Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARARE nr. 1.212 din 28 august 1970 privind acceptarea unor recomandari ale Consiliului de cooperare vamala
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte:
ARTICOL UNIC Se accepta recomandãrile Consiliului de cooperare vamalã, înfiinţat prin Convenţia încheiatã la Bruxelles la 15 decembrie 1950, prevãzute în anexa.
Preşedintele Consiliului de Miniştri, ION GHEORGHE MAURER
RECOMANDAREA din 5 decembrie 1953 a Consiliului de cooperare vamalã cu privire la ajutorul administrativ reciproc
Considerind ca infracţiunile la legile vamale*), în special contrabanda, aduc prejudicii intereselor economice şi fiscale ale statelor membre şi intereselor legitime ale comerţului şi ca ele pot fi combãtute în mod eficace prin cooperarea între administraţiile vamale, Consiliul recomanda, sub rezerva dispoziţiilor art. IV al Convenţiei privind Consiliul, ca statele membre sa adopte urmãtoarele mãsuri referitoare la cooperarea între administraţiile vamale, în vederea prevenirii, cercetãrii şi reprimãrii infracţiunilor la legile vamale: 1. În mãsura posibilului, statele membre vor face sa coincida orele de deschidere şi atribuţiile vamilor corespondente situate la frontierele lor comune. 2. La cererea expresã a administraţiei vamale a unui stat membru, administraţia vamalã a unui alt stat membru va supraveghea în mod special, în mãsura posibilului: a) trimiterile determinate de mãrfuri semnalate de statul solicitant ca fãcînd obiectul unui trafic important de contrabanda avînd ca destinaţie teritoriul acestui stat; b) intrarea şi ieşirea de pe teritoriul sau a oricãrei persoane recunoscuta ca ocupindu-se cu contrabanda; c) vehiculele, navele sau aeronavele suspecte de a fi folosite pentru contrabanda. 3. a) La cererea expresã a administraţiei vamale a unui alt stat membru, administraţia vamalã a unui stat membru va comunica, cît mai repede şi cît mai amãnunţit posibil, orice informaţie pertinenta de care dispune cu privire la o infracţiune la legile vamale, care face obiectul unei anchete a administraţiei solicitante; b) Administraţiile vamale ale statelor membre îşi vor comunica reciproc, cît mai repede şi cît mai amãnunţit posibil, toate informaţiile cu privire la noile mijloace sau metode de contrabanda vamalã, ca şi copiile raportate speciale sau ale studiilor întocmite de serviciile lor de cercetãri cu privire la metode speciale de contrabanda vamalã şi care ar putea folosi altor state membre. 4. Administraţiile vamale ale statelor membre vor face schimb de liste cuprinzînd categoriile de mãrfuri cunoscute ca fiind importate sau exportate prin contrabanda vamalã. 5. Administraţiile vamale ale statelor membre vor da dispoziţii reciproc satisfãcãtoare pentru ca serviciile lor de cercetãri sa fie în legãturi personale şi directe în vederea facilitãrii realizãrii scopurilor generale urmãrite prin prezenta recomandare. 6. Documentaţia şi informaţiile primite vor fi considerate confidenţiale şi nu vor fi difuzate decît funcţionarilor direct interesaţi. Recomanda, în plus, ca statele membre, ţinînd seama de anumite particularitãţi ale poziţiei lor geografice şi de legislaţia lor nationala, sa examineze împreunã posibilitatea de a ajunge la acorduri bilaterale sau multilaterale în vederea dezvoltãrii asistenţei mutuale în materie vamalã. Consiliul solicita statelor membre care vor accepta prezenta recomandare sa notifice secretarului general acceptarea şi sa arate, în acelaşi timp, categoriile de infracţiuni la care ele intenţioneazã sa o aplice. _______ *) Evitind sa dea încã de pe acum o definitie precisa infracţiunilor vamale, Consiliul considera ca pentru aplicarea recomandarii ar putea fi considerate ca atare, în mod special, urmãtoarele infracţiuni, în mãsura în care sînt de competenta administraţiilor vamale: a) contrabanda şi celelalte fraude care se referã la drepturile şi taxele percepute la import sau export; b) infracţiunile la prohibitiile şi restricţiile stabilite în vederea asigurãrii unui control vamal mai eficace (de exemplu: importul unui anume produs printr-un punct de trecere determinat); c) fraudele asupra licenţelor de import şi export; d) infracţiunile la legile şi regulamentele privind controlul devizelor, în mãsura în care au obiect mãrfuri.
