HOTARARE nr. 1.134 din 10 octombrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002

                                ────────────────
                            Ministrul agriculturii,
                           alimentaţiei şi pãdurilor,
                                   Ilie Sarbu

                        Ministrul sãnãtãţii şi familiei,
                                 Daniela Bartos

                         Ministrul finanţelor publice,
                            Mihai Nicolae Tanasescu

                         Ministrul integrãrii europene,
                             Hildegard Carola Puwak


    Bucureşti, 10 octombrie 2002. 
    Nr. 1.134. 


     ANEXA 1

                            NORME METODOLOGICE
de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizãrii comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002

     CAP. 1
    Producţia viticolã

    SECŢIUNEA 1
    Delimitarea teritorialã a arealelor viticole

     ART. 1
    Delimitarea teritorialã a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlatã, se evidenţiazã distinct prin lucrãrile de întocmire a Cadastrului viticol, potrivit prevederilor art. 6 din Legea viei şi vinului în sistemul organizãrii comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, denumita în continuare lege.
     ART. 2
    (1) Lucrãrile de delimitare a arealelor viticole pe podgorii şi centre viticole se fac de cãtre specialişti din domeniul evidentei funciare în colaborare cu specialişti din domeniul viticulturii şi vinificaţiei şi cu reprezentanţii producãtorilor viticoli, constituiţi în comisii judeţene, urmând ca acestea sa fie definitivate de o comisie centrala constituitã la nivelul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, potrivit normelor metodologice de realizare şi ţinere a Cadastrului viticol, care se vor aproba prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor şi al ministrului administraţiei publice.
    (2) Componenta comisiei centrale şi a comisiilor judeţene, precum şi modul lor de funcţionare se aproba prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor şi al ministrului administraţiei publice.
     ART. 3
    Pana la finalizarea delimitãrii arealelor viticole Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor coordoneazã actualizarea lucrãrilor de nominalizare a arealelor viticole pe podgorii şi centre viticole şi de stabilire a teritoriilor care intra în componenta acestora, pana la nivel de localitãţi. Forma actualizatã a acestor lucrãri se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Producerea materialului sãditor viticol

     ART. 4
    Definiţiile pentru categoriile de material sãditor de plantare, material de înmulţire şi categoriile de material biologic folosite în viticultura, prevãzute la art. 7 din lege, sunt cuprinse în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.
     ART. 5
    (1) Categoriile biologice de material sãditor viticol admise pentru producere în România sunt urmãtoarele:
    a) materialul amelioratorului;
    b) materialul prebaza;
    c) materialul baza;
    d) materialul certificat;
    e) materialul standard.
    (2) Definiţiile acestor categorii sunt prevãzute în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.
     ART. 6
    (1) Producerea materialului sãditor viticol se realizeazã în urmãtoarele tipuri de plantaţii viticole:
    a) plantaţii de conservare;
    b) plantaţii de preinmultire;
    c) plantaţii-mama de plante certificate;
    d) plantaţii recunoscute pentru producerea de coarde altoi sau de butaşi portaltoi;
    e) şcoli de vite certificate;
    f) şcoli de vite standard.
    (2) Definiţiile acestor tipuri de plantaţii viticole sunt prevãzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.
     ART. 7
    (1) Producerea materialului sãditor viticol se realizeazã în urmãtoarele tipuri de unitãţi:
    a) unitãţi de selecţie;
    b) unitãţi de conservare şi de preinmultire;
    c) unitãţi de înmulţire;
    d) unitãţi de producţie pentru vite altoite şi nealtoite.
    (2) Definiţiile acestor unitãţi sunt prevãzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Înfiinţarea, întreţinerea şi defrişarea plantaţiilor viticole

    A. Înfiinţarea plantaţiilor de vita de vie
     ART. 8
    Zonarea soiurilor de vita de vie, recomandate şi autorizate pentru cultura în cadrul fiecãrui centru viticol, precum şi actualizarea acesteia se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor, cu avizul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, denumit în continuare ONVV, la propunerea Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultura şi Vinificaţie, denumit în continuare ICDVV, şi a staţiunilor de cercetare şi dezvoltare vitivinicolã, prin consultarea specialiştilor din domeniu, inclusiv de la direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
     ART. 9
    (1) Înfiinţarea plantaţiilor de vita de vie roditoare şi de portaltoi se realizeazã prin acordarea de cãtre direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, a unui drept de plantaţie noua, de replantare pe aceeaşi suprafata de teren sau de plantare pe o rezerva de teren. Direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, monitorizeazã înfiinţarea plantaţiilor de vita de vie roditoare şi de portaltoi în teritoriul lor de activitate.
    (2) Dreptul de plantaţie noua, potrivit prevederilor pct. 2 din anexa nr. 4 la lege, este dreptul de a infiinta o plantaţie viticolã în cazul mãsurilor de comasare sau de expropriere pentru utilitãţi publice al proprietarului terenurilor la data comasarii sau exproprierii pentru utilitãţi publice, dacã aceste terenuri fac parte dintr-o podgorie sau dintr-un centru viticol, consacrate şi recunoscute ca atare prin lucrãrile de delimitare teritorialã. Dreptul de plantaţie noua se menţine pe o perioada de 5 ani de la data acordãrii şi se poate transfera cãtre un nou proprietar în cazul vânzãrii terenului în aceasta perioada. În cazul neutilizarii în perioada admisã, dreptul de plantaţie noua se atribuie unei rezerve de teren.
    (3) Dreptul de replantare este valabil pe o perioada de 5 ani de la data la care a fost efectuatã defrişarea; dupã expirarea acestui termen dreptul de replantare neutilizat se atribuie unei rezerve de teren.
    (4) Dreptul de plantare pe o rezerva de teren este valabil pe o perioada de 10 ani; dupã expirarea termenului de 10 ani dreptul de plantare neutilizat pe o rezerva de teren se anuleazã.
    (5) În situaţii deosebite, de interes pentru patrimoniul şi producţia vitivinicolã, dreptul de plantare pe o rezerva de teren poate fi actualizat, cu aprobarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor.
    (6) Locul în care este exercitat dreptul de plantare pe o rezerva de teren, soiurile şi tehnicile de cultura utilizate trebuie sa asigure posibilitatea obţinerii de producţii conforme cu cererea pieţei, precum şi cu potenţialul calitativ şi cantitativ al regiunii.
    (7) Pe baza acordãrii dreptului de plantaţie noua, de replantare sau de plantare pe o rezerva de teren, direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, elibereazã autorizaţiile de plantare, în baza cererilor adresate de cãtre producãtorii interesaţi, în condiţiile prevãzute la art. 11 alin. (1) şi (2) din lege. Autorizaţiile de plantare se referã la suprafata totalã care urmeazã sa fie plantata de un producãtor, persoana fizica sau juridicã, într-un an sau eşalonat pe mai mulţi ani.
    (8) Autorizaţia de plantare cuprinde urmãtoarele elemente:
    a) numele/denumirea producãtorului, persoana fizica sau juridicã;
    b) adresa/sediul producãtorului;
    c) locul plantarii: podgoria, centrul viticol, comuna, satul, tarlaua, parcela sau punctul cu denumirea cunoscutã local;
    d) suprafata care se planteaza: totalã (ha), din care pe ani;
    e) soiul/soiurile folosit/folosite la plantare;
    f) distanţele de plantare;
    g) perioada de repaus a solului dinaintea replantarii cu vita de vie, care nu poate fi mai mica de 2 ani.
    (9) Formularele-tip pentru cererile de acordare a dreptului de plantaţie noua, replantare şi plantare pe o rezerva de teren şi pentru autorizaţiile de plantare a viţei de vie se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
     ART. 10
    (1) Cererile prevãzute la art. 9 alin. (9) se depun la direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu cel puţin o luna înainte de data infiintarii plantaţiei. Ele vor conţine informaţiile necesare pentru completarea autorizaţiei de plantare şi vor fi vizate de specialistul de la centrul agricol teritorial şi de inspectorul teritorial al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, denumita în continuare ISCTV.
    (2) În cazul infiintarii de plantaţii pe o suprafata mai mare de 3 ha, considerate ca suprafeţe totale pe un producãtor viticol, persoana fizica sau juridicã, la cererea pentru eliberarea autorizaţiei de plantare se anexeazã proiectul de înfiinţare a plantaţiei viticole, vizat de unitatea de cercetare şi dezvoltare vitivinicolã din zona.
    (3) Proiectele pot fi întocmite de unitãţi de cercetare şi dezvoltare vitivinicolã sau de agenţi economici, persoane fizice sau juridice, autorizaţi de cãtre direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu avizul unitãţii de cercetare şi dezvoltare vitivinicolã din zona.
     ART. 11
    Înfiinţarea de plantaţii de vita de vie sub forma de noi parcele încadrate în masive viticole se face ţinându-se seama de condiţia adoptãrii de soluţii privind orientarea randurilor, alegerea distantelor de plantare şi asigurarea zonelor de întoarcere, care sa nu împiedice executarea lucrãrilor de întreţinere a viilor, accesul în plantaţii, precum şi întreţinerea şi exploatarea lucrãrilor hidroameliorative.
     ART. 12
    (1) Prin hibrizi direct producãtori se înţelege soiurile obţinute prin hibridari, din primele doua generaţii, între diferite specii ale genului Vitis, caracterizate prin rezistenta la filoxera şi la unele boli criptogamice şi calitate inferioarã, necorespunzãtoare, a strugurilor şi vinurilor.
    (2) Soiurile din grupa prevãzutã la alin. (1) sunt interzise la plantare, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din lege. Lista cuprinzând soiurile de hibrizi direct producãtori interzise la plantare se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
     ART. 13
    (1) Prin hibrizi interspecifici cu rezistenta relativã la boli se înţelege soiurile obţinute prin hibridari complexe între soiuri de Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului Vitis. Unele dintre aceste soiuri sunt autorizate temporar la plantare, pe suprafata de cel mult 0,1 ha de familie, numai în intravilanul localitãţilor situate în afarã arealelor viticole, în scop ornamental, pentru asigurarea consumului familial şi conform prevederilor art. 12 alin. (3) din lege.
    (2) Lista cuprinzând hibrizii interspecifici cu rezistenta relativã la boli se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
    B. Întreţinerea plantaţiilor de vita de vie
     ART. 14
    Deţinãtorii de plantaţii de vita de vie sunt obligaţi sa efectueze lucrãri de întreţinere a acestora, în special tratamentele de combatere a bolilor şi dãunãtorilor, care sa asigure obţinerea unor recolte de struguri normale din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
     ART. 15
    ICDVV, împreunã cu reţeaua sa de unitãţi de cercetare şi dezvoltare zonale, elaboreazã norme tehnice de cultura a viţei de vie adaptate diferitelor zone şi tipuri de plantaţii, care sunt puse la dispoziţie producãtorilor viticoli prin grija Agenţiei Naţionale de Consultanţa Agricolã şi a centrelor sale judeţene.
     ART. 16
    (1) Cultivatorii de vita de vie au obligaţia de a asigura conservarea amenajãrilor pedo- şi hidroameliorative existente pe suprafeţele pe care le deţin.
    (2) În acest scop ei asigura întreţinerea taluzurilor pe terenurile terasate, curatarea şi repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanţi, menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de irigaţii, precum şi conservarea cãilor de acces, a drumurilor de exploatare şi a zonelor de întoarcere.
    C. Defrişarea plantaţiilor de vita de vie
     ART. 17
    (1) Autorizaţiile de defrişare a plantaţiilor de vita de vie din soiuri de Vitis vinifera, denumite în continuare soiuri nobile, şi de portaltoi se elibereazã de cãtre direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza cererilor adresate acestora de cãtre deţinãtorii plantaţiilor de vita de vie.
    (2) Autorizaţia de defrişare cuprinde urmãtoarele elemente:
    a) numele/denumirea deţinãtorului, persoana fizica sau juridicã;
    b) adresa/sediul deţinãtorului;
    c) amplasarea plantaţiei: podgoria, centrul viticol, comuna, satul, tarlaua, parcela sau punctul cu denumirea cunoscutã local;
    d) suprafata supusã defrişãrii;
    e) data defrişãrii: anul, luna, perioada de început/sfârşit;
    f) soiul/soiurile din plantatia supusã defrişãrii;
    g) varsta plantaţiei - numãr de ani;
    h) procentul de goluri din plantaţii;
    i) motivele invocate pentru propunerea de defrişare;
    j) modul de folosinta a terenului dupã defrişarea plantaţiei.
    (3) Formularele-tip pentru cererile şi autorizaţiile de defrişare a plantaţiilor de vita de vie din soiuri nobile şi de portaltoi se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
    (4) Defrişarea plantaţiilor de vita de vie din soiuri de hibrizi direct producãtori sau din hibrizi interspecifici se poate face fãrã autorizaţie de defrişare, indiferent de suprafata, şi se comunica în termen de o luna la centrul agricol teritorial. Acesta transmite situaţia suprafeţelor defrisate direcţiei generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru luarea în evidenta.
     ART. 18
    Defrişarea plantaţiilor de vita de vie din soiuri nobile şi de portaltoi, în suprafeţe mai mari de 0,1 ha, se efectueazã într-o perioada de maximum 5 ani de la data autorizãrii defrişãrii.
     ART. 19
    Cererile pentru eliberarea autorizaţiilor de defrişare a plantaţiilor de vita de vie din soiuri nobile şi de portaltoi se depun la direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu cel puţin 6 luni înainte de data defrişãrii. Acestea trebuie sa conţinã toate informaţiile necesare pentru completarea autorizaţiei de defrişare şi sa fie vizate de specialistul de la centrul agricol teritorial şi de inspectorul teritorial al ISCTV.
     ART. 20
    (1) Prima de abandon definitiv al plantaţiilor de vita de vie din soiuri de hibrizi direct producãtori interzisi la plantare, mai mari de 0,1 ha de agent economic sau de familie, se acorda pentru plantaţiile situate în arealele viticole şi în extravilanul localitãţilor din afarã arealelor viticole, care nu au atins varsta şi starea de vegetaţie ce impun defrişarea.
    (2) Acordarea primei de abandon definitiv al plantaţiilor din soiuri de hibrizi direct producãtori interzisi la plantare se face în baza solicitãrilor scrise ale deţinãtorilor, care depun cereri la direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în raza cãrora se afla plantaţiile vizate.
    (3) Valoarea primei de abandon definitiv pe hectar se stabileşte în raport cu capacitatea de producţie a plantaţiilor vizate, fãrã a depãşi un plafon maxim.
    (4) Plafonul maxim şi plafoanele intermediare ale primei de abandon definitiv al plantaţiilor de vita de vie din soiuri de hibrizi direct producãtori interzisi la plantare, precum şi sursele de finanţare ale acesteia se stabilesc anual prin hotãrâre a Guvernului.

