Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
────────────────
Ministrul mediului şi gospodãririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
Ministrul agriculturii, pãdurilor
şi dezvoltãrii rurale,
Gheorghe Flutur
Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ Ioan Şereş
p. Ministrul transporturilor,
construcţiilor şi turismului,
Alexandru Galiaţatos,
secretar de stat
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu
Bucureşti, 22 decembrie 2005.
Nr. 1.854.
ANEXĂ
STRATEGIA NAŢONALĂ DE MANAGEMENT AL RISCULUI LA INUNDAŢII
Prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor
"Toţi cei care ar putea avea de suferit de pe urma inundaţiilor trebuie sã îşi asume responsabilitatea de a nu se expune fãrã mãsuri de precauţie riscului la inundaţii şi nici sã contribuie la sporirea acestui risc."
1. INTRODUCERE
Inundaţiile constituie fenomene naturale şi sunt o componentã a ciclului hidrologic natural al Pãmântului. Inundaţiile şi în special marile inundaţii constituie unele dintre fenomenele naturale care au marcat şi marcheazã profund dezvoltarea societãţii umane, ele fiind din punct de vedere geografic cele mai rãspândite dezastre de pe glob şi totodatã şi cele mai mari producãtoare de pagube şi victime omeneşti. În acelaşi timp, marile inundaţii au constituit factorul declanşator şi catalizatorul unor mari schimbãri în modul de abordare a acestui fenomen, de la acceptarea inundaţiilor ca pe un capriciu al naturii, la încercarea omului de a se opune naturii prin abordãri de genul lupta împotriva inundaţiilor, la cele de apãrare împotriva inundaţiilor şi pânã nu cu mult timp în urmã la prevenirea inundaţiilor.
Inundaţiile produse în numeroase ţãri în ultimii 5 - 10 ani şi consecinţele ce le-au urmat, au condus, pe fondul unei creşteri a responsabilitãţii sociale la o nouã abordare, aceea de management al riscului la inundaţii, abordare în care conştientizarea şi implicarea comunitãţilor umane au un rol esenţial în evitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi reducerea pagubelor. Aceastã abordare este astãzi cvasi generalã şi este aceea care a deschis calea spre a face faţã provocãrilor viitoare prin introducerea unor noi concepte cum sunt mai mult spaţiu pentru râuri sau convieţuirea cu viiturile şi mai ales prin asimilarea conceptului dezvoltãrii durabile în managementul riscului la inundaţii.
Practica mondialã a demonstrat cã apariţia inundaţiilor nu poate fi evitatã, însã ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic care conduce la un şir de mãsuri şi acţiuni menite sã contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene. Managementul inundaţiilor este uşurat de faptul cã locul lor de manifestare este predictibil şi adesea este posibilã o avertizare prealabilã, iar în mod obişnuit este posibil sã se precizeze şi cine şi ce va fi afectat de inundaţii.
Managementul riscului la inundaţii înseamnã aplicarea unor politici, proceduri şi practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza şi evaluarea lor, tratarea, monitorizarea şi reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora astfel încât comunitãţile umane, toţi cetãţenii, sã poatã trãi, munci şi sã-şi satisfacã nevoile şi aspiraţiile într-un mediu fizic şi social durabil.
Riscul la inundaţii este caracterizat prin natura şi probabilitatea sa de producere, gradul de expunere al receptorilor (numãrul populaţiei şi al bunurilor), susceptibilitatea la inundaţii a receptorilor şi valoarea acestora, rezultând implicit cã pentru reducerea riscului trebuie acţionat asupra acestor caracteristici ale sale.
Problema esenţialã în managementul riscului la inundaţii este aceea a riscului acceptat de populaţie şi decidenţi, ştiut fiind cã nu existã o protecţie totalã împotriva inundaţiilor (risc zero), dupã cum nu existã nici un consens asupra riscului acceptabil. În consecinţã, riscul acceptabil trebuie sã fie rezultatul unui echilibru între riscul şi beneficiile atribuite unei activitãţi ca urmare a reducerii riscului la inundaţii sau a unei reglementãri guvernamentale.
Diminuarea pagubelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti ca urmare a inundaţiilor nu depinde numai de acţiunile de rãspuns întreprinse în timpul inundaţiilor, acţiuni abordate uneori separat, sub denumirea de managementul situaţiilor de urgenţã. Diminuarea consecinţelor inundaţiilor este rezultatul unei combinaţii ample, dintre mãsurile şi acţiunile premergãtoare producerii fenomenului, cele de management din timpul desfãşurãrii inundaţiilor şi cele întreprinse post inundaţii (de reconstrucţie şi învãţãminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului). Ca urmare, la nivel mondial se utilizeazã noţiunea mai completã de management al inundaţiilor care include atât managementul riscului la inundaţii cât şi managementul situaţiilor de urgenţã generate de inundaţii.
Pentru ca eforturile guvernului, ale autoritãţilor şi agenţiilor competente, ale comunitãţii, sã fie coordonate şi sã aibã ca efect o comunitate pregãtitã sã facã faţã fenomenului de inundaţii, gestionarea inundaţiilor trebuie abordatã într-o manierã integratã.
Într-o abordare comprehensivã, principalele activitãţi ale managementului inundaţiilor constau din:
a. Activitãţi preventive (de prevenire, de protecţie şi de pregãtire)
Aceste acţiuni sunt concentrate spre prevenirea/diminuarea pagubelor potenţiale generate de inundaţii prin:
● evitarea construcţiei de locuinţe şi de obiective sociale, culturale şi/sau economice în zonele potenţial inundabile, cu prezentarea în documentaţiile de urbanism a datelor privind efectele inundaţiilor anterioare; adaptarea dezvoltãrilor viitoare la condiţiile de risc la inundaţii; promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şi silvice;
● realizarea de mãsuri structurale de protecţie, inclusiv în zona podurilor şi podeţelor;
● realizarea de mãsuri nestructurale (controlul utilizãrii albiilor minore, elaborarea planurilor bazinale de reducere a riscului la inundaţii şi a programelor de mãsuri; introducerea sistemelor de asigurãri etc);
● identificarea de detaliu, delimitarea geograficã a zonelor de risc natural la inundaţii de pe teritoriul unitãţii administrativ - teritoriale, înscrierea acestor zone în planurile de urbanism general şi prevederea în regulamentele de urbanism a mãsurilor specifice privind prevenirea şi atenuarea riscului la inundaţii, realizarea construcţiilor şi utilizarea terenurilor;
● implementarea sistemelor de prognozã, avertizare şi alarmare pentru cazuri de inundaţii;
● întreţinerea infrastructurilor existente de protecţie împotriva inundaţiilor şi a albiilor cursurilor de apã;
● Execuţia lucrãrilor de protecţie împotriva afuierilor albiilor râurilor în zona podurilor şi podeţelor existente;
● comunicarea cu populaţia şi educarea ei în privinţa riscului la inundaţii şi a modului ei de a acţiona în situaţii de urgenţã.
b. Activitãţi de management operativ (managementul situaţiilor de urgenţã) ce se întreprind în timpul desfãşurãrii fenomenului de inundaţii:
● detectarea posibilitãţii formãrii viiturilor şi a inundaţiilor probabile;
● prognozarea evoluţiei şi propagãrii viiturilor în lungul cursurilor de apã;
● avertizarea autoritãţilor şi a populaţiei asupra întinderii, severitãţii şi a timpului de apariţie al inundaţiilor;
● organizarea şi acţiuni de rãspuns ale autoritãţilor şi ale populaţiei pentru situaţii de urgenţã;
● asigurarea de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel judeţean pentru intervenţia operativã;
● activarea instituţiilor operaţionale, mobilizarea resurselor etc.
c. Activitãţi ce se întreprind dupã trecerea fenomenului de inundaţii:
● ajutorarea pentru satisfacerea necesitãţilor imediate ale populaţiei afectate de dezastru şi revenirea la viaţa normalã;
● reconstrucţia clãdirilor avariate, a infrastructurilor şi a celor din sistemul de protecţie împotriva inundaţiilor;
● revizuirea activitãţilor de management al inundaţiilor în vederea îmbunãtãţirii procesului de planificare a intervenţiei pentru a face faţã unor evenimente viitoare în zona afectatã, precum şi în alte zone.
2. STRATEGIA NAŢIONALĂ DE MANAGEMENT AL RISCULUI LA INUNDAŢII
2.1. NECESITATEA STRATEGIEI
Acţiunile şi mãsurile pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti şi a pagubelor produse de inundaţii se desfãşoarã pe teritoriul României de peste 200 de ani. În prezent sunt în funcţiune numeroase sisteme de lucrãri de protecţie a populaţiei şi a bunurilor, concretizate în principal prin:
● diguri, a cãror lungime desfãşuratã mãsoarã 9920 km;
● regularizãri de albii însumând 6300 km;
● 217 lacuri de acumulare nepermanente amplasate în toate bazinele şi spaţiile hidrografice şi dispunând de volume de atenuare a viiturilor de 893 mil.mc;
● 1232 lacuri de acumulare permanente care pe lângã volumele necesare satisfacerii cerinţelor de apã ale folosinţelor dispun şi de volume pentru atenuarea viiturilor însumând 2017 mil.mc.
