Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 1.840 din 28 octombrie 2004 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 1.840 din 28 octombrie 2004 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004
Comenteaza legea
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ART. I
Normele metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. Înaintea titlului II se introduce titlul I "Dispoziţii generale", cu urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:

TITLUL I
Dispoziţii generale

[...]
Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
Art. 11. - (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autoritãţile fiscale pot sã nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.
(2) În cadrul unei tranzacţii între persoane afiliate, autoritãţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricãreia dintre persoane, dupã cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţã al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei. La stabilirea preţului de piaţã al tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte cea mai adecvatã dintre urmãtoarele metode:
a) metoda comparãrii preţurilor, prin care preţul de piaţã se stabileşte pe baza preţurilor plãtite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile cãtre persoane independente;
b) metoda cost-plus, prin care preţul de piaţã se stabileşte pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie, majorat cu marja de profit corespunzãtoare;
c) metoda preţului de revînzare, prin care preţul de piaţã se stabileşte pe baza preţului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjã de profit;
d) orice altã metodã recunoscutã în liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã.

Norme metodologice:
1. Autoritãţile fiscale din România pot, în scopul calculãrii obligaţiilor fiscale ale persoanelor afiliate, sã reconsidere evidenţele persoanei afiliate din România, în scopul examinãrii fiscale, dacã în urma relaţiilor speciale dintre persoana afiliatã românã şi cea strãinã aceste evidenţe nu reflectã profiturile reale impozabile ce provin din România. Nu se efectueazã reconsiderarea evidenţelor persoanelor afiliate atunci când tranzacţiile dintre asemenea persoane au loc în termeni comerciali de piaţã liberã, precum şi în cazul tranzacţiilor între persoane juridice române afiliate. Reconsiderarea evidenţelor se referã la ajustarea veniturilor, cheltuielilor, în scopul calculãrii obligaţiilor fiscale ale persoanelor afiliate. Reconsiderarea evidenţelor persoanelor afiliate nu se efectueazã atunci când tranzacţiile dintre asemenea persoane au loc în termenii comerciali de piaţã liberã, respectiv ca tranzacţii între persoane independente.
În cazul în care România a încheiat o convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al cãrui rezident este persoana afiliatã strãinã, aceastã reconsiderare a evidenţelor în scopul examinãrii fiscale se efectueazã de cãtre autoritãţile române prin coroborare cu «Procedura amiabilã» prevãzutã în respectiva convenţie. În acest sens, atunci când România include în profiturile unei persoane înregistrate în România şi impune în consecinţã profiturile asupra cãrora o persoanã rezidentã în alt stat a fost supusã impunerii în statul sãu de rezidenţã, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit persoanei din România dacã condiţiile stabilite între cele douã persoane ar fi fost cele convenite între persoanele independente, statul de rezidenţã al persoanei afiliate strãine poate proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri.
La ajustarea profiturilor între persoanele afiliate se au în vedere termenele de prescripţie prevãzute de legislaţia internã a statelor în care persoanele afiliate în cauzã sunt rezidente, în cazul în care prin convenţia de evitare a dublei impuneri nu s-a prevãzut altfel.
Ajustarea profiturilor persoanelor afiliate nu conduce la modificarea situaţiilor financiare ale persoanelor afiliate.
La stabilirea preţului de piaţã al tranzacţiilor, autoritãţile fiscale nu vor ţine cont de împrejurãrile efective ce nu puteau fi cunoscute de cãtre pãrţile la tranzacţie la data perfectãrii acesteia şi care, dacã ar fi fost cunoscute, ar fi atras o supra- sau o subestimare de cãtre pãrţi a valorii tranzacţiei.
Autoritãţile stabilesc preţul de piaţã al acestor tranzacţii aplicând metoda utilizatã de cãtre contribuabil, cu excepţia cazurilor în care prin metoda utilizatã nu se reflectã preţul de piaţã al bunurilor sau serviciilor furnizate în cazul tranzacţiei. În acest caz, autoritãţile fiscale vor aplica cea mai adecvatã dintre metodele prevãzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal.
2. La estimarea preţului de piaţã al tranzacţiilor se poate utiliza una dintre urmãtoarele metode:
a) metoda comparãrii preţurilor;
b) metoda cost-plus;
c) metoda preţului de revânzare;
d) orice altã metodã recunoscutã în liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã.
3. În termeni generali, preţul de piaţã este determinat prin raportarea la tranzacţii comparabile necontrolate. O tranzacţie este necontrolatã dacã se desfãşoarã între persoane independente.
4. Metoda comparãrii preţurilor
Determinarea preţului de piaţã are la bazã comparaţia preţului tranzacţiei analizate cu preţurile practicate de alte entitãţi independente de aceasta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, mãrfuri sau servicii între persoane afiliate, preţul de piaţã este acel preţ pe care l-ar fi convenit persoane independente, în condiţiile existente pe pieţe, comparabile din punct de vedere comercial pentru transferul de bunuri sau de mãrfuri identice ori similare, în cantitãţi comparabile, în acelaşi punct din lanţul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare şi de platã. În acest sens, pentru stabilirea valorii de piaţã se poate recurge la:
a) compararea preţurilor convenite între persoane afiliate cu preţurile convenite în relaţiile cu persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea internã a preţurilor);
b) compararea preţurilor convenite între persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea externã a preţurilor).
Pentru aplicarea metodei comparãrii preţurilor, preţul de piaţã al tranzacţiei este determinat prin compararea preţului de vânzare al mãrfurilor şi serviciilor identice sau similare, vândute în cantitãţi comparabile, cu preţul de vânzare al mãrfurilor şi al serviciilor supuse evaluãrii. În cazul în care cantitãţile nu sunt comparabile se utilizeazã preţul de vânzare pentru mãrfurile şi serviciile identice sau similare, vândute în cantitãţi diferite. Pentru aceasta, preţul de vânzare se corecteazã cu diferenţele în plus sau în minus care ar putea fi determinate de diferenţa de cantitate.
5. Metoda cost-plus
Pentru determinarea preţului pieţei, metoda se bazeazã pe majorarea costurilor principale cu o marjã de profit corespunzãtoare domeniului de activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru aceastã metodã, în cazul transferului de mãrfuri sau de servicii între persoane afiliate, este reprezentat de costurile producãtorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeaşi metodã de calcul pe care persoana care face transferul îşi bazeazã şi politica de stabilire a preţurilor faţã de persoane independente. Suma care se adaugã la costul astfel stabilit va avea în vedere o marjã de profit care este corespunzãtoare domeniului de activitate al contribuabilului. În acest caz, preţul de piaţã al tranzacţiei controlate reprezintã rezultatul adãugãrii profitului la costurile de mai sus. În cazul în care mãrfurile sau serviciile sunt transferate printr-un numãr de persoane afiliate, aceastã metodã urmeazã sã fie aplicatã separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare rolul şi activitãţile concrete ale fiecãrei persoane afiliate. Costul plus profitul furnizorului într-o tranzacţie controlatã va fi stabilit în mod corespunzãtor prin referinţã la costul plus profitul aceluiaşi furnizor în comparaţie cu tranzacţiile necontrolate. În completare, metoda care poate fi folositã este costul plus profitul care a fost câştigat în tranzacţii comparabile de cãtre o persoanã independentã.
6. Metoda preţului de revânzare
În cazul acestei metode preţul pieţei este determinat pe baza preţului de revânzare al produselor şi serviciilor cãtre entitãţi independente, diminuat cu cheltuielile de vânzare, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjã de profit. Aceastã metodã se aplicã pornindu-se de la preţul la care un produs cumpãrat de la o persoanã afiliatã este revândut unei persoane independente. Acest preţ (preţul de revânzare) este apoi redus cu o marjã brutã corespunzãtoare (marja preţului de revânzare), reprezentând valoarea din care ultimul vânzãtor din cadrul grupului încearcã sã îşi acopere cheltuielile de vânzare şi alte cheltuieli de operare în funcţie de operaţiunile efectuate (luând în considerare activele utilizate şi riscul asumat) şi sã realizeze un profit corespunzãtor. În acest caz, preţul de piaţã pentru transferul bunului între entitãţi afiliate este preţul care rãmâne dupã scãderea marjei brute şi dupã ajustarea cu alte costuri asociate achiziţionãrii produsului. Marja preţului de revânzare a ultimului vânzãtor într-o tranzacţie controlatã poate fi determinatã prin referinţã la marja profitului de revânzare, pe care acelaşi ultim vânzãtor o câştigã pentru bunurile procurate şi vândute în cadrul tranzacţiilor necontrolate comparabile. De asemenea, se poate utiliza şi marja profitului ultimei vânzãri realizate de o persoanã independentã în cadrul unor tranzacţii necontrolate comparabile.
La stabilirea valorii marjei preţului de revânzare trebuie sã se aibã în vedere urmãtoarele aspecte:
a) factorii referitori la perioada de timp dintre cumpãrarea iniţialã şi revânzare, inclusiv cei referitori la schimbãrile survenite pe piaţã în ceea ce priveşte cheltuielile, ratele de schimb şi inflaţia;
b) modificãrile survenite în starea şi gradul de uzurã al bunurilor ce fac obiectul tranzacţiei, inclusiv modificãrile survenite prin progresul tehnologic dintr-un anumit domeniu;
c) dreptul exclusiv al revânzãtorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi, care ar putea influenţa decizia asupra unei schimbãri a marjei de preţ.
De regulã, metoda preţului de revânzare este utilizatã în cazul în care cel care revinde nu majoreazã substanţial valoarea produsului. Metoda poate fi utilizatã şi atunci când, înainte de revânzare, bunurile mai sunt prelucrate şi, în aceste circumstanţe, se poate stabili marja adecvatã.
7. În sensul art. 11 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte metode recunscute în liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã se înţelege metoda marjei nete şi metoda împãrţirii profitului.
8. Metoda marjei nete
Metoda marjei nete implicã calcularea marjei nete a profitului, obţinutã de o persoanã în urma uneia sau a mai multor tranzacţii cu persoane afiliate, şi estimarea acestei marje pe baza nivelului obţinut de cãtre aceeaşi persoanã în tranzacţii cu persoane independente sau pe baza marjei obţinute în tranzacţii comparabile efectuate de persoane independente.
Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparaţii între anumiţi indicatori financiari ai persoanelor afiliate şi aceiaşi indicatori ai persoanelor independente, care activeazã în cadrul aceluiaşi domeniu de activitate.
În utilizarea metodei marjei nete trebuie luate în considerare diferenţele dintre persoanele ale cãror marje sunt comparabile. În acest sens vor fi avuţi în vedere urmãtorii factori: competitivitatea altor contribuabili de pe piaţã şi a bunurilor echivalente, eficienţa şi strategia de management, poziţia pe piaţã, diferenţa în structura costurilor şi nivelul experienţei în afaceri.
9. Metoda împãrţirii profitului
Metoda împãrţirii profitului se foloseşte atunci când tranzacţiile efectuate între persoane afiliate sunt interdependente astfel încât nu este posibilã identificarea unor tranzacţii comparabile. Aceastã metodã presupune estimarea profitului obţinut de persoanele afiliate în urma uneia sau mai multor tranzacţii şi împãrţirea acestor profituri între persoanele afiliate, proporţional cu profitul care ar fi fost obţinut de cãtre persoane independente. Împãrţirea profiturilor trebuie sã se realizeze printr-o estimare adecvatã a veniturilor realizate şi a costurilor suportate în urma uneia sau a mai multor tranzacţii de cãtre fiecare persoanã. Profiturile trebuie împãrţite astfel încât sã reflecte funcţiile efectuate, riscurile asumate şi activele folosite de cãtre fiecare dintre pãrţi.
10. În cazul comparãrii tranzacţiilor între persoane afiliate şi cele independente se au în vedere:
a) diferenţele determinate de particularitãţile bunurilor materiale, nemateriale sau serviciilor ce fac obiectul tranzacţiilor comparabile, în mãsura în care aceste particularitãţi influenţeazã preţul de piaţã al obiectului respectivei tranzacţii;
b) funcţiile îndeplinite de persoane în tranzacţiile respective.
La analiza funcţiilor persoanelor participante într-o tranzacţie vor fi avute în vedere: importanţa economicã a funcţiilor îndeplinite de fiecare participant, împãrţirea riscurilor şi a responsabilitãţilor între pãrţile ce participã la tranzacţie, volumul resurselor angajate, al utilajelor şi echipamentelor, valoarea activelor necorporale folosite.
11. La stabilirea preţului de piaţã al tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte una dintre metodele prevãzute mai sus. În vederea stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere urmãtoarele elemente:
a) metoda care se apropie cel mai mult de împrejurãrile în care sunt stabilite preţurile supuse liberei concurenţe pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial;
b) metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din funcţionarea efectivã a persoanelor afiliate, implicate în tranzacţii supuse liberei concurenţe;
c) gradul de precizie cu care se pot face ajustãri în vederea obţinerii comparabilitãţii;
d) circumstanţele cazului individual;
e) activitãţile desfãşurate efectiv de diferitele persoane afiliate;
f) metoda folositã trebuie sã corespundã împrejurãrilor date ale pieţei şi ale activitãţii contribuabilului;
g) documentaţia care poate fi pusã la dispoziţie de cãtre contribuabil.
12. Circumstanţele cazului individual care urmeazã sã fie luat în considerare în examinarea preţului de piaţã sunt:
a) tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate al bunurilor, mãrfurilor şi serviciilor transferate;
b) condiţiile pieţei pe care bunurile, mãrfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor persoane independente;
