ART. 11
(1) Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la data de 29 aprilie 2010.
(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, <>Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 595/2002 pentru aprobarea Reglementãrilor tehnice cu privire la recipiente pulverizatoare de aerosoli, RT 75/324, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 12 decembrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã.
Prezenta hotãrâre transpune Directiva Consiliului 75/324/CEE din 20 mai 1975 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) L 147 din 9 iunie 1975, Directiva Comisiei 94/1/CE din 6 ianuarie 1994 de adaptare tehnicã a Directivei Consiliului 75/324/CEE , publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) L 23 din 28 ianuarie 1994, şi Directiva Comisiei 2008/47/CE care amendeazã Directiva Consiliului 75/324/CEE , publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) L 96 din 9 aprilie 2008.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul economiei,
Adriean Videanu
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Radu Mircea Berceanu
Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Vasile Puşcaş
Bucureşti, 30 septembrie 2009.
Nr. 1.094.
ANEXÃ
CONDIŢII
de introducere pe piaţã a generatoarelor de aerosoli
1. Definiţii
1.1. Presiuni - presiunile interne exprimate în bar (presiuni relative).
1.2. Presiunea de încercare - presiunea la care recipientul gol al unui generator de aerosoli poate fi supus timp de 25 de secunde fãrã a fi provocatã nicio scurgere sau, în cazul recipientelor din metal ori plastic, fãrã a fi provocatã nicio deformare vizibilã sau permanentã, cu excepţia celor permise potrivit prevederilor pct. 6.1.1.2.
1.3. Presiunea la rupere - presiunea minimã care provoacã crãparea sau ruperea recipientului generatorului de aerosoli.
1.4. Capacitatea totalã a recipientului - volumul exprimat în mililitri al unui recipient deschis, pânã la nivelul deschiderii.
1.5. Capacitatea netã - volumul exprimat în mililitri al unui generator de aerosoli umplut şi închis.
1.6. Volumul fazei lichide - volumul fazelor negazoase în generatorul de aerosoli umplut şi închis.
1.7. Condiţii de încercare - valorile presiunilor de încercare şi de spargere exercitate hidraulic la o temperaturã de 20°C (±5°C).
1.8. Componente inflamabile
Componentele unui aerosol sunt considerate ca inflamabile în cazul în care conţin un component care este clasificat ca inflamabil:
a) lichid inflamabil - un lichid al cãrui punct de inflamabilitate nu este mai mare de 93°C;
b) solid inflamabil - o substanţã solidã sau un amestec solid care sunt uşor combustibile ori care pot cauza sau contribui la ardere prin frecare. Materialele solide uşor combustibile sunt substanţe sau amestecuri pulverulente, granulare ori pãstoase, care sunt periculoase dacã se pot aprinde uşor prin contact scurt cu o sursã de aprindere, precum un chibrit aprins, şi dacã flacãra se rãspândeşte rapid;
c) gaz inflamabil - un gaz sau un amestec de gaze care, în contact cu aerul, are punctul de inflamabilitate de 20°C la o presiune standard de 1,013 bar.
Aceastã definiţie nu acoperã substanţele şi amestecurile piroforice, cu autoîncãlzire sau care reacţioneazã la contactul cu apa, care niciodatã nu pot fi pãrţi componente ale conţinutului aerosolilor.
1.9. Aerosoli inflamabili, neinflamabili sau extrem de inflamabili
Un aerosol este considerat neinflamabil, inflamabil sau extrem de inflamabil în funcţie de cãldura de combustie chimicã şi de concentraţia, în greutate, a componentelor sale inflamabile, dupã cum urmeazã:
a) aerosolul este clasificat ca extrem de inflamabil în cazul în care concentraţia componentelor inflamabile este mai mare sau egalã cu 85% şi cãldura de combustie chimicã este mai mare sau egalã cu 30 kJ/g;
b) aerosolul este clasificat ca neinflamabil în cazul în care concentraţia componentelor inflamabile este mai micã sau egalã cu 1% şi cãldura de combustie chimicã este mai micã de 20 kJ/g;
c) toţi ceilalţi aerosoli trebuie supuşi urmãtoarelor proceduri de clasificare din punctul de vedere al inflamabilitãţii sau trebuie clasificaţi ca extrem de inflamabili. Încercarea de aprindere la distanţã, încercarea de aprindere în spaţiu închis şi încercarea de inflamabilitate a spumei trebuie sã respecte cerinţele de la pct. 6.3.
1.9.1. Aerosoli inflamabili pulverizaţi
În cazul aerosolilor pulverizaţi, clasificarea se efectueazã luându-se în considerare cãldura de combustie chimicã şi pe baza rezultatelor încercãrii de aprindere la distanţã, dupã cum urmeazã:
a) în cazul în care cãldura de combustie este mai micã de 20 kJ/g:
(i) aerosolul este clasificat ca inflamabil dacã aprinderea are loc la o distanţã mai mare sau egalã cu 15 cm, dar mai micã de 75 cm;
(ii) aerosolul este clasificat ca extrem de inflamabil dacã aprinderea are loc la o distanţã mai mare sau egalã cu 75 cm;
(iii) dacã în cursul încercãrii de aprindere la distanţã nu are loc nicio aprindere, trebuie efectuatã încercarea de aprindere în spaţiu închis, iar în acest caz aerosolul este clasificat ca inflamabil dacã timpul echivalent este mai mic sau egal cu 300 s/mc sau densitatea deflagraţiei este mai micã sau egalã cu 300 g/mc; în toate celelalte cazuri, aerosolul este clasificat ca neinflamabil;
b) în cazul în care cãldura de combustie chimicã este mai mare sau egalã cu 20 kJ/g, aerosolul este clasificat ca extrem de inflamabil dacã aprinderea are loc la o distanţã mai mare sau egalã cu 75 cm; în toate celelalte cazuri, aerosolul este clasificat ca inflamabil.
1.9.2. Aerosoli inflamabili tip spumã
În cazul aerosolilor tip spumã, clasificarea se face pe baza rezultatelor încercãrii de inflamabilitate a spumei.
a) Aerosolul este clasificat ca extrem de inflamabil dacã:
(i) înãlţimea flãcãrii este mai mare sau egalã cu 20 cm şi durata flãcãrii este mai mare sau egalã cu 2 s;
sau
(ii) înãlţimea flãcãrii este mai mare sau egalã cu 4 cm şi durata flãcãrii este mai mare sau egalã cu 7 s.
b) Aerosolul care nu îndeplineşte criteriile de la lit. a) este clasificat ca inflamabil dacã înãlţimea flãcãrii este mai mare sau egalã cu 4 cm şi durata flãcãrii este mai mare sau egalã cu 2 s.
