Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 1.272 din 13 septembrie 2006 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianti

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTARARE nr. 1.272 din 13 septembrie 2006 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianti

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 818 din 4 octombrie 2006

Comenteaza legea

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ART. 1
Prezenta hotãrâre stabileşte criteriile de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi.
ART. 2
Prevederile prezentei hotãrâri se aplicã grupului de produse lubrifianţi pentru uzul consumatorilor şi al utilizatorilor profesionişti, care cuprinde urmãtoarele:
a) uleiuri hidraulice;
b) unsori;
c) uleiuri de transmisie şi de motor, inclusiv uleiurile de motor pentru motoare în doi timpi;
d) agenţii de demulare/antiaderenţi ai betonului şi emulsiilor folosite la prelucrarea prin aşchiere.
ART. 3
(1) În înţelesul prezentei hotãrâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã:
a) lubrifiant - un preparat compus din fluide de bazã şi aditivi;
b) fluid de bazã - fluid lubrifiant ale cãrui proprietãţi de curgere, îmbãtrânire, onctuozitate şi antiuzurã, precum şi proprietãţile sale privind menţinerea în suspensie a poluanţilor nu au fost îmbunãtãţite prin includerea de aditivi;
c) substanţã de îngroşare - o substanţã folositã în fluidul de bazã pentru a îngroşa sau modifica reologia unui fluid sau unei unsori;
d) component principal - orice substanţã care depãşeşte 5% din greutatea lubrifiantului;
e) aditiv - o substanţã ale cãrei funcţii de bazã sunt îmbunãtãţirea curgerii, a îmbãtrânirii, a onctuozitãţii, a proprietãţilor antiuzurã sau a menţinerii în suspensie a poluanţilor;
f) unsoare - un amestec în stare solidã sau semisolidã obţinut prin dispersia unui agent de îngroşare într-un lubrifiant lichid.
(2) În categoria unsorilor pot fi incluşi şi alţi ingredienţi care conferã proprietãţi speciale acestora.
ART. 4
(1) Pentru acordarea etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi, conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice, un lubrifiant trebuie sã se încadreze în grupul de produse lubrifianţi prevãzut la art. 2 şi sã îndeplineascã criteriile de acordare a etichetei ecologice prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
(2) Criteriile se aplicã produsului recent fabricat, la momentul livrãrii.
(3) În cazul în care criteriile sunt formulate în funcţie de substanţele componente, acele criterii se aplicã oricãrei substanţe care a fost intenţionat adãugatã şi care reprezintã mai mult de 0,1% din conţinutul produsului, mãsurate atât înainte, cât şi dupã orice reacţie chimicã ce a avut loc între substanţele combinate pentru a asigura prepararea lubrifiantului.
ART. 5
Prevederile prezentei hotãrâri nu sunt aplicabile substanţelor care dupã aplicare îşi schimbã proprietãţile fizico-chimice şi care nu mai corespund clasificãrii stabilite conform prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase şi din care mai puţin de 0,1% din partea tratatã rãmâne în forma anterioarã aplicãrii.
ART. 6
Cerinţele specifice de evaluare şi verificare sunt indicate pentru fiecare criteriu de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi. Metodele de încercare, altele decât cele indicate pentru fiecare criteriu, se utilizeazã dacã echivalenţa acestora este acceptatã de cãtre autoritatea competentã pentru acordarea etichetei ecologice - Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor, denumit în continuare autoritate competentã.
ART. 7
Numãrul de cod atribuit grupului de produse lubrifianţi în scopuri administrative este "27".
ART. 8
Prezenta hotãrâre se aplicã pânã la data de 31 mai 2009.
Prezenta hotãrâre transpune Decizia Comisiei Europene 2005/360/CE privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice comunitare lubrifianţilor, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 118 din 5 mai 2005.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul mediului şi gospodãririi apelor,
Sulfina Barbu

Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ Ioan Şereş

Ministrul integrãrii europene,
Anca Daniela Boagiu

Bucureşti, 13 septembrie 2006.
Nr. 1.272.

