Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 66 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 265/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre. CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta hotãrâre stabileşte cadrul legal pentru desfãşurarea activitãţilor de curãţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologicã a zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate. ART. 2 În înţelesul prezentei hotãrâri, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: - atenuare naturalã - concept care include un ansamblu de condiţii şi fenomene geologice, fizice şi chimice ce produc în timp neutralizare sau scãderi ale concentraţiilor de poluanţi în mediul geologic; - autoritate competentã pentru protecţia mediului - agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru protecţia mediului; - deţinãtor de teren - persoanã fizicã sau juridicã care deţine în proprietate sau în folosinţã un teren în baza unui titlu valabil; - ecosistem terestru - ecosistem dezvoltat în mediul geologic. ART. 3 Prezenta hotãrâre se aplicã: a) poluãrii mediului geologic, produsã de activitãţi cu impact semnificativ, care prezintã un risc real sau potenţial pentru sãnãtatea oamenilor şi a mediului; b) terenurilor în care ecosistemele terestre au fost afectate. ART. 4 Siturile contaminate radioactiv şi cele contaminate cu organisme modificate genetic nu constituie obiectul prezentei hotãrâri. ART. 5 (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilã, prin unitãţile din subordine, stabileşte necesitatea mãsurilor de refacere a zonelor în care mediul geologic şi ecosistemele terestre au fost afectate. (2) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilã, prin unitãţile din subordine, monitorizeazã şi controleazã aplicarea mãsurilor cuprinse în proiectul tehnic pentru curãţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologicã. (3) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilã elaboreazã ghidul tehnic pentru aplicarea metodologiilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate, aprobat prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilã, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri. (4) Autoritatea competentã pentru protecţia mediului decide prioritizarea zonelor afectate care necesitã refacerea mediului geologic, conform criteriilor stabilite prin ghidul tehnic prevãzut la alin. (3). (5) Autoritatea competentã pentru protecţia mediului aprobã proiectul tehnic pentru curãţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologicã. ART. 6 Orice persoanã, fizicã sau juridicã, afectatã sau susceptibil a fi afectatã de o poluare a mediului geologic are dreptul sã fie informatã şi sã se adreseze autoritãţii competente pentru protecţia mediului pentru luarea mãsurilor de prevenire sau refacere a mediului geologic. CAP. II Refacerea mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre ART. 7 Refacerea mediului geologic şi a ecosistemelor terestre afectate constã în aducerea acestora cât mai aproape de starea naturalã, prin aplicarea unor mãsuri de curãţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologicã, complementare şi compensatorii, şi prin eliminarea oricãrui risc semnificativ de impact asupra acestora, conform categoriei de folosinţã a terenului. ART. 8 Procesul de refacere a mediului geologic constã în îndepãrtarea surselor de contaminare de pe amplasament, în izolarea şi decontaminarea ariilor contaminate, limitarea şi eliminarea posibilitãţilor de rãspândire a poluanţilor în mediul geologic şi în atingerea valorilor limitã admise pentru concentraţiile de poluanţi. ART. 9 Metodologiile de refacere a mediului geologic se stabilesc de cãtre autoritatea competentã pentru protecţia mediului în urma analizei raportului geologic final de investigare şi evaluare a poluãrii mediului geologic şi, dupã caz, a studiului evaluãrii de risc, luând în considerare urmãtoarele: a) caracteristicile şi funcţiile solului, ale formaţiunilor geologice şi ale apelor subterane; b) tipul şi concentraţia, gradul de risc pe care îl prezintã poluanţii, organismele sau microorganismele nocive; c) distribuţia poluanţilor în mediul geologic; d) volumul solului poluat sau subsolului care necesitã tratarea, localizarea, adâncimea şi accesibilitatea acestuia; e) obiectivele refacerii mediului geologic şi intervalul de timp necesar pentru atingerea acestora; f) raportul cost/beneficiu al metodologiilor de refacere a mediului geologic; g) destinaţia terenului dupã refacerea mediului geologic şi posibilitatea utilizãrii acestuia, având în vedere potenţialul de dezvoltare al zonei sau folosinţa terenului preconizatã pentru viitor. ART. 10 Autoritatea competentã pentru protecţia mediului decide asupra opţiunii aplicãrii conceptului de atenuare naturalã a poluãrii solului şi subsolului. ART. 11 Operatorul economic sau deţinãtorul de teren este obligat sã execute mãsurile cuprinse în proiectul pentru curãţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologicã la încheierea activitãţii şi/sau la schimbarea destinaţiei terenului. ART. 12 Mãsurile de refacere pot fi realizate concomitent sau separat cu alte activitãţi care se desfãşoarã în mediul geologic. ART. 13 În cazul în care, ca urmare a refacerii mediului geologic, pe un amplasament sunt identificate noi situri contaminate, care nu au fost inventariate iniţial, pentru acestea se aplicã prevederile legale privind modalitãţile de investigare şi evaluare a poluãrii solului şi subsolului. ART. 14 (1) Restricţia de utilizare a terenului pe care este localizat situl contaminat, stabilitã de cãtre autoritatea competentã pentru protecţia mediului, se înregistreazã în documentele cadastrale de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale. (2) Autoritãţile administraţiei publice locale sunt obligate sã realizeze sisteme de bariere fizice şi de avertizare pentru aplicarea regimului de restricţie. (3) La finalizarea proiectului tehnic pentru curãţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologicã, autoritatea competentã pentru protecţia mediului notificã autoritatea administraţiei publice locale asupra ridicãrii restricţiei, în vederea reutilizãrii terenului. ART. 15 În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri, Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului organizeazã, prin instituţiile subordonate, baza de date pentru gestionarea siturilor contaminate, sub coordonarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilã. ART. 16 La solicitarea autoritãţii competente pentru protecţia mediului, operatorul economic sau deţinãtorul de teren este obligat sã furnizeze datele privind situaţia siturilor contaminate necesare bazei de date prevãzute la art. 15. ART. 17 (1) Monitorizarea siturilor dupã încheierea proiectului tehnic pentru curãţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologicã este asiguratã prin mijloace specifice de investigare şi evaluare a poluãrii solului şi subsolului. (2) Perioada de monitorizare se stabileşte prin ghidul tehnic prevãzut la art. 5 alin. (3), în funcţie de categoria de folosinţã a terenului. (3) Rezultatele monitorizãrii sunt stocate în baza de date prevãzutã la art. 15. CAP. III Refacerea mediului geologic al siturilor contaminate localizate în zona de frontierã ART. 18 În cazul în care o sursã de contaminare aflatã pe teritoriul României afecteazã mediul geologic de pe teritoriul unui stat vecin, precum şi în cazul în care sursa de contaminare se aflã pe teritoriul unui stat vecin şi afecteazã teritoriul României, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilã acţioneazã pe bazã de reciprocitate şi în condiţii de echivalenţã, în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu legislaţia naţionalã specificã în domeniu. CAP. IV Costurile mãsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre ART. 19 (1) Poluatorul are obligaţia de a suporta costurile mãsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre, ce fac obiectul unui studiu de fezabilitate şi al unui proiect tehnic, elaborate dupã realizarea investigãrii şi evaluãrii poluãrii solului şi subsolului. (2) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitãţilor industriale sau agricole de stat aflate în funcţiune, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinãtate a acestora, pentru care se dovedeşte cã poluarea a fost produsã de cãtre acestea, costurile mãsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigurã din surse proprii ale acestor unitãţi. (3) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitãţilor industriale sau agricole de stat aflate în procedurã de faliment, închise sau abandonate, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinãtate a acestora, pentru care se dovedeşte cã poluarea a fost produsã de cãtre acestea, costurile mãsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigurã de la bugetul de stat, prin bugetul autoritãţii publice centrale în a cãrei subordonare/coordonare se aflã operatorii economici cu capital integral de stat din domeniul agricol sau industrial, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri. (4) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitãţilor industriale sau agricole de stat aflate în conservare, în cazul reînceperii activitãţii, costurile de refacere a mediului geologic se suportã din surse proprii ale acestor unitãţi. (5) Pentru siturile contaminate amplasate pe domeniul public al statului aflate în administrarea instituţiilor publice, cu excepţia situaţiilor de vecinãtate prevãzute la alin. (6) şi (7), costurile mãsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigurã din veniturile proprii ale acestora şi/sau de la bugetul de stat, în funcţie de modul de finanţare, prin bugetul autoritãţii publice centrale în subordinea/coordonarea cãreia funcţioneazã acestea, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri. (6) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitãţilor industriale sau agricole private care au fost privatizate cu obligaţii de mediu, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinãtate a acestora, pentru care se dovedeşte cã poluarea a fost produsã de cãtre acestea, costurile mãsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigurã din sursele proprii ale deţinãtorului unitãţilor industriale sau agricole, conform principiului "poluatorul plãteşte". (7) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitãţilor industriale sau agricole private care au fost privatizate fãrã obligaţii de mediu, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinãtate a acestora, pentru care se dovedeşte cã poluarea a fost produsã de cãtre acestea, costurile mãsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigurã din sursele proprii ale deţinãtorului unitãţilor industriale sau agricole care a produs poluarea, conform principiului "poluatorul plãteşte", sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri. (8) Costurile mãsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre includ şi costurile monitorizãrii prevãzute la art. 17 alin. (1), care se suportã de administratorul terenului. ART. 20 În cazul în care poluarea mediului geologic este cauzatã de mai mulţi operatori economici, ponderile de participare la costul total al refacerii se stabilesc în cadrul studiului de fezabilitate şi/sau al proiectului tehnic pentru curãţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologicã. ART. 21 (1) În cazul poluãrii cu substanţe şi preparate periculoase, datoratã nerespectãrii regimului acestora, costurile mãsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre sunt suportate, dupã caz, de producãtorul, transportatorul sau utilizatorul substanţelor şi preparatelor periculoase. (2) Litigiile generate de poluarea solului şi subsolului vor fi soluţionate de instanţele judecãtoreşti competente potrivit legii. CAP. V Sancţiuni ART. 22 (1) Constituie contravenţie nerespectarea prevederilor art. 11, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 19 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1) şi se sancţioneazã cu amendã de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei la 50.000 lei, pentru persoane juridice. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre comisarii Gãrzii Naţionale de Mediu. (3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de 48 ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii, agentul constatator fãcând menţiune despre aceasta în procesul-verbal. ART. 23 Dispoziţiile art. 22 referitoare la contravenţii se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemneazã:
───────────────
Ministrul mediului
şi dezvoltãrii durabile,
Attila Korodi
Ministrul agriculturii
şi dezvoltãrii rurale,
Dacian Cioloş
Ministrul internelor
şi reformei administrative,
Cristian David
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
Bucureşti, 19 noiembrie 2007.
Nr. 1.403.
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