Cu toate acestea, viiturile repetate şi intense şi inundaţiile asociate acestora au rãmas o caracteristicã esenţialã a cursurilor noastre de apã. Anual se inundã zeci de mii de hectare de terenuri. Anual îşi pierd viaţa datoritã inundaţiilor în medie 8 locuitori, iar pagubele medii multianuale produse de inundaţii depãşesc 100 mil.Euro.
Deşi cauzele acestor consecinţe sunt complexe şi variate totuşi unele sunt evidente:
● intensificarea utilizãrii terenurilor şi creşterea valorii economice a zonelor periclitate;
● creşterea vulnerabilitãţii clãdirilor şi infrastructurilor;
● deficienţe de concepţie şi de construcţie ale unor mãsuri de protecţie;
● un grad de protecţie asigurat apropiat de valoarea minimã;
● neglijenţe în privinţa întreţinerii şi exploatãrii unor lucrãri de protecţie şi a albiilor cursurilor de apã;
● variabilitatea climaticã tot mai accentuatã manifestatã prin creşterea frecvenţei fenomenelor meteorologice extreme, posibile semnale ale unor schimbãri climatice.
Inundaţiile produse în anul 2005 au scos în evidenţã atât anumite slãbiciuni ale tehnicilor utilizate pentru protecţia împotriva inundaţiilor, cât şi a capacitãţii de rãspuns pentru gestionarea fenomenului.
Recentele inundaţii au scos, de asemenea, în evidentã, vulnerabilitatea comunitãţilor umane expuse riscului, manifestatã prin slaba lor capacitate de a putea absorbi efectele fenomenului şi de a se reface dupã trecerea acestuia.
Toate acestea sunt argumente pentru a schimba optica asupra modului de abordare a problemelor inundaţiilor şi a trece de la conceptul de acţiune de tip pasiv, la conceptul de acţiune activã în vederea reducerii pagubelor potenţiale şi a vulnerabilitãţii receptorilor de risc la inundaţii.
Mai sunt şi alte argumente în favoarea elaborãrii unei strategii de management al inundaţiilor cum ar fi:
● creşterea riscului la inundaţii datoritã modului de utilizare a terenurilor şi a schimbãrilor climatice deja manifeste trebuie recunoscute şi înţelese pe deplin şi luate în considerare în schemele de management al riscului şi în deciziile de planificare;
● necesitatea adoptãrii unei abordãri strategice privind managementul riscului la inundaţii având ca obiectiv orientarea resurselor cãtre acele zone unde riscul la inundaţii poate fi efectiv redus;
● necesitatea adoptãrii unor mãsuri de protecţie a mediului, în principal a vieţilor umane şi a bunurilor de valoare prin intermediul unui minim de mãsuri structurale şi adoptarea cu preponderenţã a mãsurilor nestructurale, preventive;
● necesitatea abordãrii holistice a fenomenului de inundaţii la nivel de bazin hidrografic prin promovarea unei dezvoltãri coordonate şi un management integrat al activitãţilor privind apa, terenurile şi resursele adiacente: transporturile, dezvoltarea urbanã şi conservarea naturii;
● riscul la inundaţii asupra vieţii şi activitãţilor umane poate fi minimizat şi printr-o dezvoltare controlatã a zonelor de inundabilitate cum ar fi: delimitarea zonelor inundabile (hãrţile de risc), reglementarea utilizãrii terenurilor, planuri de amenajare a teritoriului, prezervarea unor spaţii de mobilitate a cursurilor de apã;
● necesitatea ca toţi cei care ar putea avea de suferit de pe urma inundaţiilor sã-şi asume responsabilitatea de a nu se expune fãrã mãsuri de precauţie la riscul de inundaţii si de a nu contribui la agravarea acestui risc.
2.2. SCOPUL STRATEGIEI
Strategia Naţionalã de management al riscului la inundaţii are drept scop reducerea impactului produs de inundaţii asupra populaţiei şi a bunurilor printr-o planificare adecvatã şi printr-o politicã care sã corespundã standardelor şi aşteptãrilor comunitãţilor umane, în condiţiile protecţiei mediului.
Strategia de management al inundaţiilor formeazã documentul cadru pentru pregãtirea şi adoptarea unor mãsuri şi acţiuni specifice vizând:
● cunoaşterea riscului la inundaţii;
● monitorizarea fenomenului de inundaţii;
● informarea populaţiei;
● considerarea riscului la inundaţii în toate activitãţile de amenajare a teritoriului;
● adoptarea de mãsuri preventive;
● pregãtirea pentu situaţii de urgenţã;
● reconstrucţia şi învãţarea din experienţa anterioarã.
Ea constituie totodatã baza pentru ca administraţia centralã şi localã sã poatã alege mãsurile specifice de protecţie împotriva inundaţiilor şi de dezvoltare regionalã.
Strategia defineşte, de asemenea, responsabilitãţile specifice în plan operaţional şi de reglementare ale autoritãţilor administraţiei centrale şi locale, ale populaţiei şi agenţilor economici, ale indivizilor, precum şi modul lor de cooperare care sã permitã un acord comun, concertat, asupra complexelor probleme asociate inundaţiilor şi o implicare autenticã a tuturor în cadrul responsabilitãţilor ce le revin.
2.3. PRINCIPIILE STRATEGIEI
Prezenta strategie are la bazã urmãtoarele principii:
● principiul dezvoltãrii durabile semnificând faptul cã trebuie adoptate astfel de acţiuni încât impactul inundaţiilor sã fie suportabil din punct de vedere economic, ecologic şi social:
● acceptabilitatea economicã presupune eficienţã, respectiv abordarea costurilor ţinând cont de riscul asumat ce trebuie definit de cãtre guvern şi optimizarea acţiunilor;
● acceptabilitatea socialã presupune realizarea unei protecţii corespunzãtoare, respectarea legii, echitate şi prosperitate, aspecte ce asigurã echilibrul şi coeziunea socialã;
● acceptabilitatea ecologicã este mãsuratã prin gradul de autoreglare, dinamica şi diversitatea ecosistemelor afectate de inundaţii.
● abordarea strategicã pentru o perioadã de timp, astfel încât sã poatã fi luate în considerare eventualele schimbãri posibile în frecvenţa şi vulnerabilitatea la inundaţii, precum şi a altor aspecte posibile;
● simplitatea şi transparenţa: strategia de management al riscului la inundaţii va conduce la diminuarea riscului producerii de victime omeneşti şi a pagubelor generate de inundaţii numai printr-o acţiune comunã a administraţiei centrale şi locale, a comunitãţilor locale, printr-o mai bunã înţelegere a riscului la inundaţii, prin implicarea populaţiei, a şcolii, a bisericii, precum şi a mass-media;
● abordarea bazinalã a problemei inundaţiilor prin introducerea conceptului de planuri de gestionare a riscului la inundaţii la nivel de bazin hidrografic şi a unor programe de mãsuri elaborate în concordanţã cu prevederile Directivei Cadru privind Apa;
● abordarea interdisciplinarã a problemei inundaţiilor; toate aspectele relevante ale gestionãrii apelor, amenajãrii teritoriului, utilizãrii terenurilor, agriculturii, transporturilor şi dezvoltãrii urbane, conservarea naturii, trebuie abordate împreunã atât la nivel naţional, cât şi la cel regional şi local;
● principiul solidaritãţii, potrivit cãruia mãsurile de protecţie împotriva inundaţiilor adoptate de unii nu trebuie sã compromitã capacitatea altora situaţi în amonte sau în aval de a-şi adopta propriile mãsuri;
● menţinerea unui echilibru între mãsurile şi acţiunile preventive, cele de rãspuns şi cele de reconstrucţie dupã trecerea fenomenului de inundaţii prin utilizarea planurilor de amenajare a teritoriului, a mãsurilor structurale şi nestructurale, a mãsurilor biologice ca şi a planurilor de intervenţie pentru situaţii de urgenţã;
● aplicarea celor mai bune practici propuse de Uniunea Europeanã şi de Comisia Economicã a Naţiunilor Unite pentru Europa privind mãsurile preventive împotriva inundaţiilor, de protecţie şi diminuare a efectelor lor având ca principii:
● apa este parte a unui întreg, sintagma care exprimã faptul cã ea este parte a ciclului hidrologic natural şi cã circulaţia apei pe suprafaţa scoarţei terestre este la originea unei mari diversitãţi a ecosistemelor şi a utilizãrii terenurilor şi ca urmare ea trebuie luatã în considerare în toate politicile sectoriale;
● acumulaţi apa, exprimând faptul cã apa trebuie stocatã cât mai mult posibil în bazinele hidrografice în care se formeazã şi în lungul cursului de apã din bazin;
● mai mult spaţiu pentru râuri (lãsaţi râurile sã curgã) exprimând faptul cã râul trebuie lãsat sã curgã astfel încât viiturile sã se poatã scurge încet spre aval, fãrã a prezenta nici un pericol;
● convieţuirea cu viiturile: locuirea într-o zonã inundabilã prezintã anumite riscuri; în pofida oricãror mãsuri de protecţie împotriva inundaţiilor, un anumit risc tot mai rãmâne şi ca urmare trebuie învãţat a trãi cu acest risc.
