spre aprobare sistarea discuţiilor la articolul dezbãtut. De asemenea, va putea lua cuvintul şi reprezentantul guvernului. În cursul luarilor de cuvint pot fi prezentate amendamente oral privind probleme de redactare sau alte aspecte mai puţin importante. ART. 89 Discutarea articolelor începe cu amendamentele. În cursul dezbaterilor, deputaţii, guvernul sau grupurile parlamentare pot propune amendamente sau subamendamente scrise la modificãrile intervenite în urma examinãrii şi definitivãrii textului în comisii. Amendamentele şi subamendamentele trebuie sa se refere la conţinutul unui singur articol. ART. 90 În cazul în care amendamentul sau subamendamentul are consecinţe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Adunãrii Deputaţilor îl poate trimite spre avizare comisiilor competente, suspendind dezbaterile. În acest caz, autorul amendamentului sau subamendamentului are dreptul de a fi ascultat în cadrul comisiilor. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii guvernului. ART. 91 Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune suprimarea unora din textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi dupã aceea cu cele privind modificarea sau completarea acestuia. Adunarea se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecãrui amendament, afarã de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte. ART. 92 La propunerea preşedintelui adunãrii, aceasta va putea adopta o procedura legislativã specialã pentru dezbaterea unor proiecte de acte normative cu caracter deosebit (legi financiare, ratificarea unor tratate internaţionale etc.). ART. 93 Dispoziţiile art. 77-92 sînt aplicabile şi pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Senatului.
SECŢIUNEA A 3-A Procedura de vot
ART. 94 Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret. Votul deschis se exprima public prin ridicare de mâini, apel nominal sau ridicare în picioare. Votul secret se exprima prin buletine de vot, pentru numiri, şi prin bile, în cazul votarii legilor sau a unor hotãrîri. Aprobarea nominalã a listei cuprinzînd componenta guvernului se face prin vot secret. Adunarea hotãrãşte, la propunerea biroului, ce modalitãţi de vot va folosi, afarã de cazul în care prin regulament se stabileşte o anumitã procedura de vot. ART. 95 Votarea prin apel nominal se face în modul urmãtor: preşedintele explica obiectul votarii şi sensul cuvintelor "pentru" şi "contra"; unul din secretari da citire numelui şi prenumelui deputaţilor; fiecare deputat rãspunde "pentru" sau "contra". Dupã terminarea apelului se repeta numele şi prenumele deputaţilor care nu au rãspuns. ART. 96 Votul prin bile se desfãşoarã astfel: în fata preşedintelui Adunãrii Deputaţilor se asaza o urna alba şi alta neagra. Deputaţii vin pe rind la urne, dupã ce primesc de la secretari cîte doua bile, din care una alba şi una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusã în urna alba şi bila neagra introdusã în urna neagra înseamnã vot în favoarea proiectului sau propunerii ce se voteazã, iar bila neagra introdusã în urna alba şi bila alba introdusã în urna neagra semnifica vot impotriva proiectului sau propunerii. Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenta biroului permanent. ART. 97 În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candideazã şi, dupã caz, grupul parlamentar din care face parte. Deputatul voteazã "pentru", lasind neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; el voteazã "contra" stergind numele şi prenumele persoanei propuse. Buletinele de vot se introduc într-o singura urna. La numãrarea voturilor nu se iau în calcul buletinele pe care nu a fost sters numele nici unui candidat. ART. 98 Legile şi celelalte propuneri se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul total al deputaţilor, dacã prin prezentul regulament nu se prevede altfel. Dacã în sala adunãrii nu sînt prezenţi jumãtate plus unu din numãrul deputaţilor, preşedintele amina votarea pînã la întrunirea acestui numãr. ART. 99 În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui adunãrii este decisiv. ART. 100 În cursul votarii nu se poate acorda deputaţilor dreptul de a lua cuvintul. ART. 101 Proiectele de legi şi propunerile legislative respinse de adunare nu pot fi readuse în discuţia acesteia în cursul aceleiaşi sesiuni. ART. 102 Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate de Adunarea Deputaţilor se semneazã de preşedintele adunãrii şi se înainteazã Senatului în vederea dezbaterii şi adoptãrii. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta. În cazul în care Adunarea Deputaţilor a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativã în redactarea aprobatã de Senat, acestea vor fi înaintate, sub semnatura preşedintelui adunãrii, în termen de 10 zile de la adoptare, Preşedintelui României, în vederea promulgãrii legii. ART. 103 Preşedintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, sa ceara printr-un mesaj motivat o noua deliberare asupra legii sau a unor articole din lege, în cazul în care considera ca acestea contravin principiului separaţiei puterilor în stat sau drepturilor fundamentale ale omului ori prevederilor tratatelor internaţionale la care România este parte. Reexaminarea poate fi cerutã în cel mult 15 zile de la primirea legii spre promulgare, noua deliberare urmînd sa înceapã, în cel mult 3 zile, în camera care a aprobat prima textul de lege. Preşedintele României poate prezenta mesajul personal. Dacã ambele camere, dupã reexaminarea legii, adopta textul legii în forma sa iniţialã, Preşedintele României este obligat sa procedeze la promulgarea legii, în termen de 5 zile de la data la care a primit-o din partea camerei care s-a pronunţat ultima. ART. 104 În cazul în care Adunarea Deputaţilor adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã aprobatã anterior de Senat, într-o alta redactare sau cu unele texte diferite fata de proiectul votat de Senat, preşedintele Adunãrii Deputaţilor, de acord cu preşedintele Senatului, va iniţia procedura de mediere. Dacã Senatul adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã aprobatã anterior de Adunarea Deputaţilor, într-o alta redactare sau cu unele texte diferite în raport cu cel votat de adunare, preşedintele acesteia, primind proiectul legislativ modificat în sensul de mai sus, va iniţia, de acord cu preşedintele Senatului, procedura de mediere. Aceasta activitate se va desfasura prin intermediul unei comisii de mediere, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 45-58 şi 62-65 din prezentul regulament. Raportul comisiei de mediere, precum şi textul de conciliere propus, vor fi înscrise pe ordinea de zi a adunãrii, urmindu-se procedura prevãzutã de art. 67-93 din prezentul regulament. ART. 105 Raportul comisiei de mediere se dezbate mai întâi în Adunarea Deputaţilor şi apoi în Senat. Dacã Adunarea Deputaţilor şi Senatul îşi insusesc textul legii în forma propusã de comisia de mediere, se va proceda conform art. 102 alin. 2. ART. 106 În cazul în care fie Adunarea Deputaţilor, fie Senatul aduc modificãri textului legii în forma propusã de comisia de mediere, birourile permanente ale celor doua adunãri vor iniţia procedura de conciliere. În acest scop, ele se vor reuni, prin acord comun al preşedinţilor ambelor adunãri, şi vor incerca redactarea unui text convenabil acestora, care va trebui adoptat cu votul a jumãtate plus unu din numãrul membrilor celor doua birouri. Fiecare adunare va lua în dezbatere, separat, textul de conciliere propus de birouri. Legea se va socoti adoptatã dacã membrii fiecãrei adunãri vor aproba acest text cu votul a jumãtate plus unu din numãrul membrilor lor. În caz contrar sau al propunerii unor noi modificãri, indiferent din partea oricãrei adunãri ar veni, ori în situaţia în care birourile permanente nu ajung la un acord pentru un text comun, în condiţiile alin. 2, proiectul de lege sau propunerea legislativã se considera respinse.
SECŢIUNEA A 4-A Desfãşurarea şedinţelor Adunãrii Deputaţilor
ART. 107 Şedinţele Adunãrii Deputaţilor sînt publice, în afarã cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotãrãşte, cu cel puţin jumãtate plus unu din voturile deputaţilor prezenţi, ca acestea sa fie secrete. ART. 108 La şedinţele publice ale adunãrii pot participa diplomati, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi cetãţeni, pe baza autorizaţiei sau invitatiei emise de secretarul general al aparatului adunãrii, în condiţiile stabilite de biroul permanent. Reprezentanţii sau membrii guvernului pot lua parte la lucrãrile adunãrii pe banca ministerialã. Persoanele aflate în tribune trebuie sa pãstreze liniştea şi sa se abţinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sala. Preşedintele are dreptul de a atrage atenţia ziarelor asupra informaţiilor vadit inexacte privind lucrãrile adunãrii. La cererea