     CAP. 2
    Producţia vinicolã

    SECŢIUNEA 1
    Clasificarea vinurilor şi a altor produse pe baza de must, vin şi subproduse vinicole

    I. Vinurile
     ART. 21
    Vinurile, clasificate în vinuri de masa, de calitate sau speciale, sunt: albe, roze sau roşii, în diferite nuante.
    A. Vinurile de masa
     ART. 22
    Vinurile de masa, definite la art. 18 lit. a) din lege, au o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 8,5% în volume.
     ART. 23
    Din categoria vinurilor de masa face parte şi vinul pelin, a cãrui definitie este prevãzutã în anexa nr. 2 pct. 20 din lege.
     ART. 24
    Vinurile de hibrizi direct producãtori şi hibrizi interspecifici interzisi la plantare, ca şi cele de hibrizi interspecifici cu rezistenta relativã la boli, autorizaţi temporar la plantare, nu se încadreazã în categoria vinurilor de masa. Ele formeazã o categorie separatã, care se valorifica potrivit prevederilor art. 21 din lege.
    B. Vinurile de calitate
     ART. 25
    (1) Vinurile de calitate definite la art. 18 lit. b) din lege, în funcţie de nivelul lor calitativ determinat de arealul de producere, de soiul sau sortimentul de soiuri şi de tehnologia aplicatã, sunt:
    a) vinuri de calitate cu indicaţie geograficã recunoscuta, denumite şi vinuri de calitate superioarã - VS;
    b) vinuri de calitate cu denumire de origine controlatã.
    (2) Vinurile de calitate cu indicaţie geograficã recunoscuta trebuie sa aibã o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 10,5% în volume. Comercializarea lor se face cu menţionarea indicatiei de provenienta geograficã, conform ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor. Aceste vinuri se exporta şi sub denumirile generice de "Landwein", "Vin de Pays" sau altele asemenea.
    (3) Vinurile de calitate cu denumire de origine controlatã DOC trebuie sa aibã o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 11% în volume şi sa provinã din struguri cu un conţinut în zaharuri de minimum 187 g/l. În funcţie de stadiul de maturare a strugurilor la cules şi de caracteristicile lor calitative şi de compoziţie, ele se încadreazã în urmãtoarele categorii:
    a) cules la maturitatea deplina, DOC-CMD: vinuri provenite din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 187 g/l;
    b) cules târziu, DOC-CT: vinuri provenite din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 220 g/l. Pentru producerea de vinuri roşii seci din aceasta categorie, strugurii la recoltare trebuie sa aibã un conţinut în zaharuri de minimum 213 g/l;
    c) cules la innobilarea boabelor, DOC-CIB: vinuri obţinute din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 240 g/l, cu atac de "mucegai nobil" sau culesi la stafidirea boabelor.
    (4) Principalele condiţii de producere a vinurilor de calitate cu denumire de origine controlatã şi principalele caracteristici de compoziţie şi de calitate pentru fiecare tip de vin din categoriile DOC se stabilesc prin norme şi decizii de acordare a dreptului de producere a vinurilor cu denumire de origine controlatã, care se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
     ART. 26
    În funcţie de conţinutul lor în zaharuri, vinurile de masa şi de calitate sunt:
    a) seci, cu un conţinut în zaharuri de pana la 4 g/l inclusiv;
    b) demiseci, cu un conţinut în zaharuri cuprins între 4,01 g/l şi 12 g/l inclusiv;
    c) demidulci, cu un conţinut în zaharuri cuprins între 12,01 g/l şi 50 g/l inclusiv;
    d) dulci, cu un conţinut în zaharuri de peste 50 g/l.
    C. Vinurile speciale
    Din categoria vinurilor speciale fac parte:
    1. Vinurile spumante
     ART. 27
    (1) În funcţie de procesul tehnologic de obţinere, vinurile spumante se clasifica în:
    a) vinuri spumante obţinute prin fermentare în butelii;
    b) vinuri spumante obţinute prin fermentare în butelii şi transvazate în rezervoare - procedeul prin transvazare;
    c) vinuri spumante obţinute prin fermentare în rezervoare.
    (2) Definitia vinului spumant este prevãzutã în anexa nr. 2 pct. 13 din lege.
     ART. 28
    În funcţie de conţinutul în zaharuri, vinurile spumante se clasifica în:
    a) extrabrut, între 0-6 g/l;
    b) brut, între 6-15 g/l;
    c) extrasec, între 12-20 g/l;
    d) sec, între 17-35 g/l;
    e) demisec, între 33-50 g/l;
    f) dulce, peste 50 g/l.
     ART. 29
    Din grupa vinurilor spumante face parte şi vinul Muscat spumant, a cãrui definitie este prevãzutã în anexa nr. 2 pct. 15 din lege.
     ART. 30
    Unele vinuri spumante şi petiante, produse în condiţii speciale şi caracterizate prin însuşiri de inalta calitate, pot purta denumire de origine controlatã.
     ART. 31
    (1) Vinurile spumante şi petiante cu denumire de origine controlatã sunt obţinute din soiuri recomandate sau autorizate pentru aceasta direcţie de producţie, cultivate în areale viticole delimitate în care se produce vinul materie prima. La vinurile spumante cu denumire de origine controlatã atât producerea vinului materie prima, cat şi cea de a doua fermentare trebuie fãcute în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicata.
    (2) În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor autorizeaza, prin Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole, denumit în continuare ONDOV, ca cea de a doua fermentare sa se facã şi în afarã arealului delimitat de provenienta a strugurilor, cu condiţia ca vinul spumant obţinut sa fie valorificat cu denumirea locului de producere a vinurilor materie prima şi cu indicarea unitãţilor în care s-a fãcut cea de a doua fermentare.
    2. Vinurile spumoase
     ART. 32
    (1) Dupã conţinutul în zaharuri, vinurile spumoase se grupeazã în:
    a) seci, pana la 12 g/l;
    b) demiseci, între 12,01-30 g/l;
    c) demidulci, peste 30 g/l.
    (2) Definitia vinului spumos este prevãzutã în anexa nr. 2 pct. 14 din lege.
    3. Vinurile perlante şi petiante
     ART. 33
    Din categoria altor vinuri cu conţinut în dioxid de carbon, autorizate pentru producere, fac parte vinurile petiante şi vinurile perlante, ale cãror definiţii sunt prevãzute în anexa nr. 2 pct. 16 şi 17 din lege.
    4. Vinurile aromatizate
     ART. 34
    Definitia vinurilor aromatizate este prevãzutã în anexa nr. 2 pct. 19 din lege. Din grupa vinurilor aromatizate fac parte:
    a) vermutul;
    b) alte vinuri aromatizate.
     ART. 35
    Dupã conţinutul în zaharuri, vermuturile se clasifica astfel:
    a) extraseci, pana la 12 g/l;
    b) seci, între 12,01-40 g/l;
    c) demiseci, între 40,01-80 g/l;
    d) dulci, peste 80 g/l.
    5. Vinurile licoroase şi de tip oxidativ
     ART. 36
    (1) Din grupa vinurilor speciale fac parte şi vinurile licoroase, a cãror definitie este prevãzutã în anexa nr. 2 pct. 21 din lege. Unele vinuri licoroase de inalta calitate pot beneficia de denumiri de origine.
    (2) Din grupa vinurilor speciale fac parte şi vinurile de tip oxidativ, care sunt obţinute prin aplicarea unei tehnologii speciale şi sunt supuse unui proces de oxidare lenta, realizatã sub influenta unor factori biologici sau fizici.
    (3) Materiile prime utilizate pentru producerea vinurilor speciale, vin, must, must concentrat, mistel, alcool de origine viticolã, trebuie sa îndeplineascã condiţiile de calitate şi de obţinere precizate în reglementãrile în vigoare.
    II. Alte produse pe baza de must şi vin
    A. Produse pe baza de must
     ART. 37
    (1) Din categoria altor produse pe baza de must fac parte:
    a) mustul tãiat;
    b) mustul de struguri concentrat;
    c) mustul de struguri concentrat rectificat;
    d) sucul de struguri;
    e) sucul de struguri concentrat;
    f) mustul de struguri parţial fermentat;
    g) mistelul;
    h) tulburelul.
    (2) Definiţiile produselor menţionate sunt prevãzute în anexa nr. 2 la lege.
    B. Produse pe baza de vin
     ART. 38
    (1) Din categoria produselor pe baza de vin fac parte:
    a) vinul alcoolizat;
    b) distilatul de vin;
    c) romaniacul;
    d) rachiul de vin;
    e) oţetul de vin.
    (2) Definiţiile produselor menţionate sunt prevãzute în anexa nr. 2 la lege.
     ART. 39
    Unele romaniacuri produse în condiţii speciale, caracterizate prin însuşiri de inalta calitate, pot purta denumiri de origine controlatã.
     ART. 40
    (1) Romaniacurile cu denumire de origine controlatã sunt produse din soiuri recomandate şi autorizate pentru aceasta direcţie de producţie, cultivate în areale viticole delimitate.
    (2) Pentru producerea romaniacurilor cu denumire de origine controlatã trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
    a) distilarea vinurilor se face cu instalaţii tip "Charente" sau cu alte instalaţii de distilare discontinua, cu dubla distilare şi cu eliminarea fracţiunilor de la începutul şi sfârşitul redistilarii;
    b) învechirea distilatelor se face în vase din lemn de stejar, cu capacitate de maximum 600 litri, pe o perioada de cel puţin 3 ani;
    c) obţinerea vinurilor materie prima, distilarea lor, învechirea distilatelor şi îmbutelierea romaniacurilor se realizeazã în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicata.
    (3) În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor autorizeaza prin ONDOV ca învechirea distilatelor şi îmbutelierea romaniacurilor sa se facã în afarã arealului delimitat pentru denumirea de origine revendicata, cu condiţia ca romaniacul sa fie valorificat sub denumirea locului de producere a strugurilor materie prima şi de distilare, precum şi cu indicarea unitãţii în care s-au fãcut învechirea distilatelor şi îmbutelierea romaniacurilor.
    III. Produsele pe baza de subproduse vinicole
     ART. 41
    (1) Din categoria produselor obţinute din subproduse vinicole fac parte:
    a) alcoolul etilic de origine viticolã;
    b) rachiul de drojdie;
    c) spuma de drojdie;
    d) rachiul de tescovina;
    e) pichetul.
    (2) Pichetul este destinat exclusiv industrializarii, fiind interzisã comercializarea sa pentru consumul uman direct.
    (3) Definiţiile produselor menţionate sunt prevãzute în anexa nr. 2 la lege.
     ART. 42
    Prin prelucrarea drojdiei de vin şi a tescovinei de struguri se obţin şi alte produse ca: acid tartric, coloranti naturali, ulei din seminţe, tanin, furaje, composturi şi altele asemenea.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Caracteristici organoleptice şi de compoziţie chimica ale vinurilor, produselor pe baza de must, vin şi subproduse vinicole

