Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 108 din Constituţie, republicatã, şi al <>art. 12 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre. ART. 1 Se aprobã Strategia naţionalã pentru eliminarea tulburãrilor prin deficit de iod prin iodarea universalã a sãrii destinate consumului uman direct şi fabricãrii pâinii, denumitã în continuare Strategie, prevãzutã în anexa nr. 1. ART. 2 (1) Se înfiinţeazã Comitetul Naţional pentru Eliminarea Tulburãrilor prin Deficit de Iod (CNETDI), denumit în continuare Comitetul, organism interministerial fãrã personalitate juridicã, sub autoritatea primului-ministru, coordonat de cãtre consilierul primului-ministru cu atribuţii în domeniul asigurãrii sãnãtãţii populaţiei. (2) Comitetul se organizeazã şi funcţioneazã pe lângã Ministerul Sãnãtãţii. ART. 3 (1) Comitetul are rolul de planificare, integrare, corelare şi monitorizare a politicii Guvernului în domeniul supravegherii, controlului şi prevenirii tulburãrilor prin deficit de iod din perspectiva medicalã, socialã şi educaţionalã. (2) Comitetul elaboreazã Planul naţional de acţiune pentru eliminarea tulburãrilor prin deficit de iod, integrarea şi corelarea programelor sectoriale elaborate de autoritãţile şi instituţiile cu atribuţii în aplicarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 568/2002 privind iodarea universalã a sãrii destinate consumului uman, hranei animalelor şi utilizãrii în industria alimentarã, cu modificãrile ulterioare, şi monitorizeazã modul de desfãşurare a procesului care vizeazã aplicarea integralã a prevederilor acestui act normativ. (3) Comitetul are urmãtoarele atribuţii principale: a) analizeazã cauzele care favorizeazã apariţia tulburãrilor prin deficit de iod; b) fundamenteazã, elaboreazã şi supune spre aprobare Guvernului viitoarele strategii naţionale pentru eliminarea tulburãrilor prin deficit de iod şi urmãreşte punerea în aplicare a acestora; c) aprobã anual planul de activitãţi propriu; d) evalueazã legislaţia în domeniul supravegherii, controlului, prevenirii tulburãrilor prin deficit de iod şi formuleazã propuneri privind modificarea şi/sau completarea acesteia, pe care le înainteazã ministerelor competente în vederea elaborãrii de acte normative; e) propune realizarea, în condiţiile legii, a unor acţiuni sau mãsuri speciale pentru protecţia persoanelor ce manifestã tulburãri prin deficit de iod; f) evalueazã şi propune Guvernului prevederea în bugetul de stat a fondurilor necesare aplicãrii Strategiei; g) urmãreşte respectarea convenţiilor, tratatelor şi a celorlalte acte internaţionale la care România este parte, în ceea ce priveşte respectarea drepturilor persoanelor ce prezintã tulburãri prin deficit de iod şi ale persoanelor expuse la grad mare de risc; h) monitorizeazã aplicarea actelor normative în ceea ce priveşte reducerea impactului, supravegherea, controlul, prevenirea cazurilor de tulburãri prin deficit de iod şi îndeplinirea de cãtre instituţiile statului a sarcinilor ce le revin în domeniu; i) acordã asistenţã tehnicã autoritãţilor competente pentru elaborarea programelor naţionale, a strategiilor sectoriale şi identificã metodele şi mijloacele practice care pot fi folosite în scopul supravegherii, controlului, prevenirii şi reducerii impactului social în cazurile de tulburãri prin deficit de iod; j) informeazã anual Guvernul cu privire la activitatea şi rezultatele obţinute, realizarea şi implementarea Strategiei şi elaboreazã un raport anual de activitate; k) propune Guvernului spre adoptare mãsurile ce se impun pentru supravegherea, controlul, prevenirea şi reducerea impactului social al cazurilor de tulburãri prin deficit de iod; l) colaboreazã cu autoritãţile şi instituţile publice, precum şi cu persoane juridice şi fizice în vederea realizãrii rolului sãu; m) faciliteazã accesul României la programe şi surse internaţionale de finanţare în acest domeniu; n) monitorizeazã aplicarea fondurilor atrase pe problematica tulburãrilor prin deficit de iod. (4) Comitetul îndeplineşte orice alte atribuţii în vederea realizãrii scopului pentru care a fost constituit, stabilite prin acte normative sau dispuse de primul-ministru. ART. 4 (1) Comitetul are urmãtoarea componenţã: a) preşedinte, directorul general adjunct al Direcţiei generale sãnãtate publicã şi inspecţia sanitarã de stat din Ministerul