Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 1.006 din 4 octombrie 2001  pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind accelerarea reformei in administratia publica    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 1.006 din 4 octombrie 2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind accelerarea reformei in administratia publica

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 19 octombrie 2001

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale <>art. 26 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor,

Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se aproba Strategia Guvernului privind accelerarea reformei în administraţia publica, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
Art. 2
Finanţarea acţiunilor prevãzute în strategia menţionatã la art. 1 se va efectua în limita fondurilor ce vor fi aprobate anual, prin legea bugetului de stat, cu aceasta destinaţie.
Art. 3
Strategia prevãzutã la art. 1 se actualizeazã anual, prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei Publice.


PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE

Contrasemneazã:


──────────────────
Ministrul administraţiei publice,
Octav Cozmanca

Ministrul pentru coordonarea
Secretariatului General al Guvernului,
Petru Şerban Mihailescu


ANEXA 1

STRATEGIA GUVERNULUI PRIVIND ACCELERAREA REFORMEI ÎN
ADMINISTRAŢIA PUBLICA

1. Consideratii generale

Sistemul politic din România a suferit schimbãri profunde de la începutul procesului de reforma, în 1990. Economia continua sa se afle într-o perioada de tranzitie cãtre economia de piata, tranzitie care are ca rezultat constrângeri severe asupra activitãţii din întregul sector public şi, nu în ultimul rând, asupra sistemului administrativ central.
Începând cu 1990, crearea unui sistem modern şi eficient de administraţie publica a fost consideratã o prioritate pentru Guvernul României. Cu toate acestea, nu s-au putut mobiliza resursele necesare creãrii cadrului legislativ şi institutional necesar administraţiei publice centrale şi locale şi, în special, pentru implementarea eficienta a mãsurilor de reforma. Cauzele care au determinat imposibilitatea aplicãrii unei reforme reale în administraţie au fost:
● constrângeri financiare severe;
● lipsa de determinare politica;
● experienta redusã ln ceea ce priveşte structurile administrativ alternative;
● lipsa de pregãtire a politicienilor şi funcţionarilor publici pentru a rãspunde cerinţelor şi exigenţelor ce decurg din schimbarea rapida a mediului;
● absenta unor reglementãri clare privind personalul şi structurile administrative, definiri inadecvate ale funcţiilor şi grile de salarizare nepotrivite.
Deşi a constituit un capitol distinct în toate programele de guvernare de pana acum, reforma administraţiei nu a reprezentat o prioritate; dimpotriva metodele centraliste s-au perpetuat în mare mãsura, iar schimbãrile asteptate au fost mult prea lente şi fragmentare.
Pentru perioada de început a fost obligatoriu ca guvernul sa se concentreze asupra problemelor reformei economice; dar, de abia mai târziu, a devenit evident ca aplicarea acesteia este imposibila fãrã o reforma a administraţiei publice, ceea ce, de altfel, explica şi întârzierile sau distorsiunile produse în aplicarea reformei economice.

2. Necesitatea reformei

Tendinta de globalizare, însoţitã de dezvoltarea dinamica a sistemelor sociale, aseaza statele naţionale într-o poziţie cu totul noua, în care instituţiile şi sistemele administrative trebuie sa fie adaptate. Orice intervenţie în domeniul reformei administraţiei publice implica modificãri ale componentelor majore, incluzând administraţia centrala, administraţia localã şi serviciile publice. Pe de alta parte, dezvoltarea democraţiei reclama instituirea unei noi relaţii între cetãţeni şi administraţie, creşterea şi întãrirea rolului autoritãţilor locale şi reconsiderarea parteneriatului cu societatea civilã.
Exista numeroase motive pentru modernizarea structuralã şi funcţionalã a administraţiei publice din România, plecand de la necesitatea functionarii mai eficiente a instituţiilor guvernamentale pana la aspiratia de a deveni membru al Uniunii Europene.
Necesitatea reformei este impusa de patru categorii principale de motive:
● Motive economice: creşterea economicã redusã şi diminuarea resurselor bugetare alocate administraţiei publice; nevoia sectorului privat de a avea o administraţie moderna, flexibila şi deschisã parteneriatului public-privat;
● Motive tehnologice: introducerea tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor în administraţia publica;
● Motive sociologice: cetãţenii, ca beneficiari ai serviciilor publice, sunt tot mai exigenti şi nu mai accepta ca necesitãţile lor sa fie determinate în mod exclusiv de ceea ce le oferã administraţiile;
● Motive instituţionale: integrarea României în structurile Uniunii Europene implica un alt mod de administrare a serviciilor; structura puternic ierarhizata lasa locul unor noi tipuri organizatorice bazate pe structuri descentralizate.
Prin reducerea funcţiei autoritare a statului şi întãrirea funcţiilor sale privind serviciile şi promovarea acestora, activitatea administraţiei trebuie sa fie o activitate profesionista. Sunt frecvente, de asemenea, solicitarile privind reducerea reglementãrilor şi simplificarea procedurilor administrative, abandonarea procedurilor care nu sunt necesare şi adoptarea unor noi proceduri, adaptate unui sistem politic modern şi unei economii de piata functionale.
Condiţiile existente în societatea româneascã în prezent impun ca administraţia sa fie angajata într-un proces de schimbare pe patru planuri:
1. strategic, prin care sa se redefineasca rolul statului, în sensul delimitãrii acestui rol de cel al organizaţiilor private;
2. legal, îndreptat spre o diminuare a densitatii legislative, o utilizare mai mare a legilor cadru, creând posibilitãţi sporite de acţiune pentru autoritãţile executive;
3. organizational, orientat spre reducerea ierarhiilor, simplificarea procedurilor delegarii execuţiei sarcinilor publice cãtre organisme care nu fac parte din administraţie;
4. cultural, urmãrind o schimbare a valorilor şi a modurilor de acţiune a aleşilor politici, a funcţionarilor, a utilizatorilor grupurilor de interese şi a cetãţenilor.
Noile condiţii de reusita ale procesului de reforma în administraţia publica din România trebuie sa aibã ca punct de plecare:
● formularea unor obiective concrete şi cuantificabile;
● creşterea capacitãţii strategice a administraţiei publice de a opta pentru diferite proiecte şi de a-şi defini singura prioritãţile;
● articularea, într-o viziune integratoare pe termen mediu şi lung, a transformãrilor din administraţia publica;
● necesitatea unei mai bune reprezentari a intereselor cetãţenilor în procesele de luare a deciziilor;
● asigurarea managementului prin obiective;
● consolidarea infrastructurii organizatorice pentru managementul strategic al proceselor din domeniul economic şi social;
● nevoia creşterii funcţiei de consultanţa şi monitorizare în administraţie;
Odatã cu dezvoltarea societãţii informationale, introducerea tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor ridica noi provocari pentru administraţia publica dar în acelaşi timp aceasta oferã posibilitãţi mult mai mari pentru o activitate mai eficienta şi mai aproape de cetãţean; creşterea capacitãţii administrative imbunatateste considerabil posibilitatea României de a-şi apara interesele pe plan european şi mondial.
Necesitatea reformei este determinata, atât de factori interni (management, probleme sociale şi economice) cat şi de factori externi (internationalizarea şi dezvoltarea rapida a tehnologiei informatiei).

3. Principiile care stau la baza elaborãrii strategiei de reforma în administraţia publica

În vederea realizãrii, atât a obiectivelor Programului de Guvernare pe perioada 2001-2004 prezentat în decembrie 2000 şi acceptat de Parlament, cat şi a obiectivelor ce rezulta pentru România, în calitate de ţara candidata în procesul de aderare la Uniunea Europeanã, se impune accelerarea procesului de reforma legislativã şi institutionala în administraţia publica.
În procesul de elaborare a strategiei de reforma în administraţia publica au fost avute în vedere urmãtoarele principii:
● Separarea funcţiilor politice de cele administrative;
● Crearea şi consolidarea unui corp de funcţionari publici de cariera, profesionist şi neutru politic;
● Definirea clara a rolului, responsabilitãţilor şi relaţiilor între instituţii;
● Legitimitate şi administraţie corecta. Administraţia bazatã pe lege trebuie sa asigure proceduri adecvate şi corecte, respectarea valorilor sociale, drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor;
● Adoptarea deciziilor de autoritãţile cele mai apropiate de cetãţeni sau de problema la care se referã;
● Autonomia decizionala;
● Transparenta actului de guvernare şi a celorlalte acte administrative, ceea ce va permite participanţilor sa urmãreascã procesele administrative şi sa obţinã informaţii referitoare la drepturile lor în relaţiile cu sectorul public.
● Simplificarea procedurilor administrative;
● Respect fata de cetãţean;
● Delegarea unor competente şi deconcentrarea unor servicii;
● Orientarea interesului pentru rezultate bazate pe eficienta, eficacitate şi calitate a serviciilor. Eficienta şi eficacitatea se imbunatatesc atunci când creste implicarea funcţionarilor publici, când responsabilitãţile sunt transferate la nivelurile inferioare ale administraţiei, odatã cu stabilirea sistemului de responsabilitãţi, pe fiecare nivel;
● Protejarea drepturilor indivizilor. Functionarii trebuie sa se comporte politicos şi sa acţioneze eficient în relaţiile cu cetãţenii.
Principiile menţionate formeazã baza pentru restructurarea propusã şi presupun, atât metode moderne de management public, cat şi noi forme de organizare institutionala.
În acest mod, reforma devine un proces amplu, cuprinzator, care schimba modul de abordare a principalelor probleme cu care se confrunta, în prezent, administraţia publica din România.

4. Viziune asupra procesului de reforma în administraţia publica

Reforma sistemului administraţiei publice este un proces dinamic şi, ca oricare alt proces de reforma structuralã, el nu poate fi niciodatã încheiat şi desavarsit. Realizarea unei analize-diagnostic a situaţiei existente la nivelul administraţiei centrale şi locale, identificarea problemelor cu care se confrunta acestea, a prioritatilor ce trebuie avute în vedere în rezolvarea acestora dar şi a resurselor disponibile sunt numai câteva din condiţiile necesare formularii unei strategii coerente privind reforma în administraţia publica.
Elaborarea strategiei de reforma în administraţia publica impune un amplu proces de modernizare şi vizeazã o evaluare obiectivã a patru aspecte importante, şi anume:
● analiza misiunilor specifice ale administraţiei şi a modului de îndeplinire a acestora, care permit reflectii generale asupra locului şi rolului administraţiei publice în sistemul politic, economic şi social actual;
● analiza cadrului organizatoric existent al administraţiei publice;
● analiza eficacitatii sociale a activitãţii specifice a administraţiei publice;
● analiza nivelului de democratizare a administraţiei publice.
Accelerarea procesului de reforma în administraţia publica este data, în primul rând, de necesitatea de a duce la bun sfârşit tranzitia (inclusiv economicã) şi trecerea la statutul de ţara membra a Uniunii Europene.
Problemele de fond ale strategiei de reforma vizeazã:
● întãrirea capacitãţilor în domeniul elaborãrii politicilor publice, îmbunãtãţirii calitãţii legislaţiei şi adoptãrii aquis-ului comunitar, creşterea capacitãţii Guvernului de a dirija resursele cãtre prioritati;
● creşterea posibilitãţilor Guvernului de a conduce şi controla activitatea administraţiei şi de a menţine un anumit echilibru între puterile discretionare ale administraţiei şi mijloacele de a controla acţiunile sale;
(exemplu: în plan judiciar, mediator, audit etc.)
● dezvoltarea administraţiei publice locale;
● crearea unui corp stabil de funcţionari publici competenţi şi neutri din punct de vedere politic, care sa aibã "spiritul serviciului public".
În plan tactic, reforma administraţiei publice trebuie:
● sa aibã la baza principiul "radicalismului selectiv" (adicã sa concentreze resursele în vederea favorizãrii unei evolutii radicale şi vizibile în câteva domenii în care jocul interdependentelor va antrena şi alte pãrţi ale sistemului care trebuie schimbate);
● sa promoveze noile tehnologii informationale în administraţie;
● sa aducã îmbunãtãţiri în domeniile sensibile ale vieţii economico-sociale, în termene acceptabile din punct de vedere politic;
● sa imprime o dinamica favorabilã schimbãrii care sa dureze, oricare ar fi conducãtorii;
● sa capaciteze interesul funcţionarilor publici pentru schimbare şi modernizare;
● sa asigure informarea permanenta a cetãţenilor în legatura cu politica Guvernului.
Politicile publice se instituie într-un dublu proces de transformare: pe de o parte "intrãrile" (mijloacele financiare, bugetare, umane) sunt transformate în "realizari" (construcţia de autostrazi, numãrul de dosare pentru ajutoare sociale analizate şi acordate etc.) iar pe de alta parte acestea produc "efecte" (ameliorarea securitãţii rutiere, consolidarea mediului economic, etc).
Viziunea asupra reformei în administraţia publica pleacã de la premisa abordarii manageriale a acţiunii publice, asa cum se remarca şi din schema generalã prezentatã în figura nr. 1.

Fig. nr. 1 Cadrul general al acţiunii publice
───────────────────────────────────





DECIDENTI
POLITICI
┌─────────────────────────────────┐
│ POLITICI PUBLICE │
┌───────────────────┤ OBIECTIVE MODALITĂŢI │
│ └┬────────────────────────────┬───┘
│ │ │
│ ├────────────┐ │
┌─────┤ │EFICACITATE │ │
│ FP1 │ ORGANIZAŢII ├────────────┘ ┌────────────┤
└─────┤ PUBLICE │ │ EFICIENTA 1│
│ │ └────────────┤
│ │ │
│ V V
│ ┌─────────────────────────────────┐
└─────────────────> │ REALIZARI │
┌───────────────────┴┬────────────────────────────┬───┘
│ │ │
│ │ │
│ ├─────────┐ │
│ │ IMPACT │ │
┌────┤ GRUPURI ├─────────┘ │
│FP2 │ SOCIALE │ ┌────────────┤
└────┤ │ │ EFICIENTA 2│
│ │ └────────────┤
│ │ │
│ V V
│ ┌─────────────────────────────────┐
└─────────────────> │ EFECTE │
└─────────────────────────────────┘

FP - factori de producţie



Ţinând cont de complexitatea sistemului public şi de punerea în practica a politicilor publice, evaluarea impactului şi a eficientei acestora reprezintã elemente cheie în strategia de reforma în administraţia publica. Nivelul şi natura mijloacelor angajate, performanta organizaţiilor publice însãrcinate cu aplicarea în practica a politicilor publice, participarea cetãţenilor la procesul de decizie sunt aspecte integrante ale viziunii asupra procesului de reforma în administraţie.

5. Scopul şi obiectivele generale ale strategiei de reforma

SCOP:


─────
● Scopul reformei este acela de a determina natura problemelor existente în diferitele sale domenii, de a propune soluţiile optime şi de a descrie principiile de implementare a acesteia.
● Scopul reformei administraţiei publice la nivel local este de a crea administraţii capabile sa-şi îndeplineascã funcţiile de asa maniera încât sa pregãteascã condiţiile şi sa asigure dezvoltarea economicã, socialã şi organizationala într-un anumit spaţiu.
Strategia reformei administraţiei publice conceputã de minister şi apoi folositã în mod sistematic de cãtre acesta poate deveni un instrument care sa ajute la coordonarea cooperãrii dintre diferite instituţii guvernamentale şi poate asigura eficienta pe termen mediu şi lung.

OBIECTIVE:
──────────
● restructurarea profunda a administraţiei publice centrale şi locale;
- se are în vedere un larg proces de modernizare şi adaptare a administraţiei publice la realitatile economiei şi societãţii româneşti, rãspunzând în acelaşi timp structurilor similare din ţãrile Uniunii Europene şi din alte state dezvoltate şi mentinand totodatã elementele traditionale valoroase ale administraţiei publice româneşti;
- se urmãreşte întãrirea, la nivel central, a abilitãţilor strategice capabile sa ghideze evoluţia statului şi sa îi permitã sa reactioneze adecvat simplu şi cu costuri scãzute la schimbãrile externe şi diversele interese;
- proiectarea unui model organizational general al structurilor administrative din cadrul puterii executive;
- reducerea cheltuielilor guvernamentale;
- dezvoltarea capacitãţii de gestionare a autoritãţilor locale;
● schimbarea de fond a raportului dintre administraţie şi cetãţean;
- se urmãreşte consolidarea şi lãrgirea cadrului de participare a societãţii civile la procesul decizional;
- se are în vedere asigurarea transparenţei actelor administrative şi comunicarea operativã cu cetãţenii;
● descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare,
- se va urmãri accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor publice şi preluarea atribuţiilor de administrare şi finanţare a unor activitãţi de cãtre autoritãţile administraţiilor locale;
- se are în vedere transferarea cãtre autoritãţile publice locale a activitãţilor şi resurselor corespunzãtoare de la bugetul de stat pentru finanţarea unor servicii publice destinate comunitãţilor locale: sãnãtate, cultura, poliţie comunitara, pompieri, apãrare civilã, etc.;
- aşezarea pe baze noi, echitabile a impozitelor şi taxelor locale;
● demilitarizarea treptata a unor servicii comunitare;
- preluarea evidentei populaţiei şi organizarea acesteia ca serviciu comunitar de cãtre consiliile locale şi consiliile judeţene (cartea de identitate, cartea de alegator, întocmirea listelor electorale permanente, permise auto, certificate de înmatriculare, etc.);
- transferarea în subordinea prefecturilor a activitãţii de eliberare şi evidenta a paşapoartelor simple, organizarea unui serviciu public judeţean specializat;
- organizarea unor servici; comunitare pentru situaţii de urgenta (incendii, inundatii, grindina, cutremure, inghet), care vor prelua atribuţiile actuale ale unitãţilor de pompieri şi apãrare civilã;
- înfiinţarea la nivelul fiecãrei unitãţi administrative - comuna, oraş, municipiu - a poliţiei comunitare pentru ordinea publica, prin preluarea unor atribuţii specifice de la inspectoratele de poliţie.
● depolitizarea structurilor administraţiei publice şi eliminarea clientelismului politic;
- se va aplica cu stricteţe Legea privind statutul funcţionarului public;
- se va urmãri gestionarea coerenta şi corecta a carierei funcţionarului public prin salarizare corespunzãtoare, stimularea şi asigurarea unor condiţii normale de lucru în scopul respectãrii principiului stabilitatii şi continuitãţii în munca;
● stoparea birocratiei în administraţia publica;
- se va avea în vedere rationalizarea procedurilor administrative şi introducerea echipamentelor şi tehnologiilor informatice;
- introducerea conceptului de informatizare a administraţiei publice;
- generalizarea utilizãrii sistemului de ghiseu unic;
● coerenta actului administrativ; perfecţionarea managementului în administraţie,
- eficientizarea raporturilor dintre administraţia publica centrala şi localã, dintre autoritãţile publice judeţene şi cele din comune, oraşe şi municipii;
- aplicarea unitarã şi eficienta a sistemului de norme şi reglementãri în administraţia publica centrala şi localã;
- crearea unui sistem informaţional integrat al administraţiei publice centrale şi locale;
- fundamentarea deciziilor privind politicile sociale pe studii şi expertize, constituindu-se oficii sociologice de coordonare metodologicã la nivel central, precum şi în cadrul consiliilor judeţene.
● aplicarea unor politici rationale de dezvoltare şi modernizare a localitãţilor rurale şi urbane;
- acordarea statutului de comuna unui numãr de peste 1.000 de sate care îndeplinesc criteriile legale, asigurându-se astfel apropierea autoritãţii administrative de cetãţean;
- organizarea ca oraşe a unui numãr important de comune care, prin dotãrile tehnico-edilitare (alimentare cu apa şi gaze,- canalizare, telefonie), îndeplinesc de statutul de localitate urbana,
- pregãtirea condiţiilor pentru organizarea administrativ-teritorialã în conformitare cu standardele Uniunii Europene.
● întãrirea autoritãţii statului şi a raspunderilor acestuia;
- respectarea stricta a drepturilor constituţionale şi legale a autoritãţilor publice - ministere şi agenţii guvernamentale, prefecturi, consilii judeţene, consilii locale şi primari;
- monitorizarea aplicãrii reformei administrative şi a performantelor operationale ale autoritãţilor publice centrale şi locale;
- întãrirea controlului gestiunii banului public şi asigurarea transparenţei cheltuielilor prin informarea periodicã a contribuabililor.
● armonizarea cadrului legislativ cu reglementãrile Uniunii Europene;
- asigurarea coerentei şi stabilitatii pe termen lung a cadrului legislativ în domeniul administraţiei publice centrale şi locale;
- iniţierea unei ample acţiuni de imbunatatire a reglementãrilor existente în domeniu şi elaborarea unor reglementãri noi, bazate pe principiile prevãzute de Constituţie şi de Carta Europeanã a Autonomiei Locale:
- Codul de procedura administrativã
- Codul administrativ
- Codul electoral

Fig. nr. 2 Obiectivele strtegiei
──────────────────────





┌───────────────────────────────────────────────────┐
┌──>│Restructurarea profunda a administraţiei publice │
│ │centrale şi locale │
│ └───────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Schimbarea de fond a raportului dintre administraţie│
│ │şi cetãţean │
│ └────────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea│
│ │autonomiei locale administrative şi financiare │
│ └────────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Demilitarizarea treptata a unor servicii comunitare │
│ └────────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────────┐
┌──────────┐ ├──>│Depolitizarea structurilor administraţiei publice │
│ Obiective├──>│ │şi eliminarea clientelismului politic │
└──────────┘ │ └────────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Stoparea birocratiei în administraţia publica │
│ └────────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Coerenta actului administrativ; perfecţionarea │
│ │managementului în administraţie │
│ └────────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Aplicarea unor politici rationale de dezvoltare şi │
│ │modernizare a localitãţilor rurale şi urbane │
│ └────────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Întãrirea autoritãţii statului şi a raspunderilor │
│ │acestuia │
│ └────────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────────┐
└──>│Armonizarea cadrului legislativ cu reglementãrile │
│Uniunii Europene │
└────────────────────────────────────────────────────┘



6. Grupuri tinta ale strategiei

Grupurile tinta ale strategiei sunt administraţia publica centrala şi localã.
Pentru ca reforma în acest domeniu sa aibã succes este necesar ca grupurile tinta sa îşi exprime sprijinul şi angajamentul în recunoaşterea necesitãţii schimbãrilor şi în implementarea acestor schimbãri.
7. Durata strategiei. 2001-2004
8. Natura reformei
Aplicarea principiilor enunţate, care stau la baza procesului de reforma presupune atât metode de management public cat şi modificãri instituţionale. În acest fel, reforma devine cuprinzatoare. Ea schimba modul de lucru, atât pe orizontala (initiativa implica toate ministerele), cat şi pe verticala (nivelele administraţiei centrale şi locale).

