Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE din 8 martie 2011, definitiva la 8 iunie 2011, in Cauza Colegiul Consilierilor Juridici Arges impotriva Romaniei
EMITENT: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 569 din 10 august 2011
(Cererea nr. 2.162/05)
Hotãrârea a devenit definitivã în condiţiile prevãzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificãri de formã.
În Cauza Colegiul Consilierilor Juridici Argeş împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), reunitã într-o camerã compusã din Josep Casadevall, preşedinte, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Jan Sikuta, Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecãtori, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
dupã ce a deliberat în camera de consiliu la data de 8 februarie 2011,
pronunţã prezenta hotãrâre, adoptatã la aceeaşi datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã Cererea nr. 2.162/05, introdusã împotriva României, prin care Colegiul Consilierilor Juridici Argeş a sesizat Curtea la data de 21 decembrie 2004, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Reclamantul este reprezentat de domnul Victor Horia Panduru, consilier juridic în Piteşti. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Rãzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantul pretinde cã refuzul instanţelor naţionale de a îl înscrie ca asociaţie era nejustificat şi încãlca dreptul de asociere.
4. La data de 31 august 2009, preşedintele Secţiei a III-a a hotãrât sã comunice Guvernului cererea de înscriere a reclamantului ca asociaţie. Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 29 § 3 din Convenţie, acesta a hotãrât, de asemenea, cã admisibilitatea şi fondul vor fi examinate împreunã. Atât reclamantul, cât şi Guvernul au prezentat observaţii pe fond (art. 59 § 1).
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
5. Reclamantul este o asociaţie din Piteşti (judeţul Argeş), a cãrei înscriere ca asociaţie profesionalã a fost refuzatã prin Hotãrârea definitivã pronunţatã de Tribunalul Argeş la data de 4 octombrie 2004. Numele sãu în românã este Colegiul Consilierilor Juridici Argeş. Cererea a fost introdusã, în numele sãu, de domnul Victor Horia Panduru, preşedintele asociaţiei.
6. La data de 8 decembrie 2003, Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic a intrat în vigoare. Aceasta a permis consilierilor juridici sã formeze asociaţii profesionale şi a stabilit un termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare pentru înfiinţarea respectivelor asociaţii profesionale şi pentru adoptarea statutului lor. Aceasta a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 5 decembrie 2003.
7. La data de 6 ianuarie 2004 a avut loc adunarea constitutivã a asociaţiei reclamante. La aceeaşi datã a fost adoptat statutul sãu.
8. La data de 14 ianuarie 2004, reclamantul a solicitat avizul Ministerului Justiţiei, cerut de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, în forma în vigoare la momentul respectiv. La data de 21 ianuarie 2004, Ministerul Justiţiei a emis un aviz favorabil cu privire la statutul reclamantului, fãcând trimitere, în special, la scopul asociaţiei descris la art. 6 şi 7. Art. 6 prevedea cã scopul asociaţiei îl reprezenta organizarea şi funcţionarea unitarã a profesiei de consilier juridic în judeţul Argeş şi promovarea principiului conform cãruia aceastã profesie are un loc complementar în cadrul sistemului judiciar naţional. În plus, art. 7 din statut prevedea cã scopul asociaţiei îl reprezenta "protejarea şi promovarea drepturilor membrilor sãi, [...] cu privire la o practicã curentã a profesiei de apãrare şi promovare a drepturilor şi libertãţilor entitãţilor juridice, ale autoritãţilor şi instituţiilor publice, precum şi ale persoanelor particulare în relaţiile lor cu instituţiile judiciare [...]".
9. La data de 4 februarie 2004, reclamantul a introdus o cerere la Judecãtoria Piteşti prin care solicita înscrierea sa în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut de respectiva instanţã. Prin Încheierea datã în camera de consiliu la 9 februarie 2004, instanţa a admis cererea şi a dispus înscrierea reclamantului în registru. Încheierea prevedea şi faptul cã parchetul putea introduce apel în termen de 5 zile de la notificare.
10. Parchetul şi Baroul Argeş au introdus apel împotriva acestei decizii. Uniunea Naţionalã a Barourilor din România a intervenit în proces în interesul Baroului Argeş.