Sãnãtãţii; b) 3 vicepreşedinţi, respectiv coordonatorii celor 3 grupuri de lucru constituite pe domenii de activitate, aleşi prin vot dintre membrii Comitetului în condiţiile prevãzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului; c) 29 de membri, la nivel de director general sau director, desemnaţi de autoritãţile, instituţiile sau organizaţiile prevãzute în anexa nr. 2. (2) Componenţa nominalã a Comitetului se aprobã prin ordin al ministrului sãnãtãţii, la propunerea autoritãţilor, instituţiilor şi organizaţiilor reprezentate. (3) La lucrãrile Comitetului pot fi invitaţi reprezentanţi ai: a) Administraţiei Prezidenţiale; b) comisiilor de sãnãtate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului; c) Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate; d) Colegiului Medicilor din România; e) Colegiului Farmaciştilor din România; f) organizaţiilor academice şi de asistenţã socialã, precum şi ai celorlalte organizaţii neguvernamentale care desfãşoarã activitãţi în domeniu; g) organizaţiilor producãtorilor şi importatorilor de produse farmaceutice în domeniu; h) organizaţiilor producãtorilor şi importatorilor de produse alimentare; i) reprezentanţelor din România ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, care desfãşoarã activitãţi în domeniu. (4) Participarea la şedinţele Comitetului a persoanelor prevãzute la alin. (3) se face la invitaţia preşedintelui Comitetului. ART. 5 Membrii Comitetului au urmãtoarele atribuţii: a) reprezintã autoritãţile, instituţiile publice şi structurile care i-au desemnat; b) asigurã comunicarea între Comitet, autoritãţile, instituţiile şi organizaţiile de la care provin; c) asigurã integrarea problematicii legate de tulburãrile prin deficit de iod în politicile şi strategiile instituţiilor din care provin; d) asigurã monitorizarea implementãrii Strategiei la nivelul autoritãţilor, instituţiilor şi organizaţiilor pe care le reprezintã. ART. 6 (1) Comitetul se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui sau, în lipsa acestuia, a unuia dintre vicepreşedinţi. (2) Comitetul este întrunit în mod legal în prezenţa a douã treimi din numãrul membrilor sãi. (3) Comitetul adoptã hotãrâri prin vot majoritar. În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui Comitetului este decisiv. ART. 7 (1) În vederea exercitãrii atribuţiilor ce îi revin, Comitetul poate constitui grupuri de lucru formate din specialişti care pot proveni din cadrul autoritãţilor, instituţiilor şi organizaţiilor reprezentate, precum şi din cadrul altor structuri, cu condiţia ca rezultatele activitãţii desfãşurate de cãtre aceştia sã fie de naturã sã contribuie la realizarea scopului pentru care a fost constituit Comitetul. (2) Lucrãrile de secretariat ale grupurilor de lucru sunt asigurate de autoritãţile, instituţiile sau organizaţiile ai cãror reprezentanţi ori invitaţi au solicitat constituirea grupului de lucru. (3) Grupurile de lucru au urmãtoarele atribuţii principale: a) elaboreazã propuneri şi strategii sectoriale de aplicare a Strategiei; b) elaboreazã şi prezintã Comitetului propuneri de acte normative de reducere a impactului tulburãrilor prin deficit de iod; c) efectueazã, la cererea Comitetului, studii sectoriale şi controleazã aplicarea Strategiei la nivel sectorial; d) elaboreazã rapoarte tematice, la cererea Comitetului. (4) Grupurile de lucru îndeplinesc, în condiţiile legii, orice alte atribuţii în vederea atingerii obiectivelor pentru a cãror realizare au fost constituite. ART. 8 Comitetul îşi desfãşoarã activitatea potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare propus de preşedinte şi aprobat în cadrul primei şedinţe, care va avea loc în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri. ART. 9 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE Contrasemneazã: --------------- Ministrul sãnãtãţii, Ovidiu Brînzan Ministrul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale, Petre Daea Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor Gabriel Eduard Matei, secretar de stat Bucureşti, 5 august 2004. Nr. 1.247. ANEXA 1 STRATEGIE NAŢIONALĂ pentru eliminarea tulburãrilor prin deficit de iod prin iodarea universalã a sãrii destinate consumului uman direct şi fabricãrii pâinii (2004-2012) Introducere Carenţa de iod este singura şi cea mai cunoscutã cauzã a retardului