Fig. nr. 3 Dezvoltarea organizationala


───────────────────────────






┌───────────────────────────────┐
│ Dezvoltare organizationala │
└───────────────────────────────┘

Schimbãri ale modelului O noua politica
structural de resurse umane în
administraţie
┌─┐ ┌─┐
│ │ │ │
┌┘ └┐ ┌┘ └┐
/ /
┌───────────────┐ ┌────────────────────────────┐
│ Optimizarea │ │ Potenţial mai ridicat al │
│ structurilor │ │ managementului │
└───────────────┘ └────────────────────────────┘



Schimbãrile instituţionale se bazeazã pe modificãri în legislaţia primara şi secundarã. Realizarea unei politici consecvente de informatizare a administraţiei publice va avea efecte benefice asupra procesului de schimbãri instituţionale.

Fig. nr. 4 Schimbãri instituţionale


────────────────────────





┌───────────────────────────────┐
│ Schimbãri instituţionale │
└───────────────────────────────┘


Schimbãri ale legislaţiei Informatizarea
primare şi secundare administraţiei publice
(e-administraţie)
┌─┐ ┌─┐
│ │ │ │
┌┘ └┐ ┌┘ └┐
/ /
┌─────────────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────┐
│ Schimbãri ale regulilor formale │ │ Schimbãri ale regulilor informale │
└─────────────────────────────────┘ └────────────────────────────────────┘



Legitimitatea acţiunii statului nu se poate rezuma la problemele de gestiune sau eficacitate, ci trebuie sa aibã în vedere interactiunile dintre nivelul global şi local, sa ţinã cont de accelerarea şi influenta fenomenelor teritoriale asupra gestiunii publice şi sa punã la punct strategii de inovare şi dezvoltare care vor permite serviciului public sa-şi asume misiunea conferita de societate.
Asocierea societãţii civile, dezvoltarea parteneriatului public-privat, renunţarea la gestiunea pe verticala a colectivitãţilor fac necesarã construirea unui nou model de elaborare a strategiei de reforma în administraţia publica, care poate juca un rol motor asupra dinamismului social şi care va deschide un nou camp de acţiune autoritãţilor publice ancorate într-o societate civilã reactivata.
Etapele procesului de reforma sunt evidentiate în figura nr. 5:
Fig. nr. 5 Etapele procesului de reforma


──────────────────────────────






┌─────────────────────┐ ┌────────────────────────────┐
│ Analiza mediului │ │ Analiza resurselor interne │ ^
├─────────────────────┤ ├────────────────────────────┤ │
│. Sociologie │ │. Financiare │ │
│. Populaţie │ │. Umane │ │
┌────────────────┐ │. Concurenta şi │ │. Tehnice │ │
│ ORIENTĂRI │ │ complementaritate │ │. Organizationale │ │
│ STRATEGICE │ │. Tehnologie │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
│. Orientãrile │ └────────┬────────────┘ └────────────────┬───────────┘ │
│nu devin obiec- │ │ │ │
│tive, decât dupã│ │ ┌────────────┐ │ │
│compararea cu │ └────────>│ DIAGNOSTIC │<────────┘ G │
│diagnosticul │ │ STRATEGIE │ U │
└─────┬──────────┘ └──────┬─────┘ V │
│ │ E │
│ V R │
│ ┌────────────────────┐ N │
│ │ OBIECTIVE │ │
└──────────────────────────────>│ STRATEGICE ŞI/SAU │ │
│ PROIECTE │ │
│ STRATEGICE │ V
└────────┬───────────┘
│ ^
V │
┌────────────────────┐ │
│ PLAN │ │
│ STRATEGIC │ │
└────────┬───────────┘ A │
│ D │
V M │
┌────────────────────┐ I │
│ PROGRAM │ N │
│ DE ACŢIUNE │ I │
└────────┬───────────┘ S │
│ T │
V R │
┌────────────────────┐ A │
│ CONDUCERE │ T │
│ STRATEGICA │ I │
└────────────────────┘ E V



8.1 Strategia privind reforma administraţiei publice centrale

Scopul strategiei este de a planifica şi realiza, în mod concertat urmãtoarele funcţii:
● dezvoltarea sistemului legislaţiei administrative, pentru a garanta tratamentul corect şi egal al cetãţenilor;
● mãrirea transparenţei activitãţii administraţiei publice, încurajarea dreptului cetãţenilor de a participa la procesul de luare a deciziilor publice;
● mãrirea capacitãţii contractuale în dreptul public, încheierea contractelor pe baza de selecţie;
● întãrirea coordonãrii şi cooperãrii dintre instituţiile guvernamentale şi atragerea cetãţenilor în planificarea şi controlul activitãţilor din sectorul public;
● stabilirea diviziunii funcţiilor între ministere, inclusiv a numãrului de ministere şi a rolului ministrilor fãrã portofoliu;
● diferentierea între nivelul politic şi cel administrativ al managementului;
● specificarea rolului ministrului şi a secretarului general în managementul fiecãrui minister;
● delimitarea funcţiilor ministerului de cele ale agentiilor subordonate;
● recunoaşterea importantei deciziilor publice şi a planificarii strategice şi îmbunãtãţirea acestei activitãţi;
● mãrirea capacitãţii decizionale a ministerelor.
Dezvoltarea strategiei se bazeazã pe urmãtoarele principii:
● Importanta elaborãrii politicilor publice şi a planificarii strategice;
● Coordonarea, planificarea şi implementarea funcţiilor agentiilor guvernamentale;
● Departajarea funcţiilor managementului între nivelul politic şi cel administrativ, pentru a garanta şi evalua eficacitatea politicilor;
● Delimitarea funcţiilor ministerului de cele ale agentiilor subordonate, imbunatatindu-se capacitatea decizionala a ministerelor - ministerul trebuie sa fie instituţia principala pentru formularea, analizarea şi susţinerea politicilor din domeniul sau de activitate.
Ministerele trebuie, sa fie active în ciclurile decizionale şi de management care constau din: planificarea politicilor, luarea deciziilor implementare, monitorizare, control şi evaluare.
Capacitatea de a elabora politici şi de a le implementa are influenta directa asupra satisfactiei cetãţenilor. Relaţia dintre guvern şi populaţie devine tot mai complicata: deciziile politice trec prin mai multe niveluri ale administraţiei, problemele trebuie rezolvate într-un mediu în continua schimbare, în care este nevoie de cooperare, acord şi coordonare, atât la nivel local şi naţional, cat şi la nivel internaţional. Cetãţenii se confrunta cu acest proces şi simt ca au tot mai putina influenta asupra deciziilor luate la nivel naţional şi local, considerând ca exista un "deficit de democratie". Fãrã sprijinul şi înţelegerea cetãţenilor, elaborarea şi implementarea unor politici adecvate este dificila. De aceea, trebuie gãsite noi modalitãţi pentru Îmbunãtãţirea politicilor publice, pentru informarea cetãţenilor şi pentru implicarea lor în procesul decizional.
Este important ca participanţii la procesul de luare a deciziilor publice sa îşi cunoascã sarcinile, responsabilitãţile şi sa ştie ce asteptari legitime au diferitele grupuri de interese. Planificarea politicilor publice, programarea şi stabilirea resurselor trebuie sa se facã în mod transparent pentru a permite participanţilor sa contribuie cat mai mult la acest proces.
Obiectivele strategiei sunt urmãtoarele:
a) de a specifica responsabilitatea politica şi administrativã a Guvernului
b) de a imbunatatii calitatea politicilor publice, pentru a garanta o rezolvare eficienta a problemelor.
Primul obiectiv poate fi îndeplinit prin delimitarea rolurilor managementului politic şi administrativ, iar cel de-al doilea, prin creşterea calitãţii elaborãrii şi implementarii politicilor publice, prin implicarea cetãţenilor şi prin creşterea eficientei cooperãrii între instituţiile administrative.
Pentru realizarea obiectivelor strategiei sunt necesare:
● Recunoaşterea importantei elaborãrii politicilor publice şi a planificarii strategice şi perfecţionarea acestor funcţii
Elaborarea planurilor strategice şi îndeplinirea lor trebuie sa devinã un obiectiv permanent al ministerelor. Trebuie sa creascã rolul documentelor-program ale Guvernului, care sa constituie baza planificarii strategice. Acest lucru necesita cunoştinţe şi abilitaţi noi, functionarii, partidele politice şi managementul politic trebuie sa stapaneasca planificarea politicilor şi sa îşi dezvolte abilitatile prin cooperare reciprocã.
● Realizarea unei cooperãri mai eficiente în domeniul elaborãrii politicilor publice
În procesul de elaborare a politicilor publice exista mai mulţi participanţi (politicieni, funcţionari, cetãţeni şi asociaţii ale acestora). Politicile dintr-o ţara democratica nu sunt rezultatul activitãţii unui singur actor, ci rezulta din deciziile luate de diferite organizaţii, la diferite niveluri. Societatea se confrunta cu probleme care nu pot fi încadrate în domeniul de activitate al unui singur minister. Creşterea transparenţei administraţiei publice prin lãrgirea asistenţei pentru public ajuta la îmbunãtãţirea şi armonizarea modului în care cetãţenii şi administraţia înţeleg problemele societãţii, a modului în care gãsesc posibile soluţii şi permite implementarea mai eficienta a deciziilor pe baza unui acord reciproc. Rezolvarea coerenta a problemelor necesita o coordonare eficace şi schimb de informaţii. Îmbunãtãţirea cooperãrii între ministere şi implicarea cetãţenilor în planificarea şi controlul activitãţilor din sectorul public duc la eliminarea "deficitului de democratie" şi legitimeazã activitãţile statului.
● Specificarea funcţiilor managementului la nivel politic şi administrativ
Specificarea drepturilor şi responsabilitãţilor urmãreşte sa diferentieze elaborarea şi implementarea politicilor publice, atât în interiorul instituţiilor, cat şi între instituţii. Îmbunãtãţirea mecanismelor managementului politic în ţãrile dezvoltate a dus la o separare mai evidenta între elaborarea deciziilor şi mecanismele de implementare a acestora. La rândul sau, acest lucru impune reprezentanţilor aleşi sa formuleze obiectivele şi sa evalueze performanţele mai precis, dar şi sa imbunatateasca cunoştinţele şi abilitatile funcţionarilor. Planificarea eficace a politicilor publice nu poate fi implementata fãrã informaţiile furnizate de sistemele de contabilitate financiarã şi de management. În acelaşi timp, realizarea sistemelor de contabilitate financiarã şi de management solicita definirea nevoilor informationale la nivel politic.
În domeniul sau de activitate, fiecare minister trebuie sa fie responsabil pentru elaborarea propriei strategii de reforma, pentru rezultatele generale cat şi pentru operaţiunile pur administrative.
Va trebui ca functionarii sa satisfacã nevoile cetãţenilor, sa fie neutri din punct de vedere politic şi sa respecte legile şi normele administraţiei publice. În acelaşi timp aceştia sunt responsabili în fata ministrului pentru acţiunile lor. Eventualele contradictiile care ar apare între funcţionari, miniştri şi cetãţeni pot fi rezolvate printr-o mai buna planificare, prin controlul implementarii planurilor, prin mijloacele specifice sistemului de responsabilitãţi şi prin mai multã transparenta.

8.2 Strategia de dezvoltare a administraţiei publice locale

Conducerea democratica localã presupune ca activitãţile autoritãţii publice locale sa se bazeze pe politici publice solide, orientate cãtre cetãţean şi pe proceduri interne adecvate. Pana în prezent cele mai multe autoritãţi locale romane nu şi-au desfãşurat activitatea în conformitate cu politici bine stabilite sau cu proceduri care statueazã prioritati şi direcţii majore de dezvoltare a comunitãţii pe termene de timp definite.
În ultimii 11 ani, autoritãţile locale s-au ocupat mai mult de activitãţile cotidiene sau cu cele pe termen scurt în timp ce proiectiile pe termen mediu sau lung nu au fost elaborate suficient. În cazul în care acestea au existat procedurile interne se pare ca au fost adesea create pentru a pãstra status quo-ul, impiedicand functionarii publici sa îşi îndeplineascã sarcinile într-un mod eficient.
Gestionarea ineficienta, managementul public autocrat birocratia rãmân atributele administraţiilor publice locale atâta vreme cat politicile şi procedurile nu se aplica. Slabã reprezentare a intereselor cetãţenilor de cãtre alesii locali şi de factorii de decizii numiţi, reprezintã o constrângere majorã în realizarea unui proces politic mai democratic. La fel de importanta este reprezentarea intereselor şi cerinţele cetãţenilor, gestionate de organizaţii ale societãţii civile la nivel local, de cãtre oficiali.
Continuarea reformei în administraţia publica localã se bazeazã pe creşterea autonomiei colectivitãţilor locale prin realizarea, atât a autonomiei decizionale, cat şi a celei financiare.
Scopul acestei strategii este de a planifica şi de a duce la îndeplinire, în mod concertat urmãtoarele funcţii:
● sa imbunatateasca managementul în administraţia localã, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea de planificare şi cea contabila;
● sa imbunatateasca mecanismul de stabilire a bugetelor locale;
● sa planifice şi sa dezvolte mecanismul investitional la nivelul oraşelor şi judeţelor;
● sa reorganizeze mecanismul de creditare în vederea realizãrii de investiţii;
● sa separe funcţiile administraţiei centrale de cele ale administraţiei locale;
● sa asigure dezvoltarea parteneriatului public-privat;
● sa faciliteze procesul de dezvoltare economicã localã;
● sa asigure o mai buna reprezentare a intereselor cetãţenilor în procesele de luare a deciziilor;
Dezvoltarea strategiei la acest nivel are la baza urmãtoarele principii:
● Autonomia localã;
● Descentralizarea serviciilor publice;
● Asigurarea separarii funcţiilor şi responsabilitãţilor consiliilor locale şi ale primarilor de cele ale prefecţilor, ceea ce are ca rezultat un management stabil;
● Unificarea resurselor administraţiilor locale cu o capacitate administrativã mai mica, în vederea reducerii poverii fiscale asupra bugetului local;
● Scãderea ponderii surselor alocate de la bugetul de stat şi creşterea ponderii veniturilor din taxele şi impozitele locale;
● Asigurarea transparenţei în alcãtuirea bugetelor locale, astfel încât cetãţenii sa poatã supraveghea acest mecanism şi totodatã sa poatã solicita justificarea modului în care au fost cheltuite fondurile,
● Cooperarea şi coordonarea între administraţia centrala, administraţiile locale şi diversele asociaţii în scopul dezvoltãrii locale;
● Consultarea cetãţenilor în problemele de interes deosebit.
Scopul reformei în administraţia publica localã este de a o face pe aceasta capabilã sa îşi îndeplineascã funcţiile, astfel încât sa contribuie la dezvoltarea economicã şi socialã în regiune. Prin activitatea ei, administraţia localã trebuie sa se orienteze cãtre satisfacerea nevoilor cetãţenilor prin asigurarea unor servicii publice de calitate. Procesul de elaborare a bugetelor locale trebuie sa aibã ca rezultat întãrirea independentei administraţiei locale, prin scãderea ponderii fondurilor alocate de la bugetul de stat şi creşterea ponderii celor proprii, obţinute din taxe şi impozite locale.
Administraţia centrala trebuie sa supravegheze ca resursele alocate de cãtre stat sa fie utilizate eficient şi judicios de cãtre administraţia localã. Un rol important îl are şi auditul intern la nivelul administraţiei locale şi, nu în ultimul rând, controlul eficient al cetãţenilor.
Strategia de dezvoltare a unei colectivitãţi locale reprezintã determinarea scopurilor şi a obiectivelor pe termen lung a colectivitãţilor, adoptarea de politici locale şi alocarea de resurse pentru atingerea acestora, ţinând cont de nevoile, asteptarile şi dorintele cetãţenilor şi de componentele sistemului politic local. În figura de mai jos este reprezentat schematic procesul de elaborare a strategiei de dezvoltare a unei colectivitãţi locale (Vezi fig. nr. 6).
Fig. nr. 6 Strategia-cadru de dezvoltare a unei colectivitãţi locale



┌──────────────────────────────────────────┐
│ ETAPA I - ANALIZA DIAGNOSTIC │
└──────────────────────────────────────────┘

┌───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│ CARACTERIZARE │ PLASAREA COLECTIVITĂŢII │ CARACTERIZAREA │
│ GENERALĂ │ LOCALE ÎN CONTEXTUL │ MANAGEMENTULUI │
│ │ REGIUNII │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│. Date privind situaţia│. Elemente definitorii │. Structura, ROF │
│ de ansamblu │ (specificitati) │. Personal │
│. Scurt istoric │. Stadiul de realizare a │. Mecanismul de relaţii │
│. Amplasament, │ reformei economice (pri- │. Sistem de comunicare │
│ suprafata │ vatizari, restructurari) │. Sistem informaţional şi│
│. Relief, clima │. Relaţiile cu celelalte │ informatic │
│. Potenţial demografic │ judeţe │. Metode şi tehnici de │
│. Resurse disponibile │. Informaţii exterioare │ conducere │
│. Nr. localitãţi(urbane│ determinante │. Managementul schimbãrii│
│ şi rurale) │. Date rezultate din strate-│. Analiza nivelului de │
│. Servicii publice │ gia de ansamblu a econo- │ descentralizare şi de │
│. Date privind situaţia│ miei naţionale sau a │ delegare a autoritãţii │
│ economicã pe ramuri │ regiunii │. Problematica autonomiei│
│ de activitate │. Cadrul legislativ (permisi│ locale │
│ │ vitatea şi restricţiile │. Date privind nevoile de│
│ │ lui) │ pregãtire │
│ │. Cooperãri realizate şi │ │
│ │ posibile cu parteneri │ │
│ │ strãini │ │
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│ANALIZA SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunitati şi riscuri) │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

v
┌──────────────────────────────────────────────┐
│ETAPA II - FORMULAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE│
└──────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ . Misiunea │
│ . Obiective principale, prioritati │
│ . Definirea politicilor sectoriale │
│ . Resurse necesare - proprii şi atrase │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│FORMULAREA CONCEPTULUI STRATEGIC DE DEZVOLTARE │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

v
┌──────────────────────────────────────────────────┐
│ ETAPA III - OPERATIONALIZAREA ŞI IMPLEMENTAREA │
└──────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ . Obiective derivate, prioritati │
│ . Evaluarea sanselor (forte externe favorabile şi nefavorabile) │
│ . Elaborarea planului de acţiuni │
│ . Acţiuni │
│ . Resurse │
│ . Responsabili │
│ . Termene │
│ . Conceperea unui sistem de reglaj şi de pilotaj │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ELABORAREA PLANULUI STRATEGIC PENTRU FIECARE POLITICA SECTORIALA │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

v
┌──────────────────────────────────────────────────────────┐
│ ETAPA IV - URMĂRIREA ŞI CONTROLUL APLICĂRII STRATEGIEI │
└──────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ . Planuri, regulamente, proceduri administrative │
│ . Adaptarea sistemului informaţional şi informatic de urmãrire │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