preşedintelui, ziarul este obligat sa publice cele arãtate de preşedinte. Dacã abaterea se repeta, preşedintele adunãrii va putea, consultind adunarea, sa retragã pe un timp anumit reprezentantului ziarului în culpa autorizaţia de participare la lucrãrile adunãrii. ART. 109 Deputaţii sînt obligaţi sa fie prezenţi la lucrãrile adunãrii şi sa se înscrie pe lista de prezenta, ţinuta de unul din secretari. Deputatul care nu poate lua parte la şedinţa, din motive independente de vointa sa, va trebui sa anunţe din timp biroul permanent, menţionînd cauzele care îl impiedica sa participe. ART. 110 Adunarea Deputaţilor îşi desfãşoarã activitatea, în plen şi pe comisii, pe parcursul a patru zile consecutive din saptamina, potrivit programului stabilit de ea, la propunerea biroului permanent. A cincea zi din saptamina este rezervatã activitãţii în circumscripţiile electorale în care deputaţii au fost aleşi. La propunerea biroului permanent se vor putea tine şedinţe dupã un alt program. ART. 111 Şedinţa Adunãrii Deputaţilor este deschisã de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte. Preşedintele este asistat de 2 secretari. Persoana care conduce lucrãrile adunãrii este obligatã sa precizeze dacã este întrunit cvorumul legal şi sa anunţe ordinea de zi. ART. 112 Adunarea Deputaţilor lucreazã legal în prezenta a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul deputaţilor. În timpul şedinţelor, preşedinţii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui adunãrii verificarea întrunirii cvorumului. Preşedintele adunãrii va decide dacã acest lucru este necesar. În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit preşedintele adunãrii suspenda şedinţa şi arata ziua şi ora de reluare a lucrãrilor. Secretarii vor informa ulterior adunarea despre cauzele lipsei deputaţilor care nu şi-au anuntat absenta. ART. 113 Preşedintele adunãrii sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte conduce dezbaterile, vegheazã la respectarea regulamentului şi menţinerea ordinii în sala de şedinţa. ART. 114 Înainte de începerea şedinţelor, secretarii întocmesc liste cu deputaţii care se înscriu la cuvint. Deputaţii vor lua cuvintul în ordinea înscrierii pe lista, cu încuviinţarea preşedintelui adunãrii, potrivit prevederilor art. 83 şi 88, dupã caz. Ministrilor prezenţi în adunare li se poate da cuvintul în orice faza a dezbaterii şi ori de cîte ori solicita acest lucru. ART. 115 Nimeni nu poate lua cuvintul decît dacã îi este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvintul în adunare vorbesc de la tribuna acesteia. ART. 116 Preşedintele are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvint, în funcţie de obiectul dezbaterilor. Vorbitorii sînt obligaţi ca în cuvintul lor sa se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea cãreia s-au înscris la cuvint. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvintul. ART. 117 Preşedintele adunãrii va da cuvintul oricind unui deputat pentru a rãspunde într-o chestiune de ordin personal care îl priveşte, limitind timpul acordat în acest scop. Prevederile alin. 1 se aplica şi în cazul în care se cere cuvintul în probleme privitoare la regulament. ART. 118 Preşedintele sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia adunãrii. Cererea de încheiere a dezbaterii se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul deputaţilor prezenţi. ART. 119 Este interzisã proferarea de insulte sau calomnii atît de la tribuna adunãrii, cît şi din sala de şedinţe. Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribuna şi persoanele aflate în sala. ART. 120 Preşedintele cheamã la ordine pe deputaţii care tulbura dezbaterile sau creeazã agitatie. El poate întrerupe şedinţa cînd tulburarea persista şi poate dispune eliminarea din sala a persoanelor care impiedica în orice mod desfãşurarea normalã a lucrãrilor adunãrii. ART. 121 Dezbaterile din şedinţele adunãrii se înregistreazã pe banda magnetica şi se stenografiaza. Separat, prin grija secretarilor, se întocmesc procese-verbale pentru fiecare şedinţa a adunãrii. Procesele-verbale se semneazã de cãtre preşedinte şi secretarii care l-au asistat la conducerea lucrãrilor. Stenogramele se publica în Monitorul Oficial, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete. Deputaţii au dreptul de a examina exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetica înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial.
