Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARARE nr. 1.146 din 30 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca
HOTĂ?RÂRE nr. 1.146 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sãnãtate pentru utilizarea în munca de cãtre lucrãtori a echipamentelor de munca EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 3 octombrie 2006 În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în munca nr. 319/2006 , Guvernul României adopta prezenta hotãrâre. CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 (1) Prezenta hotãrâre stabileşte cerinţele minime pentru asigurarea securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor care utilizeazã la locul de munca echipamente de munca, definite potrivit art. 2. (2) Prevederile <>Legii securitãţii şi sãnãtãţii în munca nr. 319/2006 se completeazã cu prevederile specifice cuprinse în prezenta hotãrâre. ART. 2 În sensul prezentei hotãrâri, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificatie: a) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folositã la locul de munca; b) utilizarea echipamentului de munca - orice activitate referitoare la echipamentul de munca, cum ar fi pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea, întreţinerea, inclusiv curatarea lui; c) zona periculoasa - orice zona din interiorul şi/sau din jurul echipamentului de munca în care prezenta unui lucrator expus îl supune pe acesta unui risc pentru sãnãtatea şi securitatea sa; d) lucrator expus - orice lucrator aflat integral sau parţial într-o zona periculoasa; e) operator - lucrãtorul/lucrãtorii însãrcinat/însãrcinaţi cu utilizarea echipamentului de munca. CAP. II Obligaţiile angajatorului SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale. Reguli referitoare la echipamentele de munca ART. 3 (1) Angajatorul este obligat sa ia mãsurile necesare pentru ca echipamentul de munca pus la dispoziţia lucrãtorilor din întreprindere şi/sau unitãţi sa corespundã lucrului prestat ori sa fie adaptat acestui scop şi sa poatã fi utilizat de cãtre lucrãtori, fãrã a pune în pericol securitatea sau sãnãtatea lor. (2) La alegerea echipamentelor de munca pentru asigurarea securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor, angajatorul este obligat sa acorde o atentie deosebita tuturor condiţiilor de munca, caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în special la locurile de munca din cadrul întreprinderii şi/sau unitãţii, şi/sau riscurilor care sunt susceptibile sa apara la utilizarea echipamentelor de munca. (3) În situaţia în care nu este posibil sa se asigure ca echipamentele de munca sunt utilizate fãrã niciun risc pentru sãnãtatea şi securitatea lucrãtorilor, angajatorul este obligat sa ia mãsuri corespunzãtoare pentru reducerea riscurilor. ART. 4 (1) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este obligat sa procure şi/sau sa utilizeze: a) echipamente de munca puse pentru prima data la dispoziţia lucrãtorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinta, dupã data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, care îndeplinesc: (i) prevederile tuturor reglementãrilor tehnice romane care transpun legislaţia comunitara aplicabilã; (ii) cerinţele minime prevãzute în anexa nr. 1, în cazul în care nu se aplica sau se aplica parţial reglementãri tehnice romane care transpun legislaţia comunitara; b) echipamente de munca puse pentru prima data la dispoziţia lucrãtorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinta, care îndeplinesc cerinţele minime prevãzute în anexa nr. 1, cel târziu pana la data de 31 decembrie 2006. (2) Angajatorul este obligat sa ia mãsurile necesare pentru ca, pe toatã durata utilizãrii lor, echipamentele de munca sa fie menţinute, printr-o întreţinere adecvatã, la un nivel tehnic care sa respecte, dupã caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b). (3) Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei stabileşte, dupã consultarea partenerilor sociali şi luând în considerare legislaţia şi/sau practicile naţionale, modalitãţile care sa permitã realizarea unui nivel de securitate corespunzãtor obiectivelor prevãzute în anexa nr. 2. SECŢIUNEA a 2-a Verificarea echipamentelor de munca ART. 5 (1) Angajatorul este obligat sa ia mãsurile necesare pentru ca echipamentele de munca a cãror securitate depinde de condiţiile de instalare sa fie supuse unei verificãri iniţiale, dupã instalare şi înainte de prima punere în funcţiune şi unei verificãri dupã fiecare montare într-un loc de munca nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, în scopul asigurãrii unei instalãri corecte şi a bunei funcţionari a acestor echipamente de munca. (2) Pentru a garanta ca cerinţele de securitate şi de sãnãtate sunt respectate şi orice deteriorãri sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat sa ia mãsurile necesare pentru ca echipamentele de munca, care sunt supuse unor influente ce pot genera deteriorãri susceptibile de a fi la originea unor situaţii periculoase, sa facã obiectul: a) unor verificãri periodice şi, dacã este cazul, unor încercãri periodice efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale; b) unor verificãri speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de fiecare data când s-au produs evenimente excepţionale susceptibile sa aibã consecinţe dãunãtoare asupra securitãţii echipamentului de munca, cum ar fi modificãri ale procesului de munca, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare. (3) Rezultatele verificãrilor trebuie sa fie înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie pãstrate pe o perioada de timp corespunzãtoare, de exemplu, în funcţie de recomandãrile sau specificaţiile producãtorului. (4) Dacã echipamentele de munca respective sunt utilizate în exteriorul întreprinderii, acestea trebuie sa fie însoţite de o dovada referitoare la realizarile ultimei verificãri. (5) Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei stabileşte modalitãţile de efectuare a acestor verificãri. SECŢIUNEA a 3-a Echipamente de munca cu riscuri specifice. Ergonomia şi sãnãtatea la locul de munca ART. 6 Dacã utilizarea unui echipament de munca este susceptibilã sa prezinte un risc specific pentru securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor, angajatorul este obligat sa ia mãsurile necesare pentru a se asigura ca: a) utilizarea echipamentului de munca este accesibila numai lucrãtorilor însãrcinaţi cu aceasta atribuţie; b) pentru efectuarea reparaţiilor, modificãrilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi lucrãtori cu atribuţii în acest sens. ART. 7 Postul de lucru şi poziţia lucrãtorilor în utilizarea echipamentului de munca, precum şi principiile ergonomice trebuie sa fie luate, în mod deosebit, în considerare de cãtre angajator la aplicarea cerinţelor minime de securitate şi sãnãtate. SECŢIUNEA a 4-a Informarea lucrãtorilor ART. 8 Fãrã a aduce atingere prevederilor secţiunii a 5-a a <>cap. III din Legea nr. 319/2006 , angajatorul este obligat sa ia mãsurile necesare pentru ca lucrãtorii sa dispunã de informaţii adecvate şi, dacã este cazul, de fise de lucru referitoare la echipamentele de munca utilizate la locul de munca. ART. 9 (1) Informaţiile şi fişele de lucru prevãzute la art. 8 trebuie sa cuprindã un numãr minim de date referitoare la securitate şi sãnãtate privind: a) condiţiile de folosire a echipamentelor de munca; b) situaţiile