11. În apel, procurorul a susţinut cã, aprobând scopurile stipulate în statutul asociaţiei, încheierea din data de 9 februarie 2004 a încãlcat art. 4 şi 10 din Legea nr. 514/2003, în mãsura în care îi permiteau reclamantului apãrarea şi promovarea drepturilor persoanelor fizice, în timp ce doar avocaţii aveau dreptul de a reprezenta sau asista persoanele fizice în relaţiile lor cu instituţiile judiciare. De asemenea, procurorul a criticat art. 20 alin. (3) lit. j) din statut, care i-a permis consiliului colegiului sã emitã un aviz cu privire la înfiinţarea, în raza sa, a societãţilor ce furnizeazã consultanţã, asistenţã şi reprezentare juridicã, precum şi sã soluţioneze reclamaţiile privind onorariile consilierilor juridici ce activeazã în regim de liberã practicã. De asemenea, procurorul a contestat art. 20 alin. (3) lit. l), care îi permitea consiliului colegiului sã organizeze concursuri pentru ocuparea posturilor vacante de consilier juridic, sã stabileascã fişa postului şi sã sesizeze comisia de disciplinã cu orice caz de malpraxis din partea consilierilor juridici.
12. Uniunea Naţionalã a Barourilor din România a susţinut argumentele procurorului.
13. La data de 24 februarie 2004, reclamantul a organizat o adunare generalã extraordinarã şi a adoptat un protocol adiţional la statut, în care a modificat art. 7 prin eliminarea referinţei la reprezentarea persoanelor fizice. De asemenea, acesta a eliminat complet art. 20 alin. (3) lit. j) şi a modificat art. 20 alin. (3) lit. l) prin limitarea sarcinilor consiliului colegiului de a oferi informaţii cu privire la erorile profesionale ale consilierilor juridici.
14. La data de 27 februarie 2004, reclamantul a introdus o cerere la Judecãtoria Piteşti, prin care solicita înscrierea modificãrilor. Prin Încheierea din 1 martie 2004, emisã în camera de consiliu, instanţa a dispus înscrierea acestor modificãri. Potrivit informaţiilor prezentate de Guvern, reiese cã a fost formulat recurs împotriva acestei încheieri şi cã o hotãrâre definitivã a fost pronunţatã la data de 2 decembrie 2004. Nicio copie a hotãrârii din recurs nu a fost depusã la dosarul cauzei.
15. Pe parcursul judecãrii recursului introdus de procuror şi de Uniunea Naţionalã a Barourilor din România împotriva Încheierii din 9 februarie 2004, reclamantul a susţinut cã acesta a devenit fãrã obiect dupã adoptarea protocolului adiţional la statutul sãu. Acesta susţinea cã singurul motiv de recurs îl putea reprezenta o modificare adusã Încheierii din 9 februarie 2004.
16. La data de 4 octombrie 2004, Tribunalul Argeş a admis recursul procurorului prin hotãrâre definitivã, a modificat Încheierea din data de 9 februarie 2004 şi a respins cererea reclamantului de înscriere. Instanţa a considerat cã, în conformitate cu art. 6 şi 15 din Legea nr. 514/2003, activitatea profesionalã a unui consilier juridic poate fi desfãşuratã doar în cadrul entitãţii juridice pentru care a lucrat, excluzând astfel posibilitatea de reprezentare a intereselor persoanelor particulare. De asemenea, acesta a considerat cã art. 10 lit. a) din respectiva lege prevedea cã profesia de consilier juridic era incompatibilã cu cea de avocat. Apoi, acesta a susţinut cã consilierii juridici puteau fi numiţi sau angajaţi în conformitate cu dispoziţiile respectivei legi; prin urmare, aceştia nu puteau îndeplini funcţiile specifice celor ale unui avocat.
17. De asemenea, instanţa a susţinut faptul cã dispoziţiile art. 20 alin. (3) lit. j) din statutul reclamantului erau contrare art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care prevedea cã doar avocaţii pot oferi un exerciţiu liberal al activitãţilor de consultanţã, asistenţã şi reprezentare juridicã. Instanţa de apel a considerat cã aceste aspecte de nelegalitate au fost recunoscute şi de reclamant, care susţine cã le-a eliminat prin adoptarea unui protocol adiţional la statutul sãu. Cu toate acestea, adoptarea protocolului adiţional nu putea valida Încheierea din 9 februarie 2004, având în vedere cã respectiva decizie a ţinut seama de situaţia existentã la momentul la care a fost pronunţatã.