ART. 122 Moţiunea exprima poziţia Adunãrii Deputaţilor într-o anumitã problema de politica interna sau externa. ART. 123 Guvernul poate solicita exprimarea încrederii în politica sa, pe calea unei moţiuni de încredere, angajindu-şi rãspunderea fie asupra unui program sau unei declaraţii de politica generalã, fie cu privire la textul unui proiect de lege care reglementeazã o problema urgenta. Caracterul urgent al problemei care face obiectul unui proiect de lege este încuviinţat de adunare cu votul majoritãţii membrilor sãi. Guvernul poate accepta amendamente la proiectul de lege prevãzut la alin. 1 numai din partea grupurilor parlamentare, într-un termen de cel mult 3 zile de la depunerea proiectului. Dacã, într-un interval de 24 de ore ce urmeazã angajãrii rãspunderii guvernului, cel puţin o pãtrime din membrii adunãrii nu depun o moţiune de neincredere în guvern, programul, declaraţia de politica generalã sau textul proiectului de lege sînt considerate ca adoptate. În cazul în care se depune o moţiune de neincredere, care este aprobatã de adunare prin votul secret a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul deputaţilor primul-ministru va prezenta, în cel mult 3 zile, Preşedintelui României, demisia guvernului. Dacã moţiunea de neincredere este respinsã, se aplica dispoziţiile alin. 3. ART. 124 Moţiunea de cenzura asupra activitãţii guvernului poate fi depusa de cel puţin o pãtrime din numãrul deputaţilor sau de Senat. Votarea acesteia nu poate avea loc decît dupã 2 zile de la data depunerii motiunii şi comunicarea ei cãtre guvern. Moţiunea de cenzura este aprobatã prin vot deschis şi se considera adoptatã dacã în favoarea acesteia a votat cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor adunãrii. Adoptarea motiunii de cenzura atrage obligaţia primului-ministru de a prezenta, în termen de 3 zile Preşedintelui României, demisia guvernului. În cazul în care moţiunea de cenzura a fost respinsã deputaţii care au semnat-o nu pot propune, în aceeaşi sesiune, o noua moţiune cu acelaşi obiect. ART. 125 În Adunarea Deputaţilor pot fi depuse şi alte moţiuni, care sa exprime poziţia parlamentului într-o anumitã problema, de cãtre cel puţin 50 de deputaţi. ART. 126 Un deputat nu poate semna mai multe moţiuni în acelaşi timp, în aceeaşi problema. Moţiunile trebuie sa fie motivate şi se depun la preşedintele adunãrii, în cursul şedinţelor publice. Dupã primirea motiunii, preşedintele adunãrii o comunica de îndatã guvernului şi o aduce la cunostinta adunãrii prin afişare în sala de şedinţe. ART. 127 Preşedintele adunãrii stabileşte data dezbaterii motiunii, care nu poate depãşi 6 zile de la înregistrarea acesteia, instiintind guvernul în acest sens. ART. 128 Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 107-121 ale prezentului regulament şi se aproba cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul deputaţilor. Votul este secret. În acelaşi mod se va proceda şi în cazul în care o treime din deputaţi propune suspendarea sau demiterea Preşedintelui României. ART. 129 Dupã încetarea discutarii motiunii, deputaţii nu-şi pot retrage semnãturile, dezbaterea urmînd a se încheia prin supunerea la vot a motiunii de cãtre preşedintele adunãrii. ART. 130 La moţiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.
2. Întrebãri
ART. 131 Fiecare deputat poate adresa întrebãri ministrilor sau altor conducatori ai organelor centrale ale administraţiei de stat. Întrebarea consta într-o simpla cerere de a rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informaţie este exactã, dacã guvernul înţelege sa comunice adunãrii actele ori informaţiile solicitate de deputat sau dacã are intenţia de a lua o hotãrîre într-o problema determinata. Cei întrebaţi vor rãspunde imediat la fiecare intrebare în parte sau vor declara ca prezintã rãspunsul în zilele urmãtoare, indicind ziua respectiva. ART. 132 Dacã rãspunsul la o intrebare da naştere unei replici a celui care a adresat întrebarea, pentru a declara dacã rãspunsul primit corespunde intrebarii, timpul pentru replica este de 10 minute. ART. 133 La prezentarea intrebarii, deputatul va preciza dacã doreşte sa primeascã rãspunsul în scris sau oral în şedinţa publica. În cazul în care se solicita un rãspuns scris, cel chestionat va declara, în cel mult 5 zile, ca a dat rãspunsul sau scris, fãrã a face alte precizãri. ART. 134 Nici un deputat nu poate adresa mai mult de doua întrebãri în aceeaşi şedinţa. Dacã timpul afectat intrebarilor şi raspunsurilor la acestea depãşeşte o ora, preşedintele adunãrii va amina de drept, pentru şedinţa urmãtoare, celelalte întrebãri şi raspunsuri.