ANEXĂ

CRITERII
de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi

Scopul criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi
Scopul criteriilor de acordare a etichetei ecologice este acela de a promova produsele care:
a) reduc gradul de contaminare a apei şi a solului în timpul utilizãrii;
b) ajutã la reducerea emisiilor de CO(2).
Cerinţe de evaluare şi verificare
Cerinţele de evaluare şi verificare specifice sunt prevãzute în cadrul fiecãrui criteriu.
În situaţia în care operatorului economic care solicitã acordarea etichetei ecologice i se cere sã prezinte autoritãţii competente declaraţii, documentaţii, analize, rapoarte privind rezultatele testelor sau alte dovezi care sã ateste conformitatea cu criteriile de acordare a etichetei ecologice, acestea pot fi furnizate de cãtre operatorul economic şi/sau furnizorul (furnizorii) acestuia, dupã caz. Furnizorul aditivului, al ambalajului pentru aditiv sau al fluidului de bazã poate transmite informaţiile relevante direct autoritãţii competente.
Dacã este necesar, autoritatea competentã poate solicita documente justificative şi poate efectua verificãri independente.
La evaluarea solicitãrii de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi şi la monitorizarea conformãrii cu criteriile, autoritatea competentã ia în considerare implementarea şi certificarea operatorului economic a schemei/sistemului de management de mediu, conform prevederilor din <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 50/2004 privind Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participãrii voluntare a organizaţiilor la aceste scheme, cu modificãrile ulterioare, sau ale standardului român SR EN ISO 14001:2005 (Notã: Implementarea şi certificarea acestor scheme/acestui sistem de management de mediu sunt voluntare.)

CRITERIILE

Criteriul 1 - Frazele de risc care indicã pericole pentru sãnãtatea umanã şi mediu
Produsul nu trebuie sã necesite atribuirea nici unei fraze de risc, la momentul aplicãrii etichetei ecologice, care indicã pericolul asupra sãnãtãţii umane şi mediului, în conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase. Urmãtoarele fraze de risc sunt considerate relevante pentru acest grup de produse:
R 20, R 21, R 22, R 23, R 24, R 25, R 26, R 27, R 28, R 33, R 34, R 35, R 36, R 37, R 38, R 39, R 40, R 41, R 42, R 43, R 45, R 46, R 48, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 59, R 60, R 61, R 62, R 63, R 64, R 65, R 66, R 67, R 68 şi combinaţiile dintre ele.
Evaluarea şi verificarea criteriului 1
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã prezinte în scris o declaraţie de conformitate cu acest criteriu.
Toate componentele principale incluse în produs trebuie menţionate clar împreunã cu denumirea acestora şi, acolo unde este necesar, numerele EINECS sau ELINCS, precum şi concentraţiile în care acestea sunt folosite.
Producãtorul produsului trebuie sã prezinte autoritãţii competente urmãtoarele documente:
a) o fişã tehnicã de securitate a produsului, în conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 92/2003 ;
b) fişe tehnice de securitate de la furnizorii aplicantului pentru fiecare component principal, în conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu modificãrile ulterioare.
Trebuie sã se prezinte autoritãţii competente suficiente date pentru a permite evaluarea produselor care prezintã pericol asupra mediului, în conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 92/2003 , indicate de urmãtoarele fraze de risc: R 50, R 50/53, R 51/53, R 52, R52/53, R 53.
Evaluarea unui produs ca fiind periculos pentru mediu trebuie sã se efectueze prin metodele convenţionale aşa cum sunt prevãzute în anexa nr. II la Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase prevãzute în <>Hotãrârea Guvernului nr. 92/2003 . Totuşi, aşa cum este definit în secţiunea C a anexei nr. II la Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase, rezultatele testãrii preparatului ca atare (fie preparatul produsului, fie ansamblul de aditivi) pot fi folosite pentru a modifica clasificarea în ceea ce priveşte toxicitatea acvaticã, care s-ar fi putut obţine folosind metoda convenţionalã.
Criteriul 2. - Cerinţe suplimentare privind toxicitatea acvaticã
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã demonstreze conformitatea cu cerinţele criteriului 2.1 sau ale criteriului 2.2.
Criteriul 2.1 - Cerinţe pentru preparat şi componentele principale
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã prezinte urmãtoarele date despre toxicitatea acvaticã a preparatului şi componentelor principale:
- pentru determinarea toxicitãţii acvatice, concentraţia criticã a fiecãrui component principal trebuie sã fie de cel puţin 100 mg/l. Testele se vor efectua pe alge şi pe Daphnia (OECD 201 şi 202);
- pentru uleiurile hidraulice, aceastã concentraţie criticã trebuie sã fie de cel puţin 100 mg/l;
- pentru unsori, uleiuri de transmisie şi de motor, agenţi de demulare/antiaderenţi ai betonului şi alte emulsii folosite la prelucrarea prin aşchiere, concentraţia criticã pentru toxicitatea acvaticã trebuie sã fie de cel puţin 1.000 mg/l.
Unsorile pot fi evaluate prin furnizarea de date privind preparatul şi principalele componente numai dacã substanţa de îngroşare indicã o biodegradabilitate finalã, în conformitate cu criteriul 3, sau o biodegradabilitate inerentã în condiţiile urmãtoare:
a) o biodegradare mai mare de 70%, conform testului OECD 302 C de biodegradabilitate inerentã sau metodelor de testare echivalente sau;
b) o biodegradare mai mare de 20%, dar mai micã de 60% dupã 28 de zile, conform testelor OECD 301 bazate pe consumul de oxigen sau producerea de dioxid de carbon;
c) o biodegradare mai mare de 60%, conform SR EN ISO 14593:2005.
Testul de preparat trebuie sã se efectueze pe toate cele 3 grupe de specii - alge, Daphnia şi peşti (OECD 201, 202 şi 203).
Tabelul nr. 1 rezumã cerinţele pentru diferite subgrupe de produse în conformitate cu criteriul 2.1.