II. Dreptul şi practica interne relevante
18. Art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii prevede cã judecãtorul însãrcinat cu verificarea legalitãţii cererii de înscriere şi a documentelor doveditoare trebuie sã verifice cererea în termen de 3 zile de la data depunerii sale. Dacã, în termenul fixat, judecãtorul stabileşte cã documentele prezentate nu sunt conforme cerinţelor legale, reprezentantul asociaţiilor este citat în camera de consiliu şi i se acordã o sãptãmânã pentru remedierea acestor neregularitãţi. La expirarea termenului, dacã judecãtorul stabileşte cã neregularitãţile au fost remediate, el va lua act de aceasta prin încheiere şi va dispune înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Art. 12 prevede cã înscrierea unei asociaţii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor se efectueazã doar în ziua rãmânerii irevocabile a încheierii de admitere. Art. 33 din acelaşi document prevede cã orice modificare a statutului asociaţiei care a dobândit personalitate juridicã şi a fost înscrisã legal trebuie înscrisã în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, conform unei proceduri similare celei de înscriere ca asociaţie.
19. Aceeaşi ordonanţã prevede cã o asociaţie poate fi dizolvatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã dacã scopul sãu se dovedeşte ilicit sau contrar ordinii publice.
20. Alte dispoziţii relevante ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 sunt citate în hotãrârea Bozgan împotriva României (nr. 35.097/02, pct. 11, 11 octombrie 2007).
21. Dispoziţiile relevante din Legea nr. 514/2003 stabilesc dupã cum urmeazã:
"Art. 4. - Consilierul juridic în activitatea sa asigurã consultanţã şi reprezentarea autoritãţii sau instituţiei publice în serviciul cãreia se aflã ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncã, apãrã drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritãţile publice, instituţiile de orice naturã, precum şi cu orice persoanã juridicã sau fizicã, românã sau strãinã; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unitãţii, avizeazã şi contrasemneazã actele cu caracter juridic.
Art. 5. - Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apãrãrii şi promovãrii intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice. [...]
Art. 10. - Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilã cu:
a) calitatea de avocat;
[...]
Art. 20. - (1) În condiţiile prevãzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, dupã caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile.
(2) Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei [...].
(3) Constituirea asocierilor profesionale are la bazã principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi reglementãrile legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice. [_]
Art. 25. - (1) Asociaţiile profesionale se vor înfiinţa şi statutele acestora se vor adopta în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
ÎN DREPT
I. Cu privire la pretinsa încãlcare a art. 11 din Convenţie
22. Reclamantul s-a plâns de refuzul instanţelor naţionale de a-l înscrie ca asociaţie. De asemenea, acesta s-a plâns de faptul cã a fost lipsit de posibilitatea de a solicita din nou înscrierea, cu şanse de succes, ţinând seama de faptul cã, pânã la respingerea cererii de înscriere, termenul pentru înfiinţarea unei astfel de asociaţii profesionale a expirat. Acesta a invocat art. 11 din Convenţie, formulat dupã cum urmeazã:
"1. Orice persoanã are dreptul la libertate de întrunire paşnicã şi de asociere, inclusiv a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevãzute de lege care, într-o societate democraticã, constituie mãsuri necesare pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, apãrarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sãnãtãţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertãţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale sã fie impuse exercitãrii acestor drepturi de cãtre membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat."
A. Cu privire la admisibilitate
23. Guvernul a invocat excepţia de inadmisibilitate, susţinând cã reclamantul nu era o entitate cu personalitate juridicã care sã poatã sta în mod legal în justiţie. În acest sens, Guvernul a subliniat faptul cã cererea reclamantului de a-l înscrie ca asociaţie a fost respinsã şi, prin urmare, reclamantul nu avea personalitate juridicã.
24. În replicã, reclamantul a susţinut cã fondul capãtului sãu de cerere îl reprezintã tocmai refuzul autoritãţilor de a-l înscrie ca asociaţie şi de a obţine astfel personalitate juridicã.
