Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Cererea nr. 20.517/02)
Strasbourg
În cauza Buttu şi Bobulescu împotriva României (nr. 1),
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, preşedinte, Corneliu Bîrsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thor Bjorgvinsson, Ineta Ziemele, judecãtori, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
dupã ce a deliberat în camera de consiliu la data de 17 ianuarie 2008,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã o cerere (nr. 20.517/02) îndreptatã împotriva României, prin care doi cetãţeni ai acestui stat, domnul Dimitrie Nicolaie Constantin Buttu şi doamna Maria Ana Teodora Bobulescu (reclamanţii), au sesizat Curtea la data de 22 aprilie 2002, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul sãu, domnul Rãzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. La data de 27 februarie 2006, Curtea a decis sã comunice cererea Guvernului. În temeiul prevederilor art. 29 alin. 3 din Convenţie, aceasta a hotãrât sã se analizeze în acelaşi timp admisibilitatea şi fondul cauzei.
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
4. Reclamanţii, frate şi sorã, s-au nãscut în anul 1935 şi, respectiv, în anul 1940 şi locuiesc în Bucureşti.
5. În anul 1950, bunul imobil situat în Bucureşti, bd. Hristo Botev nr. 13, format dintr-un apartament cu 5 camere (178,94 mp), situat la parter, precum şi din terenul aferent, în suprafaţã de 308,48 mp, a fãcut obiectul naţionalizãrii. Acest bun aparţinea pãrinţilor lor, în baza unui contract de vânzare-cumpãrare încheiat în anul 1936.
6. La data de 3 decembrie 1996, în conformitate cu <>Legea nr. 112/1995 , statul a vândut o parte din acest apartament (108,11 mp, suprafaţã locuibilã), precum şi o parte din terenul aferent (21,212 mp), adicã 60,416% din bun, lui D.S., terţã persoanã care o ocupa în calitate de chiriaş. Restul bunului era ocupat de U.E., în calitate de chiriaş al statului.
7. La data de 8 iulie 1997, în urma unei acţiuni în revendicare imobiliarã formulate în faţa Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti împotriva Primãriei Municipiului Bucureşti, reclamanţii au obţinut o sentinţã prin care s-a constatat ilegalitatea naţionalizãrii bunului şi s-a dispus restituirea acestuia de cãtre autoritãţi. Prin nerecurare, aceastã sentinţã a rãmas definitivã.
8. În anul 1999, reclamanţii au solicitat instanţelor sã constate nulitatea vânzãrii bunului lor. La finalul procedurii, prin Decizia din data de 19 septembrie 2000, Curtea de Apel Bucureşti a confirmat Sentinţa din data de 8 septembrie 1999 a Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti prin care s-a constatat legalitatea vânzãrii bunului de cãtre stat şi le-a fost respinsã acţiunea ca neîntemeiatã.
9. Dupã adoptarea <>Legii nr. 10/2001 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, reclamanţii au solicitat sã li se restituie în naturã bunul imobil menţionat mai sus. La data de 9 mai 2006, Primãria Municipiului Bucureşti i-a informat pe reclamanţi cã cererea lor nu a fost soluţionatã din cauza lipsei anumitor documente justificative.
II. Dreptul şi practica internã pertinente
10. Prevederile legale şi jurisprudenţa internã relevante sunt descrise în hotãrârile Brumãrescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, §§ 31-33), Strãin şi alţii împotriva României (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, §§ 19-26) şi Pãduraru împotriva României (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005).
11. <>Legea nr. 10/2001 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost modificatã prin <>Legea nr. 247/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despãgubire, permiţându-le beneficiarilor sã aleagã între o despãgubire sub formã de bunuri şi servicii şi o despãgubire sub formã de bani, echivalentã cu valoarea de piaţã a bunului ce nu poate fi restituit în naturã în momentul acordãrii sumei.
12. Prevederile relevante din <>Legea nr. 10/2001 (republicatã), aşa cum au fost ele modificate prin <>Legea nr. 247/2005 , sunt urmãtoarele:
ARTICOLUL 1
"(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat (...) în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza <>Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulã în naturã, în condiţiile prezentei legi.