c) activitãţile desfãşurate şi stadiile din lanţul producţiei şi distribuţiei ale entitãţilor implicate;
d) clauzele cuprinse în contractele de transfer, privind: obligaţiile, termenele de platã, rabaturile, reducerile, garanţiile acordate, asumarea riscului;
e) în cazul unor relaţii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea;
f) condiţiile speciale de concurenţã.
13. În aplicarea metodelor prevãzute la art. 11 alin. (2) din codul fiscal se iau în considerare datele şi documentele înregistrate în momentul în care a fost încheiat contractul.
În cazul contractelor pe termen lung este necesar sã se aibã în vedere dacã terţe pãrţi independente ţin seama de riscurile asociate, încheind contractele corespunzãtoare (de exemplu, clauze de actualizare a preţului).
În situaţia în care în legãturã cu transferul bunurilor şi al serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de platã sau facilitãţi de credit pentru client, diferite de practica comercialã obişnuitã), în cazul furnizãrii parţiale de materiale de cãtre client sau servicii auxiliare, la determinarea preţului de piaţã trebuie sã se ia în considerare şi aceşti factori.
14. La aplicarea metodelor prevãzute la art. 11 alin. (2) din codul fiscal nu se iau în considerare preţurile care au fost influenţate de situaţii competitive speciale, cum ar fi:
a) preţuri practicate pe pieţe speciale închise, unde aceste preţuri sunt stabilite diferit de condiţiile de pe piaţa din care se face transferul;
b) preţuri care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piaţã;
c) preţuri care sunt influenţate de reglementãrile autoritãţilor publice.
15. Atunci când se stabileşte preţul de piaţã al serviciilor în cadrul tranzacţiilor între persoane afiliate, autoritãţile fiscale examineazã în primul rând dacã persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de persoanele afiliate.
În cazul furnizãrilor de servicii se iau în considerare tarifele obişnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii (transport, asigurare). În cazul în care nu existã tarife comparabile se foloseşte metoda «cost-plus».
16. În cazul costurilor de publicitate, acestea se deduc de cãtre acele persoane afiliate care urmeazã sã beneficieze de pe urma publicitãţii fãcute sau, dacã este necesar, sunt alocate proporţional cu beneficiul. În situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mamã în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la persoana controlatã.
La calcularea profitului, autoritãţile fiscale estimeazã cheltuielile efectuate de persoanele afiliate cu publicitatea, proporţional cu beneficiile câştigate de aceste persoane din publicitate. Dacã un contribuabil efectueazã cheltuieli cu publicitatea de care beneficiazã şi o persoanã afiliatã, se presupune cã prima persoanã a furnizat celei de a doua persoane servicii comerciale, proporţional cu natura şi sfera serviciilor furnizate de o companie de publicitate independentã.
Pentru a stabili mai clar proporţiile cheltuielilor efectuate de fiecare persoanã cu publicitatea, de care beneficiazã douã sau mai multe persoane afiliate, trebuie luate în considerare pieţele pe care s-a fãcut publicitatea şi cota de piaţã a respectivelor persoane afiliate în vânzãrile de bunuri şi servicii cãrora li s-a fãcut reclama.
17. Când un contribuabil acordã un împrumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci când acesta primeşte un astfel de împrumut (credit), indiferent de scopul şi destinaţia sa, preţul pieţei pentru asemenea serviciu este constituit din dobânda care ar fi fost agreatã de persoane independente pentru astfel de servicii furnizate în condiţii comparabile, inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv împrumutului.
În cazul serviciilor de finanţare între persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se analizeazã:
a) dacã împrumutul dat este în interesul desfãşurãrii activitãţii beneficiarului şi a fost utilizatã în acest scop;
b) dacã a existat o schemã de distribuţie a profitului.
Încadrarea împrumutului în schema de distribuţie a profitului va fi presupusã dacã la data acordãrii împrumutului nu se aşteaptã în mod cert o rambursare a împrumutului sau dacã contractul conţine clauze defavorabile pentru plãtitor.
Atunci când se examineazã dobânda, trebuie luate în considerare: suma şi durata împrumutului, natura şi scopul împrumutului, garanţia implicatã, valuta implicatã, riscurile de schimb şi costurile mãsurilor de asigurare a ratei de schimb, precum şi alte circumstanţe de acordare a împrumutului.
Raportarea condiţiilor de împrumut are în vedere ratele dobânzii aplicate în împrejurãri comparabile şi în aceeaşi zonã valutarã de o persoanã independentã. De asemenea, trebuie sã se ţinã seama de mãsurile pe care persoanele independente le-ar fi luat pentru a împãrţi riscul de schimb (de exemplu: clauze care menţin valoarea împrumutului în termeni reali, încheierea unui contract de devize pentru platã la termen pe cheltuiala împrumutãtorului).
18. În cazul dobânzilor aferente furnizorilor de bunuri şi de servicii este necesar sã se examineze dacã costul dobânzii reprezintã o practicã comercialã obişnuitã sau dacã pãrţile care fac tranzacţia cer dobândã acolo unde, în tranzacţii comparabile, bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc. Aceste elemente de analizã se au în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobânzilor.
19. Atunci când se stabileşte preţul de piaţã al drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul tranzacţiilor între persoane afiliate, autoritãţile fiscale examineazã în primul rând dacã persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de persoane afiliate.
În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectualã, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licenţelor, know-how şi altele de aceeaşi naturã, costurile folosirii proprietãţii nu sunt deduse separat dacã drepturile sunt transferate în legãturã cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi dacã sunt incluse în preţul acestora.
20. În cazul serviciilor de administrare şi conducere din interiorul grupului se au în vedere urmãtoarele:
a) între persoanele afiliate costurile de administrare, management, control, consultanţã sau funcţii similare sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societãţii-mamã, în numele grupului ca un tot unitar. Nu poate fi cerutã o remuneraţie pentru aceste activitãţi, în mãsura în care baza lor legalã este relaţia juridicã care guverneazã forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legãturile dintre entitãţi. Cheltuielile de aceastã naturã pot fi deduse numai dacã astfel de entitãţi furnizeazã în plus servicii persoanelor afiliate sau dacã în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile administrative. Nu pot fi deduse costuri de asemenea naturã de cãtre o filialã care foloseşte aceste servicii luând în considerare relaţia juridicã dintre ele, numai pentru propriile condiţii, ţinând seama cã nu ar fi folosit aceste servicii dacã ar fi fost o persoanã independentã;
b) serviciile trebuie sã fie prestate în fapt. Simpla existenţã a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficientã, deoarece, ca regulã generalã, persoanele independente plãtesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.
Pentru aplicarea prezentelor norme metodologice, autoritãţile fiscale vor lua în considerare şi liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã."
2. Titlul II "Impozitul pe profit":
1. Punctul 6 va avea urmãtorul cuprins:
"6. Veniturile obţinute din activitãţi economice de cãtre contribuabilii prevãzuţi la art. 15 alin. (1) lit. e), f), g) şi h) din codul fiscal şi care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres menţionate la literele respective se supun impozitãrii cu cota prevãzutã la art. 17 alin. (1) din Codul fiscal. În vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile obţinute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestor venituri."
2. Punctul 23 va avea urmãtorul cuprins:
"23. În sensul art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile şi urmãtoarele:
a) cheltuielile efectuate cu editarea publicaţiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative şi în limita cotelor prevãzute în contractele de distribuţie, cu condiţia reflectãrii în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor potrivit reglementãrilor contabile;
b) cheltuielile generate de taxa pe valoarea adãugatã ca urmare a aplicãrii proratei, în conformitate cu prevederile titlului VI «Taxa pe valoarea adãugatã» din Codul fiscal, precum şi în alte situaţii când taxa pe valoarea adãugatã este înregistratã pe cheltuieli, în situaţia în care taxa pe valoarea adãugatã este aferentã unor bunuri sau servicii achiziţionate în scopul realizãrii de venituri impozabile;
c) cheltuielile reprezentând valoarea creanţelor comerciale înstrãinate, potrivit legii."
3. Punctul 26 va avea urmãtorul cuprins:
"26. Intrã sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. c) din codul fiscal cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncã şi boli profesionale, efectuate potrivit <>Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Cheltuielile cu primele de asigurare pentru riscul profesional, efectuate potrivit legislaţiei specifice, sunt deductibile la calculul profitului impozabil."
4. Punctul 28 va avea urmãtorul cuprins:
"28. Analiza în vederea acordãrii deductibilitãţii cheltuielilor de transport şi cazare în ţarã şi strãinãtate, efectuate de cãtre salariaţi şi administratori, se efectueazã pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat. Rezultatul contabil curent reprezintã soldul contului «Profit şi pierdere» la nivel de lunã, respectiv trimestru, dupã caz, urmând a se efectua regularizãri periodice. În cazul în care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul înregistreazã profit contabil, cheltuielile prevãzute la art. 21 alin. (2) lit. e) din codul fiscal sunt deductibile. Profitul din anii precedenţi reprezintã sodul contului «Rezultatul reportat» la data de 31 decembrie a anului anterior anului curent, indiferent de natura conturilor analitice."
5. Punctul 50 va avea urmãtorul cuprins:
"50. Cota de 5% reprezentând rezerva prevãzutã la art. 22 alin. (1) lit. a) din codul fiscal se aplicã asupra diferenţei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi veniturile din impozitul pe profit amânat, şi totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent şi amânat şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculeazã cumulat de la începutul anului şi este deductibilã la calculul profitului impozabil lunar sau trimestrial, dupã caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervã sunt incluse veniturile prevãzute la art. 20 din Codul fiscal, cu excepţia celor prevãzute la lit. d) din acelaşi articol. Rezervele astfel constituite se completeazã sau se diminueazã în funcţie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul. De asemenea, majorarea sau diminuarea rezervelor astfel constituite se efectueazã şi în funcţie de nivelul capitalului social subscris şi vãrsat sau al patrimoniului."
6. Punctul 53 va avea urmãtorul cuprins:
"53. Creanţele asupra clienţilor reprezintã sumele datorate de clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mãrfuri etc. vândute, lucrãri executate şi servicii prestate, pe bazã de facturi, înregistrate dupã 1 ianuarie 2004 şi neîncasate într-o perioadã ce depãşeşte 270 de zile de la data scadenţei.
Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectueazã prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasãrii creanţei, proporţional cu valoarea încasatã sau înregistrarea acesteia pe cheltuieli.
În cazul creanţelor în valutã, provizionul este deductibil la nivelul valorii influenţate cu diferenţele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia evaluãrii acestora. Valoarea provizioanelor pentru creanţele asupra clienţilor este luatã în considerare la determinarea profitului impozabil în trimestrul în care sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 22 din codul fiscal şi nu poate depãşi valoarea acestora, înregistratã în contabilitate în anul fiscal curent sau în anii anteriori. Procentele prevãzute la art. 22 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, aplicate asupra creanţelor înregistrate începând cu anii fiscali 2004, 2005 şi, respectiv, 2006, nu se recalculeazã.
Cheltuielile reprezentând pierderile din creanţele incerte sau în litigiu neîncasate, înregistrate cu ocazia scoaterii din evidenţã a acestora, sunt deductibile pentru partea acoperitã de provizionul constituit potrivit art. 22 din Codul fiscal."
7. Punctul 63 va avea urmãtorul cuprins:
"63. Gradul de îndatorare al capitalului se determinã ca raport între capitalul împrumutat şi capitalul propriu. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare de peste un an începând de la data semnãrii contractului, respectiv credite bancare, împrumuturi de la instituţii financiare, împrumuturi de la acţionari, asociaţi sau alte persoane, credite furnizori, cu excepţia celor prevãzute la alin. (4) al art. 23 din Codul fiscal, indiferent de perioada în care acestea au fost contractate.
În capitalul împrumutat se includ şi creditele sau împrumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situaţia în care existã prelungiri ale acestora, iar perioada de rambursare curentã însumatã cu perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc depãşeşte un an."
8. Dupã punctul 71 se introduc trei puncte noi, punctele 71^1, 71^2 şi 71^3, cu urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
(12) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile, destinate activitãţilor pentru care aceştia sunt autorizaţi şi care nu aplicã regimul de amortizare acceleratã, pot deduce cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie. Valoarea rãmasã de recuperat pe durata normalã de utilizare se determinã dupã scãderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. Pentru achiziţiile de animale şi plantaţii, deducerea de 20% se acordã astfel:
a) pentru animale, la data achiziţiei;
b) pentru plantaţii, la data recepţiei finale de înfiinţare a plantaţiei.
Intrã sub incidenţa prezentului alineat şi mijloacele fixe achiziţionate în baza unui contract de leasing financiar cu clauzã definitivã de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului, la expirarea contractului de leasing financiar. Contribuabilii care beneficiazã de facilitãţile prevãzute la prezentul alineat au obligaţia sã pãstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadã egalã cu jumãtate din durata lor normalã de utilizare.