mintal şi a deteriorãrii funcţiilor cerebrale ce poate fi prevenitã. Carenţa de iod determinã apariţia guşii şi scãderea producerii hormonilor vitali pentru creştere şi dezvoltare. Creşterea copiilor este încetinitã, ei devin apatici, cu deficit mental, cu alterarea capacitãţii de mişcare, alterarea vorbirii şi a auzului. La gravide carenţa de iod produce disgravidie, naştere prematurã, avort sau naşterea unor copii cu retard mintal ori intelect la limitã. Studii recente efectuate în Asia pe loturi mari de populaţie au demonstrat cã deficitul de iod la gravidã este o cauzã a naşterii unor copii cu greutate micã. Lista de abrevieri IUS - iodarea universalã a sãrii CNETDI - Comitetul Naţional pentru Eliminarea Tulburãrilor prin Deficit de Iod OMS - Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii UNICEF - Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii MS - Ministerul Sãnãtãţii IOMC - Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului SALROM - Societatea Românã de Producţie şi Comercializare a Sãrii MEC - Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii TDI - tulburãri prin deficit de iod IEC - informare, educare, comunicare PSI - Fundaţia "Population Services International" - România UNDP - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ICCIDD - Comisia internaţionalã de control al tulburãrilor prin deficit de iod ARGUMENT PENTRU DEZVOLTAREA PREZENTEI STRATEGII Tulburãrile induse de lipsa de iod Statisticile mondiale aratã cã: ● 1,6 miliarde de oameni sunt expuşi riscului de a fi afectaţi de carenţa de iod din alimentaţie; ● tulburãrile prin carenţã de iod afecteazã 50 milioane de copii; ● în fiecare an se nasc în lume 100.000 de copii cu cretinism. Deficitul de iod antreneazã modificãri diferite în funcţie de vârsta la care se manifestã. În funcţie de deficitul de iod şi/sau de hormoni tiroidieni pot apãrea: ● avort sau naştere prematurã; ● mortalitate perinatalã şi infantilã crescutã; ● anomalii congenitale; ● cretinism cu leziuni neurologice (deficit mental, surdomutitate, strabism) sau mixedematoase; ● la copil, hipotiroidismul juvenil cu dezvoltare mentalã şi fizicã deficitare; ● la adult, guşa (cu complicaţiile sale) şi tulburãri ale fertilitãţii. Nutriţia necorespunzãtoare cu iod pe durata gestaţiei reduce densitatea reţelei de interconexiuni care se formeazã între celulele creierului în curs de dezvoltare al fãtului, limitând astfel pe viaţã capacitatea intelectualã a individului. La nivelul populaţiei consecinţa s-a dovedit a fi un coeficient de inteligenţã mai scãzut cu 10-15%. O stare nutriţionalã cu iod corespunzãtoare în primele 16-18 sãptãmâni de sarcinã este esenţialã pentru eliminarea TDI. Susceptibilitatea creierului fetal în curs de dezvoltare la leziuni cauzate de lipsa de iod şi faptul cã femeile gravide sunt pe locul 2 (dupã femeile în perioada de lactaţie) în privinţa necesarului de iod înseamnã cã pentru a asigura o protecţie optimã a fãtului în dezvoltare faţã de aportul scãzut de iod eforturile de monitorizare ar trebui sã se concentreze asupra gravidelor. În România tulburãrile prin deficit de iod nu mai constituie o caracteristicã regionalã, a zonelor considerate endemice, ci este o problemã de sãnãtate publicã la nivel naţional. Potrivit datelor existente, frecvenţa tulburãrilor prin deficit de iod încadreazã România în categoria ţãrilor cu deficit mediu spre moderat, cu excepţia a 3 zone care prezintã deficit sever. La Congresul Societãţii Române de Endocrinologie în septembrie 2000 se raporta cã: "...valorile iodului urinar se situeazã sub nivelul normal recomandat de OMS/UNICEF/ICCIDD în 21 dintre cele 27 de judeţe aflate în studiu. La femeile gravide, valorile iodului urinar au fost îngrijorãtor de scãzute." În baza datelor furnizate de studii ale OMS, ale Institutului de Endocrinologie "C.I. Parhon", precum şi studii efectuate de IOMC se poate spune cã: ● deficitul de iod este larg rãspândit în România, depãşind cu mult limita zonelor considerate endemice, practic toatã populaţia ţãrii fiind la risc; ● aproximativ 20% din numãrul de copii prezintã deficit de iod, cu o prevalenţã a tulburãrilor prin deficit de iod mai mare în mediul rural; ● peste 35% din populaţie prezintã forme vizibile de afectare tiroidianã (guşã). Aportul scãzut de iod la femeile gravide din România înseamnã cã fiecare