8.3 Strategia de reforma bugetarã, întãrirea managementul financiar, a controlului intern şi a auditului
Sectorul public din România trebuie sa facã fata în etapa actuala la doua mari probleme:
. Nevoia reducerii cheltuielilor publice;
. O anumitã criza de legitimitate a administraţiilor.
Ţinând cont de acest fapt, scopul acestei strategii este sa defineascã şi sa îndeplineascã urmãtoarele funcţii:
. Analiza funcţiilor sectorului public;
. Transferul unor funcţii ale administraţiei centrale cãtre sectorul privat şi administraţiile locale;
. Armonizarea bugetului cu prioritãţile politice şi cu programele de dezvoltare economico-socialã;
. Realizarea unui audit intern eficient;
Dezvoltarea acestei strategii se bazeazã pe urmãtoarele principii:
. Trecerea la o finanţare bazatã pe rezultate asteptate şi nu pe cerinţe sau inputuri;
. Evaluarea sistematica a veniturilor şi cheltuielilor sectorului public şi transmiterea acestor informaţii celor implicaţi în procesul decizional;
Întãrirea controlului intern odatã cu delegarea drepturilor şi responsabilitãţilor.
Scopul reformei bugetare şi al consolidãrii managementului financiar, controlului şi auditului intern este planificarea strategica a activitãţilor din sectorul de stat şi integrarea acestuia în distribuirea fondurilor bugetare şi monitorizarea utilizãrii adecvate a acestora.
Mecanismele efective de atribuire a responsabilitãţilor în sectorul public creeazã condiţiile pentru dezvoltarea economicã a statului, îmbunãtãţirea acestor mecanisme corelandu-se pozitiv cu creşterea economicã şi bunãstarea societãţii.
În acest sens este necesarã:
. Revizuirea şi analiza funcţiilor statului;
Planificarea metodelor ce au drept scop eficientizarea procesului de utilizare a resurselor trebuie efectuatã în paralel cu analiza funcţiilor statului. Funcţiile sectorului public actual trebuie sa fie revizuite în mod critic, fiind importanta determinarea calitãţii rezultatelor obţinute de sectorul public.
. Transferul unor funcţii ale administraţiei centrale cãtre sectorul privat şi administraţia localã;
Necesitatea acestui transfer rezida în faptul ca în condiţiile unei economii deschise şi în contextul globalizarii, administraţia centrala are posibilitãţi limitate de creştere a cheltuielilor. Un astfel de transfer poate fi perceput ca un proces de privatizare a unor servicii publice, al cãrui efect se poate concretiza în creşterea calitãţii acestora. Când funcţiile sunt transferate (în acest caz fiind necesar ca numãrul şi calitatea serviciilor oferite de partener administraţiei centrale sa fie monitorizate în mod flexibil) este posibila utilizarea combinata a legilor şi acordurilor de sprijin.
. Managementul performantei în sectorul public;
Trasatura caracteristica a planificarii bugetare în sectorul-public modern este orientarea cãtre rezultatele asteptate ale activitãţilor finanţate pe baza planificarii strategice.
Pentru a utiliza mai eficient resursele este necesarã conceperea unui sistem coerent de administrare a cheltuielilor, astfel încât costul real al fiecãrei activitãţi sa fie corect evaluat.
. Consolidarea controlului intern şi al auditului;
Realizarea unui control intern eficient constituie o premisa pentru îmbunãtãţirea activitãţii conducãtorilor ministerelor, cu condiţia ca rezultatele acestuia sa fie luate în considerare. Pe baza unui control riguros în sectorul public miniştrii pot avea certitudinea ca resursele sunt utilizate cu un grad de eficienta cat mai ridicat. Relaţiile dintre auditul intern şi extern trebuie sa se bazeze pe principiul ca fiecare auditor la un nivel mai mare trebuie sa poatã conta pe sistemele de control intern şi pe activitatea auditorilor interni la nivele mai mici.
. Delegarea drepturilor şi responsabilitãţilor de la nivelul ministrilor la cel al secretarilor generali din ministere şi al preşedinţilor agentiilor guvernamentale;
În cazul acestei delegari, relaţiile traditionale de subordonare a secretarului general, preşedintelui agenţiei fata de ministru sunt suplimentate de o relatie contractualã pe termen fix, privind performanta.
Astfel de acorduri stipuleazã scopurile strategice ale organizaţiilor şi principiile de operare ale organizaţiei. Descentralizarea în cadrul agenţiei funcţioneazã eficient numai într-un cadru stabil din punct de vedere politic, în care informaţiile sunt accesibile, iar obiectivele politice sunt clare şi stabile.
8.4. Strategia de dezvoltare a unei administraţii orientate cãtre cetãţean
Scopul acestei strategii este sa defineascã şi sa îndeplineascã urmãtoarele funcţii:
. Îndreptarea atentiei de la contribuţii cãtre rezultate şi constientizarea într-o mai mare mãsura a necesitãţii unei administraţii publice orientate cãtre furnizarea de servicii publice de calitate;
. Stabilirea unor standarde pentru servicii pentru organizaţiile care furnizeazã servicii publice;
. Generalizarea sistemului ghiseului unic;
Dezvoltarea acestei strategii se bazeazã pe urmãtoarele principii:
. Crearea unor administraţii apropiate de cetãţeni;
. Aplicarea unui sistem de standardizare a serviciilor menit sa defineascã cerinţele de calitate pe care trebuie sa le îndeplineascã acestea. Totodatã sporirea importantei rezultatelor mecanismelor de consultare a cetãţenilor este o premisa pentru determinarea mai exactã a nevoilor cetãţenilor;
. Acordarea de premii pentru calitatea serviciilor oferite în vederea creşterii motivatiei prestatorilor de servicii;
. Asigurarea permanentei în prestarea serviciilor (linii telefonice non-stop pentru furnizarea de informaţii, Internet etc).
Instituţiile guvernamentale care pun la baza activitãţii lor interesele cetãţenilor sunt demne de încredere, functionarii presteazã servicii într-o maniera previzibila, deschisã şi transparenta şi sunt rãspunzãtori pentru deciziile lor precum şi pentru cheltuirea adecvatã a resurselor.
Mãsurile de realizare a unei administraţii orientate cãtre cetãţean sunt:
. Crearea mecanismelor de consultare efectivã a cetãţenilor, în scopul creşterii gamei de servicii oferite şi primirea unui feedback privind calitatea serviciilor;
Este important modul în care este furnizat serviciul respectiv dar este de asemenea important şi ce se oferã. Este necesarã promovarea creşterii numãrului serviciilor prestate pentru a satisface nevoile grupurilor cu interese diferite. Acesta presupune consultãri mai largi ale cetãţenilor şi participarea acestora în determinarea tipului şi nivelului serviciului ce urmeazã a fi furnizat. Consultarea şi colaborarea între diferitele nivele de organizare trebuie sa fie eficiente deoarece ajuta la crearea standardelor motivante şi inovatoare pentru servicii.
. Integrarea furnizarii serviciilor;
Pentru ca serviciile sa fie mai uşor accesibile, acestea trebuie consolidate într-un centru fizic sau virtual bazat pe nevoile şi asteptarile cetãţenilor şi nu pe logica structurii organizãrii administrative. Integrarea serviciilor solicita colaborarea atât pe verticala cat şi pe orizontala în sectorul public. Aceasta mãsura implica o schimbare în procesele şi cultura organizationala şi, de aceea, realizarea ghiseului unic necesita parcurgerea mai multor etape, fiind precedatã de soluţii de integrare mai simple (e.g. serviciile de informare telefonica, portal de Internet etc.)
. Utilizarea tehnologiei informatiei şi a comunicãrii;
Utilizarea tehnologiei informatiei deschide noi posibilitãţi atât pentru furnizorii de servicii dar şi pentru cetãţeni. O administraţie publica care funcţioneazã pe principiul 7x24 (7 zile pe saptamana şi 24 ore pe zi) ajuta la crearea unei administraţii publice mai accesibile şi transparente.
. Schimbarea mentalitatii birocratice;
Creşterea calitãţii înseamnã schimbarea modului de a gandi şi a aborda diversele probleme, trecerea la o gandire flexibila, orientata cãtre rezultate.
8.5. Strategia de dezvoltare a funcţiei publice
Scopul acestei strategii este de a defini şi îndeplini simultan urmãtoarele funcţii:
. Crearea unui corp al funcţionarilor publici profesionist impartial, onest stabil şi eficient;
. Îmbunãtãţirea sistemului de recrutare şi selecţie a funcţionarilor publici;
. Îmbunãtãţirea sistemelor de perfecţionare profesionalã;
. Dezvoltarea mecanismelor ce au ca rezultat creşterea mobilitatii funcţionarilor publici în cadrul funcţiei publice.
Dezvoltare acestei strategii trebuie sa se bazeze pe urmãtoarele principii:
. delimitarea funcţionarilor publici de alţi angajaţi ai statului din cadrul puterii executive. Definirea funcţiei publice trebuie sa se realizeze în special prin luarea în considerare a atribuţiilor funcţionarilor publici şi mai puţin a instituţiilor unde aceştia îşi desfãşoarã activitatea;
. îmbunãtãţirea coordonãrii funcţionarilor publici şi garantarea aplicãrii uniforme de cãtre aceştia a principiilor administrative;
. realizarea unui sistem de salarizare şi de recompense pentru activitatea funcţionarilor publici care sa ia în considerare în primul rând performanţele acestora;
. realizarea unui sistem de recrutare şi promovare bazat pe merit care sa ofere garanţia ca cei mai buni funcţionari publici sunt promovati.
Dezvoltarea funcţiei publice are trei componente:
. perfecţionarea cadrului legislativ;
. buna funcţionare a sistemului de management al resurselor umane;
. utilizarea unor metode moderne de conducere.
8.6. Strategia privind modernizarea şi dezvoltarea serviciilor publice de gospodãrie comunalã.
Strategia modernizãrii şi dezvoltãrii serviciilor publice de gospodãrie comunalã are la baza urmãtoarele obiective fundamentale:
. Descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilitãţii autoritãţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei;
. Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de baza (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces a populaţiei la aceste servicii;
. Restructurarea mecanismelor de protecţie socialã a segmentelor defavorizate ale populaţiei şi reconsiderarea raportului preţ/calitate;
. Promovarea principiilor economiei de piata şi reducerea gradului de monopolizare;
. Atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul infrastructurii locale;
. Institutionalizarea creditului local şi extinderea contribuţiei acestuia la finanţarea serviciilor comunale;
. Promovarea mãsurilor de dezvoltare durabila.

Fig nr. 7 Obiectivele strategiei privind modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de gospodãrie comunalã



┌─────────────────────────────────────────────────┐
│Descentralizarea serviciilor publice şi │
┌─────────>│creşterea responsabilitãţii autoritãţilor │
│ │locale │
│ └─────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌─────────────────────────────────────────────────┐
├─────────>│Extinderea sistemelor centralizate pentru │
│ │serviciile de baza │
│ └─────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌─────────────────────────────────────────────────┐
├─────────>│Restructurarea mecanismelor de protecţie │
│ │socialã; reconsiderarea raportului preţ/calitate │
│ └─────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────┐ │ ┌─────────────────────────────────────────────────┐
│ │ ├─────────>│Promovarea principiilor economiei de piata; │
│ OBIECTIVE ├─>│ │reducerea gradului de monopolizare │
│FUNDAMENTALE │ │ └─────────────────────────────────────────────────┘
│ │ │ ┌─────────────────────────────────────────────────┐
└─────────────┘ ├─────────>│Atragerea capitalului privat în finanţarea │
│ │investiţiilor │
│ └─────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌─────────────────────────────────────────────────┐
├─────────>│Institutionalizarea creditului local │
│ └─────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌─────────────────────────────────────────────────┐
├─────────>│Promovarea mãsurilor de dezvoltare durabila │
│ └─────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌─────────────────────────────────────────────────┐
│ │Promovarea parteneriatului social şi pregãtirea │
└─────────>│continua a resurselor umane │
└─────────────────────────────────────────────────┘



. Descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilitãţii autoritãţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei
Responsabilitatea organizãrii şi functionarii operatorilor de servicii de gospodãrie comunalã revine autoritãţilor locale. Guvernul va sprijini mãsurile de imbunatatire a performantelor operationale şi financiare ale agenţilor prestatori, în vederea creşterii siguranţei şi calitãţii serviciilor asigurate populaţiei (vezi figura nr. 8).

Fig. nr. 8 Mãsuri de imbunatatire a performantelor agenţilor prestatori



┌────────────────────────────────┐ ┌───────────────────────────┐
│Elaborarea urgenta a legislaţiei│ │Înfiinţarea comisiilor de │
│secundare necesarã implementarii│ │licentiere a operatorilor │
│noii Legi a serviciilor publice │ │ │
└────────────────────────────────┘ └───────────────────────────┘
^ ^
│ │
┌──────────┐
│ MĂSURI │
└──────────┘
│ │
v v
┌────────────────────────────────┐ ┌───────────────────────────┐
│Înfiinţarea A.N.R. în domeniul │ │Stimularea mãsurilor de │
│serviciilor de gospodãrie │ │reorganizare şi regrupare │
│comunalã │ │a agenţilor prestatori │
└────────────────────────────────┘ └───────────────────────────┘



. Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile cu impact major asupra stãrii de sãnãtate şi a nivelului de trai al populaţiei (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces al populaţiei la aceste servicii
Gradul redus de dotare tehnico-edilitara ingreuneaza accesul populaţiei la serviciile asigurate prin sisteme centralizate, supuse controlului şi monitorizarii autoritãţilor. De aceea, Guvernul va asigura extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de baza (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces al populaţiei la aceste servicii prin:
- promovarea unor programe de investiţii pentru reabilitarea, extinderea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apa, canalizarea apelor uzate, colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere din mediul urban (ISPA, MUDP III);
- implementarea unor programe de dezvoltare a infrastructurii rurale (SAPARD, Programul de Dezvoltare Ruralã);
- modernizarea sistemelor de producere, transport şi distribuţie a energiei termice prin sisteme de cogenerare în vederea creşterii eficientei energetice, îmbunãtãţirii raportului preţ/calitate şi menţinerii unui nivel de suportabilitate acceptabil pentru bugetul de familie.

Fig. nr. 9 Mãsuri pentru extinderea sistemelor centralizate ale serviciilor de baza



┌────────────────────────────────────────────┐
┌─────────>│ Promovarea unor programe de investiţii │
│ │ (ISPA, MUDP) │
│ └────────────────────────────────────────────┘
┌──────┐ │ ┌────────────────────────────────────────────┐
│MĂSURI├───>├─────────>│Implementarea unor programe de dezvoltare │
└──────┘ │ │a infrastructurii rurale (SAPARD, P.D.R.) │
│ └────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────┐
│ │Modernizarea sistemelor de producere, │
└─────────>│transport şi distribuţie a energiei termice │
└────────────────────────────────────────────┘



Restructurarea mecanismelor de protecţie socialã a segmentelor defavorizate ale populaţiei
Mecanismele actuale de protecţie socialã, în condiţiile constrangerilor bugetare existente, ingradesc accesul unor categorii sociale defavorizate la un nivel acceptabil de servicii publice de prima necesitate. De aceea, Guvernul va restructura mecanismele de protecţie socialã a segmentelor defavorizate ale populaţiei prin:
- Orientarea protecţiei sociale din domeniul serviciilor publice exclusiv cãtre segmentele defavorizate ale populaţiei;
- Extinderea protecţiei sociale pentru segmentele defavorizate ale populaţiei
- implementarea unui sistem unitar şi coerent de protecţie socialã pentru serviciile energetice (energie electrica, termica şi gaze naturale) şi eliminarea subventionarilor incrucisate.

Fig. nr. 10 Mãsuri pentru restructurarea mecanismelor de protecţie socialã



┌────────────────────────────────────────┐
┌────>│Concentrarea protecţiei sociale din │
│ │domeniul serviciilor publice │
│ └────────────────────────────────────────┘
┌──────────┐ │ ┌────────────────────────────────────────┐
│ │ ├────>│Extinderea protecţiei sociale pentru │
│ MĂSURI │────>│ │segmentele defavorizate ale populaţiei │
│ │ │ └────────────────────────────────────────┘
└──────────┘ │ ┌────────────────────────────────────────┐
│ │Implementarea unui sistem unitar şi │
└────>│coerent de protecţie socialã şi │
│eliminarea subventionarilor incrucisate │
└────────────────────────────────────────┘



. Promovarea principiilor economiei de piata şi reducerea gradului de monopol
Cele mai multe dintre serviciile publice de gospodãrie comunalã au caracter de semimonopol, determinat de situaţia de clienţi captivi a beneficiarilor racordati la sistemele centralizate de alimentare cu apa, canalizare, energie termica şi electrica, gaze naturale, etc. Guvernul va iniţia mãsuri de punere în competiţie a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finanţare şi a managementului prin:
- Scoaterea obligatorie la licitaţie a serviciilor publice în cazurile în care operatorul înregistreazã pierderi financiare sau nu poate asigura o calitate corespunzãtoare a serviciilor pe care le presteazã;
- Neacordarea licenţelor de operare agenţilor prestatori care nu îndeplinesc criteriile de performanta stabilite prin reglementãri specifice;

Fig. nr. 11 Mãsuri pentru punerea în competiţie a operatorilor de servicii



┌──────────────────────────────────────────────────┐
│Scoaterea obligatorie la licitaţie a serviciilor │
┌────────┐ ┌────>│publice unde se înregistreazã pierderi │
│ │ │ └──────────────────────────────────────────────────┘
│ MĂSURI │─────>│
│ │ │ ┌──────────────────────────────────────────────────┐
└────────┘ │ │Neacordarea licenţelor de operare agenţilor │
└────>│prestatori care nu îndeplinesc criteriile de │
│performanta │
└──────────────────────────────────────────────────┘



. Atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul infrastructurii locale
Nevoile urgente de investiţii pentru reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii serviciilor de gospodãrie comunalã sunt estimate la un miliard de dolari SUA anual, într-un program de 10 ani. Din cauza constrangerilor bugetare care caracterizeazã perioadele de tranzitie, finanţarea acestor investiţii nu poate fi realizatã, decât în mica mãsura, din fonduri publice, atragerea capitalului privat fiind o necesitate stringenta. De aceea, Guvernul va promova mãsuri de atragere a capitalului privat în sfera serviciilor publice şi va sprijini autoritãţile locale în realizarea unor parteneriate public-private pentru finanţarea nevoilor urgente de investiţii, prin:
- Pregãtirea şi implementarea proiectelor de investiţii de tip BOT pentru extinderi şi dezvoltãri importante la staţiile de tratare şi epurare a apei, la centralele termice sau cele cu cogenerare, la depozitele ecologice pentru deşeurile urbane;
- Fixarea unor limite minimale a investiţiilor prevãzute pentru reabilitarea sistemelor în cadrul contractelor de concesiune ce vor fi pregãtite şi lansate în perioada urmãtoare;
- Gruparea teritorialã a operatorilor de servicii, pentru a-i face mai atractivi pentru investitorii strategici;
- Stabilizarea cadrului legislativ referitor la serviciile de gospodãrie comunalã, odatã cu definitivarea legislaţiei secundare şi înfiinţarea Autoritãţii Naţionale de Reglementare.

Fig. nr. 12 Mãsuri de atragere a capitalului privat



┌──────────────────────────────────────────────────┐
│ Pregãtirea şi implementarea proiectelor de │
┌─────>│ investiţii de tip B.O.T. │
│ └──────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌──────────────────────────────────────────────────┐
├─────>│ Stabilirea unor limite minimale a investiţiilor │
┌──────┐ │ └──────────────────────────────────────────────────┘
│MĂSURI├───────>│ ┌──────────────────────────────────────────────────┐
└──────┘ │ │Gruparea teritorialã a operatorilor de servicii, │
├─────>│pentru ale conferi eficienta şi atractivitate │
│ └──────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌──────────────────────────────────────────────────┐
│ │Stabilizarea cadrului legislativ referitor la │
└─────>│serviciile de gospodãrie comunalã │
└──────────────────────────────────────────────────┘



. Institutionalizarea creditului local şi extinderea utilizãrii acestuia în finanţarea investiţiilor din infrastructura
Alãturi de capitalul privat, creditul este o alta sursa tradiţionala de finanţare a investiţiilor din infrastructura în ţãrile Uniunii Europene. Creditul permite degrevarea parţialã a bugetelor locale de eforturile pentru finanţarea proiectelor complexe de investiţii şi repartizarea mai echitabila a sarcinilor de plata între beneficiari. De aceea, Guvernul va întreprinde mãsurile necesare institutionalizarii creditului local şi infiintarii unei bãnci specializate în finanţarea investiţiilor promovate de autoritãţile locale, prin:
- Elaborarea unui proiect de lege privind înfiinţarea Bãncii de Investiţii a Autoritãţilor Locale şi acordarea de facilitãţi pentru sprijinirea creditului local;
- Solicitarea unei asistente tehnice finanţate de cãtre Uniunea Europeanã-Phare pentru întãrirea capacitãţii instituţionale a bãncii nou înfiinţate;

Fig. nr. 13 Mãsuri pentru institutionalizarea creditului local



┌────────────────────────────────────────────────┐
│Elaborarea unui proiect de lege privind │
┌────────┐ ┌────────>│înfiinţarea unei Bãnci de Investiţii pentru │
│ MĂSURI │────>│ │autoritãţile locale │
└────────┘ │ └────────────────────────────────────────────────┘
│ ┌────────────────────────────────────────────────┐
│ │Solicitarea unei asistente tehnice finanţate │
└────────>│de UNIUNEA EUROPEANĂ - Phare │
└────────────────────────────────────────────────┘



. Promovarea mãsurilor de dezvoltare durabila
Serviciile de gospodãrie comunalã au un impact deosebit asupra mediului. Pe de o parte, reprezintã un important factor poluant, iar pe de alta parte, participa în mod esenţial la limitarea gradului de poluare (epurarea apelor uzate, colectarea şi depozitarea deşeurilor). Respectarea exigenţelor de mediu pe parcursul întregului ciclu de viata a infrastructurii serviciilor de gospodãrie comunalã (construire-exploatare-întreţinere-demolare) dobândeşte o importanta deosebita în cadrul conceptului de dezvoltare durabila. De aceea, Guvernul va iniţia mãsuri concrete privind alinierea practicilor şi standardelor româneşti din domeniul serviciilor de gospodãrie comunalã la exigenţele Uniunii Europene, prin:
- Armonizarea reglementãrilor din domeniul serviciilor de gospodãrie comunalã cu prevederile directivelor Uniunea Europeanã referitoare la apa, deşeuri, energie, transport;
- Sprijin financiar pentru cofinantarea programelor care cuprind mãsuri de dezvoltare a infrastructurii (ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2, etc.)
- Promovarea unor programe speciale pentru oraşele mici în vederea reabilitãrii şi modernizãrii infrastructurii locale.