1.10. Cãldura de combustie chimicã
Cãldura de combustie chimicã delta H(c) este determinatã:
a) pe baza unor norme tehnologice recunoscute, cuprinse de exemplu în standardele ASTM D 240, SR EN ISO 13943:2002 86.1 la 86.3 şi NFPA 30B sau în literatura atestatã ştiinţific;
sau
b) aplicând urmãtoarea metodã de calcul:
Cãldura de combustie chimicã [delta H(c)], în kilojouli pe gram (kJ/g), poate fi calculatã ca produsul dintre cãldura de combustie teoreticã [delta H(comb)] şi randamentul de combustie, de obicei mai mic de 1,0 (randamentul de combustie tipic este de 0,95 sau 95%).
Pentru formularea amestecului conţinut de un aerosol, cãldura de combustie chimicã reprezintã suma cãldurilor de combustie ponderate pentru fiecare componentã, dupã cum urmeazã:
n
delta H(c) = f2Σ (w(i)% x delta H[c(i)])
i
unde:
delta H(c) = cãldura de combustie chimicã (kJ/g) a produsului;
w(i)% = procentul din greutatea produsului reprezentat de componenta i;
delta H[c(i)] = cãldura de combustie specificã (kJ/g) a componentei i în produs.
În cazul în care cãldura de combustie chimicã este folositã ca parametru de evaluare a inflamabilitãţii aerosolilor potrivit prevederilor prezentei hotãrâri, persoana responsabilã pentru introducerea pe piaţã a generatoarelor de aerosoli trebuie sã descrie metoda folositã la determinarea cãldurii de combustie chimicã într-un document redactat în limba românã, care trebuie sã fie uşor de obţinut de la adresa specificatã pe etichetã în conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. a).
2. Prevederi generale
Fãrã a se aduce atingere prevederilor specifice ale anexei cu privire la cerinţele legate de pericolul de inflamabilitate şi de presiune, persoana responsabilã pentru introducerea pe piaţã a generatoarelor de aerosoli are obligaţia de a analiza pericolele pentru a le identifica pe cele aplicabile generatoarelor proprii. Acolo unde este cazul, aceastã analizã include o evaluare a riscurilor provocate de inhalarea conţinutului degajat de generatoarele de aerosoli în condiţii de utilizare normale sau previzibile în mod rezonabil, ţinând cont de distribuţia dimensiunilor picãturilor corelatã cu proprietãţile fizice şi chimice ale componentelor. Persoana responsabilã pentru introducerea pe piaţã a generatoarelor de aerosoli trebuie ca ulterior sã ţinã cont de rezultatele acestei analize în proiectarea, execuţia şi testarea lor şi, dacã este cazul, sã elaboreze menţiuni specifice cu privire la utilizarea lor.
2.1. Execuţie şi dotare
2.1.1. Generatorul de aerosoli umplut trebuie sã respecte în condiţii normale de utilizare şi depozitare prevederile prezentei anexe.
2.1.2. În condiţii normale de depozitare sau transport supapa trebuie sã permitã o închidere practic etanşã a generatorului de aerosoli şi sã fie protejatã, de exemplu, cu un capac protector, împotriva oricãror deschideri neintenţionate şi oricãror deteriorãri.
2.1.3. Nu trebuie sã existe nicio posibilitate de diminuare a rezistenţei mecanice a generatorului de aerosoli, ca urmare a acţiunii substanţelor conţinute de acesta, chiar şi pe durata unei perioade îndelungate de depozitare.
2.2. Etichetare
Fãrã a se aduce atingere prevederilor altor acte normative în vigoare referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor periculoase, în special în ceea ce priveşte pericolul pentru sãnãtate şi/sau mediu, orice generator de aerosoli trebuie sã poarte în mod vizibil urmãtoarele indicaţii aplicate în mod lizibil şi de neşters:
a) indiferent de conţinutul sãu: "Recipient sub presiune: nu trebuie expus la soare şi la temperaturi care depãşesc 50°C. Nu trebuie gãurit sau introdus în foc, chiar şi dupã utilizarea completã.";
b) dacã aerosolul este clasificat ca inflamabil sau extrem de inflamabil potrivit criteriilor de la pct. 1.9:
- simbolul unei flãcãri, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 4 la Hotãrârea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase;
- indicaţia "inflamabil" sau "extrem de inflamabil", în funcţie de clasificarea aerosolilor ca inflamabili sau extrem de inflamabili.
2.3. Menţiuni specifice privind utilizarea
Fãrã a se aduce atingere prevederilor altor acte normative în vigoare referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, în special legat de pericolele pentru sãnãtate şi/sau mediu, orice generator de aerosoli trebuie sã poarte în mod vizibil urmãtoarele indicaţii aplicate în mod lizibil şi de neşters:
a) indiferent de conţinutul sãu: orice precauţii suplimentare de utilizare care atenţioneazã consumatorii cu privire la pericole specifice ale produsului; dacã generatorul de aerosoli este însoţit de instrucţiuni de utilizare separate, acestea trebuie sã conţinã precauţiile suplimentare menţionate;
b) dacã aerosolul este clasificat ca inflamabil sau extrem de inflamabil potrivit criteriilor de la pct. 1.9, urmãtoarele avertismente:
- frazele de securitate S2 şi S16 prevãzute în anexa nr. 6 la Hotãrârea Guvernului nr. 1.408/2008;
- "Nu se pulverizeazã spre o flacãrã deschisã sau un material incandescent".
2.4. Volumul fazei lichide
La temperatura de 50°C, volumul fazei lichide nu trebuie sã depãşeascã 90% din capacitatea netã.
3. Prevederi specifice pentru generatoarele de aerosoli al cãror recipient este din metal
3.1. Capacitate
Capacitatea totalã a acestor recipiente nu trebuie sã depãşeascã 1.000 ml.
3.1.1. Presiunea de încercare a recipientului
a) Pentru recipientele destinate umplerii la o presiune mai micã de 6,7 bar la temperatura de 50°C, presiunea de încercare trebuie sã fie de minimum 10 bar.
b) Pentru recipientele destinate umplerii la o presiune mai mare sau egalã cu 6,7 bar la temperatura de 50°C, presiunea de încercare trebuie sã fie cu 50% mai mare decât presiunea internã la temperatura de 50°C.
