Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 11 din 19 noiembrie 1992 privind acordarea increderii Guvernului

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTARARE nr. 11 din 19 noiembrie 1992 privind acordarea increderii Guvernului

EMITENT: PARLAMENT
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 23 noiembrie 1992

Comenteaza legea

Având în vedere dezbaterile care au avut loc în şedinţele comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din zilele de 18 şi 19 noiembrie 1992 asupra Programului de guvernare şi a întregii liste a Guvernului prezentate de domnul Nicolae Vacaroiu, candidatul pentru funcţia de prim-ministru,
în conformitate cu rezultatul votului consemnat în procesul-verbal din data de 19 noiembrie 1992,
în temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţie,

Parlamentul României adopta prezenta hotãrâre.

ARTICOL UNIC
Se acorda încredere Guvernului, în componenta prevãzutã în anexa nr. 1, pentru realizarea Programului sau de guvernare prevãzut în anexa nr. 2.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE

p. PREŞEDINTELE SENATULUI
EUGEN DIJMARESCU


     ANEXA 1
            

                          COMPONENTA
                      Guvernului României
 
    1. Nicolae Vacaroiu         - prim-ministru
    2. Misu Negritoiu           - ministru de stat, preşedintele
                                  Consiliului pentru Coordonare,
                                  Strategie şi Reforma Economicã
    3. Dan Mircea Popescu       - ministru de stat, ministrul
                                  muncii şi protecţiei sociale
    4. Florin Georgescu         - ministru de stat, ministrul finanţelor
    5. Teodor Viorel Melescan   - ministru de stat, ministrul afacerilor
                                  externe
    6. Petre Ninosu             - ministrul justiţiei
    7. Niculae Spiroiu          - ministrul apãrãrii naţionale
    8. George Ioan Danescu      - ministru de interne
    9. Dumitru Popescu          - ministrul industriilor
    10. Ioan Oancea             - ministrul agriculturii şi alimentaţiei
    11. Paul Teodoru            - ministrul transporturilor
    12. Andrei Chirica          - ministrul comunicaţiilor
    13. Constantin Teculescu    - ministrul comerţului
    14. Matei -Aghaton Dan      - ministrul turismului
    15. Marin Cristea           - ministrul lucrãrilor publice şi
                                  amenajãrii teritoriului
    16. Aurel Constantin Ilie   - ministrul apelor, pãdurilor
                                  şi protecţiei mediului
    17. Liviu Maior             - ministrul învãţãmântului
    18. Doru Dumitru Palade     - ministrul cercetãrii şi tehnologiei
    19. Iulian Mincu            - ministrul sãnãtãţii
    20. Mihail Golu             - ministrul culturii
    21. Gheorghe Angelescu      - ministrul tineretului şi sportului
    22. Valer Dorneanu          - ministrul pentru relaţia cu Parlamentul

ANEXA 2

PROGRAMUL DE GUVERNARE
pentru perioada 1992-1996

Domnilor presedinti ai Camerelor Parlamentului,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Stimati invitaţi,

Onorat de faptul de a fi astãzi aici, permiteti-mi ca la acest început de noua legislatura sa dau expresie convingerii ca, în deplin consens cu încrederea pe care a dobândit-o în fata electoratului, Parlamentului va promova, prin intreaga sa activitate, opţiunea fundamentalã a poporului nostru pentru schimbarea radicala a configuraţiei societãţii româneşti, pentru aşezarea pe baze cu totul noi a structurilor economice şi sociale, pentru democratie, introducerea şi generalizarea mecanismelor economiei de piata. Sa nu uitam ca aceasta este în fond opţiunea istorica pe care Revoluţia din decembrie 1989 a fãcut-o posibila în România.
Ne prezentam în fata dumneavoastrã pentru a va supune dezbaterii şi aprobãrii un program de guvernare subordonat acestor obiective, precum şi componenta noii echipe guvernamentale. În conformitate cu prevederile constituţionale şi rezultatele alegerilor din septembrie 1992, propunerile noastre se bazeazã, în principal, pe programul Frontului Democrat al Salvãrii Naţionale.
Totodatã, în elaborarea şi desfãşurarea operationala a programului de guvernare, am luat în considerare o serie de caracteristici ale situaţiei tarii noastre în momentul de fata, dar şi dimensiunile majore ale procesului de tranzitie în ansamblul sau. Am în vedere experienta dobandita pana acum în descifrarea necunoscutelor tranzitiei, decantarea teoreticã şi funcţionalã a obiectivelor de interes naţional, prezente de altfel şi în platformele principalelor partide politice, conturarea structurilor de proprietate corespunzãtoare cu aceste interese şi, în mod deosebit, regasirea lor într-o mãsura crescanda în motivatiile şi comportamentul agenţilor economici, grupurilor socio-profesionale, ale populaţiei.
Evocand aceasta experienta, trebuie sa avem în vedere, totodatã, constrangerile majore şi de durata, interne şi externe, în cadrul cãrora va prinde viata orice program.
Este vorba de efectele declinului economic, de gradul de suportabilitate a costurilor tranzitiei, de intervalul, relativ îndelungat, în care noile mecanisme şi instituţii vor aduce efectele pozitive scontate şi, nu în ultimul rând, de imaginea, adeseori deformata, a tarii noastre în strãinãtate.
În aceste condiţii, asa cum am desprins din angajamentele organelor reprezentative în fata electoratului, Guvernului îi revine obligaţia de a promova un program pentru o etapa noua a tranzitiei, în care reforma, mecanismele economice, legile şi instituţiile noilor structuri sa funcţioneze coerent, în mod sincronizat, astfel încât sa conducã realmente la rezultate benefice pentru populaţie.
De aici, marea rãspundere care apasa pe umerii nostri, dar şi îndatorirea de a privi în fata complexitatea şi multitudinea problemelor specifice acestei etape, unele moştenite din perioada anterioarã, iar altele care pot sa apara pe parcurs.
Densitatea lor pe unitate de timp în calendarul celor patru ani de guvernare este mare şi impune o ordonare riguroasã în funcţie de prioritati, pe baza unor analize de fundamentare corespunzãtoare şi a unui dialog larg cu toţi factorii economici şi sociali implicaţi. În aceasta perspectiva, programul porneşte de la ceea ce caracterizeazã profund starea economicã şi socialã actuala a tarii şi presupune mãsuri pe termen scurt şi mediu pentru realizarea obiectivelor.
Astfel, pe fundalul unor politici economice apte de a crea premisele necesare continuei liberalizari şi democratizari a vieţii economice, suntem obligaţi sa actionam imediat, prin mãsuri specifice stadiului actual de dezvoltare a economiei de piata în România, pentru rezolvarea problemelor iernii ca şi a celor ce se ridica pentru anul 1993, considerate ca fiind un an dificil dar esenţial pentru succesul politicii de ansamblu, de creare a economiei de piata eficiente şi profitabile pentru toate categoriile sociale.