generaţie de nou-nãscuţi suferã într-o oarecare mãsurã de deficienţe cerebrale cauzate de carenţa de iod, ceea ce va limita în viitor capacitatea lor de învãţare şi productivitatea, afectând astfel dezvoltarea socioeconomicã viitoare a ţãrii. Diagnosticarea şi tratamentul patologiilor tiroidiene induse de carenţa de iod constituie şi o povarã inutilã pentru serviciile de asistenţã medicalã naţionale. Rezultatele cercetãrilor de piaţã referitor la consumul de sare iodatã - 2002 Organismul uman are nevoie de cantitãţi foarte mici de iod (200 micrograme pe zi), dar aportul trebuie sã fie continuu. La nivelul întregii populaţii acest lucru se poate realiza prin adãugarea de iod în sare. Sarea este vehiculul ideal pentru aportul de iod deoarece este unul dintre puţinele alimente care sunt consumate aproape universal şi în cantitãţi egale de toţi oamenii, indiferent de starea economicã, iar procedeul de iodare este relativ simplu din punct de vedere tehnic. Cercetãrile desfãşurate la nivel naţional în anul 2002 au demonstrat cã sarea neiodatã este prezentã încã pe scarã largã în gospodãriile din România: 31% din gospodãriile din mediul urban şi 37% din gospodãriile din mediul rural folosesc exclusiv acest tip de sare. Existã diferenţe între regiunile ţãrii, dar chiar şi acolo unde sarea iodatã este folositã pe scarã mai largã sarea neiodatã este încã folositã, uneori în paralel cu sarea iodatã. Gospodãriile unde se foloseşte exclusiv sare iodatã reprezintã 56% în mediul urban şi 53% în mediul rural. Procentul cel mai mare de folosire exclusivã a sãrii iodate se întâlneşte în Bucureşti - 71%. Sarea folositã pentru consumul animal este în cea mai mare parte neiodatã. Acelaşi studiu a reliefat o serie de aspecte care au stat la baza elaborãrii strategiei campaniei de promovare a consumului de sare iodatã: ● Nu este preferatã o anume marcã de sare şi nu existã notorietate legatã de fabricant. ● Nu sunt cunoscute beneficiile consumului de sare iodatã şi nici modalitatea corectã de folosire a sãrii iodate (adãugare la sfârşitul preparãrii hranei pentru a nu fi expusã temperaturilor mari care favorizeazã evaporarea iodului). ● Nu sunt percepute diferenţe de gust între sarea iodatã şi cea neiodatã. ● Preţul este doar în micã mãsurã o barierã pentru consumul de sare iodatã (ceva mai scumpã). ● Numai 16% dintre persoane se informeazã dacã sarea este iodatã sau neiodatã la cumpãrare. ● Sarea iodatã nu este disponibilã peste tot, în mediul rural doar 66% din locurile de comercializare dispunând de sare iodatã, iar în mediul urban doar 78%. ● Majoritatea sãrii comercializate pentru populaţie (97%) este de producţie indigenã. Principii directoare Principiile care stau la baza elaborãrii strategiei eliminãrii TDI sunt urmãtoarele: 1. TDI reprezintã o prioritate de sãnãtate publicã nu numai ca o cauzã principalã de morbiditate în rândul copiilor şi adulţilor, dar şi prin consecinţele sale socioeconomice pe termen lung. 2. Abordarea exclusiv medicalã a acestei probleme nu îşi dovedeşte eficienţa, fiind necesarã o abordare integratã şi intersectorialã a tuturor instituţiilor implicate în eliminarea TDI folosindu-se metoda iodãrii universale a sãrii, fapt dovedit de experienţa internaţionalã. 3. Aportul insuficient de iod prin alimentaţie încã din perioada copilãriei genereazã apariţia de tulburãri care devin cu timpul ireversibile şi care necesitã tratament. Completarea iodului prin alimentaţie cu cantitatea necesarã unei dezvoltãri normale a organismului reprezintã una dintre prioritãţile MS. 4. Aceastã strategie urmeazã principiile şi recomandãrile OMS şi este în concordanţã cu Strategia Ministerului Sãnãtãţii în domeniul sãnãtãţii publice, precum şi cu acţiunile derulate pânã acum în acest domeniu. 