Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Cererea nr. 20.53202)
Strasbourg
În cauza Buttu şi Bobulescu împotriva României (nr. 2),
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din:
Bostjan M. Zupancic, preşedinte, Corneliu Bîrsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thor Bjorgvinsson, Ineta Ziemele, judecãtori, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
dupã ce a deliberat în Camera de consiliu la data de 17 ianuarie 2008,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã o cerere (nr. 20.532/02) îndreptatã împotriva României şi prin care 2 cetãţeni ai acestui stat, domnul Dimitrie Nicolaie Constantin Buttu şi doamna Maria Ana Teodora Bobulescu (reclamanţii), au sesizat Curtea la data de 22 aprilie 2002 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul sãu, domnul Rãzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. La data de 27 februarie 2006 Curtea a decis sã comunice cererea Guvernului. În temeiul prevederilor art. 29 alin. 3, aceasta a hotãrât sã analizeze în acelaşi timp admisibilitatea şi temeinicia cauzei.
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
4. Reclamanţii, frate şi sorã, s-au nãscut în anul 1935 şi, respectiv, în anul 1940 şi locuiesc la Bucureşti.
5. În anul 1950, bunul imobil situat în Bucureşti, str. Dãniceni (fosta stradã Kogãlniceanu) nr. 22, format dintr-o casã cu mai multe camere şi terenul aferent în suprafaţã de 400 mp, a fãcut obiectul naţionalizãrii. Dupã naţionalizare casa a fost împãrţitã în patru unitãţi locative.
6. La data de 23 ianuarie 1997, în conformitate cu <>Legea nr. 112/1995 , statul a vândut apartamentul nr. 2, situat la primul etaj al casei, lui R.T. La data de 21 martie 1997 statul a vândut apartamentul nr. 2, situat la parter, lui E.F.E., apartamentul nr. 4, situat la primul etaj, lui S.D, şi apartamentul nr. 1, situat la parter, lui B.A. Cumpãrãtorii apartamentelor erau foşti chiriaşi ai statului.
7. La data de 8 iulie 1997, în urma unei acţiuni în revendicare imobiliarã introdusã la Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti împotriva Primãriei Municipiului Bucureşti, reclamanţii au obţinut o sentinţã prin care s-a constatat ilegalitatea naţionalizãrii imobilului şi s-a dispus restituirea acestuia de cãtre autoritãţi. Aceastã sentinţã a rãmas definitivã prin nerecurare.
8. În anul 2000 reclamanţii au formulat o acţiune în constatarea nulitãţii contractului de vânzare-cumpãrare încheiat în favoarea lui S.D., privind apartamentul nr. 4 situat la primul etaj. La finalul procedurii, prin Decizia din 9 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, a confirmat hotãrârea Tribunalului Bucureşti, care a constatat legalitatea contractului de vânzarecumpãrare şi a respins acţiunea ca neîntemeiatã.
9. În acelaşi an, reclamanţii au sesizat instanţele cu o acţiune în constatarea nulitãţii contractului de vânzare-cumpãrare încheiat în favoarea lui R.T., privind apartamentul nr. 2, situat la primul etaj. Din elementele aflate la dosar reiese cã la data de 3 aprilie 2001 procedura a fost suspendatã de cãtre Curtea de Apel Bucureşti pentru ca reclamanţii sã poatã sã îşi continue demersurile în vederea restituirii bunului lor pe calea administrativã prevãzutã de <>Legea nr. 10/2001 .
10. În anul 2001 reclamanţii au sesizat Tribunalul Bucureşti cu o acţiune în constatarea nulitãţii contractelor de vânzarecumpãrare încheiate în favoarea lui B.A. şi E.F.E., privind apartamentele nr. 1 şi 2 situate la parter. La finalul procedurii, prin Decizia din 18 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de cumpãrãtori şi a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând buna-credinţã a pãrţilor contractante.
11. Conform afirmaţiilor Guvernului, reclamanţii au depus în anul 2001 o cerere de restituire a bunului lor imobil în temeiul <>Legii nr. 10/2001 . Conform aceloraşi informaţii, aceastã cerere nu a fost soluţionatã din cauza lipsei anumitor documente justificative.
II. Dreptul şi practica internã pertinente
12. Prevederile legale şi jurisprudenţa internã relevante sunt descrise în hotãrârile Brumãrescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, §§ 31-33), Strãin şi alţii împotriva României (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, §§ 19-26) şi Pãduraru împotriva României (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005).