25. Curtea reitereazã faptul cã termenul de "victimã" în contextul art. 34 din Convenţie denotã persoana afectatã direct de actul sau omisiunea în cauzã (a se vedea Lⁿ\'62di împotriva Elveţiei, 15 iunie 1992, pct. 34, seria A nr. 238). Prin urmare, condiţiile care se aplicã cererilor individuale conform Convenţiei nu sunt neapãrat aceleaşi cu criteriile naţionale referitoare la locus standi în justiţie. Legislaţia naţionalã în materie poate avea scopuri diferite de cele prevãzute la art. 34 şi, chiar dacã uneori aceste scopuri pot fi similare, acest lucru nu este întotdeauna necesar. Într-adevãr, obiectul care stã la baza mecanismului Convenţiei este de a oferi o protecţie eficientã şi practicã celor afectaţi personal de încãlcãrile drepturilor fundamentale ale omului [a se vedea Velikova împotriva Bulgariei (dec.), nr. 41.488/98, CEDO 1999-V (fragmente)].
26. În cazul în care s-ar accepta argumentele Guvernului, Curtea nu şi-ar putea exercita controlul de legalitate în cazul deciziilor atacate în ceea ce priveşte pretinsele încãlcãri ale drepturilor reclamantului conform art. 11 din Convenţie, capetele de cerere pe care membrii individuali ai reclamantului le-ar putea invoca în faţa Curţii fiind diferite de cea invocatã de reclamant în prezenta cauzã (a se vedea, mutatis mutandis, Mişcarea Producãtorilor Agricoli pentru Drepturile Omului împotriva României, nr. 34.461/02, pct. 32-35, 22 iulie 2008).
În acelaşi timp, Curtea aminteşte faptul cã a declarat deja ca admisibile cererile introduse de un partid politic sau o asociaţie ale cãror înscrieri au fost refuzate de autoritãţile naţionale şi care nu existau din perspectiva legislaţiei interne [a se vedea, de exemplu, Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României, nr. 46.626/99 (dec.), 16 decembrie 2003, şi The United Macedonian Organisation Ilinden and Others împotriva Bulgariei, nr. 59.491/00, (dec.), 9 septembrie 2004].
27. Ţinând seama de cele de mai sus, Curtea considerã cã asociaţia reclamantã se poate pretinde victima încãlcãrilor reclamate în sensul art. 34 din Convenţie. Pentru a stabili dacã aceasta a fost într-adevãr o victimã, trebuie examinat fondul afirmaţiilor sale.
28. De asemenea, Curtea ia act de faptul cã plângerea sa nu este în mod vãdit nefondatã în sensul art. 35 § 3 din Convenţie şi cã aceasta nu prezintã niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sã fie declaratã admisibilã.
B. Cu privire la fond
1. Argumentele pãrţilor
29. Recunoscând cã refuzul de înscriere a reclamantului ca asociaţie putea fi interpretat ca o încãlcare a dreptului sãu de asociere, Guvernul considerã totuşi cã aceastã încãlcare era prevãzutã de lege, urmãrea un scop legitim şi era necesarã într-o societate democraticã. În acest sens, Guvernul a fãcut trimitere la Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, conform cãreia, dacã nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru înfiinţarea unei asociaţii, cererea de înscriere este refuzatã. Refuzul de înscriere a asociaţiei reclamante în prezenta cauzã avea scopul legitim de apãrare a ordinii publice şi a drepturilor şi libertãţilor celorlalţi, în special a drepturilor celor care apeleazã la serviciile avocaţilor pentru reprezentarea intereselor lor.
De asemenea, Guvernul a considerat cã s-a ajuns la un echilibru corect între dreptul de asociere al reclamantului şi interesul general în pãstrarea ordinii publice. În acest sens, el a precizat faptul cã statutul reclamantului prezenta drept unul dintre scopurile sale protecţia şi promovarea drepturilor particularilor în relaţiile lor cu autoritãţile publice. Acest scop era contrar Legii nr. 51/1995 care interzice înfiinţarea de barouri şi practicarea profesiei de avocat în afara Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Acelaşi scop era contrar şi art. 10 din Legea nr. 514/2003 care reglementa profesia de consilier juridic. De asemenea, Guvernul a arãtat cã activitatea de consilier juridic putea fi desfãşuratã doar ca parte a unei relaţii de serviciu şi nu constituia o profesie liberalã. Acesta a furnizat la dosar o copie a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 12 iunie 2006. Respectiva decizie, care avea scopul de a armoniza legislaţia divergentã a instanţelor interne, stabileşte cã profesia de consilier juridic nu este o profesie liberalã şi, prin urmare, nu poate fi practicatã ca activitate comercialã, ci doar în cadrul unui contract de muncã.