(2) În cazurile în care restituirea în naturã nu este posibilã se vor stabili mãsuri reparatorii prin echivalent. Mãsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii (...), cu acordul persoanei îndreptãţite, sau despãgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. (...)"
ARTICOLUL 10
"(1) În situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale cãror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în naturã se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rãmase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate mãsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. (...)
(8) Valoarea corespunzãtoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţã de la data soluţionãrii notificãrii, stabilitã potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului.
(9) Valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în naturã, se stabileşte potrivit valorii de piaţã de la data soluţionãrii notificãrii, stabilitã potrivit standardelor internaţionale de evaluare."
ARTICOLUL 20
"(1) Persoanele care au primit despãgubiri în condiţiile <>Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în naturã, cu obligaţia returnãrii sumei reprezentând despãgubirea primitã, actualizatã cu indicele inflaţiei, dacã imobilul nu a fost vândut [unor terţi] pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 112/1995 (...), persoana îndreptãţitã are dreptul la mãsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţã corespunzãtoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilitã potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacã persoanele îndreptãţite au primit despãgubiri potrivit prevederilor <>Legii nr. 112/1995 , ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasatã, actualizatã cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzãtoare a imobilului. (...)"
13. <>Art. 13 şi 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 , de asemenea relevante în cauza de faţã, prevãd urmãtoarele:
ARTICOLUL 13
"(1) Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despãgubirilor care se acordã potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor, denumitã în continuare Comisia Centralã (...)."
ARTICOLUL 16
"(1) Deciziile/dispoziţiile emise de entitãţile învestite cu ( ) soluţionarea notificãrilor şi în care s-au consemnat sume care urmeazã a se acorda ca despãgubire (...) se predau ( ) Secretariatului Comisiei Centrale ( ) nu mai târziu de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificãrile formulate potrivit prevederilor <>Legii nr. 10/2001 (...) care nu au fost soluţionate ( ) pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se predau (...) Secretariatului Comisiei Centrale (...) în termen de 10 zile de la data adoptãrii deciziilor/dispoziţiilor sau, dupã caz, a ordinelor. (...)
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevãzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în naturã a fost respinsã, dupã care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societãţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) (...) evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnatã va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despãgubirilor în limita cãrora vor fi acordate titlurile de despãgubire.
(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centralã va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despãgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
14. Funcţionarea societãţii pe acţiuni "Proprietatea" este descrisã în Cauza Radu împotriva României (nr. 13.309/03, §§ 18-20, 20 iulie 2006).
15. <>Legea nr. 247/2005 a fost modificatã ultima oarã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 81 din 28 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, care se referã la accelerarea procedurii de despãgubire pentru imobilele preluate abuziv de stat.
16. Conform art. 18^1 din titlul I al ordonanţei, atunci când Comisia Centralã a decis acordarea de despãgubiri în cuantum ce nu depãşeşte 500.000 lei noi (RON), beneficiarii pot opta între acţiuni la "Proprietatea" şi acordarea de despãgubiri bãneşti. Pentru sume mai mari de 500.000 RON, pãrţile interesate pot solicita despãgubiri bãneşti pânã la valoarea de 500.000 RON şi li se vor acorda acţiuni la "Proprietatea", pentru diferenţã.
17. Conform art. 7 din titlul II al ordonanţei, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, Guvernul va trebui sã stabileascã regulile de desemnare a societãţii administrator al "Proprietatea".
ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 1 din Protocolul nr. 1
18. Reclamanţii susţin cã vânzarea bunului lor cãtre chiriaşul D.S., validatã prin Decizia din data de 19 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, a încãlcat art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmãtoarele:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."
A. Asupra admisibilitãţii
19. Curtea constatã cã acest capãt de cerere nu este vãdit neîntemeiat în sensul art. 35 alin. 3 din Convenţie. Mai mult, ea observã cã nu este incident niciun motiv de inadmisibilitate şi prin urmare îl declarã admisibil.