I. Starea actuala a economiei

În ultimii doi ani şi jumãtate, societatea româneascã a cunoscut profunde transformãri economice şi sociale; mãsurile de reforma economicã au cuprins, practic, toate sferele de activitate, opţiunea pentru o economie de piata intrunind un consens general şi afirmandu-se deplin ca ireversibila.
În acelaşi timp, procesul complex şi inedit al tranzitiei la economia de piata s-a confruntat cu mari dificultãţi şi greutãţi, prezente, dupã cum se ştie, în toate ţãrile est-europene şi, cu atât mai mult lin România, unde efectele paralizante ale sistemului hipercentralizat de conducere şi ale dezechilibrului structural, moştenite de la vechiul regim, au avut o forta deosebita.
Accelerarea inlaturarii vechilor structuri ale economiei de comanda fãrã ca locul acestora sa fie luat de noile instituţii şi mecanisme ale economiei de piata, insuficienta corelare a mãsurilor aplicate în diferite sectoare şi domenii de activitate, adaptarea inadecvata a agenţilor economici la condiţiile functionarii pieţei, dereglarea temporarã a fluxurilor economice, cedarea la presiunea unor cereri salariale fãrã suport economic, deteriorarea disciplinei în munca, efectele devalorizarii rapide a leului, conjunctura externa nefavorabila, sunt numai cativa dintre factorii datoritã cãrora efectele pozitive ale reformei nu s-au manifestat în economia realã, accentuandu-se fenomenele de criza în România.
În acest cadru, în primul rând trebuie subliniat ca declinul producţiei a fost profund şi se menţine în continuare. Astfel, se estimeaza ca produsul intern brut va fi anul acesta cu peste 16% mai mic decât în anul 1991, reprezentând mai puţin de 67% din nivelul înregistrat în anul 1989.
În primele noua luni ale anului în curs, producţia industriala a scãzut cu 23,5% fata de perioada corespunzãtoare a anului 1991 care, la rândul sau, se situa cu 41% sub realizarile anului 1989; cele mai mari rate negative ale producţiei industriale s-au înregistrat în sectoarele mari consumatoare de materii prime şi energie din import, precum şi în cele strâns legate de activitãţile de investiţii şi export, unde cererea s-a diminuat considerabil.
În agricultura, producţia din acest an este mai mica decât în anul 1989 cu aproape 60% la grâu şi secara, circa 18 % la porumb, 61% la sfecla de zahãr şi peste 37% la cartofi; s-a diminuat substanţial septelul de animale şi productiile din sectorul zootehnic. Acestea au avut efecte nefavorabile asupra constituirii fondului de stat şi aprovizionarii populaţiei cu produse agroalimentare.
Activitatea economico-financiarã a agenţilor economici este puternic marcata de reaparitia blocajului financiar. Pe mãsura refacerii acestuia, au crescut imobilizarile în stocuri; este de subliniat ca la finele lunii septembrie a.c., numai imobilizarile în stocuri de produse finite au reprezentat peste 463 miliarde lei, fata de 260 miliarde lei la începutul anului.
Scãderea producţiei şi a parametrilor de eficienta ai acesteia, devalorizarea accentuata a monedei naţionale au generat puternice procese inflationiste. Fata de octombrie 1990, preţurile cu ridicatã erau în iunie a.c. de aproape 11,2 ori mai mari, iar preţurile de consum ale populaţiei erau, în septembrie a.c. de 9,4 ori mai mari. În primele noua luni ale acestui an, în principal, ca efect al devalorizarii în continuare a leului şi al eliminãrii unei pãrţi din subvenţiile acordate pentru consumul populaţiei, rata inflaţiei a oscilat între 19,5% în ianuarie şi 3,2% în iulie; în septembrie a.c. rata inflaţiei a fost de 10,1% .
În condiţiile liberalizarii preţurilor şi manifestãrii fenomenelor inflationiste s-au identificat, prin dialog cu sindicatele şi patronatul, soluţii de protecţie a veniturilor populaţiei. De la 1 noiembrie 1990 şi pana în prezent, au fost aplicate opt indexari şi compensãri ale salariilor, astfel încât salariul minim nominal net lunar a crescut de la 1.000 lei la 10.721 lei, iar salariul mediu nominal net de la 3.414 lei la 23.306 lei; de asemenea, s-au aplicat compensãri şi indexari pentru toate categoriile de pensii.
Dupã unele ameliorãri în anul 1990, standardul de viata al populaţiei s-a inrautatit. Salariul mediu real a fost în septembrie a.c.cu 27,7% mai mic fata de octombrie 1990, iar pensia medie realã mai mica cu 26,5% În primele noua luni ale acestui an, fata de perioada corespunzãtoare a anului 1991, în condiţii comparabile de preţuri, vânzãrile de mãrfuri cu amãnuntul au scãzut cu 9,3% iar serviciile comerciale prestate populaţiei cu 7,3% .
Dificultãţile intampinate în încãrcarea capacitãţilor de producţie, restrangerea activitãţii de investiţii, eliminarea în unele sectoare a surplusului de forta de munca au determinat, îndeosebi în ultimul an şi jumãtate, o creştere rapida a celor în cãutarea unui loc de munca; la sfârşitul lunii octombrie a.c. numãrul şomerilor a ajuns la circa 940 mii, ceea ce reprezintã 8,5% din populaţia activa civilã.
Scãderea ofertei de produse româneşti la export, ca urmare, în principal, a diminuãrii producţiei industriale, prãbuşirea unora din pieţele noastre traditionale, climatul economic mondial nefavorabil au condus la restrangerea simtitoare a relaţiilor economice externe ale României.
În anul 1991, comparativ cu anul 1989, volumul exportului a scãzut cu aproape 45% iar al importurilor cu circa 18% . Cu toate dificultãţile intampinate în primele noua luni ale anului trecut, importurile mentinandu-se practic la acelaşi nivel; balanţa comercialã pe aceasta relaţia a înregistrat însã în continuare un sold negativ (circa 560 milioane dolari pe primele noua luni). Este de subliniat ca în lunile iulie-septembrie s-a reuşit sa se asigure balante comerciale pe devize convertibile cu un excedent care insumeaza peste 100 milioane dolari.
Datoria publica externa a României la 30 septembrie 1992 era de 3,8 miliarde dolari (inclusiv credite aprobate, dar neutilizate), din care 76% reprezintã credite contractate direct de stat, iar 24% credite contractate de agenţii economici şi garantate de stat. Este de subliniat ca din creditele contractate de stat, de 2,9 miliarde dolari, pentru consumul curent al economiei şi populaţiei s-au destinat 91% şi numai 9% pentru dezvoltare.
Guvernul, principalele formaţiuni politice, unitãţile de cercetare din învãţãmântul superior, specialiştii din diferite alte sectoare de activitate au efectuat numeroase analize privind evoluţia economiei româneşti dupã anul 1989; exista astãzi o mare varietate de opinii privind direcţiile în care trebuie îndreptatã atenţia pentru stoparea crizei şi relansarea economiei.
Noul guvern este hotãrât sa aprofundeze aceste analize, sa le imprime un caracter sistematic şi complex în scopul fundamentarii unui program detaliat de guvernare pentru perioada imediat urmãtoare, precum şi în perspectiva viitorilor 4 ani. Avem convingerea ca prin dialog cu partidele politice, cu sindicatele şi cu sprijinul Parlamentului se poate realiza acea concertare a vointelor necesarã folosirii posibilitãţilor reale de care dispune societatea româneascã pentru depãşirea marilor greutãţi ale tranzitiei.