3.1.2. Umplere
La temperatura de 50°C, presiunea din generatorul de aerosoli nu trebuie sã depãşeascã 12 bar.
Cu toate acestea, dacã aerosolul nu conţine un gaz sau un amestec de gaze cu un punct de inflamabilitate cu aerul la 20°C şi o presiune standard de 1,013 bar, presiunea maximã admisã la temperatura de 50°C este de 13,2 bar.
4. Prevederi specifice pentru generatoarele de aerosoli al cãror recipient este din sticlã
4.1. Recipiente acoperite cu plastic sau protejate permanent
Recipientele de acest tip pot fi folosite pentru umplerea cu gaz comprimat, lichefiat sau dizolvat.
4.1.1. Capacitate
Capacitatea totalã a acestor recipiente nu poate depãşi 220 ml.
4.1.2. Înveliş protector
Învelişul protector trebuie sã fie format dintr-o peliculã protectoare din plastic sau alt material adecvat, care sã împiedice riscul împrãştierii particulelor de sticlã în situaţia în care recipientul se sparge accidental; învelişul trebuie sã fie proiectat astfel încât sã nu existe particule de sticlã care sã se împrãştie dacã generatorul de aerosoli umplut, care este adus la o temperaturã de 20°C, cade pe o suprafaţã de beton de la o înãlţime de 1,8 m.
4.1.3. Presiunea de încercare a recipientelor
a) Recipientele care se utilizeazã pentru umplere cu gaz comprimat sau dizolvat trebuie sã reziste la o presiune de încercare de minimum 12 bar.
b) Recipientele care se utilizeazã pentru umplere cu gaz lichefiat trebuie sã reziste la o presiune de încercare de minimum 10 bar.
4.1.4. Umplere
a) Generatoarele de aerosoli umplute cu gaz comprimat nu trebuie sã fie supuse, la temperatura de 50°C, la o presiune mai mare de 9 bar.
b) Generatoarele de aerosoli umplute cu gaz dizolvat nu trebuie sã fie supuse, la temperatura de 50°C, la o presiune mai mare de 8 bar.
c) Generatoarele de aerosoli care conţin gaz lichefiat sau amestecuri de gaze lichefiate nu trebuie sã suporte, la temperatura de 20°C, presiuni mai mari decât cele indicate în tabelul urmãtor:
┌────────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ │ Procentajul reprezentând │
│ │ greutatea gazului lichefiat │
│ Capacitatea totalã │ din amestecul total │
│ ├─────────┬─────────┬─────────┤
│ │ 20% │ 50% │ 80% │
├────────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ 50 la 80 ml │ 3,5 bar │ 2,8 bar │ 2,5 bar │
│ < 80 la 160 ml │ 3,2 bar │ 2,5 bar │ 2,2 bar │
│ < 160 la 220 ml │ 2,8 bar │ 2,1 bar │ 1,8 bar │
└────────────────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┘
Acest tabel indicã limitele presiunii admisibile la temperatura de 20°C în funcţie de procentajul de gaz.
Pentru procentajele de gaz care nu figureazã în acest tabel, presiunile-limitã sunt calculate prin extrapolare.
4.2. Recipiente din sticlã neprotejate
Generatoarele de aerosoli care utilizeazã recipiente din sticlã neprotejate trebuie umplute exclusiv cu gaz lichefiat sau dizolvat.
4.2.1. Capacitate
Capacitatea totalã a acestor recipiente nu poate depãşi 150 ml.
4.2.2. Presiunea de încercare a recipientului
Presiunea de încercare a recipientului trebuie sã fie de minimum 12 bar.
4.2.3. Umplere
a) Generatoarele de aerosoli umplute cu gaz dizolvat nu trebuie sã suporte, la temperatura de 50°C, o presiune mai mare de 8 bar.
b) Generatoarele de aerosoli care conţin gaz lichefiat nu trebuie sã suporte, la temperatura de 20°C, presiuni mai mari decât cele indicate în tabelul urmãtor:
┌────────────────────────────┬──────────────────────────────┐
│ │ Procentajul reprezentând │
│ │ greutatea gazului lichefiat │
│ Capacitatea totalã │ din amestecul total │
│ ├─────────┬─────────┬──────────┤
│ │ 20% │ 50% │ 80% │
├────────────────────────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│ 50 la 70 ml │ 1,5 bar │ 1,5 bar │ 1,25 bar │
│ < 70 la 150 ml │ 1,5 bar │ 1,5 bar │ 1 bar │
└────────────────────────────┴─────────┴─────────┴──────────┘
Acest tabel indicã limitele presiunii admisibile la temperatura de 20°C în funcţie de procentajul de gaz lichefiat.
Pentru procentajele de gaz care nu figureazã în acest tabel, presiunile-limitã sunt calculate prin extrapolare.
5. Prevederi specifice pentru generatoarele de aerosoli al cãror recipient este din plastic
5.1. Generatoarele de aerosoli al cãror recipient este din plastic care la spargere pot împrãştia fragmente trebuie tratate în acelaşi fel cu generatoarele de aerosoli al cãror recipient este din sticlã neprotejatã.
5.2. Generatoarele de aerosoli al cãror recipient este din plastic care la spargere nu pot împrãştia fragmente trebuie tratate în acelaşi fel cu generatoarele de aerosoli al cãror recipient este din sticlã cu înveliş protector.
6. Încercãri
6.1. Cerinţe privind încercãrile ce trebuie garantate de persoana responsabilã cu introducerea pe piaţã
6.1.1. Încercarea hidraulicã pe recipientele goale
6.1.1.1. Recipientele din metal, sticlã sau plastic ale generatoarelor de aerosoli trebuie sã reziste la o încercare la presiune hidraulicã potrivit prevederilor pct. 3.1.1, 4.1.3 şi 4.2.2.
6.1.1.2. Recipientele din metal care prezintã deformãri asimetrice sau deformãri majore ori alte defecte similare trebuie respinse. Este permisã o uşoarã deformare simetricã a bazei sau o deformare care afecteazã profilul pãrţii superioare a recipientului, cu condiţia ca recipientul sã nu fie respins la încercarea la rupere.
6.1.2. Încercarea la rupere pentru recipientele goale din metal
Persoana responsabilã pentru introducerea pe piaţã trebuie sã asigure cã presiunea de rupere a recipientelor este cu cel puţin 20% mai mare decât presiunea de încercare prevãzutã.
6.1.3. Încercarea la cãdere pentru recipientele din sticlã protejate
Producãtorul trebuie sã asigure cã recipientele satisfac cerinţele pentru încercãri prevãzute la pct. 4.1.2.