3. Interpelãri
ART. 135 Interpelãrile se fac în scris, aratindu-se obiectul acestora, fãrã nici o dezvoltare. Interpelarea consta într-o cerere adresatã guvernului de un grup parlamentar, prin care se solicita explicaţii asupra politicii guvernului în probleme importante ale activitãţii sale interne sau externe. Ele se citesc de cãtre preşedintele grupului parlamentar în şedinţa publica şi se transmit preşedintelui adunãrii. ART. 136 Interpelãrile se înscriu în ordinea prezentãrii într-un registru special şi se afişeazã în sala de şedinţa. La începutul fiecãrei sesiuni, adunarea va stabili o zi a saptaminii consacratã dezvoltãrii interpelarilor. ART. 137 În şedinţa consacratã pentru dezvoltarea interpelãrii se da cuvintul interpelatorului şi apoi reprezentantului guvernului sau ministrului. Aceştia din urma pot, dupã dezvoltarea interpelãrii, sa rãspundã imediat sau sa ceara o amînare de cel mult 3 zile pentru a rãspunde.
4. Informarea deputaţilor
ART. 138 Orice membru al adunãrii are dreptul de a cere, prin intermediul guvernului, de la organele administraţiei de stat, printr-o petiţie scrisã adresatã preşedintelui adunãrii, orice acte sau dosare, precum şi orice alte informaţii utile pentru activitatea deputatului. Guvernul poate refuza satisfacerea petiţiei în cazul în care aceasta priveşte secrete de stat referitoare la apãrarea tarii sau secrete de stat de importanta deosebita în oricare alt domeniu. În acest din urma caz, refuzul guvernului poate fi adus la cunostinta adunãrii, care va decide în şedinţa secreta. Actele sau dosarele primite se restituie organului respectiv dupã ce au fost consultate.
5. Petiţii
ART. 139 Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Adunãrii Deputaţilor. Petitiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizîndu-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari. ART. 140 Petitiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnindu-se numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului şi obiectul cererii. ART. 141 Petitiile înregistrate se transmit de cãtre unul dintre vicepreşedinţii adunãrii, desemnat de preşedinte, Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii, spre dezbatere şi soluţionare. Orice membru al adunãrii poate lua cunostinta de conţinutul unei petiţii, adresindu-se în acest sens preşedintelui comisiei. ART. 142 Comisia va decide, în termen de cel mult 1o zile, dacã o va trimite unui organ de stat competent ori o va clasa sau, în cazuri deosebite, o va prezenta adunãrii. Petitionarului i se aduce la cunostinta soluţia adoptatã. ART. 143 În fiecare luna, Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii prezintã adunãrii un raport asupra petitiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora. În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de organele de stat la petitiile care le-au fost trimise spre soluţionare. Conducãtorii organelor de stat care au primit petiţii spre soluţionare sînt obligaţi sa transmitã comisiei soluţiile adoptate în termen de cel mult o luna de la primirea petiţiei.
CAP. 4 STATUTUL DEPUTATULUI
SECŢIUNEA 1 Imunitatea parlamentarã
ART. 144 Imunitatea parlamentarã are ca scop protejarea deputaţilor impotriva urmãririlor judiciare abuzive şi garantarea libertãţii de gindire şi acţiune a acestora. Deputatul nu poate fi tras la rãspundere juridicã, sub nici o forma, pentru opiniile politice sau voturile exprimate în parlament. Nici un deputat nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata penalã ori contravenţionalã fãrã încuviinţarea prealabilã a Adunãrii Deputaţilor. Cererea de reţinere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penalã ori contravenţionalã se adreseazã preşedintelui adunãrii de cãtre procurorul general. Preşedintele adunãrii o aduce la cunostinta deputaţilor în şedinţa publica, dupã care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de disciplina şi imunitãţi, spre examinare, care va stabili dacã exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotãrîrea comisiei se adopta prin votul a cel puţin jumãtate plus unu din membrii comisiei. Votul este secret. Procurorul general va inainta comisiei toate documentele pe care aceasta le solicita; în caz de refuz, comisia va apela la Adunarea Deputaţilor. Raportul comisiei se supune, în termenul stabilit de adunare, dezbaterii şi aprobãrii acesteia. Adunarea Deputaţilor decide, prin vot secret, asupra cererii cu majoritatea de cel puţin doua treimi din numãrul deputaţilor prezenţi. Un deputat este considerat în tot timpul mandatului sau a fi în exerciţiul funcţiunii, motiv pentru care orice agresiune