anormale previzibile; c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienta acumulatã în urma utilizãrii echipamentelor de munca. (2) Lucrãtorii trebuie sa fie atentionati în legatura cu riscurile la care sunt expusi, echipamentele de munca din imediata vecinãtate a locului lor de munca, precum şi asupra modificãrilor prevãzute a fi efectuate, în mãsura în care aceste modificãri afecteazã echipamentele de munca situate în imediata vecinãtate a locului lor de munca, chiar dacã aceşti lucrãtori nu utilizeazã direct aceste echipamente. (3) Informaţiile şi fişele tehnice trebuie sa fie pe înţelesul lucrãtorilor vizati. SECŢIUNEA a 5-a Instruirea, consultarea şi participarea lucrãtorilor ART. 10 Fãrã a aduce atingere prevederilor secţiunii a 7-a a <>cap. III din Legea nr. 319/2006 , angajatorul este obligat sa ia mãsurile necesare pentru ca: a) lucrãtorii însãrcinaţi cu utilizarea echipamentelor de munca sa fie instruiti adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora; b) lucrãtorii prevãzuţi la art. 6 lit. b) sa fie instruiti adecvat. ART. 11 Consultarea şi participarea lucrãtorilor şi/sau a reprezentanţilor lor se desfãşoarã potrivit prevederilor secţiunii a 6-a a <>cap. III din Legea nr. 319/2006 . CAP. III Dispoziţii finale ART. 12 Modificãrile de natura strict tehnica ale anexelor nr. 1 şi 2 sunt realizate de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, în funcţie de: a) adoptarea reglementãrilor tehnice romane care transpun legislaţia comunitara în domeniul armonizarii tehnice şi al standardizarii referitoare la echipamentele de munca; şi/sau b) progresele tehnice, de evoluţia reglementãrilor sau specificatiilor internaţionale ori de cunoştinţele din domeniul echipamentelor de munca. ART. 13 (1) Pentru întreprinderile mici şi mijlocii, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei poate stabili, dacã este necesar, modalitãţile de aplicare a prevederilor pct. 4 din anexa nr. 2, care se aproba prin ordin al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei. (2) Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei raporteazã Comisiei Europene la fiecare 5 ani cu privire la aplicarea dispoziţiilor prezentei hotãrâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali. ART. 14 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. ART. 15 Prezenta hotãrâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006. Prezenta hotãrâre transpune Directiva 89/655/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sãnãtate pentru utilizarea echipamentului de munca de cãtre lucrãtori în munca, amendata de directivele 95/63/CE şi 2001/45/CE , publicate în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) seria L nr. 393/1989, nr. 335/1995 şi nr. 195/2001. PRIM-MINISTRU CALIN POPESCU-TARICEANU Contrasemneazã: ------------- p. Ministrul muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, Mihai Constantin Seitan, secretar de stat p. Ministrul integrãrii europene, Adrian Ciocanea, secretar de stat Bucureşti, 30 august 2006. Nr. 1.146. ANEXA 1 CERINŢELE MINIME pentru aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (ii) şi lit. b) din hotãrâre 1. Dispoziţii generale 1.1. Obligaţiile stabilite în prezenta anexa se aplica, ţinându-se seama de prevederile din hotãrâre, şi în cazurile în care echipamentul de munca prezintã riscuri. 1.2. Cerinţele minime enunţate în continuare, în mãsura în care ele se aplica la echipamentele de munca în funcţiune, nu necesita obligatoriu aceleaşi mãsuri ca şi cerinţele esenţiale referitoare la echipamentele de munca noi. 2. Cerinţe minime generale aplicabile echipamentelor de munca 2.1. Sistemele de comanda ale unui echipament de munca, care afecteazã securitatea, trebuie sa fie vizibile, uşor de identificat şi, dacã este necesar, sa fie marcate corespunzãtor. 2.1.1. Sistemele de comanda trebuie sa fie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, cu excepţia anumitor sisteme de comanda, dacã este necesar, şi în asa fel încât manevrarea lor sa nu provoace riscuri suplimentare. Acestea nu trebuie sa genereze riscuri ca urmare a unei manevre neintentionate. 2.1.2. Dacã este necesar, de la postul de comanda principal operatorul trebuie sa aibã posibilitatea sa se asigure ca nu exista persoane în zonele periculoase. Dacã acest lucru nu este posibil, orice pornire trebuie sa fie precedatã automat de un sistem de siguranta, cum ar fi un semnal de avertizare sonora şi/sau vizuala. Lucrãtorul expus trebuie sa aibã timpul şi/sau mijloacele necesare pentru a evita rapid riscurile provocate de pornirea şi/sau oprirea echipamentului de munca. 2.1.3. Sistemele de comanda trebuie sa fie sigure şi sa fie alese ţinându-se cont de defecţiunile, perturbatiile şi constrangerile previzibile în cadrul utilizãrii prevãzute. 2.2. Pornirea echipamentului de munca nu trebuie sa fie posibil sa se realizeze decât numai printr-o acţiune voluntara asupra sistemului de comanda prevãzut în acest scop. 2.2.1. Exceptându-se cazurile în care repornirea sau modificarea nu prezintã niciun risc pentru lucrãtorii expusi, aceeaşi cerinta se aplica şi pentru: a) repornirea echipamentului dupã o oprire, indiferent de cauza opririi; b) comanda unei modificãri semnificative a condiţiilor de funcţionare (de exemplu, viteza, presiune etc.). 2.2.2. Aceasta cerinta nu se aplica repornirii sau modificãrii condiţiilor de funcţionare rezultate din derularea unei secvente normale a unui ciclu automat. 2.3. Fiecare echipament de munca trebuie sa fie prevãzut cu un sistem de comanda care sa permitã oprirea completa a acestuia în condiţii de securitate. 2.3.1. Fiecare post de lucru trebuie sa fie prevãzut cu un sistem de comanda care sa permitã, în funcţie de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului de munca, fie numai parţial, de asa maniera încât echipamentul de munca sa fie în stare de securitate. 2.3.2. Comanda de oprire a echipamentului de munca trebuie sa aibã prioritate fata de comenzile de pornire. Oprirea echipamentului de munca sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizatã, alimentarea cu energie a organelor de comanda respective trebuie sa fie întreruptã. 2.4. Dacã acest lucru este necesar şi în funcţie de pericolele pe care le prezintã echipamentul de munca şi de timpii normali de oprire, un echipament de munca trebuie sa fie prevãzut cu un dispozitiv de oprire de urgenta. 2.5. Un echipament de munca care prezintã pericole datorate caderilor sau proiectãrii de obiecte trebuie sa fie prevãzut cu dispozitive de securitate corespunzãtoare. Un echipament de munca care prezintã pericole datorate degajarilor de gaze, vapori sau lichide ori emisiilor de pulberi trebuie sa fie prevãzut cu dispozitive corespunzãtoare de reţinere şi/sau de evacuare amplasate în apropierea surselor corespunzãtoare de pericol. 2.6. Echipamentele de munca şi elementele lor componente trebuie, dacã este necesar pentru securitatea sau sãnãtatea lucrãtorilor, sa fie stabilizate prin fixare ori prin alte mijloace. 2.7. În cazul în care exista riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de munca, situaţie care ar putea prezenta pericole semnificative pentru securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor, trebuie luate mãsuri de protecţie adecvate. 2.8. 