B. Asupra fondului
20. Guvernul aratã cã o cerere de restituire a bunului a fost depusã de reclamanţi la Primãria Municipiului Bucureşti, în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , dar cã aceasta nu a fost încã soluţionatã din cauza lipsei anumitor documente justificative. El subliniazã dificultãţile legate de reglementarea problemei caselor naţionalizate şi face o prezentare a legilor adoptate succesiv de stat dupã anul 1989 în materie. El considerã cã ultima reformã în materie, şi anume <>Legea nr. 247/2005 , prevede cã, în cazul în care restituirea imobilului nu este posibilã, despãgubirea se va face prin emisiunea de titluri de participaţie la un organism colectiv de valori mobiliare ("Proprietatea"), la nivelul valorii bunului, stabilitã prin expertizã. Guvernul constatã cã despãgubirea prevãzutã de legislaţia românã corespunde cerinţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 şi cã întârzierea înregistratã în acordarea despãgubirilor cãtre reclamanţi nu lezeazã justul echilibru ce trebuie pãstrat între interesele de faţã.
21. Reclamanţii se opun acestui argument. În opinia lor, singura reparaţie posibilã în speţã ar fi restituirea bunului în naturã. În acest sens, ei reamintesc cã se aflã în posesia unei hotãrâri judecãtoreşti definitive care a dobândit autoritate de lucru judecat şi care dispune restituirea bunului lor şi cã <>Legea nr. 10/2001 , invocatã de Guvern, nu face decât sã confirme un contract de vânzare-cumpãrare încheiat ilegal.
22. Curtea observã cã, în speţã, vânzarea s-a referit doar la o parte din apartament, adicã la 108,11 mp, suprafaţã locuibilã, şi la 21,212 mp din terenul aferent (a se vedea § 6 de mai sus).
23. Curtea a soluţionat în mai multe rânduri cauze ce ridicau probleme similare cu cea din cazul de faţã şi a constatat încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (a se vedea Cauza Porteanu, menţionatã mai sus, §§ 32-35).
24. Dupã ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atenţiei, Curtea considerã cã Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sã poatã duce la o altã concluzie în cazul de faţã. Curtea reafirmã în special cã, în contextul legislativ român ce reglementeazã acţiunile în revendicare imobiliare şi restituirea bunurilor naţionalizate de regimul comunist, vânzarea de cãtre stat a bunului altuia cãtre terţi de bunã-credinţã, chiar dacã ea a fost anterioarã confirmãrii definitive în justiţie a dreptului de proprietate al acestuia, reprezintã o privare de bunul respectiv. O astfel de privare, combinatã cu lipsa totalã de despãgubire, este contrarã art. 1 din Protocolul nr. 1 (Cauza Strãin menţionatã mai sus, §§ 39, 43 şi 59).
25. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în materie, Curtea apreciazã cã, în speţã, zãdãrnicirea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra pãrţii de apartament vândute lui D.S., combinatã cu lipsa totalã de despãgubire timp de aproape 10 ani, i-a fãcut sã sufere o sarcinã disproporţionatã şi excesivã, incompatibilã cu dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, a avut loc încãlcarea acestei prevederi.
II. Asupra aplicãrii art. 41 din Convenţie
26. Conform art. 41 din Convenţie:
"În cazul în care Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
27. Fãrã sã fi precizat valoarea de piaţã a bunului lor, reclamanţii solicitã restituirea sa în naturã. De asemenea, ei solicitã repararea prejudiciului moral suferit din cauza eforturilor depuse pentru obţinerea restituirii bunului lor, dar nu specificã nicio sumã.
28. Guvernul atrage atenţia asupra lipsei unei estimãri a valorii de piaţã a bunului din partea reclamanţilor sau a unei expertize tehnice imobiliare depuse de aceştia. Guvernul considerã cã valoarea de piaţã a pãrţii de apartament vândute în anul 1996 este de 126.458 euro (EUR) şi depune un raport de expertizã în acest sens. În ceea ce priveşte cererea de reparaţie a prejudiciului moral, Guvernul considerã cã prejudiciul pretins ar fi suficient compensat în cazul unei constatãri a încãlcãrii şi reaminteşte cã, în orice caz, reclamanţii nu şi-au evaluat pretenţiile.