îndreptatã impotriva sa în legatura cu calitatea de deputat este asimilatã şi sancţionatã conform dispoziţiilor prevãzute pentru infracţiunea de ultraj. De aceasta protecţie juridicã beneficiazã şi membrii familiei - soţ, sotie şi copii în cazul în care agresiunea impotriva acestora urmãreşte nemijlocit exercitarea de presiuni asupra deputatului în legatura cu îndeplinirea mandatului sau. ART. 145 Numai în caz de infracţiune flagrantã deputatul poate fi reţinut şi supus percheziţiei fãrã încuviinţarea prealabilã a Adunãrii Deputaţilor. Procurorul general va informa, neîntîrziat, preşedintele adunãrii, asupra reţinerii şi percheziţiei. Dacã Adunarea Deputaţilor considera ca nu exista temei pentru reţinere, dispune imediat punerea în libertate a deputatului. ART. 146 Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
SECŢIUNEA A 2-A Incompatibilitãţi
ART. 147 Mandatul de deputat este incompatibil cu funcţia de membru al guvernului. ART. 148 Mandatul de deputat este incompatibil cu funcţia de preşedinte al României şi cu calitatea de membru al Senatului. ART. 149 Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice. ART. 150 Exercitarea unor funcţii conferite de un stat strãin sau de cãtre o organizaţie internationala, şi salarizate de cãtre acestea, este incompatibilã cu mandatul de deputat, fãrã aprobarea prealabilã a adunãrii. ART. 151 Persoanele însãrcinate de guvern cu o misiune temporarã pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o perioada de cel mult 6 luni. O misiune pe o perioada mai mare de 6 luni este incompatibilã cu calitatea de deputat. ART. 152 Se interzice utilizarea numelui oricãrui deputat urmat de aceasta calitate a sa în orice acţiune publicitara privitoare la o întreprindere financiarã, industriala sau comercialã. ART. 153 Deputatul care se afla într-o incompatibilitate prevãzutã în art. 147-151, în termen de 10 zile de la data existenţei cazului de incompatibilitate va demisiona din funcţiile care sînt incompatibile cu mandatul de deputat. Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. 1, deputatul care se afla într-un caz de incompatibilitate este declarat ca demisionat din funcţia de deputat de cãtre Adunarea Deputaţilor, la cererea biroului permanent al acesteia. Locul vacant va fi ocupat de cãtre supleantul imediat urmãtor de pe lista partidului sau formatiunii politicii pentru care a candidat. Asupra legalitãţii alegerii supleantului comisia de validare va prezenta adunãrii un raport. ART. 154 În cursul termenului prevãzut la art. 153 deputatul trebuie sa declare la biroul permanent orice activitate pe care va continua sa o desfãşoare în viitor, referitoare la incompatibilitãţile prevãzute la art. 147-152. ART. 155 Schimbãrile survenite în activitatea deputatului, în timpul exercitãrii mandatului, se aduc la cunostinta biroului permanent în cel mult 1o zile de la data apariţiei acestora.
SECŢIUNEA A 3-A Exercitarea mandatului de deputat
ART. 156 Deputaţii intra, prin simplul fapt al alegerii lor, în dreptul deplinei exercitari a mandatului, pe baza certificatelor doveditoare a alegerii ca deputat în Adunarea Deputaţilor, eliberate de preşedinţii birourilor circumscriptiilor electorale. ART. 157 Dupã validarea alegerilor, deputaţilor li se elibereazã legitimatia de membru al Adunãrii Deputaţilor, semnatã de preşedintele adunãrii. ART. 158 Deputaţii îşi exercita drepturile şi îşi îndeplinesc îndatoririle pe toatã durata legislaturii pentru care au fost aleşi, în afarã de cazurile de demisie sau pierdere a drepturilor electorale. ART. 159 Deputaţii au dreptul la o indemnizaţie lunarã, precum şi la diurne de deplasare, care se stabilesc de Adunarea Deputaţilor. Deputaţii care nu domiciliazã în Bucureşti au dreptul la diurna şi li se asigura cazarea pe timpul desfãşurãrii sesiunilor. Deputaţii primesc indemnizaţia lunarã începînd din ziua cînd au fost aleşi şi pînã la expirarea mandatului. Deputaţii au dreptul la transport gratuit pe cãile ferate romane, pe liniile auto, navale şi aeriene interne şi li se ramburseazã taxele de posta şi telecomunicaţii interne pentru activitãţile legate de exercitarea mandatului. Deputaţii au dreptul la un schimb valutar într-un volum şi în condiţiile stabilite prin lege. ART. 160 Comisia juridicã, de disciplina şi imunitãţi poate propune adunãrii diminuarea indemnizaţiei lunare în raport de timpul efectiv afectat de deputat exercitãrii îndatoririlor sale. ART. 161 Pe timpul exercitãrii mandatului de deputat, contractul de munca al persoanei în cauza se suspenda, cu excepţia cazurilor în care biroul permanent, la cererea deputatului, decide altfel.