Tabelul 1

Cerinţe ale toxicitãţii acvatice pentru diferite subgrupe de produse -
Date cerute pentru preparat şi componentele principale




──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Criteriul 2.1                 Uleiuri        Unsori*)     Uleiuri de       Uleiuri
                              hidraulice                  transmisie       pentru
                                                          si de motor,     motoare
                                                          agenti de        in doi
                                                          demulare ai      timpi
                                                          betonului si
                                                          emulsii folo-
                                                          site la pre-
                                                          lucrarea prin
                                                          aschiere
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Toxicitatea acvaticã pentru   ≥ 100 mg/l   ≥ 1.000 mg/l   ≥ 1.000 mg/l   ≥ 1.000 mg/l
întregul produs formulat
în toate cele 3 teste de
toxicitate acutã: OECD 201,
202, 203.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Toxicitatea acvaticã pentru   ≥ 100 mg/l   ≥ 100 mg/l     ≥ 100 mg/l     ≥ 100 mg/l
fiecare component principal
în parte în cele douã teste
OECD 201 şi 202
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

-----
*) Unsorile pot fi evaluate în acest fel numai dacã substanţa de îngroşare indicã o biodegradabilitate mai mare de 70%, conform OECD 302 C sau metodelor de testare echivalente, ori o biodegradabilitate mai mare de 20%, dar mai micã de 60% dupã 28 de zile, conform metodelor de testare OECD bazate pe consumul de oxigen sau prin producere de dioxid de carbon.

Evaluarea şi verificarea criteriului 2.1
Rapoartele trebuie sã fie transmise pentru evaluare autoritãţii competente, conţinând datele despre toxicitatea acvaticã a preparatului şi a tuturor componentelor principale, obţinute prin folosirea materialelor existente sau prin noi teste, demonstrându-se astfel conformitatea cu cerinţele prevãzute în tabelul nr. 1.
Toxicitatea acvaticã a preparatului trebuie sã fie determinatã în conformitate cu metodele de testare OECD 201, 202 şi 203 sau cu alte metode de testare echivalente.
Toxicitatea acvaticã a fiecãrui component individual principal trebuie sã fie determinatã în conformitate cu metodele de testare OECD 201 şi 202 sau cu alte metode de testare echivalente.
Criteriul 2.2 - Cerinţele pentru fiecare substanţã componentã
Datele despre toxicitatea acvaticã trebuie sã fie transmise pentru fiecare substanţã componentã adãugatã intenţionat în produs. Una sau mai multe substanţe care prezintã un anumit grad de toxicitate acvaticã sunt permise în lubrifiant pentru o anumitã valoare a concentraţiei masice cumulate, astfel cum este indicat în tabelul nr. 2.