RECOMANDAREA din 30 noiembrie 1956 a Consiliului de cooperare vamalã cu privire la mostrele ce trebuie considerate ca avînd valoarea neglijabila în sensul Convenţiei internaţionale pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar
Consiliul de cooperare vamalã, considerind ca în virtutea art. II al Convenţiei internaţionale pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar, încheiatã la Geneva la 7 noiembrie 1952 şi deschisã pentru semnare la 1 februarie 1953, mostrele de mãrfuri de orice fel, admisibile la intrare, sînt exonerate de drepturi de import, cu condiţia sa nu aibã decît o valoare neglijabila şi sa fie destinate numai pentru a servi la prospectarea de comenzi pentru mãrfurile a cãror mostra o constituie, recomanda ca pentru aplicarea acestor dispoziţii statele membre care accepta prezenta recomandare sa admitã ca fiind de valoare neglijabila şi fãrã a face deosebire între cele însoţite de importator sau neinsotite: 1. materiile prime şi produsele, cum ar fi firele textile, tesaturile, hirtia, lemnul, metalele comune, marmura şi alte pietre cioplite şi pentru construcţii, tãiate în bucãţi, foi (în teancuri sau nu), plachete etc. ale cãror dimensiuni le fac inutilizabile altfel decît pentru demonstratii; 2. tintele, cuiele, crampoanele, belciugele, cirligele, piunezele, taloanele, piulitele, buloanele de cale feratã, suruburile, niturile, verigile, piroanele şi similare, ca şi nasturii, cirligele, cataramele şi alte obiecte marunte ce se folosesc ca accesorii sau ornamente pentru îmbrãcãminte, cu condiţia ca aceste obiecte sa fie materiale comune şi sa fie fixate pe cartele sau prezentate ca mostre dupã uzanţele comerţului şi sa nu fie prezentate decît în cîte un exemplar din fiecare mãrime şi fiecare sort; 3. materiile prime şi produsele ca: lemnul, pluta, naturala sau aglomerata, hirtia, cartonul, tesaturile, fetrul, pielea tabacita şi pieile, cauciucul, materiile plastice artificiale, ca şi hainele, incaltamintea, palariile şi alte lucruri din aceste materiale sau produse, care au devenit inutilizabile pentru altceva decît demonstratii, prin rupere, perforare, aplicare de mãrci ce nu se pot şterge sau prin orice alt mijloc eficace. Din aceasta categorie fac parte mai ales: colecţii de hirtie de toate felurile, ca şi obiectele din hirtie sau carton (de exemplu: plicurile şi alte articole de corespondenta, hirtia pentru tapete) devenite inutilizabile pentru altceva decît demonstratii prin lipirea lor la un loc sau pe un suport din material comun; 4. produsele susceptibile a fi condiţionate sub forma de mostre de valoare neglijabila, potrivit dispoziţiilor articolelor 1-3 de mai sus şi constând din: a) mãrfuri neconsumabile (a cãror demonstrare se face prin simpla prezentare: brichete, creioane automate etc.) de o valoare care sa nu intreaca echivalentul de un dolar SUA şi în mãsura în care ele se compun din exemplare unice din fiecare sort sau calitate; b) mãrfuri consumabile: produse alimentare, bãuturi, parfumuri, produse chimice etc. (a cãror demonstratie implica distrugerea prin degustare, încercare, analize etc.) de o valoare care sa nu intreaca echivalentul de un dolar SUA, chiar dacã sînt compuse total sau parţial din exemplare de acelaşi sort sau calitate, în mãsura în care cantitatea şi modul de prezentare a acestor mostre exclud orice posibilitate de comercializare. Pentru aplicarea criteriului valorii de un dolar SUA, prevãzut de paragrafele a şi b de mai sus, autoritãţile vamale pot, în principiu, sa ia în considerare fiecare mostra în mod individual sau totalitatea mostrelor din aceeaşi colectie. Este totuşi recomandabil sa se dea cea mai larga aplicare posibila acestei dispoziţii cînd se constata ca este vorba în mod vadit de mostre comerciale putind fi considerate ca având valoare neglijabila. Se înţelege ca facilitãţile prevãzute în prezenta recomandare nu pot avea drept consecinta restrîngerea acordãrii de facilitãţi mai mari pe care anumite tari membre le acorda acum sau ar avea intenţia sa le acorde în viitor.