2.8.1. Dacã elementele mobile ale unui echipament de munca prezintã riscuri de producere de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie sa fie prevãzute cu protectori şi dispozitive de protecţie care sa împiedice accesul în zonele periculoase sau sa opreascã miscarea elementelor periculoase înainte de pãtrunderea în zonele periculoase. 2.8.2. Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie: a) sa fie de construcţie robusta; b) sa nu genereze riscuri suplimentare; c) sa nu fie inlaturate cu usurinta sau fãcute inoperante; d) sa fie amplasate la o distanta adecvatã fata de zona periculoasa; e) sa nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de munca; f) sa permitã intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea elementelor şi, de asemenea, pentru activitãţile de întreţinere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizatã şi, dacã este posibil, fãrã demontarea protectorului sau dispozitivului de protecţie. 2.9. Zonele şi punctele de munca sau cele de întreţinere a unui echipament de munca trebuie sa fie iluminate corespunzãtor, în funcţie de lucrãrile realizate. 2.10. Pãrţile echipamentului de munca expuse unor temperaturi înalte sau foarte scãzute trebuie, dacã este cazul, sa fie protejate impotriva riscurilor de contact sau de apropiere a lucrãtorilor de ele. 2.11. Dispozitivele de avertizare ale echipamentului de munca trebuie sa fie uşor de perceput şi de înţeles şi lipsite de ambiguitãţi. 2.12. Un echipament de munca poate sa fie utilizat numai pentru operaţiunile şi în condiţiile pentru care a fost realizat. 2.13. Operaţiile de întreţinere trebuie sa poatã sa fie efectuate când echipamentul de munca este oprit. Dacã acest lucru nu este posibil, trebuie sa fie luate mãsuri de protecţie adecvate pentru executarea acestor operaţii sau pentru ca acestea sa fie efectuate în afarã zonelor periculoase. Pentru fiecare echipament de munca care deţine un program de întreţinere, acesta trebuie sa fie respectat şi ţinut la zi. 2.14. Orice echipament de munca trebuie sa fie prevãzut cu dispozitive uşor de identificat, destinate separarii de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebuie sa genereze riscuri pentru lucrãtorii în cauza. 2.15. Un echipament de munca trebuie sa fie prevãzut cu dispozitive de avertizare şi semnalizare indispensabile pentru asigurarea securitãţii lucrãtorilor. 2.16. Pentru efectuarea operaţiilor de producţie, reglare şi întreţinere a echipamentelor de munca, lucrãtorii trebuie sa aibã acces şi sa rãmânã în condiţii de securitate în toate zonele necesare. 2.17. Orice echipament de munca trebuie sa fie adecvat pentru protecţia lucrãtorilor impotriva riscurilor de incendiu sau de supraincalzire a echipamentului de munca ori de degajare de gaze, pulberi, lichide, vapori sau de alte substanţe produse de cãtre echipamentul de munca sau utilizate ori depozitate în acesta. 2.18. Orice echipament de munca trebuie sa fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie a acestuia sau a substanţelor produse de acesta ori utilizate sau depozitate în echipamentul de munca. 2.19. Orice echipament de munca trebuie sa fie adecvat pentru protecţia lucrãtorilor expusi riscurilor de electrocutare prin atingere directa sau indirecta. 3. Cerinţe minime suplimentare aplicabile echipamentelor de munca specifice 3.1. Cerinţe minime aplicabile echipamentelor de munca mobile, cu sau fãrã autopropulsie 3.1.1. Echipamentele de munca pe care este necesarã prezenta unui lucrator transportat sau a unor lucrãtori transportaţi trebuie sa fie amenajate de asa maniera încât sa reducã riscurile pentru lucrator sau lucrãtori în timpul deplasarii. În aceste riscuri trebuie sa fie incluse riscurile de contact al lucrãtorilor cu rotile sau senilele ori de blocare de cãtre acestea. 3.1.2. 3.1.2.1. Atunci când blocarea accidentala a elementelor de transmisie a puterii între un echipament de munca mobil şi accesoriile sale şi/sau remorci poate genera riscuri specifice, acest echipament de munca trebuie sa fie echipat sau amenajat de asa maniera încât sa împiedice blocarea elementelor de transmitere a puterii. 3.1.2.2. Atunci când blocarea nu poate sa fie împiedicatã, trebuie sa fie luate toate mãsurile posibile pentru a se evita consecinţele dãunãtoare pentru lucrãtori. 3.1.3. Dacã elementele de transmitere a puterii între echipamentele de munca mobile risca sa se imbacseasca şi sa se deterioreze prin contact cu solul, trebuie sa fie prevãzute facilitãţi pentru susţinerea acestora. 3.1.4. 3.1.4.1. Echipamentele de munca mobile pe care este necesarã prezenta unui lucrator transportat sau a unor lucrãtori transportaţi trebuie sa limiteze, în condiţii de utilizare efectivã, riscurile care provin din schimbarea direcţiei sau rãsturnarea echipamentului de munca: a) fie printr-o structura de protecţie care sa împiedice ca echipamentul de munca sa nu se rastoarne mai mult de un sfert de rotaţie; b) fie printr-o structura care sa garanteze un spaţiu suficient în jurul lucrãtorului transportat sau lucrãtorilor transportaţi, dacã miscarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotaţie; c) fie prin orice alt dispozitiv cu efect echivalent. 3.1.4.2. Aceste structuri de protecţie pot face parte integrantã din echipamentul de munca. 3.1.4.3. Aceste structuri de protecţie nu sunt necesare atunci când echipamentul de munca este stabilizat în timpul utilizãrii sau atunci când schimbarea direcţiei ori rãsturnarea echipamentului de munca este imposibila din proiectare. 3.1.4.4. Dacã exista un risc ca un lucrator transportat, în momentul schimbãrii direcţiei sau rasturnarii, sa fie strivit între pãrţile echipamentului de munca şi sol, trebuie sa fie instalat un sistem de reţinere pentru lucrãtorii transportaţi. 3.1.5. Autostivuitoarele cu furca pe care sunt asezati unul sau mai mulţi lucrãtori trebuie sa fie amenajate sau echipate de asa maniera încât sa limiteze riscurile de rasturnare, de exemplu: a) fie prin instalarea unei cabine pentru conducãtor; b) fie printr-o structura care sa împiedice rãsturnarea acestora; c) fie printr-o structura care sa garanteze ca, în cazul rasturnarii acestora, rãmâne un spaţiu suficient între sol şi anumite pãrţi ale autostivuitorului cu furca pentru lucrãtorii transportaţi; d) fie printr-o structura care sa retina lucrãtorul sau lucrãtorii pe scaunul de la postul de conducere de asa maniera încât sa împiedice ca acesta/aceştia sa fie strivit/striviti de pãrţi ale autostivuitorului care se rastoarna. 