6.1.4. Verificarea finalã a generatoarelor de aerosoli umplute
6.1.4.1. Generatoarele de aerosoli sunt supuse uneia dintre urmãtoarele metode de încercare finalã:
a) Încercarea în baie de apã fierbinte
Fiecare generator de aerosoli umplut trebuie sã fie imersat într-o baie de apã fierbinte.
(i) Temperatura bãii de apã şi durata încercãrii trebuie sã permitã presiunii interne sã atingã presiunea exercitatã de conţinut la o temperaturã uniformã de 50°C.
(ii) Orice generator de aerosoli care prezintã o deformare vizibilã şi permanentã sau o scurgere trebuie sã fie respins.
b) Metode de încercare finalã la cald
Pot fi folosite şi alte metode de încãlzire a conţinutului generatoarelor de aerosoli, cu condiţia sã se garanteze cã presiunea şi temperatura din fiecare generator de aerosoli umplut ating valorile cerute pentru încercarea în baia de apã fierbinte şi cã deformãrile şi scurgerile sunt detectate cu aceeaşi precizie ca în cazul încercãrii în baia de apã fierbinte.
c) Metode de încercare finalã la rece
Poate fi folositã şi o metodã alternativã de încercare finalã la rece, cu condiţia sã respecte prevederile referitoare la o metodã alternativã pentru încercarea în baie de apã fierbinte a generatoarelor de aerosoli, în conformitate cu pct. 6.2.4.3.2.2 din anexa A la Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mãrfurilor periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin <>Legea nr. 31/1994 , actualizat cu amendamentele ulterioare.
6.1.4.2. Pentru generatoarele de aerosoli al cãror conţinut suferã, dupã umplere şi înainte de prima utilizare, o transformare fizicã sau chimicã care duce la modificarea caracteristicilor presiunii lui, trebuie aplicate metodele de încercare finalã la rece în conformitate cu pct. 6.1.4.1 lit. c).
6.1.4.3. În cazul metodelor de încercare prevãzute la pct. 6.1.4.1 lit. b) şi c):
a) metoda de încercare trebuie sã fie aprobatã de cãtre ISCIR;
b) persoana responsabilã pentru introducerea pe piaţã a generatoarelor de aerosoli trebuie sã înainteze o cerere de aprobare cãtre ISCIR. Cererea trebuie însoţitã de dosarul tehnic cuprinzând descrierea metodei;
c) în scopul supravegherii, persoana responsabilã pentru introducerea pe piaţã a generatoarelor de aerosoli trebuie sã pãstreze aprobarea emisã de ISCIR, dosarul tehnic cuprinzând descrierea metodei şi, dacã este cazul, procesele-verbale de control; aceste documente trebuie sã fie uşor de procurat de la adresa specificatã pe etichetã în conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. a) din prezenta hotãrâre;
d) la dispoziţia ISCIR trebuie pus dosarul tehnic de fabricaţie redactat în limba românã sau o copie legalizatã a acestuia.
6.2. Exemple de încercãri de verificare care se pot efectua
6.2.1. Încercãri pe recipiente goale
Presiunea de încercare este aplicatã timp de 25 de secunde pe 5 recipiente alese în mod aleatoriu dintr-un lot omogen de 2.500 de recipiente goale, adicã fabricate din aceleaşi materiale şi prin acelaşi procedeu de fabricaţie în serie continuã a lotului sau dintr-un lot care constituie producţia într-un interval de o orã.
Dacã oricare dintre aceste recipiente nu trece încercarea, se aleg în mod aleatoriu 10 recipiente suplimentare din acelaşi lot care se supun aceleiaşi încercãri.
Dacã oricare dintre aceste recipiente nu trece încercarea, întregul lot este impropriu utilizãrii.
6.2.2. Încercãri pe generatoarele de aerosoli umplute
Încercãrile de verificare a etanşeitãţii la aer şi apã se realizeazã imersând un numãr reprezentativ de generatoare de aerosoli umplute într-o baie de apã. Temperatura bãii şi perioada de imersie trebuie sã permitã conţinutului generatorului de aerosoli sã atingã o temperaturã uniformã de 50°C în intervalul de timp necesar care sã asigure cã nu are loc nicio crãpare sau rupere.
Toate loturile de generatoare de aerosoli care nu trec aceste încercãri se considerã improprii utilizãrii.
6.3. Încercãrile privind inflamabilitatea aerosolilor
6.3.1. Încercarea de aprindere la distanţã pentru aerosolii pulverizaţi
6.3.1.1. Introducere
6.3.1.1.1. Aceastã încercare standard descrie metoda de determinare a distanţei de aprindere a unui aerosol pulverizat pentru a evalua riscul de flacãrã asociat. Aerosolul este pulverizat în direcţia unei surse de aprindere la intervale de 15 cm, pentru a observa dacã are loc aprinderea şi combustia susţinutã a conţinutului pulverizat. Prin definiţie, aprinderea şi combustia susţinutã au loc atunci când o flacãrã stabilã rãmâne aprinsã timp de cel puţin 5 secunde. Sursa aprinderii este definitã ca fiind un arzãtor cu gaz având o flacãrã albastrã, neluminoasã, de 4-5 cm înãlţime.
6.3.1.1.2. Aceastã încercare este aplicabilã generatoarelor de aerosoli cu o distanţã de pulverizare mai mare sau egalã cu 15 cm. Generatoarele de aerosoli cu o distanţã de pulverizare mai micã de 15 cm, cum ar fi cele care degajã spumã, gel şi pastã sau cele care sunt dotate cu un aparat de mãsurare, sunt excluse de la aceastã încercare. Generatoarele de aerosoli care conţin spumã, gel sau pastã sunt supuse încercãrii de inflamabilitate a spumei.
6.3.1.2. Aparaturã şi materiale
6.3.1.2.1. Este necesarã urmãtoarea aparaturã:
Baie de apã menţinutã la 20°C precizie de ± 1°C
Cântar calibrat de laborator precizie de ± 0,1 g
Cronometru precizie de ± 0,2 s
Scalã gradatã, suport şi clamã gradaţii în cm
Arzãtor cu gaz, cu suport şi clamã
Termometru precizie de ± 1°C
Higrometru precizie de ± 5%
Manometru precizie de ± 0,1 bar
6.3.1.3. Procedurã
6.3.1.3.1. Cerinţe generale
6.3.1.3.1.1. Înainte de încercare, fiecare generator de aerosoli trebuie condiţionat şi apoi amorsat prin descãrcare, timp de aproximativ o secundã. Scopul acestei acţiuni este îndepãrtarea materialelor neomogene de pe tubul de imersie.