În ceea ce priveşte argumentul reclamantului conform cãruia acesta şi-a schimbat statutul, Guvernul a afirmat cã respectiva modificare a fost fãcutã dupã emiterea Încheierii din data de 9 februarie 2004 şi, având în vedere faptul cã recursul viza respectiva hotãrâre, modificãrile ulterioare nu puteau fi luate în considerare. Apoi, acesta a susţinut cã, în orice caz, modificãrile aduse statutului nu vizau toate articolele criticate în recurs.
În sfârşit, Guvernul a adãugat cã persoanele care doreau sã devinã membri ai asociaţiei reclamante se puteau totuşi afilia altor asociaţii de consilieri juridici.
30. Reclamantul a susţinut cã Ministerul Justiţiei şi judecãtoria au admis cererea sa de înscriere şi nu au identificat niciun impediment în ceea ce priveşte înscrierea. Dupã cunoaşterea motivelor de recurs prezentate de procuror şi pentru a evita orice problemã posibilã, acesta a modificat imediat dispoziţiile statutului în litigiu, iar aceste modificãri au fost aprobate şi prin Încheierea judecãtoriei din data de 1 martie 2004, anterior admiterii recursului. Acesta a considerat cã, în lumina modificãrilor aduse statutului, recursul a rãmas fãrã obiect şi trebuia respins.
În ceea ce priveşte trimiterea Guvernului la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a armonizat practicile divergente ale instanţelor interne cu privire la profesia de consilier juridic, reclamantul a subliniat faptul cã decizia viza dreptul de a înfiinţa societãţi comerciale, şi nu dreptul de a înfiinţa asociaţii, care sunt organizaţii nonprofit.
2. Motivarea Curţii
a) Principii generale
31. Curtea reitereazã faptul cã dreptul de a înfiinţa o asociaţie este parte integrantã a dreptului prevãzut la art. 11 din Convenţie. Posibilitatea de a înfiinţa o entitate juridicã care sã funcţioneze colectiv într-un domeniu de interes reciproc este unul dintre cele mai importante aspecte ale dreptului de asociere, fãrã de care acest drept este lipsit de orice conţinut. Modul în care legislaţia naţionalã consfinţeşte aceastã libertate şi aplicarea sa practicã de cãtre autoritãţi aratã starea democraţiei în statul în cauzã. Bineînţeles, statele au dreptul sã se convingã de faptul cã scopul şi activitãţile unei asociaţii sunt conforme regulilor prevãzute de legislaţie, dar trebuie sã facã acest lucru într-un mod compatibil cu obligaţiile lor stabilite în conformitate cu Convenţia şi fãcând obiectul revizuirii de cãtre instituţiile Convenţiei (a se vedea, Sidiropoulos şi alţii împotriva Greciei, 10 iulie 1998, pct. 40, Culegere de hotãrâri şi decizii 1998-IV; The United Macedonian Organisation Ilinden şi alţii împotriva Bulgariei, nr. 59.491/00, pct. 57, 19 ianuarie 2006; The Moscow Branch of the Salvation Army împotriva Rusiei, nr. 72.881/01, pct. 59, CEDO 2006-...; şi Ramazanova şi alţii împotriva Azerbaidjanului, nr. 44.363/02, pct. 54, 1 februarie 2007).
32. Excepţiile de la regula dreptului de asociere trebuie interpretate în mod restrictiv şi doar motive pertinente şi serioase pot justifica restricţiile acestui drept. Orice încãlcare trebuie sã corespundã unei "nevoi sociale stringente". Autoritãţile naţionale sunt cele care trebuie sã stabileascã, în primul rând, dacã existã o "nevoie socialã stringentã" care sã impunã o anumitã restricţie în interes general. În timp ce Convenţia lasã acestor autoritãţi o marjã de apreciere în acest sens, evaluarea lor este supravegheatã de Curte, fiind aplicabilã atât legii, cât şi hotãrârilor care o aplicã, inclusiv hotãrârilor pronunţate de instanţele independente [a se vedea Gorzelik şi alţii împotriva Poloniei (GC), nr. 44.158/98, pct. 95 şi 96, 17 februarie 2004].