13. <>Legea nr. 10/2001 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost modificatã prin <>Legea nr. 247/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despãgubire, permiţându-le beneficiarilor sã aleagã între o despãgubire sub formã de bunuri şi servicii şi o despãgubire sub formã de bani, echivalentã cu valoarea de piaţã a bunului ce nu poate fi restituit în naturã în momentul acordãrii sumei.
14. Prevederile relevante din <>Legea nr. 10/2001 (republicatã), aşa cum au fost ele modificate prin <>Legea nr. 247/2005 , sunt urmãtoarele:
ARTICOLUL 1
"(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat (...) în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza <>Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulã în naturã, în condiţiile prezentei legi.
(2) În cazurile în care restituirea în naturã nu este posibilã se vor stabili mãsuri reparatorii prin echivalent. Mãsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii (...), cu acordul persoanei îndreptãţite, sau despãgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. (...)"
ARTICOLUL 10
"(1) În situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale cãror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în naturã se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rãmase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate mãsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (...)
(8) Valoarea corespunzãtoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţã de la data soluţionãrii notificãrii, stabilitã potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului.
(9) Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în naturã, se stabileşte potrivit valorii de piaţã de la data soluţionãrii notificãrii, stabilitã potrivit standardelor internaţionale de evaluare."
ARTICOLUL 20
"(1) Persoanele care au primit despãgubiri în condiţiile <>Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în naturã, cu obligaţia returnãrii sumei reprezentând despãgubirea primitã, actualizatã cu indicele inflaţiei, dacã imobilul nu a fost vândut [unor terţi] pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 112/1995 (...), persoana îndreptãţitã are dreptul la mãsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţã corespunzãtoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilitã potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacã persoanele îndreptãţite au primit despãgubiri potrivit prevederilor <>Legii nr. 112/1995 , ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasatã, actualizatã cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzãtoare a imobilului. (...)."
15. <>Art. 13 şi 16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005 , de asemenea relevante în cauza de faţã, prevãd urmãtoarele:
ARTICOLUL 13
"(1) Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despãgubirilor care se acordã potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor, denumitã în continuare Comisia Centralã (...)."
ARTICOLUL 16
"(1) Deciziile/dispoziţiile emise de entitãţile învestite cu (...) soluţionarea notificãrilor şi în care s-au consemnat sume care urmeazã a se acorda ca despãgubire (...) se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) nu mai târziu de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificãrile formulate potrivit prevederilor <>Legii nr. 10/2001 (...) care nu au fost soluţionate (...) pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) în termen de 10 zile de la data adoptãrii deciziilor/dispoziţiilor sau, dupã caz, a ordinelor. (...)
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevãzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în naturã a fost respinsã, dupã care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societãţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) (...) evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnatã va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despãgubirilor în limita cãrora vor fi acordate titlurile de despãgubire.
(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centralã va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despãgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
16. Funcţionarea Societãţii pe acţiuni "Proprietatea" este descrisã în Cauza Radu împotriva României (nr. 13.309/03, §§ 18-20, 20 iulie 2006).
17. <>Legea nr. 247/2005 a fost modificatã ultima oarã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 81 din 28 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, care se referã la accelerarea procedurii de despãgubire pentru imobilele preluate abuziv de stat.
18. Conform art. 18^1 din titlul I al ordonanţei de urgenţã, atunci când Comisia Centralã a decis acordarea de despãgubiri în cuantum ce nu depãşeşte 500.000 lei noi (RON), beneficiarii pot opta între acţiuni la "Proprietatea" şi acordarea de despãgubiri bãneşti. Pentru sume mai mari de 500.000 RON, pãrţile interesate pot solicita despãgubiri bãneşti pânã la valoarea de 500.000 RON şi li se vor acorda acţiuni la "Proprietatea" pentru diferenţã.
19. Conform art. 7 din titlul II al ordonanţei de urgenţã, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, Guvernul va trebui sã stabileascã regulile de desemnare a societãţii administrator al "Proprietatea".
ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie
20. Reclamanţii susţin cã vânzarea apartamentului nr. 4, situat la primul etaj, cãtre chiriaşul S.D., validatã prin Decizia din 9 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi vânzarea apartamentelor nr. 1 şi 2, situate la parter, cãtre chiriaşii E.F.E. şi B.A., validatã prin Decizia din 18 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au încãlcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. De asemenea, ei se plâng de imposibilitatea de a se bucura de dreptul lor de proprietate asupra apartamentului nr. 2, situat la primul etaj, vândut lui R.T., cu încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, care prevede urmãtoarele:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
A. Asupra admisibilitãţii
21. Curtea constatã cã acest capãt de cerere nu este vãdit neîntemeiat în sensul art. 35 alin. 3 din Convenţie. Mai mult, ea observã cã nu este incident niciun motiv de inadmisibilitate şi prin urmare îl declarã admisibil.