II. Program pentru iarna 1992-1993

Prioritatea pe termen scurt a Guvernului o constituie traversarea în condiţii normale a iernii 1992-1993, prin aplicarea de mãsuri pentru implicarea directa a tuturor agenţilor economic, a instituţiilor guvernamentale şi autoritãţilor locale în asigurarea populaţiei cu produse alimentare de baza, combustibili, energie electrica şi termica, precum şi a resurselor energetice necesare functionarii unitãţilor economice şi sociale.
În acest cadru, trebuie subliniat ca, pentru ieşirea din iarna, problema care se pune este de a realiza importuri de resurse energetice suplimentare, îndeosebi de ţiţei, gaze şi pacura, care necesita 160-190 milioane dolari pe luna. Guvernul va realiza întregul program de asigurare a economiei cu energie în scopul adaptãrii acestuia la condiţiile concrete ale iernii, va urmãri, sãptãmânal, modul cum se realizeazã producţia interna şi importurile de purtãtori de energie primara.
Deficitul producţiei de cereale a creat mari dificultãţi în aprovizionarea populaţiei cu produse de panificatie, ceea ce a impus apelarea la importuri. În prezent, producţia interna şi importurile contractate de grâu asigura necesarul de pâine al populaţiei pana la începutul lunii ianuarie a anului viitor. Ţinând seama de aceasta situaţie. Guvernul va urgenta finalizarea negocierilor pentru cumpãrarea unor cantitãţi suplimentare de grâu din stocurile existente la producãtorii interni, precum şi încheierea de noi contracte la import.
Totodatã, vom urmãri creşterea în continuare a suprafeţelor insamantate cu grâu, care, deşi comparativ cu anul trecut sunt mai mari, insumeaza, în prezent numai 1,9 milioane ha, fata de 2,5 milioane ha cat s-a prevãzut pentru anul 1992. Prin folosirea condiţiilor climatice favorabile pentru mãrirea suprafeţelor insamantate cu grâu, prin creşterea cantitãţilor de îngrãşãminte chimice şi pesticide utilizate, precum şi prin mãsuri corespunzãtoare de stimulare a livrãrilor la fondul de stat, se pot crea premise pentru ca din toamna anului 1993 sa nu se mai apeleze la importul de grâu.
Producţia interna de floarea-soarelui şi soia realizatã în acest an va permite sporirea cantitãţilor de ulei comestibil pentru consumul populaţiei.
La zahãr, lapte şi unt se înregistreazã însã mari deficite, ceea ce implica reanalizarea întregului lant de la producţie pana la desfacerea acestor produse, precum şi stabilirea cantitãţilor ce urmeazã a fi importate de urgenta.
Pentru a preintampina reducerea în continuare a septelului şi scãderea producţiei animaliere, Guvernul are în vedere elaborarea şi aplicarea unui complex de mãsuri în vederea stimulãrii dezvoltãrii zootehniei, inclusiv prin angajarea unor importuri de cereale furajere şi nutreturi proteice, vitamine şi produse de uz zooveterinar.
Desigur, în toate cazurile, se va recurge la importuri de produse agricole numai dupã o analiza temeinica a resurselor interne, astfel încât sa se evite, pe cat posibil, folosirea resurselor valutare pentru consumul curent.
În perioada imediat urmãtoare, Guvernul va acorda intreaga atentie impactului social al propagarii efectelor devalorizarii leului şi eliminãrii unei pãrţi a subvenţiilor. Ţinând seama ca acestea vor determina, în cursul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie, creşterea preţurilor la majoritatea bunurilor de consum, inclusiv la cele de stricta necesitate, se are în vedere ca la produsele deosebit de importante pentru consumul populaţiei, la mãrfurile pentru care nu exista o concurenta realã sau se afla într-o acuta criza de piata, negocierea preţurilor - acţiune în plinã desfãşurare - sa fie supravegheatã direct de organul de specialitate din Ministerul Finanţelor.
Concomitent se vor lua mãsuri pentru evaluarea stricta a influentei creşterii preţurilor asupra veniturilor reale ale populaţiei şi, pe aceasta baza, se va trece, începând cu 1 noiembrie a.c. la o noua indexare, superioarã pentru anumite categorii defavorizate ale populaţiei. În acest domeniu, Guvernul va avea o transparenta totalã, în sensul ca va prezenta populaţiei situaţia realã şi modul cum se acţioneazã pentru asigurarea protecţiei sociale.
Având în vedere influentele determinate de modificarea preţurilor şi tarifelor, Guvernul va prezenta Parlamentului proiectul de lege pentru rectificarea bugetului de stat pe anul 1992.