33. Când Curtea se pronunţã, sarcina sa nu este de a înlocui opinia autoritãţilor naţionale relevante cu propria ei opinie, ci de a verifica, conform art. 11, deciziile pronunţate în exercitarea atribuţiilor lor. Aceasta nu presupune cã trebuie sã se limiteze la a stabili dacã statul pârât şi-a exercitat atribuţiile în mod rezonabil, cu grijã şi cu bunã-credinţã; aceasta trebuie sã analizeze încãlcarea pretinsã în lumina întregului context al cauzei şi sã stabileascã dacã era "proporţionalã cu scopul legitim urmãrit" şi dacã motivele prezentate de autoritãţile naţionale pentru a o justifica sunt "relevante şi suficiente" (a se vedea Sidiropoulos şi alţii, citatã anterior, pct. 40, şi United Communist Party of Turkey şi alţii împotriva Turciei, 30 ianuarie 1998, pct. 46 şi 47, Culegere 1998-I). Astfel, Curtea trebuie sã se convingã de faptul cã autoritãţile naţionale au aplicat standarde conforme principiilor prevãzute la art. 11 şi, în plus, cã şi-au bazat deciziile pe o evaluare acceptabilã a faptelor relevante (a se vedea, mutatis mutandis, Ahmed şi alţii împotriva Regatului Unit, 2 septembrie 1998, pct. 55, Culegere 1998-VI, şi Goodwin împotriva Regatului Unit, 27 martie 1996, pct. 40, Culegere 1996-II).
b) Aplicarea principiilor generale în prezenta cauzã
(i) Existenţa unei încãlcãri
34. Curtea considerã cã refuzul instanţei interne de a-l înscrie pe reclamant ca asociaţie reprezintã o încãlcare a dreptului sãu de asociere de cãtre autoritãţi [a se vedea, de exemplu, Gorzelik şi alţii (GC), citatã anterior, pct. 52, Sidiropoulos, citatã anterior, pct. 31, şi APEH Uldozotteinek Szovetsege şi alţii împotriva Ungariei (dec.), nr. 32.367/96, 31 august 1999].
35. Aceastã încãlcare este justificatã de dispoziţiile art. 11 doar dacã este "prevãzutã de lege", urmãreşte unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevãzute la paragraful 2 şi este "necesarã într-o societate democraticã" pentru îndeplinirea acestor scopuri.
(ii) Justificarea încãlcãrii
36. Curtea este convinsã cã încãlcarea era prevãzutã de lege, şi anume de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, şi urmãrea un scop legitim, şi anume apãrarea ordinii publice [a se vedea, mutatis mutandis Bota împotriva României (dec.), nr. 24.057/03].
37. Prin urmare, trebuie sã se examineze dacã încãlcarea era necesarã într-o societate democraticã. În acest sens, Curtea trebuie sã analizeze motivele speciale prezentate de autoritãţile naţionale pentru justificarea încãlcãrii şi semnificaţia acestei încãlcãri.
38. Curtea ia act de faptul cã, în ceea ce priveşte decizia sa de respingere a cererii de înscriere a reclamantului, Tribunalul Argeş a avut urmãtoarele motive: Legea nr. 514/2003 excludea dreptul consilierilor juridici de a reprezenta persoane fizice şi prevedea cã rolul de consilier juridic era incompatibil cu cel de avocat, precum şi faptul cã aceştia nu se puteau constitui ca entitãţi legale specifice profesiei de avocat. Apoi, în decizia tribunalului s-a afirmat cã art. 20 alin. (3) lit. j) din statut era contrar Legii nr. 514/2003. De asemenea, acesta a respins argumentele reclamantului conform cãrora reclamantul a eliminat dispoziţiile contestate din statut, considerând cã Hotãrârea primei instanţe din 9 februarie 2004 a fost pronunţatã ţinând seama de statut în forma sa anterioarã modificãrii.