5. Statul român garanteazã dreptul la sãnãtate al tuturor cetãţenilor sãi, precum şi accesul universal şi echitabil la serviciile de sãnãtate. Serviciile furnizate persoanelor care înregistreazã acest gen de tulburãri trebuie sã fie echitabile şi adaptate nevoilor populaţiei şi nu se pot realiza decât cu sprijinul efectiv al medicului de familie. O atenţie importantã trebuie acordatã copiilor deoarece completarea iodului din alimentaţie încã din copilãrie garanteazã o dezvoltare normalã a viitorului adult. Scopul strategiei Scopul prezentei strategii este de a asigura eliminarea TDI în România. Asigurarea durabilã a eliminãrii TDI implicã: ● menţinerea constantã a cererii de eliminare a pericolelor produse de deficitul de iod; ● asigurarea unei calitãţi adecvate, disponibilitãţii şi accesibilitãţii sãrii iodate; ● informarea largã şi adecvatã a tuturor straturilor şi segmentelor societãţii privind importanţa iodului alimentar pentru dezvoltarea şi funcţionarea optimã a creierului. Durata: 2004-2012 Direcţii strategice de acţiune Ţinând cont de toate aceste considerente, se selecteazã o serie de acţiuni strategice prioritare pentru prevenirea şi controlul TDI: 1. Iodarea universalã a sãrii pentru consumul uman şi animal ca principalã acţiune de lungã duratã 2. Intervenţii pe termen scurt şi în situaţii speciale (zone endemice cu deficit sever, gravide, patologie) 3. Monitorizarea calitãţii sãrii iodate pe toatã distanţa de la producãtor la consumator 4. Monitorizarea deficitului de iod la nivelul populaţiei generale 5. Elaborarea unei strategii de comunicare pentru: a) educarea populaţiei privind importanţa consumului de sare iodatã şi folosirea corectã a acesteia; b) conştientizarea profesioniştilor (cadre didactice, medici, asistente medicale, asistente medicale comunitare, asistenţi sociali, profesionişti din mass-media şi din industria alimentarã) privind comunicarea cãtre populaţie a mesajelor-cheie referitoare la importanţa consumului de sare iodatã; c) conştientizarea importatorilor, distribuitorilor şi comercianţilor în vederea comercializãrii produselor realizate cu sare iodatã în conformitate cu legea în vigoare. Rezultate aşteptate Indicatori de structurã 1. Înfiinţarea CNETDI 2. Întâlnirea membrilor CNETDI cel puţin o datã pe trimestru 3. Toate programele de învãţãmânt la nivelul claselor I-XII, în domeniul educaţiei pentru sãnãtate, vor avea în fiecare modul câte o temã privind importanţa consumului de iod pentru organism. 4. Înfiinţarea de laboratoare de referinţã pentru determinarea ioduriilor 5. Înfiinţarea laboratorului de referinţã pentru monitorizarea calitãţii sãrii iodate 6. Un sistem de monitorizare a calitãţii sãrii iodate coordonat de reţeaua de institute de sãnãtate publicã Indicatori de proces 1. Adoptarea unui sigiliu naţional al sãrii iodate 2. Nivelul de iod din sarea destinatã consumului uman direct conform legislaţiei în vigoare 3. Pe termen lung (pânã în 2012), în funcţie de rezultatele evaluãrii statusului populaţiei privind deficitul de iod, iodarea sãrii pentru consum animal Indicatori de rezultat 1. Numãrul de cazuri de hipotiroidie tranzitorie la nou-nãscut 2. Incidenţa guşii, mai ales în rândul copiilor 3. Numãrul de cazuri de gravide cu excreţie urinarã de iod sub standardele OMS 4. Numãrul de cazuri de copii de vârstã şcolarã cu excreţie urinarã de iod sub standardele OMS 5. Producţia de sare iodatã pentru consum intern, consum uman direct, consum animal şi industria alimentarã 6. Dinamica consumului de sare iodatã 7. Procentul de gospodãrii care consumã numai sare iodatã 8. Procentul de persoane care recunosc cel puţin douã dintre beneficiile consumului de sare iodatã pentru sãnãtate Obiective generale Atât obiectivele generale, cât şi cele specifice reprezintã o parte foarte importantã în punerea în practicã a strategiei de eliminare a TDI. Ca obiective generale pot fi enumerate: 1. reducerea incidenţei TDI şi asigurarea unei dezvoltãri normale a organismului uman; 2. realizarea iodãrii sãrii în conformitate cu reglementãrile în vigoare, atât cea pentru uz uman, cât şi cea pentru uz animal, ca vehicul esenţial pentru administrarea de iod; 3. asigurarea pe piaţã a unei producţii suficiente de sare iodatã; 4. dezvoltarea şi îmbunãtãţirea sistemului naţional de supraveghere şi monitorizare a producţiei şi consumului de sare iodatã; 5. asigurarea unor politici de sãnãtate şi a unui cadru de reglementare capabil sã rãspundã sectorial şi multisectorial domeniului eliminãrii TDI; 6. dezvoltarea la nivel naţional a sistemului de depistare precoce şi monitorizare a TDI. Obiective specifice Un obiectiv specific este eliminarea incidenţei TDI pânã în anul 2012. Pentru realizarea acestui obiectiv specific este necesar un set de acţiuni: 1. determinarea şi documentarea detaliatã a rolurilor şi responsabilitãţilor partenerilor, a graficelor de lucru, a datelor limitã de realizare a acţiunilor, a