Fig. nr. 14 Mãsuri pentru dezvoltarea durabila



┌──────────────────────────────────────────────────┐
│Armonizarea reglementãrilor din domeniul │
┌───────>│serviciilor de gospodãrie comunalã cu │
│ │prevederile directivelor Uniunii Europene │
│ └──────────────────────────────────────────────────┘
┌────────┐ │ ┌──────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ │Sprijin financiar pentru cofinantarea programelor │
│ MĂSURI ├─────>├───────>│ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2 etc. │
│ │ │ └──────────────────────────────────────────────────┘
└────────┘ │ ┌──────────────────────────────────────────────────┐
└───────>│Promovarea de programe speciale pentru oraşele │
│mici │
└──────────────────────────────────────────────────┘



. Promovarea parteneriatului social
Ideologia social-democrata acorda o importanta deosebita participãrii tuturor partenerilor sociali la fundamentarea şi luarea deciziilor care au impact major asupra populaţiei. Serviciile de gospodãrie comunalã au un rol esenţial în solidarizarea socialã a cetãţenilor, în asigurarea unui trai decent, în pãstrarea pãcii sociale. Plecand de la acest principiu, Guvernul va depune eforturi pentru:
- Amplificarea implicarii structurilor din societatea civilã, în principal sindicatele şi patronatele, în elaborarea de strategii, politici şi programe sectoriale;
- Realizarea unor proiecte de parteneriat în scopul consolidãrii legãturilor cu asociaţiile de reprezentare a intereselor beneficiarilor serviciilor de alimentare cu apa;
- Asigurarea condiţiilor de pregãtire profesionalã continua a tuturor lucrãtorilor din sfera serviciilor de gospodãrie comunalã.
9. Riscurile şi condiţiile preliminare pentru implementarea reformei administraţiei publice
Problema principala legatã de reforma administraţiei publice o constituie managementul reformei în procesul de aplicare a acesteia în practica.
Reforma administraţiei publice urmãreşte schimbarea unor procese şi structuri complexe, şi, mult mai important, a modului de gandire.
Un risc important în realizarea reformei administraţiei publice este aglomerarea sarcinilor cotidiene, rãmânând astfel puţin timp pentru a cauta noi soluţii la disfunctionalitatile apãrute.
În consecinta, pentru ca reforma administraţiei publice sa aibã succes este necesar ca un numãr mare de grupuri tinta, (în particular persoane cheie de la nivele de conducere şi decizie) sa-şi exprime sprijinul şi angajamentul în recunoaşterea necesitãţii schimbãrilor şi în implementarea acestor schimbãri. Este esenţial ca persoanele care pregãtesc schimbãrile sa aibã capacitatea de a analiza intreaga strategie şi sa doreasca sa discute dacã ideile şi conceptele noi sunt aplicabile sistemului administrativ romanesc.
Bazându-ne pe modelul dezvoltãrii integrate a organizaţiilor, putem identifica patru factori de blocaj în demararea reformei, care pot întreţine un puternic imobilism în cadrul organizaţiilor publice (vezi figura nr. 15 Anexa I).
a) Factorii strategici
. Logica institutionala centralizata
Sistemul public romanesc se bazeazã pe o puternica logica institutionala centralizata, în mãsura în care activitãţile sunt dependente de orientãrile şi de controlul puterii publice. Pentru început, putem considera ca aceasta logica supervizeaza orice eventuala deviatie în raport cu cadrul general şi nu favorizeazã inovarea. Cu toate acestea însã, exista marje de manevra importante şi, în plus, procesele de descentralizare şi de deconcentrare au redus acest factor de blocaj.
. Complexitatea decizionala
Complexitatea decizionala ce caracterizeazã organizaţiile publice constituie frane în punerea în practica a inovatiilor, în mãsura în care ea face dificila însãşi decizia de schimbare. În plus, ea se traduce, în mod frecvent prin non-decizii, a cãror consecinta este rutina functionarii şi reproducerea acţiunilor anterioare.
. Polemicile asupra legitimitatii
Numeroase dezbateri privind legitimitatea rolului statului reprezintã factori paralizanti, care impiedica încã de la început orice tentativa de evoluţie. Asta face ca toate polemicile sa se cantoneze permanent la nivel "macro" (statul, vocaţia sa, misiunile sale politice), neglijandu-se astfel chestiuni precum performanta la nivel "micro".
b) Factorii structurali
. Incetineala birocratica
Esenta însãşi a functionarii birocratice se bazeazã pe o logica de stabilitate şi de rutina, în mãsura în care totul este reglementat dupã proceduri, reguli precise, referinte universal valabile. Se presupune deci ca sistemul orienteaza comportamentul actorilor într-un sens predefinit. Orice nevoie de ajustare este deci neglijata ori reglata a posteriori şi reintegrata în mecanismul iniţial. Acestea sunt caracteristicile faimosului "fenomen birocratic" nãscut din logicile publice piramidale, frecvente în cultura româneascã.
. Sistemul de autoritate
Structura ierarhica a organizaţiilor publice este, în mod tradiţional, bazatã pe rolul majoritar al cadrelor de conducere care transmit directive descendente subordonaţilor, pentru ca aceştia sa le aplice în mod direct, fãrã a-şi pune problema oportunitãţii şi eficacitatii lor. Este evident ca o astfel de paradigma nu lasa loc unei gandiri autonome a indivizilor şi nu recunoaşte noţiunea de initiativa.
Orice disfunctionalitate şi orice situaţie exceptionala trebuie, în principiu, sa fie discutata la varful ierarhiei, ceea ce nu produce decât incetineala în cadrul organizaţiei şi dauneaza evoluţiei sale.
. Restricţiile juridice
Cadrul juridic şi/sau de reglementare este foarte pregnant pentru organizaţiile publice; conceput pentru a fi purtãtor de drepturi şi obligaţii, de protecţie şi garanţii în raport cu interesul general, el cuprinde un ansamblu de dispoziţii pe care actorii trebuie sa le respecte, oricare ar fi nivelul la care se gãsesc. Dacã adaugam la acest cadru formal obiceiurile structurate şi utilizarile colective care intaresc osatura, vom înţelege fãrã indoiala importanta cadrului restrictiv în care îşi exercita activitatea întregul sistem.
. Mjloacele limitate
Contextul crizei economice şi micşorarea bugetelor publice joaca un dublu rol: pe de o parte, unul de incitare pentru schimbare în vederea unei mai bune eficiente, pe de alta parte, unul de limitare a inovatiilor, care sunt în mod necesar, cel puţin pentru început, consumatoare de mijloace (financiare, materiale, umane). În organismele publice de azi, limitarea mijloacelor şi a personalului, precum şi sentimentul de lipsa de timp blocheaza adesea reflectia prealabilã necesarã lansãrii unei schimbãri.
. Dimensiunea şi complexitatea
Organismele publice din ţara noastrã au adesea o dimensiune importanta (în special administraţiile şi principalele întreprinderi publice) sau acţioneazã în cadrul unei reţele complexe de actori şi entitãţi care joaca un rol important în funcţionarea lor.
Or, teoriile organizaţiilor au demonstrat, de mult timp, ca aceşti factori, dacã nu sunt compensaţi prin dispozitive de transversalitate şi flexibilitate, ingreuneaza funcţionarea lor şi greveazã inovarea şi decizia.
c) Factorii culturali
. Respingerea arbitrarului de natura umanã
Principiile traditionale ale organizãrii birocratice au fost concepute pentru a elimina arbitrarul uman. Lucrãrile lui Weber valorizeaza puterea "raţional-legalã" a ierarhiilor pentru a evita situaţiile de leadership informal şi carismatic.
Aceste concepţii se bazeazã pe o neincredere implicita în ceea ce priveşte subiectivismul şi luarea în considerare a dimensiunilor umane, percepute ca fiind nerationale în raport cu sistemul "cartezian" de valori ce domina în tehnocratia tradiţionala. Aceasta tendinta a condus la apariţia riscului de a respinge orice idee noua care ar integra alte dimensiuni decât cele conţinute în procedurile standardizate.
. Teama de risc
Fiind formati şi obisnuiti cu aplicarea unor norme generale, functionarii publici, spre deosebire de alţi actori care acţioneazã în medii mai turbulente, nu sunt obisnuiti cu situaţii de incertitudine şi risc. Evolutiile, modernizãrile sunt însã purtãtoare de o forma necunoscutã şi provoacã adesea nelinisti implicite, de unde şi clasicul fenomen de rezistenta fata de schimbare (adesea analizat ca o fatalitate de neevitat).
. Sindromul NIH (nu a fost inventat aici)
Aceasta expresie împrumutatã de la americani este, în general, utilizata pentru a califica anumite reticente în ceea ce priveşte implementarea unor inovaţii venite din alta parte. Mediul public pare a fi atins de virusul NIH, interzicand preluarea unor experienţe care se petrec în alte forme de organizaţii. Practic, teama legitima de a nu provoca disfunctionalitati datoritã unor transpuneri precipitate a metodelor private a condus uneori la adoptarea unor poziţii extreme de imobilism nejustificat.
. Traditia "continuitãţii"
Rolul statului şi a instituţiilor sale este, fãrã indoiala, de a garanta o anumitã stabilitate a naţiunii şi a cetãţenilor sãi. Principiul continuitãţii propriu serviciilor publice constituie, în egala mãsura, una din valorile sigure ale acestui mediu, nu este deci surprinzatoare manifestarea unui puternic atasament fata de tradiţie, continuitatea şi solidaritatea instituţiilor şi activitãţilor sectorului public.
. Existenta tabu-urilor
Toate motivele invocate anterior au provocat apariţia unui numãr semnificativ de tabu-uri, care adesea se manifesta în opoziţie cu caracteristicile sferei marfare private: astfel, notiunile de profit şi interes particular sunt respinse cu putere, iar numeroase alte concepte precum, clienţi, productivitate, strategie, marketing, management le sunt asimilate. Adesea se apreciazã ca luarea lor în considerare ar provoca încãlcarea principiilor deontologice şi a principiilor fundamentale ale sectorului public.
Bineînţeles, asemenea tabu-uri sunt provocatoare de rezistenta fata de schimbare, în mãsura în care proiectele de schimbare sunt adesea legate de luarea în considerare a mediului şi de cãutarea obţinerii unei eficiente.
d) Factorii comportamentali
. Absenta stimularilor individuale
Sistemele de gestiune a resurselor umane în cadrul sectorului public sunt în mod tradiţional, bazate pe principii de egalitate, pe criterii colective universale şi cad în sarcina serviciilor centrale care nu întreţin un raport direct cu functionarii. Comportamentele acestora din urma nu sunt în nici un fel legate de schimbãri individualizate, în mãsura în care nimic nu încurajeazã initiativa şi ameliorarea sistemelor existenţei.
. Lipsa obiectivelor finale
În general, funcţionarul public munceste în funcţie de un cadru formal, care îi este transmis mai mult sau mai puţin clar, şi în funcţie de propria interpretare pe care o da contururilor şi limitelor activitãţii sale. Acestea sunt principiile traditionale, chiar dacã unele organizaţii au încercat sa le facã sa evolueze.
În acest context general, funcţionarul nu are obiective specifice care trebuie integrate în atitudinea sa, dacã acest lucru nu are ca rezultat îmbunãtãţirea muncii sale cotidiene. Fie ca incearca sau nu sa contribuie la ameliorarea performantei generale, a priori statutul şi poziţia sa nu se vor schimba. Chiar dacã el incearca sa inoveze şi sa-şi imbunatateasca activitatea, dependenta sa de inertia colegilor şi superiorilor ierarhici (care nu dispun nici ei de obiective formale) risca sa îl descurajeze puternic.
. Demotivare şi frustrari
Prinsi în angrenajul sistemului, functionarii publici se simt adesea neputinciosi şi blocati. În plus, adesea suferã de lipsa de recunoaştere atât pe plan intern cat şi pe plan extern. Pe plan intern, ei au sentimentul de injustitie întrucât nu sunt apreciati atunci când depun eforturi. Relaţiile externe nu sunt nici ele mai favorabile deoarece ei se confrunta, în general, cu imaginea negativa a "funcţionarului". Demotivarea şi frustrarile sunt consecinţele acestor situaţii şi conduc la descurajarea chiar şi a celor mai întreprinzãtori dintre cei care sfârşesc prin a renunţa la orice initiativa de schimbare.
. Comportamentele de asteptare
Aceasta situaţie este clasica şi se intalneste în cea mai mare parte a organizaţiilor, inclusiv în cele private: fiecare asteapta ca celãlalt sa înceapã şi în special "şeful" care ar trebui sa reprezinte exemplul. Conform acestei logici, orice funcţionar are dreptul sa aştepte primul pas al celuilalt, generalizarea acestei atitudini cristalizand, în mod evident, inertia organizaţiei.
În fapt, ea provoacã foarte uşor critici din partea superiorilor ierarhici care nu cunosc întotdeauna motivele şi constrangerile specifice (lipsa informaţiilor, a mijloacelor sau eforturilor). Astfel, superiorul ierarhic este adesea factor de insatisfactie. În organizaţiile publice, acest fenomen de asteptare poate uneori sa fie intarit de un alt tip de asteptare: cel al apropiatei plecari a superiorului ierarhic, al directorului sau a alesului, despre care ştiu ca are puternice sanse sa determine abandonarea proiectului de schimbare întreprins.
În ciuda acestor factori de franare în calea demararii unei schimbãri, în cadrul organizaţiilor publice au apãrut numeroase modernizãri, care însã se pot dovedi foarte fragile şi pot fi abandonate la jumãtatea drumului. În acest sens putem aminti urmãtoarele categorii de factori de fragilitate (vezi figura 16 - Anexa II).
a) Fragilitatea în termeni strategici
. Lipsa de perspectiva (planificarea) în timp
Absenta reflectiei strategice şi a planificarii în timp, care ar fi necesarã pentru pregãtirea fazelor ulterioare punerii în practica a schimbãrilor, constituie una din cauzele frecvente de esec pe termen lung. Conceperea schimbãrii se cantoneaza în jurul punerii sale în practica, ceea ce conduce la mobilizarea forţelor odatã cu lansarea sa, neglijand însã gestiunea urmãririi şi actualizãrii în timp a schimbãrilor operate.
. Lipsa bilanţurilor şi a evaluãrilor
Sectorul public romanesc a rãmas mult timp departe de preocuparile de evaluare a impactului acţiunilor sale. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul schimbãrilor: bilanţurile formale, riguroase sunt rare.
Din cauza acestui fapt capitalizarea şi activarea schimbãrilor întreprinse nu sunt catusi de puţin posibile, ceea ce le fragilizeaza inevitabil.
. Diagnostice incomplete
Calitatea unei strategii de schimbare se bazeazã, în mare parte, pe calitatea analizelor prealabile. Cu toate acestea, nu rareori este cazul ca, în cadrul sectorului public, fazele de diagnostic sa fie rapid expediate, soluţia fiind uneori aleasã înainte de identificarea completa a problemei. Aceasta abordare determina adesea o focalizare pe rezolvarea simptomelor şi nu pe înlãturarea cauzelor sau problemelor de fond. Aceasta face ca schimbarea initiata sa nu producã efectele scontate, ceea ce va conduce, în final, la abandonarea sa.
. Centrare pe conţinut în detrimentul procesului
Managementul strategic al unei schimbãri presupune o gestiune a cuplului "proces-conţinut".
Sectorul public are obiceiul imixtiunilor centralizate, al directivelor tehnocratice, al circularelor care conţin reformele ce trebuie puse în practica. Ca urmare a acestui fapt, procesul este deseori neglijat: actorii implicaţi nu sunt consultaţi, adaptarea la context este inexistenta şi posibilitatea realã de ancorare în timp a schimbãrii se dovedeşte extrem de redusã.
b) Fragilitate în termeni structurali.
. Compartimentarea serviciilor
În mediul public exista doua tipuri de compartimentare:
- o prima compartimentare se intalneste frecvent în marile organizaţii divizate, ale cãror entitãţi interne sunt aproape în totalitate independente unele de altele; în aceste organizaţii, schimbãrile se difuzeazã greu;
- o a doua compartimentare, mai inselatoare, proprie administraţiilor publice şi instituţiilor de mãrime mare se manifesta între serviciile centrale şi serviciile deconcentrate şi locale. Din acest motiv, unele servicii centrale se implica greu în schimbãrile iniţiate la nivel local şi nu sunt în mãsura sa le sprijine. Ca urmare, acestea risca sa se prabuseasca din lipsa de sustinere sau datoritã interferarii cu schimbãrile întreprinse la nivel central.
. Mobilitatea cadrelor
Asa cum am arãtat una din caracteristicile mediului public este frecventa mobilitate a cadrelor, şi în particular a esalonului superior. Acest fenomen este adesea daunator pentru perenitatea schimbãrilor, acestea având nevoie sa se deruleze în timp. Legãturile nefiind întotdeauna asigurate, aceste proiecte de modernizare dispar în acelaşi timp ca şi iniţiatorii lor.
. Diluarea responsabilitãţilor
Conglomerarea decizionala nu favorizeazã emergenta noutatii, ea da naştere totodatã unei diluari a responsabilitãţilor, care este defavorabila continuitãţii iniţiativelor angajate. În practica se constata frecvent ca odatã ce operatia de plecare a fost lansata, nici o persoana nu ştie, în mod exact, ce activitãţi are în responsabilitatea sa.
. Existenta centrelor de putere paralele
În cadrul sectorului public exista doua tipuri de situaţii ierarhice:
- fie filiera ierahica este în mod clar definitã şi decupata în diferite esaloane într-o logica piramidala unica şi descendenta (cazul birocratiilor mecaniciste);
- fie invers, exista o coabitare a mai multor filiere ierarhice care se confrunta cu dificultãţi de coordonare (cazul birocratiilor profesionale precum spitalele sau universitãţile).
În cele doua cazuri, puterile formale nu sunt singurele care se exercita, deoarece apar fenomene de influente paralele în jurul multiplelor logici posibile: logica sindicala, logica de grad, logica de personalitate mai mult sau mai puţin marcanta, logicile relationale externe ale unitãţii, etc.
Aceşti diferiţi factori dau naştere unei sociograme care se poate dovedi rezistenta la proiecte iniţiate de cãtre ierarhia formala, conform unor mecanisme difuze de contraputere.

c) Fragilitate în termeni culturali

● Reflexul recurgerii la asistenta ierarhica
Este vorba despre o tendinta frecventa a sectorului public cum ar fi cea a obiceiului de a executa directive sau cea a unui comportament general de asteptare. În toate aceste cazuri, reflexul de a recurge la asistenta ierarhica pare a fi puternic ancorat.

● Tendinte spre concertare
A devenit o realitate faptul ca sectorul public nu înceteazã sa organizeze reuniuni de concertare, sa creeze comisii de studiu, sa lanseze seminarii de reflexie. Concertarea a devenit deci un risc permanent care conduce la amestecul şi dezbaterea ideilor fãrã însã a le concretiza şi care poate duce la esecul chiar al celor mai frumoase proiecte. La nivel naţional (guvernul şi inaltii funcţionari de stat), ca şi la nivel teritorial (alesii locali şi unitãţile administrativ-teritoriale) recurgerea excesiva la reuniuni sau grupuri de lucru, întãrite prin dispozitive obligatorii de consultare, poate pune sub semnul intrebarii initiativele de schimbare deja întreprinse.

● "Pãrinţii" noutatilor
Reînnoirea frecventa a conducerii nu are ca rezultat doar abandonarea proiectelor ci contribuie în plus la contestarea unei schimbãri de cãtre o alta, ceea ce decredibilizeaza cu atât mai mult fiecare inovaţie. În fapt, noii veniti cauta sa-şi gãseascã locul, sa marcheze o urma în viata organizaţiei, ceea ce constituie un puternic factor de fragilizare.

d) Fragilitate în termeni comportamentali

● Puternica personalizare a proiectelor
În ciuda faptului ca la luarea deciziilor participa mai multe persoane, ecuatia "o schimbare = un om" rãmâne puternica în mediul public, fapt relevat spre exemplu şi de ordinele care poarta numele ministrului care le-a promovat.
În practica însã este clar ca pentru reusita unor schimbãri este nevoie de energia reunita a mai multor indivizi care sa utilizeze marjele lor personale de manevra. La aceasta adaugam faptul ca datoritã acestei personalizari, atunci când individul respectiv se descurajeaza sau pãrãseşte locul de munca, schimbarea iniţialã este sortita esecului.

● Confuzie şi prudenta fata de criza
Retetele de succes folosite în trecut nu mai funcţioneazã. Divizarea, procedurile, sistemele bugetare de angajare nu mai permit organizaţiei publice sa funcţioneze în mod corect. În plus, resursele sunt rare. La aceasta se adauga confuzia şi comportamentele prudente fata de criza. Unii decidenti publici nu se simt confortabil atunci când se confrunta cu necesitatea de a schimba erorile şi ezitarile lor provoacã rupturi în evolutiile aflate în curs de desfãşurare.