     ART. 43
    (1) Vinurile proprii consumului uman direct, altele decât cele speciale, trebuie sa prezinte în momentul comercializãrii urmãtoarele caracteristici organoleptice şi de compoziţie chimica, atestate prin buletine de analiza eliberate de laboratoare autorizate:
    a) însuşiri organoleptice caracteristice categoriei de calitate şi tipului de vin, soiului sau sortimentului de soiuri, podgoriei, centrului viticol sau arealului delimitat, pentru cele cu denumire de origine controlatã; vinurile trebuie sa fie fãrã defecte de miros şi de gust;
    b) tãria alcoolicã la 20°C - minimum 8,5% alcool dobândit în volume şi, respectiv, conţinutul în alcool corespunzãtor categoriei de calitate şi tipului de vin;
    c) aciditatea totalã - minimum 4,5 g/l, exprimatã în acid tartric, sau 60 miliechivalenti pe litru;
    d) aciditatea volatila mai mica de:
    1. 18 miliechivalenti pe litru sau 1,08 g/l, exprimatã în acid acetic, pentru vinurile albe şi roze;
    2. 20 miliechivalenti pe litru sau 1,2 g/l, exprimatã în acid acetic, pentru vinurile roşii.
    Aceste limite sunt depasite numai pentru unele vinuri vechi, de cel puţin 2 ani, sau pentru vinurile produse dupã tehnologii speciale ori în cazul vinurilor care au o tãrie alcoolicã totalã egala sau mai mare de 13% în volume, cu condiţia sa nu aibã influenta negativa asupra caracteristicilor organoleptice ale vinurilor;
    e) extractul sec nereducator, minimum:
    1. 15 g/l pentru vinurile de masa albe şi roze;
    2. 16 g/l pentru vinurile de masa roşii;
    3. 18 g/l pentru vinurile de calitate superioarã - VS, albe şi roze;
    4. 19 g/l pentru vinurile de calitate superioarã - VS, roşii;
    5. 21 g/l pentru vinurile de calitate DOC, albe şi roze;
    6. 23 g/l pentru vinurile de calitate DOC, roşii.
    În anii viticoli nefavorabili se poate admite punerea în consum a unor vinuri de masa şi de calitate superioarã - VS cu un extract nereducator mai mic cu 1 g/l fata de limitele menţionate;
    f) dioxidul de sulf total, în urmãtoarele limite maxime determinate în momentul punerii în consum:
    1. 160 mg/l pentru vinuri roşii seci;
    2. 210 mg/l pentru vinuri albe şi roze seci şi pentru vinuri roşii demiseci;
    3. 260 mg/l pentru vinuri albe şi roze demiseci;
    4. 300 mg/l pentru vinuri demidulci şi dulci;
    5. 350 mg/l pentru vinuri provenite din struguri culesi la supramaturare, bogate în zaharuri şi enzime oxidazice de la: Cotnari, Murfatlar, Tarnave, Pietroasa, Valea Calugareasca;
    g) aluminiul, maximum 8 mg/l;
    h) arsenul, maximum 0,2 mg/l;
    i) borul, exprimat în acid boric, maximum 80 mg/l;
    j) bromul, maximum 1 mg/l;
    k) cadmiul, maximum 0,01 mg/l;
    l) cuprul, maximum 1 mg/l;
    m) fluorul, maximum 1 mg/l;
    n) plumbul, maximum 0,2 mg/l;
    o) staniul, maximum 1 mg/l;
    p) zincul, maximum 5 mg/l;
    q) metanolul: - maximum 150 mg/l pentru vinurile albe şi roze;
    - maximum 300 mg/l pentru vinurile roşii;
    r) sulfatii, exprimati în sulfat de potasiu, maximum 1 g/l, cu urmãtoarele excepţii:
    - maximum 1,5 g/l pentru vinurile cu invechire de cel puţin 2 ani în vase, pentru vinurile indulcite şi pentru vinurile obţinute prin adaosul, în must sau în vin, de alcool sau distilat de vin;
    - maximum 2 g/l pentru vinurile obţinute prin adaos de must concentrat şi pentru vinurile naturale dulci;
    - maximum 2,5 g/l pentru vinurile obţinute prin evoluţie sub pelicula;
    s) acidul citric, maximum 1 g/l;
    t) sodiul, maximum 60 mg/l, limita care poate fi depãşitã pentru vinurile obţinute din plantaţii amplasate pe soluri saraturoase;
    u) diglucozidul malvidinei, maximum 15 mg/l pentru vinurile roşii obţinute din struguri proveniţi din soiuri nobile.
    (2) Caracteristicile de compoziţie chimica ale vinurilor, produselor pe baza de must, vin şi subproduse vinicole sunt determinate prin metode de analiza admise pe plan internaţional şi/sau prin metode standard româneşti de analiza a vinurilor, armonizate cu metodele comunitare, a cãror lista se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
     ART. 44
    (1) Sunt improprii consumului uman direct:
    a) vinurile otetite, manitate, balosite şi cele cu miros de hidrogen sulfurat, de mucegai sau cu alte mirosuri şi/sau alte gusturi strãine, detectate de degustatori autorizaţi recunoscuţi de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor;
    b) lichidul rezultat din spalarea tescovinei - pichet;
    c) vinurile produse prin folosirea unor practici şi tratamente neautorizate, cele falsificate, precum şi cele ale cãror componente nu se încadreazã în limitele prevãzute la art. 43 din prezentele norme metodologice;
    d) vinurile cu adaos de bonificatori sau aromatizanti, alţii decât cei admişi de lege.
    (2) Vinurile improprii consumului uman direct pot fi destinate, dupã caz, distilarii sau producerii oţetului.
     ART. 45
    Mustul de struguri concentrat rectificat, definit în anexa nr. 2 pct. 5 din lege, trebuie sa prezinte urmãtoarele caracteristici:
    a) un pH de maximum 5, determinat la 25°Brix;
    b) densitate optica, la 425 nm, de maximum 0,100 la o grosime a stratului de lichid de 1 cm, la 25°Brix;
    c) un conţinut de maximum 7 g/l zaharoza, determinat la 25°Brix;
    d) un indice Folin - Ciocalteau de maximum 6, determinat la 25°Brix;
    e) aciditate titrabila de cel mult 15 miliechivalenti pe kilogramul de zaharuri totale;
    f) un conţinut în dioxid de sulf de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;
    g) un conţinut în cationi totali de maximum 8 miliechivalenti pe kilogramul de zaharuri totale;
    h) conductivitate care sa nu depãşeascã 120 micro-Siemens pe centimetru, la 25°Brix şi la 20°C;
    i) un conţinut în hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;
    j) prezenta mezoinozitolului.
     ART. 46
    (1) Romaniacul, definit în anexa nr. 2 pct. 25 din lege, poate fi pus în consum dacã îndeplineşte urmãtoarele condiţii atestate prin buletine de analiza, eliberate de laboratoare autorizate:
    a) nu prezintã gusturi particulare neplacute, detectate de degustatori autorizaţi recunoscuţi de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor;
    b) este obţinut din distilate provenite din vinuri netratate cu schimbatori de ioni, raze ultraviolete sau ionizante.
    (2) Conţinutul romaniacului în metale nu poate depãşi urmãtoarele limite:
    a) arsenul - 0,05 mg/l;
    b) cuprul - 5,0 mg/l;
    c) plumbul - 0,3 mg/l;
    d) zincul - 5,0 mg/l.
    (3) Limitele conţinutului romaniacului în alte componente, raportate la 100 ml alcool anhidru, sunt urmãtoarele:
    a) alcool metilic, maximum 200 mg;
    b) aciditate totalã, exprimatã în acid acetic, maximum 400 mg;
    c) esteri, exprimati în acetat de etil, între 75 mg şi 500 mg;
    d) alcooli superiori, exprimati în alcool izoamilic, maximum 400 mg;
    e) aldehide, exprimate în aldehida aceticã, între 5 mg şi 60 mg;
    f) furfural, maximum 2 mg;
    g) acid cianhidric, nedetectabil.
     ART. 47
    (1) Pentru rachiurile de vin şi cele obţinute din drojdie de vin şi tescovina de struguri se stabilesc urmãtoarele limite ale conţinutului în compuşi raportati la 100 ml alcool anhidru, atestate prin buletine de analiza eliberate de laboratoare autorizate:
    a) alcool metilic, maximum 1.000 mg;
    b) esteri, exprimati în acetat de etil, între 100 mg şi 600 mg;
    c) alcooli superiori, exprimati în alcool izoamilic, între 100 mg şi 750 mg;
    d) aciditate totalã, exprimatã în acid acetic, între 100 mg şi 750 mg;
    e) aldehide, exprimate în aldehida aceticã, între 5 mg şi 80 mg;
    f) furfural, maximum 2 mg;
    g) acid cianhidric, nedetectabil.
    (2) Limitele de conţinut pentru metale sunt cele stabilite pentru romaniac la art. 46 alin. (2) din prezentele norme metodologice.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Practicile şi tratamentele oenologice autorizate