3.1.6. Echipamentele de munca mobile cu autopropulsare, a cãror deplasare poate provoca riscuri pentru lucrãtori, trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) sa fie prevãzute cu mijloace care sa permitã prevenirea unei porniri neautorizate; b) sa fie prevãzute cu mijloace adecvate care sa reducã consecinţele unei eventuale ciocniri în caz de mişcare simultanã a mai multor echipamente de munca care se deplaseaza pe sine; c) sa fie prevãzute cu un dispozitiv de franare şi de oprire; în mãsura în care condiţiile de securitate o impun, în cazul defectarii dispozitivului principal, un dispozitiv de urgenta, acţionat prin comenzi uşor de manevrat sau prin sisteme automate, trebuie sa permitã franarea şi oprirea; d) atunci când câmpul de vizibilitate directa a conducatorului este necorespunzãtor din punctul de vedere al securitãţii, acestea trebuie sa fie prevãzute cu dispozitive auxiliare adecvate, pentru îmbunãtãţirea vizibilitatii; e) dacã sunt prevãzute pentru utilizare pe timpul nopţii sau în locuri intunecoase, acestea trebuie sa fie prevãzute cu un dispozitiv de iluminat, adaptat lucrãrii de efectuat şi care asigura o securitate suficienta pentru lucrãtori; f) dacã prezintã riscuri de incendiu - datorate acestora sau remorcilor şi/sau încãrcãturii - susceptibile sa pericliteze lucrãtorii, acestea trebuie sa fie prevãzute cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor, în cazul în care astfel de dispozitive nu sunt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare; g) dacã sunt telecomandate, acestea trebuie sa se opreascã automat atunci când ies din câmpul de acţiune al telecomenzii; h) dacã sunt telecomandate şi pot, în condiţii normale de utilizare, sa loveasca sau sa blocheze lucrãtorii, acestea trebuie sa fie echipate cu dispozitive de protecţie impotriva acestor riscuri, în cazul în care nu exista alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire. 3.2. Cerinţe minime aplicabile echipamentelor de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor 3.2.1. Dacã echipamentele de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor sunt instalate în mod permanent, rezistenta şi stabilitatea acestora în timpul utilizãrii trebuie sa fie asigurate ţinându-se seama mai ales de sarcinile care se vor ridica şi de solicitarile produse în locurile de suspendare sau de fixare pe structuri. 3.2.2. 3.2.2.1. Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa aibã marcate vizibil sarcina nominalã şi, dacã este cazul, o placuta pe care sa fie înscrisã sarcina nominalã pentru fiecare configuratie a masinii. 3.2.2.2. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie marcate de asa maniera încât sa permitã identificarea caracteristicilor esenţiale pentru utilizarea sigura. 3.2.2.3. Dacã echipamentul de munca nu a fost destinat pentru ridicarea lucrãtorilor şi dacã exista posibilitatea unei asemenea confuzii, o semnalizare adecvatã trebuie sa fie marcata de maniera vizibila. 3.2.3. Echipamentele de munca instalate permanent trebuie sa fie instalate de asa maniera încât sa reducã riscul ca sarcinile: a) sa loveasca lucrãtorii; b) în mod neintentionat, sa se deplaseze periculos sau sa cada liber; sau c) sa se desprinda neintentionat. 3.2.4. 3.2.4.1. Maşinile pentru ridicarea sau deplasarea lucrãtorilor trebuie sa fie adecvate: a) pentru a evita riscurile de cadere a cabinei, atunci când acestea exista, cu ajutorul dispozitivelor adecvate; b) pentru a evita riscurile de cadere a utilizatorului în afarã cabinei, atunci când acestea exista; c) pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizatorului, în special printr-un contact intamplator cu obiecte; d) pentru a garanta securitatea lucrãtorilor blocati în cabina în caz de accident şi a permite deblocarea acestora. 3.2.4.2. Dacã, din motive inerente datorate amplasamentului şi inaltimilor diferite, riscurile menţionate la pct. 3.2.4.1 lit. a) nu pot sa fie evitate prin niciun dispozitiv de securitate, trebuie sa fie instalat un cablu cu coeficient de securitate mãrit, iar starea acestuia trebuie sa fie verificata în fiecare zi de munca. 3.3. Cerinţe minime aplicabile instalaţiilor şi echipamentelor de munca electrice 3.3.1. Instalaţiile şi echipamentele de munca electrice trebuie sa fie proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi exploatate astfel încât sa asigure protecţia impotriva pericolelor generate de energia electrica, precum şi protecţia impotriva pericolelor datorate influentelor externe. 3.3.1.1. Pentru asigurarea protecţiei impotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie prevãzute mãsuri tehnice astfel încât: a) persoanele sa fie protejate fata de pericolul de vãtãmare care poate fi generat la atingerea directa sau indirecta a pãrţilor aflate sub tensiune; b) sa nu se producã temperaturi, arcuri electrice sau radiatii care sa pericliteze viata ori sãnãtatea oamenilor; c) construcţia echipamentelor de munca sa fie adecvatã mediului pentru a se evita producerea de incendii şi explozii; d) persoanele şi bunurile sa fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de echipamentul electric; e) izolatia echipamentelor electrice sa fie corespunzãtoare pentru condiţiile prevãzute. 3.3.1.2. Pentru asigurarea protecţiei impotriva pericolelor datorate influentei externe, echipamentele electrice trebuie: a) sa satisfacã cerinţele referitoare la solicitarile mecanice astfel încât sa nu fie periclitati lucrãtorii şi persoanele care se afla în mediul de munca; b) sa nu fie influentate de condiţiile de mediu, astfel încât sa nu fie periclitati lucrãtorii şi persoanele care se afla în mediul de munca; c) sa nu pericliteze lucrãtorii şi persoanele care se afla în mediul de munca, în condiţii previzibile de suprasarcina. 3.3.2. 3.3.2.1. La instalaţiile şi echipamentele de munca electrice, pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice mãsuri tehnice, completate cu mãsuri oganizatorice. 3.3.2.2. Pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa fie realizate urmãtoarele mãsuri tehnice: a) acoperiri cu materiale electroizolante ale pãrţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice; b) inchideri în carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare; c) îngrãdiri; d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime de securitate; e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmeazã a se efectua lucrãri şi verificarea lipsei de tensiune; f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legari la pãmânt şi în scurtcircuit; g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante; h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusã) de protecţie; i) egalizarea potentialelor şi izolarea fata de pãmânt a platformei de lucru. 3.3.2.3. Pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa fie realizate urmãtoarele mãsuri organizatorice: a) executarea interventiilor la instalaţiile electrice (depanari, reparari, racordari etc.) trebuie sa se facã numai de cãtre personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv; b) executarea interventiilor în baza uneia din formele de lucru; c) delimitarea materialã a locului de munca (ingradire); d) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice; e) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice; f) organizarea şi executarea verificãrilor periodice ale mãsurilor tehnice de protecţie impotriva atingerilor directe. 3.3.2.4. La instalaţiile, utilajele, echipamentele şi aparatele care utilizeazã energie electrica intervenţiile sunt permise numai în baza urmãtoarelor forme de lucru: a) autorizaţii de lucru scrise (AL); b) instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii (ITI-PM); c) atribuţii de serviciu (AS); d) dispoziţii verbale (DV); e) procese-verbale (PV); f) obligaţii de serviciu (OS); g) propria rãspundere (PR). 3.3.3. 3.3.3.1. La instalaţiile şi echipamentele de munca electrice, pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze şi sa se aplice numai mãsuri şi mijloace de protecţie tehnice, fiind interzise înlocuirea mãsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu mãsuri de protecţie organizatorice. Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie aplicatã o mãsura de protecţie principala, care sa asigure protecţia în orice condiţii, şi o mãsura de protecţie suplimentarã, care sa asigure protecţia în cazul deteriorarii protecţiei principale. Cele doua mãsuri de protecţie trebuie alese astfel încât sa nu se anuleze una pe cealaltã. 