6.3.1.3.1.2. Instrucţiunile de utilizare trebuie respectate cu stricteţe, indiferent dacã generatorul este destinat a fi utilizat în poziţie verticalã orientatã în sus sau în jos. Dacã este necesarã agitarea, aceasta trebuie realizatã imediat înainte de încercare.
6.3.1.3.1.3. Încercarea trebuie efectuatã într-un mediu ferit de curenţi de aer şi care poate fi ventilat, având o temperaturã controlatã de 20°C ± 5°C şi o umiditate relativã de 30-80%.
6.3.1.3.1.4. Fiecare generator de aerosoli urmeazã sã fie încercat:
a) atunci când este plin în conformitate cu procedura completã, arzãtorul cu gaz fiind situat la o distanţã de 15-90 cm faţã de duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli;
b) atunci când conţinutul lui este de 10-12% din capacitatea sa nominalã (procentaj din masã) numai o singurã datã, fie la o distanţã de 15 cm faţã de duza de evacuare, când aerosolii pulverizaţi dintr-un cilindru plin nu s-au aprins deloc, fie la distanţa de aprindere a aerosolilor pulverizaţi dintr-un cilindru plin plus 15 cm.
6.3.1.3.1.5. În timpul încercãrii, cilindrul trebuie poziţionat conform indicaţiilor de pe etichetã. Sursa de aprindere trebuie poziţionatã în consecinţã.
6.3.1.3.1.6. Urmãtoarea procedurã impune încercarea aerosolilor pulverizaţi la intervale de 15 cm între flacãra arzãtorului şi duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli, la distanţe care variazã între 15 şi 90 cm. Este indicat sã se înceapã la o distanţã de 60 cm între flacãra arzãtorului şi duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli.
Distanţa dintre flacãra arzãtorului şi duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli trebuie mãritã cu 15 cm în cazul aprinderii aerosolilor pulverizaţi la o distanţã de 60 cm. Distanţa trebuie micşoratã cu 15 cm în cazul în care nu are loc nicio aprindere la o distanţã de 60 cm între flacãra arzãtorului şi duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli. Scopul acestei proceduri este de a determina distanţa maximã dintre duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli şi flacãra arzãtorului care provoacã combustia susţinutã a aerosolilor pulverizaţi sau sã se stabileascã cã aprinderea nu se poate produce la o distanţã de 15 cm între flacãra arzãtorului şi duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli.
6.3.1.3.2. Procedura de încercare
a) Minimum 3 generatoare de aerosoli pline per produs trebuie condiţionate la 20°C ± 1°C într-o baie de apã, prin imersare în apã în proporţie de cel puţin 95% timp de cel puţin 30 de minute înainte de fiecare încercare (dacã generatoarele sunt complet imersate în apã, este suficientã o perioadã de condiţionare de 30 de minute).
b) Este necesarã respectarea cerinţelor generale şi înregistrarea temperaturii şi umiditãţii relative a mediului.
c) Se cântãreşte un generator de aerosoli şi se noteazã greutatea acestuia.
d) Se determinã presiunea internã şi capacitatea de descãrcare iniţialã la temperatura de 20°C ± 1°C (pentru a elimina generatoarele de aerosoli defecte sau umplute parţial).
e) Arzãtorul cu gaz se aşazã pe o suprafaţã platã sau se fixeazã pe un suport cu ajutorul unei clame.
f) Se aprinde arzãtorul; flacãra trebuie sã fie neluminoasã şi înaltã de aproximativ 4-5 cm.
g) Orificiul de ieşire al duzei de evacuare trebuie aşezat la distanţa cerutã faţã de flacãrã. Generatorul de aerosoli trebuie testat în poziţia în care a fost proiectat pentru utilizare, de exemplu, în poziţie verticalã orientatã în sus sau în jos.
h) Orificiul duzei de evacuare trebuie aşezat la acelaşi nivel cu flacãra arzãtorului, asigurând cã orificiul este direcţionat în mod corespunzãtor spre flacãrã (conform figurii 6.3.1.1). Conţinutul pulverizat trebuie eliberat prin jumãtatea superioarã a flãcãrii.
Figura 6.3.1.1
________
NOTÃ (CTCE)
Figura 6.3.1.1 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 19 octombrie 2009, la pagina 10 (a se vedea imaginea asociatã).
i) Se respectã cerinţele generale cu privire la agitarea generatorului de aerosoli.
j) Se acţioneazã supapa generatorului de aerosoli pentru a descãrca conţinutul acestuia timp de 5 secunde, dacã nu are loc aprinderea. Dacã are loc aprinderea, se continuã operaţiunea de descãrcare şi se înregistreazã durata flãcãrii timp de 5 secunde, de la începutul aprinderii.
k) Se noteazã rezultatele aprinderii la distanţe diferite dintre arzãtorul cu gaz şi generatorul de aerosoli în tabelul furnizat în acest scop.
l) Dacã nu are loc nicio aprindere în etapa prevãzutã la lit. j), generatorul de aerosoli trebuie testat în poziţii alternative, de exemplu, vertical orientat în jos pentru produsele destinate a fi utilizate în poziţie verticalã orientatã în sus, pentru a verifica dacã se obţine aprinderea.
m) Se repetã etapele prevãzute la lit. g)-l) de douã ori (în total de 3 ori) pentru acelaşi cilindru la aceeaşi distanţã între arzãtorul cu gaz şi duza de evacuare a cilindrului.
n) Se repetã procedura de încercare pentru încã 2 cilindri cu aerosoli conţinând acelaşi produs la aceeaşi distanţã între arzãtorul cu gaz şi duza de evacuare a cilindrului.
o) Se repetã etapele prevãzute la lit. g)-n) ale procedurii de încercare la o distanţã de 15-90 cm între duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli şi flacãra arzãtorului, în funcţie de rezultatul fiecãrei încercãri (trebuie consultate, de asemenea, pct. 6.3.1.3.1.4 şi 6.3.1.3.1.5).
p) Dacã la distanţa de 15 cm nu are loc nicio aprindere, procedura este încheiatã pentru cilindrii care iniţial au fost plini. Procedura este, de asemenea, încheiatã atunci când aprinderea şi combustia susţinutã au loc la o distanţã de 90 cm. Dacã aprinderea nu s-a produs la o distanţã de 15 cm, se înregistreazã faptul cã aprinderea nu a avut loc. În toate celelalte cazuri, distanţa maximã dintre flacãra arzãtorului şi duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli pentru care au fost observate o aprindere şi o combustie susţinutã este notatã ca fiind "distanţa de aprindere".