     ART. 48
    Practicile şi tratamentele utilizate în obţinerea vinurilor şi a bãuturilor pe baza de must şi vin trebuie sa asigure o buna elaborare, conservare şi evoluţie a produselor respective. Aplicarea lor nu trebuie sa conducã la modificãri ale compoziţiei acestor bãuturi, în afarã unor limite normale, asigurând pãstrarea însuşirilor de naturaleţe, autenticitate şi legalitate pentru fiecare produs.
     ART. 49
    Practicile şi tratamentele autorizate sa fie aplicate strugurilor proaspeţi, mustului de struguri, mustului de struguri parţial fermentat, mustului de struguri destinat concentrarii şi vinului nou în fermentare sunt urmãtoarele:
    1. trierea, cu ocazia culesului, a strugurilor sanatosi de cei avariati sau cu coacere incompleta; separarea, la cules, a strugurilor, fragmentelor de struguri sau a boabelor atacate de mucegai nobil sau cu grad avansat de stafidire, în vederea obţinerii de vinuri dulci;
    2. spalarea strugurilor, la nevoie, atunci când aceştia sunt destinaţi producerii sucurilor, urmatã de zvantare;
    3. zdrobirea boabelor;
    4. dezbrobonirea sau desciorchinarea strugurilor;
    5. tratarea strugurilor, mustuielii şi musturilor cu anhidrida sulfuroasa sau metabisulfit de potasiu. În cazul folosirii soluţiilor apoase de anhidrida sulfuroasa, concentratia acestora nu trebuie sa fie mai mica de 5%;
    6. tratarea strugurilor, mustuielii şi musturilor cu acid ascorbic în doza de maximum 250 mg/kg;
    7. tratarea mustului sau mustuielii cu enzime pectolitice şi cu preparate enzimatice de betaglucanaza;
    8. macerarea mustuielii pentru obţinerea de vinuri roşii, roze sau aromate, precum şi a celor rezultate din struguri stafiditi sau atacati de mucegai nobil prin asigurarea contactului mai mult sau mai puţin prelungit între must şi pãrţile solide ale strugurilor;
    9. macerarea carbonica;
    10. tratamentul termic al mustuielii pentru producerea de vinuri roşii din struguri slab colorati sau atacati de putregai cenusiu, fãrã ca prin acest procedeu sa se producã o concentrare sau o diluare a mustului. Este interzisã încãlzirea mustuielii prin injectare de vapori de apa;
    11. scurgerea mustului, statica sau dinamica;
    12. presarea strugurilor nezdrobiţi, a mustuielii sau a boştinei;
    13. limpezirea sau deburbarea mustului destinat producerii vinurilor albe pe cale gravitationala, cu sau fãrã rãcire, prin flotatie, precum şi prin centrifugare sau filtrare, cu sau fãrã adjuvanti de filtrare inerti;
    14. pasteurizarea mustului;
    15. refrigerarea mustului, urmatã de stocarea sa la temperaturi scãzute, în vederea folosirii sale ca materie prima pentru producerea de bãuturi nealcoolice sau slab alcoolice, cu sau fãrã conţinut în dioxid de carbon, precum şi pentru utilizarea ca partener cu "rezerva de zahãr" în producerea de vinuri demiseci şi demidulci;
    16. tratarea musturilor, în vederea limpezirii, cu una sau mai multe dintre urmãtoarele substanţe de uz oenologic: gelatina alimentara, clei de peste, cazeina şi cazeinat de potasiu, ovalbumina şi/sau lactalbumina, bentonita, dioxid de siliciu sub forma de gel sau de soluţie coloidala, caolin, tanin;
    17. insamantarea mustului cu maiele de drojdie preparate din levuri selecţionate sau din microflora spontana;
    18. adaosul, ca stimulenti ai fermentaţiei alcoolice, al unor substanţe chimice - "factori de creştere". Ca stimulenti se pot folosi:
    a) fosfat acid de amoniu sau sulfat de amoniu, singur sau în amestec, în doza de maximum 0,3 g/l;
    b) sulfat de amoniu sau bisulfit de amoniu, singur sau în amestec, în doza de maximum 0,3 g/l;
    c) diclorhidrat de tiamina, în limita a 0,6 mg/l, exprimat în tiamina;
    19. folosirea maielelor de bacterii lactice pentru producerea fermentaţiei malolactice - dezacidifiere microbiologica;
    20. racirea mustului în fermentare pentru evitarea creşterii temperaturii acestuia peste limitele admisibile tehnologic;
    21. corectarea aciditatii totale a mustului - acidifierea musturilor în anii cu deficit de aciditate, prin adaos de acid tartric în doza de maximum 1,5 g/l sau 20 miliechivalenti pe litru;
    22. folosirea preparatelor din membrane celulare de levuri în limita a 40 g/hl;
    23. în anii cu condiţii nefavorabile se poate practica, potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din lege, imbogatirea musturilor în zahãr, în vederea ridicãrii potenţialului alcoolic al vinurilor prin urmãtoarele practici:
    a) adaos de must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat sau de zaharoza - saptalizare;
    b) deshidratare parţialã.
    Imbogatirea musturilor în zahãr poate fi facuta cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
    a) folosirea uneia dintre operaţiunile menţionate mai sus exclude posibilitatea utilizãrii celorlalte;
    b) adaosul de zaharoza se face direct în must sau în mustul în fermentare şi poate fi practicat numai în cazul producerii de vinuri seci;
    c) adaosul de must concentrat sau de must concentrat rectificat nu poate avea ca efect mãrirea volumului iniţial al mustului de struguri, al mustului parţial fermentat sau al vinului nou încã în fermentare cu mai mult de 6,5%;
    d) concentrarea mustului prin deshidratare parţialã nu poate determina o reducere cu mai mult de 20% a volumului sau iniţial;
    e) pentru producerea de vinuri cu denumire de origine controlatã - DOC, mustul de struguri concentrat sau mustul de struguri concentrat rectificat trebuie sa provinã din struguri produşi în acelaşi areal delimitat pentru DOC.
    Mustul destinat producerii de vinuri DOC-CMD trebuie sa aibã un conţinut minim în zaharuri de 170 g/l, iar cel pentru vinuri DOC-CT şi DOC-CIB, un conţinut minim în zaharuri de 180 g/l;
    f) adaosurile se fac în mustul proaspãt sau în mustul în fermentare.
    Musturile care au fost corectate prin adaos de indulcitori nu pot fi supuse concentrarii.
    Acordarea dreptului de folosire a adaosurilor pentru imbogatirea musturilor în zahãr se face pe baza recomandãrilor anuale emise de ONVV, se aproba de ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor şi se difuzeazã producãtorilor interesaţi, prin direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
    24. aerarea;
    25. desulfitarea mustului prin folosirea exclusiva de procedee fizice;
    26. prelucrarea strugurilor, mustuielii şi a mustului sub atmosfera inerta, prin folosirea azotului şi a anhidridei carbonice;
    27. tratamentul cu cãrbune de uz oenologic al musturilor albe patate sau al celor provenite din struguri mucegaiti, în cantitate de pana la 100 g/hl must;
    28. tratarea cu polivinilpolipirolidona, în doza de maximum 80 g/hl;
    29. adaosul în must de alcool etilic rectificat, de origine viticolã sau agricolã, ori de distilat de vin, înaintea sau în timpul fermentaţiei alcoolice, în vederea obţinerii de mistel sau de vinuri licoroase;
    30. adaosul în must al unui agent tensioactiv - amestec de mono- şi digliceride ale acidului oleic - ca procedeu curativ pentru evitarea formãrii de spuma în timpul fermentaţiei alcoolice;
    31. oprirea fermentaţiei alcoolice a mustului în vederea obţinerii de vinuri cu conţinut în zaharuri, prin folosirea de procedee fizice: frig, caldura, filtrare, centrifugare, precum şi prin adaosul de dioxid de sulf şi bentonita;
    32. concentrarea mustului proaspãt sau tãiat, prin deshidratarea parţialã a mustului proaspãt sau tãiat, efectuatã prin evaporare sub vid, crioconcentrare sau osmoza inversa, cu condiţia de a nu provoca o reducere a volumului iniţial al mustului cu mai mult de 20% şi o creştere a tãriei sale alcoolice potenţiale cu mai mult de 2% în volume;
    33. folosirea tratamentului cu carbonat de calciu cu un eventual conţinut de mici cantitãţi de sare dubla de calciu de acid (L+) tartric şi (L-) malic;
    34. utilizarea rasinilor schimbatoare de ioni numai în scopul producerii mustului de struguri destinat obţinerii mustului concentrat rectificat. Pierderile de materie organicã din rasinile schimbatoare de ioni nu sunt mai mari de 1 mg/l;
    35. suprapresarea strugurilor, zdrobiţi sau nezdrobiţi, presarea drojdiei de vin şi refermentarea tescovinei de struguri, în alte scopuri decât distilarea, sunt practici oenologice interzise;
    36. filtrarea şi centrifugarea drojdiei de vin nu sunt considerate presare dacã produsele obţinute prezintã calitãţi de naturaleţe şi autenticitate pentru comercializare şi dacã drojdia de vin nu este redusã la stare uscata.
     ART. 50
    Practicile şi tratamentele autorizate sa fie aplicate vinurilor în etapele de pãstrare, condiţionare, maturare şi imbuteliere sunt urmãtoarele:
    1. tragerea vinului de pe drojdie, pritocul vinului;
    2. adaosul, în vederea conservãrii şi protejãrii antioxidante a vinurilor, de anhidrida sulfuroasa sau metabisulfit de potasiu, astfel încât vinurile sa nu depãşeascã la livrare cãtre consumatori limitele maxime admise prevãzute la art. 43 alin. (1) lit. f) din prezentele norme metodologice. În cazul folosirii soluţiilor apoase de anhidrida sulfuroasa, concentratia acestora nu trebuie sa fie mai mica de 5%;
    3. tratamentul cu cãrbune al vinurilor albe patate sau cu defecte de gust şi miros, cu condiţia ca doza de cãrbune utilizata sa fie mai mica de 100 g/hl;
    4. limpezirea vinului prin cleire, cu folosirea unuia dintre urmãtoarele produse:
    a) gelatina alimentara;
    b) clei de peste;
    c) cazeina şi cazeinat de potasiu;
    d) ovalbumina şi/sau lactalbumina;
    e) bentonita;
    f) dioxid de siliciu sub forma de gel sau de soluţie coloidala;
    g) caolin;
    h) preparate enzimatice autorizate (â-glucozidazice);
    i) tanin de uz oenologic;
    j) alte substanţe de limpezire sau preparate enzimatice autorizate;
    k) alginati de calciu sau de potasiu numai pentru producerea vinurilor spumante cu fermentare în butelii;
    5. limpezirea şi stabilizarea vinurilor prin centrifugare sau filtrare, cu sau fãrã adjuvanti de filtrare inerti;
    6. tratamentul vinului cu guma arabica, înainte de imbuteliere, prin folosirea unei doze mai mici de 0,3 g/l;
    7. adaosul în vin de acid citric, cu condiţia ca la punerea în consum vinul sa nu conţinã mai mult de 1 g/l acid citric;
    8. aerarea vinului;
    9. tratamentul vinului cu ferocianura de potasiu pentru eliminarea excesului de metale grele, care trebuie efectuat de persoane calificate, autorizate de cãtre ministerele abilitate în acest scop;
    10. tratamentul vinului cu fitat de calciu, pentru prevenirea casãrii ferice;
    11. tratamentul vinului cu acid metatartric înainte de imbuteliere, în doza de maximum 100 mg/l, în vederea asigurãrii stabilitatii tartrice;
    12. tratamentul prin frig - refrigerarea vinului -, cu sau fãrã adaos de cristale de bitartrat de potasiu, urmatã de separarea, prin mijloace fizice, a cristalelor şi coloizilor precipitati;
    13. adaosul în vin de acid ascorbic, înainte de imbuteliere, în doza de maximum 250 mg/l, în vederea asigurãrii protecţiei antioxidante.
    În cazul în care acidul ascorbic a fost folosit şi la tratamentul strugurilor şi/sau musturilor, doza total exprimatã în acid ascorbic plus dehidrascorbic nu trebuie sa depãşeascã 300 mg/l;
    14. pasteurizarea vinurilor, ca procedeu de stabilizare biologica şi de inactivare a enzimelor;
    15. adaosul în vinurile cu conţinut în zaharuri fermentescibile de acid sorbic sau sorbat de potasiu, în doza de maximum 200 mg/l, exprimatã în acid sorbic;
    16. dezacidifierea vinurilor prin unul dintre urmãtoarele procedee:
    a) dezacidifierea chimica a vinurilor cu aciditate totalã excesiva, prin adaos de tartrat neutru de potasiu, carbonat acid de potasiu, carbonat de calciu, conţinând eventuale mici cantitãţi de sare dubla de calciu a acizilor (L+) tartric şi (L-) malic, tartrat de calciu sau acid tartric. Dezacidifierea chimica a vinurilor nu poate fi efectuatã decât în limita maxima de 1 g/l, exprimatã în acid tartric, sau 13,3 miliechivalenti/l;
    b) dezacidifierea biologica a vinurilor prin folosirea bacteriilor lactice - Oenococcus oeni;
    17. acidifierea vinurilor prin adaos de acid (L+) tartric sau acid citric, în limita maxima de 2,5 g/l, exprimatã în acid tartric, sau 33,3 miliechivalenti/l. Dacã acidifierea s-a fãcut şi la must, creşterea neta cumulatã nu poate depãşi 54 miliechivalenti/l sau 4g/l, exprimatã în acid tartric. În urma corectiei, conţinutul în acid citric nu trebuie sa fie mai mare de 1 g/l, conform art. 43 alin. (1) lit. s) din prezentele norme metodologice;
    18. egalizarea şi cupajarea vinurilor. Cupajarea vinurilor se efectueazã în urmãtoarele condiţii:
    a) cupajarea vinurilor albe cu vinuri roşii este interzisã;
    b) pentru vinurile de calitate superioarã - VS şi pentru cele cu denumire de origine controlatã se admite efectuarea de cupaje între vinuri care aparţin aceleiaşi categorii de calitate şi care provin din arealele delimitate pentru producerea fiecãrui vin. Pentru vinurile de calitate, care se comercializeazã fãrã indicarea denumirii de soi, se pot executa cupaje între vinuri provenind din soiuri diferite. Pentru vinurile cu denumire de origine controlatã se admite cupajarea vinurilor provenind din soiuri diferite numai în scopul obţinerii vinurilor-sortiment, prevãzute în deciziile de acordare a dreptului de producere a vinurilor respective;
    c) este interzisã folosirea în cupaje a vinurilor importate, cu excepţia producerii vinurilor de masa;
    d) vinurile de cupaj care se valorifica sub denumirea unui soi sau prin indicarea unui an de recolta trebuie sa provinã în proporţie de minimum 85% din soiul sau din anul de recolta menţionat;
    19. indulcirea vinurilor prin adaos de parteneri cu rezerva de zahãr, care sunt: must de struguri, must tãiat, vin parţial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat.
    Executarea acestei operaţiuni se face în urmãtoarele condiţii:
    a) indulcirea vinurilor obţinute prin aplicarea procedeelor de ridicare a potenţialului alcoolic prevãzute la art. 49 pct. 23 din prezentele norme metodologice se face numai cu mustul de struguri, mustul tãiat sau vinul parţial fermentat, cu condiţia ca tãria lor alcoolicã totalã sa fie cel mult egala cu tãria alcoolicã totalã a vinului supus indulcirii;
    b) în cazul folosirii pentru indulcire a mustului de struguri, a mustului tãiat, a vinului parţial fermentat, a mustului de struguri concentrat sau a mustului de struguri concentrat rectificat, partenerii cu rezerva de zahãr trebuie sa provinã din acelaşi soi şi din acelaşi areal delimitat de producere ca şi vinul asupra cãruia se aplica intervenţiile;
    c) operaţiunea de indulcire trebuie facuta în interiorul arealului rezervat producerii vinului supus intervenţiei respective, sub controlul inspectorilor teritoriali ai ONDOV;
    20. tratarea vinurilor cu dimetilpirocarbonat în doza de maximum 200 mg/l în vederea asigurãrii stabilitatii biologice a vinului;
    21. adaosul în vin de polivinilpolipirolidona - PVPP - în vederea reducerii conţinutului vinurilor în tanin şi în alţi polifenoli.
    Doza de PVPP folositã este de maximum 80 g/hl;
    22. tratarea vinurilor cu sulfat de cupru pentahidrat, în scopul indepartarii gustului şi mirosului de hidrogen sulfurat, în doza de maximum 10 mg/l. Acest tratament trebuie urmat de o cleire albastra care sa aducã conţinutul în cupru sub limita de 1 mg/l. Între tratamentul cu sulfat de cupru şi cleirea albastra este obligatorie o filtrare fina;
    23. stabilizarea tartrica a vinurilor prin electrodializa;
    24. maturarea vinului, cu sau fãrã contact cu lemn de stejar;
    25. utilizarea dioxidului de carbon, argonului sau azotului, separat sau în amestec, în scopul creãrii unei atmosfere inerte şi al manipulãrii produsului la adapost de aer;
    26. îmbutelierea vinurilor la cald;
    27. îmbutelierea sterila a vinurilor.
     ART. 51
    Operaţiunile de acidifiere şi dezacidifiere a vinului trebuie comunicate în scris inspectorilor teritoriali ai ISCTV, cel puţin cu 24 de ore înaintea începerii primei operaţiuni. Notificarea cuprinde urmãtoarele informaţii:
    a) denumirea/numele şi sediul/adresa persoanei juridice sau fizice;
    b) tipul operaţiunii efectuate;
    c) locul de desfãşurare a operaţiunii.
     ART. 52
    Operaţiunea de imbogatire în zahãr a musturilor, în vederea ridicãrii potenţialului alcoolic al vinurilor în anii cu condiţii nefavorabile, se face în baza notificãrii în scris, adresatã inspectorilor teritoriali ai ISCTV cel puţin cu 24 de ore înaintea începerii primei operaţiuni. Aceasta cuprinde:
    a) numele/denumirea şi adresa/sediul persoanei fizice sau juridice;
    b) locul de desfãşurare a operaţiunii;
    c) data la care începe operaţiunea;
    d) descrierea produsului supus operaţiunii;
    e) procedeul utilizat, cu detalii referitoare la tipul de produs utilizat.
     ART. 53
    Acidifierea şi imbogatirea, cu excepţia situaţiilor de derogare stabilite de la caz la caz de cãtre inspectorii teritoriali ai ISCTV, precum şi acidifierea şi dezacidifierea aceluiaşi produs se exclud reciproc.
     ART. 54
    (1) Operaţiunea de indulcire a vinului de masa, a vinului de calitate cu indicaţie de provenienta geograficã şi a vinului cu denumire de origine controlatã se face în baza unei notificãri scrise, transmisã inspectorilor teritoriali ai ISCTV cu cel puţin 24 de ore înaintea începerii primei operaţiuni. Pentru indulcirea vinurilor DOC o copie a notificãrii se transmite, în aceleaşi condiţii, la oficiul teritorial al ONDOV.
    (2) Notificarea cuprinde urmãtoarele informaţii:
    a) categoria de calitate, cantitatea, tãria alcoolicã dobandita şi conţinutul în zaharuri al vinului care urmeazã sa fie indulcit;
    b) felul produsului de indulcire ce urmeazã sa fie adãugat, cantitatea şi conţinutul sau în zaharuri;
    c) tãria alcoolicã dobandita şi conţinutul în zaharuri al vinului dupã indulcire.
    (3) Persoanele juridice şi/sau fizice care aplica operaţiunea de indulcire trebuie sa detina registre de intrare şi ieşire pentru evidenta la zi a cantitãţilor de must de struguri, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, utilizate pentru operaţiunea de indulcire.
     ART. 55
    Introducerea în vin a unor cantitãţi reduse de apa, strict impuse de prepararea soluţiilor de dioxid de sulf sau a diferitelor preparate de limpezire şi/sau stabilizare, nu se considera ca fiind frauduloasã.
     ART. 56
    Practicile şi tratamentele autorizate sa fie aplicate în producerea vinurilor speciale şi a altor produse de origine viticolã sunt urmãtoarele:
    1. Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundarã în butelii, prin aplicarea urmãtoarelor operaţiuni tehnologice:
    a) pregãtirea vinului de baza prin asamblare şi condiţionare;
    b) adaosul licorii de tiraj, al maielei de fermenti selecţionaţi sau preparate din membrane celulare de levuri, eventual de activatori de fermentare, precum şi al produselor de limpezire;
    c) tirajul;
    d) fermentarea vinului în butelii;
    e) remuajul;
    f) degorjarea, cu sau fãrã inghetarea depozitului adus pe dop;
    g) adaosul eventual al licorii de expediţie;
    h) dopuire definitiva.
    Licoarea de tiraj se prepara din must de struguri, must de struguri parţial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, zaharoza şi vin. Adaosul licorii de tiraj nu poate sa determine o creştere a tãriei alcoolice totale a vinului de baza cu mai mult de 1,5% în volume.
    Licoarea de expediţie se prepara din zaharoza, must de struguri, must de struguri parţial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, din vin sau din amestecul acestora, cu adaos eventual de distilat de vin. La prepararea licorii de expediţie nu se folosesc alţi aromatizanti sau produse obţinute prin sinteza. Adaosul licorii de expediţie nu poate provoca o creştere a tãriei alcoolice dobândite a vinului spumant mai mare de 0,5% în volume.
    2. Pentru producerea vinurilor spumante, vinul materie prima trebuie sa aibã o tãrie alcoolicã totalã de minimum 8,5% în volume. Tãria alcoolicã dobandita a vinurilor spumante, inclusiv tãria alcoolicã dobandita prin aportul alcoolului conţinut în licoarea de expediţie, este de minimum 9,5% în volume. Conţinutul în dioxid de sulf total al vinurilor spumante este de maximum 235 mg/l.
    3. Pentru producerea vinurilor spumante cu denumire de origine controlatã, vinul materie prima trebuie sa aibã o tãrie alcoolicã totalã de minimum 9% în volume. Tãria alcoolicã dobandita a acestor vinuri spumante, inclusiv cea rezultatã prin aportul licorii de expediţie, este de minimum 10% în volume. Conţinutul total în dioxid de sulf este de maximum 185 mg/l.
    4. Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundarã în rezervoare se face în mod asemãnãtor cu cea a vinurilor spumante cu fermentare în butelii, cu deosebirea ca adaosul licorii de tiraj nu este limitat, fermentarea vinului are loc în recipiente sub presiune cu închidere etansa, eliminarea depozitului se face prin filtrare în condiţii izobare. Tãria alcoolicã dobandita a vinului spumant finit nu trebuie sa depãşeascã cu 2% în volume pe cea a vinului materie prima.
    5. Producerea vinurilor spumoase prin impregnare cu anhidrida carbonica de uz alimentar se face cu sau fãrã adaos de licoare de expediţie. Vinurile spumoase au o tãrie alcoolicã dobandita de minimum 8,5% în volume. În producerea acestor vinuri este interzisã folosirea oricãrei aromatizari.
    6. Vinurile spumante cu fermentare în butelii, cele cu fermentare în rezervoare şi vinurile spumoase se produc numai în spaţii diferite.
    7. Producerea vinului special aromatizat se face prin folosirea adaosurilor de must de stuguri, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, zaharoza, alcool etilic de origine agricolã, distilat de vin, mistel, caramel, administrate separat sau în amestec, precum şi din extracte din plante admise de lege.
    8. Producerea vinurilor speciale licoroase se face prin adaosul în mustul în fermentare de alcool alimentar rectificat sau distilat de vin, precum şi prin adaosul în vin de must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, mistel, folosite separat sau în amestec.
    9. Producerea romaniacurilor se face prin aplicarea urmãtoarelor operaţiuni tehnologice:
    a) cupajarea distilatelor invechite;
    b) aducerea distilatului la tãria alcoolicã de comercializare prin diluare cu apa dedurizata;
    c) adaos eventual de bonificatori, reprezentaţi prin extracte hidroalcoolice obţinute din fructe şi plante admise de lege;
    d) adãugarea eventuala de zaharoza, glicerina alimentara şi caramel.
    10. Producerea rachiurilor de drojdie şi tescovina se face prin aplicarea urmãtoarelor operaţiuni tehnologice:
    a) cupajarea distilatelor;
    b) aducerea distilatului la tãria alcoolicã de comercializare, prin diluare cu apa dedurizata;
    c) adãugarea, eventual, de zaharoza şi caramel;
    d) folosirea de adaosuri de extracte hidroalcoolice obţinute din fructe şi plante admise de lege, pentru producerea unor sortimente de rachiuri de drojdie şi tescovina aromatizate.
    11. Condiţionarea şi stabilizarea vinurilor speciale şi a altor produse de origine viticolã se realizeazã prin aplicarea procedeelor prevãzute pentru vinuri la art. 50 din prezentele norme metodologice.
     ART. 57
    Utilajele, uneltele şi recipientele folosite la vinificaţie, precum şi în procesul maturarii, conditionarii, imbutelierii şi transportului produselor vinicole trebuie sa fie confectionate din materiale care sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
    a) sa nu imbogateasca produsele cu care vin în contact în compuşi daunatori calitãţii acestora. În acest sens este interzisã folosirea utilajelor, uneltelor şi recipientelor confectionate din staniu, zinc, plumb, fier, precum şi a unor rasini şi lacuri neautorizate din punct de vedere tehnologic şi sanitar sau în compozitia cãrora intervin aceşti compuşi;
    b) sa nu conţinã compuşi solubili care ajunsi în masa bãuturilor sa punã în pericol sãnãtatea omului;
    c) sa nu influenteze nefavorabil însuşirile organoleptice ale produselor cu care vin în contact.
     ART. 58
    (1) În producerea oţetului de vin trebuie respectate urmãtoarele condiţii:
    a) sa nu fie produs prin adaosuri de acizi minerali sau organici, de substanţe toxice sau esente sintetice;
    b) la prelucrarea lui sa nu fie folosite materii colorante strãine de natura vinului.
    (2) La fabricarea oţetului de vin sunt interzise urmãtoarele practici:
    a) folosirea vinurilor care au suferit o data cu fermentarea aceticã şi alte fermentatii paralele, cu excepţia celor malolactice sau citrolactice;
    b) folosirea uneltelor şi a recipientelor confectionate din alte materiale decât cele acidorezistente.
    (3) Fabricilor de oţet de vin le este interzis sa detina în incinta lor materii şi materiale care pot fi folosite la falsificarea acestui produs.
    (4) Oţetul de vin destinat comercializãrii poate fi produs numai pe baza de licenta de fabricaţie emisã de autoritãţile abilitate în acest scop.
     ART. 59
    Condiţiile de calitate ale materialelor oenologice sunt cele prevãzute în Codexul oenologic internaţional, elaborat de Organizaţia Internationala a Viei şi Vinului.