3.3.3.2. Pentru protecţia impotriva atingerii indirecte trebuie sa fie realizate urmãtoarele mãsuri tehnice: a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS; b) legarea la pãmânt; c) legarea la nul de protecţie; d) izolarea suplimentarã de protecţie, aplicatã utilajului, în procesul de fabricare; e) izolarea amplasamentului; f) separarea de protecţie; g) egalizarea şi/sau dirijarea potentialelor; h) deconectarea automatã în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase; i) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante. 3.3.3.3. Este interzisã folosirea drept protecţie principala a mãsurilor indicate la pct. 3.3.3.2 lit. e), g), h) şi i). 3.3.3.4. Fac excepţie instalaţiile electrice casnice, la care deconectarea automatã la curenţi de defect poate constitui mijloc principal de protecţie, şi stâlpii liniilor electrice aeriene de joasa tensiune, la care dirijarea distribuţiei potentialelor constituie mijloc principal de protecţie. 3.3.4. La instalaţiile şi echipamentele electrice de inalta tensiune, sistemul de protecţie impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze prin legarea la pãmânt de protecţie, care este mãsura obligatorie, cumulat cu alte mãsuri de protecţie. 3.3.5. 3.3.5.1. Instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie sa fie alese cu grad corespunzãtor de protecţie în funcţie de zonele cu atmosfera potenţial exploziva. 3.3.5.2. Zonarea trebuie sa se efectueze de cãtre proiectantul instalaţiilor şi echipamentelor electrice, la cererea beneficiarului. 3.3.6. La instalaţiile şi echipamentele de munca electrice, valorile de calcul, precum şi limitele admise ale curentilor prin corpul omului, ale impedantei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere şi de pas şi ale tensiunilor de lucru trebuie sa fie în conformitate cu regulile tehnice aplicabile. 3.3.7. Reţelele izolate fata de pãmânt trebuie sa fie prevãzute cu protecţie automatã prin controlul rezistentei de izolatie, care sa semnalizeze şi/sau sa deconecteze în cazul punerii la pãmânt. Reţelele electrice din locurile de munca cu risc de incendiu şi explozie, precum şi cele din depozitele de explozivi sau carburanţi trebuie prevãzute cu dispozitive care sa asigure protecţia automatã la curenţi de defect (PACD). 3.3.8. La instalaţiile de inalta tensiune trebuie sa fie prevãzute blocari mecanice sau electrice, astfel încât deschiderea carcaselor şi a ingradirilor de protecţie sa fie posibila numai dupã scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric respectiv, iar manevrarea dispozitivului de blocare trebuie sa poatã fi facuta numai cu o scula specialã. 3.3.9. Pentru ca deservirea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi echipamentelor de munca electrice sa se poatã efectua fãrã pericol, trebuie sa se prevadã, încã din faza de proiectare, execuţie şi montaj, distanţe, spaţii şi/sau îngrãdiri de protecţie în jurul acestora. 3.3.10. La maşinile şi instalaţiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din încãperile sau spaţiile de producţie neelectrice, se admit pãrţi active în construcţie deschisã, fãrã carcase închise, cu condiţia protejãrii impotriva atingerii sau apropierii de pãrţile active, prin amplasarea acestora la înãlţimi suficient de mari fata de cãile de acces şi de circulaţie şi/sau prin prevederea de îngrãdiri închise pe cãile de acces. 3.3.11. Automacaralele care lucreazã în apropierea liniilor electrice aeriene trebuie sa fie echipate cu dispozitive de semnalizare a intrãrii bratului în zona de influenta a acestora. 3.3.12. Echipamentul de munca electric/instalatia de clasa I de protecţie trebuie sa aibã asigurata protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi sa fie prevãzut/prevãzutã cu legãturi de protecţie pentru asigurarea protecţiei în caz de defect. 3.3.13. La instalaţiile şi echipamentele de munca electrice de clasa I de protecţie posibilitatea executãrii legãturilor de protecţie trebuie sa se asigure astfel: a) în cazul unui echipament electric/unei instalaţii fix/fixe, acesta/aceasta trebuie sa fie prevãzut/prevãzutã cu doua borne de masa: una în cutia de borne, lângã bornele de alimentare cu energie electrica, pentru racordarea conductorului de protecţie din cablul de alimentare a echipamentului/instalaţiei, şi a doua borna pe carcasa echipamentului/instalaţiei în exterior, pentru racordarea vizibila la centura de legare la pãmânt sau la alta instalatie de protecţie; b) în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie prevãzut cu un cablu de alimentare flexibil, prevãzut cu o fişa (stecher) cu contact de protecţie, sau echipamentul sa fie prevãzut cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecţie. 3.3.14. Echipamentul de munca electric/instalatia de clasa II de protecţie trebuie sa aibã asigurata protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi sa fie prevãzut/prevãzutã, din fabricaţie, cu o izolatie suplimentarã, dubla sau intarita. 3.3.15. Echipamentul de munca electric/instalatia de clasa III de protecţie trebuie sa aibã asigurata protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi sa nu producã o tensiune mai mare decât tensiunea foarte joasa de alimentare. 3.3.16. 3.3.16.1. Instalaţiile electrice în faza de experimentare trebuie sa îndeplineascã toate condiţiile prevãzute în reglementãrile şi regulile tehnice aplicabile pentru protecţia impotriva electrocutarii sau a accidentelor tehnice. 3.3.16.2. Instalaţiile sau echipamentele de munca electrice trebuie sa fie verificate la recepţie, înainte de punerea în funcţiune şi apoi periodic în exploatare, precum şi dupã fiecare reparatie sau modificare, fiind interzisã punerea sub tensiune a instalaţiei, utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la una dintre aceste verificãri. 3.3.16.3. Instalaţiile şi echipamentele de munca electrice pot sa fie recepţionate şi puse în funcţiune numai dupã ce s-a constatat ca s-au respectat reglementãrile şi regulile tehnice aplicabile. 3.3.17. La instalaţiile sau echipamentele de munca electrice este interzis sa se aducã modificãri fata de proiect în timpul exploatãrii, întreţinerii şi repunerii în funcţiune a acestora. În cazuri speciale, se admit modificãri doar cu acordul proiectantului instalaţiilor şi echipamentelor de munca electrice respective. 3.3.18. Mijloacele şi echipamentele electrice de protecţie trebuie sa fie verificate, în conformitate cu prevederile reglementãrilor şi regulilor tehnice aplicabile, înainte de utilizare, la punerea în funcţiune, dupã reparaţii sau modificãri şi apoi periodic (în exploatare). 3.3.19. Utilizarea echipamentului de munca electric/instalaţiei de clasa I de protecţie trebuie sa se facã în urmãtoarele condiţii: a) sa se execute şi sa se verifice periodic legãturile de protecţie necesare pentru asigurarea protecţiei impotriva electrocutarii în cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere; b) sa se asigure şi sa se verifice periodic deconectarea automatã a echipamentului electric/instalaţiei sau sectorului defect şi disparitia tensiunii periculoase de atingere; c) sa se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune sa nu fie înlãturatã sau deteriorata. 