q) Trebuie, de asemenea, efectuatã o încercare pe 3 cilindri având un conţinut de 10-12% din capacitatea lor nominalã. Aceşti cilindri trebuie încercaţi la o distanţã între duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli şi flacãra arzãtorului care este consideratã a fi "distanţa de aprindere a cilindrilor plini + 15 cm".
r) Se descarcã un cilindru cu aerosoli pânã ajunge la 10-12% din capacitatea sa nominalã (procentaj din greutate) în pulverizãri de cel mult 30 de secunde. Durata minimã de aşteptare între pulverizãri este de 300 de secunde. În aceastã perioadã intermediarã, generatoarele trebuie imersate în baia de apã pentru condiţionare.
s) Se repetã etapele prevãzute la lit. g)-n) pentru cilindri cu aerosoli având un conţinut de 10-12% din capacitatea lor nominalã, omiţând etapele de la lit. l) şi m). Aceastã încercare trebuie efectuatã menţinând generatoarele de aerosoli într-o singurã poziţie, de exemplu, în poziţie verticalã orientatã în sus sau în jos, corespunzãtoare celei care a produs aprinderea (dacã este cazul) pentru cilindrii umpluţi.
t) Toate rezultatele se înregistreazã în tabelul 6.3.1.1, aşa cum este arãtat mai jos.
6.3.1.3.2.1. Toate încercãrile trebuie efectuate într-o hotã de tiraj situatã într-o încãpere ce poate fi bine ventilatã.
Dupã fiecare încercare, hota de tiraj şi încãperea pot fi ventilate timp de cel puţin 3 minute. Trebuie luate toate mãsurile de siguranţã pentru a împiedica inhalarea produselor de combustie.
6.3.1.3.2.2. Cilindrii având un conţinut de 10-12% din capacitatea lor nominalã trebuie încercaţi numai o singurã datã. În tabelele cu rezultate trebuie indicat un singur rezultat pentru fiecare cilindru.
6.3.1.3.2.3. Dacã în urma încercãrii în care generatorul de aerosoli a fost utilizat în poziţia sa proiectatã de utilizare se obţine un rezultat negativ, încercarea trebuie repetatã cu generatorul în poziţia în care cel mai probabil se obţine un rezultat pozitiv.
6.3.1.4. Metoda de evaluare a rezultatelor
6.3.1.4.1. Toate rezultatele trebuie sã fie înregistrate.
Tabelul 6.3.1.1 de mai jos reprezintã modelul unui "tabel cu rezultate" ce trebuie folosit.
Tabelul 6.3.1.1
┌────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────┐
│Data │Temperatura... °C │
│ │Umiditatea relativã.. % │
├─────────────────────────────┬──────────┴───────────────────────────────────┤
│Denumirea produsului │ │
├─────────────────────────────┼──────────┬───────────┬───────────┬───────────┤
│Volumul net │ │Cilindrul 1│Cilindrul 2│Cilindrul 3│
├─────────────────────────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Nivelul iniţial de umplere │ │ % │ % │ % │
├─────────────────────────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Distanţa generatorului de │Încercare │ 1 2 3 │ 1 2 3 │ 1 2 3 │
│aerosoli │ │ │ │ │
├─────────────────────────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
cm │Aprindere?│ │ │ │
│ │Da sau Nu │ │ │ │
├─────────────────────────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
cm │Aprindere?│ │ │ │
│ │Da sau Nu │ │ │ │
├─────────────────────────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
cm │Aprindere?│ │ │ │
│ │Da sau Nu │ │ │ │
├─────────────────────────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
cm │Aprindere?│ │ │ │
│ │Da sau Nu │ │ │ │
├─────────────────────────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
cm │Aprindere?│ │ │ │
│ │Da sau Nu │ │ │ │
├─────────────────────────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
cm │Aprindere?│ │ │ │
│ │Da sau Nu │ │ │ │
├─────────────────────────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Observaţii - inclusiv poziţia│ │ │ │ │
│cilindrului │ │ │ │ │
└─────────────────────────────┴──────────┴───────────┴───────────┴───────────┘
6.3.2. Încercarea de aprindere în spaţiu închis
6.3.2.1. Introducere
Aceastã încercare standard descrie metoda de evaluare a inflamabilitãţii produselor ce provin din generatoarele de aerosoli pe baza tendinţei lor de aprindere într-un spaţiu închis sau limitat. Conţinutul unui generator de aerosoli este pulverizat într-un vas de testare cilindric ce conţine o lumânare aprinsã. Dacã are loc o aprindere ce poate fi observatã, se noteazã timpul scurs şi cantitatea descãrcatã.
6.3.2.2. Aparaturã şi materiale
6.3.2.2.1. Este necesarã urmãtoarea aparaturã:
Cronometru precizie de ± 0,2 s
Baie de apã menţinutã la 20°C precizie de ± 1°C
Cântar calibrat de laborator precizie de ± 0,1 g
Termometru precizie de ± 1°C
Higrometru precizie de ± 5%
Manometru precizie de ± 0,1 bar
Vas de testare cilindric aşa cum este descris mai jos
6.3.2.2.2. Pregãtirea aparaturii pentru încercare
6.3.2.2.2.1. Un vas de testare cilindric, deschis la un capãt, având un volum de aproximativ 200 dmc, un diametru de aproximativ 600 mm şi o lungime de aproximativ 720 mm, trebuie modificat dupã cum urmeazã:
a) un dispozitiv de închidere sub forma unui capac cu balamale trebuie potrivit pe capãtul deschis al recipientului; sau
b) o peliculã din plastic groasã de 0,01-0,02 mm poate fi utilizatã, de asemenea, ca dispozitiv de închidere. Dacã încercarea este efectuatã cu pelicula din plastic, aceasta trebuie folositã în modul descris mai jos: Se întinde pelicula peste capãtul deschis al tamburului şi se fixeazã în aceastã poziţie cu un elastic. Atunci când este fixat pe tamburul aşezat pe o parte, elasticul trebuie sã aibã o rezistenţã care sã îi permitã sã se întindã numai cu 25 mm când o greutate de 0,45 kg este ataşatã de punctul sãu cel mai de jos. Se executã o tãieturã de 25 mm în peliculã, începând de la o distanţã de 50 mm faţã de marginea tamburului. Pelicula trebuie sã fie întinsã;
c) la celãlalt capãt al tamburului se executã o gaurã cu un diametru de 50 mm, începând de la o distanţã de 100 mm faţã de margine, astfel încât orificiul sã se situeze în punctul cel mai înalt atunci când recipientul este aşezat şi gata de testare (figura 6.3.2.1);
Figura 6.3.2.1
________
NOTÃ (CTCE)
Figura 6.3.2.1 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 19 octombrie 2009, la pagina 11 (a se vedea imaginea asociatã).