29. Curtea reaminteşte cã a constatat încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie din cauza vânzãrii de cãtre stat a pãrţii de apartament vândute în anul 1996 lui D.S., combinatã cu lipsa totalã de despãgubire.
30. Curtea apreciazã, faţã de circumstanţele cauzei, cã restituirea pãrţii de apartament vândute lui D.S. (adicã 108,11 mp, suprafaţã locuibilã, precum şi terenul aferent în suprafaţã de 21,212 mp), situate în Bucureşti, bd. Hristo Botev nr. 13, la parter, i-ar repune pe reclamanţi, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentã cu cea în care s-ar fi aflat dacã cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost încãlcate.
31. În cazul în care statul pârât nu procedeazã la aceastã restituire, Curtea decide cã el va trebui sã le plãteascã reclamanţilor, cu titlu de daune materiale, o sumã care sã corespundã valorii actuale a bunului. Ţinând cont de informaţiile de care dispune asupra preţurilor de pe piaţa imobiliarã localã şi de elementele furnizate de Guvern, Curtea apreciazã cã valoarea actualã a bunului este de 126.458 EUR.
32. Mai mult, Curtea considerã cã evenimentele în cauzã au putut sã le producã reclamanţilor o stare de incertitudine şi suferinţe care nu pot fi compensate prin constatarea încãlcãrii. Ea apreciazã cã suma de 2.000 EUR reprezintã o reparaţie echitabilã a prejudiciului moral suferit de reclamanţi.
B. Cheltuieli de judecatã
33. Reclamanţii solicitã rambursarea cheltuielilor de judecatã angajate în faţa instanţelor interne, fãrã a preciza valoarea lor şi fãrã a prezenta documente justificative în acest sens.
34. Conform jurisprudenţei constante a Curţii, alocarea cheltuielilor de judecatã în baza art. 41 presupune sã se fi stabilit realitatea, necesitatea şi, mai mult, caracterul rezonabil al cuantumului lor (Iatridis împotriva Greciei [satisfacţie echitabilã] [MC] nr. 31.107/96, § 54, CEDO 2000-XI).
35. Curtea observã cã pretenţiile reclamanţilor cu titlu de cheltuieli de judecatã nu sunt nici cuantificate, nici susţinute de documentele justificative necesare. Aşadar, cererea lor trebuie respinsã.
C. Dobânzi
36. Curtea considerã potrivit ca rata dobânzii sã se bazeze pe rata dobânzii facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene, majoratã cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN UNANIMITATE,
CURTEA
1. declarã cererea admisibilã;
2. hotãrãşte cã a avut loc încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie; 3. hotãrãşte:
a) ca statul pârât sã restituie reclamanţilor partea din apartament compusã din 108,11 mp, suprafaţã locuibilã, şi 21,212 mp de teren aferent, situatã în Bucureşti, bd. Hristo Botev nr. 13, la parter, în cel mult 3 luni de la data rãmânerii definitive a hotãrârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie;
b) ca, în lipsa acestei restituiri, statul pârât sã le plãteascã împreunã reclamanţilor, în acelaşi termen de 3 luni, 126.458 EUR (una sutã douãzeci şi şase mii patru sute cincizeci şi opt euro) cu titlu de daune materiale;
c) ca, în orice caz, statul pârât sã le plãteascã reclamanţilor suma de 2.000 EUR (douã mii euro) cu titlu de daune morale;
d) ca la sumele de mai sus sã fie adãugatã orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit şi ca aceste sume sã fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plãţii;
e) ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi pânã la efectuarea plãţii, aceste sume sã se majoreze cu o dobândã simplã având o ratã egalã cu cea a facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene valabilã în aceastã perioadã, majoratã cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparaţie echitabilã pentru rest.
Redactatã în limba francezã, apoi comunicatã în scris la data de 7 februarie 2008 în conformitate cu art.77 alin. 2 şi 3 din Regulament.
Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada,
preşedinte grefier
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