     CAP. 3
    Normele de evidenta, atestare şi comercializare a produselor vitivinicole

    SECŢIUNEA 1
    Evidenta producţiei vitivinicole

     ART. 60
    Declaraţia de stocuri se completeazã, se depune şi se înregistreazã, conform prevederilor art. 29 alin. (1) din lege, în baza formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
     ART. 61
    Declaraţia de recolta se completeazã, se depune şi se înregistreazã, conform prevederilor art. 29 alin. (2) din lege, în baza formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
     ART. 62
    (1) Declaraţia de sortiment viticol se referã la evidenta soiurilor aflate în cultura la nivel de parcela.
    (2) Declaraţia de sortiment viticol este obligatorie pentru producãtorii vitivinicoli, persoane juridice sau fizice, care deţin plantaţii viticole cu soiuri nobile în suprafata de minimum 0,5 ha. Aceasta se completeazã şi se înregistreazã în 3 exemplare la autoritãţile administraţiei publice locale în a cãror raza teritorialã se afla parcela respectiva, conform formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor. Primul exemplar al declaraţiei de sortiment viticol se transmite la direcţia generalã pentru agricultura şi industrie alimentara judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, al doilea exemplar se depune la primãrie şi al treilea exemplar se pãstreazã la titular.
    (3) Declaraţia de sortiment viticol se depune pana la data de 1 august a anului curent şi se actualizeazã ori de câte ori apar modificãri de structura ale soiurilor de vita de vie în parcelele considerate.
    (4) Declaraţiile de stocuri, de recolta şi de sortiment viticol sunt cuprinse în Registrul plantaţiilor viticole armonizat cu reglementãrile în domeniu privind registrul comunitar al plantaţiilor de vita de vie. Modelul de registru al plantaţiilor viticole se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.

    SECŢIUNEA A 2-A
    Condiţii de obţinere şi de atestare a vinurilor şi a produselor pe baza de must şi vin cu denumire de origine controlatã

     ART. 63
    Dreptul de producere a vinurilor cu denumire de origine controlatã pe un anumit teritoriu se acorda prin decizii eliberate de ONDOV, cu avizul ONVV, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
     ART. 64
    În baza deciziilor menţionate se acorda deţinãtorilor de plantaţii viticole apte sa producã vinuri cu denumire de origine controlatã, la solicitarea lor şi pentru suprafeţele care rãspund cerinţelor prevãzute prin reglementãrile în vigoare, dreptul de a produce astfel de vinuri, consemnat prin autorizaţii de producãtori de vinuri cu denumire de origine controlatã.
     ART. 65
    Producerea şi comercializarea vinurilor şi a bãuturilor pe baza de must şi vin cu denumire de origine controlatã se stabilesc în normele metodologice elaborate de ONDOV, avizate de ONVV, care se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor. Aceste norme se referã şi la metodologia de control şi atestare a acestor produse.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Comercializarea vinurilor şi a celorlalte produse vinicole

     ART. 66
    (1) Comercializarea vinurilor, rachiurilor de vin, rachiului de tescovina, rachiului de drojdie şi spumei de drojdie, în vrac sau angro, se realizeazã în condiţiile stabilite în legislaţia care reglementeazã regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, utilizând documente tipizate stabilite de Ministerul Finanţelor Publice, şi numai în spaţii special amenajate pentru acest comerţ, avizate de ISCTV. Avizul ISCTV se da înaintea eliberãrii autorizaţiei de comercializare a acestor produse de cãtre direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
    (2) Actualele spaţii comerciale pentru comerţul cu produsele menţionate la alin. (1) vor fi verificate de ISCTV şi în cazul în care, în urma controalelor efectuate, nu au fost remediate deficientele constatate sau localurile nu corespund condiţiilor stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor, ISCTV propune anularea autorizaţiilor de comercializare.
    (3) Pentru transportul în vrac al vinului şi produselor pe baza de vin, obţinute de producãtorii privati în vederea comercializãrii, în cantitãţi mai mari de 100 litri, sunt obligatorii documentul de însoţire tipizat, stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi buletinul de analiza emis de un laborator autorizat în acest scop.
     ART. 67
    (1) Producãtorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac sunt obligaţi sa ţinã evidenta acestora, conform normelor stabilite de Ministerul Finanţelor Publice. Documentele de evidenta se ţin în acelaşi local în care sunt depozitate produsele. Intrãrile şi ieşirile de produse vinicole se opereazã în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor. Stocurile trebuie sa corespundã cu evidentele la zi.
    (2) Producãtorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac au obligaţia de a permite organelor de control abilitate prin lege accesul în incintele unde sunt depozitate produsele în vederea comercializãrii, cu scopul de a verifica realitatea constatatã în teren, comparativ cu situaţiile declarate în documentele de evidenta.
     ART. 68
    Producãtorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac sunt obligaţi ca pe recipientele în care sunt depozitate produsele destinate comercializãrii sa înscrie:
    a) capacitatea, pentru recipientele mai mari de 100 litri;
    b) produsul;
    c) anul de recolta, în cazul vinurilor.
     ART. 69
    (1) Pentru produsele cu denumire de origine controlatã care circula în vrac, în condiţiile legii, la documentele de însoţire a transportului se adauga în mod obligatoriu avizul ONDOV, copii de pe certificatele de atestare a denumirii de origine controlatã şi buletinul de analiza a vinurilor.
    (2) Pentru produsele cu denumire de origine controlatã imbuteliate nu mai este necesarã copia de pe certificatul de atestare, elementele de garantare a calitãţii fiind menţionate pe eticheta, sub rãspunderea celui care a efectuat îmbutelierea.
     ART. 70
    În cadrul unitãţilor cu specific de alimentaţie publica vinurile şi alte produse vinicole imbuteliate se comercializeazã la consumator şi în cantitãţi mai mici decât cele ale recipientului în care au fost imbuteliate.
     ART. 71
    Pentru livrare la export, vinurile şi celelalte produse vinicole cu denumire de origine controlatã se prezintã în stare îmbuteliatã sau în vrac.
     ART. 72
    (1) Documentele de certificare a calitãţii produselor destinate livrãrii la export, solicitate de partenerii externi prin contracte între pãrţi, sunt eliberate de organele menţionate în contracte, acceptate de legea romana.
    (2) Lista cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executãrii de analize pentru vinurile şi celelalte bãuturi pe baza de must şi vin destinate exportului şi pentru vinurile cu denumire de origine controlatã, precum şi lista cuprinzând specialiştii împuterniciţi de ISCTV sa semneze documentele de atestare a calitãţii vinurilor şi a celorlalte bãuturi provenite din must şi vin se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
     ART. 73
    Agenţii economici din strãinãtate care cumpara struguri pentru vinificare, produşi în condiţiile stabilite pentru obţinerea de vinuri cu denumire de origine controlatã şi care doresc sa le valorifice sub denumirea respectiva, trebuie sa execute vinificarea, pana la obţinerea vinului finit, într-un centru de vinificare din România, în condiţiile legii.
     ART. 74
    (1) Din strugurii pentru vinificare exportati ca atare nu se produc vinuri cu denumire de origine controlatã.
    (2) Documentele de livrare a strugurilor de vin la export nu poarta menţiunea podgoriei sau centrului viticol din care provin aceştia, ci numai menţionarea soiului sau a amestecului de soiuri.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Ambalarea şi etichetarea