Norme metodologice:
71^1. Intrã sub incidenţa art. 24 alin. (12) din codul fiscal şi mijloacele fixe amortizabile de natura construcţiilor. Pentru investiţiile considerate mijloace fixe amortizabile în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Codul fiscal, contribuabilii nu beneficiazã de prevederile art. 24 alin. (12) din acelaşi act normativ.
71^2. Exemplu privind aplicarea prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal:
Un contribuabil care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul depozitãrii materialelor şi mãrfurilor achiziţioneazã în data de 15 septembrie 2004 o clãdire-depozit pe care o pune în funcţiune pe data de 20 a aceleiaşi luni. Valoarea de intrare a clãdirii-depozit este de 30.000.000 mii lei. Durata normalã de funcţionare a clãdirii, conform Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, este de 50 de ani. Contribuabilul, din punct de vedere contabil, foloseşte amortizarea liniarã. Din punct de vedere fiscal contribuabilul aplicã facilitatea prevãzutã la art. 24 alin. (12) din Codul fiscal. Ca urmare a aplicãrii prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal, contribuabilul va înregistra urmãtoarea situaţie:
● deduce din punct de vedere fiscal, în luna septembrie 2004, o cotã de 20% din valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil: 20% x 30.000.000 mii lei = 6.000.000 mii lei;
● valoarea de recuperat din punct de vedere fiscal pe urmãtoarele 600 de luni, începând cu octombrie 2004, 30.000.000 mii lei - 6.000.000 mii lei = 24.000.000 mii lei;
● amortizarea fiscalã lunarã din octombrie 2004 pânã în septembrie 2054, 40.000 mii lei (24.000.000 mii lei/600 luni).


                                                          - mii lei -
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
                                                         Cheltuielile
                                        Amortizarea      de amortizare
    Luna                                  fiscalã         înregistrate
                                                            contabil
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Septembrie 2004                        6.000.000                  0
 Octombrie 2004                            40.000             50.000
 Noiembrie 2004                            40.000             50.000
 Decembrie 2004                            40.000             50.000
 Ianuarie 2005                             40.000             50.000
 ...  ...  ...
 August 2054                               40.000             50.000
 Septembrie 2054                           40.000             50.000
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 TOTAL:                                30.000.000         30.000.000
────────────────────────────────────────────────────────────────────────



Codul fiscal:
(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncã şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţãrii şi funcţionãrii cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

Norme metodologice:
71^3. Intrã sub incidenţa prevederilor art. 24 alin. (16) din codul fiscal mijloacele fixe amortizabile care sunt destinate prevenirii accidentelor de muncã şi bolilor profesionale şi sunt certificate de organisme recunoscute de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, potrivit prevederilor <>Legii protecţiei muncii nr. 90/1996 , republicatã."
9. Punctul 83 va avea urmãtorul cuprins:
"83. Impozitul pe dividende se determinã dupã calculul profitului impozabil, se reţine şi se vireazã pentru urmãtoarele elemente:
- capital social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferenţe provenite din reevaluarea imobilizãrilor şi a stocurilor, potrivit legii, sume înregistrate la rezerve din diferenţe de curs valutar şi altele asemenea);
- capitaluri proprii constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale (rezerve legale, reduceri sau scutiri de impozit pe profit pentru profitul reinvestit şi altele asemenea);
- capitaluri proprii constituite în conformitate cu prevederile legale, fãrã ca sumele cuprinse în capitaluri sã fie evidenţiate în prealabil la venituri (diferenţe provenite din reevaluarea imobilizãrilor, diferenţe de curs valutar din evaluarea disponibilitãţilor în valutã, diferenţe din aplicarea cotei reduse pentru activitatea de export, subvenţii pentru investiţii şi altele asemenea)."
10. Dupã punctul 88 se introduce un nou punct, punctul 88^1, cu urmãtorul cuprins:
"88^1. Pentru încadrarea unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau activitãţi de supervizare legate de acestea şi a altor activitãţi similare ca sedii permanente se va avea în vedere data începerii activitãţii din contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau cu alte informaţii ce probeazã începerea activitãţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugã la perioada care s-a consumat pentru realizarea contractului de bazã."
11. Punctul 110 va avea urmãtorul cuprins:
"110. Pentru ca titularul brevetului, succesorul sãu în drepturi sau, dupã caz, licenţiaţii acestuia sã beneficieze de scutire de impozit pe profit trebuie sã fie îndeplinite în mod cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sã existe o copie, certificatã pentru conformitate, a hotãrârii definitive a Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci de acordare a brevetului de invenţie; în cazul în care solicitantul scutirii de impozit este altã persoanã decât titularul brevetului, este necesar sã existe documente, certificate pentru conformitate de cãtre Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci sau autentificate, din care sã rezulte una dintre urmãtoarele situaţii:
1. solicitantul este succesorul în drepturi al titularului brevetului;
2. solicitantul este licenţiat al titularului brevetului;
3. solicitantul este licenţiat al succesorului în drepturi al titularului brevetului;
b) sã existe documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, din care sã rezulte cã brevetul de invenţie a fost în vigoare pe perioada pentru care s-a solicitat scutirea de impozit;
c) sã existe evidenţã contabilã de gestiune din care sã rezulte cã în perioada pentru care se solicitã scutirea de impozit pentru invenţia sau grupul de invenţii brevetate a fost efectuat cel puţin unul dintre actele prevãzute la pct. 108 şi nivelul profitului obţinut în aceastã perioadã;
d) profitul astfel obţinut sã fi fost realizat în limita perioadei de 5 ani de la prima aplicare şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului."
3. Titlul III "Impozitul pe venit":
1. La punctul 3, dupã liniuţa 35 se introduce o nouã liniuţã cu urmãtorul cuprins:
"- indemnizaţia de merit acordatã în condiţiile legii pentru instituirea indemnizaţiei de merit şi a Normelor de aplicare a legii pentru instituirea indemnizaţiei de merit, precum şi a Regulamentului de funcţionare a Comisiei naţionale pentru acordarea indemnizaţiei de merit."
2. Punctul 47 va avea urmãtorul cuprins:
"47. Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestãri de servicii cu caracter profesional, desfãşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific, literar, artistic, educativ şi altele, de cãtre: medici, avocaţi, notari publici, executori judecãtoreşti, experţi tehnici şi contabili, contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi, traducãtori, sportivi, arbitri sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate desfãşurate în mod independent, în condiţiile legii."
3. La punctul 54, liniuţa 18 va avea urmãtorul cuprins:
"- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementãrile titlului II din Codul fiscal, dupã caz;".
4. Punctul 58 va avea urmãtorul cuprins:
"58. În sensul art. 50 din Codul fiscal, pentru persoanele fizice autorizate care realizeazã venituri din activitãţi independente şi desfãşoarã activitãţi cuprinse în nomenclatorul stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice, individual, fãrã angajaţi, venitul net se poate determina pe bazã de norme anuale de venit. La stabilirea normelor anuale de venit de cãtre direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale vor fi consultate consiliile judeţene/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz. De asemenea se vor avea în vedere şi caracterul sezonier al unor activitãţi, precum şi durata concediului legal de odihnã.
Pentru contribuabilii care desfãşoarã mai multe activitãţi, printre care şi cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz venitul net din activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior normei de venit, stabilitã pentru aceastã activitate.
Persoanele care desfãşoarã activitatea de taximetrie cu autoturismele proprietate personalã în baza unor contracte, altele decât contractele de muncã încheiate cu agenţi economici care au ca obiect de activitate taximetria, sunt supuse impozitãrii în aceleaşi condiţii cu taximetriştii care îşi desfãşoarã activitatea în mod independent, pe bazã de norme de venit sau în sistem real."
5. La punctul 84, litera l) va avea urmãtorul cuprins:
"l) sumele plãtite sportivilor amatori ca urmare a participãrii în competiţii sportive, precum şi sumele plãtite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti în domeniu pentru rezultatele obţinute la competiţiile sportive, de cãtre structurile sportive cu care aceştia au relaţii contractuale de muncã, indiferent de forma sub care se plãtesc, inclusiv prima de joc, cu excepţia celor prevãzute la art. 42 lit. t) din Codul fiscal."
6. La punctul 86 se abrogã litera e).
7. Punctul 96 va avea urmãtorul cuprins:
"96. Ajutoarele de înmormântare sunt venituri neimpozabile atât în cazul angajatului, cât şi în cazul altor persoane, potrivit clauzelor din contractele de muncã sau prevederilor din legi speciale."
8. Punctul 145 se completeazã cu o liniuţã care va avea urmãtorul cuprins:
"- venituri sub formã de premii în bani şi/sau în naturã acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti prevãzuţi în legislaţia în materie, pentru rezultatele obţinute la competiţii sportive interne şi internaţionale, altele decât:
a) veniturile prevãzute la art. 42 din Codul fiscal;
b) veniturile plãtite de entitatea cu care aceştia au relaţii generatoare de venituri din salarii potrivit cap. III al titlului III din Codul fiscal;".
9. Punctul 146 va avea urmãtorul cuprins:
"146. Plãtitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligaţi sã organizeze evidenţa astfel încât sã poatã determina câştigul realizat de fiecare persoanã fizicã la sfârşitul zilei."
4. Titlul V "Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor strãine înfiinţate în România":
1. La punctul 2, dupã alineatul (9) se introduc douã alineate noi, alineatele (10) şi (11), cu urmãtorul cuprins:
"(10) Este consideratã redevenţã şi suma plãtitã în cadrul contractului de know-how, în baza cãruia vânzãtorul acceptã sã împãrtãşeascã cunoştinţele şi experienţa sa cumpãrãtorului, astfel încât cumpãrãtorul sã le poatã folosi în interesul sãu şi sã nu le dezvãluie publicului. În acelaşi timp vânzãtorul nu joacã nici un rol în aplicarea cunoştinţelor puse la dispoziţie cumpãrãtorului şi nu garanteazã rezultatele aplicãrii acestora.
(11) În cazul contractului de prestãri de servicii în care una dintre pãrţi se angajeazã sã utilizeze cunoştinţele sale pentru executarea unei lucrãri pentru cealaltã parte, suma plãtitã nu constituie redevenţã."
2. Dupã punctul 9 se introduc patru puncte noi, punctele (9^1), (9^2), (9^3) şi (9^4), cu urmãtorul cuprins:
"(9^1) Cota de 15% se aplicã şi altor venituri de natura dobânzilor, cum ar fi: dobânzile la credite, dobânzile în cazul contractelor de leasing financiar, dobânzile la creditele intragrup.
(9^2) Cota de 5% se aplicã şi la dobânzile aferente depozitelor colaterale, inclusiv conturilor escrow.
(9^3) Impozitul asupra dobânzilor capitalizate se calculeazã de plãtitorul acestor venituri în momentul înregistrãrii în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv în momentul rãscumpãrãrii în cazul unor instrumente de economisire sau în momentul în care dobânda se transformã în împrumut sau în capital, dupã caz.
(9^4) Veniturile obţinute din România de nerezidenţi din tranzacţionarea instrumentelor financiare derivate, definite potrivit legii bancare, nu se încadreazã în categoria veniturilor impozabile prevãzute la art. 115 din Codul fiscal."
3. Dupã punctul 11 se introduce un punct nou, punctul 11^1, în aplicarea articolului 117 litera f), dupã cum urmeazã:

"Codul fiscal:
f) veniturile obţinute de nerezidenţi din România, care presteazã servicii de consultanţã, asistenţã tehnicã şi alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finanţate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internaţionale şi statul român ori persoane juridice române, inclusiv autoritãţi publice, având garanţia statului român, precum şi în cadrul contractelor finanţate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda perceputã pentru aceste împrumuturi se situeazã sub nivelul de 3% pe an;

Norme metodologice:
11^1. În sensul art. 117 lit. f) din Codul fiscal, prin organisme financiare internaţionale cu care statul român a încheiat acorduri de finanţare se înţelege: Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Internaţionalã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cu componentele sale, Corporaţia Financiarã Internaţionalã şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţionalã, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeanã pentru Investiţii."
4. La punctul 12, alineatele (1) şi (2) vor avea urmãtorul cuprins:
"12. (1) Dispoziţiile alin. 2 ale articolelor «Dividende», «Dobânzi», «Comisioane», «Redevenţe» din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, care reglementeazã impunerea în ţara de sursã a acestor venituri, se aplicã cu prioritate. În cazul când legislaţia internã prevede în mod expres o cotã de impozitare mai favorabilã sunt aplicabile prevederile legislaţiei interne.
(2) Dispoziţiile alin. 2 ale articolelor «Dividende», «Dobânzi», «Comisioane», «Redevenţe» din convenţiile de evitare a dublei impuneri derogã de la prevederile paragrafului 1 al acestor articole din convenţiile respective."
5. La punctul 13, alineatul (3) se abrogã.
6. Dupã punctul 14 se introduce un nou punct, punctul 14^1, cu urmãtorul cuprins:
"14^1. Pentru sediile permanente din România ale nerezidenţilor, la cererea acestora se poate elibera un document de cãtre organul fiscal teritorial în raza cãruia este înregistrat sediul permanent ca plãtitor de impozite şi taxe, prin care se atestã cã sediul permanent a desfãşurat activitate în România."
7. La punctul 15, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"15. (1) Nerezidenţii care au realizat venituri din România pentru a beneficia de prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri vor depune în anul realizãrii venitului sau în anul urmãtor realizãrii acestuia la plãtitorul de venituri originalul certificatului de rezidenţã fiscalã sau al documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1), tradus şi legalizat de organul autorizat din România."
8. La punctul 15, dupã alineatul (1) se introduc trei alineate noi, alineatele (1^1), (1^2) şi (1^3), cu urmãtorul cuprins:
"(1^1) Pânã la prezentarea certificatului de rezidenţã fiscalã sau a documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1), veniturile din anul în care au fost realizate se impoziteazã potrivit titlului V din Codul fiscal.
(1^2) Dupã prezentarea certificatului de rezidenţã fiscalã sau a documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1) se aplicã pentru veniturile realizate în anul respectiv prevederile din convenţiile de evitare a dublei impuneri şi se va proceda şi la regularizarea impozitului.
(1^3) Un nerezident poate fi considerat rezident al unui stat şi ca urmare a informaţiilor primite pe baza schimbului de informaţii iniţiat/procedurii amiabile declanşate de o ţarã partenerã de convenţie de evitare a dublei impuneri."
9. La punctul 15, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
"(2) În certificatul de rezidenţã fiscalã sau în documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1), prezentate de nerezidenţii care au realizat venituri din România, trebuie sã se ateste cã aceştia au fost rezidenţi, în anul realizãrii veniturilor, în statele cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri."
10. La punctul 17, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"17. (1) Certificatul de atestare a impozitului plãtit de nerezidenţi se elibereazã de cãtre organul fiscal teritorial în raza cãruia plãtitorul de venit este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe pânã la data de 31 decembrie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care s-au încasat veniturile impozitate în România, pe baza cererii depuse de beneficiarul venitului sau de plãtitorul de venit în numele acestuia."
11. Dupã punctul 20 se introduce un nou punct, punctul 20^1, cu urmãtorul cuprins:
"20^1. Impozitul datorat la data de 20 iunie de reprezentanţele care sunt înfiinţate în primul semestru al anului este proporţional cu numãrul de luni de activitate al reprezentanţei din cursul semestrului I. Pentru semestrul II, impozitul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 2.000 de euro se va plãti pânã la data de 20 decembrie inclusiv."
5. Titlul VI "Taxa pe valoarea adãugatã":
1. Punctul 2 va avea urmãtorul cuprins:
"2. (1) Nu are caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obţinerea de venituri de cãtre persoanele fizice din vânzarea locuinţelor proprietate personalã sau a altor bunuri care sunt folosite de cãtre acestea pentru scopuri personale.
(2) Livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de organizaţiile fãrã scop patrimonial nu sunt considerate activitãţi economice."
2. Punctul 13 va avea urmãtorul cuprins:
"13. (1) Pentru serviciile de transport de bunuri şi de persoane, locul prestãrii este locul unde se efectueazã transportul în funcţie de distanţele parcurse. În înţelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincide întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare/locul de sosire sunt noţiuni utilizate pentru a stabili parcursul efectuat în interiorul ţãrii. Prin punct de plecare, în cazul transportului de bunuri, se înţelege punctul de unde începe transportul, iar în cazul transportului de persoane, punctul de îmbarcare a pasagerilor. Prin punct de sosire, în cazul transportului de bunuri, se înţelege primul loc de destinaţie a bunurilor, iar în cazul transportului de persoane, punctul de debarcare a pasagerilor.
(2) Transporturile internaţionale de bunuri sunt transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara României, fie ambele puncte sunt situate în afara României, dar transportul tranziteazã România. Locul prestãrii serviciilor internaţionale de transport este considerat a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul ţãrii, denumitã parcurs naţional.
(3) Pentru transportul internaţional de bunuri, partea din parcursul efectuat în interiorul ţãrii este parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire al transportului de bunuri. Prin locul de plecare al transportului de bunuri se înţelege punctul de plecare situat în interiorul ţãrii sau, dupã caz, punctul de trecere a frontierei şi de intrare în România, pentru transporturile care nu au punctul de plecare în România. Prin locul de sosire al transportului de bunuri se înţelege primul loc de destinaţie a bunurilor în România sau, dupã caz, punctul de trecere a frontierei la ieşirea din România, pentru transporturile care nu au locul de destinaţie a bunurilor în România.
(4) Pentru transportul internaţional de persoane, partea din parcursul efectuat în interiorul ţãrii este parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire al transportului de persoane, determinatã dupã cum urmeazã:
a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România şi punctul de sosire în strãinãtate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în strãinãtate;
b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României şi punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din strãinãtate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost îmbarcaţi în afara României;
c) pentru transporturile care tranziteazã România, fãrã a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre strãinãtate în România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în strãinãtate;
d) în cazurile prevãzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul ţãrii şi s-au debarcat în interiorul ţãrii, cãlãtorind cu un mijloc de transport în trafic internaţional, partea de transport dintre locul de îmbarcare şi locul de debarcare pentru aceşti pasageri se considerã a fi transport naţional.
(5) Facturile sau alte documente legal aprobate de transport internaţional se emit pentru parcursul integral, fãrã a fi necesarã separarea contravalorii traseului naţional şi a celui internaţional. Orice scutire de taxã pe valoarea adãugatã pentru servicii de transport prevãzutã de art. 143 şi 144 din codul fiscal se acordã pentru parcursul efectuat în interiorul ţãrii, în timp ce distanţa parcursã în afara ţãrii se considerã cã nu are locul prestãrii în România şi nu se datoreazã taxã pe valoarea adãugatã. Persoanele care efectueazã servicii de transport internaţional beneficiazã de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziţiilor de bunuri şi/sau servicii şi pentru partea din transport care nu are locul prestãrii în România, în baza art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal."
3. Dupã punctul 16 se introduce un nou punct, punctul 16^1, pentru aplicarea articolului 135 alineatul (6) din Codul fiscal, dupã cum urmeazã:

"Codul fiscal:
Faptul generator şi exigibilitatea - cazuri speciale
Art. 135. [...]
(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã sumelor constituite drept garanţie pentru acoperirea eventualelor reclamaţii privind calitatea lucrãrilor de construcţii-montaj ia naştere la data încheierii procesului-verbal de recepţie definitivã sau, dupã caz, la data încasãrii sumelor, dacã încasarea este anterioarã acestuia.

Norme metodologice:
16^1. (1) În cazul lucrãrilor de construcţii-montaj, prevederile art. 135 alin. (6) din codul fiscal stabilesc o altã datã la care ia naştere exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã pentru o parte din lucrãrile executate corespunzãtoare sumelor constituite drept garanţie de bunã execuţie, respectiv la data încheierii procesului-verbal de recepţie definitivã sau, dupã caz, la data încasãrii sumelor, dacã încasarea este anterioarã acestuia. Prevederile art. 135 alin. (6) din codul fiscal sunt aplicabile numai în situaţia în care garanţiile de bunã execuţie sunt reţinute din contravaloarea lucrãrilor de construcţii-montaj prestate şi evidenţiate ca atare în facturi fiscale. Dacã garanţia de bunã execuţie este constituitã prin scrisoare de garanţie bancarã sau alte modalitãţi, dar sumele constituite drept garanţie nu sunt reţinute din contravaloarea lucrãrilor prestate şi nu sunt evidenţiate ca atare în facturile fiscale de cãtre constructori, nu sunt aplicabile prevederile art. 135 alin. (6) din Codul fiscal.
(2) Exemplu de evidenţiere în contabilitate a acestor operaţiuni, în situaţia în care contravaloarea lucrãrilor de construcţii-montaj executate conform situaţiei de lucrãri este de 1.000.000 lei, iar garanţia de bunã execuţie este de 5% conform contractului, fiind reţinutã din contravaloarea lucrãrilor pe factura fiscalã:

A. La constructor:

a) La emiterea facturii fiscale pentru situaţia de lucrãri:


       411   =   %     1.190.000 lei
                704    1.000.000 lei
                4427     190.000 lei (1.000.000 lei x 19%)

    şi concomitent:

      267  =  411   59.500 lei (1.000.000 x 5% + 9.500)

     4427  =  4428  9.500 lei (50.000 x 19%).


b) La încasarea garanţiilor sau la data procesului-verbal de recepţie definitivã:


      512  =  267   59.500 lei (numai în situaţia în care garanţia
                    este efectiv încasatã)

     4428  =  4427  9.500 lei (înregistrarea se efectueazã chiar şi
                    în situaţia în care garanţia nu este încasatã la
                    data procesului-verbal de recepţie definitivã).



B. La beneficiar:

a) La primirea facturii fiscale de la constructor, în care s-au consemnat garanţiile constituite:


      %   =   404    1.190.000 lei
     231             1.000.000 lei
    4426               190.000 lei

    şi concomitent:

      404  =  167      59.500 lei
     4428  =  4426      9.500 lei.


b) La achitarea garanţiei sau la data procesului-verbal de recepţie definitivã:


     4426  =  4428   9.500 lei (înregistrarea se efectueazã chiar
                     dacã garanţia nu este efectiv achitatã la data
                     procesului-verbal de recepţie definitivã)

      167  =  512    59.500 lei (înregistrarea se efectueazã numai
                     în situaţia în care garanţia este efectiv
                     achitatã)."