● acţiuni concertate şi integrate pe întreaga suprafaţã a bazinului hidrografic constituie o condiţie prealabilã pentru succesul oricãrei strategii şi al oricãrui plan de reducere a riscului la inundaţii;
● cooperarea în reducerea riscului la inundaţii în condiţiile reglementãrilor internaţionale privind râurile transfrontierã, în concordanţã cu geomorfologia teritoriului României şi a poziţiei sale geografice.
2.4. OBIECTIVELE STRATEGIEI
2.4.1. OBIECTIVE GENERALE
Obiectivele Strategiei Naţionale de management al riscului la inundaţii sunt obiective economice, sociale şi de mediu.
Obiectivele economice urmãresc protecţia împotriva inundaţiilor a infrastructurii economice existente şi garantarea satisfacerii oportunitãţilor economice ale generaţiilor viitoare.
Obiectivele sociale au în vedere protecţia populaţiei şi a comunitãţilor umane împotriva inundaţiilor prin asigurarea unui nivel acceptabil de protecţie a populaţiei.
Obiectivele de mediu urmãresc ca prin realizarea strategiei de management al inundaţiilor sã se atingã obiectivele socio - economice cu pãstrarea unui echilibru între dezvoltarea economico - socialã şi obiectivele de mediu.
Sintetic, obiectivele generale ale strategiei de management al inundaţiilor sunt:
a) creşterea calitãţii vieţii prin reducerea pagubelor produse ca urmare a inundaţiilor, dar fiind pregãtiţi pentru producerea unor alte asemenea fenomene;
b) diminuarea impactului mãsurilor de management al riscului (ia scara temporalã şi spaţialã) asupra sistemelor ecologice;
c) utilizarea adecvatã a resurselor pentru realizarea, întreţinerea şi exploatarea infrastructurilor şi a mãsurilor de reducere a riscului la inundaţii;
d) menţinerea unor activitãţi economice corespunzãtoare (agricole, industriale, comerciale, de locuit şi agrement) în zonele inundabile.
2.4.2. OBIECTIVE SPECIFICE
Obiectivele economice ale strategiei cuprind:
● prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la inundaţii a zonelor populate, a obiectivelor economice şi a bunurilor;
● prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la inundaţii a infrastructurilor existente;
● prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la inundaţii a terenurilor agricole cultivate.
Obiectivele sociale ale strategiei sunt:
● prevenirea şi minimizarea riscului la inundaţii a populaţiei şi a comunitãţilor umane;
● prevenirea şi minimizarea riscului la inundaţii al bunurilor publice/comunitare (spitale, policlinici, şcoli, etc.) şi a zonelor recreaţionale;
● prevenirea apariţiei de epidemii sau minimizarea deteriorãrii stãrii de sãnãtate a populaţiei ca urmare a impactului fenomenului de inundaţii şi a poluãrii asociate acestuia;
● asigurarea cã infrastructurile critice (poduri, podeţe, punţi, aeroporturi) rãmân accesibile în timpul inundaţiilor extreme.
Obiectivele de mediu ale strategiei:
● satisfacerea cerinţelor Directivei Cadru privind Apa a Uniunii Europene;
● evitarea alterãrii şi a influenţei antropice în geomorfologia bazinelor hidrografice;
● prevenirea poluãrii cursurilor de apã şi a apelor subterane ca urmare a inundaţiilor şi a efectelor asociate lor asupra calitãţii ecologice a cursurilor de apã;
● protecţia şi îmbunãtãţirea calitãţii terenurilor, iar acolo unde este posibil încurajarea schimbãrilor în practica agricolã pentru a preveni sau minimiza scurgerea şi inundaţiile asociate ei ca urmare a unor lucrãri agricole intensive;
● protecţia şi conservarea bunurilor istorice, a monumentelor, a ariilor protejate şi a ecosistemelor;
● protecţia şi îmbunãtãţirea specificului mediului înconjurãtor şi a aspectului sãu estetic;
● minimizarea sau prevenirea impactului schimbãrilor climatice asupra producerii fenomenului de inundaţii.
2.5. IMPLEMENTAREA STRATEGIEI NAŢIONALE DE MANAGEMENT AL RISCULUI LA INUNDAŢII
2.5.1. PLANURI SI PROGRAME
Managementul inundaţiilor este o activitate intersectorialã, multidisciplinarã şi cuprinde managementul resurselor de apã, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanã, protecţia naturii, dezvoltarea agricolã şi silvicã, protecţia infrastructurii de transport, a construcţiilor şi a zonelor turistice, protecţia individualã etc. - fiecãrui sector revenindu-i realizarea unor acţiuni specifice. Adoptarea unor politici comune în aceste domenii şi planificate a fi realizate simultan sau corelat vor conduce la rezultate mult mai favorabile decât eforturile singulare.
Aceste politici trebuie sã vizeze atât reducerea pagubelor, prin mãsuri şi acţiuni denumite mãsuri pasive, care nu influenţeazã în nici un fel desfãşurarea fenomenului de inundaţii, dar reduc pagubele, cât şi prin mãsuri de reducere a pericolului (mãsuri active) cu efecte asupra derulãrii evenimentelor, influenţând probabilitatea lor de apariţie şi în special intensitatea evenimentelor.
Activitãţile de management al inundaţiilor se constituie într-o problemã de politicã, de planuri şi programe de termen scurt, mediu şi lung, având ca scop protecţia vieţii, a bunurilor şi a mediului împotriva fenomenului de inundaţii.
Acestea sunt:
● Planul de Management al Riscului la Inundaţii, ce se elaboreazã la nivel de bazin sau spaţiu;
● Programul Naţional de Prevenire, Protecţie şi Diminuarea Efectelor Inundaţiilor. Acest program se elaboreazã la nivelul teritoriului naţional şi are la bazã planurile de management al riscurilor la inundaţii întocmite la nivel de bazin/spaţiu hidrografic;
● planuri bazinale, judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale de apãrare împotriva inudaţiilor elaborate în conformitate cu prevederile legislaţiei existente în domeniul managementului situaţiilor de urgenţã şi care se vor integra în prezenta strategie sub numele de planuri operative de intervenţie.
2.5.2. ATRIBUŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI
Un bun management al riscului la inundaţii este rezultatul unor activitãţi intersectoriale, interdisciplinare care cuprind managementul apelor, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanã, protecţia naturii, dezvoltarea agricolã şi silvicã, protecţia infrastructurii de transport, protecţia constructilor şi protecţia zonelor turistice, protecţia comunitarã şi individualã, fiecãrui sector revenindu-i atribuţii în realizarea unor activitãţi specifice. Actorii implicaţi în managementul riscului la inundaţii au atribuţii şi responsabilitãţi stabilite prin legi specifice sectorului de activitate. În consecinţã, în prezenta strategie sunt prezentate în cele ce urmeazã numai acele sarcini destinate prevenirii, protecţiei şi diminuãrii efectelor inundaţiilor care necesitã realizarea corelatã sau simultanã a acţiunilor şi mãsurilor destinate atingerii obiectivelor strategiei.
Se face remarca cã atribuţiile ce le revin factorilor implicaţi în timpul producerii fenomenului de inundaţii sunt prezentate foarte succint, ele fãcând obiectul legislaţiei existente privind managementul situaţiilor de urgenţã generate de inundaţii.
A. MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR
Mãsurile şi activitãţile ce trebuie adoptate în sectorul de activitate al Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor sunt de cea mai mare importanţã în reducerea riscului şi a pagubelor produse de inundaţii. Ele se diferenţiazã în funcţie de etapa în care se realizeazã: înainte, în timpul sau dupã producerea fenomenului de inundaţii.