     ART. 75
    Prin punerea în consum a vinurilor şi a celorlalte bãuturi pe baza de must şi vin, sub forma îmbuteliatã, se înţelege valorificarea lor prin ambalarea în butelii de sticla sau în alte ambalaje autorizate. Ambalarea în butelii de sticla este obligatorie în cazul vinurilor cu denumire de origine controlatã, vinurilor de calitate superioarã - VS, romaniacurilor şi al vinurilor speciale, cu excepţia vinului pelin. Folosirea ambalajelor din material plastic sau din alte materiale autorizate este permisã numai pentru vinurile de masa, etichetate în condiţiile legii.
     ART. 76
    La ambalarea vinurilor cu denumire de origine controlatã este obligatorie închiderea buteliilor de sticla cu dopuri de pluta, derivate din pluta, cu alte materiale admise în comerţul internaţional sau prin închidere filetata asigurata.
     ART. 77
    (1) Prin etichetare se înţelege ansamblul specificatiilor şi al altor menţiuni, semne, ilustratii şi mãrci, aplicate pe acelaşi recipient, inclusiv pe dispozitivul de închidere sau pe pandantivul atasat recipientului.
    (2) La etichetarea vinurilor de masa, a vinurilor de calitate superioarã - VS, cu indicaţie de provenienta geograficã, şi a celor cu denumire de origine controlatã se folosesc indicaţii obligatorii şi indicaţii facultative. Indicaţiile obligatorii se înscriu pe eticheta în acelaşi camp vizual. Indicaţiile facultative se înscriu fie pe eticheta principala, fie pe contraeticheta, capisoane, fluturasi sau buline. Pentru vinurile cu denumire de origine controlatã este obligatorie folosirea contraetichetelor.
    (3) Indicaţiile obligatorii folosite la etichetare sunt urmãtoarele:
    a) categoria de calitate a vinului:
    1. vin de masa;
    2. vin de calitate superioarã - VS, cu indicaţie de provenienta geograficã;
    3. vin cu denumire de origine controlatã - DOC: CMD, CT, CIB.
    Pentru vinurile cu denumire de origine controlatã, denumirea categoriei de calitate trebuie scrisã complet pe eticheta principala, cu caractere de aceeaşi dimensiune cu a celor ale categoriei de calitate a vinului;
    b) indicaţia de provenienta geograficã pentru vinurile de calitate superioarã - VS sau denumirea de origine controlatã pentru vinurile DOC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor;
    c) denumirea soiului sau a soiurilor pentru vinurile cu denumire de origine controlatã. Pentru vinurile de calitate superioarã VS care se valorifica prin indicarea provenientei geografice, denumirea soiului sau a soiurilor este facultativã.
    Atunci când vinul se comercializeazã sub denumirea unui soi, acesta trebuie sa provinã în proporţie de cel puţin 85% din soiul indicat. În cazul unor sortimente traditionale autorizate, constituite din doua sau mai multe soiuri, se înscrie pe eticheta menţiunea "sortiment tradiţional".
    Vinurile de masa nu se valorifica sub denumirea soiului sau sortimentului de soiuri şi nici prin indicarea provenientei geografice;
    d) tipul vinului determinat de conţinutul sau în zaharuri: sec, demisec, demidulce, dulce;
    e) tãria alcoolicã dobandita minima a tipului de vin, exprimatã în procente, în volume, înscrisã cu caractere de 3 mm înãlţime;
    f) volumul nominal al produsului, exprimat în mililitri, centilitri sau decilitri pentru recipiente mai mici de un litru şi în litri pentru recipiente de un litru şi mai mari. Înãlţimea caracterelor pentru desemnarea volumului nominal al produsului este de:
    1. 2 mm pentru volumul nominal mai mic sau egal cu 20 cl;
    2. 3 mm pentru volumul nominal cuprins între 20-100 cl;
    3. 5 mm pentru volumul nominal mai mare de 100 cl;
    g) ţara de origine pentru vinurile importate;
    h) denumirea şi adresa imbuteliatorului, înscrise cu caracterele cele mai mici folosite în inscriptionarile de pe etichete;
    i) data ambalarii sau numãrul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei ambalarii.
    (4) Indicaţiile facultative folosite la etichetare sunt urmãtoarele:
    1. marca de comerţ, cu condiţia ca ea sa nu creeze confuzii cu denumirea de origine controlatã, cu indicaţia de provenienta geograficã sau cu denumirea soiului ce poate fi atribuitã vinului;
    2. denumirea exploatatiei viticole, a domeniului, numai în cazul vinurilor de calitate provenite în exclusivitate din exploatatia indicatã, cu condiţia de a nu se folosi denumiri care sa creeze confuzii;
    3. culoarea vinului: alb, roze, roşu;
    4. anul de recolta, în cazul vinurilor cu denumire de origine controlatã sau al celor de calitate superioarã - VS, cu indicaţie de provenienta geograficã, cu condiţia ca vinul sa provinã în proporţie de cel puţin 85% din recolta anului indicat;
    5. vechimea vinului, cu posibilitatea folosirii termenului "vin vechi" pentru vinurile imbuteliate dupã o maturare de cel puţin 3 ani, în cazul vinurilor roşii, şi de cel puţin 2 ani, în cazul vinurilor albe;
    6. numele/denumirea persoanei/persoanelor fizice sau juridice care au participat la procesul de elaborare, imbuteliere sau comercializare a produselor;
    7. codul de bare al produsului;
    8. alte menţiuni care amplifica informaţia asupra calitãţii vinurilor sau condiţiile speciale de producere şi imbuteliere, dupã cum urmeazã:
    a) îmbuteliat la producãtor, la origine, pentru vinurile de calitate obţinute din recolta proprie şi imbuteliate în unitatea, domeniul sau exploatatia în care au fost produse;
    b) imbuteliere specialã, pentru vinurile imbuteliate în legatura cu un eveniment deosebit sau într-un scop special, pentru care se indica evenimentul sau scopul;
    c) vin de vinoteca, pentru vinurile de calitate deosebita, cu buchet format în sticla, invechite în vinoteca şi reprezentând loturi mai restrânse, constituite din butelii, eventual numerotate, la punerea în consum;
    d) vin medaliat, pentru unele vinuri de inalta calitate medaliate la concursuri naţionale sau internaţionale de anvergura; în acest caz se menţioneazã medalia primitã, concursul la care a participat vinul şi anul participãrii;
    e) soi pur, pentru vinurile foarte tipice, care provin în proporţie de 100% din soiul menţionat;
    f) vin din butoaie alese, pentru vinurile de inalta calitate, cu denumire de origine controlatã, produse în cantitãţi limitate sub responsabilitatea deosebita a unui specialist de renume, care îşi înscrie numele pe eticheta;
    g) comoara pivnitei, pentru vinurile cu denumire de origine controlatã, obţinute în ani deosebit de favorabili, ajunse la apogeul calitãţii lor, sub responsabilitatea unui specialist de renume, care îşi înscrie numele pe eticheta;
    h) rezerva, pentru vinurile pãstrate în recipiente cel puţin 2 ani şi invechite în sticle cel puţin 3 luni;
    i) vin tânãr, pentru cel pus în consum pana la finele anului în care a fost obţinut;
    j) vin nou, pentru vinurile comercializate în anul urmãtor celui în care au fost elaborate, pana la noua recolta;
    k) vin maturat în baricuri, pentru vinurile pãstrate în vase noi de lemn de stejar, cu capacitate între 200 litri şi 350 litri, timp de minimum 6 luni pentru cele albe şi minimum 9 luni pentru cele roşii. Pentru vinurile albe care au fermentat în baricuri noi se poate mentiona "vin fermentat şi maturat" în baricuri;
    l) istoria vinului sau a firmei producãtoare;
    m) condiţiile naturale ale arealului de producere, tehnici de cultura speciale, de cules şi de elaborare a vinurilor;
    n) recomandãri privind consumarea vinului: temperatura, asociere cu mancaruri şi altele asemenea;
    o) unele menţiuni suplimentare referitoare la însuşiri senzoriale, date analitice, altele decât tãria alcoolicã, indicaţii complementare asupra provenientei, reprezentari grafice.
     ART. 78
    Indicaţiile înscrise pe eticheta trebuie sa fie citete şi vizibile. Termenii folosiţi în etichetare trebuie sa fie înţeleşi de consumatori.
     ART. 79
    Prin termen de valabilitate, în sensul legii, se înţelege termenul de garantare a stabilitatii, convenit între producãtor şi comerciant, în baza certificatului de conformitate. Indicarea termenului de valabilitate este obligatorie numai în cazul bãuturilor cu tãrie alcoolicã mai mica de 10% în volume.
     ART. 80
    (1) Pentru vinurile imbuteliate destinate exportului, etichetele cuprind indicaţii fãcute în limba tarii importatoare, cu excepţia celor referitoare la denumirile de origine sau la indicaţiile de provenienta geograficã. Menţiunile înscrise pe aceste etichete trebuie sa respecte prevederile contractelor încheiate şi/sau ale legislaţiei tarii importatoare.
    (2) Pentru vinurile de export se folosesc ca denumiri de soi cele sub care ele se cultiva în România sau sinonime ale acestora. Denumirile soiurilor pentru vin cultivate în România, care se utilizeazã în etichetare, sunt prevãzute în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.
    (3) Vinurile exportate sub forma îmbuteliatã trebuie sa poarte pe etichete menţiunea "Produs în România" sau traducerea acesteia în limba tarii importatoare.
     ART. 81
    (1) Vinurile de import sunt comercializate sub denumirile cu care au fost importate, fiind obligatorie traducerea în limba romana a mentiunilor de pe eticheta. Aceeaşi prevedere se aplica şi vinurilor produse în România şi etichetate pentru export, dar care din diferite motive sunt comercializate pe piata interna.
    (2) Vinurile de import care se imbuteliaza în ţara trebuie sa poarte pe eticheta menţiunea "Îmbuteliat în România", indicandu-se denumirea unitãţii care a executat îmbutelierea.
     ART. 82
    (1) Vinurile speciale şi celelalte bãuturi pe baza de must şi vin poarta pe etichete menţiunile prevãzute la art. 77 din prezentele norme metodologice, adaptate specificului produsului.
    (2) În cazul vinurilor spumante, pe etichete se indica în mod obligatoriu, pe lângã menţiunile prevãzute la art. 77 din prezentele norme metodologice, adaptate specificului acestora, tehnologia de producere folositã: vin spumant obţinut prin fermentare în sticla, în aceasta sticla sau prin metoda tradiţionala; vin spumant obţinut prin fermentare în rezervoare; vin spumant obţinut prin fermentare în sticle şi rezervoare. În cazul acestor vinuri se indica, de asemenea, tipul vinului dat de conţinutul sau în zaharuri: extrabrut, brut, extrasec, sec, demisec, dulce.
    (3) În cazul vinurilor spumoase se menţioneazã obligatoriu pe eticheta principala "VIN SPUMOS", cu caractere vizibile, de aceeaşi dimensiune cu cea a denumirii produsului. Pe contraeticheta se menţioneazã "Obţinut prin impregnare cu dioxid de carbon".
    (4) La romaniacuri, etichetele trebuie sa cuprindã în mod obligatoriu tãria alcoolicã dobandita a produsului, exprimatã în procente în volume.
    (5) Pentru vinurile speciale şi romaniacurile îndreptãţite la încadrarea în categoria produselor cu denumire de origine controlatã, pe etichete se menţioneazã şi denumirea de origine controlatã corespunzãtoare deciziei pentru denumire de origine, aprobatã prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
     ART. 83
    Înscrierea pe etichete a oricãrei indicaţii, însemn sau ilustratii susceptibile de a crea confuzii asupra originii sau naturii produsului este interzisã. Aceasta interdicţie vizeazã şi invocarea unor denumiri de origine pe care produsele respective nu sunt îndreptãţite sa le poarte, în exprimari cum ar fi: tip, gen, dupã metoda din ... şi altele asemenea.

