Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Cererea nr. 31.566/03)
Aceastã versiune a fost rectificatã conform art. 81 din Regulamentul Curţii, la data de 15 septembrie 2009.
În Cauza Turus împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preşedinte, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecãtori, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
dupã ce a deliberat în camera de consiliu la data de 16 iunie 2009,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã o cerere (nr. 31.566/03) îndreptatã împotriva României, prin care 2 cetãţeni suedezi, doamna Cornelia Maria Turus şi domnul Ioan Turus (reclamanţii), au sesizat Curtea la data de 29 august 2003, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Reclamanţii sunt reprezentaţi de domnul Valerian Coza, consilier juridic*) în Satu Mare. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul sãu, domnul Rãzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
--------
*) Rectificat la data de 15 septembrie 2009: "avocat" a fost înlocuit cu "consilier juridic".
3. La data de 22 februarie 2007, preşedintele Secţiei a treia a decis sã îi comunice cererea Guvernului. Astfel cum prevede art. 29 § 3 din Convenţie, acesta a decis, de asemenea, sã se analizeze în acelaşi timp admisibilitatea şi temeinicia cauzei.
4. Guvernul suedez, cãruia i-a fost comunicatã o copie a cererii, în temeiul art. 44 § 1 a) din Regulamentul Curţii, nu a dorit sã îşi prezinte punctul de vedere asupra cauzei.
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
5. Reclamanţii s-au nãscut în anul 1939 şi locuiesc în Malmţ, Suedia.
6. Prin Decizia din data de 18 noiembrie 1985, un imobil ce le aparţinea reclamanţilor, compus dintr-o casã şi terenul aferent în suprafaţã de 453 m², a fost naţionalizat din cauza plecãrii lor în strãinãtate.
7. La data de 7 ianuarie 1986, statul le-a închiriat imobilul lui P.Z. şi P.M.R. (chiriaşii).
8. Prin declaraţia din data de 1 iulie 1996, reclamanţii au informat primãria despre acordul lor ca imobilul sã îi fie restituit lui M.M., mama reclamantei. Prin Decizia din data de 13 mai 1998, primãria a dispus ca imobilul sã îi fie restituit lui M.M. În urma recursului chiriaşilor, prin decizia definitivã din data de 26 ianuarie 2000, Curtea de Apel Oradea (curtea de apel) a anulat Decizia din data de 13 mai 1998 şi a constatat cã reclamanţii aveau dreptul la despãgubiri pentru imobil.
1. Acţiunea în constatarea caracterului nelegal al naţionalizãrii
9. Prin sentinţa rãmasã definitivã din data de 25 aprilie 2000, Judecãtoria Satu Mare (judecãtoria) a admis acţiunea reclamanţilor împotriva primãriei, a constatat nelegalitatea deciziei de naţionalizare şi a dispus rectificarea cãrţii funciare în favoarea reclamanţilor. La data de 8 decembrie 2000, reclamanţii au fost înscrişi în cartea funciarã drept proprietari.
2. Acţiunea în anularea contractului de vânzare-cumpãrare
10. La data de 11 mai 2000, statul le-a vândut chiriaşilor casa şi 55 m² din cei 453 m² ai terenului.
11. În anul 2002, reclamanţii au sesizat judecãtoria cu o acţiune în anularea contractului de vânzare-cumpãrare menţionat mai sus, îndreptatã împotriva chiriaşilor, arãtând cã statul nu mai era proprietarul imobilului în momentul încheierii acestui contract.
12. Prin Sentinţa din data de 13 martie 2002, judecãtoria a admis acţiunea şi a anulat contractul. Prin decizia rãmasã definitivã din data de 19 februarie 2003, pusã la dispoziţia pãrţilor la data de 6 martie 2003, curtea de apel a admis recursul chiriaşilor şi a respins acţiunea. Aceasta a reţinut cã Decizia din data de 26 ianuarie 2000 nu le recunoştea reclamanţilor decât dreptul la despãgubiri (vezi paragraful 8 de mai sus) şi cã, prin urmare, contractul de vânzare-cumpãrare fusese încheiat în condiţii de legalitate.
3. Acţiunea având ca obiect înscrierea chiriaşilor drept proprietari ai imobilului în cartea funciarã
13. În anul 2001, chiriaşii au sesizat judecãtoria cu o acţiune îndreptatã împotriva reclamanţilor, pentru a fi înscrişi în cartea funciarã drept proprietari ai imobilului.