d) pe un suport metalic de 200 x 200 mm se aşazã o lumânare din cearã de parafinã, având un diametru de 20-40 mm şi o înãlţime de 100 mm. Lumânarea trebuie înlocuitã atunci când înãlţimea ei scade sub 80 mm. Flacãra lumânãrii este protejatã de acţiunea aerosolilor pulverizaţi prin intermediul unui deflector cu o lãţime de 150 mm şi o înãlţime de 200 mm. Deflectorul include un plan înclinat la 45° începând cu înãlţimea de 150 mm faţã de baza lui (figura 6.3.2.2);
Figura 6.3.2.2
________
NOTÃ (CTCE)
Figura 6.3.2.2 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 19 octombrie 2009, la pagina 12 (a se vedea imaginea asociatã).
e) lumânarea aşezatã pe suportul metalic trebuie poziţionatã la jumãtatea distanţei dintre cele douã capete ale tamburului (figura 6.3.2.3);
Figura 6.3.2.3
________
NOTÃ (CTCE)
Figura 6.3.2.3 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 19 octombrie 2009, la pagina 12 (a se vedea imaginea asociatã).
f) tamburul este aşezat pe sol sau pe un suport într-un loc în care temperatura este cuprinsã între 15°C şi 25°C. Produsul care urmeazã a fi testat este pulverizat în interiorul tamburului având un volum de aproximativ 200 dmc, în care se aflã o sursã de aprindere.
6.3.2.2.2.2. De obicei, produsul este expulzat din generatorul de aerosoli la un unghi de 90° faţã de axa verticalã a cilindrului. Configuraţia şi procedura descrise se referã la acest tip de generatoare. În cazul unor generatoare de aerosoli cu o funcţionare neobişnuitã (de exemplu generatoare cu degajare verticalã) trebuie sã se înregistreze modificãrile la echipament şi proceduri în conformitate cu bunele practici de laborator, cum ar fi standardul SR EN ISO/CEI 17025:2005 Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercãri şi etalonãri.
6.3.2.3. Procedurã
6.3.2.3.1. Cerinţe generale
6.3.2.3.1.1. Înainte de încercare, fiecare generator de aerosoli trebuie condiţionat şi apoi amorsat prin descãrcare timp de aproximativ o secundã. Scopul acestei acţiuni este îndepãrtarea materialelor neomogene de pe tubul de imersie.
6.3.2.3.1.2. Instrucţiunile de utilizare trebuie respectate cu stricteţe, indiferent dacã generatorul este destinat a fi utilizat în poziţie verticalã orientatã în sus sau în jos. Dacã este necesarã agitarea, aceasta trebuie realizatã imediat înainte de încercare.
6.3.2.3.1.3. Încercãrile trebuie efectuate într-un mediu ferit de curenţi de aer şi care poate fi ventilat, având o temperaturã controlatã de 20°C ± 5°C şi o umiditate relativã de 30-80%.
6.3.2.3.2. Procedura de încercare
a) Minimum 3 generatoare de aerosoli pline per produs trebuie condiţionate la 20°C ± 1°C într-o baie de apã, prin imersare în apã în proporţie de cel puţin 95% timp de cel puţin 30 de minute (dacã generatoarele sunt complet imersate în apã, este suficientã o perioadã de condiţionare de 30 de minute).
b) Se mãsoarã sau se calculeazã volumul efectiv al tamburului în dmc.
c) Sunt necesare respectarea cerinţelor generale şi înregistrarea temperaturii şi umiditãţii relative a mediului.
d) Se determinã presiunea internã şi capacitatea de descãrcare iniţialã la 20°C ± 1°C (pentru a elimina generatoarele de aerosoli defecte sau umplute parţial).
e) Se cântãreşte unul dintre generatoarele de aerosoli şi se noteazã masa acestuia.
f) Se aprinde lumânarea şi se instaleazã dispozitivul de închidere (capacul sau pelicula din plastic).
g) Se aşazã generatorul de aerosoli în aşa fel încât distanţa dintre orificiul duzei de evacuare şi centrul orificiului de intrare în tambur sã fie de 35 mm, iar în cazul recipientelor pulverizatoare de aerosoli cu un câmp larg de pulverizare distanţa trebuie sã fie mai micã. Se porneşte cronometrul şi în conformitate cu instrucţiunile de utilizare a produsului se direcţioneazã conţinutul pulverizat spre centrul extremitãţii opuse (capac sau peliculã din plastic). Generatorul trebuie testat în poziţia sa de utilizare proiectatã, de exemplu în poziţie verticalã orientatã în sus sau în jos.
h) Se pulverizeazã pânã când are loc aprinderea. Se opreşte cronometrul şi se noteazã timpul scurs. Se cântãreşte din nou generatorul de aerosoli şi se noteazã masa acestuia.
i) Se aeriseşte şi se cântãreşte tamburul, îndepãrtându-se orice reziduuri care ar putea afecta încercãrile ulterioare. Dacã este necesar, se lasã tamburul sã se rãceascã.
j) Se repetã etapele prevãzute la lit. d)-i) din cadrul procedurii de încercare pentru încã douã generatoare de aerosoli conţinând acelaşi produs (în total 3 generatoare; de reţinut cã fiecare generator este încercat o singurã datã).
6.3.2.4. Metoda de evaluare a rezultatelor
6.3.2.4.1. Trebuie redactat un raport de încercare care sã conţinã urmãtoarele informaţii:
a) produsul încercat şi referinţele acestuia;
b) presiunea internã şi capacitatea de descãrcare a generatorului de aerosoli;
c) temperatura şi umiditatea relativã a aerului din încãpere;
d) pentru fiecare încercare, timpul de descãrcare (în secunde) necesar pentru a obţine aprinderea (dacã produsul nu se aprinde, se menţioneazã acest lucru);
e) masa produsului pulverizat în timpul fiecãrei încercãri (în grame);
f) volumul efectiv al tamburului (în dmc).