39. Reiese din motivele invocate de Tribunalul Argeş cã principala problemã cu înscrierea au reprezentat-o dispoziţiile statutului reclamantului, în versiunea sa anterioarã modificãrilor din 1 martie 2004, care au dus la concluzia cã asociaţia reclamantã dorea sã desfãşoare activitãţi similare celor ale avocaţilor, care, prin natura lor, erau incompatibile cu profesia de consilier juridic. În aceastã privinţã, tribunalul s-a bazat pe art. 7 (care definea scopul asociaţiei) şi pe art. 20 alin. (3) lit. j) din statut.
Cu toate acestea, Curtea ia act de faptul cã respectivele dispoziţii specifice au fost modificate, modificãri de care Judecãtoria Piteşti a luat act prin Încheierea din 1 martie 2004. Deşi este adevãrat cã, potrivit informaţiilor prezentate de Guvern, reiese cã încheierea a fost contestatã şi cã o hotãrâre definitivã, neprezentatã Curţii, a fost pronunţatã la 4 decembrie 2004, Curtea ia act de faptul cã reclamantul a luat mãsuri imediate pentru a remedia presupusele nereguli şi a folosit procedura prevãzutã de lege pentru înscrierea în condiţiile legii a acestor modificãri aduse statutului sãu.
40. De asemenea, Curtea ia act de faptul cã Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede cã judecãtorul care verificã o cerere de înscriere poate stabili un termen pentru reclamant, pentru ca acesta sã îşi modifice cererea şi documentele doveditoare. Aceastã posibilitate este prevãzutã în mod expres pentru procedura în primã instanţã, nefiind fãcute precizãri cu privire la procedura de recurs.
Cu toate acestea, Curtea constatã cã principalul scop al acestei norme era sã îi permitã unei asociaţii care cerea sã fie înscrisã sã îndeplineascã toate formalitãţile în cursul procedurii de înscriere, în cazul în care existã nereguli cu cererea iniţialã.
În prezenta cauzã, prima instanţã nu a identificat nereguli în ceea ce priveşte cererea de înscriere, motiv pentru care a admis-o. Dupã cunoaşterea motivelor de recurs prezentate de procuror, dorind sã remedieze orice posibile nereguli, reclamantul a modificat imediat statutul şi a solicitat instanţei competente sã înregistreze aceste modificãri. Modificãrile au fost înregistrate pânã la data de 1 martie 2004, datã inclusã şi în intervalul de 90 de zile prevãzut de Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.
Având în vedere faptul cã legislaţia naţionalã urmãreşte sã le acorde asociaţiilor şansa de a remedia orice nereguli pe parcursul procedurii de înscriere, decizia instanţei de recurs, pronunţatã la data de 4 octombrie 2004, de a considera irelevante modificãrile aduse statutului asociaţiei pare sã contrazicã scopul legislaţiei.
În plus, decizia tribunalului s-a dovedit a fi chiar mai gravã ca efecte, având în vedere faptul cã reclamantul nu a avut posibilitatea de a formula o nouã cerere de înscriere, ţinând seama de faptul cã, pânã la respingerea cererii sale de înscriere, termenul pentru înfiinţarea de asociaţii de consilieri juridici a expirat.
41. Circumstanţele de fapt în prezenta cauzã sunt diferite de cele din Cauza Bota (citatã anterior), în care instanţa a considerat proporţionalã dizolvarea unei asociaţii care includea, printre scopurile sale statutare, "înfiinţarea de barouri" şi ai cãrei membri au desfãşurat în mod efectiv activitãţi care ţineau de competenţa exclusivã a Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
În prezenta cauzã nu reiese cã dispoziţiile statutare ale reclamantului sugerau faptul cã scopul asociaţiei era de a înfiinţa astfel de organizaţii.
42. În plus, Curtea ia act de faptul cã legislaţia naţionalã prevede posibilitatea dizolvãrii unei asociaţii în cazul în care se dovedeşte cã scopurile sale sunt contrare ordinii publice sau cã aceasta funcţioneazã contrar dispoziţiilor sale statutare (a se vedea, mutatis mutandis, Bozgan împotriva României, nr. 35.097/02, pct. 36, 11 octombrie 2007).