Tabelul 2

Cerinţe de toxicitate acvaticã pentru subgrupe diferite de produse -
Cerinţe de date pentru fiecare substanţã componentã




─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────
Criteriul 2.2                │Concentraţie masicã cumulatã a substanţelor prezente în
─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────
Toxicitate                   │Uleiuri        Unsori       Uleiuri de       Uleiuri
acvatica                     │hidraulice                  transmisie       pentru
                             │                            si de motor,     motoare
                             │                            agenti de        in doi
                             │                            demulare ai      timpi
                             │                            betonului si
                             │                            emulsii folo-
                             │                            site la pre-
                             │                            lucrarea prin
                             │                            aschiere
─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────
10 mg/l <                     ≤ 20           ≤ 25           ≤ 5              ≤ 25
Toxicitate acutã*)
≤ 100 mg/l sau
1 mg/l < NOEC ≤
10 mg/l
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 mg/l <                      ≤ 5            ≤ 1            ≤ 0,5            ≤ 1
Toxicitate acutã*)
≤ 10 mg/l sau
0,1 mg/l < NOEC
≤ 1 mg/l
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Toxicitate acutã*)            ≤ 1            ≤ 0,1          ≤ 0,1            ≤ 0,1
< 1 mg/l sau
NOEC ≤ 0,1 mg/l
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*) EC 50/ LC 50/ IC 50
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

-----
*) LC 50 - concentraţie medie letalã;
IC 50 - concentraţie medie de inhibiţie;
EC 50 - concentraţie medie efectivã care produce imobilizarea dafniilor;
NOEC - concentraţia care nu are niciun efect.

Evaluarea şi verificarea criteriului 2.2
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã prezinte autoritãţii competente rapoarte, inclusiv datele despre toxicitatea acvaticã a fiecãrei substanţe componente, prin folosirea materialelor existente din procesul de notificare, demonstrând conformarea cu cerinţele stabilite în tabelul nr. 2.
Toxicitatea acvaticã a fiecãrei substanţe componente trebuie sã fie determinatã în conformitate cu OECD 201 şi 202 sau cu alte metode echivalente.
Evaluarea şi verificarea celor douã criterii 2.1 şi 2.2
În cazul componentelor uşor solubile (< 10 mg/l) metoda fracţiei solubile în apã poate fi folositã în determinarea toxicitãţii acvatice. Nivelul de încãrcare stabilit (uneori regãsit sub numele de LC 50) şi în legãturã cu doza letalã poate fi folosit direct în criteriile de clasificare. Pregãtirea fracţiei solubile în apã trebuie sã respecte recomandãrile stabilite în conformitate cu urmãtoarele ghiduri: Raportul tehnic ECETOC nr. 20 (1986), anexa nr. III a metodei de testare OECD 301/1992, ghidul din SR EN ISO 10634:2001 sau ASTM D 6081-98 (Standard practic pentru testarea toxicitãţii acvatice pentru lubrifianţi: Prepararea probei şi interpretarea rezultatelor sau metode de încercare echivalente).
Studiul de toxicitate acvaticã acutã pe alge şi pe Daphnia (OECD 201 şi 202) nu este necesar în urmãtoarele cazuri:
a) substanţa este puţin probabil sã treacã prin membranele biologice MM (masa molecularã) > 800 sau cu diametrul molecular > 1,5 nm (15 A)*);
-----
NOTA (CTCE)
*)Deasupra lui A se afla un cerculet.

b) substanţa este puternic insolubilã în apã (solubilitatea în apã este < 10 æg/l), deoarece aceste substanţe nu sunt considerate toxice pentru alge şi pentru dafnii în sistemul acvatic.
În mod similar studiul de toxicitate acvaticã acutã pe Daphnia (OECD 202) nu este necesar atunci când este disponibil un studiu de toxicitate pe termen lung pe Daphnia, în conformitate cu metoda de testare OECD 211 sau cu alte metode echivalente.
Solubilitatea în apã a substanţelor trebuie sã fie determinatã în conformitate cu metoda de testare OECD 105 sau cu alte teste echivalente.
Dacã datele despre toxicitatea cronicã sunt disponibile - rezultatele testelor OECD 210 şi 211 sau ale altor metode echivalente, acestea pot fi folosite în locul datelor despre toxicitatea acutã acvaticã. Lipsa datelor despre toxicitatea cronicã va fi declaratã în scris, sub semnãturã, de cãtre operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice.
Criteriul 3 - Biodegradabilitatea şi potenţialul bioacumulativ
Produsul nu trebuie sã conţinã substanţe care sunt atât nebiodegradabile, cât şi potenţial bioacumulative.
Totuşi, produsul poate sã conţinã una sau mai multe substanţe cu un anumit grad de degradabilitate şi bioacumulare potenţialã sau actualã pânã la o concentraţie masicã cumulatã aşa cum este prevãzut în tabelul nr. 3.