resurselor necesare şi alocarea de fonduri; 2. prezentarea şi acceptarea planului de acţiune la nivelul persoanelor cu putere de decizie; 3. înfiinţarea Comitetului Naţional pentru Eliminarea Tulburãrilor prin Deficit de Iod (CNETDI); 4. realizarea sistematicã de activitãţi susţinute de comunicare pentru schimbarea de comportamente care se adreseazã populaţiei generale, utilizând canale diferite (mass-media, medicul de familie, cabinetul de întreprindere, medicul endocrinolog, medicul şcolar, asistenţi medicali comunitari etc.). Campaniile vor informa populaţia despre beneficiul consumului de sare iodatã, despre tulburãrile generate de lipsa iodului din organism, despre modul cum se poate procura sare neiodatã pentru persoanele alergice la iod sau care suferã de afecţiuni ce interzic consumul de iod. Aceste activitãţi se adreseazã în aceeaşi mãsurã producãtorilor şi comercianţilor de sare şi de produse alimentare care conţin sare; 5. generalizarea ofertei de sare iodatã de masã şi pentru fabricarea pâinii, precum şi eliminarea importurilor de sare de masã la parametrii necorespunzãtori din punct de vedere calitativ, în conformitate cu legislaţia în vigoare; 6. întãrirea reţelei de promovare a sãnãtãţii în scopul derulãrii de activitãţi specifice la nivel local care sã acopere întregul teritoriu rural al judeţelor; 7. dezvoltarea şi susţinerea activitãţii de control al stãrii de sãnãtate a populaţiei din punct de vedere al tulburãrilor generate de deficitul de iod, în special în zonele tradiţionale guşogene; 8. instruirea medicilor de familie în domeniul suplimentãrii necesarului de iod pentru copii, femei gravide şi femei care alãpteazã; 9. dezvoltarea şi acreditarea a douã laboratoare de referinţã în domeniu; 10. creşterea capacitãţii tehnice şi profesionale atât la nivel guvernamental, cât şi neguvernamental pentru realizarea de studii în populaţia generalã, care sã ilustreze periodic tabloul general al TDI; 11. dezvoltarea unui mecanism optim de comunicare între pãrţile implicate în acţiunile de eliminare a TDI (MS, Ministerul Economiei şi Comerţului, MEC, Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, UNICEF, Asociaţia Medicilor de Familie din România, PSI, Fundaţia "World Vision"- România, Fundaţia "Kiwanis" - România, Insitutul de Sãnãtate Publicã Bucureşti, Institutul de Chimie Alimentarã, Agenţia Naţionalã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, Societatea Naţionalã a Sãrii - S.A., Fundaţia Internaţionalã pentru Copil şi Familie, OMS, Patronatul Român din Industria de Morãrit, Panificaţie şi Produse Fãinoase). Obiective operaţionale şi activitãţi ● Campanii de comunicare în vederea schimbãrii comportamentelor ● Monitorizare, evaluare şi cercetare (dezvoltarea sau întãrirea facilitãţilor de laborator existente pentru analiza iodului din sare, precum şi a ioduriilor etc., cu crearea a douã laboratoare naţionale de referinţã pentru monitorizarea ioduriilor şi a unui laborator pentru monitorizarea calitãţii sãrii iodate ● Stabilirea unui sistem eficient de monitorizare şi evaluare este un element-cheie în eliminarea deficitului de iod. Un astfel de sistem permite identificarea grupurilor expuse riscului şi monitorizarea progresului în timp. Pentru a stabili un sistem eficient de supraveghere nutriţionalã trebuie definite grupurile-ţintã, indicatorii dupã care se va urmãri statusul deficitului de iod şi strategiile prin care supravegherea va fi organizatã şi coordonatã. Parametrii care vor fi monitorizaţi se împart în douã categorii: ● Parametri care mãsoarã efortul logistic al programului: a) producţia de sare iodatã (calitativ şi cantitativ); b) importul de sare; c) distribuirea universalã a sãrii iodate; d) pierderile de iod datorate factorilor climatici; e) practici de gãtit şi depozitare a sãrii în gospodãrie; f) preferinţa consumatorilor pentru sarea iodatã; g) eliminarea de la comercializare a sãrii neiodate de masã şi pentru fabricarea pâinii, în conformitate cu legislaţia în vigoare. ● Parametri care mãsoarã impactul asupra sãnãtãţii: a) diminuarea vizibilã a guşii pentru cazurile cunoscute; b) reducerea ratei de prevalenţã a guşii faţã de studiul naţional de referinţã; c) îmbunãtãţirea ratelor de excreţie urinarã a iodului la copii de vârstã şcolarã şi gravide; d) îmbunãtãţirea nivelurilor hormonale sanguine; e) ameliorarea