SECŢIUNEA A 4-A Concedii, absente, demisii
ART. 162 Nici un deputat nu poate lipsi de la şedinţele adunãrii sau comisiei din care face parte decît în cazul în care a obţinut aprobarea unui concendiu. Nu se considera absent deputatul care nu participa la lucrãri pentru ca a primit de la Adunarea Deputaţilor sau de la guvern o însãrcinare care-l retine în afarã parlamentului. Deputatul în cauza nu poate fi socotit în numãrul regulamentar cerut. ART. 163 Concediile se acorda pentru motive de boala sau interese personale. Concediile de boala se acorda pentru cel mult 30 de zile şi pot fi prelungite, dacã este cazul, iar cele pentru interese personale nu pot fi mai mari de 14 zile în timpul unei sesiuni şi se pot lua integral sau în mai multe transe. Concediile pînã la 5 zile se acorda de preşedintele adunãrii, care le comunica acesteia. Cererile de concedii mai lungi se supun aprobãrii adunãrii. Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea notificat pe margine, de cãtre unul din secretarii adunãrii, numãrul de zile de concediu pe care le-a avut deputatul respectiv. ART. 164 Orice membru al adunãrii care lipseşte de la 5 şedinţe consecutive sau de la 10 şedinţe alternative în aceeaşi sesiune, fãrã concediu sau peste concediul acordat, va fi invitat de preşedinte sa justifice motivele absentei. Dacã, în termen de 20 de zile de la comunicarea invitatiei, deputatul nu se prezintã sau nu trimite justificarea, pierde dreptul la indemnizaţia prevãzutã la art. 159 pe perioada cît a lipsit. Dacã absenta de mai sus se produce de trei ori în cursul aceleiaşi sesiuni, preşedintele va supune chestiunea Adunãrii Deputaţilor, pentru a decide cu privire la declararea ca vacant a locului de deputat. ART. 165 Deputaţii pot demisiona prin cerere scrisã, adresatã preşedintelui. Acesta, în şedinţa publica, întreabã deputatul respectiv dacã stãruie în demisie, iar dacã rãspunde afirmativ sau nu se prezintã în adunare pentru a rãspunde, preşedintele declara locul vacant. ART. 166 La începutul fiecãrei legislaturi, Comisia juridicã, de disciplina şi imunitãţi va examina declaraţiile deputaţilor privitoare la incompatibilitãţi şi va întocmi un raport care se aproba de adunare cu votul majoritãţii membrilor sãi. Dacã deputatul a fãcut sa înceteze cazul de incompatibilitate, dupã sesizarea facuta de comisie, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Cazurile de acest gen nu se trec în raportul comisiei. Pentru cazurile de incompatibilitate apãrute pe durata unei legislaturi se va proceda în conformitate cu normele prezentei secţiuni.