III. Programul de guvernare în anul 1993.
Orientãri strategice pentru perioada pana în anul 1996

1. În anul 1993, Guvernul României îşi propune sa continue reformele structurale, sa acţioneze pentru consolidarea proceselor democratice, pentru trecerea la economia de piata în condiţiile menţinerii la un nivel raţional a costurilor sociale inevitabile tranzitiei. În acest scop, se va face o analiza detaliatã a modului în care s-au desfãşurat diferitele procese ale reformei în primii doi ani şi jumãtate, analiza al carei obiectiv principal este identificarea disfunctionalitatilor dintre subsistemele componente ale reformei şi stabilirea de mãsuri pentru eliminarea acestora, creşterea operativitatii şi eficientei tuturor structurilor din economie, aplicarea stricta a legilor - condiţii determinante pentru asigurarea functionalitatii coerentea întregului sistem economico-social.
2. Politica economicã a Guvernului pentru anul 1993 va avea ca obiectiv principal diminuarea accentuata a declinului producţiei şi stoparea acestuia în a doua jumãtate a anului, prin armonizarea mãsurilor de stabilizare macroeconomica cu politica de ajustare structuralã. Concomitent vor fi iniţiate acţiunii pentru pregãtirea condiţiilor de relansare a creşterii economice începând cu anul 1994, convingerea noastrã fiind ca singura cale pentru ieşirea viabila din criza o constituie sporirea producţiei materiale.
În industrie se va proceda la o ajustare de urgenta a sectoarelor mari consumatoare de resurse energetice şi de materii prime, pentru înlãturarea dezechilibrului grav existent între consum şi resursele funcţionarea normalã a economiei în ansamblul sau şi este necesar sa fie însoţitã de programe speciale de protecţie socialã.
Concomitent se vor întreprinde acţiuni care sa pregãteascã trecerea treptata la ajustarea structuralã sectoriala, care presupune mãsuri pe termen scurt şi mediu pentru valorificarea avantajelor comparative de care dispune economia româneascã (capital uman, resurse naturale, tradiţie, pieţe de desfacere). Ca efect al acestor ajustari structurale, care vor fi stimulate prin instrumente financiare şi de credit şi chiar prin participarea directa a statului la proiectele de investiţii, se vor schimba proportiile dintre ramuri şi se va declansa procesul de specializare internationala a economiei româneşti.
Procesul de ajustare structuralã se va desfasura în paralel cu restructurarea unitãţilor productive existente, pe baza criteriilor de profitabilitate, de creştere a gradului de acoperire a consumului intern şi de orientare spre export, reducerea consumurilor de materii prime şi energie, protecţia mediului înconjurãtor. În structurarea microeconomica se va avea în vedere specificul diferitelor categorii de întreprinderi; mari sisteme tehnologice; întreprinderi mari insuficient de competitive sau cu probleme majore de ordin tehnologic şi de organizare; întreprinderi mici şi mijlocii cu structuri de producţie flexibile, adaptabile mai rapid la cerinţele pietii.
Ca un instrument pentru realizarea restructurãrii microeconomice, Guvernul îşi propune sa introducã, obligatoriu, atât pentru regiile autonome, cat şi pentru societãţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, contractul de management pe termen fix, care va cuprinde criterii de performanta şi raspunderi concrete pentru realizarea prevederilor acestuia.
Guvernul va acţiona pentru relansarea procesului de investiţii, punând accent pe stimularea, pe baza instrumentelor specifice economiei de piata, a utilizãrii resurselor proprii ale societãţilor comerciale, regiilor autonome şi întreprinzãtorilor particulari pentru restructurarea unitãţilor existente şi, mai ales, pentru constituirea de noi societãţi comerciale.
Mãsurile de modificare a structurilor producţiei industriale, de retehnologizare a acesteia, de pregãtire a relansarii creşterii economice vor fi prezentate în "Programul global de restructurare şi dezvoltare economicã", care va fi susţinut de fondurile constituite potrivit legii din dividendele aferente statului în calitate de proprietar şi din vânzãri de acţiuni şi active ale statului.
În agricultura se va urmãri asigurarea condiţiilor pentru valorificarea potenţialului de care dispune acest sector în ţara noastrã. Prin mijloace specifice - finanatare preferentiala, acordarea de credite cu dobânzi avantajoase, legiferarea creditului agricol şi a arendei - Guvernului va sprijini noile structuri de proprietatea din agricultura, creşterea producţiei vegetale şi dezvoltarea zootehniei. Se vor analiza posibilitãţile şi soluţiile pentru introducerea unui sistem adecvat de credite anticipate cu dobânzi preferenţiale, care sa se acorde direct producãtorilor agricoli pentru cumpãrarea de seminţe, îngrãşãminte chimice şi maşini agricole, credite ce urmeazã sa fie rambursate din producţia realizatã.
Încã din aceasta luna se vor lua mãsuri pentru intensificarea procesului acordãrii titlurilor de proprietate asupra pãmântului, condiţie esenţialã pentru sporirea interesului taranilor în creşterea producţiei şi eficientei acesteia.
O atentie deosebita se va acorda îmbunãtãţiri infrastructurii. În acest scop se va urmãri modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii fizice - autostrazi, şosele, puncte de trecere a frontierelor, obiective energetice, telecomunicaţii etc., organizarea şi restructurarea institutionala, integrarea efectivã în structurile europene şi mondiale.
În cursul anului 1993, vor fi revazute obiectivele de investiţii în curs de execuţie, începute în cea mai mare parte înainte de anul 1990, şi se va stabili un program de repunere a acestora, în circuit, fie prin vânzare directa cãtre agenţii economici interesaţi, fie prin vânzare de active, iar în unele cazuri se va avea în vedere chiar intervenţia statutului pentru finalizarea obiectivelor respective.
În ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurãtor, Guvernul va crea un cadrul institutional specific pentru susţinerea unor politici coerente, care sa integreze toate laturile problematicii economice.
3. În etapa actuala, când mecanismele economiei de piata nu s-au generalizat, ele funcţionând numai parţial, este necesarã prezenta activa a statului, ca partener economic, în întregul proces de stopare a declinului producţiei şi relansare a creşterii economice.