● Absenta leadership-ului
Ţinând cont de statute şi de regulile derivate din dreptul muncii în cadrul sectorului public, încadrarea nu reuşeşte sa stapaneasca toate variabilele gestiunii resurselor umane. Ea nu are toate capacitatile de a remunera sau sanctiona şi nu dispune de factori de stimulare a personalului sau. În aceste condiţii, leadership-ul ierarhic este dificil, iar impulsul necesar pentru punerea în practica a schimbãrilor angajate este puţin eficace.

● Neimplicarea actorilor
Pentru ca o schimbare sa fie perena şi pusã în practica în mod real, oricine ştie ca adeziunea actorilor implicaţi trebuie sa fie puternica. Pentru aceasta, una din condiţiile necesare (chiar dacã nu şi suficienta) consta în implicarea lor cat mai în amonte posibil. Ori, comportamentul tehnocratic, încã dominant în sistemul public, consta într-o concepere izolata a proiectelor de cãtre "experţi", care rãmân deconectati de utilizatorii sau beneficiarii schimbãrii. De aici rezulta un risc puternic ca schimbarea initiata sa nu fie nici integrata, nici pusã în practica, sau cel mult acest lucru sa se facã în mod real, sau cu dificultate, ceea ce va compromite puternic durata sa de viata.
În ciuda acestor factori de rezistenta la demaraj, organizaţiile publice se transforma şi evolueaza, aceasta datoritã existenţei unui numãr de factori care intervin în sens invers, favorizand puternic schimbarea.

10. Metodologia de planificare, implementare şi monitorizare a reformei administraţiei publice

Strategia de reforma în administraţia publica reprezintã un instrument flexibil de management atât pentru ministere cat şi pentru Guvernul României. O coordonare mai mare în administraţia publica garanteazã aplicarea unitarã a principiilor administraţiei la nivelul întregului sistem public. Pentru funcţionarea eficienta şi efectivã a administraţiei publice este esenţial sa fie imbunatatite standardele privind managementul. În scopul obţinerii unui consens asupra funcţiilor, sarcinilor şi responsabilitãţilor pãrţilor implicate în reforma administraţiei publice, precum şi asupra relaţiilor mutuale, limitelor capacitãţii şi procedurilor de coordonare a schimburilor de informaţii, liderii de la cel mai înalt nivel politic şi de la nivelul superior, de decizie, al administraţiei publice trebuie sa înţeleagã reforma administraţiei publice în ansamblul ei. Funcţia cea mai dificila a reformei administraţiei publice este implementarea strategiilor.

Managementul şi implementarea strategiei de reforma la nivelul administraţiei centrale impun crearea unei unitãţi centrale pentru reforma

O vointa politica şi un angajament solid sunt indispensabile şi transformarea trebuie sa se înscrie într-o perspectiva mai larga decât cea a unui minister luat izolat; în sfârşit punerea în aplicare depinde de accesul la informaţie şi de capacitatea de a influenta deciziile de fond; acest lucru adesea nu este posibil decât pornind de la centrul Guvernului (vezi figura nr. 17 - Anexa III).
Unitatea centrala pentru reforma trebuie sa fie dotatã cu un personal şi cu un buget suficiente pentru desfãşurarea activitãţii, împreunã cu instituţiile participante, aceasta trebuie sa dea dovada de abilitate politica dar în acelaşi timp sa acţioneze în mod continuu şi sa fie în mãsura sa-şi constituie propriul fond de competente.
O unitate centrala de reforma nu poate realiza singura transformarea instituţiilor publice, dar poate anima reforma şi o poate ghida prin asumarea anumitor funcţii centrale esenţiale; unitatea ar trebui sa colaboreze direct cu instituţiile competente în privinta funcţiilor centrale ale bugetului şi de control/verificare, în privinta coordonãrii centrale, a elaborãrii textelor de lege, a mijloacelor de supraveghere a administraţiei (tribunale sau mediator), a transformarii funcţionarilor în profesionisti (evoluţia "mentalitatilor" şi a culturii administrative ca şi a remunerãrii şi a statutului); şi înfiinţarea unor celule de transformare în principalele administraţii publice, cu care aceasta va colabora şi pe care le va susţine.
Ea ar trebui sa caute sa sensibilizeze societatea în ansamblu (asociaţii de cetãţeni, de consumatori, medii de afaceri) şi sa o mobilizeze în favoarea reformei; aceasta acţiune trebuie sa cuprindã o campanie dusa de cãtre specialişti (media, instituţii, seminarii, etc) şi o acţiune de educaţie civicã.
Strategia de reforma trebuie sa fie conceputã în asa fel încât sa producã semne vizibile de progres pe termen scurt şi mediu care sa afecteze în acelaşi timp mediile politice şi populaţia; pe lângã aceasta, ea ar trebui sa fie robusta pentru a supravietui schimbãrilor de persoane sau a Guvernului (prin institutionalizarea şi formarea unei presiuni în favoarea schimbãrii care emana de la instituţiile non-guvernamentale, cum ar fi asociaţiile din întreprinderi, fundaţiile; asociaţiile apolitice, etc) şi pentru a rezista blocajelor.
Principalele funcţii ale unei unitãţi centrale s-ar putea prezenta dupã cum urmeazã:
● Întocmirea unui bilanţ analitic al situaţiei instituţiilor publice şi al necesitãţilor lor de dezvoltare, elaborarea unei politici şi a unei strategii în vederea transformarii instituţiilor publice şi asigurarea "marketingului politic" al strategei;
● Organizarea infiintarii unitãţilor de reforma în principalele administraţii publice, anumite organisme (alese pentru ca sunt foarte aproape de obiectivele politicii de reforma), fiind definite ca "insule de excelenta" (de exemplu, Ministerul Administraţiei Publice, Administraţia Fiscalã, Serviciile de resurse umane şi organismele care se ocupa de investiţiile strãine ar putea fi candidaţii aleşi); organizarea formãrii personalului unitãţilor de reforma şi animarea unei reţele de reforma (reuniuni periodice, buletine de informare, etc). Reţeaua ar putea include o selecţie a administraţiilor locale şi a judeţelor;
● Realizarea unor activitãţi de reforma în domeniile strategice cheie, în principal bugetul, verificarea conturilor, elaborarea textelor de lege, coordonarea interministeriala, funcţia publica, controlul administraţiei, adicã un domeniu de acţiune conjugata a Ministerului Administraţiei Publice, Ministerului de Finanţe, al Justiţiei, a Secretariatului General al Guvernului;
● Identificarea obstacolelor din calea transformarii sau a ocaziilor propice reformei;
● Urmãrirea progreselor şi prezentarea lor în mod periodic la Parlament şi la Guvern;
● Înfiinţarea, formarea şi administrarea unui "grup tehnic" care va acorda consultanţa instituţiilor participante;
● Examinarea sistematica a tuturor deciziilor guvernamentale şi a tuturor propunerilor de texte legislative pentru a descoperi dificultãţile sau posibilitãţile de a accelera transformarea;
● Încurajarea creãrii instituţiilor publice şi private care pot contribui la profesionalizarea administraţiei publice (de exemplu, crearea Institutul Naţional de Administraţie) ca şi a unor organisme apte sa asigure servicii de consultanţa şi de sprijinire a administraţiei publice;
● Conceperea şi aplicarea unui program care vizeazã o mai buna înţelegere a rolului instituţiilor publice şi care genereazã o presiune permanenta în favoarea schimbãrii printr-o colaborare cu mass-media, cu grupurile de consumatori sau de cetãţeni, cu asociaţiile din întreprinderi, etc.
Ministerele sunt responsabile în realizarea şi implementarea strategiilor reformei în administraţia publica (vezi figura nr. 18 - Anexa IV). Este recomandabil ca grupurile de lucru care elaboreazã strategiile respective sa-şi continue activitatea pe durata implementarii acestora, pentru a oferi consultanţa în procesul de aplicare a strategiilor, de pregãtire a planurilor de acţiune pe termen scurt şi, când este cazul, pentru modificãri aduse strategiei.
Pentru a monitoriza realizarile în domeniul reformei, ministerele responsabile vor prezenta unitãţii centrale pentru reforma obiectivele activitãţilor lor şi programul pentru trimestrul urrnator. La începutul fiecãrui trimestru va fi prezentat un raport privind realizarea activitãţilor şi strategiilor din program referitoare la reforma în administraţie.
Unitatea centrala pentru reforma va pregati un raport privind necesitatea eventualelor modificãri asupra stadiului progresului şi activitãţilor din planul strategic de acţiune.

11. Stadiul actual al reformei administraţiei publice

În scopul simplificarii şi optimizarii procesului decizional s-a realizat o restructurare a Guvernului României. Scopurile urmãrite prin reorganizarea Guvernului au vizat:
● eficientizarea actului de guvernare;
● reorientarea activitãţii unor ministere şi reducerea unui numãr important de agenţii guvernamentale;
● trecerea agentiilor guvernamentale în subordinea sau coordonarea ministerelor în vederea asigurãrii unei activitãţi coerente şi eficiente, a unor relaţii functionale normale;
● înfiinţarea unor ministere noi, pentru a rãspunde prioritatilor de relansare economicã şi de pregãtire a aderãrii României la Uniunea Europeanã;
● unificarea şi transformarea unor agenţii guvernamentale dovedite ca ineficiente, în ministere;
● înfiinţarea în structura organizatoricã a ministerelor a unor compartimente specializate, conduse de secretari de stat, pentru: relaţia cu Parlamentul, sindicatele şi patronatul; integrare europeanã ai relaţii externe; investitori strãini şi autohtoni;
● reducerea substantiala a numãrului persoanelor cu funcţii de conducere din administraţia publica centrala.
Pentru eficientizarea activitãţii administraţiei publice centrale, s-a adoptat de cãtre Parlament Legea privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor - act normativ deosebit de important şi necesar în procesul de accelerare a reformei din administraţia publica.
Prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 2/2001 şi alte acte normative, s-au luat unele mãsuri privind înfiinţarea, organizarea/reorganizarea şi îmbunãtãţirea functionarii unor ministere - ca organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, dupã cum urmeazã:
● Ministerul Integrãrii Europene;
● Ministerul Dezvoltãrii şi Prognozei, prin reorganizarea Consiliului de Coordonare Economico-Financiarã a Direcţiei Generale de Prognoza din subordinea Ministerului Finanţelor şi a Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regionala, care au fost desfiinţate;
● Ministerul Finanţelor Publice;
● Ministerul Industriei şi Resurselor;
● Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului;
● Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor;
● Ministerul lucrãrilor Publice, Transportului şi Locuinţei prin desfiinţarea Ministerul Transporturilor şi Ministerul lucrãrilor Publice şi Amenajãrii Teritoriului;
● Ministerul Turismului;
● Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţiei;
● Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii prin reorganizarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi a Agenţiei Naţionale pentru Ştiinţa, Tehnologie şi Inovare, care s-au desfiinţat;
● Ministerul Culturii şi Cultelor prin reorganizarea Ministerului Culturii şi a Secretariatului de Stat pentru Culte;
● Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei;
● Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei;
● Ministerul Informaţiilor Publice;
● Autoritatea Nationala pentru Protecţia Copiilor şi Adoptii;
● Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor prin reorganizarea Oficiului pentru Protecţia Consumatorului;
Prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 291/2000 şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 8/2001 se organizeazã şi funcţioneazã Ministerul Administraţiei Publice, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului. Ministerul Administraţiei Publice, ca minister de sinteza, asigura aplicarea strategiei şi a Programului Guvernului în domeniul administraţiei publice locale şi monitorizeazã în numele Guvernului elaborarea şi aplicarea programelor de reforma de cãtre ministere şi celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale.
În subordonarea Ministerului Administraţiei Publice funcţioneazã urmãtoarele autoritãţi publice centrale: Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici şi Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici are rolul de a fundamenta şi promova organizarea şi funcţionarea sistemului pentru managementul resurselor umane din administraţia publica.
Procesul de restructurare s-a extins şi la nivelul ministerelor şi a organelor de specialitate din subordinea Guvernului şi are în vedere urmãtoarele:
● perfecţionarea structurilor organizatorice interne;
● reproiectarea procedurilor administrative, prin eliminarea suprapunerilor şi a discordantelor;
● scurtarea procesului decizional;
● creşterea operativitatii în activitatea proprie fiecãrei structuri instituţionale;
● restrangerea numãrului posturilor de conducere în scopul sporirii eficientei şi calitãţii actului decizional;
● reducerea şi optimizarea reglementãrilor pentru a deveni eficiente în folosul contribuabililor şi al întreprinzãtorilor;
● externalizarea activitãţilor în condiţii de eficienta şi operativitate;
● reducerea drastica a costurilor administraţiei publice, prin oprirea risipei de resurse şi printr-o activitate eficienta a funcţionarilor publici;
● promovarea unor criterii de performanta pentru functionarii publici;
● concentrarea atentiei asupra cetãţeanului în dubla sa calitate de beneficiar al serviciilor şi de contribuabil.

Ţinând cont de complexitatea procesului de reforma a administraţiei publice, un rol însemnat s-a acordat realizãrii cadrului legislativ adecvat pentru implementarea urmãtoarelor legi:

● Legea privind Statutul funcţionarilor publici, cu scopul de a depolitiza funcţia publica, de a asigura stabilitatea funcţionarilor publici şi de a forma un corp de profesionisti eficace care sa câştige încrederea populaţiei în serviciul public şi sa devinã un partener de dialog social competent;
● Legea privind rãspunderea ministerialã, care reglementeazã formele de responsabilitate legalã (civilã, financiarã şi penalã) a membrilor Guvernului;
● Legea privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, Legea privind regimul concesiunilor, Legea privind finanţele publice locale, care creeazã cadrul legal pentru favorizarea investiţiilor strãine, dezvoltarea infrastructurii naţionale, autonomia localã şi funcţionarea parteneriatului public-privat în scopul de a creste oferta de servicii publice de calitate;
● Legea privind dezvoltarea regionala şi Ordonanta de urgenta a Guvernului privind zonele defavorizate, care stimuleaza parteneriatul la nivel local în domeniul economic şi social, asigura facilitãţi pentru investitori în scopul relansarii economice şi protecţiei sociale şi accesul la fondurile structurale şi la fondul de coeziune socialã, în perspectiva aderãrii la Uniunea Europeanã;
● Legea privind stabilirea salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica, ce asigura motivarea personalului din administraţia publica şi promovarea pe criterii de eficienta şi profesionalism a acestuia, conducand la îmbunãtãţirea calitãţii serviciilor publice.
A fost adoptatã şi se aplica Legea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar. Nearmonizarea exigenţelor tehnice dintre cadastrul agricol şi cadastrul general, impiedica în anumite zone înregistrarea titlurilor de proprietate emise în baza Legii fondului funciar, ceea ce creeazã nemultumiri ale cetãţeanului, necesita costuri suplimentare şi ingreuneaza circulaţia juridicã a terenurilor.
Datoritã acestor deficiente, Guvernul a adoptat în şedinţa din data de 25 aprilie 2001 Ordonanta de urgenta privind restructurarea activitãţii de profil prin crearea unui singur oficiu naţional de cadastru, care va rãspunde de aplicarea corecta şi concretã a Legii Fondului Funciar şi a Legii cadastrului.
În contextul armonizarii prevederilor legislative interne cu cele comunitare au fost elaborate şi adoptate (sau sunt în curs de adoptare) urmãtoarele acte normative:
- Legea administraţiei publice locale, care reglementeazã regimul general al autonomiei locale, defineste atribuţiile şi competentele autoritãţilor administraţiei publice locale şi intareste responsabilitatea aleşilor locali fata de cetãţean;
- Legea privind serviciile publice de gospodãrie comunalã, vizând dezvoltarea şi descentralizarea activitãţii serviciilor comunitare;
- Legea privind statutul aleşilor locali;
- Ordonanţele privind crearea serviciilor publice comunitare pentru evidenta informatizata a persoanelor, a paşapoartelor simple precum şi pentru situaţii de urgenta;
- Ordonanţele privind salubritatea, transportul local şi asociaţiile de locatari;
- Ordonanta privind înfiinţarea şi organizarea INA.

12. Prioritati ale reformei

12.1 Prioritati pe termen scurt

● Crearea unui corp al funcţionarilor publici profesionist şi neutru din punct de vedere politic
Întãrirea capacitãţii administraţiei publice de a elabora şi implementa mãsurile de reforma economicã şi socialã, depinde în mare mãsura de dezvoltarea unui corp al funcţionarilor publici unitar, compatibil cu structuri similare din ţãrile membre ale Uniunii Europene, mãsura ce se va realiza prin implementarea prevederilor Legii privind statutul funcţionarilor publici.
În vederea creãrii, în timp scurt a unui corp profesionist de tineri funcţionari publici în România, competenţi în conducerea şi administrarea sectorului public, pe baza unor criterii profesionale şi apolitice, capabili sa facã fata problemelor din domeniile prioritare legate de implementarea aquis-ului comunitar şi a altor cerinţe referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã; se va realiza un mecanism general pentru recrutarea şi pregãtirea profesionalã a funcţionarilor publici; recrutarea se va face numai pe baza de merit şi competiţie deschisã.
● Crearea Institutului Naţional de Administraţie (INA), instituţie specializatã de formare pentru functionarii publici ai alesii locali. INA va fi conectat la reţeaua nationala a centrelor regionale de formare, precum şi la reţeaua internationala a instituţiilor de formare pentru functionarii publici din Europa. INA va fi creat dupã finalizarea studiului de fezabilitate pentru programul Phare RO 9804.05 şi va fi subordonat Ministerului Administraţiei Publice. În acest institut se vor organiza cursuri de formare şi perfecţionare cu o durata cuprinsã între 2 sãptãmâni şi 2 ani. Vor fi organizate şi module de cursuri specializate orientate cãtre nevoile specifice de instruire.
● Întãrirea capacitãţii Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP), unitatea centrala pentru crearea şi dezvoltarea corpului funcţionarilor publici
Reglementãrile referitoare la corpul funcţionarilor publici (Legea privind statutul funcţionarilor publici) au impus crearea unei unitãţi centrale de management al funcţiei publice şi a funcţionarilor publici, care sa realizeze în mod organizat şi profesional acţiuni de coordonare privind selecţia, evaluarea, salarizarea şi evidenta funcţionarilor publici.
Prin hotãrâre de guvern s-a aprobat reorganizarea ANFP, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Administraţiei Publice, care îndeplineşte, printre altele urmãtoarele atribuţii principale:
- Elaborarea principiilor, strategiilor şi politicilor privind managementul funcţiei publice şi funcţionarilor publici;
- Elaborarea reglementãrilor comune pentru autoritãţile şi instituţiile publice privind funcţiile publice, gradarea şi clasificarea posturilor;
- Elaborarea şi administrarea sistemului informaţional şi a bazei de date cuprinzând evidenta funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici;
- Monitorizarea activitãţilor referitoare la funcţia publica şi la functionarii publici.
Este în curs de implementare un proiect de asistenta pentru Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici care are ca obiective întãrirea capacitãţii operationale, elaborarea în timp scurt a legislaţiei secundare în domenii importante referitoare la managementul funcţiei publice şi a funcţionarilor publici şi elaborarea unor politici coerente de formare a funcţionarilor publici.
Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici va primi sprijin calificat şi permanent pentru implementarea Legii privind Statutul funcţionarilor publici - prin completarea cadrului legal şi a instrumentelor pentru managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici. Asistenta se referã în principal la întãrirea capacitãţii de monitorizare, elaborarea unui mecanism de recrutare şi promovare a funcţionarilor publici, elaborarea unui nou sistem de salarizare a funcţionarilor publici (bazat pe principii de corectitudine, transparenta, predictibilitate şi posibilitãţi financiare) şi crearea unui sistem de planificare a resurselor umane în administraţia publica.

● Întãrirea capacitãţii instituţionale a Ministerului Administraţiei Publice
Ministerul Administraţiei Publice, ca minister de sinteza, asigura aplicarea strategiei şi a Programului Guvernului în domeniul administraţiei publice locale şi monitorizeazã, în numele Guvernului, elaborarea şi aplicarea programelor de reforma de cãtre ministere şi celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale. Întãrirea capacitãţii Ministerului Administraţiei Publice, în special prin acordarea de asistenta pentru elaborarea de politici şi reglementãri în domeniul administraţiei publice, este vitala pentru reforma în administraţia publica.
Mãsurile preconizate pentru realizarea acestui obiectiv sunt:
- Întãrirea capacitãţii instituţionale a Ministerului Administraţiei Publice de creare şi implementare de politici, precum şi îmbunãtãţirea capacitãţii de coordonare;
- Crearea şi implementarea de politici şi reglementãri cu privire la distribuirea teritorialã a responsabilitãţilor administrative între diferitele nivele ale autoritãţilor publice;
- Întãrirea capacitãţii Ministerului Administraţiei Publice de a defini strategia de reforma a funcţiei publice;
- Elaborarea procedurilor de coordonare interna şi a regulamentelor administrative relevante din cadrul Ministerului Administraţiei Publice;
- Întãrirea capacitãţii Ministerului Administraţiei Publice de a elabora legi şi alte acte normative;
- Revizuirea legislaţiei existente şi completarea acesteia în vederea optimizarii cadrului legislativ pentru administraţia publica localã;
- Întãrirea capacitãţii Ministerului Administraţiei Publice de a asista autoritãţile locale în îmbunãtãţirea capacitãţii manageriale şi în pregãtirea de proiecte de dezvoltare.

● Descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale
Procesele de descentralizare administrativã, consolidarea autonomiei locale şi deconcentrarea serviciilor publice sunt susţinute de prevederile Legii administraţiei publice locale.
Prin descentralizare, Guvernul urmãreşte constientizarea şi implicarea sporitã a colectivitãţilor locale în gestiunea problematicii locale. Continuarea reformei în domeniul administraţiei publice locale vizeazã, în egala mãsura, descentralizarea deciziei şi a acţiunii administrative de la nivelul administraţiei centrale la nivelul autoritãţilor publice din cadrul unitãţilor administrativ-teritoriale.
Legea administraţiei publice locale defineste clar principiile de baza ale functionarii administraţiei publice locale: autonomia localã, descentralizarea serviciilor publice, consultarea cetãţenilor în probleme de interes deosebit, legalitatea şi eligibilitatea autoritãţilor administraţiei publice locale. Actul normativ reglementeazã drepturile şi obligaţiile aleşilor locali, instituţia prefectului, dreptul consiliilor locale şi judeţene de a stabili şi dezvolta cooperãri, asocieri şi infratiri cu alte unitãţi administrativ-teritoriale din ţara şi din strãinãtate.
În sprijinul accelerarii proceselor de descentralizare un rol important îl are Legea privind serviciile publice de gospodãrie comunalã, care stabileşte regimul general al serviciilor publice şi atribuţiile autoritãţilor publice locale în vederea asigurãrii unor servicii publice eficiente şi de asumare, pe baza contractualã, a responsabilitãţii prestatorilor de servicii fata de cetãţeni.

● Reglementarea regimului general al autonomiei locale
Continuarea reformei în administraţia publica localã se bazeazã pe consolidarea autonomiei colectivitãţilor locale prin realizarea atât a autonomiei administrativ decizionale, cît şi a celei financiare şi patrimoniale, concomitent cu declanşarea proceselor de descentralizare administrativã. Legea administraţiei publice locale conţine dispoziţii-cadru esenţiale privind autonomia localã: stabilirea numãrului de consilieri pe criterii economice de funcţionalitate; întãrirea legãturii dintre administraţie şi cetãţean, prin aplicarea principiului consultãrii cetãţenilor în probleme locale de interes deosebit inclusiv prin referendum local. Legea conţine, de asemenea, referiri la dreptul cetãţenilor ce aparţin minoritãţilor naţionale de a folosi limba maternã în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice locale, dacã au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor din localitãţile respective.
În scopul armonizarii politicilor guvernamentale şi sectoriale cu cele locale, în procesul de dezvoltare economico-socialã durabila, la nivelul fiecãrui judeţ se va organiza şi va funcţiona câte o comisie consultativa teritorialã. Este definitã, mai clar, instituţia prefectului prin precizarea atribuţiilor şi competentelor acestuia, privind controlul de legalitate al actelor autoritãţilor administraţiei publice locale şi conducerea serviciilor publice descentralizate ale autoritãţilor administraţiei publice centrale, organizate la nivelul unitãţilor administrativ-teritoriale. Legea stabileşte amãnunţit atribuţiile consiliilor locale şi judeţene în concordanta cu cerinţele noii etape de dezvoltare a tarii şi cu cele de integrare în Uniunea Europeanã.

● Delimitarea şi stabilirea resurselor financiare ale comunitãţilor locale fata de bugetul de stat. Descentralizarea deciziei privind gestionarea resurselor financiare şi patrimoniale
Prin Legea finanţelor publice locale s-au instituit pentru prima oara în România, norme, mecanisme, proceduri care delimiteaza clar constituirea şi utilizarea resurselor financiare ale comunitãţilor locale fata de cele ale bugetului de stat. A crescut gradul de autonomie a autoritãţilor administraţiei publice locale în stabilirea, constatarea, urmãrirea şi încasarea surselor de venituri ale bugetelor locale, precum şi în alocarea acestora în funcţie de prioritãţile şi specificul fiecãrei unitãţi administrativ-teritoriale.
S-a creat de asemenea, un grad sporit de autonomie în stabilirea şi alocarea resurselor financiare în domeniile investitionale şi în strategiile de dezvoltare economico-socialã localã durabila, precum şi posibilitatea de asociere şi angajare de resurse financiare în programe de cooperare zonala, regionala şi transfrontaliera.
Administraţiile locale pot accede la contractarea de împrumuturi, pe piata libera de capital, fãrã garanţii guvernamentale. Împrumuturile de pe piata interna sau internationala de capital pot fi garantate cu propriile resurse ale comunitãţilor locale, precum şi cu patrimoniul privat al acestora, în conformitate cu Legea privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia.
Transferurile financiare de la bugetul de stat cãtre bugetele locale sunt transferuri de echilibrare, la dispoziţia autoritãţilor administraţiei publice locale.
Potrivit hotãrârii de Guvern s-au stabilit procedurile prin care consiliile locale şi judeţene şi-au creat propriile servicii financiare şi au preluat - în legatura cu toate categoriile de impozite şi taxe locale - activitãţile de urmãrire şi de încasare a acestora. Astfel, resursele financiare ale comunitãţilor locale sunt urmãrite de cãtre acestea şi nu mai sunt încasate prin serviciile Ministerului Finanţelor Publice.
Prin Bugetul de stat pe anul 2001, s-a reuşit descentralizarea financiarã a unor importante cheltuieli de la bugetul central cãtre cele locale, cum ar fi: cheltuielile pentru învãţãmântul preuniversitar, pentru copiii aflaţi în dificultate, pentru persoanele cu handicap şi pentru centrele de consultanţa agricolã. Practic, fata de 2001, bugetele locale s-au dublat la capitolul "Transferuri de la bugetul de stat".
Recent, Guvernul a adoptat o lege pentru modificarea şi completarea Legii finanţelor publice locale şi va elabora o noua lege privind impozitele şi taxele locale.

● Participarea cetãţenilor la procesul decizional
Prin Legea administraţiei publice locale şi prin Legea privind organizarea şi desfãşurarea referendumului se asigura dreptul şi posibilitatea cetãţenilor de a participa la luarea celor mai importante decizii privind angajarea ai gestionarea resurselor financiare şi patrimoniale ale comunitãţilor locale. De asemenea, autoritãţile administraţiei publice locale, prin asociere sau în cooperare cu Organizaţii Non-Guvernamentale, vor putea sa antreneze participarea cetãţenilor la treburile publice, alocand în acest sens resursele patrimoniale şi financiare necesare. În acest sens vor fi promovate metode de implicare activa a cetãţenilor la viata publica, în special prin intalniri periodice şi prin formarea unor grupuri de initiativa, care sa reprezinte interesele cetãţenilor în raport cu administraţia publica localã.

● Demilitarizarea treptata a unor servicii comunitare
În vederea creşterii operativitatii şi calitãţii serviciilor şi a intaririi mãsurilor de siguranta personalã, de paza şi securitate a fiecãrui cetãţean, Guvernul a adoptat mãsuri pentru organizarea unor servicii comunitare demilitarizate, în concordanta cu normele din statele europene avansate, prin preluarea acestora de la unele ministere:
- Evidenta populaţiei şi organizarea acesteia ca serviciu comunitar de cãtre consiliile locale şi consiliile judeţene (cartea de identitate, cartea de alegator, listele electorale permanente, permisele auto, certificatele de înmatriculare, etc);
- Transferarea în subordinea prefecturilor a evidentei paşapoartelor prin organizarea unui serviciu public judeţean specializat;
- Organizarea unor servicii comunitare pentru situaţii de urgenta (incendii, inundatii, cutremure, grindina, inghet etc);
- Înfiinţarea la nivelul fiecãrei unitãţi administrativ-teritoriale - comuna, oraş, municipiu - a poliţiei comunitare pentru ordine publica.
Urmare acestor mãsuri, se va generaliza sistemul ghiseului unic pentru a rãspunde mai rapid solicitãrilor cetãţenilor.

● Întãrirea cadrului institutional pentru cadastrul general
Se va realiza armonizarea metodologiilor cadastrelor de specialitate pentru integrarea acestora în sistemul de cadastru general, în primul rând a cadastrului agricol şi a cadastrului imobiliar-edilitar;
Se va crea Centrul Naţional de Teledetectie, care va asigura realizarea, actualizarea, modernizarea şi administrarea hârtii oficiale a României, asigurarea bazei cartografice pentru lucrãri de cadastru, executarea unor lucrãri de producţie şi cercetare pentru întreţinerea produselor cartografice prin metode fotogrammetrice şi de teledetectie, participarea la stabilirea şi experimentarea unor metodologii de realizare la nivel naţional a diverselor studii tematice pe baza imaginilor aeriene şi satelitare, precum şi realizarea unei harti digitale la nivelul întregii tari ce trebuie sa fie actuala şi completa.
În vederea dezvoltãrii sistemului informaţional pentru cadastrul general sunt necesare:
- dotarea cu echipamente moderne şi instruirea personalului oficiilor judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie;
- introducerea cadastrului general în cel puţin 2-3 teritorii administrative în fiecare judeţ prin modernizarea reţelei geodezice, zbor fotogrammetric, reperaj fotogrammetric, delimitarea teritoriilor administrative, lucrãri ce se vor realiza de cãtre firme private desemnate prin licitaţie publica;
- realizarea/actualizarea planurilor cadastrale şi a registrelor cadastrale;
- crearea unei infrastructuri informationale care sa contribuie la realizarea evidentelor cadastrale şi a publicitãţii imobiliare şi implementarea acesteia la oficiile judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie şi birourile de carte funciarã;
- realizarea registrului permanent al cadastrului şi publicitãţii imobiliare ca o baza de date compatibila cu registrele de baza ale sistemului registrelor permanente.

● Dezvoltarea managementului serviciilor publice locale
Scopul acţiunilor din acest domeniu îl constituie îmbunãtãţirea standardelor serviciilor publice locale, în special cele care privesc activitãţile de alimentare cu apa şi canalizare. Pentru aceasta se vor avea în vedere atât crearea unei baze legale pentru fundamentarea juridicã a serviciilor locale, avându-se în vedere directivele Uniunii Europene referitoare la aceste servicii, cît şi dezvoltarea posibilitãţilor de perfecţionare şi consiliere pentru implicarea sectorului privat în aceste activitãţi.
Acest obiectiv este susţinut de Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã care reglementeazã regimul juridic al serviciilor publice locale pentru a le face mai eficiente şi care prevede obligaţia de asumare pe baza contractualã a responsabilitãţii prestatorilor de servicii fata de utilizatori.
Ministerul Administraţiei Publice va acorda asistenta autoritãţilor locale în încheierea contractelor referitoare la participarea sectorului privat la realizarea acestor servicii, pentru stabilirea unor asocieri în vederea dezvoltãrii şi eficientizarii serviciilor publice locale, precum şi în vederea atragerii de investiţii strãine în acest sector.

12.2 Prioritati pe termen mediu

● Crearea unui sistem informaţional integrat al administraţiei publice centrale şi locale şi introducerea e-administraţiei
Pentru creşterea eficientei activitãţii administraţiei publice va fi modernizata comunicarea institutionala prin introducerea tehnologiei informatiei. În acest scop se urmãreşte dezvoltarea infrastructurii informatice care va contribui la debirocratizarea, eficientizarea şi creşterea calitãţii serviciilor publice. Funcţie de resursele financiare interne şi externe disponibile, se va elabora un program de creare şi implementare a sistemului informaţional integrat la nivelul serviciilor publice din administraţia centrala şi localã (e-Administraţie).
Sistemul informaţional integrat va avea în vedere, printre altele, informatizarea serviciilor de registratura şi arhiva; mãrirea gradului de siguranta în procesul de comunicaţie dintre factorii de decizie şi posibilitatea comunicãrii în timp real; implicarea concretã şi nemijlocitã a cetãţenilor în realizarea programului guvernamental prin intermediul iniţiativelor legislative din domeniul administraţiei publice; reducerea timpului de transfer a informaţiilor referitoare la reactia cetãţenilor, cãtre cel care are initiativa legislativã; dezvoltarea nivelului educaţional în domeniul legislativ şi a responsabilitãţii civice; decongestionarea activitãţii de preluare a petitiilor de la cetãţeni şi optimizarea procesului de soluţionare a acestora.

● Îmbunãtãţirea relaţiilor dintre administraţie şi utilizatorii de servicii publice
Îmbunãtãţirea relaţiilor dintre administraţie şi utilizatorii serviciilor publice are loc, pe de o parte, prin descentralizarea serviciilor şi creşterea autonomiei decizionale, prin debirocratizare şi instituirea unei administraţii eficace şi, pe de alta parte, prin facilitarea participãrii cetãţenilor la luarea deciziilor. Se are în vedere realizarea unui serviciu public care sa rãspundã cat mai bine nevoilor cetãţenilor şi sa corespundã standardelor Uniunii Europene.
În vederea transpunerii în practica a acestor deziderate vor fi luate mãsuri privind simplificarea procedurilor administrative, eliminarea paralelismelor şi suprapunerilor din activitatea diverselor instituţii publice, rationalizarea procedurilor administrative şi a circuitului documentelor, selecţionarea, pregãtirea şi instruirea funcţionarilor publici care lucreazã direct cu cetãţenii şi cu agenţii economici şi extinderea utilizãrii în administraţia publica a echipamentelor şi tehnologiilor informatice (conceptul "e-administraţie"). Simplificarea procedurilor de emitere a avizelor şi acordurilor prin generalizarea sistemului "ghiseului unic" este un factor de reducere a birocratiei.
O contribuţie semnificativã la realizarea unui serviciu public în folosul cetãţenilor o aduce asigurarea transparenţei actelor administrative şi comunicarea operativã cu cetãţenii prin facilitarea accesului la informaţii şi prin stabilirea de programe obligatorii de audienta pentru demnitari, aleşi locali şi persoane cu funcţie de conducere din administraţia publica centrala şi localã.
De asemenea, se va urmãri consolidarea şi lãrgirea cadrului de participare a societãţii civile la procesul decizional în special prin organizarea unor forme permanente de consultare a reprezentanţilor acesteia şi perfecţionarea cadrului de funcţionare a democraţiei participative.
Pentru satisfacerea cerinţelor cetãţenilor de a avea servicii publice polivalente şi uşor accesibile, în zonele în care se constata o insuficienta a serviciilor administrative se va avea în vedere reunirea în acelaşi sediu a unui numãr de servicii publice de natura diferita (servicii ale administraţiei publice centrale, ale colectivitãţilor locale, de asigurãri sociale, servicii industriale şi comerciale), asigurarea unei polivalente în preluarea şi rezolvarea dificultãţilor prin cooperarea între aceste servicii, folosirea comuna a mijloacelor fixe şi a echipamentelor şi oferirea unei palete mai ample de prestaţii prin personalizarea situaţiilor şi instituirea unui sistem operational de luare a deciziilor rapide.

● Întãrirea capacitãţii de luare a deciziilor la nivel guvernamental
Capacitatea de luare a deciziilor la nivel guvernamental este influentata de existenta unui aparat de lucru capabil sa parcurga rapid şi eficient etapele premergãtoare procesului de luare a deciziilor politice.
Legea privind metodologia de elaborare a actelor normative şi hotãrârea de Guvern de aplicare a acesteia instituie un sistem clar şi coerent de elaborare a politicilor şi a actelor legislative şi obligativitatea de a întreprinde consultarea interministeriala.
Primul-ministru, în funcţie de natura şi complexitatea problemei, poate decide constituirea unor structuri cu caracter consultativ, de regula comisii interministeriale, care analizeazã, coreleazã şi armonizeaza interferentele sectoriale generate de rezolvarea problemei. Activitatea structurii cu caracter consultativ parcurge etape legate de identificarea şi analiza problemelor, formularea optiunilor posibile şi alegerea optiunilor viabile, premergãtoare procesului efectiv de luare a deciziilor. Creşterea capacitãţii de luare a deciziilor la nivel guvernamental este determinata de mãrirea eficientei activitãţii grupurilor interministeriale constituite la nivel de secretari de stat pentru diverse domenii de activitate.
Totodatã, întãrirea capacitãţii de luare a deciziilor la nivel guvernamental este strâns legatã de îmbunãtãţirea coordonãrii la nivelul secretarilor generali şi experţilor din ministere pentru formularea de politici sectoriale şi elaborarea de reglementãri în concordanta cu normativele Uniunii Europene.

● Întãrirea capacitãţii instituţionale pentru dezvoltare ruralã
În domeniul dezvoltãrii şi modernizãrii localitãţilor rurale sunt prevãzute investiţii în infrastructura ruralã cu scopul îmbunãtãţirii dotãrilor tehnico-edilitare (reţele electrice, alimentare cu apa şi gaze, drumuri, canalizare, mediu, telefonie etc.) şi creşterii nivelului de trai în aceste localitãţi.
Pentru realizarea acestui obiectiv, Guvernul României deruleazã mai multe Programe de Dezvoltare Ruralã, finanţate de instituţii financiare şi bancare internaţionale. Scopul acestor programe este realizarea de investiţii în infrastructura ruralã.
Aceste programe se constituie şi ca activitãţi pregãtitoare pentru implementarea programului SAPARD.

● Perfecţionarea cadrului legislativ
În scopul armonizarii legislaţiei naţionale cu cerinţele reglementãrilor Uniunii Europene, asigurãrii coerentei şi stabilitatii normelor din domeniile administrastiei publice centrale şi locale, Guvernul va elabora şi inainta Parlamentului, în cursul anului 2001, urmãtoarele proiecte:
● Codul administrativ;
● Codul de procedura administrativã;
● Codul electoral.



Plan strategic de acţiune pentru realizarea
strategiei de reforma în administraţia publica