SECŢIUNEA A 5-A Sancţiuni
ART. 167 Abaterile de la regulament atrag urmãtoarele sancţiuni: a) avertismentul; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvintului; d) eliminarea din sala de şedinţe; e) interzicerea de a participa la lucrãrile adunãrii pe timp de maximum 15 zile; f) excluderea temporarã. Sancţiunile prevãzute la lit. a), b), c) şi d) se aplica de preşedintele adunãrii, iar cele de la lit. e) şi f) de cãtre adunare, la propunerea preşedintelui. Pentru aplicarea sancţiunilor de la lit. e) şi f), cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplina şi imunitãţi, care va prezenta un raport asupra cercetãrii efectuate. ART. 168 La prima abatere de la regulament, preşedintele adunãrii atrage atenţia deputatului în culpa şi-l invita sa respecte regulamentul. ART. 169 Deputaţii care vor nesocoti avertismentul şi invitaţia preşedintelui şi vor continua sa se abata de la regulament, precum şi cei care, chiar pentru prima data, incalca în mod grav dispoziţiile regulamentului, vor fi chemaţi la ordine. Chemarea la ordine se înscrie în procesul-verbal al şedinţei. ART. 170 Preşedintele adunãrii poate, înainte de a chema la ordine un deputat, sa-l invite sa-şi retragã sau sa explice cuvintul care a generat incidente şi care ar da loc la aplicarea sancţiunii. Dacã expresia întrebuinţatã a fost retrasã sau regretata ori dacã explicaţiile date sînt apreciate de preşedinte ca satisfãcãtoare, sancţiunea nu se mai aplica. ART. 171 În cazul în care, dupã chemarea la ordine, un deputat continua sa se abata de la regulament, preşedintele adunãrii îi va putea retrage cuvintul, iar dacã persista, îl va elimina din sala. ART. 172 În cazul unor abateri grave sau al unor abateri deosebit de grave sãvîrşite de deputat în mod repetat, adunarea poate aplica sancţiunea interzicerii participãrii deputatului la lucrãrile ei pe o perioada de maximum 15 zile sau poate hotãrî, la propunerea preşedintelui, excluderea temporarã a deputatului în culpa. Gravitatea abaterilor va fi stabilitã de Comisia juridicã, de disciplina şi imunitãţi. ART. 173 Excluderea temporarã poate varia de la o şedinţa pînã la maximum 30 şedinţe din aceeaşi sesiune. Aplicarea excluderii temporare are urmãtoarele consecinţe: a) suspendarea indemnizaţiei parlamentare pe timpul excluderii; b) suspendarea drepturilor ce ţin de calitatea de deputat, cu excepţia imunitatii; c) interzicerea participãrii la lucrãrile adunãrii şi ale comisiilor; d) interzicerea accesului în localul Adunãrii Deputaţilor. ART. 174 Excluderea se executa de cãtre chestori şi, în caz de opunere, cu ajutorul forţei publice puse la dispoziţia preşedintelui. ART. 175 Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele adunãrii şi pot aplica sancţiunile prevãzute la art. 167 alin. 1 lit. a), b) şi c). În cazul în care un deputat sãvîrşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunostinta preşedintelui adunãrii, care îl va supune adunãrii spre aplicarea sancţiunilor prevãzute de regulament.
CAP. 5 SERVICIILE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR
ART. 176 Personalul din serviciile Adunãrii Deputaţilor este condus de secretarul general al aparatului Adunãrii Deputaţilor. Secretarul general al aparatului Adunãrii Deputaţilor este numit şi eliberat din funcţie de cãtre aceasta, la propunerea biroului permanent. El este ordonator de credite, întocmeşte proiectul de buget al Adunãrii Deputaţilor şi îl supune aprobãrii biroului permanent. ART. 177 Adunarea Deputaţilor aproba anual executarea bugetului dupã verificarea acesteia de cãtre chestorii adunãrii. ART. 178 Structura aparatului Adunãrii Deputaţilor, propusã de secretarul general al aparatului adunãrii, cu acordul biroului permanent, este aprobatã de Adunarea Deputaţilor. ART. 179 În cadrul serviciilor Adunãrii Deputaţilor funcţioneazã compartimentul tehnic legislativ, format din specialişti în domeniul juridic, angajaţi sau, dupã caz, remuneraţi cu o indemnizaţie fixa lunarã. Compartimentul tehnic legislativ asigura asistenta tehnica necesarã pentru redactarea proiectelor şi propunerilor de lege, cu respectarea normelor de tehnica legislativã, precum şi evidenta oficialã a legislaţiei. ART. 180 În cadrul compartimentului tehnic legislativ funcţioneazã serviciul de documentare şi informare legislativã, care rãspunde şi de gestionarea bibliotecii adunãrii. ART. 181 În cazul cînd la lucrãrile adunãrii sau comisiilor acesteia sînt invitaţi sa participe specialişti care nu au calitatea de deputat, aceştia vor primi o indemnizaţie ce va fi stabilitã de biroul permanent, la propunerea secretarului general al aparatului adunãrii.
CAP. 6 DISPOZIŢII FINALE
ART. 182 Dispoziţiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare şi adoptare a legilor prevãzute de art. 67-121. Modificãrile se adopta cu votul a jumãtate plus unu din numãrul total al deputaţilor. ART. 183 Prezentul regulament rãmîne în vigoare şi dupã dizolvarea Adunãrii Deputaţilor, în actuala compunere, sub rezerva modificãrii lui de cãtre viitoarea adunare ce va fi aleasã. ART. 184 În probleme organizatorice, Adunarea Deputaţilor adopta hotãrîri potrivit procedurii prevãzute la art. 67-121 din prezentul regulament.
PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR MARŢIAN DAN
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