     CAP. 4
    Mecanismele de piata

    SECŢIUNEA 1
    Ajutorul la stocajul privat la producãtor

     ART. 84
    (1) Stocajul privat la producãtor reprezintã depozitarea, în condiţiile legii, a produselor menţionate la alin. (2), pe o durata de maximum 11 luni calendaristice de la data obţinerii lor.
    (2) Produsele pentru care se instituie un regim de ajutoare la stocajul privat sunt:
    a) mustul de struguri;
    b) mustul de struguri concentrat;
    c) mustul de struguri concentrat rectificat;
    d) vinul de masa.
    (3) Cuantumul ajutorului pentru stocajul privat al produselor menţionate se stabileşte în mod diferenţiat şi se aproba anual prin hotãrâre a Guvernului.
    (4) Regimul de ajutoare la stocajul privat se realizeazã pe baza unor contracte încheiate între organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi producãtorii care:
    a) prelucreaza strugurii proaspeţi în must de struguri;
    b) prelucreaza mustul de struguri în must de struguri concentrat sau în must de struguri concentrat rectificat;
    c) prelucreaza strugurii proaspeţi, mustul de struguri sau mustul de struguri parţial fermentat în vin de masa.
     ART. 85
    Produsele care beneficiazã de ajutorul la stocajul privat trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele caracteristici:
    a) mustul de struguri sa provinã numai din soiuri nobile pentru struguri de vin;
    b) vinul de masa sa prezinte urmãtoarele cerinţe de calitate:
    1. tãria alcoolicã dobandita de minimum 9,0% în volume;
    2. aciditatea volatila maxima de 9 miliechivalenti pe litru la vinurile albe şi 11 miliechivalenti pe litru la vinurile roşii şi roze;
    3. conţinutul maxim de dioxid de sulf de 155 mg/l la vinurile albe şi roze şi 115 mg/l la vinurile roşii;
    c) nivelul maxim de radioactivitate admis la produsele menţionate la art. 84 alin. (2) din prezentele norme metodologice este cel admis de reglementãrile comunitare.
     ART. 86
    Încheierea contractului de stocaj pentru produsele menţionate la art. 84 alin. (2) din prezentele norme metodologice este condiţionatã de prezentarea de cãtre producãtor, pentru fiecare recipient, a urmãtoarelor elemente:
    a) indicaţii care permit identificarea recipientului şi a tipului de vin conţinut: alb, roşu, roze;
    b) date analitice privind:
    1. conţinutul în dioxid de sulf total şi liber;
    2. conţinutul vinurilor în diglucozidul malvidinei (maximum 15 mg/l), care atesta ca vinul nu a fost produs sau amestecat cu vinuri din hibrizi direct producãtori sau hibrizi interspecifici;
    3. procentul de substanta uscata, determinat refractometric la temperatura de 20°C, pentru mustul de struguri, mustul de struguri concentrat şi mustul de struguri concentrat rectificat;
    4. tãria alcoolicã dobandita şi totalã a vinului de masa, exprimatã în procente în volume;
    5. aciditatea totalã a vinului de masa, exprimatã în g/l, în acid tartric sau în miliechivalenti/l;
    6. aciditatea volatila a vinului de masa, exprimatã în g/l, în acid acetic sau miliechivalenti/l;
    7. conţinutul în zahãr reducator;
    8. rezistenta la aer, prin testarea predispozitiei la casarea oxidazica timp de 24 de ore;
    9. absenta defectelor de miros şi gust neplacut şi atipic.
     ART. 87
    (1) În contractul de stocaj privat la produsele menţionate la art. 84 alin. (2) din prezentele norme metodologice trebuie sa se menţioneze:
    a) numele/denumirea şi adresa/sediul producãtorului beneficiar;
    b) denumirea şi sediul organelor teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor;
    c) natura produsului;
    d) cantitatea minima de produs este de 50 hl pentru vinul de masa, 30 hl pentru mustul de struguri şi 10 hl pentru mustul de struguri concentrat sau mustul de struguri concentrat rectificat;
    e) locul de stocare;
    f) prima zi şi ultima zi a perioadei de stocare;
    g) cuantumul ajutorului stabilit conform art. 84 alin. (3) din prezentele norme metodologice;
    h) declaraţia conform cãreia a avut loc primul pritoc la vinul de masa.
    (2) Începutul perioadei de stocaj prevãzut în contract este stabilit în perioada 16 decembrie - 15 februarie.
    (3) Sfârşitul perioadei de stocaj prevãzut în contract este stabilit pentru perioada 1 septembrie - 30 noiembrie a anului urmãtor obţinerii vinului de masa şi pentru perioada 1 august - 30 noiembrie a anului urmãtor producerii mustului de struguri, mustului de struguri concentrat şi mustului de struguri concentrat rectificat, care fac obiectul contractului. Contractul nu poate fi încheiat pe o perioada mai mare de 11 luni calendaristice.
     ART. 88
    (1) Ajutorul pentru stocajul privat reprezintã contravaloarea cheltuielilor tehnice de stocaj.
    (2) Pentru mustul de struguri concentrat suma totalã a ajutorului la stocajul privat se stabileşte în funcţie de procentul de substanta uscata.
     ART. 89
    Mustul de struguri şi mustul de struguri concentrat destinate fabricãrii sucului de struguri nu pot face obiectul unui contract de stocaj.
     ART. 90
    Mãsurile de ajutor pentru stocajul privat nu se aplica dacã evoluţia pieţei arata ca acestea nu sunt justificate.
     ART. 91
    Pe perioada stocãrii şi pana în ultima zi de valabilitate a contractului produsele stocate trebuie:
    a) sa corespundã definitiilor menţionate la art. 18 şi în anexa nr. 2 pct. 2, 4 şi 5 din lege;
    b) sa prezinte cel puţin tãria alcoolicã minima cerutã în momentul încheierii contractului de stocaj, pentru vinul de masa;
    c) sa nu fie ambalate în recipiente cu capacitate mai mica de 50 litri;
    d) sa rãmânã în vrac;
    e) sa fie apte, ca vinuri de masa, pentru consumul uman direct la sfârşitul perioadei de stocaj;
    f) sa fie supuse numai practicilor şi tratamentelor oenologice autorizate, necesare pentru buna lor conservare;
    g) sa nu depãşeascã cu mai mult de 2% din volumul înscris în contract pentru vinul de masa şi 3% pentru mustul de struguri.
     ART. 92
    În perioada valabilitãţii contractului producãtorul nu comercializeazã în nici un fel produsul care face obiectul contractului.
     ART. 93
    În situaţia în care întregul produs sau o parte din produsul care face obiectul contractului nu mai corespunde, pe durata de valabilitate a contractului, condiţiilor prevãzute la art. 91 din prezentele norme metodologice, organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor reziliazã contractul pentru cantitatea de produs în cauza, cu începere de la data raportului de analiza constatatoare.
     ART. 94
    Ajutorul la stocajul privat nu se mai acorda dacã:
    a) producãtorul nu îndeplineşte obligaţiile care îi revin conform art. 92 şi 93 din prezentele norme metodologice sau atunci când refuza sa se supunã controalelor periodice;
    b) producãtorul nu îndeplineşte una dintre obligaţiile care îi revin conform contractului de stocaj, altele decât cele menţionate la lit. a), situaţie în care ajutorul la stocaj se reduce cu o suma stabilitã de cãtre autoritatea competenta în baza raportului de analiza constatatoare.
     ART. 95
    Ajutorul la stocajul privat la producãtor se acorda în termen de 3 luni de la data expirãrii contractului de stocaj.
     ART. 96
    Ajutorul pentru obţinerea sucului de struguri şi a sucului concentrat de struguri se acorda procesatorilor care:
    a) sunt ei înşişi producãtori şi prelucreaza strugurii proveniţi din propria recolta, precum şi mustul de struguri şi mustul de struguri concentrat, obţinute în întregime din recolta lor de struguri, în suc de struguri sau în alte produse consumabile, derivate din sucul de struguri;
    b) cumpara, direct sau indirect, de la producãtori struguri, precum şi must de struguri sau must de struguri concentrat, în vederea prelucrãrii lor în suc de struguri sau în alte produse consumabile, derivate din sucul de struguri.
     ART. 97
    Cuantumul ajutorului acordat pentru utilizarea strugurilor, mustului de struguri şi a mustului de struguri concentrat pentru fabricarea sucului de struguri şi a sucului concentrat de struguri, precum şi sursele de finanţare se stabilesc în mod diferenţiat şi se aproba anual prin hotãrâre a Guvernului.
     ART. 98
    Pentru prelucrarea materiilor prime utilizate la fabricarea sucului de struguri, acestea trebuie sa fie de calitate, sanatoase, vandabile şi adecvate procesului tehnologic de prelucrare pentru suc de struguri. Mustul de struguri trebuie sa aibã o densitate de maximum 1,055 g/cmc la temperatura de 20°C, corespunzãtoare unei concentratii în zaharuri de minimum 114 g/l.
     ART. 99
    Procesatorii care efectueazã operaţiuni de prelucrare şi solicita sa beneficieze de ajutorul prevãzut la art. 97 din prezentele norme metodologice trebuie sa prezinte autoritãţii competente, cu cel puţin 3 zile lucrãtoare înainte de începerea operaţiunilor, o declaraţie scrisã care sa conţinã:
    a) numele/denumirea şi adresa/sediul procesatorului;
    b) tipul de materii prime: struguri, must de struguri, must de struguri concentrat;
    c) locul de depozitare a mustului de struguri şi a mustului de struguri concentrat, destinate prelucrãrii;
    d) locul de efectuare a prelucrãrii;
    e) indicarea zonei viticole din care provin materiile prime;
    f) cantitatea, exprimatã în kg de struguri sau în hl de must de struguri sau de must de struguri concentrat;
    g) densitatea mustului de struguri sau a mustului de struguri concentrat;
    h) data începerii şi durata probabila a operaţiunilor de prelucrare.
     ART. 100
    Pentru acordarea ajutorului privind producerea sucului de struguri, declaraţia scrisã se referã la o cantitate de cel puţin:
    a) 1.300 kg struguri;
    b) 10 hl must de struguri;
    c) 3 hl must de struguri concentrat.
     ART. 101
    Ajutorul prevãzut la art. 96 din prezentele norme metodologice se acorda în limita cantitãţilor de materii prime folosite efectiv, fãrã a se depãşi raportul între produsele utilizate şi sucul de struguri realizat, astfel:
    a) 1,3 pentru struguri în 100 kg/hl;
    b) 1,05 pentru mustul de struguri în hectolitru/hl;
    c) 0,30 pentru mustul de struguri concentrat în hectolitru/hl.
     ART. 102
    Autoritatea competenta plãteşte ajutorul pentru materiile prime prelucrate efectiv, în termen de 3 luni de la primirea declaraţiei scrise prevãzute la art. 99 din prezentele norme metodologice, însoţitã de documentele prin care aceasta se justifica.
     ART. 103
    Ajutorul pentru utilizarea mustului în unele practici oenologice privind creşterea tãriei alcoolice a produselor viticole se acorda producãtorilor de vinuri de masa, de vinuri de calitate cu indicaţie geograficã sau cu denumire de origine controlatã, care folosesc must de struguri concentrat şi must de struguri concentrat rectificat.
     ART. 104
    Cuantumul ajutorului prevãzut la art. 103 din prezentele norme metodologice se stabileşte în funcţie de tãria alcoolicã, în procente în volume pe hectolitru, de zona viticolã şi de tipul produsului utilizat şi se aproba anual prin hotãrâre a Guvernului.
     ART. 105
    Cererea de ajutor pentru utilizarea mustului de struguri în vederea creşterii tãriei alcoolice a produselor viticole trebuie sa cuprindã ansamblul operaţiunilor de creştere a tãriei alcoolice şi sa fie depusa la organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, în termen de doua luni de la data efectuãrii ultimei operaţiuni.
     ART. 106
    Organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor elibereazã ajutorul prevãzut la art. 103 din prezentele norme metodologice înainte de data de 31 decembrie care urmeazã sfarsitului anului de recolta respectiv.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Distilarea

     ART. 107
    (1) Persoanele fizice sau juridice care au efectuat o vinificare trebuie sa prelucreze subprodusele rezultate numai în distilerii care deţin licenta de fabricaţie.
    (2) Producãtorii care nu realizeazã o cantitate de must sau de vin mai mare de 25 hl sunt scutiţi de obligaţia prevãzutã la alin. (1).
    (3) Distilatorul este orice persoana fizica sau juridicã ce executa distilarea vinurilor, subproduselor de la vinificare şi orice alta transformare a strugurilor şi beneficiazã de autorizaţie de funcţionare şi licenta de fabricaţie, eliberate de organele abilitate.
     ART. 108
    (1) În cazul unor situaţii de criza, susceptibile de a provoca perturbari ale pieţei vinului datoritã unor importante excedente şi/sau unor probleme de calitate, prin hotãrâre a Guvernului se aproba mãsuri privind distilarea de criza a vinului.
    (2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) preţul de achiziţie al vinului pentru distilare se stabileşte în funcţie de tãria alcoolicã a acestuia, exprimatã în procente în volume pe hectolitru, şi se aproba prin hotãrâre a Guvernului.
    (3) Mãsurile privind distilarea de criza a vinului sunt limitate la anumite categorii de vin sau la anumite zone de producţie. Aceste mãsuri nu se aplica vinurilor de calitate cu denumire de origine controlatã.

     CAP. 5
    Dispoziţii finale

     ART. 109
    Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la art. 42-55 din lege, organismele înfiinţate pentru activitãţi de îndrumare şi coordonare a realizãrii producţiei vitivinicole sunt sprijinite de unitãţile de cercetare vitivinicolã din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe IonescuSisesti", de universitãţile de ştiinţe agricole şi medicina veterinara sau de alte instituţii de profil, care: efectueazã studii şi analize pentru stabilirea strategiei menţionate în domeniul producţiei vitivinicole; elaboreazã şi promoveazã tehnologii noi de cultura a viţei de vie şi de producere a vinului şi a altor bãuturi pe baza de must şi vin; participa la stabilirea şi delimitarea arealelor viticole şi a sortimentelor de soiuri recomandate şi autorizate în cadrul fiecãrui areal; participa la elaborarea normelor metodologice pentru producerea strugurilor, vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlatã; efectueazã analize specifice; emit buletine de analiza a vinurilor; acorda asistenta tehnica de specialitate; produc în pepinierele proprii material sãditor viticol cu valoare biologica ridicatã, indeplinind funcţia de "ameliorator" sau de "mentinator".
     ART. 110
    (1) Modificãrile limitelor, permise de lege în cazul infiintarii, deţinerii sau defrişãrii de plantaţii viticole, al realizãrii şi deţinerii în stoc de vinuri şi bãuturi pe baza de must şi vin de cãtre unitãţile de cercetare, învãţãmânt, încercare a soiurilor sau de testare a produselor, în scop experimental sau didactic, sunt urmãtoarele:
    a) înfiinţarea sau deţinerea de plantaţii viticole din alte soiuri decât cele recomandate şi autorizate, pana la maximum 1 ha din fiecare soi;
    b) defrişarea suprafeţelor viticole înfiinţate în scop experimental, dupã încheierea programelor de cercetare şi obţinerea datelor necesare implementarii rezultatelor în producţia viticolã;
    c) producerea şi deţinerea în stoc de vinuri sau de alte produse pe baza de must şi vin, în afarã celor autorizate conform prezentelor norme metodologice, pana la maximum 100 hl de fiecare produs sau varianta experimentala de produs.
    (2) Produsele menţionate la alin. (1) lit. c) nu se valorifica pentru consumul uman direct decât în condiţiile respectãrii tuturor celorlalte prevederi cuprinse în prezentele norme metodologice.
     ART. 111
    Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor este autorizat sa emita ordine în legatura cu urmãtoarele obiective şi acţiuni privind evidenta, dezvoltarea şi realizarea producţiei vitivinicole din România;
    a) nominalizarea arealelor viticole şi stabilirea localitãţilor care intra în componenta acestora;
    b) stabilirea soiurilor de vita de vie roditoare, recomandate şi autorizate pentru cultura, pe areale viticole;
    c) evidentierea producţiei vitivinicole prin registrul plantaţiilor viticole care cuprinde:
    1. declaraţia de stocuri;
    2. declaraţia de recolta;
    3. declaraţia de sortiment viticol;
    d) completarea şi actualizarea condiţiilor de compoziţie fizicochimica pe care trebuie sa le îndeplineascã vinurile, produsele pe baza de must şi vin, precum şi alte produse rezultate din subprodusele vinicole;
    e) actualizarea practicilor şi tratamentelor oenologice autorizate;
    f) stabilirea normelor metodologice pentru producerea vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlatã;
    g) aprobarea deciziilor privind acordarea dreptului de producere a vinurilor, a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlatã;
    h) aprobarea listei cuprinzând laboratoarele autorizate pentru efectuarea controlului de calitate a vinurilor, a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlatã, precum şi a listei cuprinzând specialiştii împuterniciţi sa semneze documentele de atestare a calitãţii produselor menţionate;
    i) aprobarea regulamentelor de organizare şi funcţionare a ONDOV şi a ONVV;
    j) modificarea sau completarea prevederilor art. 2, 3, 8, 13, 43, 46, 47, 49, 50, 56, 63, 65 şi 77 din prezentele norme metodologice;
    k) armonizarea prevederilor tehnice din prezentele norme metodologice cu reglementãrile Uniunii Europene şi cu recomandãrile Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului.
     ART. 112
    Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezentele norme metodologice.