──────────┬───────────┬──────────────────────────────────┬──────────┬──────────┐
Obiective │ Indicatori│ │ │ │
din │ de │ │ Termen/ │ Respon- │
Programul │ mãsurare │ │ Resurse │ sabili │
de │ a perfor- │ Mãsuri de realizare │ │ │
Guvernare │ mantei │ │ │ │
conform │ │ │ │ │
PNAR │ │ │ │ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O1. Res- │ │ │ │ │
tructura-│1. nivelul │M1.1. restructurarea Guvernului în│31.01.2001│Guvernul │
rea pro- │ cheltuie- │vederea eficientizarii actului de │ │ │
funda a │ lilor bu- │guvernare prin adoptarea unui │ │ │
adminis- │ getare │pachet legislativ (Legea 90/2001, │ │ │
tratiei │2. încadra-│OU 2/2001, alte acte normative │ │ │
publice │ rea în │privind înfiinţarea şi imbuna- │ │ │
centrale │ timp a po-│tatirea organizãrii unor minis- │ │ │
şi locale│ liticilor │tere - ca organe de specialitate │ │ │
│ sectoriale│ale administraţiei publice │ │ │
│ ale minis-│centrale) │ │ │
│ terelor │M1.2. reorientarea activitãţii │31.01.2001│Guvernul │
│3. gradul │unor ministere şi reducerea │ │ │
│ de coeren-│unui numãr important de agenţii │ │ │
│ ta a deci-│guvernamentale │ │ │
│ ziilor la │M1.3. trecerea unor agenţii │31.01.2001│Guvernul │
│ nivelul │guvernamentale în subordinea │ │ │
│ fiecãrui │sau coordonarea ministerelor în │ │ │
│ minister │vederea asigurãrii unei activitãţi│ │ │
│ cu poli- │coerente şi eficiente, a unor │ │ │
│ tica de │relaţii functionale normale │ │ │
│ ansamblu │M1.4. înfiinţarea unor ministere │31.01.2001│Guvernul │
│ a Guver- │noi pentru a rãspunde mai │ │ │
│ nului │eficient prioritatilor de │ │ │
│4. gradul │relansare economicã şi de prega- │ │ │
│ de rezis- │tire a aderãrii României la │ │ │
│ tenta la │Uniunea Europeanã │ │ │
│ schimbare │M1.5. unificarea şi transformarea │31.01.2001│Guvernul │
│ a structu-│unor agenţii guvernamentale, │ │ │
│ rilor bi- │dovedite ca ineficiente, în │ │ │
│ rocratice │ministere │ │ │
│ ale apa- │M1.6. înfiinţarea în structura │31.06.2001│Guvernul │
│ ratului │organizatoricã a ministerelor │ │ │
│ guverna- │a unor departamente conduse de │ │ │
│ mental │secretari de stat pentru relaţia │ │ │
│5. nivelul │cu Parlamentul, sindicatele şi │ │ │
│ de tran- │patronatul, organizaţiile non- │ │ │
│ sparenta │guvernamentale, integrare │ │ │
│ şi realism│europeanã şi relaţii externe, │ │ │
│ al deci- │investitori staini şi autohtoni. │ │ │
│ ziilor │M1.7. instituirea unui sistem de │ │ │
│ guverna- │comunicare pe orizontala între │ │ │
│ mentale │ministere şi întãrirea rolului │ │ │
│6. gradul │secretarilor generali din │ │ │
│ de optimi-│fiecare minister, în vederea │ │ │
│ zare a │separarii mai clare a deciziilor │ │ │
│ timpului │politice de cele administrative │ │ │
│ de luare │de execuţie │ │ │
│ a deci- │M1.8. stabilirea, în conformitate │31.06.2001│Guvernul │
│ ziilor │cu reglementãrile legale, a unor │ │ │
│ │structuri de organizare cadru - │ │ │
│ │suple şi eficiente - privind │ │ │
│ │organizarea şi funcţionarea │ │ │
│ │ministerelor şi agentiilor │ │ │
│ │guvernamentale, prefecturilor, │ │ │
│ │consiliilor judeţene şi locale, │ │ │
│ │primãriilor; reducerea numãrului │ │ │
│ │departamentelor, direcţiilor │ │ │
│ │generale, direcţiilor oficiilor, │ │ │
│ │serviciilor şi birourilor din │ │ │
│ │administraţia publica centrala │ │ │
│ │şi localã │ │ │
│ │M1.9. reducerea numãrului persoa- │31.06.2001│Guvernul │
│ │nelor cu funcţii de conducere │ │ │
│ │din adiministratia publica │ │ │
│ │centrala şi localã (secretari │ │ │
│ │generali adjuncţi, directori │ │ │
│ │generali, directori generali │ │ │
│ │adjuncţi, directori, directori │ │ │
│ │adjuncţi, şefi de oficii, şefi │ │ │
│ │de servicii şi de birouri) │ │ │
│ │M1.10 constituirea unei unitãţi │31.09.2001│Guvernul │
│ │centrale pentru reforma, sub │ │ │
│ │conducerea Primului Ministru, │ │ │
│ │M1.11 clarificarea responsa- │31.09.2001│Guvernul │
│ │bilitatilor de analiza economicã │ │ │
│ │şi a politicilor publice sectori- │ │ │
│ │ale ce revin diverselor ministere.│ │ │
│ │M1.12 crearea unei Agenţii │31.12.2001│Guvernul │
│ │centrale de achiziţii pentru │ │ │
│ │facilitarea implementarii şi │ │ │
│ │intaririi legislaţiei de achiziţii│ │ │
│ │publice, insarcinata inclusiv cu │ │ │
│ │raportarea oficialã a achiziţiilor│ │ │
│ │publice şi cu elaborarea unor noi │ │ │
│ │norme de sancţionare în cazul │ │ │
│ │nerespectãrii prevederilor legale │ │ │
│ │M1.13 reducerea numãrului de │Permanent │Guvernul │
│ │ordonanţe emise în procesul │ │ │
│ │de decizie guvernamentalã, în │ │ │
│ │vederea asigurãrii coerentei │ │ │
│ │actului decizional al Executivului│ │ │
│ │M1.14 constituirea unui consiliu │31.09.2001│Guvernul │
│ │interministerial al secretarilor │ │ │
│ │generali din ministere, în vederea│ │ │
│ │unei mai bune corelari pe │ │ │
│ │orizontala a actului administrativ│ │ │
│ │de execuţie │ │ │
│ │M1.15 constituirea unei comisii │31.09.2001│Min. pt │
│ │Guvern-Parlament-Consiliul │ │Relaţia cu│
│ │legislativ pentru coordonarea │ │Parlamentu│
│ │activitãţii conformitatii │ │Min. Inte-│
│ │legislaţiei romane cu aquis-ul │ │grarii │
│ │comunitar. │ │Europene, │
│ │ │ │Min. │
│ │ │ │Justiţiei │
│ │M1.16 creşterea capacitãţii de │31.12.2001│Min. │
│ │planificare şi îmbunãtãţirea │ │Finanţelor│
│ │managementului privind conducerea │ │Publice │
│ │şi coordonarea procesulul bugetar │ │ │
│ │M1.17 îmbunãtãţirea activitãţii │31.12.2001│Min. │
│ │privind procesul bugetar global │ │Finanţelor│
│ │şi stabilirea prioritatilor între │ │Publice │
│ │ministere │ │ │
│ │M1.18 întãrirea controlului │31.12.2001│Min. │
│ │bugetar şi a sistemului de │ │Finanţelor│
│ │raportare bugetarã în vederea │ │Publice │
│ │stabilirii necesitãţilor viitoare │ │ │
│ │de fluxuri de trezorerie pentru │ │ │
│ │autoritãţile centrale. │ │ │
│ │M1.19 creşterea capacitãţii │31.12.2001│Min. │
│ │administrative în domeniul │ │Finanţelor│
│ │formularii de politici fiscale şi │ │Publice │
│ │în domeniul colectãrii taxelor; │ │ │
│ │adoptarea Codului de proceduri │ │ │
│ │fiscale │ │ │
│ │M1.20 întãrirea sistemului juridic│31.12.2001│Min. │
│ │romanesc prin creşterea capacita- │ │Justiţiei │
│ │tii tehnice de specialitate legatã│ │ │
│ │de implementarea legislaţiei UE pe│ │ │
│ │noi arii de acoperire a legisla- │ │ │
│ │tiei comerciale, dar şi pe domenii│ │ │
│ │specifice, cum ar fi: spalarea │ │ │
│ │banilor, traficul de droguri, │ │ │
│ │imigrarea ilegala, fraudele │ │ │
│ │computerizate. │ │ │
│ │M1.21 întãrirea cooperãrii între │31.12.2001│Min. │
│ │autoritãţile vamale şi Biroul │ │Finanţelor│
│ │Roman pentru Drepturile Proprie- │ │Publice │
│ │tatii Intelectuale. │ │ │
│ │M1.22 întãrirea auditului │31.12.2001│Min. │
│ │financiar şi a rolului Camerei │ │Finanţelor│
│ │Romane a Auditorilor │ │Publice │
│ │ │ │Curtea de │
│ │ │ │Conturi │
│ │M1.23 crearea cadrului legal │31.12.2001│Min. │
│ │pentru înfiinţarea unei structuri │ │Comunica- │
│ │administrative centrale, în │ │tiilor şi │
│ │conformitate cu cerinţele aquis- │ │Tehno- │
│ │ului comunitar, privind protecţia │ │logiei │
│ │datelor referitoare la infrac- │ │şi Infor- │
│ │tiunile, transmise între autori- │ │matiei │
│ │tatile cu atribuţii în acest │ │Min. │
│ │domeniu din ţara şi din │ │Justiţiei │
│ │strãinãtate │ │ │
│ │M1.24 dezvoltarea capacitãţilor │31.12.2001│Min. │
│ │de implementare a standardelor │ │Educaţiei │
│ │europene în domeniul metrologiei │ │şi Cerce- │
│ │ │ │tarii │
│ │M1.25 corelarea serviciului de │31.12.2001│Min. │
│ │informaţii financiare ca │ │Finanţelor│
│ │instrument al Oficiului Naţional │ │Publice │
│ │de Prevenire a Spalarii Banilor. │ │ │
│ │M1.26 adoptarea unei noi legi │31.12.2001│Min. │
│ │privind îmbunãtãţirea functionarii│ │Justiţiei,│
│ │Comisiei Naţionale de Valori │ │CNVM │
│ │Mobiliare şi a Oficiului pentru │ │ │
│ │Supravegherea Activitãţilor de │ │ │
│ │Asigurãri şi Reasigurari. │ │ │
│ │M1.27 adoptarea legislaţiei │31.06.2002│Oficiul │
│ │secundare în domeniul concurentei │ │Concu- │
│ │ │ │rentei, │
│ │ │ │Consiliul │
│ │ │ │Concu- │
│ │ │ │rentei │
│ │M1.28 îmbunãtãţirea cadrului │31.06.2002│Min. │
│ │legal pentru creşterea eficientei │ │Comunica- │
│ │funcţiei de reglementare în │ │tiilor │
│ │domeniul telecomunicatiilor │ │şi Tehno- │
│ │ │ │logiei │
│ │ │ │Informa- │
│ │ │ │tiilor │
│ │M1.29 întãrirea institutionala │31.12.2001│Min. │
│ │a Ministerului de Interne, │ │de Interne│
│ │pentru ca acesta sa devinã un │ │ │
│ │organism civil eficient cu │ │ │
│ │suficienta capacitate de a │ │ │
│ │implementa aquis-ul în acest │ │ │
│ │important domeniu │ │ │
│ │M1.30 întãrirea capacitãţii │31.12.2001│Min. │
│ │instituţionale a Ministerului │ │Agricul- │
│ │Agriculturii pentru implementarea │ │turii │
│ │corespunzãtoare a aquis-ului │ │Alimen- │
│ │comunitar în domeniul │ │tatiei │
│ │sau de activitate │ │ şi │
│ │ │ │Pãdurilor │
│ │M1.31 întãrirea controlului │31.12.2001│Curtea de │
│ │instituţiilor publice şi a │ │Conturi │
│ │responsabilitãţii instituţiilor │ │ │
│ │de control │ │ │
│ │M1.32 întãrirea capacitãţii │31.12.2001│Min. │
│ │instituţionale a Ministerului │ │Apãrãrii │
│ │Apãrãrii Naţionale în │ │Naţionale │
│ │vederea integrãrii în NATO │ │ │
│ │M1.33 întãrirea capacitãţii │31.12.2001│Min. │
│ │instituţionale a Ministerului │ │Muncii │
│ │Muncii şi Solidaritãţii │ │ şi │
│ │Sociale │ │Solidari- │
│ │ │ │tatii │
│ │ │ │Sociale │
│ │M1.34 creşterea rolului Ministe- │31.12.2001│Min. Inte-│
│ │rului Integrãrii Europene în │ │grarii │
│ │coordonarea acţiunilor de │ │Europene │
│ │integrare europeanã la nivelul │ │ │
│ │administraţiei centrale │ │ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O2. Schim-│7. gradul │M2.1 realizarea unui serviciu │31.12.2003│Min. │
barea de │ de impli- │public în folosul exclusiv al │ │Adminis- │
fond a │ care a ce-│cetãţeanului; creşterea rigu- │ │trati │
raportu- │ tatenilor │rozitatii în motivarea şi │ │Publice │
lui din- │ în luarea │formularea raspunsurilor, precum │ │Autorita- │
tre ad- │ deciziilor│şi scurtarea termenelor în care │ │tile │
minis- │ la nivel │autoritãţile şi serviciile │ │locale │
tratie │ local │publice au obligaţia sa rãspundã │ │ │
şi ce- │8. nivelul │solicitãrilor cetãţenilor - prin │ │ │
tatean │ de tran- │generalizarea sistemului ghiseului│ │ │
│ sparenta │unic, eliminarea paralelismelor │ │ │
│ a activi- │din activitatea instituţiilor │ │ │
│ tatii au- │publice, rationalizarea proce- │ │ │
│ toritati- │durilor administrative şi a │ │ │
│ lor locale│fluxului documentelor │ │ │
│9. nivelul │M2.2 eliminarea blocajelor biro- │Permanent │Guvernul │
│ calitãţii │cratice din administraţia centrala│ │Autorita- │
│ servicii- │şi localã, cu care sunt │ │tile │
│ lor publi-│confruntati cetãţenii şi agenţii │ │locale │
│ ce oferite│economici │ │ │
│ cetãţeni- │M2.3 consolidarea şi lãrgirea │Permanent │Autorita- │
│ lor │cadrului de participare a │ │tile │
│10. gradul │societãţii civile la procesul │ │locale │
│ de dispo- │decizional; promovarea procedeelor│ │ONG-uri │
│ nibilita- │de consultare directa a │ │ │
│ te, sigu- │cetãţenilor în luarea deciziilor │ │ │
│ ranta şi │la nivel local, prin implemen- │ │ │
│ sprijin │tarea Legii privind organizarea │ │ │
│ acordat │şi desfãşurarea referendumului │ │ │
│ cetãţeni- │M2.4 perfecţionarea cadrului de │Permanent │Autorita- │
│ lor de │funcţionare a democraţiei pãrţi- │ │tile │
│ cãtre │cipative prin obligaţia autori- │ │adminis- │
│ functio- │tatilor de a sta permanent la │ │tratiei │
│ narii │dispoziţia cetãţenilor ("politica │ │publice │
│ publici │uşilor deschise") - nu numai în │ │centrale │
│ │timpul programului de audiente │ │şi locale │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O3. Des- │11. struc- │M3.1 asigurarea transparenţei │Permanent │Autorita- │
centrali-│ tura sis- │actelor administrative şi comu- │ │tile │
zarea │ temului │nicarea operativã cu cetãţenii, │ │adminis- │
servicii-│ institu- │în baza Legii nr. 215/2001 a │ │tratiei │
lor pu- │ tional şi │administraţiei publice, care va │ │publice │
blice şi │ de organi-│produce efecte începând cu data │ │locale │
consoli- │ zare ad- │de 23 mai 2001 │ │ │
darea │ ministra- │M3.2 accelerarea procesului de │01.01.2003│MAP │
autono- │ tiva a │descentralizare a serviciilor │ │Autorita- │
miei │ colecti- │publice şi preluarea atribuţiilor │ │tile │
loacle │ vitatilor │de administrare şi finanţare a │ │adminis- │
adminis- │ locale │unor activitãţi de cãtre │ │tratiei │
trative │12. capaci-│autoritãţile administraţiei │ │publice │
şi fi- │ tatea au- │locale - consilii judeţene şi │ │locale │
nanciare │ toritatii │consilii locale; aplicarea cat │ │ │
│ locale de │mai rapida a prevederilor Legii │ │ │
│ a genera │privind serviciile publice de │ │ │
│ venituri │gospodãrie comunalã, imediat │ │ │
│ la nivelul│dupã aprobarea şi promulgarea │ │ │
│ responsa- │acesteia │ │ │
│ bilitati- │ │ │ │
│ lor │ │ │ │
│13. siste- │M3.3 armonizarea într-un cadru │31.12.2003│MAP │
│ mul de ma-│descentralizat a structurii şi │ │ │
│ nagement │organizãrii diferitelor entitãţi │ │ │
│ şi poli- │teritoriale; modificarea │ │ │
│ tica gene-│repartiţiei misiunilor conferite │ │ │
│ rala a co-│puterilor publice, între cele │ │ │
│ lectivita-│asumate de cãtre stat, la nivel │ │ │
│ tii │naţional cît şi teritorial, │ │ │
│14. rezul- │şi cele conferite colectivita- │ │ │
│ tatele bu-│tilor locale │ │ │
│ getare şi │M3.4 îmbunãtãţirea stabilitatii │31.12.2002│MFP │
│ flexibili-│şi predictibilitatii sistemului │ │Autori- │
│ tatea │de descentralizare fiscalã │ │tatile │
│ bugetarã │ │ │locale │
│15. nivelul│M3.5 instituirea dreptului │30.06.2002│MFP │
│ de fisca- │autoritãţilor locale de a deţine │ │ │
│ litate │conturi la bãnci comerciale │ │ │
│ localã şi │M3.6 implementarea Legii privind │31.12.2002│MAP │
│ marja de │domeniul public şi regimul │ │Autori- │
│ manevra │juridic al acestuia │ │tatile │
│ fiscalã │ │ │locale │
│16. senzi- │M3.7 crearea cadrului legal │30.06.2002│MFP │
│ tivitatea │pentru emiterea de garanţii │ │ │
│ impozite- │municipale, incluzând scopul │ │ │
│ lor şi │şi calculul limitei pînã la │ │ │
│ taxelor │care pot fi acordate acestea │ │ │
│ locale │M3.8 dezvoltarea parteneriatului │Permanent │MAP │
│17. gradul │public-privat pentru imbunata- │ │Autori- │
│ de pre- │tirea calitãţii serviciilor │ │tatile │
│ dictibili-│publice │ │locale │
│ tate a ve-│M3.9 realizarea cadrului legal │30.06.2002│MFP │
│ niturilor │pentru rezolvarea problemei │ │MAP │
│ la nivel │intervenţiei economice a │ │ │
│ local │colectivitãţilor locale │ │ │
│18. siste- │M3.10 întãrirea controlului de │31.12.2001│Autori- │
│ mul de │gestiune a serviciilor publice │ │tatile │
│ sustinere │ │ │locale │
│ a colec- │M3.11 crearea cadrului legal │31.12.2001│MFP │
│ tivitati- │pentru înfiinţarea unei bãnci │ │MAP │
│ lor aflate│a autoritãţilor locale │ │ │
│ în difi- │M3.12 transferarea cãtre │Eşalonat- │MFP │
│ cultate │autoritãţile publice locale │pana la │ │
│19. gredul │a activitãţilor şi resurselor │31.12.2003│ │
│ de accesi-│corespunzãtoare de la bugetul │ │ │
│ bilitate │de stat pentru finanţarea unor │ │ │
│ a cetate- │servicii publice destinate │ │ │
│ nilor la │comunitãţilor locale: învãţãmânt, │ │ │
│ serviciile│sãnãtate, cultura, poliţie │ │ │
│ publice │comunitara, pompieri, │ │ │
│ │apãrare civilã etc. │ │ │
│ │M3.13 aşezarea pe baze noi, │31.12.2002│MFP │
│ │echitabile a impozitelor şi │ │Autori- │
│ │taxelor locale, care trebuie │ │tatile │
│ │sa devinã principala sursa de │ │locale │
│ │alimentare a bugetelor locale │ │ │
│ │M3.14 perfecţionarea Legii │30.06.2002│MFP │
│ │nr. 189/1998 privind finanţele │ │MAP │
│ │publice locale în scopul │ │ │
│ │asigurãrii surselor de finanţare │ │ │
│ │pentru funcţionarea normalã a │ │ │
│ │serviciilor publice ale fiecãrei │ │ │
│ │comunitãţi locale; crearea │ │ │
│ │premiselor necesare pentru │ │ │
│ │structurarea şi aprobarea unor │ │ │
│ │bugete locale solid fundamentate, │ │ │
│ │capabile sa asigure finanţarea │ │ │
│ │lucrãrilor de interes comunitar │ │ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O4. Demi- │20. gradul │M4.1 preluarea evidentei popula- │30.12.2001│MAP │
litariza-│ de sigu- │tiei şi organizarea acesteia ca │preluare │MI │
rea trep-│ ranta a │serviciu comunitar de cãtre │ │ │
tata a │ cetãţeni- │primãrii şi consiliile │ │ │
unor ser-│ lor │judeţene (cartea de identitate, │ │ │
vicii co-│21. promp- │cartea de alegator, întocmirea │ │ │
munitare │ titudine │listelor electorale permanente, │ │ │
│ în elibe- │premise auto, certificate de │ │ │
│ rarea do- │înmatriculare, etc.) │ │ │
│ cumentelor│M4.2 transferarea în subordinea │30.12.2001│MAP │
│ de iden- │prefecturilor a evidentei │preluare │MI │
│ titate │paşapoartelor, prin organizarea │ │ │
│ │unui serviciu public judeţean │ │ │
│ │specializat │ │ │
│ │M4.3 organizarea unor servicii │30.12.2001│MAP │
│ │comunitare pentru situaţii │preluare │MI │
│ │de urgenta (incendii, inundatii, │ │ │
│ │grindina, cutremure, inghet), │ │ │
│ │care vor prelua atribuţiile │ │ │
│ │actuale ale unitãţilor de │ │ │
│ │pompieri şi apãrare civilã │ │ │
│ │M4.4 înfiinţarea la nivelul │30.12.2001│MAP │
│ │fiecãrei unitãţi administrative │preluare │MI │
│ │(comuna, oraş, municipiu) a │ │ │
│ │poliţiei comunitare pentru │ │ │
│ │ordinea publica, prin preluarea │ │ │
│ │unor atribuţii specifice de la │ │ │
│ │inspectoratele de poliţie │ │ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O5. Depo- │22. gradul │M5.1 respectarea Legii │Permanent │MAP │
litizarea│ de stabi- │nr. 188/1999 privind statutul │ │ANFP │
structu- │ litate a │funcţionarului public şi │ │ │
rilor ad-│ functio- │aplicarea consecventa a prin- │ │ │
ministr- │ narilor │cipiului angajãrii functio- │ │ │
tiei pu- │ publici │narilor publici exclusiv pe │ │ │
blice şi │23. gradul │criterii de competenta │ │ │
elimina- │ de moti- │profesionalã │ │ │
rea cli- │ vatie a │M5.2 promovarea în funcţii publice│Permanent │MAP │
entelis- │ functio- │numai pe criterii de performanta │ │ANFP │
mului │ narilor │şi de moralitate, în spiritul şi │ │ │
politic │ publici │pe baza legii │ │ │
│24. limita │M5.3 gestionarea coerenta şi │Permanent │MAP │
│ maxima │corecta a carierei funcţionarului │ │ANFP │
│ decizio- │public prin salarizare corespun- │ │ │
│ nala a │zatoare, stimularea şi asigurarea │ │ │
│ functio- │unor condiţii normale de lucru │ │ │
│ narilor │în scopul respectãrii princi- │ │ │
│ publici │piului stabilitatii şi │ │ │
│25. gradul │continuitãţii în munca │ │ │
│ de tran- │M5.4 crearea unui sistem │31.12.2002│MAP │
│ sparenta │performant naţional şi regional, │ │ANFP │
│ şi obiec- │de pregãtire a funcţionarilor │ │ │
│ tivitate │publici şi a aleşilor locali │ │ │
│ în angaja-│M5.5 instituirea cadrului legal │30.06.2002│MFP │
│ rea şi │pentru introducerea obligativi- │ │ │
│ promovarea│tatii colectivitãţilor locale şi │ │ │
│ functio- │a ministerelor de a aloca un │ │ │
│ narilor │procent de 1% din bugetul propriu │ │ │
│ publici │în vederea pregãtirii │ │ │
│26. numãrul│profesionale │ │ │
│ de func- │ │ │ │
│ tionari │ │ │ │
│ publici │ │ │ │
│ partici- │ │ │ │
│ panti la │ │ │ │
│ cursurile │ │ │ │
│ de prega- │ │ │ │
│ tire pro- │ │ │ │
│ fesionala │ │ │ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O6. Crea- │ │M6.1 accelerarea implementarii │31.12.2004│MAP │
rea unui │ │<>Legii nr. 188/1999 privind │ │ANFP │
corp pro-│ │Statutul funcţionarilor publici │ │ │
fesionist│ │cu modificãrile şi completãrile │ │ │
de func- │ │ulterioare │ │ │
tionari │ │- acordarea de asistenta de │31.12.2004│ANFP │
publici, │ │specialitate de cãtre Agenţia │ │ │
stabil │ │Nationala a Funcţionarilor │ │ │
şi neu- │ │Publici, potrivit Regulamentului │ │ │
tru din │ │de Reorganizare şi Funcţionare a │ │ │
punct de │ │A.N.F.P. aprobat prin H.G. │ │ │
vedere │ │nr. 299/2001 (prevederile art. 1 │ │ │
politic │ │alin. 1, pct. 2, lit. b), │ │ │
│ │pct. 5, lit. d) │ │ │
│ │- monitorizarea şi controlul │31.12.2004│ANFP │
│ │modului de aplicare a Legii │ │ │
│ │nr. 188/1999 privind Statutul │ │ │
│ │funcţionarilor publici │ │ │
│ │- informatizarea activitãţilor │31.12.2003│ANFP │
│ │desfãşurate în cadrul ANFP cu │ │ │
│ │privire la funcţiile publice şi │ │ │
│ │functionarii publici │ │ │
│ │- dezvoltarea colaborãrii cu │31.12.2004│ANFP │
│ │autoritãţile sau instituţiile │ │ │
│ │publice în cadrul "Mecanismului │ │ │
│ │de coordonare". │ │ │
│ │- elaborarea normelor metodo- │31.12.2002│ANFP │
│ │logice, instrucţiunilor, │ │ │
│ │normelor tehnice, ordinelor │ │ │
│ │în vederea asigurãrii │ │ │
│ │functionalitatii şi coerentei │ │ │
│ │<>Legii nr. 188/1999 privind │ │ │
│ │Statutul funcţionarilor publici, │ │ │
│ │cu modificãrile şi completãrile │ │ │
│ │ulterioare. │ │ │
│ │M6.2 elaborarea reglementãrilor │31.12.2001│MAP │
│ │secundare în aplicarea Legii │ │ANFP │
│ │nr. 188/1999 privind Statutul │ │ │
│ │funcţionarilor publici, în │ │ │
│ │concordanta cu legislaţia │ │ │
│ │comunitara │ │ │
│ │M6.3 îmbunãtãţirea managementului │31.12.2003│MAP │
│ │funcţiilor publice şi al │ │ANFP │
│ │funcţionarilor publici │ │ │
│ │- elaborarea unui manual al │31.12.2003│ │
│ │managementului funcţiei publice │ │ │
│ │din România. │ │ │
│ │- introducerea de noi metode şi │31.12.2002│ │
│ │tehnici de management necesare │ │ │
│ │gestiunii eficiente a │ │ │
│ │funcţionarilor publici, cu │ │ │
│ │accent pe managementul orientat │ │ │
│ │pe realizarea obiectivelor │ │ │
│ │M6.4 întãrirea rolului Agenţiei │31.07.2002│ANFP │
│ │Naţionale a Funcţionarilor │ │ │
│ │Publici │ │ │
│ │- reproiectarea sistemului de │ │ │
│ │management al Agenţiei în │ │ │
│ │funcţiei de sistemul de obiec- │ │ │
│ │tive stabilite prin strategie. │ │ │
│ │M6.5 crearea şi dezvoltarea unui │31.12.2002│MAP │
│ │sistem informaţional integrat şi │ │ANFP │
│ │a bazei de date privind funcţiile │ │ │
│ │publice şi functionarii publici │ │ │
│ │M6.6 îmbunãtãţirea imaginii │31.12.2003│MAP │
│ │Agenţiei Naţionale a │ │ANFP │
│ │Funcţionarilor Publici, precum │ │ │
│ │şi a corpului funcţionarilor │ │ │
│ │publici │ │ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O7. Stopa-│27. nivelul│M7.1 rationalizarea procedurilor │31.12.2001│MAP │
rea biro-│ şi struc- │administrative; stabilirea unor │ │Autorita- │
cratiei │ tura apa- │termene precise de soluţionare a │ │tile │
adminis- │ ratului │cererilor │ │locale │
tratiei │ adminis- │ │ │ │
publice │ trativ la │M7.2 rationalizarea circuitului │30.09.2001│Ministe- │
│ nivel cen-│documentelor │ │rele │
│ tral şi │M7.3 extinderea utilizãrii în │30.06.2003│MCTI │
│ local │administraţia publica a echipa- │ │MAP │
│28. durata │mentelor şi tehnologiilor │ │Autorita- │
│ circuitu- │informatice; atingerea unui │ │tile │
│ lui docu- │nivel de prelucrare informatizata │ │locale │
│ mentelor │în administraţia localã şi acces │ │ │
│29. numãrul│on-line al cetãţenilor prin │ │ │
│ nivelelor │internet - pentru 30% din │ │ │
│ ierarhice │populaţie │ │ │
│ implicate │ │ │ │
│ în actul │ │ │ │
│ decizional│ │ │ │
│30. gradul │ │ │ │
│ de infor- │ │ │ │
│ matizare │ │ │ │
│ a adminis-│ │ │ │
│ tratiei │ │ │ │
│ publice │ │ │ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O8. Coe- │31. gradul │M8.1 introducerea e-government la │31.12.2003│MCTI │
renta │ de utili- │nivelul administraţiei centrale şi│ │MAP │
actului │ zare a │pentru o comunitate localã- pilot │ │ │
adminis- │ tehnicilor│de 100.000 cetãţeni │ │ │
trativ; │ moderne │M8.2 iniţierea procedurilor │31.12.2002│MAP │
perfec- │ de mana- │de calitate ISO9002 în │ │Autori- │
tionarea │ gement │administraţia publica │ │tatile │
manage- │32. nivelul│ │ │locale │
mentului │ consul- │M8.3 eficientizarea raporturilor │Permanent │MAP │
în admi- │ tantei de │dintre administraţia publica │ │Autorita- │
nistra- │ speciali- │centrala şi localã, dintre │ │tile │
tie │ tate a- │autoritãţile publice judeţene şi │ │locale │
│ cordate │cele din comune şi oraşe │ │ │
│ adminis- │M8.4 capitalizarea şi difuzarea │Permanent │Autorita- │
│ tratiei │experientelor şi a cunoştinţelor │ │tile │
│ publice │dobîndite în elaborarea şi │ │locale │
│33. gradul │punerea în practica a politicilor │ │ONG-uri │
│ de dise- │publice │ │ │
│ minare a │ │ │ │
│ experien- │M8.5 adaptarea gestiunii colec- │Permanent │Autorita- │
│ telor acu-│tivitatilor locale la dinamica │ │tile │
│ mulate la │economico-socialã şi politica │ │locale │
│ nivelul │actuala │ │ │
│ adminis- │ │ │ │
│ tratiei │M8.6 introducerea tehnicilor şi │Permanent │Autorita- │
│ publice │a metodelor moderne de mana- │ │tile │
│ │gement public │ │locale │
│ │M8.7 îmbunãtãţirea controlului │Permanent │MAP │
│ │de legalitate a actelor autori- │ │ │
│ │tatilor locale şi încadrarea │ │ │
│ │juridicã a cooperãrii │ │ │
│ │descentralizate │ │ │
│ │M8.8 aplicarea unitarã şi │Permanent │MAP │
│ │eficienta a sistemului de │ │ │
│ │norme şi reglementãri în │ │ │
│ │administraţia publica centrala │ │ │
│ │şi localã │ │ │
│ │M8.9 crearea unui sistem │31.12.2003│MAP │
│ │informaţional integrat al │ │MCTI │
│ │administraţiei publice centrale │ │ │
│ │şi locale │ │ │
│ │M8.10 fundamentarea deciziilor │31.12.2001│MMSS │
│ │privind politicile sociale pe │infiin- │MAP │
│ │studii şi expertize, consti- │tarea │ │
│ │tuindu-se oficii sociologice │oficiilor │ │
│ │de coordonare metodologicã la │ │ │
│ │nivel central precum şi în │ │ │
│ │cadrul consiliilor judeţene │ │ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O9. Apli- │34. gradul │M9.1 acordarea statutului de │30.06.2004│MAP │
carea │ de urba- │comuna unui numãr de peste │ │ │
unor po- │ nizare │1000 de sate care îndeplinesc │ │ │
litici │35. nivelul│criteriile legale, asigurindu-se │ │ │
rationale│ de dez- │astfel apropierea autoritãţii │ │ │
de dez- │ voltare │administrative de cetãţean. │ │ │
voltare │ economicã │M9.2 organizarea ca oraşe a │30.06.2004│MAP │
şi moder-│ a locali- │unui numãr important de comune │ │ │
nizare a │ tatilor │care, prin dotãrile tehnico- │ │ │
localita-│36. gradul │edilitare (alimentare cu apa │ │ │
tilor ru-│ de dez- │şi gaze, canalizare, telefonie │ │ │
rale şi │ voltare a │etc) se apropie de statutul de │ │ │
urbane │ infra- │localitate urbana │ │ │
│ structurii│M9.3 sprijinirea dezvoltãrii │Permanent │Autori- │
│ urbane şi │economice locale pe baza unui │ │tatile │
│ rurale │proces de diversificare şi │ │locale │
│37. numãr │dezvoltare a activitãţilor │ │ │
│ de struc- │economice şi sociale la nivelul │ │ │
│ turi de │unui teritoriu pornind de la │ │ │
│ cooperare │mobilizarea şi coordonarea │ │ │
│ inter- │resurselor şi a energiilor │ │ │
│ comunalã │existente │ │ │
│ │M9.4 favorizarea unei dezvoltãri │Permanent │Autori- │
│ │durabile şi acceptabile din │ │tatile │
│ │punct de vedere social a │ │locale │
│ │colectivitãţilor locale │ │ │
│ │M9.5 încurajarea antreprenorilor │Permanent │Autori- │
│ │la nivel local │ │tatile │
│ │ │ │locale │
│ │M9.6 realizarea unor structuri │31.12.2002│MAP │
│ │de cooperare inter-comunalã │ │Autori- │
│ │pentru facilitarea acccesului │ │tatile │
│ │la serviciile publice şi a │ │locale │
│ │atragerii de investitori strãini │ │ │
│ │M9.7 pregãtirea condiţiilor │30.06.2004│MAP │
│ │pentru organizarea administrativ- │ │ │
│ │teritorialã în conformitate cu │ │ │
│ │standardele Uniunii Europene │ │ │
│ │M9.8 coordonarea lucrãrilor de │31.12.2002│MAP, MFP │
│ │infrastructura urbana cu ciclul │ │Autori- │
│ │bugetelor, folosind metoda plani- │ │tatile │
│ │ficarii integrate a investiţiilor │ │locale │
│ │multisectoriale │ │ │
│ │M9.9 realizarea cadastrului │31.12.2003│MAP │
│ │reţelelor de infrastructura urbana│ │ │
│ │M9.10 integrarea problemelor de │ │Autori- │
│ │mediu cu problemele de urbanism │ │tatile │
│ │ │ │locale │
│ │M9.11 realizarea unui sistem │Permanent │MAP │
│ │integrat de management al │ │MLPLT │
│ │terenurilor │31.12.2003│MAP │
│ │ │ │MJ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O10. În- │38. capaci-│M10.1 repunerea în drepturile │Permanent │Guvernul │
tarirea │ tatea sta-│constituţionale şi legale a │ │ │
autori- │ tului de │autoritãţilor publice - │ │ │
tatii │ implemen- │ministere şi agenţii guverna- │ │ │
statului │ tare, fi- │mentale, prefecturi, consilii │ │ │
şi a ras-│ nalizare │judeţene, consilii locale, │ │ │
punderi- │ şi evalu- │primãrii │ │ │
lor aces-│ are a po- │M10.2 monitorizarea aplicãrii │Permanent │MAP │
tuia │ liticilor │reformei administrative şi a │ │ │
│ publice │performantelor operationale ale │ │ │
│ sectoriale│autoritãţilor publice centrale │ │ │
│39. nivelul│şi locale │ │ │
│ de respon-│M10.3 întãrirea controlului │Permanent │MFP │
│ sabilitate│banului public şi asigurarea │ │ │
│ a luãrii │transparenţei cheltuielilor prin │ │ │
│ deciziei │informarea periodicã a │ │ │
│ politice │contribuabililor │ │ │
│ şi admi- │M10.4 dezvoltarea cadrului legal │31.12.2001│MFP │
│ nistra- │asigurãrii transparenţei în │ │MJ │
│ tive │achiziţiile publice │ │ │
│40. gradul │ │ │ │
│ de poli- │ │ │ │
│ tizare a │ │ │ │
│ structu- │ │ │ │
│ rilor │ │ │ │
│ statului │ │ │ │
│41. gradul │ │ │ │
│ de monito-│ │ │ │
│ rizare a │ │ │ │
│ reformei │ │ │ │
│ adminis- │ │ │ │
│ trative la│ │ │ │
│ nivel cen-│ │ │ │
│ tral şi │ │ │ │
│ local │ │ │ │
──────────┼───────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼──────────┤
O11. Armo-│42. capaci-│M11.1 asigurarea coerentei şi │31.12.2002│MAP │
nizarea │ tatea de │a stabilitatii pe termen lung a │ │MJ │
cadrului │ adoptare │cadrului legislativ în domeniul │ │ │
legisla- │ a aquis- │administraţiei publice centrale │ │ │
tiv cu │ ului co- │şi locale │ │ │
reglemen-│ munitar la│ │ │ │
ţãrile │ nuvelul │M11.2 iniţierea unei ample │31.12.2003│MAP │
Uniunii │ adminis- │acţiuni de imbunatatire a │ │MIE │
Europene │ tratiei │reglementãrilor existente în │ │MJ │
│ centrale │domeniu şi elaborarea unor │ │ │
│ │reglementãri noi, bazate pe │ │ │
│ │principiile prevãzute de │ │ │
│ │Constituţie şi de Carta │ │ │
│ │Europeanã a Autonomiei Locale │ │ │
│ │M11.3 elaborarea şi înaintarea │31.12.2001│MAP │
│ │la Parlament în cursul anului │ │MJ │
│ │2001 a urmãtoarelor proiecte │ │ │
│ │pentru asigurarea unitãţii de │ │ │
│ │interpretare şi aplicare, pentru │ │ │
│ │evitarea paralelismelor, a │ │ │
│ │excesului de reglementãri şi a │ │ │
│ │modificãrilor repetate ale │ │ │
│ │aceluiaşi act normativ: │ │ │
│ │- Codul administrativ │ │ │
│ │- Codul de procedura administrativ│ │ │
│ │- Codul electoral │ │ │
──────────┴───────────┴──────────────────────────────────┴──────────┴──────────┘