4. Punctul 18 va avea urmãtorul cuprins:
"18. (1) Pentru livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii contractate în valutã, a cãror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar din ziua plãţii, baza de impozitare se corecteazã cu diferenţa de preţ rezultatã ca urmare a modificãrii cursului pieţei valutare în vigoare la data încasãrii faţã de cel utilizat la data livrãrii/prestãrii. Furnizorul/prestatorul este obligat sã emitã facturã fiscalã pentru diferenţe de preţ în plus sau în minus. Pentru facturile de avansuri, regularizarea se efectueazã astfel: la data livrãrii/prestãrii facturile de avans se storneazã integral şi se emite facturã fiscalã pentru contravaloarea integralã a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, în care baza de impozitare se determinã prin însumarea sumelor evidenţiate în facturile de avans la cursul de schimb valutar din data încasãrii fiecãrui avans, evidenţiindu-se şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, astfel încât suma facturatã beneficiarului sã nu fie majoratã artificial, respectiv redusã, datoritã creşterii/descreşterii cursului de schimb de la data livrãrii/prestãrii faţã de cel de la data încasãrii de avansuri. În cazul în care existã diferenţe în valutã între contravaloarea integralã a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate şi suma avansurilor încasate, aceasta va fi convertitã în lei la cursul de schimb valutar din data emiterii facturii, calculându-se şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã.
(2) Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii taxabile, contractate şi decontate în valutã, baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã se determinã prin convertirea în lei a valutei la cursul valutar stabilit de Banca Naţionalã a României din data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã pentru operaţiunea în cauzã. Astfel de decontãri în valutã pot interveni în cazul livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii de cãtre o persoanã impozabilã din România cãtre o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate, care desfãşoarã operaţiuni în România având reprezentant fiscal sau sediu permanent, ori în cazul în care o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate nu realizeazã operaţiuni taxabile în România, dar cumpãrã bunuri sau este beneficiar al unor prestãri de servicii în calitate de nerezident, al operaţiunilor din zonele libere care sunt decontate în valutã şi al oricãror altor operaţiuni pentru care normele Bãncii Naţionale a României permit decontarea în valutã pe teritoriul României. În cazul încasãrii de avansuri înainte de livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã la data încasãrii avansurilor va rãmâne neschimbat la data definitivãrii operaţiunii.
Exemplu: O societate (A) încaseazã un avans de 1.000 euro drept avans pentru livrarea unui automobil de la o altã societate (B) care este o persoanã impozabilã cu sediul în strãinãtate şi funcţioneazã în România prin reprezentant fiscal. Societatea A va emite pe lângã factura externã şi o facturã fiscalã în lei cãtre reprezentantul fiscal al persoanei strãine la cursul de 42.000 lei/euro, valabil la data încasãrii avansului.
Baza de impozitare a T.V.A. = 1.000 euro x 42.000 lei/euro = 42.000.000 lei.
Taxa pe valoarea adãugatã aferentã avansului = 42.000.000 x 19% = 7.980.000 lei.
Dupã o perioadã de 3 luni are loc livrarea automobilului, care costã 5.000 euro. Cursul din data livrãrii bunului este de 43.000 lei/euro. Baza de impozitare T.V.A. se determinã astfel: (1.000 euro x 42.000 lei/euro) + (4.000 euro x 43.000 lei/euro)."
5. La punctul 23, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"23. (1) Ajustarea bazei de impozitare prevãzute la art. 138 din codul fiscal este efectuatã de furnizori/prestatori şi se realizeazã potrivit prevederilor art. 160 alin. (2) din Codul fiscal. Pentru operaţiunile prevãzute la art. 138 lit. d), ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã la furnizori/prestatori este permisã numai în situaţia în care data declarãrii falimentului beneficiarilor intervine dupã data de 1 ianuarie 2004 inclusiv. Beneficiarii au obligaţia sã ajusteze dreptul de deducere exercitat iniţial, potrivit prevederilor pct. 50 alin. (6) din prezentele norme metodologice, numai pentru operaţiunile prevãzute la art. 138 lit. a), b), c) şi e) din Codul fiscal."
6. Punctul 25 va avea urmãtorul cuprins:
"25. Cota redusã de 9% prevãzutã la art. 140 alin. (2) lit. b) din codul fiscal se aplicã pentru livrarea de manuale şcolare, cãrţi, ziare şi reviste, inclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau pe alte tipuri de suporturi. Cãrţile şi manualele şcolare sunt tipãriturile care au cod ISBN, indiferent de suportul pe care sunt livrate. Nu se aplicã cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã pentru livrarea de cãrţi, ziare şi reviste care sunt destinate exclusiv publicitãţii."
7. Punctul 26 va avea urmãtorul cuprins:
"26. Conform art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru protezele medicale şi accesoriile acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã. Proteza medicalã este un dispozitiv medical care amplificã, restabileşte sau înlocuieşte zone din ţesuturile moi sau dure, precum şi funcţii ale organismului uman; acest dispozitiv poate fi intern, extern sau atât intern, cât şi extern. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevãzut în mod special de cãtre producãtor pentru a fi utilizat împreunã cu proteza medicalã."
8. Punctul 27 va avea urmãtorul cuprins:
"27. Conform art. 140 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru produsele ortopedice. Sunt produse ortopedice protezele utilizate pentru amplificarea, restabilirea sau înlocuirea ţesuturilor moi ori dure, precum şi a unor funcţii ale sistemului osteoarticular, ortezele utilizate pentru modificarea caracteristicilor structurale şi funcţionale ale sistemului neuromuscular şi scheletic, precum şi încãlţãmintea ortopedicã realizatã la recomandarea medicului de specialitate, mijloacele şi dispozitivele de mers ortopedice, precum fotolii rulante şi/sau alte vehicule similare pentru invalizi, pãrţi şi/sau accesorii de fotolii rulante ori de vehicule similare pentru invalizi."
9. La punctul 28, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"28. (1) Conform art. 140 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. În situaţia în care costul micului dejun este inclus în preţul de cazare, cota redusã se aplicã asupra preţului de cazare, fãrã a se defalca separat micul dejun. Orice unitate care intermediazã în nume propriu, dar în contul altei persoane, astfel de operaţiuni aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã în baza art. 129 alin. (5) din Codul fiscal, dacã aplicã un regim normal de taxã pe valoarea adãugatã."
10. Punctul 43 va avea urmãtorul cuprins:
"43. Se încadreazã în prevederile art. 141 alin. (2) lit. l) din codul fiscal livrãrile de bunuri care au fost achiziţionate dupã data de 1 iulie 1993, dacã acestea au fost destinate realizãrii de operaţiuni scutite, pentru care nu s-a exercitat dreptul de deducere, precum şi livrãrile de bunuri a cãror achiziţie a fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform art. 145 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal. În cazul bunurilor pentru care s-a dedus taxa pe valoarea adãugatã conform pro rata, scutirea se aplicã proporţional cu taxa pe valoarea adãugatã devenitã nedeductibilã prin aplicarea pro rata."
11. Punctul 54 va avea urmãtorul cuprins:
"54. (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bazã de cerere depusã de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate la organul fiscal la care reprezentantul propus este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe. Cererea trebuie însoţitã de:
a) declaraţia de începere a activitãţii, care va cuprinde: data, volumul şi natura activitãţii pe care o va desfãşura în România. Ulterior începerii activitãţii, volumul şi natura activitãţii pot fi modificate potrivit prevederilor contractuale, aceste modificãri urmând a fi comunicate şi organului fiscal la care reprezentantul fiscal este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe;
b) copie de pe actul de constituire în strãinãtate a persoanei impozabile respective;
c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care aceasta se angajeazã sã îndeplineascã obligaţiile ce îi revin conform legii şi în care aceasta trebuie sã precizeze natura operaţiunilor şi valoarea estimatã a acestora.
(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operaţiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, desfãşurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate. Nu se admite coexistenţa mai multor reprezentanţi fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanţi fiscali orice persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(3) Organul fiscal verificã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2) şi, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunicã decizia luatã atât persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, cât şi persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptãrii cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indicã şi codul de identificare fiscalã atribuit reprezentantului fiscal, care trebuie sã fie diferit de codul de identificare fiscalã atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. În cazul respingerii cererii, decizia se comunicã ambelor pãrţi, cu motivarea refuzului.
(4) Reprezentantul fiscal, dupã ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat, din punctul de vedere al drepturilor şi obligaţiilor privind taxa pe valoarea adãugatã, pentru toate operaţiunile efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate, cu excepţia celor prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, atât timp cât dureazã mandatul sãu. În situaţia în care mandatul reprezentantului fiscal înceteazã înainte de sfârşitul perioadei în care, potrivit legii, persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate ar avea obligaţia plãţii taxei pe valoarea adãugatã în România, aceasta este obligatã sã prelungeascã mandatul reprezentantului fiscal sau sã mandateze alt reprezentant fiscal pe perioada rãmasã. Operaţiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate nu trebuie evidenţiate în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal, acestea nefiind operaţiunile sale, ci ale persoanei pe care o reprezintã. Obligaţiile şi drepturile persoanei stabilite în strãinãtate privind aplicarea taxei pe valoarea adãugatã aferente operaţiunilor efectuate în România sunt cele stabilite la titlul VI din codul fiscal pentru orice altã persoanã impozabilã românã şi se exercitã prin reprezentantul fiscal, mai puţin evidenţa contabilã, care nu este obligatorie. Prevederile art. 152 din codul fiscal nu sunt aplicabile persoanelor impozabile stabilite în strãinãtate.
(5) Reprezentantul fiscal poate sã renunţe la angajamentul asumat printr-o cerere adresatã organului fiscal. În cerere trebuie sã precizeze ultimul decont de taxã pe valoarea adãugatã, pe care îl va depune în aceastã calitate, şi sã propunã o datã ulterioarã depunerii cererii, când va lua sfârşit mandatul sãu. De asemenea, este obligat sã precizeze dacã renunţarea la mandat se datoreazã încetãrii activitãţii în România a persoanei impozabile stabilite în strãinãtate. În cazul în care persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate îşi continuã activitatea în România, cererea poate fi acceptatã numai dacã persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate a întocmit toate formalitãţile necesare desemnãrii unui alt reprezentant fiscal sau, dupã caz, şi-a înregistrat un sediu permanent în România pentru aceeaşi activitate.
(6) Persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate transmite reprezentantului fiscal factura externã destinatã beneficiarului sãu, fãrã a indica în aceasta suma taxei pe valoarea adãugatã, precum şi douã copii de pe factura respectivã. Reprezentantul fiscal emite factura fiscalã pentru livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii din factura externã şi transmite beneficiarului exemplarul original al facturii fiscale împreunã cu factura externã. Pentru determinarea bazei de impozitare se aplicã prevederile pct. 18 alin. (1) sau (2), dupã caz, în funcţie de moneda în care se fac decontãrile. Prezentele norme metodologice nu instituie obligaţii privind moneda în care se fac decontãrile sau privind modalitatea în care se realizeazã decontãrile, respectiv prin reprezentantul fiscal, sau direct între persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate şi clienţii/furnizorii acesteia.
(7) Completarea facturii fiscale derogã de la normele legale privind circulaţia şi modul de completare a facturilor fiscale, fiind suficientã menţionarea urmãtoarelor informaţii:
a) numãrul, care este acelaşi cu numãrul facturii externe, şi data emiterii facturii;
b) la rubrica "Furnizor" se completeazã numele şi adresa reprezentantului fiscal, codul de identificare fiscalã atribuit pentru o persoanã stabilitã în strãinãtate şi numele persoanei stabilite în strãinãtate pe care o reprezintã;
c) numele, adresa şi codul de identificare fiscalã ale beneficiarului, dupã caz, la rubrica "Cumpãrãtor";
d) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
e) preţul unitar fãrã taxa pe valoarea adãugatã şi baza de impozitare pentru fiecare cotã sau scutire;
f) cota de taxã pe valoarea adãugatã aplicatã sau menţiunile «scutit cu drept de deducere», «scutit fãrã drept de deducere», «neimpozabil», «supus regulilor speciale», dupã caz;