3.3.20. Utilizarea echipamentului de munca electric/instalaţiei de clasa II de protecţie trebuie sa se facã în urmãtoarele condiţii: a) sa se verifice periodic ca izolatia suplimentarã a echipamentului electric/instalaţiei sa nu fie deteriorata sau eliminata; b) sa se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune sa nu fie înlãturatã sau deteriorata. 3.3.21. Utilizarea echipamentului de munca electric/instalaţiei de clasa III de protecţie trebuie sa se facã în urmãtoarele condiţii: a) sa se alimenteze echipamentul electric sau instalatia la tensiunea foarte joasa pentru care au fost proiectate sa funcţioneze; b) sursa de tensiune trebuie sa fie astfel construitã încât sa nu permitã apariţia în circuitul de tensiune foarte joasa a unei tensiuni mai mari. Dacã se utilizeazã un transformator coborator, acesta trebuie sa fie un transformator de separare (de siguranta); c) izolatia circuitului de foarte joasa tensiune trebuie sa fie de asa natura încât sa nu permitã apariţia unei tensiuni mai mari din alte circuite, în circuitul de tensiune foarte joasa; d) sa se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune sa nu fie înlãturatã sau deteriorata. 3.3.22. 3.3.22.1. În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de munca electrice la care se executa lucrãri cu scoaterea de sub tensiune, trebuie sa fie scoase de sub tensiune urmãtoarele elemente: a) pãrţile active aflate sub tensiune, la care urmeazã a se lucra; b) pãrţile active aflate sub tensiune la care nu se lucreazã, dar se gãsesc la o distanta mai mica decât limita admisã la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicatã în documentaţia tehnica specifica; c) pãrţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanta mai mare decât limita admisã, dar care, datoritã lucrãrilor care se executa în apropiere, trebuie scoase de sub tensiune. 3.3.22.2. În cazul lucrãrilor cu scoatere de sub tensiune este necesarã legarea la pãmânt şi în scurtcircuit a conductoarelor de faza, inclusiv pe conductorul de nul în cazul liniilor electrice aeriene, operaţie care trebuie sa se execute imediat dupã verificarea lipsei de tensiune. 3.3.23. 3.3.23.1. În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de munca electrice la care se executa lucrãri cu scoatere de sub tensiune sau fãrã scoatere de sub tensiune, trebuie sa se utilizeze mijloace de protecţie electroizolante. 3.3.23.2. La lucrul în instalaţiile de joasa tensiune trebuie sa fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante, care constituie singura mãsura tehnica de protecţie, cumulate cu mãsurile organizatorice. 3.3.23.3. La lucrul în instalaţiile de inalta tensiune trebuie sa fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante, cumulate cu alte mijloace de protecţie. 3.3.23.4. Lucrãrile fãrã scoatere de sub tensiune a instalaţiilor şi a echipamentelor electrice trebuie sa fie executate de cãtre personal autorizat pentru lucrul sub tensiune. 3.3.24. Instalaţiile sau locurile unde exista sau se exploateazã echipamente electrice trebuie sa fie dotate, în funcţie de lucrãrile şi condiţiile de exploatare, cu urmãtoarele categorii de mijloace de protecţie: a) mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia fata de elementele aflate sub tensiune sau fata de pãmânt, respectiv prajini electroizolante pentru actionarea separatoarelor, manipularea indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu manere electroizolante, covoare şi platforme electroizolante, manusi şi incaltaminte electroizolante etc.; b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cãrora se verifica prezenta sau lipsa tensiunii; c) garnituri mobile de legare la pãmânt şi în scurtcircuit; d) panouri, paravane, împrejmuiri (îngrãdiri); e) panouri de semnalizare. 3.3.25. Instalaţiile sau echipamentele de munca electrice trebuie sa fie exploatate, întreţinute, reglate, reparate şi puse sub tensiune numai de cãtre personal calificat în meseria de electrician autorizat din punctul de vedere al securitãţii muncii. Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în activitãţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii trebuie sa se realizeze, conform regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al securitãţii muncii, pe baza de examen medical, psihologic şi test de verificare a cunoştinţelor profesionale, de securitate şi sãnãtate în munca şi de acordare a primului ajutor. ANEXA 2 DISPOZIŢII referitoare la utilizarea echipamentelor de munca prevãzute la art. 4 alin. (3) din hotãrâre 1. Dispoziţii generale aplicabile tuturor echipamentelor de munca 1.1. Dispoziţiile din prezenta anexa se aplica în conformitate cu dispoziţiile din hotãrâre şi atunci când exista riscul corespunzãtor pentru echipamentul de munca respectiv. Echipamentele de munca trebuie sa fie instalate, dispuse şi utilizate de asa maniera încât sa permitã reducerea riscurilor pentru utilizatorii acestora şi pentru ceilalţi lucrãtori, de exemplu fãcând astfel încât sa existe spaţiu suficient între elementele mobile ale echipamentelor de munca şi elementele fixe sau mobile din spaţiul de munca şi ca toatã energia ori substanta utilizata sau produsã sa poatã sa fie furnizatã şi/sau evacuata de maniera sigura. 1.2. Montarea şi demontarea echipamentelor de munca trebuie sa fie realizate de maniera sigura, în special prin respectarea instrucţiunilor furnizate de fabricant. 1.3. Echipamentele de munca care, în timpul utilizãrii, pot sa fie expuse descarcarilor electrice trebuie sa fie protejate prin dispozitive sau cu mãsuri adecvate impotriva efectelor trasnetului. 2. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de munca mobile, cu sau fãrã autopropulsie 2.1. Conducerea echipamentelor de munca autopropulsate este rezervatã numai lucrãtorilor care au fost instruiti adecvat pentru conducerea sigura a acestora. 2.2. Dacã un echipament de munca este manevrat într-o zona de munca, trebuie sa fie stabilite şi respectate reguli de circulaţie adecvate. 2.3. Trebuie sa fie luate mãsuri organizatorice pentru a evita ca lucrãtorii care se deplaseaza pe jos sa nu se gãseascã în zona de operare a echipamentelor de munca autopropulsate. Dacã prezenta lucrãtorilor care se deplaseaza pe jos este necesarã pentru buna executare a lucrãrilor, trebuie sa fie luate mãsuri adecvate pentru a evita ca aceştia sa fie accidentati de cãtre echipamente. 2.4. Transportul lucrãtorilor pe echipamentele de munca mobile acţionate mecanic nu este autorizat decât dacã au fost prevãzute amplasamente sigure în acest scop. Dacã lucrãrile trebuie sa fie efectuate în timpul deplasarii, viteza trebuie sa fie adaptatã, în funcţie de cat este necesar. 2.5. Echipamentele de munca mobile prevãzute cu un motor cu ardere interna nu trebuie sa fie utilizate în zonele de munca dacã nu este garantatã o cantitate suficienta de aer, astfel încât sa nu existe riscuri pentru securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor. 3. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor 3.1. Observaţii generale 3.1.1. Echipamentele de munca demontabile sau mobile folosite la ridicarea sarcinilor trebuie sa fie utilizate de asa maniera încât sa garanteze stabilitatea echipamentului de munca pe durata utilizãrii în toate condiţiile previzibile, luându-se în considerare natura solului. 3.1.2. 