43. În ceea ce priveşte faptul cã Guvernul invocã decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea considerã cã nu este relevant în prezenta cauzã, ţinând seama de faptul cã decizia viza dreptul consilierilor juridici de a înfiinţa societãţi cu scop comercial. În prezenta cauzã, reclamantul a dorit sã înfiinţeze o asociaţie nonprofit.
De asemenea, Curtea nu considerã relevant argumentul conform cãruia, oricum, modificãrile aduse statutului nu vizau toate articolele contestate de procuror şi de Uniunea Naţionalã a Barourilor din România în recursul lor. Atunci când a respins cererea de înscriere, Tribunalul Argeş nu a analizat modificãrile aduse statutului, ci doar le-a considerat irelevante şi, prin urmare, nu a oferit nicio justificare conform cãreia modificãrile nu vizau toate motivele recursului.
44. Ţinând seama de toate cele de mai sus, în opinia Curţii, motivele invocate de autoritãţi de a refuza înscrierea asociaţiei reclamante nu au fost relevante şi suficiente. În plus, o astfel de mãsurã severã precum refuzarea cererii de înscriere, luatã chiar înainte de începerea funcţionãrii asociaţiei, apare disproporţionatã în raport cu scopul urmãrit. Prin urmare, încãlcarea nu poate fi consideratã necesarã într-o societate democraticã.
45. În consecinţã, a fost încãlcat art. 11 din Convenţie.
II. Cu privire la celelalte pretinse încãlcãri ale Convenţiei
46. Reclamantul se plânge, în esenţã, conform art. 6 § 1 din Convenţie, de faptul cã judecãtorii care s-au ocupat de verificarea cererii sale de înscriere erau pãrtinitori, cã procedura nu a fost suficient de rapidã şi cã recursul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a fost admis în mod nelegal.
47. Ţinând seama de faptele cauzei şi de constatarea încãlcãrii art. 11, Curtea considerã cã a examinat principalele aspecte juridice invocate în prezenta cerere. Prin urmare, aceasta considerã cã nu este necesar sã se examineze admisibilitatea şi fondul capetelor de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 din Convenţie (a se vedea, de exemplu, Kamil Uzun împotriva Turciei, nr. 37.410/97, pct. 64, 10 mai 2007).
III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
48. Art. 41 din Convenţie prevede:
"În cazul în care Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
49. Reclamantul nu a solicitat nicio sumã cu titlu de prejudiciu material sau moral, solicitând Curţii sã stabileascã încãlcarea art. 11 din Convenţie.
50. Curtea reaminteşte, cu titlu introductiv, cã o hotãrâre în care se constatã o încãlcare îi impune statului pârât o obligaţie legalã de a pune capãt încãlcãrii şi de a remedia consecinţele acesteia, astfel încât sã se revinã la situaţia existentã înainte de încãlcare [Brumãrescu împotriva României (reparaţie echitabilã) (GC), nr. 28.342/95, pct. 19, CEDO 2001-I, şi Former King of Greece şi alţii împotriva Greciei (GC) (reparaţie echitabilã), nr. 25.701/94, pct. 72]. În acest sens, Curtea atrage atenţia asupra faptului cã art. 322 alin. (9) din Codul de procedurã civilã îi permite reclamantului sã solicite în faţa instanţelor naţionale revizuirea pentru a reveni la situaţia existentã înainte de încãlcarea Convenţiei (a se vedea, printre multe altele, Bindea împotriva României, nr. 32.297/04, pct. 24 şi 25, 5 mai 2009).
B. Cheltuieli de judecatã
51. Reclamantul nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecatã şi, prin urmare, Curtea nu îi acordã nicio sumã cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA
1. declarã cererea admisibilã în ceea ce priveşte capãtul de cerere întemeiat pe art. 11 din Convenţie;
2. hotãrãşte cã a fost încãlcat art. 11 din Convenţie;
3. hotãrãşte cã nu este necesar sã se examineze admisibilitatea şi fondul celorlalte capete de cerere.
Redactatã în limba englezã, apoi comunicatã în scris, la 8 martie 2011, în temeiul art. 77 § 2 şi 3 din regulament.
Preşedinte,
Josep Casadevall
Grefier de secţie,
Santiago Quesada
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