g) suma taxei pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile taxabile, cu excepţia cazurilor în care se aplicã reguli speciale prevãzute prin prezentele norme metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal;
h) totalul de platã se completeazã în funcţie de prevederile contractuale, menţionându-se numai sumele decontate prin reprezentant fiscal.
(8) Reprezentantul fiscal depune decont de taxã pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile desfãşurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate pe care o reprezintã. În situaţia în care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în strãinãtate, trebuie sã depunã câte un decont pentru fiecare persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate pe care o reprezintã. Nu este permis reprezentantului fiscal sã evidenţieze în decontul de taxã pe valoarea adãugatã depus pentru activitatea proprie, pentru care este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, operaţiunile desfãşurate în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, pentru care depune un decont de taxã pe valoarea adãugatã, separat.
(9) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, reprezentantul fiscal trebuie sã deţinã documentele originale prevãzute de lege. Furnizorii/prestatorii sunt obligaţi sã emitã, pe lângã facturi fiscale care se predau reprezentantului fiscal, şi facturi externe pentru cumpãrãrile efectuate din România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate."
12. Punctul 55 va avea urmãtorul cuprins:
"55. (1) Dacã o activitate desfãşuratã în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate implicã obligativitatea înregistrãrii unui sediu permanent, astfel cum este definit la titlul I din Codul fiscal, aceasta nu mai poate sã îşi desemneze un reprezentant fiscal în România pentru respectiva activitate. Sediul permanent se înregistreazã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã şi îndeplineşte toate obligaţiile privind taxa pe valoarea adãugatã care decurg din titlul VI din codul fiscal şi din prezentele norme metodologice. Dacã persoana strãinã desfãşoarã în România activitãţi prin unul sau mai multe sedii permanente şi are şi alte activitãţi care nu sunt legate de activitatea sediului/sediilor permanente, pentru care nu are obligaţia sã-şi înregistreze sediu permanent, obligaţiile sale privind taxa pe valoarea adãugatã vor fi îndeplinite de un reprezentant fiscal desemnat cu respectarea prevederilor de la pct. 54.
(2) Sediul permanent aplicã o procedurã asemãnãtoare celei stabilite pentru reprezentantul fiscal la pct. 54 alin. (6), (7) şi (9), factura fiscalã fiind întocmitã numai în scopul taxei pe valoarea adãugatã. Se excepteazã lit. b) a alin. (7) al pct. 54, unde se completeazã la rubrica "Furnizor" numele şi adresa sediului permanent al persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, precum şi codul de identificare fiscalã atribuit pentru sediul permanent.
(3) Dacã, ulterior desemnãrii unui reprezentant fiscal, persoanei impozabile stabilite în strãinãtate îi revine obligaţia înregistrãrii unuia sau mai multor sedii permanente pentru aceleaşi activitãţi, drepturile şi obligaţiile privind taxa pe valoarea adãugatã vor fi preluate de sediul/sediile permanent/permanente desemnat/desemnate pentru activitatea/activitãţile respective. În situaţia în care pe lângã activitãţile pentru care trebuie desemnat sediu permanent nu mai existã şi alte activitãţi desfãşurate în România de persoana din strãinãtate, se va renunţa la reprezentantul fiscal. Dacã numai pentru o parte din activitãţile persoanei din strãinãtate este necesarã înregistrarea de sediu/sedii permanent/permanente, pentru restul activitãţilor nelegate de activitatea sediului/sediilor permanent/permanente, drepturile şi obligaţiile privind taxa pe valoarea adãugatã vor fi îndeplinite de reprezentantul fiscal desemnat."
13. Punctul 68 va avea urmãtorul cuprins:
"68. (1) Agenţiile de turism touroperatoare şi detailiste, denumite în continuare agenţii de turism, pot aplica regulile speciale în mãsura în care acţioneazã în nume propriu în folosul turistului şi utilizeazã pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia bunuri şi/sau servicii achiziţionate de la alte persoane impozabile. Pachetul de servicii turistice, pãrţile componente ale acestuia şi turistul sunt noţiuni reglementate de legislaţia în vigoare privind comercializarea pachetelor de servicii turistice.
(2) Toate operaţiunile efectuate de agenţiile de turism pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia, în condiţiile precizate la alin. (1), sunt considerate ca o prestare de servicii unicã a agenţiei de turism. Aceastã prestare de servicii unicã se impune în ţara în care agenţia de turism îşi are stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent de la care sunt prestate serviciile.
(3) Baza de impozitare a serviciului unic furnizat de agenţia de turism este constituitã din beneficiul realizat de agenţie, diminuat cu suma taxei pe valoarea adãugatã, inclusã în beneficiul respectiv. Acest beneficiu este egal cu diferenţa dintre preţul de vânzare solicitat de agenţia de turism şi costul real al pachetului de servicii turistice sau al unor componente ale acestuia. În înţelesul prezentului alineat, urmãtoarele expresii se definesc astfel:
a) preţ de vânzare - tot ceea ce constituie contrapartida obţinutã sau care se va obţine de cãtre agenţia de turism de la client ori de la un terţ pentru pachetul de servicii turistice sau, dupã caz, pentru componente ale acestuia, inclusiv subvenţiile legate direct de aceastã operaţiune, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii cum sunt comisioanele şi asigurarea solicitatã de agenţie clientului, dar exclusiv sumele prevãzute la art. 137 alin. (3) din Codul fiscal;
b) costul real al pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor componente ale acestuia - preţul, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã care nu se deduce, facturat de prestatorii unor servicii, precum servicii de transport, hoteliere, de alimentaţie publicã, şi alte cheltuieli precum asigurarea auto a mijlocului de transport, taxe pentru vizã, diurnã şi cazare pentru şofer, taxe de autostradã, taxe de parcare, combustibil, cu excepţia cheltuielilor generale care intrã în costul pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor componente ale acestuia.
(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã serviciului unic al agenţiei de turism, se determinã prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (3). Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente pachetelor de servicii turistice sau unor componente ale acestora, comercializate într-o perioadã fiscalã, se ţin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaţiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenţiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum şi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenţiazã cumpãrãrile de bunuri/servicii care se cuprind în costul real al pachetului de servicii turistice. Baza de impozitare şi suma taxei pe valoarea adãugatã, colectate pentru aceste operaţiuni într-o perioadã fiscalã, se determinã pe baza unor situaţii de calcul întocmite pentru ansamblul operaţiunilor supuse regulilor speciale în perioada fiscalã respectivã şi se evidenţiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) Agenţiile de turism nu au dreptul sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã, în mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau turistului, pentru operaţiunile cãrora le sunt aplicate regulile speciale de determinare a taxei pe valoarea adãugatã, în acest caz înscriindu-se distinct în documente menţiunea «T.V.A. inclusã».
(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã pentru serviciul unic furnizat de agenţia de turism intervine la data la care toate elementele necesare determinãrii bazei de impozitare prevãzute la alin. (3) sunt certe.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate în vederea realizãrii de operaţiuni supuse regulilor speciale, prevãzute la alin. (3) lit. b), nu este deductibilã de cãtre agenţiile de turism.
(8) Agenţiile de turism pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile prevãzute la alin. (1), cu urmãtoarele excepţii, pentru care aplicarea regulilor speciale este obligatorie:
a) când turistul este o persoanã fizicã;
b) când pachetul de servicii turistice conţine şi componente pentru care locul prestãrii este considerat a fi în strãinãtate.
(9) În cazul aplicãrii regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, agenţiile de turism au dreptul, în baza art. 129 alin. (5) din Codul fiscal, sã refactureze fiecare componentã a pachetului de servicii turistice cu cota de taxã pe valoarea adãugatã corespunzãtoare fiecãrei componente. De asemenea, fiecare componentã facturatã în regim normal de taxã pe valoarea adãugatã va include şi marja adãugatã de agenţia de turism, fãrã a fi declaratã distinct.
(10) Atunci când agenţiile de turism efectueazã atât operaţiuni supuse regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, cât şi operaţiuni supuse regulilor speciale, acestea trebuie sã conducã evidenţe contabile separate pentru fiecare în parte. Nu se aplicã reguli speciale pentru transportul de persoane cu orice mijloc de transport, dacã acesta nu face parte dintr-un pachet de servicii turistice."
14. La punctul 69, alineatele (6) şi (7) vor avea urmãtorul cuprins:
"(6) Persoanele impozabile revânzãtoare care livreazã bunuri second-hand nu au dreptul sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã în mod distinct în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpãrãtorului, taxa nefiind deductibilã de cãtre cumpãrãtor; în acest caz se înscrie în documente menţiunea «T.V.A. inclusã».
(7) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã livrãrii de cãtre persoanele impozabile revânzãtoare de bunuri second-hand, se determinã prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (5). Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard sau cota redusã, dupã caz. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã, aferentã operaţiunilor de livrare de bunuri second-hand într-o perioadã fiscalã, se ţin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaţiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenţiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum şi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenţiazã cumpãrãrile de bunuri destinate a fi vândute în regim second-hand. Baza de impozitare şi suma taxei pe valoarea adãugatã, colectate pentru aceste operaţiuni într-o perioadã fiscalã, se determinã pe baza unor situaţii de calcul întocmite pentru ansamblul operaţiunilor supuse regulilor speciale în perioada fiscalã respectivã şi se evidenţiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã."
15. La punctul 70 alineatul (3), litera b) va avea urmãtorul cuprins:
"b) în cazul prevãzut la alin. (2) lit. b), prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra marjei reprezentând baza de impozitare. Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard sau cota redusã, dupã caz. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine în momentul vânzãrii bunurilor."
16. La punctul 70, alineatul (4) va avea urmãtorul cuprins:
"(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã, stabilitã conform alin. (3) lit. b), nu se înscrie în mod distinct în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpãrãtorului, nefiind deductibilã de cãtre cumpãrãtor, în acest caz înscriindu-se în document menţiunea «T.V.A. inclusã». Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente acestor operaţiuni într-o perioadã fiscalã se ţin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaţiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenţiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum şi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenţiazã cumpãrãrile de bunuri second-hand destinate a fi vândute în sistem de consignaţie. Baza de impozitare şi suma taxei pe valoarea adãugatã, colectate pentru aceste operaţiuni într-o perioadã fiscalã, se determinã pe baza unor situaţii de calcul întocmite pentru ansamblul operaţiunilor supuse regulilor speciale în perioada fiscalã respectivã şi se evidenţiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã."
6. Titlul VII "Accize":
1. Punctul 11 va avea urmãtorul cuprins:
"11. (1) Garanţia pentru circulaţia produselor accizabile se constituie numai pentru produsele aflate în regim suspensiv, care se deplaseazã în cazurile reglementate la art. 187 şi 191 din Codul fiscal.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), nu se constituie garanţie pentru circulaţia produselor accizabile care circulã în regim suspensiv de la un antrepozit fiscal la alt antrepozit fiscal ale aceluiaşi antrepozitar autorizat."
2. La punctul 13, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
"(2) În cazul deplasãrii în regim suspensiv a alcoolului etilic între douã antrepozite fiscale sau între un antrepozit fiscal şi un birou vamal de ieşire din România, containerele în care se deplaseazã produsele respective trebuie sã poarte şi sigiliile aplicate de supraveghetorul fiscal, desemnat potrivit titlului VIII din Codul fiscal. În situaţia în care vãmuirea se efectueazã la un birou vamal de interior, sigiliile aplicate de supraveghetorul fiscal vor fi înlocuite, dupã caz, cu sigiliile vamale."
3. Dupã punctul 14 se introduce un nou punct, punctul 14^1, dupã cum urmeazã:

"Codul fiscal:
Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 188. - Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuã sã fie suspendatã la primirea produsului în antrepozitul fiscal, dacã sunt satisfãcute urmãtoarele cerinţe:
[...]
c) antrepozitul fiscal primitor trebuie sã obţinã de la autoritatea fiscalã competentã certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile primite, cu excepţiile prevãzute în norme;

Norme metodologice:
14^1. Obligaţia certificãrii documentului administrativ de însoţire de cãtre autoritatea fiscalã competentã nu este aplicabilã în cazul produselor accizabile deplasate în regim suspensiv prin conducte fixe."
4. La punctul 19, alineatul (3) va avea urmãtorul cuprins:
"(3) Facturile fiscale speciale se utilizeazã numai de cãtre antrepozitarii autorizaţi sau importatorii autorizaţi de alcool etilic, ţigarete şi uleiuri minerale, dupã caz. De asemenea, facturile fiscale speciale se utilizeazã şi de cãtre distribuitorii agreaţi de uleiuri minerale. Modelul acestora este cel prevãzut în anexele nr. 6, 7, 8, 9, 10 şi 11. În facturile fiscale speciale, la rubrica «Cumpãrãtor» se va menţiona antrepozitar autorizat, comerciant sau utilizator."
5. La punctul 22, alineatele (1), (3) şi (4) vor avea urmãtorul cuprins:
"22. (1) În toate situaţiile prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordã numai utilizatorului, cu condiţia ca aprovizionarea sã se fi efectuat direct de la un antrepozit fiscal sau de la un importator. Depozitele farmaceutice beneficiazã de scutire pentru alcoolul achiziţionat şi livrat direct cãtre spitale şi farmacii.
[...]
(3) Pentru celelalte situaţii prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordã prin compensare şi/sau restituire, dupã caz, potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(4) În toate situaţiile prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordã pe baza decontului de scutire de accize, însoţit de:
a) autorizaţia de utilizator final. Aceasta se elibereazã şi în cazul antrepozitarilor autorizaţi, care funcţioneazã în sistem integrat;
b) copia facturii fiscale de achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza sã fie evidenţiatã separat, cu excepţia cazului prevãzut la art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, în care pe facturã se înscrie «scutit de accize»;
c) dovada plãţii accizelor cãtre antrepozitul fiscal expeditor, constând în documentul de platã confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis."
6. La punctul 22, dupã alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu urmãtorul cuprins:
"(4^1) Modelul decontului de scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice."
7. La punctul 23, alineatele (3) şi (4) vor avea urmãtorul cuprins:
"(3) Pentru celelalte situaţii prevãzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordã prin compensare şi/sau restituire, dupã caz, potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(4) În toate situaţiile prevãzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, cu excepţia celei prevãzute la lit. g) a aceluiaşi articol, scutirea se acordã pe baza decontului de scutire de accize, însoţit de:
a) autorizaţia de utilizator final. Aceasta se elibereazã şi în cazul antrepozitarilor autorizaţi care utilizeazã uleiuri minerale obţinute din producţia proprie;
b) copia facturii fiscale de achiziţie a uleiurilor minerale, în care acciza sã fie evidenţiatã separat, cu excepţia cazurilor prevãzute la alin. (2), în care pe facturã se înscrie «scutit de accize»;
c) dovada plãţii accizelor cãtre antrepozitul fiscal expeditor sau cãtre importator, dupã caz, constând în documentul de platã confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis."
8. La punctul 23, dupã alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu urmãtorul cuprins:
"(4^1) Modelul decontului de scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice."
9. La punctul 23, alineatul (5) va avea urmãtorul cuprins:
"(5) În cazul în care aprovizionarea cu uleiuri minerale pentru care se acordã scutirea de la plata accizelor se efectueazã de la un distribuitor agreat, acesta are obligaţia deţinerii autorizaţiei de utilizator final."
10. La punctul 23 alineatul (17) se introduce litera d) cu urmãtorul cuprins:
"d) pentru petrol lampant - staţiile de distribuţie care sunt dotate cu pompe distincte doar pentru distribuirea petrolului lampant."
11. La punctul 23, dupã alineatul (18) se introduc patru alineate noi, alineatele (19), (20), (21) şi (22), cu urmãtorul cuprins:
"(19) Pentru gazul petrolier lichefiat livrat utilizatorilor finali prin distribuitorii agreaţi se procedeazã astfel:
a) în cazul livrãrilor de gaz petrolier lichefiat cãtre utilizatori finali - persoane fizice sau persoane juridice - pentru care scutirea de la plata accizelor se acordã direct, distribuitorul agreat se aprovizioneazã cu gaz petrolier lichefiat la preţuri cu accize, iar livrarea cãtre aceşti utilizatori finali se face la preţuri fãrã accize. Distribuitorul agreat este cel care va solicita autoritãţii fiscale compensarea sau restituirea accizelor aferente cantitãţilor livrate în regim de scutire;
b) în cazul gazului petrolier lichefiat livrat cãtre utilizatori finali - persoane juridice - pentru care scutirea de la plata accizelor se acordã indirect, distribuitorul agreat se aprovizioneazã cu gaz petrolier lichefiat la preţuri cu accize. Acesta va livra produsul cãtre utilizatorul final la preţuri cu accize, valoarea accizelor fiind înscrisã distinct în facturile fiscale speciale. În aceastã situaţie, utilizatorul final va fi cel care va solicita autoritãţii fiscale compensarea sau restituirea accizelor aferente cantitãţilor utilizate în scopul pentru care se acordã scutirea.
(20) În cazul persoanelor juridice organizate în baza unor legi speciale potrivit cãrora nu este permisã transmiterea cãtre alte instituţii a unor date şi informaţii statistice cu caracter secret, scutirile prevãzute la art. 201 alin. (1) din codul fiscal se acordã prin restituire, cu respectarea întocmai a condiţiilor prevãzute la alin. (4).
(21) În înţelesul prevederilor art. 201 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal, sunt scutite de accize uleiurile minerale utilizate atât pentru producerea agentului termic, cât şi cele utilizate pentru producerea apei calde.
(22) În înţelesul prevederilor art. 201 alin. (1) lit. k) şi l) din Codul fiscal, prin scop tehnologic şi scop industrial se înţelege:
- scopul tehnologic reprezintã utilizarea uleiului mineral în activitatea efectivã de producţie, fãrã ca acesta sã se regãseascã în produsul finit rezultat;
- scopul industrial reprezintã utilizarea uleiului mineral ca materie primã pentru obţinerea altor produse, care se regãseşte în produsul final rezultat din procesul de producţie."
12. La punctul 24, dupã primul alineat se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:
"(2) Produsele din tutun reprezentând ţigarete, care se exportã în regim de export temporar în vederea depersonalizãrii acestora, pentru a fi importate în scopul testãrii pieţei sau efectuãrii unor teste de producţie, nu sunt supuse obligaţiei de marcare, cu condiţia ca testarea sã nu se realizeze prin comercializarea acestor produse, ci prin mijloace specifice cercetãrii de piaţã. Loturile folosite în acest scop nu pot depãşi cantitatea de 200.000 de bucãţi de ţigarete pe semestru."
13. La punctul 28, alineatul (6) va avea urmãtorul cuprins:
"(6) Antrepozitarii autorizaţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcãrii sunt obligaţi sã prezinte lunar, pânã la data de 15 a fiecãrei luni, autoritãţii fiscale competente sã aprobe notele de comandã de marcaje, situaţia privind utilizarea marcajelor potrivit modelului prezentat în anexa nr. 19. În cazul banderolelor, aceastã situaţie se va întocmi pe fiecare tip de banderolã, potrivit dimensiunilor şi caracteristicilor inscripţionate pe acestea. În vederea confirmãrii realitãţii datelor înscrise în documentele justificative privind utilizarea marcajelor pentru import, aceste documente vor fi certificate de cãtre Autoritatea Naţionalã a Vãmilor."
14. La punctul 29, dupã alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (9^1), cu urmãtorul cuprins:
"(9^1) Pentru ţigaretele şi produsele din tutun provenite din operaţiuni de import, la momentul importului efectiv importatorul autorizat va vira la bugetul de stat diferenţa dintre valoarea accizelor aferente cantitãţilor importate, mai puţin contravaloarea timbrelor calculatã pe baza preţului fãrã taxa pe valoarea adãugatã şi valoarea accizelor plãtite anticipat la momentul aprobãrii notelor de comandã. La momentul importului, agentul economic importator este obligat sã prezinte dovada plãţii în avans a accizelor la bugetul de stat, precum şi dovada virãrii în contul Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A. a contravalorii timbrelor, stabilitã pe baza preţului cu taxa pe valoarea adãugatã."
15. Punctul 30 va avea urmãtorul cuprins:
"30. (1) Repartizarea fiecãrui lot de produse din tutun confiscate cãtre antrepozitarii autorizaţi ca producãtori se face proporţional cu cota de piaţã deţinutã. Situaţia privind cotele de piaţã se comunicã de autoritatea fiscalã centralã, trimestrial, autoritãţilor fiscale teritoriale, direcţiilor cu atribuţii de control din subordinea Ministerului Finanţelor Publice, Autoritãţii Naţionale a Vãmilor şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) În situaţiile prevãzute la art. 206 alin. (1) din Codul fiscal, predarea cantitãţilor de produse din tutun confiscate se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire ce va fi semnat atât de reprezentanţii organului care a procedat la confiscarea produselor, cât şi de reprezentanţii antrepozitarului autorizat ca producãtor sau ai importatorului autorizat care le preia.
(3) Distrugerea produselor din tutun se va efectua prin metode specifice care sã asigure denaturarea acestora dincolo de orice posibilitate de reconstituire, sortare, pliere sau orice altã modalitate de recuperare a materiilor prime ce intrã în componenţa acestor produse. Distrugerea va avea loc în baza aprobãrii date de autoritatea fiscalã centralã la cererea antrepozitarului sau importatorului autorizat şi în prezenţa unei comisii de distrugere constituite special în acest scop. Din aceastã comisie vor face parte un reprezentant al organelor de poliţie şi un reprezentant al direcţiei cu atribuţii de control din cadrul autoritãţii fiscale centrale."
16. Dupã punctul 30 se introduce un nou punct, punctul 30^1, pentru aplicarea articolului 208 de la Capitolul II "Alte produse accizabile" din Codul fiscal, dupã cum urmeazã:

"Codul fiscal:
Nivelul şi calculul accizelor
Art. 208 [...]
(7) În cazul produselor prevãzute la alin. (4) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adãugatã şi se calculeazã o singurã datã prin aplicarea cotelor procentuale prevãzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintã:
[...]
b) pentru produsele din import - valoarea în vamã stabilitã potrivit legii, la care se adaugã taxele vamale şi alte taxe speciale, dupã caz.

Norme metodologice:
30^1. (1) Definirea categoriilor de autoturisme sau autoturisme de teren din import noi ori rulate se face potrivit prevederilor legislaţiei vamale în vigoare.
(2) În cazul autoturismelor sau a autoturismelor de teren din import noi ori rulate, care fac obiectul achiziţionãrii ca urmare a unui contract de leasing, accizele se calculeazã în funcţie de starea autoturismului sau autoturismului de teren din momentul introducerii în ţarã. Procentul corespunzãtor de accizã se aplicã asupra bazei de impozitare formate din valoarea de intrare la care se adaugã cuantumul taxelor vamale şi alte taxe speciale, dupã caz, datorate la momentul închiderii operaţiei de import.
(3) Transformarea în lei a valorii de intrare se efectueazã conform prevederilor legislaţiei vamale în vigoare."
17. La punctul 31, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
"(2) Restituirea accizelor se efectueazã potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã."
18. La punctul 32, dupã primul alineat se introduce un alineat nou, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:
"(2) Impozitul pentru gazele naturale din producţia internã, provenite din zãcãminte de gaze naturale, din zãcãminte de gaze cu condensat şi din zãcãminte de ţiţei, se plãteşte la bugetul de stat de cãtre agentul economic autorizat potrivit legii în domeniu, prin care se realizeazã livrarea acestor produse cãtre consumatorul final."
19. La punctul 35, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"35. (1) Produsele accizabile deţinute de agenţii economici care înregistreazã obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de executare silitã de organele competente, potrivit legii, astfel:
a) produsele accizabile destinate utilizãrii ca materii prime se valorificã în regim suspensiv numai cãtre un antrepozit fiscal de producţie. În cazul valorificãrii produselor accizabile, în cadrul procedurii de executare silitã, prin vânzare directã sau licitaţie, livrarea se face pe bazã de facturã fiscalã specificã şi de document administrativ de însoţire. Documentul administrativ de însoţire se obţine de la antrepozitul fiscal beneficiar;
b) produsele accizabile marcate se valorificã la preţuri cu accize cãtre agenţii economici comercianţi. În cazul valorificãrii produselor accizabile marcate, în cadrul procedurii de executare silitã, prin vânzare directã sau licitaţie, livrarea se face pe bazã de facturã fiscalã specificã, în care acciza va fi evidenţiatã distinct."
20. La punctul 36, dupã primul alineat se introduce un alineat nou, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:
"(2) Decontãrile între agenţii economici furnizori de produse accizabile şi agenţii economici cumpãrãtori ai acestor produse se fac integral prin unitãţi bancare în cazul livrãrilor efectuate de cãtre agenţii economici producãtori şi importatori de astfel de produse, cu excepţiile prevãzute la art. 220 alin. (2) din Codul fiscal."
21. Dupã punctul 36 se introduce un nou punct, punctul 36^1, pentru aplicarea alineatului (1) al articolului 221 din Codul fiscal, dupã cum urmeazã:

"Codul fiscal:

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii

Derogãri
Art. 221. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 178 alin. (2), pânã la data de 1 ianuarie 2007 depozitarea uleiurilor minerale în regim suspensiv de accize este permisã numai într-un antrepozit fiscal de producţie.