Adaptarea acţiunilor, mãsurilor şi soluţiilor de prevenire, de protecţie şi de pregãtire preconizate trebuie sã fie adecvate condiţiilor climatice actuale şi viitoare, precum şi a altor schimbãri ce s-ar putea produce.
a. Mãsuri şi acţiuni preventive:
● elaborarea Strategiei Naţionale de management al riscului la inundaţii;
● elaborarea planurilor bazinale de management al riscului la inundaţii ca parte componentã a schemelor - cadru de amenajare şi gospodãrire a apelor, valabile pânã cel mai târziu la data de 31 decembrie 2009, respectiv a schemelor directoare pe bazine sau grupuri de bazine hidrografice ce se vor elabora pânã cel târziu la data de 31 decembrie 2009;
● asigurarea de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel judeţean pentru intervenţia operativã;
● elaborarea Programului Naţional de Prevenire, Protecţie şi Diminuare a Efectelor Inundaţiilor, incluzând şi acţiunile şi mãsurile pentru înlãturarea efectelor distructive apãrute în albiile cursurilor de apã în zonele critice (poduri, podeţe, îngustãri de albii);
● elaborarea prognozelor meteorologice şi hidrologice şi a avertizãrilor şi diseminarea acestora cãtre autoritãţi;
● implementarea de noi sisteme informaţionale de colectare a datelor şi de avertizare - alarmare pentru cazuri de inundaţii;
● introducerea unor sisteme de alarmare - avertizare a autoritãţilor şi populaţiei pentru cazuri de incidente şi accidente la baraje aflate în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române";
● controlul şi reglementarea utilizãrii albiilor şi a malurilor cursurilor de apã;
● întreţinerea corespunzãtoare a cursurilor de apã cadastrate;
● întreţinerea infrastructurilor hidrotehnice şi asigurarea funcţionãrii lor în condiţii de siguranţã în exploatare;
● coordonarea elaborãrii hãrţilor de hazard şi a hãrţilor de risc la inundaţii la nivelul bazinelor sau grupurilor de bazine hidrografice;
● participarea la analiza şi evaluarea permanentã a pagubelor potenţiale ce le-ar putea produce inundaţiile infrastructurilor inginereşti de protecţie, infrastructurilor de transport, construcţii, turistice;
● participarea la elaborarea unui sistem de comunicare şi educare a populaţiei în vederea cunoaşterii riscului la inundaţii, a consecinţelor acestuia şi a modului de comportare înainte, în timpul şi dupã trecerea fenomenului de inundaţii;
● sprijinirea introducerii unui sistem de asigurãri de bunuri şi persoane pentru cazuri de inundaţii care poate contribui activ la reducerea pagubelor potenţiale prin excluderea sau limitarea expunerii la riscuri excesive, constituind totodatã un mijloc de a face suportabilã convieţuirea cu inundaţiile;
● elaborarea regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţã în caz de inundaţii, fenomene meteo periculoase şi accidente la construcţii hidrotehnice;
● participarea la elaborarea planurilor operative de intervenţie în situaţii de urgenţã;
● elaborarea periodicã de analize privind gradul de protecţie asigurat de sistemele de protecţie existente şi sporirii acestuia;
● elaborarea de propuneri de acte normative privind gradul de risc acceptabil la inundaţii, pentru populaţie, obiective social -economice şi de mediu;
● responsabilitatea realizãrii şi implementãrii în conformitate cu legislaţia în vigoare a studiilor de fezabilitate şi a proiectelor de interes naţional pentru infrastructurile inginereşti destinate reducerii vârfurilor hidrografelor undelor de viiturã şi a celorlalte proiecte de protecţie a populaţiei şi a bunurilor împotriva inundaţiilor şi de amenajare a cursurilor de apã;
● responsabilitatea elaborãrii unor metodologii şi a conţinutului cadru al unor proiecte directive privind amenajarea cursurilor de apã pe care se produc viituri rapide;
● reglementarea extragerii materialelor de construcţii din albiile cursurilor de apã prin menţinerea unui echilibru dinamic în timp şi spaţiu al hidrosistemului cursului de apã şi prin delimitarea unor spaţii de mobilitate ale albiilor cursurilor de apã;
● introducerea de noi concepte de amenajare a cursurilor de apã, de renaturare a râurilor şi reconstruire a unor zone inundabile;
● procurarea şi orientarea fondurilor necesare realizãrii mãsurilor de gestionare a riscului la inundaţii prevãzute în proiectele de interes naţional.
b. Mãsuri şi acţiuni operaţionale pe timpul producerii fenomenului de inundaţii:
● elaborarea prognozelor meteorologice şi hidrologice şi identificarea posibilitãţilor de formare a viiturilor pe cursurile de apã;
● prognoza evoluţiei propagãrii viiturilor în lungul cursurilor de apã;
● avertizarea autoritãţilor competente şi a populaţiei asupra întinderii, severitãţii şi duratei inundaţiilor;
● activarea în cadrul instituţiilor pentru intervenţia de urgenţã în care este implicat în conformitate cu legislaţia existentã specificã;
● activarea structurilor proprii implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţã specifice;
● menţinerea integritãţtii şi funcţionalitãţii infrastructurilor de protecţie împotriva inundaţiilor şi exercitarea controlului asupra stãrii acestora;
● asigurarea surselor de aprovizionare cu apã a populaţiei racordate la sistemul centralizat de alimentare cu apã.
c. Responsabilitãţi dupã trecerea fenomenului de inundaţii:
● analiza stãrii fizice şi funcţionale a infrastructurilor hidrotehnice de protecţie împotriva inundaţiilor şi adoptarea de mãsuri pentru refacerea celor distruse sau avariate;
● acţiuni pentru îndepãrtarea obstacolelor din albiile minore ale cursurilor de apã şi asigurarea scurgerii normale a apelor;
● elaborarea de tehnici, metode şi metodologii pentru evaluarea impactului economic, social şi de mediu produs de inundaţii;
● revizuirea planurilor bazinale de management al riscului la inundaţii şi a celor operative de intervenţie;
● participarea cu expertizã calificatã la activitãţile de reconstrucţie şi de înlãturare a efectelor dãunãtoare mediului produse de inundaţii;
● reconstrucţia şi regenerarea mediului înconjurãtor afectat de inundaţii;
● revizuirea sistemelor de avertizare - alarmare dupã trecerea fenomenului de inundaţii.
B. MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE.
a. Mãsuri şi acţiuni preventive:
● zonarea teritoriului agricol şi introducerea practicilor unei agriculturi durabile;
● analiza stãrii actuale şi funcţionalitatea lucrãrilor de amenajare a torenţilor în sectoarele agricole şi silvice şi stabilirea necesarului de lucrãri pentru reabilitarea sistemelor existente de combatere a eroziunii solului şi de amenajare a torenţilor;
● menţinerea în stare de funcţionare a infrastructurilor de protecţie împotriva inundaţiilor şi a celor de îmbunãtãţiri funciare cu efecte asupra scurgerii sau evacuãrii apelor din teritoriile amenajate;
● identificarea zonelor de risc la eroziune şi degradare a solului şi ierarhizarea lor în vederea promovãrii de noi lucrãri antierozionale şi de combatere a degradãrii terenurilor;
● amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale şi de reducere a eroziunii solului din patrimoniul agricol şi silvic pe baza unui plan de amenajare concordat cu planurile bazinale de gestionare a riscului la inundaţii;
● acţiuni de împãdurire a zonelor de formare a viiturilor, a zonelor inundabile, a luncilor râurilor;
● exploatarea judicioasã a pãdurilor existente şi realizarea de noi suprafeţe împãdurite pentru reducerea debitelor maxime;
● planificarea corelatã cu planul bazinal de management al riscului la inundaţii a realizãrii unor zone hidrologice speciale care sã producã atenuarea undelor de viiturã prin deversarea şi inundarea dirijatã a unor terenuri;
● realizarea de lucrãri de ameliorare a terenurilor degradate în bazinele hidrografice torenţiale;
● elaborarea unor ghiduri privind modul de utilizare a terenurilor din zonele agricole şi silvice pentru prevenirea producerii unor viituri rapide;
● elaborarea unui ghid de utilizare şi management al terenurilor din zonele inundabile;
● participarea la implementarea unui sistem de asigurãri de bunuri şi persoane pentru cazuri de inundaţii.
● stimularea deţinãtorilor de terenuri agricole pentru a practica o agriculturã durabilã;
● finanţarea din fonduri publice a lucrãrilor cu rol de apãrare împotriva inundaţiilor;
b. Mãsuri în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
● supravegherea şi asigurarea funcţionãrii infrastructurilor de protecţie împotriva inundaţiilor şi a celor din bazinele hidrografice torenţiale;
● asigurarea asistenţei sanitar - veterinare;
● participarea la acţiunile operative de intervenţie conform reglementãrilor specifice existente privind managementul situaţiilor de urgenţã generate de inundaţii.
c. Mãsuri dupã trecerea inundaţiilor:
● analiza modului de comportare a infrastructurilor inginereşti de protecţie împotriva inundaţiilor, a stãrii lor fizice şi funcţionale şi adoptarea de mãsuri de refacere, reabilitare şi reconstrucţie;
● analiza stãrii tehnice şi funcţionale a lucrãrilor de amenajare a torentilor şi de combatere a eroziunii solului şi adoptarea mãsurilor de reabilitare, refacere sau reconstrucţie;
● reanalizarea şi amendarea planurilor de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale şi de combatere a eroziunii solului.
● finanţarea din fonduri publice a refacerii lucrãrilor cu rol de apãrare împotriva inundaţiilor afectate de viituri.
C. MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI
a. Mãsuri preventive:
● elaboreazã şi supune spre aprobare cadrul legislativ privind amenajarea teritoriului, urbanismul şi siguranţa construcţiilor;
● organizeazã elaborarea, avizarea şi aprobarea reglementãrilor tehnice privind utilizarea terenurilor, amplasarea şi realizarea construcţiilor în zonele inundabile în vederea stabilirii prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism a modalitãţilor de reducere a vulnerabilitãţii acestor zone;
● reanalizarea secţiunii de scurgere a podurilor şi podeţelor aflate în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi adoptarea de mãsuri adevcate pentru asigurarea scurgerii debitelor de viiturã, evitarea blocãrii lor cu plutitori sau gheaţã, mãsuri de reducere a afuierilor albiilor râurilor în zona podurilor, întreţinerea albiilor minore în zona podurilor;
● reanalizarea stãrii podurilor şi podeţelor aflate în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi mãsuri de reparare a infrastructurilor şi suprastructurilor acestora;
● avizarea studiilor şi hãrţilor de identificare a hazardurilor naturale, cutremure, alunecãri de teren, inundaţii, conform competenţelor conferite de lege;
● realizarea de studii şi proiecte privind inundabilitatea drumurilor naţionale, a cãilor ferate şi a zonelor turistice aglomerate în vederea adoptãrii de acţiuni şi mãsuri de reducere a riscului la inundaţii şi ierarhizarea acestora în funcţie de gravitatea situaţiei.
b. Mãsuri în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
● adoptarea de acţiuni şi mãsuri şi mobilizarea resurselor pentru asigurarea circulaţiei pe drumurile naţionale şi pe calea feratã;
● alte acţiunui şi mãsuri din sectorul sãu de activitate ce-i revin din planurile operative de intervenţie conform legislaţiei existente privind managementul situaţiilor de urgenţã generate de inundaţii.
c. Mãsuri dupã producerea fenomenului:
● analiza stãrii fizice şi funcţionale a infrastructurii de transport aflatã în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi adoptarea de mãsuri pentru repararea, reabilitarea şi reconstrucţia acestora;
● verificarea actualizãrii în conformitate cu prevederile legale în vigoare de cãtre autoritãţile administraţiei publice a planurilor de amenajare a teritoriului în zonele afectate de inundaţii;
● urmãrirea actualizãrii hãrţilor de risc la inundaţii de cãtre autoritãţile administraţiei locale şi avizarea acestora în conformitate cu prevederile legale;
● procurarea fondurilor necesare pentru elaborarea de studii şi proiecte privind inundabilitatea infrastructurii de transport, a zonelor aglomerate şi a zonelor turistice sau pentru reconstrucţia acestora.
D. MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
a. Mãsuri şi acţiuni preventive:
● monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice, precum şi a efectelor negative ale acestora;
● primirea şi diseminarea avertizãrilor privind posibilitatea producerii inundaţiilor cãtre autoritãţile locale, comunitãţi umane şi cetãţeni;
● planificarea şi pregãtirea resurselor şi serviciilor pentru intervenţia operativã;
● participarea la elaborarea unor ghiduri/manuale conţinând activitãţile, responsabilitãţile autoritãţilor locale în domeniul gestionãrii inundaţiilor şi a modului de acţionare înainte, în timpul şi dupã producerea inundaţiilor;
● participarea la elaborarea unui sistem de comunicare şi de educare a populaţiei asupra riscului la inundaţii, a modului de acţionare înainte, în timpul şi dupã trecerea fenomenului de inundaţii şi asupra rolului protecţiei individuale în caz de inundaţii;
● sprijinirea autoritãţilor locale în vederea elaborãrii propriilor strategii de protecţie împotriva inundaţiilor;
● editarea unor pliante personalizate pentru zonele inundabile conţinând un minim de informaţii privind riscul la inundaţii care sã fie difuzate locuitorilor din aceste zone, inclusiv cu ocazia serviciilor curente asigurate de autoritãţile locale şi de poliţie;
● elaborarea unor planuri prealabile de orientare şi dirijare a circulaţiei pe drumurile publice în cazul producerii unor inudaţii potenţiale sau avariei unor structuri (poduri);
b. Mãsuri în timpul producerii inundaţiilor:
Ministerului Administraţiei şi Internelor îi revin în gestionarea situaţiilor de urgenţã specifice la inundaţii urmãtoarele atribuţii conferite de legislaţia în vigoare:
● diseminarea cãtre autoritãţile administraţiei publice locale a mesajelor de avertizare în caz de inundaţii şi avertizarea populaţiei prin sisteme şi mijloace tehnice de avertizare şi alarmare publicã;
● înfiinţarea unor centre de informare în zona inundatã pe durata situaţiei de urgenţã care sã îndeplineascã şi funcţia de transmitere a avertizãrii individuale a cetãţenilor în cazul în care sistemele de înştiinţare - alarmare nu sunt disponibile;
● cãutarea, descarcerarea, salvarea persoanelor;
● asigurarea împreunã cu autoritãţile administraţiei publice locale a mãsurilor pentru evacuarea persoanelor sau bunurilor periclitate potrivit planurilor întocmite, evidenţa populaţiei evacuate, asigurarea primirii şi cazãrii persoanelor evacuate, instalarea taberelor de evacuaţi, recepţia şi depozitarea bunurilor evacuate, securitatea şi paza zonelor evacuate;
● participarea conform legislaţiei la asigurarea transportului forţelor şi mijloacelor de intervenţie, a persoanelor evacuate, asigurarea apei şi a hranei;
● menţinerea şi restabilirea ordinii publice;
● asigurarea asistenţei medicale pentru structurile de intervenţie operativã.
c. Mãsuri dupã trecerea inundaţiilor:
● asigurã securitatea şi paza perimetrelor de carantinã;
● reabilitarea zonei afectate pentru obiectivele din coordonarea / subordonarea sau de sub autoritatea Ministerului Administraţiei si Internelor;
● acordarea de ajutoare umanitare de primã necesitate pentru populaţia afectatã;
● participarea la elaborarea unor studii de evaluare a impactului economic, social şi de mediu ca urmare a inundaţiilor;
● participarea la restaurarea funcţionãrii serviciilor esenţiale;
● soluţionarea cererilor şi apelurilor populaţiei privind pãstrarea ordinii şi apãrarea vieţii şi a proprietãţii.
E. MINISTERUL ECONOMIEI ŞI COMERŢULUI
a. Mãsuri preventive:
● asigurarea funcţionãrii în siguranţã a infrastructurilor hidrotehnice aflate în administrarea agenţiilor din subordine;
● implementarea sistemelor de avertizare-alarmare a autoritãţilor şi a populaţiei din aval de baraje pentru cazuri de accidente sau incidente la acestea de cãtre agenţii economici aflaţi în subordine;
● informarea populaţiei situate în avalul barajelor asupra modului de comportare în caz de incidente sau accidente la barajele din administrarea agenţiilor din subordine;
● responsabilitatea elaborãrii de studii privind capacitatea de transport a albiilor cursurilor de apã din aval de barajele din administrare şi adoptarea de acţiuni şi mãsuri pentru corelarea acestor capacitãţi cu debitele evacuate din lacurile de acumulare de cãtre agenţii economici aflaţi în subordine;
● verificarea permanentã a stãrii de funcţionare în siguranţa în exploatare a barajelor şi a lacurilor de acumulare aflate în administrarea agenţiilor din subordine şi implementarea mãsurilor de reparaţii, reabilitare, reconstrucţie sau abandonare.
b. Mãsuri în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
● aplicarea prevederilor regulamentelor de exploatare a barajelor şi lacurilor de acumulare în condiţii de viiturã în conformitate cu regulamentele bazinale de exploatare corelatã a lacurilor de acumulare din bazinul hidrografic în diverse scenarii de formare şi apariţie a viiturilor de cãtre agenţii economici aflaţi în subordine;
● supravegherea funcţionãrii în siguranţã a barajelor şi lacurilor de acumulare aflate în administrarea agenţiilor din subordine şi controlul respectãrii regulamentelor privind evacuarea debitelor maxime;
● aplicarea prevederilor specifice din planurile operative de intervenţie prevãzute în legislaţia existenţa specificã privind gestionarea situaţiilor de urgenţã provocate de inundaţii.
c. Mãsuri dupã trecerea fenomenului de inundaţii:
● repunerea în funcţiune a liniilor de transport a energiei electrice care au legãturã directã cu asigurarea energiei electrice în zonele inundate, avariate, sau parţial distruse în aceste zone; prioritãţile în alimentarea cu energie electricã vor fi în urmãtoarea ordine:
- alimentarea agenţilor economici care au activitãţi pentru care lipsa energiei electrice poate provoca accidente cu periclitarea vieţilor omeneşti sau pagube materiale importante;
- asigurarea integritãţii liniilor, staţiilor şi posturilor de transformare care sunt implicate direct în alimentarea cu energie electricã a punctelor unde se pot monta pompe pentru diminuarea efectelor inundaţiilor (avarierea imobilelor, infrastructurii, culturilor agricole, etc);
- asigurarea energiei electrice instituţiilor care au legãturã directã cu menţinerea stãrii de sãnãtate a populaţiei (spitale, creşe, grãdiniţe, şcoli, locuinţe şi spaţii de cazare provizorii cu asigurarea serviciilor adiacente: apã potabilã, cãldurã, hranã, etc).
● analiza modului de comportare şi a stãrii fizice şi funcţionale a infrastructurilor hidrotehnice aflate în administrarea agenţiilor din subordine şi adoptarea de mãsuri de reparaţii, reabilitare sau reconstrucţie.
F. MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
a. Acţiuni preventive:
● elaborarea unui ghid privind educarea şi comportamentul populaţiei din zonele cu risc pentru inundaţii (manevre de prim-ajutor ce se întreprind pânã la sosirea echipajelor de specialitate, realizarea unei rezerve minimale de materiale, efecte personale, alimente şi apã potabilã pentru subzistenţa în astfel de situaţii, comportament şi deprinderi pentru pãstrarea şi menţinerea unei igiene individuale şi comunitare adecvate).
● responsabilitatea elaborãrii unor studii pentru cunoaşterea stãrii de sãnãtate a populaţiei şi a persoanelor vulnerabile din comunitãţile situate în zone potenţial inundabile;
● constituirea punctelor de prim-ajutor, unde persoanele sinistrate se pot adresa pentru asistenţã medicalã calificatã preventivã şi curativã.
b. Acţiuni în timpul desfãşurãrii fenomenului de inundaţii:
● atribuţiile ce revin Ministerului Sãnãtãţii privind managementul situaţiilor de urgenţã generate de inundaţii;
● adoptarea de mãsuri antiepidemice;
● controlul calitãţii apei potabile;
● asigurarea asistenţei psihologice pentru persoanele traumatizate ca urmare a producerii fenomenului de inundaţii.
c. Mãsuri dupã trecerea fenomenului:
● monitorizarea calitãţii apei, cu efectuarea de analize şi consultanţã de specialitate privind dezinfecţia fântânilor şi altor surse de apã;
● acordarea de asistenţã medicalã şi asistenţã psihologicã persoanelor afectate de inundaţii;
● evaluarea stãrii de sãnãtate a colectivitãţilor afectate şi adoptarea de mãsuri de reabilitare şi refacere.
G. MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
a. Acţiuni preventive:
● lansarea de programe de cercetare - dezvoltare destinate managementului riscului la inundaţii, soluţionãrii unor aspecte privind influenţa schimbãrilor climatice asupra ciclului hidrologic şi a mãsurilor adecvate de adaptare la aceste schimbãri;
● elaborarea unor programe curriculare de educaţie şi formare în rândul copiilor şi tinerilor a unei mentalitãţi de protecţie a apei, de înţelegere a fenomenelor de inundaţii şi de învãţare a modului de convieţuire cu acestea;
● elaborarea unor cãrţi şi jocuri pentru copii şi tineret destinate înţelegerii fenomenului de inundaţii, a riscului asociat acestora şi a modului de comportare înainte, în timpul şi dupã trecerea fenomenului;
● lansarea unor proiecte şcolare cu premii, cu temã destinate perceperii corecte a cursului de apã ca pe un ecohidrosistem complex de mare importanţã pentru viaţa şi sãnãtatea omului.
H. MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
● Avizarea indicatorilor tehnico - economici ai studiilor de fezabilitate pentru investiţiile care se supun aprobãrii Guvernului, având ca obiect managementul riscului la inundaţii şi care se realizeazã din fonduri publice, potrivit competenţei stabilite prin lege sau din creditele externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora.
I. CONSILIILE JUDEŢENE
a. Acţiuni preventive:
● elaborarea şi implementarea planurilor de amenajare a teritoriului în corelare cu prevederile prezentei strategii;
● identificarea zonelor inundabile de pe raza judeţului aflate în jurisdicţia lor;
● elaborarea planurilor judeţene operative de apãrare împotriva inundaţiilor în conformitate cu legislaţia specificã existentã privind managementul situaţiilor de urgenţã;
● conducerea şi deciderea procedurilor de reglementare a utilizãrii terenurilor din zonele inundabile şi aplicarea legislaţiei naţionale în domeniul utilizãrii terenurilor din zonele inundabile;
● elaborarea strategiei de protecţie împotriva inundaţiilor la nivel judeţean pe baza cunoaşterii vulnerabilitãţii fizice, economice, culturale şi a sistemului de valori;
● elaborarea unei carte privind riscul la inundaţii, destinatã primãriilor, comunitãţilor umane şi instituirea la nivel de judeţean a unui serviciu permanent de monitorizare a fenomenelor de inundaţii şi a consecinţelor acestora;
● coordonarea activitãţilor de elaborare a hãrţilor de identificare a hazardurilor, a hãrţilor de hazard şi a hãrţilor de risc la inundaţii la nivel de judeţ, precum şi coordonarea elaborãrii acestor documentaţii la nivelul unitãţilor administrativ - teritoriale componente;
● aprobã organizarea protecţiei civile la nivelul unitãţii administrativ-teritoriale, analizeazã anual şi ori de câte ori este nevoie activitatea desfãşuratã şi adoptã mãsuri pentru îmbunãtãţirea acesteia;
● participã, potrivit legii, la asigurarea finanţãrii mãsurilor şi a acţiunilor de protecţie civilã, precum şi a serviciilor de urgenţã şi a structurilor care au atribuţii legale în acest domeniu;
● stabilesc, în condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile;
● înfiinţeazã, în condiţiile legii şi cu avizul inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţã;
● gestioneazã, depoziteazã, întreţin şi asigurã conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilã prin serviciile specializate din subordine;
● asigurã spaţiile necesare funcţionãrii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţã corespunzãtoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaşiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie;
● elaborarea planurilor de evacuare a persoanelor şi a bunurilor şi asigurarea utilitãţilor necesare;
● organizarea consultãrii populaţiei comunitãţilor umane în ceea ce priveşte strategia de dezvoltare regionalã ţinând seama de strategia naţionalã de gestionare a inundaţiilor şi a anchetelor corespunzãtoare;
● consultarea, înainte de adoptarea oricãrei decizii a structurilor asociative ale autoritãţilor administraţiei publice locale prevãzute de lege, în toate problemele care le privesc în mod direct potrivit legii şi preluarea punctelor de vedere oportune în conţinutul proiectelor actelor normative;
● aprobã planurile anuale şi de perspectivã pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionãrii situaţiilor de urgenţã;
● întreprinderea de acţiuni pentru informarea, educarea şi pregãtirea populaţiei privind modul de comportare înainte, în timpul şi dupã producerea fenomenului şi a rolului protecţiei individuale.
b. Acţiuni în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
● acţiuni prevãzute de legislaţia în vigoare privind managementul situaţiilor de urgenţã generate de inundaţii;
● organizarea evacuãrii persoanelor din zona inundabilã şi asigurarea necesitãţilor de hranã, medicamente şi asistenţã sanitarã;
● asigurarea ordinii publice, protecţia vieţii şi a proprietãţii;
● coordonarea acţiunilor de ajutor a populaţiei din zonele afectate;
● asigurarea fondurilor necesare activitãţilor ce se demareazã în aceastã etapã;
● aplicarea planurilor proprii de apãrare în cazul producerii unor situaţii de urgenţã datorate inundaţiilor, fenomenelor meteo periculoase sau accidentelor la construcţiile hidrotehnice.
c. Acţiuni dupã trecerea fenomenului:
● coordonarea acţiunilor pentru asigurarea hranei, îmbrãcãmintei şi a locuirii temporare pentru persoanele afectate de inundaţii;
● supravegherea stãrii de sãnãtate a populaţiei afectate şi a stãrii mediului afectat;
● restabilirea serviciilor esenţiale;
● implementarea sistemului de acordare a ajutoarelor finnanciare;
● gestionarea rãspunsurilor la apelurile populaţiei;
● revizuirea şi actualizarea planului de amenajare a teritoriului;
● coordonarea activitãţii de reconstrucţie şi revenirea la viata normalã;
● organizeazã elaborarea de studii de evaluare a pagubelor economice, sociale şi de mediu produse de inundaţii.
J. CONSILIILE LOCALE (MUNICIPALE, ORĂŞENEŞTI ŞI COMUNALE)
a. Acţiuni preventive:
Protecţia împotriva inundaţiilor constituie o responsabilitate comunã a autoritãţilor centrale şi locale, a populaţiei şi a operatorilor economici.
Autoritãţile locale şi populaţia oricãrei comunitãţi umane expusã riscului la inundaţii trebuie sã fie pregãtite sã facã faţã fenomenului de inundaţii, ele fiind primele care iau contact cu fenomenul şi sã adopte propriile mãsuri pânã la intervenţia autoritãţilor centrale.