B. Asupra fondului
22. Guvernul aratã cã reclamanţii au depus o cerere de restituire în naturã a bunului lor, în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , dar cã aceasta nu a fost încã soluţionatã din cauza lipsei anumitor documente justificative. Acesta considerã cã ultima reformã în materie, şi anume <>Legea nr. 247/2005 , prevede cã, în cazul în care restituirea imobilului nu este posibilã, despãgubirea se va face prin emisiunea de titluri de participaţie la un organism colectiv de valori mobiliare (Proprietatea), la nivelul valorii bunului, stabilitã prin expertizã. Guvernul concluzioneazã cã despãgubirea prevãzutã de legislaţia românã corespunde cerinţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi cã întârzierea înregistratã în acordarea despãgubirilor cãtre reclamanţi nu nesocoteşte justul echilibru ce trebuie pãstrat între interesele de faţã.
23. Reclamanţii contestã argumentul Guvernului. Ei afirmã cã autoritãţile au încãlcat sentinţa definitivã pronunţatã în favoarea lor şi au vândut în mod ilegal apartamentele ce compun imobilul cãtre terţe persoane care le ocupau în calitate de chiriaşi. Ei considerã cã <>Legea nr. 10/2001 , aşa cum a fost modificatã de legile ulterioare, nu face decât sã confirme vânzarea bunului lor imobil, fãrã a le oferi posibilitatea de a-şi recupera proprietatea.
24. Curtea a soluţionat în mai multe rânduri cauze ce ridicau probleme similare celor din cazul de faţã şi a constatat încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (a se vedea Cauza Porteanu, menţionatã mai sus, §§ 32-35).
25. În ceea ce priveşte apartamentul nr. 2, situat la primul etaj, vândut lui R.T., Curtea observã cã reclamanţii continuã sã se afle în imposibilitatea de a se bucura de bunul lor, pe care autoritãţile ar fi trebuit sã li-l restituie, din cauza vânzãrii sale de cãtre stat unor terţi. Curtea observã cã, deşi procedura în anulare a contractului de vânzare-cumpãrare a fost suspendatã în faţa instanţelor interne, o astfel de acţiune nu constituia, în speţã, un recurs ce prezenta perspective rezonabile de succes (cf. mutatis mutandis, Popescu şi Dasoveanu împotriva României, nr. 24.681/02, §§ 26-29, 19 iulie 2007).
26. Dupã ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atenţiei, Curtea considerã cã Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sã poatã duce la o altã concluzie în cazul de faţã. Curtea reaminteşte în special cã, în contextul legislativ român ce reglementeazã acţiunile în revendicare imobiliarã şi restituirea bunurilor naţionalizate de regimul comunist, vânzarea de cãtre stat a bunului altuia cãtre terţi de bunã-credinţã, chiar dacã ea a fost anterioarã confirmãrii definitive în justiţie a dreptului de proprietate al acestuia, reprezintã o privare de bunul respectiv. O astfel de privare, combinatã cu lipsa totalã de despãgubire, este contrarã art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (Cauza Strãin menţionatã mai sus, §§ 39, 43 şi 59).
27. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în materie, Curtea apreciazã cã, în speţã, nesocotirea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra apartamentelor nr. 2 şi 4 (situate la primul etaj), şi nr. 1 şi 2 (situate la parter), precum şi asupra terenului aferent, vândute chiriaşilor R.T., S.D., B.A. şi E.F.E., combinatã cu lipsa totalã de despãgubire timp de aproape 10 ani, le-a impus o sarcinã disproporţionatã şi excesivã, incompatibilã cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Prin urmare, în speţã a avut loc încãlcarea acestei prevederi.
II. Asupra aplicãrii art. 41 din Convenţie
28. Conform art. 41 din Convenţie,
"În cazul în care Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a Protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
29. Reclamanţii solicitã restituirea în naturã a apartamentelor lor. Ei nu precizeazã nicio sumã corespunzãtoare valorii de piaţã a bunurilor lor şi nu depun nicio expertizã tehnicã imobiliarã. Fãrã a indica suma, reclamanţii solicitã repararea prejudiciului moral suferit din cauza procedurilor interne destinate recuperãrii proprietãţii asupra apartamentelor lor.