3.1.2.1. Ridicarea lucrãtorilor nu este permisã decât cu echipamente de munca şi dispozitive prevãzute în acest scop. 3.1.2.2. Fãrã a se aduce atingere prevederilor <>art. 6 din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în munca nr. 319/2006 , în mod excepţional, echipamentele neprevãzute pentru ridicarea lucrãtorilor pot sa fie utilizate în acest scop, cu condiţia sa fie luate mãsuri adecvate pentru a se asigura securitatea, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale care prevãd o supraveghere corespunzãtoare. 3.1.2.3. În timpul prezentei lucrãtorilor pe echipamentul de munca folosit pentru ridicarea sarcinilor, la postul de conducere trebuie sa fie asigurata prezenta permanenta. Lucrãtorii care sunt ridicati trebuie sa dispunã de un mijloc de comunicare sigur. Trebuie sa fie prevãzutã evacuarea acestora în caz de pericol. 3.1.3. Doar dacã acest lucru nu este necesar pentru buna desfãşurare a lucrãrilor, trebuie sa fie luate mãsuri pentru ca lucrãtorii sa nu fie prezenţi sub sarcinile suspendate. Este interzisã deplasarea sarcinilor suspendate deasupra locurilor de munca neprotejate în care lucrãtorii sunt prezenţi în mod curent. În aceasta eventualitate, dacã buna desfãşurare a lucrãrilor nu poate fi asigurata în alt mod, trebuie sa fie elaborate şi aplicate proceduri adecvate. 3.1.4. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie alese în funcţie de sarcinile care se manipuleaza, distanţele dintre punctele de prindere ale acestora, dispozitivele de prindere şi condiţiile atmosferice, ţinându-se seama de modul şi de configuraţia de legare. Ansamblurile dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie marcate vizibil pentru a permite utilizatorului sa le cunoascã caracteristicile, atunci când acestea nu sunt demontate dupã utilizare. 3.1.5. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie depozitate de asa maniera încât sa se garanteze ca acestea nu se vor deteriora sau degrada. 3.2. Echipamente de munca folosite la ridicarea sarcinilor neghidate 3.2.1. Dacã doua sau mai multe echipamente de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate sunt instalate sau montate la un loc de munca astfel încât câmpul lor de acţiune se intersecteazã, trebuie sa fie luate mãsuri adecvate pentru a se preveni ciocnirea între sarcini şi/sau între elemente ale echipamentelor de munca. 3.2.2. În timpul utilizãrii unui echipament de munca mobil folosit pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie sa fie luate mãsuri adecvate pentru a se preveni bascularea, rãsturnarea şi, dacã este cazul, deplasarea şi alunecarea acestuia. Trebuie sa fie verificata executarea corespunzãtoare a acestor mãsuri. 3.2.3. Dacã operatorul unui echipament de munca folosit la ridicarea sarcinilor neghidate nu poate observa întregul traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare care furnizeazã informaţiile necesare, atunci o persoana competenta trebuie sa fie desemnatã sa comunice cu operatorul pentru a-l ghida şi trebuie sa fie luate mãsuri organizatorice pentru a se evita ciocnirile sarcinilor susceptibile sa punã în pericol lucrãtorii. 3.2.4. Lucrãrile trebuie sa fie organizate de asa maniera încât atunci când lucrãtorul agata sau desprinde o sarcina cu mana, aceste operaţii sa poatã fi efectuate în condiţii de securitate deplina, în special prin pãstrarea de cãtre acest lucrator a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului. 3.2.5. Toate operaţiunile de ridicare trebuie sa fie planificate corect, supravegheate de o maniera adecvatã şi efectuate astfel încât sa protejeze securitatea lucrãtorilor. În special, dacã o sarcina trebuie sa fie ridicatã simultan de doua sau mai multe echipamente de munca folosite la ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie sa fie stabilitã şi aplicatã o procedura pentru a se asigura buna coordonare a operatorilor. 3.2.6. Dacã echipamentele de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot retine sarcinile în cazul unei defectari parţiale sau totale a sistemului de alimentare cu energie, trebuie sa fie luate mãsuri adecvate pentru a se evita expunerea lucrãtorilor la riscurile corespunzãtoare. Sarcinile suspendate nu trebuie lãsate fãrã supraveghere, cu excepţia cazului în care accesul în zona periculoasa este împiedicat şi dacã sarcina a fost agatata şi este menţinutã în condiţii de securitate deplina. 3.2.7. Utilizarea în aer liber a echipamentelor de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie interzisã atunci când condiţiile meteorologice se deterioreazã pana la punctul în care se pericliteazã utilizarea în condiţii de securitate a acestora, expunand astfel lucrãtorii la riscuri. Pentru a se evita riscurile pentru lucrãtori trebuie sa fie luate mãsuri adecvate de protecţie, destinate în special împiedicãrii rasturnarii echipamentului de munca. 4. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de munca puse la dispoziţie pentru lucrãri temporare la înãlţime 4.1. Dispoziţii generale 4.1.1. 4.1.1.1. Dacã, în aplicarea prevederilor <>art. 7 din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în munca nr. 319/2006 şi ale art. 3 din hotãrâre, lucrãrile temporare la înãlţime nu pot sa fie executate de o maniera sigura şi în condiţii ergonomice adecvate de pe o suprafata adecvatã, trebuie sa fie alese cele mai potrivite echipamente de munca pentru a se asigura şi a se menţine condiţii de munca sigure. Trebuie sa se acorde prioritate mãsurilor de protecţie colectivã în raport cu mãsurile de protecţie individualã. Dimensionarea echipamentului de munca trebuie sa fie adaptatã la natura lucrãrilor care urmeazã sa fie executate şi a constrangerilor previzibile şi sa permitã circulaţia fãrã pericol. 4.1.1.2. Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la înãlţime trebuie sa fie ales în funcţie de frecventa de circulaţie, de înãlţimea la care trebuie sa se ajungã şi de durata de utilizare. Alegerea facuta trebuie sa permitã evacuarea în caz de pericol iminent. Trecerea, într-un sens sau în altul, între mijlocul de acces şi platforme, planşee sau pasarele nu trebuie sa creeze riscuri suplimentare de cadere. 4.1.2. Scarile nu pot sa fie utilizate ca posturi de lucru la înãlţime decât în condiţiile în care sau ţinând cont de pct. 4.1.1 utilizarea altor echipamente de munca mai sigure nu se justifica din cauza nivelului redus de risc şi din cauza fie a duratei scurte de utilizare, fie a caracteristicilor existente ale locului de munca respectiv, care nu se pot modifica de cãtre angajator. 4.1.3. Tehnicile de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor nu pot sa fie utilizate decât în condiţiile în care, ţinând seama de evaluarea riscului, lucrarea în cauza poate sa fie executatã de o maniera sigura şi în care utilizarea unui alt echipament de munca mai sigur nu este justificatã. Ţinându-se cont de evaluarea riscului şi în special în funcţie de durata lucrãrilor şi de constrangerile de natura ergonomica, trebuie sa fie prevãzut un scaun dotat cu accesoriile corespunzãtoare. 4.1.4. În funcţie de tipul de echipament de munca selectat pe baza dispoziţiilor punctelor precedente, trebuie sa fie luate mãsurile adecvate de reducere a riscurilor pentru lucrãtori, inerente respectivului tip de echipament. Dacã este necesar trebuie sa fie prevãzutã instalarea dispozitivelor de protecţie impotriva caderilor. Aceste dispozitive trebuie sa aibã o structura corespunzãtoare şi sa fie suficient de solide pentru a impiedica sau opri caderile de la înãlţime şi a preveni, în mãsura în care este posibil, ranirea corporalã a lucrãtorilor. Dispozitivele de protecţie colectivã pentru evitarea caderilor nu pot sa fie întrerupte decât în punctele de acces ale unei schele sau ale unei scãri. 