RECOMANDAREA din 22 mai 1963 a Consiliului de coopeare vamalã cu privire la comunicarea de informaţii referitoare la situaţia vamalã a mãrfurilor
Consiliul de cooperare vamalã, considerând ca, în anumite cazuri, autoritãţile vamale ale tarii de import ar fi mai în mãsura sa determine originea care ar trebui atribuitã, conform propriilor lor reglementãri, mãrfurilor importate, dacã ele ar putea cunoaşte situaţia vamalã în care se gãseau aceste mãrfuri în ţara de provenienta,
recomanda ţãrilor membre:
1. Sa furnizeze informaţii privind situaţia vamalã în care se aflau mãrfurile exportate, atunci cînd asemenea informaţii sînt cerute de o alta ţara membra. 2. Sa indice în acest caz, cu condiţia ca autoritãţile vamale ale portului sau ale locului de export sa poatã dispune de aceste informaţii fãrã dificultate şi fãrã sa trebuiasca sa efectueze anchete sau cercetãri speciale, ca mãrfurile exportate: a) se aflau sub un regim vamal suspensiv de drepturi şi taxe de import (de exemplu: tranzit vamal, antrepozit vamal, import temporar); sau b) se gãseau într-o zona libera, într-un port liber sau au fost transbordate; sau c) fac obiectul unei cereri de drawback vamale bazate pe o alta dispoziţie; sau d) erau în circuitul liber. Se considera ca atare mãrfurile care nu se încadreazã în prevederile alineatelor a, b şi c de mai sus. 3. Sa nu ceara asemenea informaţii decît în mod excepţional, pentru un mic numãr de produse simultan şi în timpul unei perioade scurte. 4. Sa comunice aceste informaţii dupã urmãtoarele modalitãţi: a) exportatorul trebuie, de fiecare data, sa ceara aceasta în mod expres autoritãţilor vamale; b) informaţiile se comunica, în principiu, pe un exemplar al unui document comercial (de exemplu: factura) prezentat în acest scop autoritãţilor vamale ale tarii de export; c) informaţiile se dateazã şi se semneazã de funcţionarul vamal şi se stampileaza cu ştampila vãmii; d) documentul purtind aceasta atestare se transmite de cãtre exportator importatorului interesat.
precizeazã: 1. Ca un stat membru care a acceptat prezenta recomandare nu este ţinut sa furnizeze informaţiile menţionate mai sus unui stat care nu a acceptat recomandarea; 2. Ca autoritãţile vamale ale tarii de export nu sînt ţinute sa furnizeze informaţiile care le sînt cerute dupã realizarea exportului; 3. Ca prezenta recomandare nu exclude comunicarea de informaţii complementare pe care anumite state membre accepta sau ar accepta sa le furnizeze în baza unor dispoziţii unilaterale, ori a unor acorduri bilaterale sau multilaterale; cere statelor membre care ar accepta prezenta recomandare sa informeze despre aceasta pe secretarul general şi sa indice data şi modalitãţile de punere în aplicare. Secretarul general va transmite aceste informaţii administraţiilor vamale ale statelor membre.
RECOMANDAREA din 1 decembrie 1963 a Consiliului de cooperare vamalã cu privire la folosirea titlurilor de admitere temporarã pentru vehiculele de reportaje radiodifuzate sau televizate
Consiliul de cooperare vamalã, Considerind ca anumite state membre aplica regimul admiterii temporare la vehiculele de reportaje radiodifuzate sau televizate înzestrate cu echipamentul lor normal, importate de reprezentanţii organizaţiilor strãine de radiodifuziune sau de televiziune, Considerind ca este de dorit a se simplifica formalitãţile vamale în vederea facilitãrii circulaţiei acestor vehicule, recomanda statelor membre ca, în mãsura în care ele admit ca organizaţiile strãine de radiodifuziune sau de televiziune sa introducã în scutire de taxe vamale pe teritoriul lor vehiculele şi materialul destinate sa înregistreze pe acest teritoriu reportaje radiodifuzate sau televizate sau sa transmitã aceste reprotaje unor staţii strãine, aceste vehicule şi echipamentul lor sa poatã fi introduse temporar în baza titlurilor folosite pentru importul temporar al vehiculelor de turism.