30. Guvernul atrage atenţia asupra faptului cã reclamanţii nu au depus nicio expertizã tehnicã imobiliarã pentru a-şi evalua bunurile. În opinia Guvernului, valoarea de piaţã totalã a apartamentelor în litigiu este de 371.658 euro (EUR) şi depune un raport de expertizã în acest sens. În ceea ce priveşte cererea de reparaţie a prejudiciului moral, Guvernul reaminteşte cã reclamanţii nu şi-au cuantificat pretenţiile şi cã prejudiciul pretins ar fi suficient compensat în cazul unei constatãri a încãlcãrii.
31. Curtea reaminteşte cã a constatat încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie din cauza vânzãrii de cãtre stat a celor patru apartamente ce compun bunul imobil situat în Bucureşti, str. Dãniceni (fosta stradã Kogãlniceanu) nr. 22, combinatã cu lipsa totalã de despãgubire.
32. Curtea apreciazã, faţã de circumstanţele cauzei, cã restituirea apartamentelor nr. 2 şi 4 (situate la primul etaj) şi nr. 1 şi 2 (situate la parter), ce compun bunul imobil menţionat mai sus, precum şi terenurile aferente i-ar repune pe reclamanţi, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentã cu cea în care s-ar fi aflat dacã cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu ar fi fost încãlcate.
33. În cazul în care statul pârât nu procedeazã la aceastã restituire, Curtea decide cã el va trebui sã le plãteascã reclamanţilor, cu titlul de daune materiale, o sumã care sã corespundã valorii actuale a bunului. Ţinând cont de informaţiile de care dispune asupra preţurilor de pe piaţa imobiliarã localã şi de elementele furnizate de Guvern, Curtea apreciazã cã valoarea actualã a bunului este de 371.658 EUR.
34. Mai mult, Curtea considerã cã evenimentele în cauzã au putut sã le inducã reclamanţilor o stare de incertitudine şi suferinţe ce nu pot fi compensate prin constatarea încãlcãrii. Ea apreciazã cã suma de 2.000 EUR reprezintã o reparaţie echitabilã a prejudiciului moral suferit de reclamanţi.
B. Cheltuieli de judecatã
35. Reclamanţii solicitã rambursarea cheltuielilor de judecatã angajate în faţa instanţelor interne, fãrã a preciza valoarea lor şi fãrã a prezenta documente justificative în acest sens.
36. Conform jurisprudenţei constante a Curţii, acordarea cheltuielilor de judecatã în baza art. 41 din Convenţie presupune sã se fi stabilit realitatea, necesitatea şi, în plus, caracterul rezonabil al cuantumului lor (Hotãrârea Iatridis împotriva Greciei (satisfacţie echitabilã) [MC], nr. 31.107/96, § 54, CEDO 2000-XI).
37. Curtea observã cã pretenţiile reclamanţilor cu titlul de cheltuieli de judecatã nu sunt nici cuantificate, nici susţinute de documentele justificative necesare. Aşadar, cererea lor trebuie respinsã.
C. Dobânzi moratorii
38. Curtea considerã potrivit ca rata dobânzii moratorii sã se bazeze pe rata dobânzii facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene, majoratã cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN UNANIMITATE,
CURTEA
1. declarã cererea admisibilã;
2. hotãrãşte cã a avut loc încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
3. hotãrãşte:
a) ca statul pârât sã le restituie reclamanţilor apartamentele nr. 2 şi 4 (situate la primul etaj) şi nr. 1 şi 2 (situate la parter), precum şi terenul aferent, ce compun imobilul situat în Bucureşti, str. Dãniceni (fosta stradã Kogãlniceanu) nr. 22;
b) ca, în lipsa acestei restituiri, statul pârât sã le plãteascã împreunã reclamanţilor, în acelaşi termen de 3 luni, 371.658 EUR (trei sute şaptezeci şi una mii şase sute cincizeci şi opt euro) cu titlu de daune materiale;
c) ca, în orice caz, statul pârât sã le plãteascã reclamanţilor suma de 2.000 EUR (douã mii euro) cu titlu de daune morale;
d) ca, la sumele de mai sus, sã fie adãugatã orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit şi ca aceste sume sã fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plãţii;
e) ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi pânã la efectuarea plãţii, aceste sume sã se majoreze cu o dobândã simplã având o ratã egalã cu cea a facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene valabilã în aceastã perioadã, majoratã cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparaţie echitabilã pentru rest.
Redactatã în limba francezã, apoi comunicatã în scris la data de 7 februarie 2008, în conformitate cu art. 77 alin. 2 şi 3 din Regulament.
Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada,
preşedinte grefier
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