Tabelul 3

Cerinţe pentru biodegradabilitate şi potenţialul bioacumulativ




─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────
                             │       Concentraţie masicã cumulatã a substanţelor
─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────
Biodegradare                 │Uleiuri        Unsori       Uleiuri de       Uleiuri
                             │hidraulice                  transmisie       pentru
                             │                            si de motor,     motoare
                             │                            agenti de        in doi
                             │                            demulare ai      timpi
                             │                            betonului si
                             │                            emulsii folo-
                             │                            site la pre-
                             │                            lucrarea prin
                             │                            aschiere
─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────
Nebiodegradabil*)                ≤ 5          ≤ 10            ≤ 5            ≤ 10
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Biodegradabil aerob              ≤ 5          ≤ 20            ≤ 5            ≤ 20
inerent (în mod natural
biodegradabil pe cale
aerobã)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Biodegradabil aerob final        ≥ 90         ≥ 75            ≥ 90           ≥ 75
(biodegradabil în cele din
urmã, pe cale aerobã)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

-----
*) Substanţele care sunt atât nebiodegradabile, cât şi bioacumulative nu sunt permise.

Evaluarea şi verificarea criteriului 3
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã furnizeze urmãtoarele:
a) rapoarte care includ date despre biodegradabilitatea fiecãrei substanţe componente, dacã aceasta nu este prevãzutã clar în fişa tehnicã de securitate furnizatã pentru fiecare substanţã;
b) rapoarte care includ date despre potenţialul bioacumulativ al fiecãrei substanţe componente:
- pentru substanţe nebiodegradabile;
- pentru substanţe toxice şi foarte toxice care sunt uşor biodegradabile (în scopul clasificãrii).
Biodegradabilitatea trebuie sã fie determinatã separat pentru fiecare substanţã componentã a produsului, dupã metodele de testare menţionate mai jos sau dupã alte metode echivalente.
O substanţã este consideratã biodegradabilã aerob final dacã:
1. într-un studiu de biodegradare de 28 de zile conform metodei de testare OECD 301 A-F sau cu alte metode echivalente sunt atinse urmãtoarele niveluri de biodegradare:
a) ≥ 70%, conform testelor OECD 301 bazate pe carbon organic dizolvat;
b) ≥ 60% din valoarea maximã teoreticã, conform testelor OECD 301 bazate pe consumul de oxigen sau producerea de dioxid de carbon;
2. raportul dintre consumul biochimic de oxigen CBO(5) şi oxigenul total dizolvat sau dintre consumul biochimic de oxigen şi consumul chimic de oxigen trebuie sã fie mai mare de 0,5.
Principiul celor 10 zile libere conform testelor OECD nu trebuie sã se aplice obligatoriu. Dacã substanţa atinge nivelul de biodegradare în 28 de zile, dar nu în cele 10 zile limitã, se presupune o degradare mai lentã.
O substanţã este consideratã biodegradabilã aerob inerent în urmãtoarele cazuri:
a) are o biodegradare mai mare de 70%, conform OECD 302 C pentru o biodegradare inerentã sau metodelor de testare echivalente;
b) are o biodegradare mai mare de 20%, dar mai micã de 60% dupã 28 de zile, conform OECD 301 bazat pe consumul de oxigen sau producerea de dioxid de carbon;
c) are o biodegradare mai mare sau egalã cu 60%, conform SR EN ISO 14593:2005 (metoda fracţiei solubile în apã).
O substanţã a cãrei funcţie primarã este îngroşarea va fi consideratã biodegradabilã inerent aerobã dacã prezintã o biodegradare mai mare de 20%, conform OECD 302 C sau altor metode de testare echivalente.
Toate cerinţele privind toxicitatea acvaticã, în acest caz, se vor aplica produselor degradate care au fost dovedite ştiinţific a fi derivate ale substanţelor de îngroşare dupã expunerea în mediul acvatic.
O substanţã este nebiodegradabilã dacã nu îndeplineşte criteriile pentru biodegradabilitate finalã şi inerentã.
O substanţã nu se bioacumuleazã dacã are MM > 800 sau are un diametru molecular > 1,5 nm (> 15A)*).
O substanţã care are MM<800 sau diametrul mole-cular <1,5 nm (>15A)*) nu se bioacumuleazã dacã:
-----
NOTA (CTCE)
*)Deasupra lui A se afla un cerculet.