nivelului de conştientizare a publicului şi schimbãri în atitudinea şi comportamentul consumatorilor, importatorilor, producãtorilor şi comercianţilor; f) îmbunãtãţirea stãrii de sãnãtate raportate de cercetãtori şi percepute de populaţie. Grupurile-ţintã pentru supraveghere sunt sugarii, preşcolarii, şcolarii (gimnaziu) şi femeile de vârstã fertilã. Definirea grupurilor-ţintã ţine seama atât de nevoia, cât şi de abilitatea relativã a populaţiei de a rãspunde intervenţiei. Selectarea grupurilor-ţintã se va face pe urmãtoarele principii: ● Nivelul de risc sau vulnerabilitatea ● Accesibilitatea pentru evaluare şi monitorizare ● Gradul de reprezentativitate (abilitatea de a extinde concluziile mãsurãtorilor în grupurile-ţintã asupra populaţiei generale) ● Potenţialul ca grupurile respective sã fie incluse într-un program complex de supraveghere nutriţionalã (de pildã, gravidele şi copiii pot fi incluşi în Programul naţional de supraveghere nutriţionalã) Referitor la acest ultim aspect CNETDI va recomanda MS dezvoltarea unui sistem coordonat de colectare a datelor privind statusul nutriţional şi deficitul unor microelemente. Unul dintre motive este cã grupurile-ţintã se suprapun în multe cazuri şi astfel supravegherea poate fi îndreptatã integrat asupra aceloraşi grupuri. În plus, elaborarea unui sistem de supraveghere care utilizeazã o singurã investiţie de resurse financiare şi de personal pentru a culege date referitoare la mai mulţi micronutrienţi este mult mai eficientã din punct de vedere al costurilor comparativ cu iniţierea de activitãţi separate pentru fiecare micronutrient. Stabilirea unui sistem eficient de supraveghere nutriţionalã poate lua câţiva ani şi de aceea sunt necesare mai multe direcţii de acţiune complementare: a) elaborarea unei metodologii de supraveghere a TDI; b) elaborarea unui sistem modular de supraveghere, care ulterior va putea fi cu uşurinţã inclus în sistemul unic de supraveghere nutriţionalã; c) colaborarea cu instituţiile interesate pentru dezvoltarea sistemului unic de supraveghere nutriţionalã. Elaborarea unui sistem unic de supraveghere nutriţionalã, eficient pentru elaborarea şi ajustarea programelor naţionale, necesitã sprijinul cercetãrii aplicate care sã includã dezvoltarea unor indicatori noi ce pot oferi informaţii specifice despre statusul micronutrienţilor, testarea în teren a metodelor de cercetare pentru a le evalua performanţa, rafinarea tehnicilor de mãsurare a indicatorilor biochimici şi evaluarea deficitelor multiple de micronutrienţi. ● Dezvoltarea capacitãţii instituţionale prin dezvoltarea resurselor umane (instruire de personal), colaborare intersectorialã, elaborarea şi administrarea de programe pentru sectorul sanitar, producãtori, importatori, comercianţi şi lucrãtori din industria alimentarã Dezvoltarea capacitãţii instituţionale va fi obiectul planurilor naţionale de acţiune. ● Realizarea de: - strategii şi planuri de intervenţie; - monitorizare şi evaluare; - cercetare; - cooperare intersectorialã. Rolul CNETDI MS, în parteneriat cu UNICEF, îşi asumã responsabilitatea pentru iniţierea, coordonarea şi monitorizarea implementãrii prezentei strategii. Eradicarea TDI este o activitate multisectorialã şi necesitã implicarea şi angajamentul mai multor instituţii şi persoane. Ca urmare, MS a sprijinit crearea şi susţine activitatea CNETDI. Acesta va colabora cu urmãtoarele instituţii, al cãror sprijin este solicitat pentru îndeplinirea diferitelor funcţii necesare implementãrii prezentei strategii.
Planificare CNETDI, MS
Administrare şi coordonare MS
Iodarea sãrii, ambalarea Fabricanţii de sare, comercianţii,
şi distribuirea ei importatorii, vama
Controlul calitãţii Laboratoarele de referinţã, MS, institutele
de sãnãtate publicã
Informare, educare, MS, MEC, serviciile judeţene de promovare
comunicare (IEC) a sãnãtãţii şi educaţie pentru sãnãtate din
cadrul direcţiilor judeţene de sãnãtate
publicã
Legislaţie MS
Monitorizare şi evaluare CNETDI, MS, laboratorul de referinţã
Susţinere tehnicã Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate,
şi financiarã MS. Aceste instituţii sunt responsabile sã
asigure finanţarea din surse interne şi sã
solicite ajutorul agenţiilor internaţionale
UNICEF, UNDP etc. pentru implementarea
prezentei strategii şi a planurilor naţionale
care vor deriva din aceasta.