În consens cu aceste cerinţe, Guvernul va urmãri atenuarea dezechilibrelor care se manifesta în perioada de tranzitie, menţinerea acestora în limite controlabile şi suportabile. Pentru unele produse care asigura satisfacerea unor necesitaţi majore ale economiei naţionale, se va analiza constituirea unui sistem de comenzi şi contracte guvernamentale, în care statul intervine în calitate de cumpãrãtor competitor pe piata. Totodatã, se va întãri controlul asupra modului cum este gestionata proprietatea de stat, în condiţiile autonomiei manageriale a întreprinderilor.
4. Guvernul va acţiona în continuare pentru modernizarea sistemului financiar, perfecţionarea politicii fiscale şi întãrirea disciplinei financiare; vor fi luate mãsuri pentru menţinerea cheltuielilor în limita posibilitãţilor reale de venituri ale statului, precum şi pentru finanţarea pe cale neinflationista a deficitului bugetar.
La proiectarea bugetului de stat pentru anul 1993, urmeazã sa se aibã în vedere previziunile privind principalii indicatori care vor caracteriza economia româneascã în anul viitor şi continuarea acţiunii de protecţie socialã.Totodatã, prin proiectia bugetului de stat pentru anul 1993 se are în vedere sa nu se accentueze gradul de fiscalitate, mãsura menita sa stimuleze activitatea agenţilor economici, precum şi protecţia socialã a populaţiei care suporta majoritatea impozitelor şi taxelor care se încaseazã la buget.
Guvernul propune ca, începând cu 1 ianuarie 1993, sa se introducã taxa pe valoarea adãugatã în locul impozitului pe circulaţia mãrfurilor, care constituie o sursa de venituri sigura şi constanta pentru buget, marcheaza alinierea României la standardele de fiscalitate europene. În acelaşi timp se va intensifica pregãtirea cadrului juridic şi organizatoric pentru introducerea impozitului pe veniturile globale ale persoanelor fizice. Se are în vedere perfecţionarea sistemului actual de impozitare a profitului, în scopul stimulãrii investiţiilor şi exportului.
De asemenea, la proiectia bugetului de stat se va urmãri ca în anul 1993 sa creascã autonomia financiarã a autoritãţilor publice locale pe seama resurselor proprii, în bugetele acestora cuprinzandu-se integral unele venituri care, în prezent, se încadreazã la bugetul de stat.
Pornind de la realitatea manifestãrii blocajului financiar ca fenomen complex de natura structuralã, economicã şi organizatoricã, cunoscând cauzele obiective şi subiective, precum şi efectele acestuia, Guvernul îşi propune abordarea lui directa, atât pe calea îmbunãtãţirii cadrului legislativ şi metodologic existent, cat şi prin acţiunea de capitalizare selectiva a agenţilor economici stabiliţi ca performanti prin studiile de rezolvarea blocajului financiar, se va intensifica controlul plãţilor la regiile autonome, societãţile comerciale şi alţi agenţi economici cu capital integral sau majoritar de stat. Totodatã, se vor lua mãsuri de legiferare care sa asigure întãrirea respectãrii obligaţiilor contractuale între furnizori şi beneficiari.
Potrivit programului stabilit, începând de la 1 mai 1993, se vor elimina ultimele subvenţii la produsele şi serviciile destinate consumului populaţiei, cu asigurarea mãsurilor de protecţie socialã corespunzãtoare.
În condiţiile menţinerii restrictiilor monetare şi fiscale, creşterea preţurilor bunurilor de consum se va atenua din a doua parte a anului 1993, urmând ca rata anuala a inflaţiei sa se reducã la circa 40% - unul din obiectivele de baza ale anului viitor. Concomitent cu mãsurile de combatere a fenomenelor inflationiste şi corelat cu rata inflaţiei, se vor crea premise, încã din prima parte a anului viitor, pentru reducerea treptata a nivelului dobânzilor.
În anul viitor se va continua procesul de restructurare şi dezvoltare a sistemului bancar existent, înfiinţarea de bãnci noi şi instituţii financiare, organizarea bursei de valori şi a instituţiilor complementare, introducerea unor instrumente noi de plata şi credit. Se vor lua mãsuri de stimulare a bãncilor pentru acordarea de credite pe termen mediu şi lung, care sa incurajeze procesul investitional şi dezvoltarea întreprinderilor noi.
Având în vedere complexitatea factorilor care concura la reusita reformei, este necesarã institutionalizarea coordonãrii politicilor monetare, fiscale şi de venituri bãneşti între autoritãţile guvernamentale şi Banca Nationala a României.
5. Guvernul va evalua stadiul privatizãrii în ţara noastrã şi, pe aceasta baza, va adopta mãsurile necesare pentru accelerarea acestui proces esenţial al reformei economice şi al functionarii mecanismelor de piata. Se vor lua mãsuri imediate pentru intensificarea privatizãrii în comerţ, turism şi alte servicii, precum şi a micii producţii de mãrfuri, Guvernul urmând sa sprijine întreprinzãtorii particulari din aceste sectoare de activitate prin credite preferenţiale şi facilitãţi în impozitarea profiturilor care se reinvestesc şi a celor obţinute din export. O atentie sporitã se va acorda soluţionãrii problemelor legate de perfecţionarea cadrului organizatoric, pentru crearea condiţiilor în vederea desfãşurãrii mai rapide a marii privatizari.
Guvernul va urmãri simplificarea şi îmbunãtãţirea procedurilor de înregistrare şi funcţionare a societãţilor comerciale, pentru scurtarea termenelor, reducerea formalitãţilor, dar şi asigurarea, în acelaşi timp, a corectitudinii în afaceri a întreprinzãtorilor particulari, a transparenţei comerciale şi declararea veniturilor reale impozabile fata de organele statului.
Ţinând seama de rolul esenţial al capitalului strãin în procesul de restructurare şi dezvoltare economicã, Guvernul va incuraja în continuare atragerea investiţiilor strãine în România, va aduce îmbunãtãţirile necesare cadrului legislativ şi institutional pentru creşterea încrederii şi a siguranţei investitorilor în climatul economic romanesc.
6. Una din componentele esenţiale ale Programului de guvernare o constituie menţinerea în limite suportabile a costului social pe care îl impune perioada de tranzitie, în condiţiile specifice României.
Repunerea în parametri normali de eficienta a corelatiilor dintre producţie şi productivitatea muncii, concomitent cu redimensionarea unor activitãţi ca urmare a procesului de ajustare structuralã, mai ales industriala, va determina inevitabil o diminuare a cererii de forta de munca.