a) partiţia coeficientului octanol-apã 7<K(ow) <3; sau
b) factorul de bioconcentrare (BCF) mãsurat este ≤100. Deoarece majoritatea substanţelor folosite în lubrifianţi sunt destul de hidrofobe, valoarea BCF-ului trebuie sã fie bazatã pe conţinutul de lipide şi trebuie demonstrat cã se asigurã un timp de expunere suficient.
Metode de testare
Testele care trebuie aplicate pentru determinarea biodegradabilitãţii uşoare sunt OECD 301 seriile A-F sau testele echivalente ISO şi ASTM ori raportul consum biochimic de oxigen CBO(5) /oxigen total dizolvat sau consum chimic de oxigen. Raportul consum biochimic de oxigen/oxigen total dizolvat sau consum chimic de oxigen poate fi folosit numai dacã nu sunt disponibile date conform OECD 301 sau altor metode de testare echivalente. Consumul biochimic de oxigen va fi evaluat conform metodei C5, în timp ce consumul chimic de oxigen va fi evaluat conform metodei C6 din anexele nr. 1-6 din <>Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 , cu modificãrile ulterioare, sau altor metode echivalente. Pentru determinarea biodegradabilitãţii inerente se va aplica metoda de testare OECD 302 C sau alte metode echivalente.
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice poate sã foloseascã mai multe referinţe pentru a estima biodegradabilitatea unei substanţe. Referinţele pentru evaluarea biodegradabilitãţii unei substanţe vor fi acceptate dacã substanţa de referinţã diferã printr-un singur grup sau fragment funcţional faţã de substanţa utilizatã în produs. Dacã substanţa de referinţã este uşor sau inerent biodegradabilã şi grupul funcţional are un efect pozitiv asupra biodegradãrii aerobe, atunci substanţa utilizatã poate fi consideratã, de asemenea, uşor sau inerent biodegradabilã. Fragmentele funcţionale sau grupurile funcţionale cu un efect pozitiv asupra biodegradãrii sunt: alcoolul alifatic şi aromatic (OH), acidul alifatic şi aromatic [-C(=O)-OH], aldehida (-CHO), ester[-C(=O)-O-C], amide [-C(=O)-N sau -C(=S)-N].
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã furnizeze autoritãţii competente documentaţia adecvatã şi solidã privind studiul asupra substanţei de referinţã.
În cazul unei comparaţii cu un fragment funcţional nemenţionat mai sus, operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã furnizeze autoritãţii competente documentaţia adecvatã şi solidã privind studiile asupra efectului pozitiv al grupului funcţional asupra biodegradãrii substanţelor cu structurã similarã.
Valoarea coeficientului log K(ow) octanol/apã trebuie sã fie evaluatã în conformitate cu OECD 107, 117 sau cu proiectul de metodã 123 ori cu orice alte metode de testare echivalente. Factorul de bioconcentrare BCF trebuie sã se calculeze în conformitate cu OECD 305.
Valorile log K(ow) sunt aplicabile numai compuşilor organici. Pentru a calcula potenţialul de bioacumulare al compuşilor anorganici, al unor surfactanţi şi al unor compuşi organometalici se vor efectua mãsurãtori ale BCF-ului pe anumiţi surfactanţi şi anumiţi compuşi organometalici.
Dacã testarea nu se poate efectua, de exemplu o substanţã are o suprafaţã activã mare sau nu se dizolvã în apã ori în octanol, atunci trebuie sã se furnizeze o valoare calculatã pentru log K(ow) , precum şi detalii despre aceastã metodã de calcul.
Pentru calcularea log K(ow) trebuie sã se foloseascã urmãtoarele metode: CLOGP pentru log K(ow) cuprins între 0 şi 9, LOGKOW(KOWWIN) pentru log K(ow) cuprins între -4 şi 8, AUTOLOGP pentru log K(ow) mai mare de 5 conform prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 2.427/2004 privind evaluarea şi controlul riscului substanţelor existente, care este susţinut de un document tehnic de îndrumare (TGD).
Criteriul 4 - Excluderea unor substanţe specifice