14. Prin Sentinţa din data de 30 ianuarie 2002, judecãtoria a respins acţiunea, statuând cã reclamanţii erau înscrişi în cartea funciarã în baza sentinţei definitive din data de 25 aprilie 2000 (vezi paragraful 9 de mai sus).
15. Prin decizia definitivã din data de 19 februarie 2003, pusã la dispoziţia pãrţilor la data de 6 martie 2003, curtea de apel, printr-un complet de judecatã identic cu cel care respinsese acţiunea în anularea contractului de vânzare-cumpãrare, a admis acţiunea chiriaşilor, a dispus radierea reclamanţilor din cartea funciarã şi înscrierea chiriaşilor ca proprietari pentru acea parte a imobilului ce fãcuse obiectul contractului de vânzarecumpãrare.
16. Chiriaşii şi-au înscris dreptul de proprietate în registrul de publicitate imobiliarã pentru casã şi 55 m² din cei 453 m² de teren.
17. La data de 4 octombrie 2001, invocând prevederile <>Legii nr. 10/2001 , reclamanţii au adresat o notificare Primãriei Satu Mare, solicitând restituirea în naturã a bunului imobil compus din casã şi terenul în suprafaţã de 453 m². În anul 2006, autoritatea competentã le-a solicitat reclamanţilor sã îşi completeze dosarul.
II. Dispoziţiile legale şi practica interne pertinente
18. Prevederile legale (inclusiv cele ale <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, printre care cele aduse prin <>Legea nr. 247/2005 ) şi jurisprudenţa internã relevante sunt descrise în hotãrârile Brumãrescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, §§ 31-33), Strãin şi alţii împotriva României (nr. 57.001/00, CEDO 2005VII, §§ 19-26), Pãduraru împotriva României (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005) şi Tudor împotriva României (nr. 29.035/05, §§ 15-20, 11 decembrie 2007).
19. Autoritãţile naţionale au luat mãsuri de accelerare a procedurii de acordare a despãgubirilor prin intermediul fondului de investiţii "Proprietatea", în special în baza <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie
20. Reclamanţii se plâng de o încãlcare a dreptului lor de proprietate din cauza vânzãrii imobilului cãtre chiriaşi, a refuzului Curţii de Apel Oradea de a anula aceastã vânzare şi din cauza înscrierii acestora drept proprietari în registrul de publicitate imobiliarã. Reclamanţii pretind cã li s-a încãlcat dreptul la respectarea bunurilor lor, astfel cum este acesta recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
A. Asupra admisibilitãţii
21. Curtea constatã cã acest capãt de cerere nu este vãdit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. Pe de altã parte, Curtea constatã cã nu este incident niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
22. Guvernul îşi reitereazã argumentele prezentate în cauze similare anterioare (vezi, printre altele, Cîrstoiu împotriva României, nr. 22.281/05, § 22, 4 martie 2008).
23. Reclamanţii se opun acestui punct de vedere.
24. Curtea a analizat în mai multe rânduri cauze care ridicau probleme similare cu cea de faţã şi a constatat încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (vezi cauzele citate mai sus, în special Strãin, citatã anterior, §§ 39, 43 şi 59, şi Porteanu împotriva României, nr. 4.596/03, §§ 32-35, 16 februarie 2006).
25. Dupã ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atenţiei, Curtea considerã cã Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care sã poatã duce la o altã concluzie în cazul de faţã. Curtea reafirmã în special cã, în contextul legislativ român ce reglementeazã acţiunile în restituire a bunurilor naţionalizate de regimul comunist, vânzarea de cãtre stat a bunului altuia cãtre terţi de bunã-credinţã, chiar şi atunci când este anterioarã confirmãrii definitive în justiţie a dreptului de proprietate al celuilalt, reprezintã o privare de acel bun. O astfel de privare, combinatã cu lipsa totalã de despãgubire, este contrarã art. 1 din Protocolul nr. 1 (Vodã şi Bob împotriva României, nr. 7.976/02, § 23, 7 februarie 2008).
26. În plus, Curtea observã cã pânã în prezent Guvernul nu a demonstrat cã sistemul de despãgubiri introdus prin <>Legea nr. 247/2005 le-ar permite beneficiarilor acestei legi sã încaseze, conform unei proceduri şi unui calendar previzibil, o despãgubire în raport cu valoarea de piaţã a bunurilor de care au fost lipsiţi.
27. Aceastã concluzie nu analizeazã dinainte orice evoluţie pozitivã pe care ar putea sã o aibã în viitor mecanismele de finanţare prevãzute de aceastã lege specialã în vederea despãgubirii persoanelor cãrora, ca şi reclamanţilor, li s-a recunoscut calitatea de proprietari printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã. În acest sens, Curtea observã cu satisfacţie evoluţia recentã care pare sã se evidenţieze în practicã şi care se îndreaptã în direcţia bunã în materie.
28. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în materie, Curtea considerã cã, în speţã, nerespectarea dreptului de proprietate al reclamanţilor cu privire la bunul lor, combinatã cu lipsa totalã de despãgubiri timp de aproximativ 9 ani, i-a fãcut sã suporte o sarcinã disproporţionatã şi excesivã, incompatibilã cu dreptul la respectarea bunului lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, în speţã, a avut loc încãlcarea acestei prevederi.
II. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 6 din Convenţie
29. Invocând art. 6 § 1 din Convenţie, reclamanţii se plâng de lipsa de echitate a procedurilor finalizate prin cele douã decizii din data de 19 februarie 2003 ale Curţii de Apel Oradea şi, mai ales, de o lipsã de imparţialitate, având în vedere cã cele douã decizii menţionate mai sus au fost pronunţate de acelaşi complet de judecatã.
30. Guvernul invocã excepţia de neepuizare a cãilor de atac interne în ceea ce priveşte capãtul de cerere întemeiat pe lipsa de imparţialitate a judecãtorilor curţii de apel.
31. Ţinând cont de natura capãtului de cerere şi de elementele aflate la dosar, Curtea apreciazã cã aceastã excepţie ar trebui conexatã cu fondul.
32. În contextul tuturor elementelor aflate în posesia sa, Curtea mai apreciazã cã acest capãt de cerere al reclamanţilor este admisibil. Totuşi, ea considerã, ţinând cont de concluziile sale din paragrafele 22-28 de mai sus, cã nu este cazul sã statueze asupra fondului acestui capãt de cerere (vezi, mutatis mutandis, printre altele, Laino împotriva Italiei [MC], nr. 33.158/96, § 25, CEDO 1999-I, Biserica Catolicã din Cania împotriva Greciei, Hotãrârea din 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, § 50 şi, Davidescu împotriva României, nr. 2.252/02, § 56, 16 noiembrie 2006). Pe de altã parte, aceastã concluzie scuteşte Curtea sã se mai pronunţe asupra excepţiei ridicate de Guvern (Moschopoulos-Ve∩noglou şi alţii împotriva Greciei, nr. 32.636/05, § 35, 18 octombrie 2007).
III. Asupra aplicãrii art. 46 din Convenţie
33. Art. 46 din Convenţie prevede urmãtoarele:
"1. Înaltele pãrţi contractante se angajeazã sã se conformeze hotãrârilor definitive ale Curţii în care ele sunt pãrţi.
2. Hotãrârea definitivã a Curţii este transmisã Comitetului Miniştrilor care supravegheazã executarea ei."
34. Concluzia încãlcãrii art. 1 din Protocolul nr. 1 dezvãluie o problemã pe scarã largã izvorând din deficienţele legislaţiei privind restituirea imobilelor naţionalizate şi vândute de stat unor terţi. Prin urmare, Curtea apreciazã cã statul trebuie sã ajusteze în cel mai scurt timp procedura introdusã prin legile de reparaţie, astfel încât sã devinã cu adevãrat coerentã, accesibilã, rapidã şi previzibilã (vezi hotãrârile Viaşu împotriva României, nr. 75.951/01, § 83, 9 decembrie 2008; Katz împotriva României, nr. 29.739/03, §§ 30-37, 20 ianuarie 2009 şi Faimblat împotriva României, nr. 23.066/02, §§ 48-54, 13 ianuarie 2009).
IV. Asupra aplicãrii art. 41 din Convenţie
35. Conform art. 41 din Convenţie,
"Dacã Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
36. Reclamanţii solicitã restituirea bunului imobil, compus din casã şi terenul aferent în suprafaţã de 453 m², şi subliniazã cã nu doresc sã primeascã despãgubiri. De asemenea, ei solicitã suma de 60.000 euro (EUR) pentru prejudiciul moral pe care susţin cã l-au suferit.