● aprobã organizarea protecţiei civile la nivelul unitãţii administrativ-teritoriale, analizeazã anual şi ori de câte ori este nevoie activitatea desfãşuratã şi adoptã mãsuri pentru îmbunãtãţirea acesteia;
● participã, potrivit legii, la asigurarea finanţãrii mãsurilor şi a acţiunilor de protecţie civilã, precum şi a serviciilor de urgenţã şi a structurilor care au atribuţii legale în acest domeniu;
● stabilesc, în condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile;
● înfiinţeazã, în condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţã;
● gestioneazã, depoziteazã, întreţin şi asigurã conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilã prin serviciile specializate din subordine;
● asigurã spaţiile necesare funcţionãrii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţã corespunzãtoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie;
● consultarea, înainte de adoptarea oricãrei decizii a structurilor asociative ale autoritãţilor administraţiei publice locale prevãzute de lege, în toate problemele care le privesc în mod direct potrivit legii şi preluarea punctelor de vedere oportune în conţinutul proiectelor actelor normative;
● aprobã planurile anuale şi de perspectivã pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionãrii situaţiilor de urgenţã;
● autoritãţile locale trebuie sã se îngrijeascã sã aibe elaborate planurile urbanistice generale ale localitãţii, corelate cu prevederile hãrţilor de hazard şi de risc natural şi sã asigure respectarea prevederilor acestor documentaţii;
● autoritãţile locale trebuie sã se îngrijeascã de elaborarea hãrţilor de identificare a hazardurilor, a hãrţilor de hazard şi a hãrţilor de risc la inundaţii la nivelul unitãţii administrativ -teritoriale;
● stabilirea propriilor obiective de protecţie a populaţiei împotriva inundaţiilor şi stabilirea mãsurilor de prevenire şi intervenţie în cazul producerii acestora;
● asigurarea resurselor finaciare, umane şi materiale pentru prevenirea fenomenului de inundaţie, precum şi a celor necesare intervenţiei operative în cazul producerii acestuia;
● determinarea necesitãţilor comunitãţii locale privind resursele mobilizabile, contribuţii în muncã, materiale de construcţii, mijloace de transport, contribuţii financiare în caz de inundaţii;
● autoritãţile locale sunt responsabile pentru mobilizarea populaţiei la acţiunile de apãrare împotriva inundaţiilor şi organizarea de exerciţii la aplicaţii, sub conducerea organelor abilitate în vederea pregãtirii intervenţiei operative, a evacuãrii, precum şi pentru diseminarea avertizãrilor pentru cazuri de inundaţii, menţinerea legii şi a ordinei;
● controlul utilizãrii albiilor şi malurilor cursurilor de apã necadastrate;
● întreţinerea corespunzãtoare a infrastructurilor hidrotehnice aflate în administraţia autoritãţilor locale şi asigurarea funcţionãrii lor în siguranţã;
● autoritãţilor locale le revin responsabilitãţi în ceea ce priveşte informarea şi educarea populaţiei pentru situaţii de inundaţii, precum şi în implicarea acesteia în realizarea de proiecte de protecţie împotriva inundaţiilor, protecţia naturii, gestionarea resurselor de apã etc;
● autoritãţile locale sunt responsabile pentru asigurarea scurgerii apelor provenite din precipitaţii de pe micile cursuri de apã sau canale, şanţuri, de pe raza lor de acţiune administrativã şi întreţinerea şi îmbunãtãţirea capacitãţiîlor de transport ale albiilor micilor cursuri de apã ce traverseazã localitãţile din jurisdicţia lor;
● autoritãţile locale trebuie sã-şi asigure fondurile necesare pentru a-şi promova propriile opţiuni de protecţie localã împotriva inundaţiilor;
● autoritãţile locale trebuie sã se implice în elaborarea planurilor de apãrare împotriva inundaţiilor prevãzute în legislaţia existentã privind managementul situaţiilor de urgenţã a comunitãţilor pe care le conduc, sa stabileascã locurile de refugiu şi sã asigure prevenirea şi minimizarea riscurilor la inundaţii a bunurilor publice/comunitare (spitale, policlinici, şcoli);
● autoritãţile locale poartã responsabilitatea respectãrii legislaţiei în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor în zonele inundabile;
● implementarea prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului şi decizii privind utilizarea terenurilor din zonele inundabile;
● participarea la elaborarea harţilor de risc la inundaţii;
● organizarea acţiunilor de realizare a consensului între cei responsabili cu activitãţile de protecţie împotriva inundaţiilor şi populaţie, realizarea unor grupuri de lucru pentru disemnarea celor mai bune practici în domeniul agricol şi silvic destinate a reduce riscul la inundaţii;
● elaborarea propriei strategii şi a propriilor planuri de protecţie împotriva inundaţiilor;
● organizarea unor registre de monitorizare permanentã a inundaţiilor şi a efectelor acestora;
● reabilitarea capacitãţii de evacuare a podurilor şi podeţelor de pe cãile de comunicaţii aflate în jurisdicţia lor;
● controlul utilizãrii terenurilor în conformitate cu planul de amenajare al teritoriului;
● încheierea de convenţii de întrajutorare în caz de inundaţii cu localitãţile învecinate.
b. Acţiuni în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
● activitãţile cuprinse în legislaţia în vigoare privind managementul situaţiilor de urgenţã
● menţinerea în stare de funcţionare a drumurilor judeţene şi a drumurilor de acces în zonele inundate;
● asigurarea ordinei publice şi protecţia vieţii şi a bunurilor;
● coordonarea acţiunilor de ajutor;
● asigurarea asistenţei medicale;
● evacuarea persoanelor în locuri dinainte stabilite şi asigurarea condiţiilor de trai;
● coordonarea acţiunilor pentru asigurarea necesitãţilor esenţiale ale persoanelor sau comunitãţilor izolate;
● asigurarea sãnãtãţii animalelor afectate de inundaţii;
● organizarea şi instruirea grupurilor de voluntari în vederea participãrii la acţiunile de salvare-evacuare a populaţiei afectate de inundaţii.
c. Acţiuni dupã trecerea fenomenului:
● mobilizarea comunitãţii la acţiunile privind activitãţile de înlãturare a efectelor inundaţiilor, de refacere a locuinţelor şi gospodãriilor afectate de inundaţii;
● mobilizarea comunitãţii la acţiunile de aprovizionare cu hranã, îmbrãcãminte şi distribuirea acestora, precum şi pentru cazarea în locuinţe temporare;
● acţiuni pentru restabilirea serviciilor de bazã şi aprovizionarea cu hranã, îmbrãcãminte, asigurarea de locuinţe temporare şi a igienei;
● asigurarea condiţiilor pentru asistenţã sanitarã;
● coordonarea activitãţilor de reconstrucţie şi restaurare a activitãţii normale;
● organizarea activitãţii de ajutor financiar;
● gestionarea rãspunsurilor la apelurile populaţiei;
● revizuirea planurilor operative de apãrare pentru situaţii de urgenţã;
● elaborarea unor studii privind pagubele economice, sociale şi de mediu provocate de inundaţii.
K. COMUNITĂŢILE LOCALE
● Stabilirea propriilor obiective de apãrare împotriva inundaţiilor.
● Clarificarea problemelor pe care inundaţiile le ridicã în faţa comunitãţii şi organizarea de dezbateri publice asupra soluţiilor propuse.
● Elaborarea de studii socio-economice privind condiţiile economice, sociale, culturale şi de mediu ale comunitãţii.
● Participarea la acţiunile de protecţie şi de apãrare împotriva inundaţiilor.
● Cunoaşterea locurilor de refugiu, a depozitelor de alimente pentru cazuri de urgenţã.
● Realizarea de locuinţe în zonele de risc la inundaţii dupã proiecte adecvate acestor zone (structurã, subsoluri, numãr de nivele, accese pentru o evacuare uşoarã etc).
L. CETĂŢENII
● Acceptarea faptului cã locuirea într-o zonã inundabilã comportã riscuri.
● Adoptarea de mãsuri proprii pentru reducerea riscului la inundaţii la locuinţe şi anexe gospodãreşti cu respectarea cadrului legal privind construirea şi locuirea.
● Respectarea, cunoaşterea şi aplicarea deciziilor organelor cu atribuţii şi responsabilitãţi în gestionarea situaţiilor de urgenţã privind protecţia, intervenţia, evacuarea şi refacerea în cazul producerii inundaţiilor.
● Participarea ca voluntari la acţiunile de salvare - evacuare a populaţiei afectate de inundaţii, precum şi la acţiunile de refacere.
● Încheierea de asigurãri pentru cazuri de inundaţii.
● Cunoaşterea modului de comportare înainte, în timpul şi dupã trecerea inundaţiilor.
3. INFORMAREA ŞI EDUCAREA POPULAŢIEI
În aceastã acţiune trebuie sã se implice toate autoritãţile, societatea civilã, cetãţenii.
● În vederea informãrii şi educãrii populaţiei în problemele inundaţiilor, autoritãţile cu atribuţii şi responsabilitãţi în gestionarea situaţiilor de urgenţã provovate de inundaţii vor elabora ghiduri, îndrumare, pliante, afişe ce vor cuprinde informaţii asupra cauzelor producerii inundaţiilor, a modalitãţilor de prevenire a acestora, precum şi a acţiunilor de protecţie şi intervenţie individualã şi de grup.
● Distribuţia materialelor informative referitoare la prevenirea şi protecţia populaţiei în caz de inundaţii se face prin grija autoritãţilor administraţiei publice locale cu participarea activã a instituţiilor de cult şi de învãţãmânt.
● în zonele expuse riscului la inundaţii trebuie utilizate forme speciale de comunicare cu populaţia, de educare a acesteia în care trebuie sã se implice toate instituţiile statului şi ale comunitãţii.