Norme metodologice:
36^1. Pot fi autorizate ca antrepozite fiscale de depozitare spaţiile deţinute de terminalul petrolier maritim, precum şi depozitele deţinute de antrepozitarul autorizat pentru producţie, în afara antrepozitului fiscal de producţie, atât timp cât proprietarul uleiurilor minerale rãmâne acest antrepozitar autorizat."
22. La punctul 38, alineatul (5) va avea urmãtorul cuprins:
"(5) Agenţii economici care la data de 31 decembrie 2003 au înregistrat stocuri de produse accizabile, realizate pânã la aceastã datã, şi care nu îndeplinesc condiţiile pentru a deveni antrepozitari autorizaţi potrivit prevederilor titlului VII din codul fiscal vor putea valorifica produsele din stoc pânã la data de 31 decembrie 2004 în baza unei aprobãri speciale emise de autoritatea fiscalã emitentã a autorizaţiei, datã în baza <>Legii nr. 521/2002 , cu plata accizelor, dupã caz. Regimul privind plata accizelor se stabileşte de autoritatea fiscalã emitentã a aprobãrii speciale. Agenţii economici producãtori de alcool etilic şi de distilate - ca materii prime - vor vinde aceste produse numai cãtre beneficiarii autorizaţi în condiţiile prevãzute la titlul VII din Codul fiscal. Dupã data de 31 decembrie 2004, cantitãţile rãmase în stoc nu mai pot fi comercializate."
23. La punctul 38, dupã alineatul (7) se introduc şase alineate noi, alineatele (8), (9), (10), (11), (12) şi (13), cu urmãtorul cuprins:
"(8) Bãuturile slab alcoolizate din grupa alcoolului etilic, a cãror concentraţie alcoolicã depãşeşte 1,2% în volum, nemarcate cu banderole, provenite din stocurile de astfel de produse înregistrate la 31 decembrie 2003, deţinute de cãtre antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau de cãtre importatorii autorizaţi în condiţiile Codului fiscal, vor putea fi comercializate fãrã a fi supuse marcãrii numai sub supravegherea fiscalã asiguratã de autoritatea fiscalã unde sunt înregistraţi ca plãtitori de accize. În acest scop, pânã la data de 5 a fiecãrei luni, agenţii economici vor întocmi în douã exemplare o situaţie a livrãrilor produselor provenite din stocurile înregistrate la 31 decembrie 2003, efectuate în luna anterioarã, din care exemplarul al doilea se va transmite autoritãţii fiscale. Modelul situaţiei este prezentat în anexa nr. 22.
(9) Agenţii economici comercianţi care deţin bãuturi alcoolice de natura celor menţionate la alin. (8), nemarcate prin banderole, care provin de la agenţi economici producãtori legali sau importatori legali, pot comercializa aceste bãuturi pânã la epuizarea cantitãţilor de astfel de produse, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2004. Dupã aceastã datã se interzice comercializarea bãuturilor alcoolice respective.
(10) Agenţii economici autorizaţi dupã data de 1 ianuarie 2004 în calitate de antrepozitari autorizaţi pentru producţia de ţuicã şi rachiuri din fructe, care obţin astfel de produse din prelucrarea fructelor, marcurilor din fructe sau a altor semifabricate preluate de la persoane fizice în anii 2003 şi 2004, pot livra produsele respective persoanelor fizice de la care au preluat materia primã, fãrã plata accizelor, numai când produsele sunt destinate consumului propriu, în baza declaraţiei pe propria rãspundere a persoanelor fizice în cauzã. Modelul declaraţiei este prezentat în anexa nr. 23.
(11) În anul 2004 ţuica şi rachiurile naturale din fructe pot fi produse în scopul consumului propriu al persoanelor fizice «în sistem de prestãri de servicii» fãrã plata accizelor şi de cãtre alţi agenţi economici - autorizaţi potrivit prevederilor <>Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent. Prestarea de servicii, în acest caz, se poate realiza numai în baza confirmãrii scrise a autoritãţii fiscale teritoriale, potrivit cãreia persoana fizicã a înştiinţat în scris aceastã autoritate despre cantitatea de fructe ce urmeazã a fi datã pentru prelucrare, cine va efectua prestarea de servicii şi a declarat cã produsele obţinute sunt destinate consumului propriu.
(12) Agenţii economici - antrepozitari autorizaţi pentru producţia de produse accizabile, altele decât cele din grupa alcoolului etilic - care deţin stocuri de materii prime provenite din achiziţii efectuate pânã la data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize, la eliberarea pentru consum din antrepozitul fiscal a produselor accizabile rezultate din prelucrarea acestor stocuri, pot compensa acciza datoratã bugetului de stat cu suma reprezentând acciza aferentã cantitãţii de materie primã ce se regãseşte în produsul final accizabil. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.050/2004 , cererea de compensare va fi însoţitã de dovada achitãrii sumelor reprezentând accizele aferente materiilor prime în contul furnizorului de astfel de materii prime. De asemenea, compensarea va fi condiţionatã de existenţa agentului economic furnizor. Pot face obiectul compensãrii numai accizele aferente materiilor prime achiziţionate direct de la agenţii economici producãtori interni sau importatori. Accizele aferente materiilor prime pot face obiectul compensãrii numai în limita accizelor aferente produselor finale livrate.
(13) Agenţii economici care deţin stocuri de materii prime provenite din achiziţii legale efectuate pânã la data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize şi care realizeazã din prelucrarea acestor stocuri produse care nu intrã sub incidenţa accizelor sau produse pentru care acciza este «0» pot solicita compensarea ori restituirea, dupã caz, a accizelor aferente materiei prime incluse în produsele finale rezultate, potrivit Codului de procedurã fiscalã, precum şi normelor metodologice de aplicare a acestuia. Compensarea sau restituirea se va realiza pe mãsura vânzãrii produselor finale rezultate din prelucrare şi numai în baza documentelor care justificã achiziţionarea materiei prime la preţuri cu accize, plata acestora în contul furnizorului, prelucrarea materiei prime, precum şi vânzarea produselor finale rezultate."
24. Dupã anexa nr. 21 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din codul fiscal se introduc douã anexe noi, anexele nr. 22 şi 23, al cãror cuprins este prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
7. Titlul VIII "Mãsuri speciale privind supravegherea producţiei, importului şi circulaţiei unor produse accizabile":
1. La punctul 6, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
"(2) Toate reziduurile de uleiuri minerale rezultate din exploatare - scurgeri, spãlãri, curãţãri, decantãri, contaminãri - în alte locaţii decât antrepozitele fiscale de producţie pot fi vândute sau cedate numai în vederea prelucrãrii şi numai cãtre un antrepozit fiscal de producţie. Vânzarea sau cedarea poate avea loc numai pe bazã de facturã şi, respectiv, aviz de însoţire, vizate de reprezentantul organului fiscal teritorial în raza cãruia îşi desfãşoarã activitatea antrepozitul fiscal. Colectarea şi prelucrarea reziduurilor petroliere pot fi efectuate numai de cãtre un antrepozit fiscal de producţie a uleiurilor minerale."
2. Dupã punctul 7 se introduc douã puncte noi, punctele 7^1 şi 7^2, pentru aplicarea art. 243 şi 244, dupã cum urmeazã:

"Codul fiscal:

CAPITOLUL VII
Alte mãsuri speciale

Condiţii de cesionare şi înstrãinare
Art. 243. - (1) Cesionarea ori înstrãinarea, sub orice formã, a acţiunilor, a pãrţilor sociale sau activelor fixe ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizaţie a fost anulatã sau revocatã conform titlului VII va fi adusã la cunoştinţa autoritãţii fiscale competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuãrii controlului financiar-fiscal.

Norme metodologice:
7^1. Activele fixe care intrã sub incidenţa prevederilor art. 243 alin. (1) din codul fiscal sunt: terenurile, spaţiile de producţie şi echipamentele tehnologice aferente antrepozitului fiscal.

Codul fiscal:
Întârzieri la plata accizelor
Art. 244. - Întârzierea la platã a accizelor cu mai mult de 30 de zile de la termenul legal atrage revocarea autorizaţiei antrepozitarului autorizat şi închiderea activitãţii pânã la plata sumelor restante.

Norme metodologice:
7^2. Intrã sub incidenţa art. 244 din codul fiscal accizele datorate bugetului de stat de cãtre antrepozitarul autorizat dupã obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal."
8. Titlul IX "Impozite şi taxe locale":
1. La punctul 26, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"26. (1) Pentru a putea beneficia de scutirile prevãzute la pct. 25, persoanele în cauzã vor prezenta o cerere la compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale împreunã cu originalul şi copia actelor care le atestã aceastã calitate, respectiv contractul de construire a unei locuinţe cu credit, contractul de vânzare-cumpãrare cu plata în rate a locuinţei sau contractul de dobândire a locuinţei, dupã caz, şi procesul-verbal de predare-primire/preluare a locuinţei în cauzã, numai pentru o clãdire."
2. La punctul 57 se abrogã alineatul (2).
3. La punctul 149 se abrogã alineatul (2).
4. Punctul 210 va avea urmãtorul cuprins:
"210. Scutirea de impozit pe clãdiri, impozit pe teren şi taxa pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru desfãşurarea unei activitãţi economice se acordã pentru:
a) persoanele cu handicap grav;
b) persoanele cu handicap accentuat;
c) persoanele invalide de gradul I;
d) persoanele invalide de gradul II."
5. Punctul 245 va avea urmãtorul cuprins:
"245. Persoanele fizice nu depun noi declaraţii fiscale pentru bunurile impozabile sau taxabile existente în evidenţele compartimentelor de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale."


ANEXĂ
-----
(Anexa nr. 22
-------------
la normele metodologice de aplicare a prevederilor
--------------------------------------------------
titlului VII din Codul fiscal)
------------------------------


    Denumirea antrepozitarului autorizat
    sau a importatorului ..................
    Codul unic de înregistrare ............
    Sediul ...............................

                                  SITUAŢIA
                     livrãrilor de bãuturi slab alcoolizate
               înregistrate în stoc la data de 31 decembrie 2003

                           în luna .... anul ....

───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
                               Stocul        Stocul    Cantitatea   Stocul la
   Denumirea      U.M.*)         la       la începutul   livratã    sfârşitul
   produsului               31 dec. 2003    lunii de     în litri    lunii de
                                           raportare                 raportare
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
      0            1             2              3           4            5
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


*) Se va înscrie capacitatea recipientului în care este îmbuteliat produsul.

Conducerea antrepozitarului autorizat/importatorului,
....................................................


(Anexa nr. 23
-------------
la normele metodologice de aplicare a prevederilor
--------------------------------------------------
titlului VII din Codul fiscal)
------------------------------



                          DECLARAŢIE
    Subsemnatul ..........(numele şi prenumele)......, cu domiciliul în
  localitatea ........, str. ...... nr. ...., judeţul/sectorul ....., codul
  numeric personal ......, declar pe propria rãspundere cã produsele rezultate
  din prelucrarea fructelor, marcurilor din fructe sau a altor semifabricate
  predate spre prelucrare în anul 2003/2004 antrepozitului fiscal ..........,
  cu sediul în ........, şi preluate de la acesta, în cantitate de ... litri,
  cu concentraţie alcoolicã de ..., sunt destinate în exclusivitate consumului
  propriu.
    Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii din Codul
  penal, declar cã cele menţionate mai sus sunt corecte şi complete.



         Semnãtura declarantului                 Data
         .......................             .............



ART. II
<>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta hotãrâre, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucureşti, 28 octombrie 2004.
Nr. 1.840.
------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 1.840 din 28 octombrie 2004

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016