Anexa I: Fig. 15 Factorii de blocaj în demararea reformei
────────────────────────────────────────

┌───────────────────────────────────────┐
┌───┤Logica institutionala centralizata │
│ └───────────────────────────────────────┘
┌──────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐
┌─────┤Strategici├───┼───┤Complexitate decizionala │
│ └──────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ └───┤Polemici asupra legitimitatii │
│ └───────────────────────────────────────┘
│ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ┌──┤Incetineala birocratica │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ├──┤Sisteme de autoritate ce │
│ │ │defavorizeaza initiativa │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ ┌───────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐
├─────┤Structurali├───┼──┤Restrictii juridice │
│ └───────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ├──┤Mijloace limitate │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ └──┤Talie şi complexitate │
│ └───────────────────────────────────────┘
┌───────────┐ │
│Factorii de│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ blocaj în ├─┤ ┌───┤Respingerea arbitrariului uman │
│ demararea │ │ │ └───────────────────────────────────────┘
│ reformei │ │ │
└───────────┘ │ │
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ├───┤Teama de risc │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ├───┤Sindromul "nu a fost inventat aici" │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ ┌─────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐
├─────┤Culturali├────┼───┤Traditia "continuitãţii" │
│ └─────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ └───┤Existenta tabuurilor │
│ └───────────────────────────────────────┘
│ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ┌───┤Lipsa stimulãrii individuale │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ├───┤Lipsa obiectivelor formale │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ ┌───────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ │ Comporta- ├────┼───┤Demotivare şi frustari │
└───┤ mentali │ │ └───────────────────────────────────────┘
└───────────┘ │ ┌───────────────────────────────────────┐
└───┤Comportamente de asteptare │
└───────────────────────────────────────┘




Anexa II: Fig. 16 Factorii de fragilitate ai schimbãrilor instituţionale
───────────────────────────────────────────────────────


┌───────────────────────────────────────┐
┌───┤Lipsa de perspectiva în timp │
│ └───────────────────────────────────────┘
┌──────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐
┌─────┤Strategici├───┼───┤Lipsa bilanţurilor/evaluãrilor │
│ └──────────┘ │ │ sintezelor │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ │ │Diagnostice focalizate numai asupra │
│ ├───┤ simptomelor │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ │ │Concentrare pe conţinut în detrimentul │
│ └───┤ procesului │
│ └───────────────────────────────────────┘
│ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ┌───┤Compartimentarea serviciilor │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ├───┤Imobilizarea cadrelor │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ ┌───────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐
├─────┤Structurali├──┼───┤Diluarea responsabilitãţilor │
│ └───────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ └───┤Existenta unor centre de putere │
│ │ paralele │
│ └───────────────────────────────────────┘
│ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ┌─────┤Reflexul recurgerii la asistenta │
│ │ │ ierarhica │
┌───────────┐ │ │ └───────────────────────────────────────┘
│Factorii de│ │ ┌─────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│fragilitate├─┼────┤Culturali├───┼─────┤Tendinta de concertare │
│ai schimba-│ │ └─────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘
│rilor în- │ │ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│stitutio- │ │ └─────┤Pãrinţii noutatilor │
│ nale │ │ └───────────────────────────────────────┘
└───────────┘ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ┌─────┤Puternica personalizare a proiectelor │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ │ ┌───────────────────────────────────────┐
│ ├─────┤Confuzie şi prudenta în fata crizei │
│ │ └───────────────────────────────────────┘
│ ┌──────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐
└─────┤Comporta- ├─┼─────┤Absenta leadership-ului │
│mentali │ │ └───────────────────────────────────────┘
└──────────┘ │ ┌───────────────────────────────────────┐
└─────┤Neimplicarea tuturor actorilor │
└───────────────────────────────────────┘




Anexa III: Fig. nr. 17 Managementul procesului de reforma
───────────────────────────────────

MANAGEMENTUL PROCESULUI DE REFORMA N
I
┌───────────────────┐ V
│ PRIMUL MINISTRU │ E
└────────┬──────────┘ L

v P
┌─────────────────────────────────────────┐ O
│ CONSILIUL GUVERNAMENTAL PENTRU │ L
│ MONITORIZAREA REFORMEI ÎN ADMINISRATIA │ I
│ PUBLICA │ T
└─────────────────┬───────────────────────┘ I
│ C
v
┌───────────────────────────────────┐
│ MINISTRUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE │
└───────────────┬───────────────────┘
v
..........................................................................
┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ UNITATEA CENTRALA PENTRU REFORMA ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICA │ N
└─────────────────────────────┬───────────────────────────────┘ I
│ V
┌────────────┴───────────────────────────┐ E
│ │ L
│ │
┌───────┬──────┬──┴─────┐ ┌───────┬───────┬────┴────┐ A
v v v v v v v v D
┌────┐ ┌────┐ ┌────┐ ┌────┐ ┌────┐ ┌────┐ M
│ M1 │ │ M2 │ │ M3 │ ..... │APL1│ │APL2│ │APL3│ ....... I
└────┘ └────┘ └────┘ └────┘ └────┘ └────┘ N
I
S
Organe ale Administraţiei Publice Organe ale Administraţiei T
Centrale Publice Locale R
(Ministere şi alte organisme centrale) A
T
I
V




Anexa IV: Fig. nr. 18 Startegia de reforma a administraţiei publice
──────────────────────────────────────────────

┌───────────────────────────────────────────────────────┐
│ STRATEGIA DE REFORMA A ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE│
└───────────────────────────┬───────────────────────────┘

v
┌───────────────────────────────┐
│ PLANUL STRATEGIC DE ACŢIUNE │
└──────────────┬────────────────┘

┌─────────────────┬────────┴────────┬─────────────────┐
│ │ │ │
┌──────┴─────┐ ┌─────┴──────┐ ┌──────┴──────┐ ┌────┴───────┐
│ PROIECT 1 │ │ PROIECT 2 │ │ PROIECT 3 │ │ PROIECT n │
└────────────┘ └────────────┘ └─────────────┘ └────────────┘

┌──────────┐ ┌──────────┐ ┌──────────┐ ┌──────────┐
│ MINISTER │ │ MINISTER │ │ MINISTER │ │ MINISTER│
┌──┴───────┬──┘ ┌──┴───────┬──┘ ┌──┴───────┬──┘ ┌─┴────────┬─┘
│ MINISTER│ │ MINISTER│ │ MINISTER│ │ MINISTER│
┌─┴────────┬─┘ ┌──┴────────┬─┘ ┌──┴────────┬─┘ ┌──┴───────┬──┘
│ MINISTER│ │ MINISTER│ │ MINISTER│ │ MINISTER│
└──────────┘ └───────────┘ └───────────┘ └──────────┘
^ ^ ^ ^
┌────┴──────────────────┴─────────────────┴───────────────────┴─────────┐
│ Unitatea Centrala pentru Reforma │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


---------------






Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016