În paralel, în baza programului de investiţii publice, a mãsurilor de stimulare a investiţiilor particulare, inclusiv prin utilizarea disponibilitãţilor la fondul de şomaj, mai ales în agricultura, industria alimentara, turism, servicii şi producţia bunurilor de consum, vor fi create noi locuri de munca, de natura sa absoarba un numãr cat mai mare de persoane din rândul şomerilor sau prin trecerea directa în aceste sectoare a celor eliberaţi din industrie.
Pentru a asigura o mai mare mobilitate profesionalã a forţei de munca, în concordanta cu exigenţele ce se vor manifesta pe piata muncii, vor trece cat mai curând posibil, împreunã cu toţi partenerii sociali, la reorganizarea de fond şi intensificarea activitãţii de calificare, recalificare a şomerilor, precum şi la elaborarea programelor de reconversie profesionalã ca urmare a restructurãrii activitãţii în anumite ramuri sau zone ale tarii.
În domeniul salarial avem pregãtire concluziile privind stadiul actual şi propunerile cu privire la mecanismul ce consideram ca trebuie aplicat în perioada urmãtoare; desigur toate acestea trebuie discutate cu principalii factori sociali - Sindicatele şi Patronatul - dar, în principal, avem în vedere menţinerea unui raport controlat între preţuri şi salarii şi afirmarea clara a mecanismului negocierilor salariale la nivelul agenţilor economici şi regiilor autonome. În acest cadru, salariul de baza minim brut pe ţara va fi indexat ca şi pana acum cu o parte din indicele de creştere a preţurilor şi se va menţine un raport convenit fata de salariul de baza minim brut pe ţara va fi indexat ca şi pana acum cu o parte din indicele de creştere a preţurilor şi se va menţine un raport convenit fata de salariul mediu realizat pe intreaga economie.
Politica salariala va viza realizarea unui raport corespunzãtor al veniturilor cu productivitatea muncii, menţinerea procesului inflationist pe o curba ascendenta, stimularea agenţilor economici pentru crearea de noi locuri de munca.
Vor fi analizate soluţii de urmãrire mai operativã a evoluţiei preţurilor şi adoptarea mãsurilor de protecţie pentru a evita inrautatirea situaţiei veniturilor reale ale populaţiei.
Guvernul considera prioritara gestionarea corespunzãtoare a sistemului de asigurãri sociale şi pensii de stat şi pentru agricultori. În limita mijloacelor bugetului asigurãrilor sociale de stat se va urmãri aducerea corectiilor necesare cuantumului pensiilor, ca şi altor drepturi de asigurãri sociale, preocupandu-ne, permanent raportul între numãrul pensionarilor şi salariaţilor, între pensii şi salarii, precum şi cele între diferitele categorii de pensii prin adoptarea unui sistem de compensare - indexare - majorare a pensiilor, care sa asigure o cat mai buna protecţie a populaţiei varstnice.
Guvernul îşi propune sa realizeze revizuirea sistemului de asistenta socialã. De asemenea, pe baza unei largi consultãri, vom elabora şi propune Parlamentului principiile generale şi, apoi, proiectele de legi privind sistemul de asigurãri sociale şi pensii.
Au fost prezentate Parlamentului propuneri privind reglementarea acordãrii alocaţiei pentru copii în acord cu prevederile Constituţiei, Guvernul va lua mãsurile necesare pentru aplicarea mãsurilor ce vor fi adoptate în acest domeniu şi pentru asigurarea resurselor financiare necesare.
Guvernul considera sindicatele un adevãrat partener social, un element esenţial al sistemului democratic, cu un rol deosebit de important în realizarea tranzitiei spre economia de piata. Concomitent cu amplificarea procesului de privatizare, trinomul Guvern-Sindicate-Patronat se va transforma progresiv în binomul Patronat-Sindicate, cu asumarea de cãtre Guvern a rolului de mediator.
7. Ca parte componenta a strategiei de tranzitie, Guvernul va stimula consolidarea instituţiilor de învãţãmânt, cercetare, culturale, sãnãtate şi ordine publica în societate, dezvoltarea dialogului social, sistemului instituţiilor neguvernamentale şi a societãţii civile.
Guvernul are ca obiective modernizarea şi consolidarea învãţãmântului obligatoriu, reglementarea formelor particulare de instrucţie cu promovarea aspectelor pozitive, reabilitarea generalã, institutionala şi individualã a valorii studiului de cunoaştere, consolidarea prestigiului şi calitãţii învãţãmântului romanesc şi integrarea lui în circuitul european şi mondial.
Cercetarea ştiinţificã şi tehnologicã va trebui sa-şi asume rolul specific reformei economice cu accent deosebit pe transferul de tehnologie, valorificarea rezultatelor obţinute în acest domeniu, ridicarea nivelului activitãţii pentru asigurarea unei competitivitati cerute de standardele internaţionale, promovarea fenomenului inovational în toate sectoarele.
Problematica tineretului necesita o abordare sistemica din perspectiva învãţãmântului, specializãrii profesionale, integrãrii sociale şi în munca, precum şi a protecţiei fata de poluarea morala şi fenomenele antisociale.
Guvernul va acţiona pentru protejarea valorilor culturale autentice, precum şi a patrimoniului cultural naţional, inclusiv prin mijloace financiare pentru sprijinirea unor obiective culturale de importanta deosebita, cu sprijinirea din interior a capacitãţii de adaptare la noile condiţii.
Guvernul va lua mãsuri pentru asigurarea accesului populaţiei la serviciile medicale, elaborarea cadrului juridic specific şi restructurarea întregului sistem de sãnãtate, inclusiv a modului de finanţare şi stimulare a dezvoltãrii formelor private de asistenta medicalã şi farmacii.
Guvernul va continua procesul de democratizare a formatiunilor Ministerului de Interne şi va promova, în acest sens, cadrul legislativ corespunzãtor.
Actualitatea şi importanta raporturilor între etnii impune abordarea problematicii minoritãţilor, din perspectiva diversitatii comunitãţilor antice, la nivelul standardelor internaţionale.
Guvernul propune consolidarea Consiliului consultativ pentru problemele minoritãţilor din România, ca organism mixt guvernamental, parlamentar şi civic, cu atribuţii şi competente clare, precum şi cu resursele necesare.