4.1.5. Când executarea unei anumite lucrãri necesita îndepãrtarea temporarã a unui dispozitiv de protecţie colectivã impotriva caderilor, trebuie sa se ia mãsuri de securitate compensatorii eficiente. Lucrarea nu poate sa fie efectuatã fãrã adoptarea prealabilã a acestor mãsuri. Odatã ce lucrarea respectiva este terminatã, definitiv sau temporar, dispozitivele de protecţie colectivã trebuie sa fie remontate pentru a se evita caderile. 4.1.6. Lucrãrile temporare la înãlţime pot sa fie efectuate numai atunci când condiţiile meteorologice nu pericliteazã securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor. 4.2. Dispoziţii specifice de utilizare a scarilor 4.2.1. Scarile trebuie sa fie amplasate de asa maniera încât sa se asigure stabilitatea lor în timpul utilizãrii. Scarile portabile se sprijinã pe un suport stabil, rezistent, de dimensiuni adecvate şi imobil, astfel încât treptele sa rãmânã în poziţie orizontala. Scarile suspendate sunt fixate de o maniera sigura şi, cu excepţia scarilor din franghie, în asa fel încât sa nu poatã fi deplasate şi sa fie evitate orice miscari de balans. 4.2.2. Alunecarea picioarelor scarilor portabile trebuie sa fie împiedicatã în timpul utilizãrii fie prin fixarea partii superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin dispozitive antiderapante sau prin orice alte soluţii cu eficacitate echivalenta. Scarile de acces trebuie sa fie de o lungime suficienta, astfel încât acestea sa se prelungeascã dincolo de nivelul de acces, cu excepţia cazului în care au fost luate alte mãsuri pentru a se garanta o fixare sigura. Scarile compuse din mai multe elemente asamblate, cum ar fi scarile articulate sau scarile culisante, trebuie sa fie utilizate de asa maniera încât imobilizarea diferitelor elemente unele în raport de altele sa fie asigurata. Scarile mobile trebuie sa fie imobilizate înainte de urcarea pe acestea. 4.2.3. Scarile trebuie sa fie utilizate de asa maniera încât sa permitã lucrãtorilor sa dispunã, în orice moment, de o prindere cu mana şi de un sprijin sigur. În special, dacã o greutate trebuie transportatã manual pe scara, aceasta nu trebuie sa împiedice menţinerea unei prinderi cu mana sigure. 4.3. Dispoziţii specifice de utilizare a schelelor 4.3.1. Atunci când breviarul de calcul al schelei alese nu este disponibil sau când configuratiile structurale avute în vedere nu sunt prevãzute de acesta, trebuie sa fie realizat un calcul de rezistenta şi de stabilitate, cu excepţia cazului în care schela este asamblata în conformitate cu o configuratie standard general recunoscuta. 4.3.2. În funcţie de complexitatea schelei alese, un plan de montare, de utilizare şi de demontare trebuie sa fie întocmit de cãtre o persoana competenta. Acest plan poate avea forma unui plan general, completat cu elemente referitoare la detaliile specifice ale schelei în cauza. 4.3.3. Elementele de sprijin ale unei schele trebuie sa fie protejate impotriva pericolului de alunecare fie prin fixare pe suprafata de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu eficacitate echivalenta, iar suprafata de sprijin trebuie sa aibã o capacitate portanta suficienta. Stabilitatea schelei trebuie sa fie asigurata. Deplasarea inopinata a schelelor mobile în timpul lucrului la înãlţime trebuie sa fie prevenita prin intermediul dispozitivelor adecvate. 4.3.4. Dimensiunile, forma şi dispunerea planseelor unei schele trebuie sa fie adecvate naturii lucrãrii care urmeazã sa fie executatã şi adaptate la sarcinile ce urmeazã a fi suportate şi sa permitã lucrul şi circulaţia de o maniera sigura. Planşeele unei schele trebuie sa fie montate de asa maniera încât componentele sa nu poatã sa se deplaseze în cazul unei utilizãri normale. Niciun gol periculos nu trebuie sa existe între componentele planseelor şi dispozitivele verticale de protecţie colectivã impotriva caderii. 4.3.5. Atunci când anumite pãrţi ale unei schele nu sunt gata de întrebuinţare, ca de exemplu în timpul montarii, demontarii sau modificãrilor, aceste pãrţi trebuie semnalizate cu ajutorul unor semnale de avertizare a pericolului general, în conformitate cu dispoziţiile naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE , şi trebuie delimitate în mod corespunzãtor prin obstacole fizice care sa împiedice accesul în zona periculoasa. 4.3.6. 4.3.6.1. Schelele nu pot sa fie montate, demontate sau modificate substanţial decât sub supravegherea unei persoane competente şi de cãtre lucrãtori care au fost instruiti adecvat şi conform operaţiilor avute în vedere, care se referã la riscurile specifice în conformitate cu art. 10 din hotãrâre, şi vizând în special: a) înţelegerea planului de montare, de demontare şi de modificare a schelei în cauza; b) securitatea în timpul montajului, al demontajului şi al modificãrii schelei în cauza; c) mãsurile de prevenire a riscurilor de cadere a persoanelor sau a obiectelor; d) mãsurile de securitate în cazul schimbãrii condiţiilor meteorologice care ar putea afecta negativ securitatea schelei în cauza; e) condiţiile în materie de sarcini admise; f) orice alt risc pe care operaţiile de montare, de demontare şi de modificare îl pot cuprinde. 4.3.6.2. Persoana care supravegheazã şi lucrãtorii implicaţi trebuie sa aibã la dispoziţie planul de montare, de utilizare şi de demontare menţionat la pct. 4.3.2, în special orice instrucţiuni pe care le-ar putea cuprinde. 4.4. Dispoziţii specifice de utilizare a tehnicilor de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor 4.4.1. La utilizarea tehnicilor de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor trebuie respectate urmãtoarele condiţii: a) sistemul trebuie sa cuprindã cel puţin doua franghii ancorate separat, una constituind mijlocul de acces, de coborare şi de sprijin (franghia de lucru), iar cealaltã, mijlocul de asigurare (franghia de securitate); b) lucrãtorii trebuie sa fie dotati cu o centura complexa adecvatã, sa o utilizeze şi sa fie legaţi prin intermediul acesteia de franghia de securitate; c) franghia de lucru trebuie sa fie prevãzutã cu un mecanism de coborare sau de urcare sigur şi sa cuprindã un sistem autoblocant care sa împiedice cãderea utilizatorului în cazul în care acesta pierde controlul miscarilor. Franghia de securitate trebuie sa fie echipata cu un dispozitiv mobil de oprire a caderii, care însoţeşte lucrãtorul în timpul deplasarii; d) uneltele şi celelalte accesorii pe care le utilizeazã un lucrator trebuie sa fie legate de centura complexa sau de scaunul lucrãtorului ori sa fie ataşate printr-un alt mijloc adecvat; e) lucrul trebuie sa fie corect organizat şi supravegheat, astfel încât lucrãtorul sa poatã sa primeascã imediat primul ajutor în caz de accident; f) lucrãtorii în cauza trebuie, în conformitate cu art. 10 din hotãrâre, sa beneficieze de o instruire adecvatã şi specifica operaţiilor avute în vedere, în special în privinta procedurilor de salvare. 4.4.2. În condiţii excepţionale în care, ţinând cont de evaluarea riscurilor, utilizarea unei a doua franghii ar conduce la un lucru mai periculos, poate fi permisã utilizarea unei singure franghii în condiţiile în care au fost luate mãsurile adecvate pentru asigurarea securitãţii, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale. ---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