La înfiinţarea CNETDI, acesta va avea urmãtoarele sarcini care vor fi revizuite periodic: 1. eliminarea din comerţ a sãrii neiodate pentru consum uman direct şi pentru fabricarea pâinii în conformitate cu legislaţia în vigoare; 2. atingerea unui nivel optim de iod în nutriţie prin iodarea sãrii pentru consum uman direct şi pentru producerea pâinii; 3. elaborarea de norme şi proceduri care sã asigure în timp o nutriţie adecvatã cu iod la nivel naţional; 4. supravegherea capacitãţii de a îndeplini obiectivele planurilor naţionale, documentarea rezultatelor şi diseminarea lor la nivel naţional; 5. menţinerea unui sistem de educaţie continuã atât în şcoalã, cât şi a publicului larg pentru a asigura cunoaşterea şi înţelegerea adecvatã a nevoilor de iod şi a resurselor acestuia în dietã; 6. menţinerea contractului cu Reţeaua Internaţionalã a Nutriţiei cu Iod. Pentru a rezolva aceste sarcini CNETDI va acţiona în 3 direcţii: 1. asigurarea calitãţii produsului; 2. asigurarea calitãţii procesului naţional care asigurã eforturile constante de IUS şi nutriţie adecvatã cu iod; 3. asigurarea progresului în nutriţia umanã. Calitatea produsului Calitatea produsului se va asigura prin respectarea de cãtre toţi producãtorii a reglementãrilor privind calitatea produselor, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Aceste reglementãri au fost alese astfel încât sã corespundã criteriilor de sãnãtate publicã şi sã poatã fi respectate de cãtre toţi producãtorii. În prezent în România se folosesc recomandãri în conformitate cu Codex Alimentarius. Reglementãrile pot fi modificate ca urmare a rezultatelor monitorizãrii continue a nivelului de iod din sarea destinatã consumului uman direct şi fabricãrii pâinii, precum şi a nivelului de nutriţie cu iod în rândul populaţiei. Pentru asigurarea aportului adecvat de sare iodatã în gospodãrie este necesarã şi implicarea reprezentanţilor industriei alimentare. Calitatea procesului Se vor elabora indicatori care sã mãsoare eforturile politice, economice, din domeniul infrastructurii, dezvoltarea resurselor umane, comunicare, nevoia de asistenţã tehnicã, responsabilitatea publicã şi elemente de nutriţie publicã. O evaluare globalã a calitãţii procesului de asigurare a iodãrii universale a sãrii (IUS) se poate realiza analizându-se totalitatea elementelor anterior amintite, suficienţa şi stabilitatea prezenţei lor la nivel naţional. Aceste sarcini vor fi îndeplinite prin urmãtoarele activitãţi: 1. un studiu iniţial şi evaluãri ulterioare ale tulburãrilor prin deficit de iod; 2. analiza situaţiei producţiei, importului şi distribuţiei sãrii iodate; 3. implementarea programului de iodare a sãrii pentru consumul uman direct şi fabricarea pâinii, supravegherea şi monitorizarea acestuia; 4. dezvoltarea şi implementarea strategiilor alternative (administrarea tabletelor cu iod, producerea uleiului iodat); 5. comandarea şi avizarea materialelor de informare, educare, comunicare pentru a promova programul la toate nivelurile; 6. desemnarea şi echiparea a 3 laboratoare naţionale de referinţã şi a altor elemente de infrastructurã necesare programului de supraveghere; 7. instruirea cadrelor medicale, lucrãtorilor din industria sãrii şi a profesorilor care predau educaţia pentru sãnãtate, precum şi informarea distribuitorilor; 8. evaluarea periodicã a prezentei strategii şi aducerea la zi a programului naţional ce derivã din aceasta în conformitate cu schimbãrile produse şi pentru creşterea eficienţei; 9. documentarea şi diseminarea informaţiilor referitoare la progresele implementãrii strategiei. Comitetul se va întâlni trimestrial sau ori de câte ori va fi nevoie pentru a revizui componentele prezentei strategii şi ale Planului naţional de acţiune şi pentru a face recomandãri privind implementarea. Comitetul va avea un secretar executiv, desemnat de Direcţia generalã sãnãtate publicã şi inspecţia sanitarã de stat, care va urmãri punerea în aplicare a activitãţilor recomandate de Comitet referitoare la: ● dezvoltarea resurselor umane - instruire; ● colaborarea intersectorialã (mecanisme consultative naţionale); ● elaborarea şi administrarea programelor. Resurse financiare Sunt asigurate din bugetul MS prin programele naţionale de sãnãtate publicã. O contribuţie financiarã substanţialã o au reprezentanţele din România ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, în principal UNICEF, prin susţinerea programelor în domeniu, atât a celor desfãşurate de organizaţiile guvernamentale, cât şi de cele neguvernamentale. ANEXA 2 AUTORITĂŢILE, INSTITUŢIILE ŞI ORGANIZAŢIILE ai cãror reprezentanţi sunt membri ai Comitetului Naţional pentru Eliminarea Tulburãrilor prin Deficit de Iod 1. Administraţia Prezidenţialã 2. Secretariatul General al Guvernului 3. Ministerul Sãnãtãţii (Direcţia generalã sãnãtate publicã şi inspecţia sanitarã de stat, Direcţia generalã asistenţã medicalã, Direcţia generalã pentru integrare europeanã şi relaţii internaţionale, Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului, Institutul de Sãnãtate Publicã Bucureşti, Institutul de Endocrinologie "C.I. Parhon") 4. Ministerul Economiei şi Comerţului 5. Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii 6. Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale 7. Agenţia Naţionalã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor 8. Autoritatea Naţionalã de Control 9. Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor 10. Institutul de Chimie Alimentarã 11. Societatea Naţionalã a Sãrii - S.A. 12. Fundaţia Internaţionalã pentru Copil şi Familie 13. Societatea Naţionalã pentru Medicina de Familie 14. Fundaţia "Population Services International" (PSI) - România 15. Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii - UNICEF 16. Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii 17. Fundaţia "Kiwanis" - România 18. Fundaţia "World Vision" - România 19. Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România 20. Patronatul Român din Industria de Morãrit, Panificaţie şi Produse Fãinoase -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