Guvernul îşi propune completarea legislaţiei referitoare la organizaţiile neguvernamentale şi crearea unui sistem de politici destinate stimulãrii cu prioritate a organizaţiilor cu activitate în domeniul social, educativ, cultural şi alte domenii din care statul se retrage în mod treptat.
8. În ceea ce priveşte relaţiile internaţionale ale României, Guvernul considera ca principalul obiectiv al politicii sale externe trebuie sa-l constituie sprijinirea reformei economice şi a proceselor de democratizare a societãţii.
Guvernul urmãreşte dezvoltarea prioritara a relaţiilor cu Statele Unite ale Americii şi statele vest-europene, precum şi consolidarea legãturilor deja stabilite cu structurile europene - Organizaţia Atlanticului de Nord, Uniunea Europei Occidentale, Comunitatea Europeanã, Consiliul Europei.
În vederea realizãrii obiectivului pe termen lung de integrare a României în Comunitatile Europene, Guvernul propune crearea unui organism specializat, având ca funcţii mobilizarea de resurse şi acţiuni pentru participarea României în cadrul instituţiilor europene, elaborarea unei gandiri de integrare şi redescoperirea vocaţiei europene a societãţii româneşti.
Un loc aparte în politica Guvernului îl vor constitui relaţiile speciale cu Republica Moldova, în scopul consolidãrii integrãrii economice, continuarea procesului de institutionalizare a raporturilor de apropiere, evoluţia sincrona în domeniul legislaţiei, pieţei muncii, schimburilor economice, relaţiilor culturale şi contactele personale.
Schimbãrile politice în Europa Centrala şi de Est, noile oportunitati referitoare la schimburile economice, precum şi deschiderea spre noi aliante au modificat atât importanta regiunii în ansamblu cat şi ponderea fiecãrui stat în noul context strategic. Guvernul va participa la crearea unor organisme subregionale, politice şi economice, precum şi a unor organisme şi instituţii la nivel naţional cu rol în promovarea şi valorificarea avantajelor rezultate din poziţia geo-strategica a României, inclusiv cu statele riverane Marii Negre şi cele dunarene.
În acest context, va promova, în continuare, o politica de buna vecinãtate cu toate statele din regiune, pe baza principiilor dreptului internaţional; totodatã, va desfasura o activitate diplomaticã susţinutã în sprijinul reglementãrii pe cale politica a conflictelor din zonele invecinate României, în primul rând conflictul din Transnistria şi criza iugoslava.
Guvernul va continua politica de deschidere spre statele din celelalte continente, ţinând seama în primul rând de interesele economiei româneşti, precum şi de interesele colaborãrii cu aceste state în organizaţiile internaţionale.
România va participa activ la colaborarea internationala privind protecţia drepturilor omului, inclusiv a persoanelor aparţinând minoritãţilor naţionale şi aderarea la instrumentele internaţionale în acest domeniu, în special a celor elaborate sub egida Consiliului Europei; dezvoltarea în continuare a legãturilor cu romanii care trãiesc în afarã graniţelor tarii, în scopul punerii în valoare a disponibilitatii lor de a sprijini intereselor României în strãinãtate, ca şi procesul de tranzitie în România.
În domeniul relaţiilor economice internaţionale, Guvernul va acorda prioritate promovãrii în ritmuri sporite a exporturilor printr-un program complex, de sustinere a acestora, care sa cuprindã stimulente fiscale şi de creditare, concomitent cu o politica de protejare a intereselor comerciale şi a produselor naţionale, bazatã pe un sistem coerent de instrumente compatibile cu disciplina comerţului internaţional.
Prin politica de importuri, în 1993 se vor asigura resursele energetice şi produsele agricole deficitare, iar prin aplicarea de stimulente fiscale şi tarifare se va facilita accesul producãtorilor nationali la echipamente şi tehnologii performanţe cu efecte benefice în ceea ce priveşte restructurarea şi modernizarea economiei naţionale.
În scopul amplificarii relaţiilor economice externe, Guvernul României va participa activ la activitatea organismelor economice internaţionale, va definitiva negocierile de încheiere a Acordului de asociere cu Comunitatile Europene şi a Acordului cu Asociaţia Europeanã a Liberului Schimb, va întãri colaborarea cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondialã, Banca Europeanã de Dezvoltare şi alte instituţii financiar-bancare.
În esenta, Guvernul îşi propune ca, prin politica sa externa, sa consolideze stabilitatea interna, astfel încât România sa rãmânã un factor de echilibru în Europa Centrala, capabil sa-şi apere interesele în aceasta zona şi sa-şi asume pe plan internaţional un rol comensurabil cu potenţialul sau natural, economic şi uman.
Guvernul va acţiona pentru menţinerea capacitãţii optime de apãrare a tarii, concomitent cu continuarea procesului de modernizare a armatei atât în ceea ce priveşte structurile cat şi instruirea şi dotarea. Va fi definitivata conceptia integrata privind securitatea nationala, pornind de la situaţia geo-politica actuala şi de perspectiva, precum şi de la nivelurile stabilite pentru limitarea armamentului convenţional şi a efectivelor prin tratatele la care România este parte.
Pãstrând accentul pus pe informare, Guvernul intenţioneazã sa dezvolte o strategie complexa de explicare a politicilor sale, strategie care are nevoie de întreg sprijinul Parlamentului şi al mass-mediei. Vom solicita Radioului şi Televiziunii spaţiu pentru prezentarea periodicã a activitãţii guvernamentale, incluzând aici strategii, mãsuri, concluzii şi rezultate.
Rãspunderea celor care guverneazã în timpul tranzitiei este nu numai de a construi reforma, ci şi aceea de a sensibiliza opinia publica la necesitatea, rigorile, costurile şi beneficiile ei.
În momentul în care aceste lucruri devin efective, transparenta guvernarii devine, pe lângã norma unei conduite democratice, modalitatea cea mai eficienta de a gãsi parteneri de dialog şi sustinatori ai politicilor democratice.
O resursa importanta pentru consolidarea reformei o constituie promovarea unei imagini externe favorabile. aceasta depinde în primul rând de progresul real al democratizarii şi tranzitiei spre economia de piata. Totodatã, este importanta alocarea mijloacelor necesare pentru creşterea numãrului de mesaje, diversificarea conţinutului şi ameliorarea corectitudinii, promptitudinii şi exactitatii informaţiilor transmise.