Substanţele care apar în Lista substanţelor prioritare periculoase din domeniul apelor şi în lista - OSPAR Convenţia Atlanticului de Nord a produselor chimice care fac obiectul mãsurilor prioritare nu trebuie adãugate intenţionat ca ingredient într-un produs eligibil pentru acordarea etichetei ecologice.
Compuşii organici halogenaţi şi azotiţii nu trebuie adãugaţi intenţionat ca ingredienţi într-un produs eligibil pentru acordarea etichetei ecologice.
Metalele sau compuşii metalici nu trebuie adãugaţi intenţionat ca un ingredient într-un produs eligibil pentru acordarea etichetei ecologice, cu excepţia sodiului, potasiului, magneziului şi calciului. În cazul substanţelor de îngroşare pot fi folosiţi compuşi ai litiului şi/sau ai aluminiului pânã la concentraţiile limitate de alte criterii incluse în prezenta anexã.
Evaluarea şi verificarea criteriului 4
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã furnizeze autoritãţii competente o declaraţie scrisã şi semnatã privind conformitatea cu cerinţele menţionate la criteriul 4.
Criteriul 5 - Materii prime regenerabile
Produsul formulat trebuie sã aibã un conţinut de carbon derivat din materii prime regenerabile dupã cum urmeazã:
a) ≥ 50% (m/m) pentru uleiuri hidraulice;
b) ≥ 45% (m/m) pentru unsori;
c) ≥ 70% (m/m) pentru uleiuri de transmisie şi de motor, agenţi de demulare a betonului şi emulsii folosite pentru prelucrarea prin aşchiere;
d) ≥ 50% (m/m) pentru uleiuri pentru motoare în doi timpi.
Conţinutul de carbon derivat din materii prime regenerabile reprezintã: procentajul din masa componentului A x (numãr de atomi de carbon din componenta A, care provin din uleiuri vegetale sau grãsimi animale, împãrţit la numãrul total de atomi de carbon în componenta A) plus procentajul din masa componentei B x (numãrul de atomi de carbon din componenta B, care provin din uleiuri vegetale sau grãsimi animale, împãrţit la numãrul total de atomi de carbon din componenta B) plus procentajul din masa componentei C x (numãrul de atomi de carbon din componenta C) şi aşa mai departe.
Evaluarea şi verificarea criteriului 5
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã furnizeze autoritãţii competente o declaraţie de conformitate cu acest criteriu.
Criteriul 6 - Performanţa tehnicã
Uleiurile hidraulice trebuie sã îndeplineascã cel puţin criteriile de performanţã tehnicã prevãzute în standardul ISO 15380 tabelele 2-5.
Unsorile trebuie sã fie adecvate pentru utilizarea prevãzutã.
Uleiurile de transmisie şi de motor trebuie sã îndeplineascã cel puţin criteriile de performanţã tehnicã prevãzute în normele RAL UZ 48 ale etichetei ecologice Blue Angel (Îngerul albastru).
Agenţii de demulare ai betonului şi emulsiile folosite pentru prelucrarea prin aşchiere trebuie sã fie adecvaţi pentru utilizare.
Uleiurile pentru motoare în doi timpi trebuie sã îndeplineascã cel puţin criteriile de performanţã tehnicã prevãzute în "Certificatul NMMA de uleiuri pentru motoarele în doi timpi" din norma NMMA TC-W3.
Evaluarea şi verificarea criteriului 6
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã furnizeze autoritãţii competente o declaraţie de conformitate cu acest criteriu, împreunã cu documentaţia justificativã corespunzãtoare.
Criteriul 7 - Informaţia care apare pe eticheta ecologicã
Rubrica a doua a etichetei ecologice trebuie sã conţinã textul: "În timpul utilizãrii produsul are periculozitate redusã pentru apã şi sol; emisii reduse de CO(2)."
Evaluarea şi verificarea criteriului 7
Operatorul economic care solicitã acordarea etichetei ecologice trebuie sã furnizeze autoritãţii competente o declaraţie de conformitate cu acest criteriu, împreunã cu o mostrã a ambalajului pe care apare eticheta.

--------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 1.272 din 13 septembrie 2006

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"