RECOMANDAREA din 3 februarie 1963 a Consiliului de cooperare vamalã pentru facilitarea exportului temporar de mãrfuri trimise dintr-o ţara într-alta pentru transformare, prelucrare sau reparatie
Consiliul de cooperare vamalã, considerind ca unele operaţii de export temporar de mãrfuri trimise dintr-o ţara în alta pentru transformare, prelucrare sau reparatie pot intimpina greutatea de a nu putea fi identificate la reimportul pe teritoriul de export, dificultate din cauza cãreia s-ar putea ca aceste mãrfuri sa nu beneficieze de scutire de drepturi şi taxe la import sau de tarife reduse de care ar putea beneficia operaţiunile în speta, considerind ca, în cazul în speta şi cînd autoritãţile vamale nu pot îndepãrta aceasta dificultate cerind reimportului o declaraţie scrisã referitoare la indentitatea mãrfurilor bazatã, dacã este cazul, pe documente comerciale referitoare la operaţiunea în cauza, aceasta operaţiune ar putea fi facilitata prin posibilitatea autoritãţilor vamale ale uneia dintre cele doua tari de a folosi rezultatele verificãrii şi mãsurile de identificare luate de autoritãţile vamale ale celeilalte tari, ţinînd seama de spiritul de colaborare care conduce relaţiile statelor reprezentate în Consiliului de cooperare vamalã, recomanda statelor membre ca, în concordanta cu articolul III paragraful g al Convenţiei privind crearea unui Consiliu de cooperare vamalã, sa contribuie la folosirea fisei de informaţii al carei model se afla anexat şi a carei aplicare se va face dupã urmãtoarele principii:
1. Fişa va putea fi folositã în cazul în care nu va fi posibila nici identificarea mãrfurilor la reintoarcere prin folosirea mijloacelor obţinute de control (sigilii, mãrci, mostre etc.) şi nici acceptarea unei declaraţii scrise a reimportatorului, referitoare la identitatea mãrfurilor. 2. Exportatorul trebuie sa se asigure ca autoritãţile vamale ale tarii de import temporar sînt în mãsura sa stabileascã, sub rezerva unor condiţii pe care le vor fixa, identitatea mãrfurilor. 3. Cînd fişa a fost certificatã de autoritãţile vamale ale tarii de export temporar, autoritãţile vamale ale tarii de import temporar vor trebui sa furnizeze certificarile prevãzute în fişa. 4. Autoritãţile vamale ale tarii de import temporar trebuie sa completeze, la cerere, fişele de informaţii, chiar atunci cînd mãrfurile respective nu sînt importate sub regimul admiterii temporare (spre exemplu, atunci cînd ele sînt scutite de drepturile şi taxe la import). 5. Administraţiile vamale ale ţãrilor interesate ar putea încheia între ele acorduri privind modificarea formei sau modului de folosire a fisei pentru a reglementa cazurile în care aceste mãsuri ar fi necesare ca urmare a dificultãţilor deosebite în ce priveşte identificarea mãrfurilor la reintoarcere. Cere statelor membre care ar accepta prezenta recomandare sa facã aceasta cunoscut secretarului general şi sa-i indice data şi modalitãţile punerii ei în aplicare. Secretarul general va transmite aceste informaţii administraţiilor vamale ale statelor membre.
NOTA
1. În formularele naţionale, formatul (210 x 297 mm), marginile, largimea coloanelor şi spaţiul dintre linii ar trebui sa corespundã, pe cît posibil, modelului formularului cadru (anexa nr. 1). 2. Standardizarea se referã numai la dimensiuni şi la prezentare; menţiunile din fiecare spaţiu al formularului-cadru indica numai natura informaţiilor care trebuie sa figureze în acele spaţii. În consecinta, fiecare ţara poate înlocui aceste menţiuni în formularul sau naţional prin menţiuni pe care le va considera ca fiind cele mai corespunzãtoare, cu condiţia sa nu modifice natura informaţiilor prevãzute în formularului-cadru. 3. De asemenea, administraţiile pot omite, în formularul lor, rubricile formularului-cadru de care nu au nevoie. Spaţiile devenite disponibile pot fi utilizate pentru înscrierea unor menţiuni administrative. 4. Spaţiul rezervat rubricilor impuse de administraţii şi care nu sînt prevãzute în modelul de formular cadru (anexa nr. 1), poate fi luat din spaţiul de utilizare liber. Spaţiul prevãzut pentru descrierea mãrfurilor poate, de asemenea, sa fie mãrit reducindu-se spaţiul de utilizare liber şi vice-versa. Pentru aceasta, este suficient sa se deplaseze linia punctata.
-------- Anexa nr. 1 (modelul de formular cadru) este publicatã în Buletinul Oficial nr. 110 din 10 septembrie 1970.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