● Populaţia trebuie învãţatã cum sã se comporte înainte de inundaţii, în timpul acestora, în timpul evacuãrii şi dupã trecerea fenomenului. Ideea de bazã trebuie sã fie aceea cã fiecare comunitate situatã într-o zonã inundabilã trebuie sã fie adaptatã inundaţiilor, pornind de la ideea cã vieţuirea într-o zonã inundabilã atrage în mod inevitabil consecinţe.
● În vederea adaptãrii la inundaţii a comunitãţii trebuie realizate campanii de informare adaptate pe nevoile comunitãţii.
4. TRANSMITEREA ŞI RECEPŢIONAREA MESAJELOR DE AVERTIZARE PENTRU CAZURI DE INUNDAŢII
Un loc aparte în managementul riscului la inundaţii îl joacã modul în care sunt transmise şi recepţionate mesajele de avertizare. Experienţa inundaţiilor produse în România în anul 2005, au dovedit cu prisosinţã acest lucru. Mesajele trebuie sã precizeze clar şi concis ce se întâmplã şi unde, ce semnficaţie au ele pentru populaţia ţintã şi ce trebuie ea sã facã. Aceste mesaje constituie legãtura critica în informaţia comunicatã privind inundaţiile aşteptate. Ele constituie semnalul pentru cei expuşi riscului sã treacã la acţiune înainte ca inundaţiile sã se producã, ori sã atingã niveluri critice.
Un mesaj de avetizare converteşte o informaţie tehnicã privind predicţia asupra inundaţiilor şi o traduce într-un mesaj pentru cei expuşi riscului. Pentru a avea succes şi populaţia sã reacţioneze pozitiv el trebuie sã provinã de la o instituţie credibilã (de exemplu Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodãrire a Apelor), sã fie atât informativ cât şi persuasiv şi clar pentru receptori. Eficacitatea mesajului depinde foarte mult de natura comunitãţii şi de cunoştinţele acesteia privind fenomenul de inundaţii. Populaţia unei comunitãţi nu constituie un grup uniform care crede şi acţioneazã în acelaşi mod, cu aceleaşi valori, percepţii şi aşteptãri. Existã foarte multe populaţii, iar organismele responsabile pentru diseminarea avertizãrii trebuie sã înţeleagã pe deplin cerinţele şi caracteristicile populaţiei specifice, sau a grupurilor din raza lor de acţiune.
Populaţia diferã foarte mult din punct de vedere al experienţei privind inundaţiile, al stãrii financiare sau emoţionale ca şi al factorilor sociali (vârstã structura familialã etc). Construcţia unui mesaj de avertizare implicã o adevãratã artã a comunicãrii, iar specialiştii în mass-media pot fi de mare ajutor. Ei pot ajuta ca mesajul sã fie:
● scurt (spre exemplu la radio nu trebuie sã depãşeascã 30 secunde de citit);
● ordonat, astfel încât sã constituie cea mai importantã ştire pentru populaţie;
● limbajul utilizat sã fie clar şi sã se evite jargonul.
Mesajul trebuie sã fie persuasiv, adicã sã nascã o anumitã emoţie sau sentimente; limbajul trebuie sã fie reţinut şi sã nu fie agresiv în privinţa cauzelor inundaţiilor sau sã creeze panicã; tonul mesajului este deosebit de important. Mesajul trebuie sã fie:
● pozitiv, mai mult decât negativ, axat pe ce sã facem decât pe ce sã nu facem (spre exemplu: stai în casa decât nu-ţi pãrãsi locuinţa);
● sã sugereze acţiunea mai mult decât inacţiunea;
● sã invite la sociabilitate mai mult decât la izolare;
● sã fie viguros (spre exemplu: aceste inundaţii au capacitatea sã spulbere vehiculele de pe şosea iar oamenii se pot îneca).
Cãile de diseminare a avertizãrii la inundaţii pot fi:
● mesaje radio;
● mesaje televizate (prezentat cu scris în mişcare, la ştiri sau în pauzã);
● ziare locale sau regionale;
● telefon:
● fax;
● din uşã în uşã.
Mesajele radio au numeroase dezavantaje mai ales în zonele metropolitane, deşi existã numeroase posturi de radio. Mulţi nu aud întregul mesaj; alte posturi aşteaptã anumite ore pentru a face comunicatul. Mesajele radio sunt foarte eficace pentru gospodine şi mai ales transmise înainte de micul dejun şi dimineaţa. Mai mult, în cazul radioului, nu existã modalitatea de a afla cine a auzit mesajul, şi cine nu sau cine a auzit doar o parte din mesaj.
Din aceste motive, cel mai eficace sistem de avertizare este cel specific, transmis personal, dar persoana trebuie sã fie capabilã sã relateze mesajul şi sã fie credibilã.
Un lucru deosebit de important în transmiterea mesajelor de avertizare îl constituie confirmarea. Problema este dificilã, iar cea mai bunã soluţie o constituie confirmarea telefonicã la Serviciul Special de Urgenţã sau la centrul de informare înfiinţat ad-hoc în zonã.
5. ASPECTE LEGISLATIVE
● Elaborarea unui act normativ privind managementul fenomenului de inundaţii pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor împotriva inundaţiilor care sã concentreze toate prevederile legale existente, precum şi altele noi privind managementul fenomenului de inundaţii; se impune reglementarea ocupãrii terenurilor din zonele hidrologice destinate inundãrii dirijate şi a situaţiei lucrãrilor de amenajare a torenţilordin cadrul domeniului privat.
● Elaborarea unui act normativ pentru definirea proiectelor de interes naţional şi de interes local şi a modului lor de elaborare şi de finanţare.
● Elaborarea unui act normativ pentru clasificarea obiectivelor din punct de vedere al gradului de protecţie la inundaţii ce trebuie asigurat sau a riscului social acceptat.
● Elaborarea unui act normativ privind organizarea şi utilizarea terenurilor limitrofe albiilor minore ale cursurilor de apã cadastrate.
● Actorii implicaţi în procesul de management al inundaţiilor sunt numeroşi, cu multe instituţii implicate, adesea cu interese divergente. Ca urmare, pentru a putea implementa prevederile strategiei apare ca necesarã instituirea unei structuri guvernamentale, interministeriale care sã asigure colaborarea "actorilor" şi coordonarea lor.
● Elaborarea unui act normativ pentru reglementarea activitãţilor de voluntariat pentru cazuri de inundaţii, dar şi pentru alte evenimente.
● Revizuirea legislaţiei existente în domeniul managementului situaţiilor de urgenţã generate de inundaţii.
DICŢIONAR DE TERMENI
Risc Probabilitatea apariţiei unor pierderi/pagube.
Riscul este caracterizat prin probabilitate, expunere şi
vulnerabilitate. În practicã, expunerea este adeseori
încorporatã în evaluarea consecinţelor, ca urmare riscul
se considerã a avea douã componente -probabilitatea de a
se produce un eveniment şi consecinţele (impactul).
Receptor Entitate care poate fi afectatã de un fenomen
de risc şi poate suferi pagube (populaţie, bunuri, habitate,
etc).
Analiza Metodologie de determinare obiectivã a
riscului riscului prin analiza şi combinarea probabilitãţii de
apariţie cu consecinţele.
Evaluarea Cuprinde identificarea, evaluarea şi interpretarea
riscului percepţiei riscului şi comparaţia cu riscul social
acceptat în scopul orientãrii deciziilor şi acţiunilor
în procesul de gestionare a riscului.
Reducerea Acţiuni de reducere, fie a probabilitãţii de
riscului producere, fie a expunerii sau a vulnerabilitãţii
(diminuare) receptorilor, fie a tuturor acestor factori.
Vulnerabilitate Sensibilitatea unei comunitãţi în fata unui
fenomen, susceptibilitate determinatã de factori fizici,
sociali, economici şi de mediu.
Managementul Aplicarea unor politici, proceduri şi practici
riscului având ca obiective identificarea riscului, analiza şi
evaluarea lui, tratarea, monitorizarea şi reevaluarea
riscului.
Managementul Include atât managementul riscului cât şi
inundaţiilor managementul situaţiilor de urgenţã.
Managementul Managementul riscului la inundaţii în contextul
durabil al managementului integrat al resurselor de apã.
inundaţiilor
Expunere Cuantificarea receptorilor care pot fi influenţaţi
de producerea inundaţiilor (exemplu: numãrul populaţiei,
numãrul şi tipul de bunuri, etc).
Consecinţe Efectul direct al unui fenomen, eveniment,
incident sau accident (pierderi de vieţi omeneşti,
rãniţi, pierderi de bunuri, efecte de mediu etc).
Hãrţi de risc Procese de stabilire a extinderii spaţiale a
riscului (combinaţie a probabilitãţilor şi a
consecinţelor); harta de risc este o combinaţie între
harta de hazard şi vulnerabilitate.
Mãsuri Mauri şi acţiuni adoptate înainte de a se
preventive produce inundaţiile (de prevenire, protecţie şi de
pregãtire).
Mãsuri post Mãsuri şi acţiuni ce se adoptã dupã trecerea
inundaţii fenomenului de inundaţii în scopul remedierii situaţiei
şi a evitãrii altor pagube viitoare.
Rãspuns Acţiuni şi mãsuri de reacţie, de apãrare, în
condiţiile unei provocãri.