     ANEXA 1
    ────────
la normele metodologice
────────────────────────

                          DEFINIŢII
  privind categoriile de material sãditor de plantare, material de
  înmulţire şi categoriile de material biologic folosite
                        în viticultura

    1. Materialul sãditor viticol (de plantare) este constituit din:
    a) vite altoite - vite obţinute prin altoire între butasul altoi şi butasul portaltoi, cu lungimea minima de 30 cm, având cel puţin 3 rãdãcini principale şi cordita maturata pe o lungime minima de 10 cm, destinate infiintarii de plantaţii sau plantarii în goluri;
    b) vite nealtoite din soiuri roditoare - vite obţinute prin inradacinarea butasilor de vita de vie roditoare, de diferite lungimi, având cel puţin 3 rãdãcini principale şi cordita maturata pe minimum 10 cm, destinate plantarii pe terenuri nisipoase, în care nu exista pericolul atacului de filoxera radicicola, sau pe orice tip de sol, în cazul soiurilor rezistente la filoxera, forma radicicola;
    c) vite portaltoi - vite obţinute prin inradacinarea butasilor portaltoi, cu lungimea de minimum 30 cm, având cel puţin 3 rãdãcini principale şi cordita maturata pe o lungime minima de 10 cm, destinate infiintarii de plantaţii de portaltoi sau plantarii în goluri.
    2. Materialul de înmulţire este constituit din:
    a) coarde altoi - ramificatii în varsta de 1 an ale tulpinii, cu lemnul maturat, având lungimea de cel puţin 8 ochi viabili şi diametrul minim de 7 mm, obţinute din plantaţii recunoscute de vite nobile, destinate obţinerii de altoi sau de butaşi pentru înrãdãcinare;
    b) butaşi din soiuri roditoare pentru înrãdãcinare - porţiuni provenite din coarde altoi, cu lungimea minima de 30 cm şi diametrul de cel puţin 6 mm, având 1-2 ochi viabili în partea lor superioarã;
    c) coarde portaltoi - ramificatii în varsta de 1 an ale tulpinii, cu lungimea de 40-80-120 cm (de 1-2-3 lungimi), obţinute în plantaţiile recunoscute de portaltoi, destinate obţinerii de butaşi portaltoi cu lungimea de minimum 30 cm şi diametrul de minimum 7 mm;
    d) butaşi de portaltoi pentru altoire - porţiuni provenite din coarde portaltoi cu lungimea minima de 30 cm şi diametrul internodului de cel puţin 7 mm, mãsurat la mijlocul butasului;
    e) butaşi portaltoi pentru înrãdãcinare - porţiuni provenite din coarde portaltoi, cu lungimea minima de 30 cm şi diametrul internodului de cel puţin 6 mm, mãsurat la mijlocul butasului, având în partea lor superioarã 1-2 ochi viabili.
    3. Categoriile biologice de material folosit în viticultura sunt definite astfel:
    a) materialul amelioratorului este materialul sãditor viticol care:
    - a fost produs de ameliorator sau sub directa sa responsabilitate;
    - este destinat producerii de material sãditor viticol din categoria biologica prebaza, pornind de la o plantaţie cu material iniţial.
    Prin ameliorator se înţelege instituţia sau persoana care a creat sau a identificat prin metode ştiinţifice un soi sau o clona. Amelioratorii pot fi institute şi staţiuni de cercetare şi dezvoltare vitivinicolã, instituţii de învãţãmânt superior de profil agricol, întreprinderi particulare specializate, asociaţii între instituţii de cercetare şi dezvoltare vitivinicolã, întreprinderi particulare şi firme strãine, persoane fizice.
    Prin mentinator se înţelege instituţia sau persoana indicatã în Registrul de stat, având responsabilitatea de a menţine un soi cu caracteristicile avute la data înscrierii. Mentinatorul poate fi, de asemenea, amelioratorul soiului sau o persoana juridicã ori fizica autorizata, cãreia amelioratorul i-a transferat acest drept printr-o tranzacţie legalã;
    b) materialul prebaza este materialul sãditor viticol care:
    - a fost produs de mentinator;
    - este constituit din clone libere de bolile virotice recunoscute prin reglementãrile în vigoare, plantate pe familii sanitare;
    - provine din plantaţii cu materialul iniţial, în care exista o garanţie totalã ca solul nu este infestat cu organisme dãunãtoare sau cu vectori ai acestora, în special cu nematozi - vectori ai virusurilor;
    - este destinat producerii de material sãditor viticol din categoria biologica baza. Plantaţiile cu material prebaza se înfiinţeazã în unitãţile titulare de brevet al soiului nou, respectiv al clonei, cu material provenit din plantatia de conservare, în prealabil testat la bolile virotice recunoscute prin reglementãrile în vigoare, în condiţiile în care solul nu este infestat cu nematozi - vectori;
    c) materialul baza este materialul sãditor viticol care:
    - a fost produs de mentinator sau sub directa sa responsabilitate;
    - provine din plantaţii de înmulţire înfiinţate cu material sãditor viticol din categoria biologica prebaza, pe soluri pentru care exista o garanţie maxima ca sunt libere de organisme dãunãtoare sau de vectori ai acestora;
    - este liber de bolile virotice recunoscute prin reglementãrile în vigoare;
    - este destinat producerii de material sãditor viticol din categoria biologica material certificat;
    d) materialul certificat este materialul sãditor viticol care:
    - a fost produs de agenţi economici autorizaţi;
    - provine din plantaţii-mama furnizoare de coarde şi de butaşi portaltoi, libere de bolile virotice recunoscute prin reglementãrile în vigoare, înfiinţate cu material sãditor viticol din categoria biologica baza;
    - este destinat obţinerii vitelor altoite certificate;
    e) vite altoite certificate:
    - au fost produse de agenţi economici autorizaţi;
    - provin din plantatia de material certificat;
    - sunt destinate infiintarii plantaţiilor de producţie;
    f) materialul standard este materialul sãditor viticol care:
    - a fost produs de agenţi economici autorizaţi;
    - provine din plantaţii rezultate din vite altoite certificate;
    - este destinat infiintarii de plantaţii de producţie.
    Acest material dispare în momentul în care producţia de material sãditor viticol certificat acoperã toate solicitarile.
    În cazul vitelor altoite, categoria biologica se stabileşte în funcţie de cea a materialului de înmulţire folosit la altoire, dupã cum urmeazã:
    - vitele altoite din categoria biologica prebaza se obţin prin folosirea de altoi din categoria prebaza şi portaltoi din categoria prebaza;
    - vitele altoite din categoria biologica baza se obţin prin folosirea de altoi din categoria baza şi portaltoi din categoria baza;
    - vitele altoite din categoria biologica certificat se obţin prin folosirea de altoi din categoria certificat şi portaltoi din categoria certificat.
    În toate combinatiile de altoire în care unul dintre partenerii altoi sau portaltoi este din categoria biologica standard rezulta vite altoite de aceasta categorie.
    Vitele portaltoi, precum şi vitele nealtoite din soiuri roditoare au categoria biologica identicã cu cea a butasilor din care provin, atunci când sunt respectate cu rigurozitate condiţiile tehnice şi biologice în pepiniera şi în afarã acesteia, de testare, de manipulare, condiţionare, etichetare şi transport.

     ANEXA 2
    ────────
la normele metodologice
────────────────────────

                          DEFINIŢII

  privind tipurile de plantaţii viticole care produc material
  de înmulţire, material sãditor viticol şi unitãţile producãtoare

    1. Producerea materialului sãditor viticol se realizeazã în urmãtoarele tipuri de plantaţii:
    a) plantaţii de conservare - înfiinţate de amelioratori, de mentinatori ori cu consimţãmântul acestora, cu vite provenite din materialul iniţial, testate individual ca libere de bolile virotice recunoscute prin reglementãrile în vigoare, care furnizeazã materialul prebaza;
    b) plantaţii de preinmultire - înfiinţate de amelioratori sau de mentinatori ori cu consimţãmântul acestora, cu vite din materialul prebaza, libere de bolile virotice recunoscute prin reglementãrile în vigoare şi care furnizeazã materialul din categoria biologica baza;
    c) plantaţii-mama de plante certificate - înfiinţate cu vite din material de baza, din care rezulta coarde altoi sau butaşi portaltoi certificati;
    d) plantaţii recunoscute pentru producerea de coarde altoi sau de butaşi portaltoi - plantaţii de producţie destinate obţinerii de material sãditor viticol din categoria standard, în urma aplicãrii unor lucrãri de selecţie în masa;
    e) şcoli de vite - culturi destinate obţinerii de vite portaltoi sau de vite altoite ori nealtoite din soiuri roditoare.
    2. Producerea materialului sãditor viticol se realizeazã în urmãtoarele tipuri de unitãţi:
    a) unitãţi de selecţie - unitãţi ale mentinatorului care preiau clone, indiferent de origine, le devirozeaza, le cultiva în condiţii controlate, le studiazã din punct de vedere genetic, sanitar şi al aptitudinilor culturale şi tehnologice, asigurând conservarea clonelor pe intreaga durata de multiplicare. Activitatea unitãţilor de selecţie se desfãşoarã potrivit schemelor şi normelor stabilite de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultura şi Vinificaţie, sub controlul Inspecţiei Naţionale pentru Calitatea Seminţelor. Unitãţile de selecţie sunt singurele abilitate sa producã material prebaza, destinat unitãţilor de preinmultire şi înmulţire, ele fiind reprezentate prin Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultura şi Vinificaţie şi intreaga reţea de staţiuni de cercetare şi dezvoltare vitivinicolã din subordinea sa;
    b) unitãţi de conservare şi de preinmultire - unitãţi care produc şi distribuie material din categoria biologica baza în plantaţii de preinmultire, utilizând numai material din categoria biologica prebaza furnizat de unitãţile de selecţie. Materialul produs din categoria biologica baza este destinat infiintarii plantaţiilor-mama de preinmultire, care trebuie realizate pe clone, iar în cadrul acestora, pe familii sanitare plantate separat, cu posibilitatea de identificare a fiecãrei clone;
    c) unitãţi de înmulţire - unitãţi care produc şi distribuie material din categoria biologica certificat, destinat obţinerii materialului de plantare - vite altoite şi nealtoite.
    Pentru aceasta înfiinţeazã plantaţii-mama numai cu material din categoria biologica baza, furnizat de unitãţi abilitate pentru producerea acestuia. Plantaţiile-mama de înmulţire se înfiinţeazã pe soiuri şi clone;
    d) unitãţi de producţie pentru vite altoite şi nealtoite - unitãţi care produc material de plantare necesar în vederea infiintarii plantaţiilor producãtoare de struguri şi plantarii în goluri. În funcţie de condiţiile de care dispun, precum şi de materialul de înmulţire utilizat, aceste unitãţi produc fie material de plantare din categoria biologica certificat, fie material standard, dar nu produc în acelaşi timp material din ambele categorii.
    Activitatea unitãţilor producãtoare de material sãditor viticol se desfãşoarã sub controlul Inspecţiei Naţionale pentru Calitatea Seminţelor şi sub îndrumarea unitãţilor de cercetare şi dezvoltare vitivinicolã. Unitãţile producãtoare de material sãditor viticol ţin evidenta activitãţilor şi a rezultatelor obţinute în registre însoţite de planuri ale plantaţiilor, pe care le prezintã organelor abilitate pentru control.

     ANEXA 3
    ────────
la normele metodologice
────────────────────────

                           DENUMIRILE
     soiurilor pentru vin folosite în România şi sinonimiile admise
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
   Denumirea soiului folositã                Sinonimii admise pentru vinuri
          în România                                     exportate
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Aligote -
 Babeasca neagra                         Grossmuttertraube, Hexentraube
 Burgund mare                            Grossburgunder, Blaufrankisch,
                                         Kekfrankos, Frankovka
 Busuioaca de Bohotin                    Schwarzer Muscat
 Cabernet Sauvignon                      -
 Cadarca                                 Schwarzer Kadarka, Rubinroter Kadarka
 Chardonnay                              -
 Columna                                 -
 Creata                                  Zackelweiss
 Feteasca alba                           Madchentraube, Leanyka, Leanka
 Feteasca neagra                         Schwarze Madchentraube
 Feteasca regala                         Konigliche Madchentraube, Konigsast,
                                         Kiralyleanka
 Francusa                                Mildweisser
 Furmint                                 -
 Galbena de Odobesti                     -
 Grasa de Cotnari                        Dicktraube
 Majarca, Majarca alba                   Slancamenca
 Merlot                                  -
 Muscat Ottonel                          -
 Mustoasa, Mustoasa de Maderat           Mustafer, Straftraube
 Neuburger                               -
 Oporto                                  Portugieser, Blauer Portugieser,
                                         Portugais Bleu
 Pinot gris                              Rulander, Grauburgunder, Grauer
                                         Burgunder, Grauer Monch, Pinot Grigio
 Plavaie                                 -
 Riesling italian, Riesling              Welschriesling, Olasz Riesling,
                                         Olaszrizling
 Riesling de Rin                         Weisser Riesling, Rheinriesling, 
                                         Riesling Renano, White Riesling
 Rkatiteli                               -
 Rosioara                                Pamid
 Sangiovese                              -
 Sauvignon, Sauvignon blanc              -
 Steinschiller                           Rosentraube, Kovidinka
 Sarba                                   -
 Tamaioasa româneascã                    Rumanische Weihrauchtraube, Tamianka
 Traminer, Traminer roz                  Gewurtztraminer, Rosetraminer
 Zghihara de Husi                        -
 Zweigelt                                Blauer Zweigelt
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

                          ────────────