Domnilor parlamentari,
În programul prezentat, îmbunãtãţirea cadrului legislativ al tranzitiei şi exercitarea iniţiativei legislative guvernamentale în acest domeniu ocupa un loc important şi nu ma indoiesc ca vor beneficia de disponibilitatea dumneavoastrã.
În contextul separarii puterilor comunicarea între legislativ şi executiv este un imperativ.
Permiteti-mi sa va asigur ca, dincolo de obligaţiile constituţionale privind informarea şi raportarea sistematica a Parlamentului, ma voi strãdui sa folosesc raporturile cu aceasta inalta instituţie ca un sprijin de baza pentru înfãptuirea îndatoririlor executivului fata de ţara.

PROCES-VERBAL
referitor la rezultatul votului de acordare a încrederii Guvernului

Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrunite în şedinţa comuna în ziua de 19 noiembrie 1992, au procedat la verificarea şi numãrarea voturilor exprimate de cãtre deputaţi şi senatori, prin scrutin secret cu bile, asupra Programului şi listei Guvernului şi au constatat urmãtoarele:
1. Numãrul total al deputaţilor şi senatorilor: 481
2. Numãrul total de voturi exprimate: 463
din care:
- voturi pentru acordarea încrederii Guvernului: 260
- voturi impotriva acordãrii încrederii Guvernului: 203
Potrivit art. 102 alin. (3) din Constituţia României, acordarea încrederii Guvernului se face cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor.
Având în vedere ca, din totalul de 481 parlamentari, 260 au votat pentru acordarea votului de încredere Guvernului, ceea ce reprezintã majoritatea cerutã de art. 102 alin. (3) din Constituţie, Parlamentul acorda încredere Guvernului potrivit Programului şi listei prezentate de domnul Nicolae Vacaroiu în şedinţele comune ale celor doua Camere din zilele de 13 şi 18 noiembrie 1992.

BIROUL PERMANENT
AL CAMEREI DEPUTAŢILOR

Adrian Nastase
Marţian Dan
Ion Ratiu
Radu Mircea Berceanu
Ioan Gavra
Ionel Roman
Mircea Musat
Alexandru Konya-Hamar
Gheorghe Todut
Emil Stoica
Sorin Victor Lepsa

BIROUL PERMANENT
AL SENATULUI

Oliviu Gherman
Dan Mircea Popescu
Adrian Ovidiu Motiu
Ioan Lup
Eugen Dijmarescu
Mihai Matetovici
Emil Negrutiu
Gabor Kozsokar
Corneliu Vadim Tudor
Doru Ioan Taracila
Ioan Paul Popescu

Încheiat astãzi, 19 noiembrie 1992
-----------------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Parlamentul Romaniei, HOTARARE nr. 11 din 19 noiembrie 1992

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"