37. Guvernul observã cã, deşi restitutio in integrum este cea mai bunã modalitate de reparare a unui prejudiciu, Curtea poate acorda o despãgubire atunci când aceastã restituire se dovedeşte a fi imposibilã. Guvernul reaminteşte cã contractul de vânzare-cumpãrare se referea numai la casã şi la terenul de 55/453 m², adicã echivalentul a 55 m² de teren. Acesta estimeazã cã valoarea pãrţii de imobil vândutã chiriaşilor este de 29.952 EUR şi furnizeazã în acest scop un raport de expertizã din luna septembrie 2007. La data de 3 aprilie 2009, Guvernul a informat Curtea despre faptul cã valoarea actualã a imobilului în cauzã este aceeaşi cu cea stabilitã în raportul de expertizã menţionat mai sus şi cã, potrivit informaţiilor oferite de Camera Notarilor Publici, valoarea terenului dobândit de chiriaşi este de 60 lei româneşti (RON)/m² . Guvernul considerã cã nu trebuie reţinut niciun prejudiciu moral, deoarece nu a fost stabilitã nicio legãturã de cauzalitate între procedurile ce au fãcut obiectul prezentei cereri şi suferinţele pretinse de reclamanţi.
38. Curtea observã cã reclamanţii erau proprietarii întregului bun imobil, şi anume ai casei şi terenului aferent în suprafaţã de 453 m², a cãrui naţionalizare a fost recunoscutã ca nelegalã. De asemenea, ea observã cã doar o parte din acest bun le-a fost vândutã chiriaşilor şi cã aceştia au obţinut înscrierea dreptului lor de proprietate în registrul de publicitate imobiliarã numai pentru aceastã parte. Prin urmare, Curtea constatã cã reclamanţii rãmân proprietari pe diferenţa de teren pentru care nu va fi acordatã nicio reparaţie.
39. Curtea apreciazã cã, faţã de circumstanţele speţei, restituirea bunului litigios reclamanţilor, şi anume partea din bunul imobil vândutã chiriaşilor, ar repune pãrţile interesate, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentã cu cea în care acestea s-ar fi aflat dacã cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu ar fi fost încãlcate. Dacã statul pârât nu procedeazã la aceastã restituire în cel mult 3 luni de la data rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri, Curtea hotãrãşte ca acesta sã le plãteascã reclamanţilor, ca daune materiale, o sumã care sã corespundã cu valoarea actualã a bunului litigios.
40. În speţã, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despãgubirii ce le-ar putea fi plãtitã reclamanţilor, Curtea observã cã numai Guvernul a furnizat un raport de expertizã cu privire la valoarea bunului imobil vândut chiriaşilor. Ţinând cont de informaţiile aflate în posesia sa, Curtea estimeazã cã valoarea bunului este de 31.000 EUR.
41. În ceea ce priveşte cererea de daune morale formulatã de reclamanţi, Curtea considerã cã evenimentele în cauzã le-au produs neplãceri şi incertitudini şi cã suma de 2.000 EUR, acordatã împreunã acestora, reprezintã o reparaţie echitabilã a prejudiciului moral suferit.
B. Cheltuieli de judecatã
42. Reclamanţii mai solicitã şi suma de 40.000 EUR pentru cheltuielile de judecatã, însã fãrã a furniza documente justificative.
43. Guvernul observã cã reclamanţii nu au transmis niciun document justificativ.
44. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecatã decât în mãsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil. În speţã, Curtea observã cã reclamanţii nu şi-au dovedit cererea şi, prin urmare, o respinge.
C. Dobânzi moratorii
45. Curtea considerã potrivit ca rata dobânzii moratorii sã se bazeze pe rata dobânzii facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene, majoratã cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. declarã cererea admisibilã;
2. hotãrãşte cã a avut loc încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
3. hotãrãşte cã nu se impune analizarea capetelor de cerere întemeiate pe art. 6 din Convenţie;
4. hotãrãşte:
a) ca statul pârât sã le restituie reclamanţilor bunul imobil vândut chiriaşilor la data de 11 mai 2000, în cel mult 3 luni de la data rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri, conform art. 44 § 2 din Convenţie;
b) ca, în lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât sã le plãteascã împreunã reclamanţilor, în acelaşi termen de 3 luni, suma de 31.000 EUR (treizeci şi unu mii euro), plus orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit, ca daune materiale;
c) ca, în orice caz, statul pârât sã le plãteascã împreunã reclamanţilor, în acelaşi termen, suma de 2.000 EUR (douã mii euro), plus orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit, ca daune morale;
d) ca sumele menţionate la lit. b) şi c) sã fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plãţii;
e) ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi pânã la efectuarea plãţii, aceste sume sã se majoreze cu o dobândã simplã având o ratã egalã cu cea a facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene valabilã în aceastã perioadã, majoratã cu 3 puncte procentuale;
5. respinge cererea de reparaţie echitabilã pentru rest.
Întocmitã în limba francezã, ulterior fiind comunicatã în scris la data de 7 iulie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 şi 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