6.3.2.4.2. Timpul echivalent [t(ec)] necesar pentru a obţine aprinderea într-un metru cub poate fi calculat dupã cum urmeazã:
1000 x perioada de descãrcare (s)
t(ec) = ─────────────────────────────────────
Volumul efectiv al tamburului (dmc)
6.3.2.4.3. Densitatea deflagraţiei [D(def)] necesarã pentru a obţine aprinderea în timpul încercãrii se poate de asemenea calcula dupã cum urmeazã:
1000 x cantitatea produsului degajat (g)
D(def) = ────────────────────────────────────────
Volumul efectiv al tamburului (dmc)
6.3.3. Încercarea de inflamabilitate a aerosolului tip spumã
6.3.3.1. Introducere
6.3.3.1.1. Aceastã încercare standard descrie metoda de determinare a inflamabilitãţii unui aerosol pulverizat sub formã de spumã, gel sau pastã. Un aerosol sub formã de spumã, gel sau pastã este pulverizat (aproximativ 5 grame) pe o sticlã de ceas la baza cãreia este amplasatã o sursã de aprindere (lumânare, chibrit sau brichetã) pentru a observa dacã au loc aprinderea şi combustia susţinutã a spumei, gelului sau pastei. Prin definiţie, aprinderea are loc atunci când o flacãrã stabilã, având o înãlţime de minimum 4 cm, rãmâne aprinsã timp de cel puţin douã secunde.
6.3.3.2. Aparaturã şi materiale
6.3.3.2.1. Este necesarã urmãtoarea aparaturã:
Scalã gradatã, suport şi clamã gradaţii în cm
Sticlã de ceas rezistentã la foc,
având un diametru aproximativ de
150 mm
Cronometru precizie de ± 0,2 s
Lumânare, chibrit sau brichetã
Cântar calibrat de laborator precizie de ± 0,1 g
Baie de apã menţinutã la 20°C precizie de ± 1°C
Termometru precizie de ± 1°C
Higrometru precizie de ± 5%
Manometru precizie de ± 0,1 bar
6.3.3.2.2. Sticla de ceas se aşazã pe o suprafaţã rezistentã la foc într-o zonã feritã de curenţi de aer şi care poate fi ventilatã dupã fiecare încercare. Scala gradatã se amplaseazã exact în spatele sticlei de ceas şi este ţinutã vertical cu ajutorul suportului şi al clamei.
6.3.3.2.3. Scala se amplaseazã în aşa fel încât baza sa sã fie la acelaşi nivel cu baza sticlei de ceas pe un plan orizontal.
6.3.3.3. Procedurã
6.3.3.3.1. Cerinţe generale
6.3.3.3.1.1. Înainte de încercare, fiecare generator de aerosoli trebuie condiţionat şi apoi amorsat prin descãrcare timp de aproximativ o secundã. Scopul acestei acţiuni este îndepãrtarea materialelor neomogene de pe tubul de imersie.
6.3.3.3.1.2. Instrucţiunile de utilizare trebuie respectate cu stricteţe, indiferent dacã generatorul este destinat a fi utilizat în poziţie verticalã orientatã în sus sau în jos. Dacã este necesarã agitarea, aceasta trebuie realizatã imediat înainte de încercare.
6.3.3.3.1.3. Încercãrile trebuie efectuate într-un mediu ferit de curenţi de aer şi care poate fi ventilat, având o temperaturã controlatã de 20°C ± 5°C şi o umiditate relativã de 30-80%.
6.3.3.3.2. Procedura de încercare
a) Minimum 4 generatoare de aerosoli pline per produs trebuie condiţionate la 20°C ± 1°C, prin imersare în apã în proporţie de cel puţin 95% timp de cel puţin 30 de minute înainte de fiecare încercare (dacã generatoarele sunt complet imersate în apã, este suficientã o perioadã de condiţionare de 30 de minute).
b) Sunt necesare respectarea cerinţelor generale şi înregistrarea temperaturii şi umiditãţii relative a mediului.
c) Se determinã presiunea internã la temperatura de 20°C ± 1°C (pentru a elimina generatoarele de aerosoli defecte sau umplute parţial).
d) Se mãsoarã capacitatea de descãrcare sau debitul aerosolului ce urmeazã a fi examinat, astfel încât cantitatea produsului dispersat sã poatã fi mãsuratã cu o exactitate mai mare.
e) Se cântãreşte unul dintre generatoarele de aerosoli şi se noteazã masa acestuia.
f) Pe baza capacitãţii de descãrcare sau a debitului mãsurat şi urmând instrucţiunile producãtorului se pulverizeazã aproximativ 5 grame din produs în centrul sticlei curate de ceas pentru a forma o proeminenţã nu mai înaltã de 25 mm.
g) În maximum 5 secunde de la sfârşitul descãrcãrii se instaleazã sursa de aprindere pe marginea mostrei, la baza acesteia, şi se porneşte în acelaşi timp cronometrul. Dacã este necesar, sursa de aprindere trebuie înlãturatã de lângã marginea mostrei dupã aproximativ douã secunde, pentru a observa cu exactitate dacã a avut loc aprinderea. Dacã nu se constatã nicio aprindere a mostrei, sursa de aprindere trebuie reamplasatã lângã marginea mostrei.
h) Dacã are loc aprinderea, se noteazã urmãtoarele:
(i) înãlţimea maximã a flãcãrii deasupra bazei sticlei de ceas în centimetri;
(ii) durata flãcãrii în secunde;
(iii) uscarea şi recântãrirea generatorului şi calcularea masei produsului degajat.
i) Zona de testare se ventileazã imediat dupã fiecare încercare.
j) Dacã nu are loc nicio aprindere, iar produsul degajat rãmâne sub formã de spumã sau pastã pe toatã durata utilizãrii sale, trebuie repetate etapele prevãzute la lit. e)-i). Se aşteptã 30 de secunde, 1 minut, 2 minute sau 4 minute înainte de aplicarea sursei de aprindere.
k) Se repetã etapele prevãzute la lit. e)-j) din cadrul procedurii de încercare de încã douã ori (în total de 3 ori) pentru acelaşi cilindru.
l) Se repetã etapele prevãzute la lit. e)-k) din cadrul procedurii de încercare pentru încã 2 cilindri cu aerosoli (în total 3 cilindri) conţinând acelaşi produs.
6.3.3.4. Metoda de evaluare a rezultatelor
6.3.3.4.1. Trebuie redactat un raport de încercare care sã conţinã urmãtoarele informaţii:
a) dacã produsul se aprinde;
b) înãlţimea maximã a flãcãrii în centimetri;
c) durata flãcãrii în secunde;
d) masa produsului încercat.
----
