Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂ?RÂRE din 4 noiembrie 2009
în Cauza Dinu împotriva României şi Franţei
EMITENT: CURTEA EUROPEANÃ A DREPTURILOR OMULUI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 867 din 11 decembrie 2009
(Cererea nr. 6.152/02)
În Cauza Dinu împotriva României şi Franţei,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preşedinte, Elisabet Fura-Sandstrţm, Jean-Paul Costa, Corneliu Bîrsan, Boytjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, judecãtori, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
dupã ce a deliberat în camera de consiliu la data de 14 octombrie 2008,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã o cerere (nr. 6.152/02) îndreptatã împotriva României şi Franţei, prin care un cetãţean român, doamna Cristina Dinu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 20 ianuarie 2002 în temeiul art. <>34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (<>Convenţia ).
2. Guvernul român este reprezentat de agentul sãu, domnul Rãzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul francez este reprezentat prin agentul sãu, doamna Edwige Belliard, director pentru probleme juridice la Ministerul Afacerilor Externe.
3. Prin Decizia din 23 noiembrie 2006, Curtea a declarat cererea admisibilã în ceea ce priveşte capetele de cerere întemeiate pe <>art. 6 § 1 din Convenţie şi în ceea ce priveşte dreptul reclamantei la executarea hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în favoarea sa.
4. Atât reclamanta, cât şi cele douã guverne au depus observaţii scrise pe fondul cauzei (art. 59 § 1 din Regulament).
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
5. Reclamanta s-a nãscut în anul 1957 şi locuieşte în Braşov.
A. Procedurile referitoare la stabilirea pensiei de întreţinere
6. Prin Sentinţa din data de 7 iulie 1992, Judecãtoria Braşov l-a condamnat pe N.C., de naţionalitate românã, soţul reclamantei care pãrãsise România plecând în Franţa, sã plãteascã o pensie alimentarã de 2.000 lei (ROL) pe lunã în favoarea lui C., copilul lor minor, nãscut în anul 1987 şi crescut de reclamantã.
7. La data de 14 ianuarie 1993, printr-o sentinţã definitivã pronunţatã de aceeaşi instanţã, pensia a fost majoratã, la cererea reclamantei, la 3.150 ROL pe lunã.
8. Prin Sentinţa din data de 24 iunie 1994, Judecãtoria Braşov a pronunţat divorţul dintre reclamantã şi N.C. şi a pus în sarcina acestuia obligaţia de a plãti o pensie alimentarã de 1.000 franci francezi (FRF) fiului sãu, începând cu data sentinţei. Prin Decizia definitivã din data de 3 mai 1995, Curtea de Apel Braşov, ca urmare a apelului pãrţilor, a stabilit pensia alimentarã la 800 FRF pe lunã.
9. Prin Decizia definitivã din data de 22 aprilie 1997, Tribunalul Judeţean Braşov a respins cererea de reducere a pensiei, formulatã de N.C.
B. Demersurile în vederea obţinerii plãţii pensiei
1. Demersuri referitoare la pensia stabilitã înainte de Decizia din data de 3 mai 1995
10. La data de 25 mai 1993, susţinând cã N.C. refuza sã achite pensia alimentarã, reclamanta a început procedura prevãzutã de <>Convenţia de la New York din 20 iunie 1956 privind obţinerea pensiei de întreţinere în strãinãtate (<>Convenţia de la New York ), conform cãreia instituţia intermediarã, în speţã ministerul francez al afacerilor externe (ministerul francez), asistã creditorul pensiei de întreţinere în recuperarea lor prin intermediul autoritãţii expeditoare, în speţã ministerul român al justiţiei (ministerul român).
11. Sositã la ministerul român la data de 1 iunie 1993, cererea a fost transmisã ministerului francez la data de 8 iulie 1993.
12. Dupã un schimb de scrisori între cele douã ministere şi reclamantã, la data de 21 iunie 1994 ministerul român a informat-o pe reclamantã cã ministerul francez constatase cã N.C. plãtea pensie cu regularitate şi cã, prin urmare, nu putea fi întreprinsã nicio acţiune împotriva sa.
2. Demersurile fãcute dupã Decizia din data de 3 mai 1995
13. Prin Adresa din data de 20 iulie 1995, reclamanta a solicitat asistenţa ministerului român pentru a obţine plata pensiei alimentare pentru perioada iunie 1994 - februarie 1995, cuantificându-şi pretenţiile. La data de 30 august 1995, aceastã adresã a fost transmisã de cãtre ministerul român ministerului francez, însoţitã de copia hotãrârilor pronunţate în procedura de divorţ, precum şi de punctul de vedere al reclamantei asupra modalitãţilor de platã.
14. La data de 24 ianuarie 1996, ministerul francez a informat ministerul român cã luase legãtura cu N.C., care îi comunicase situaţia sumelor neplãtite.
15. La data de 16 aprilie 1996, reclamanta a informat ministerul român despre sumele încasate şi şi-a precizat pretenţiile pânã în luna octombrie 1995.
16. La data de 22 aprilie 1996, ministerul român i-a cerut ministerului francez sã îi comunice mãsurile luate pentru ca reclamanta sã poatã obţine plata pensiei alimentare datorate.
17. Prin scrisoarea din data de 14 iunie 1996, ministerul francez i-a cerut ministerului român sã îi confirme plãţile efectuate de debitor şi sã îi trimitã o evidenţã a sumelor datorate. I-a cerut, de asemenea, şi precizãri cu privire la desfãşurarea procedurii de reducere a cuantumului pensiei (ce s-a finalizat cu Decizia definitivã din 22 aprilie 1997).
18. Prin scrisoarea din data de 2 iulie 1996, ministerul român a informat-o pe reclamantã despre conţinutul declaraţiilor date de N.C. la ministerul francez. De asemenea, ministerul român i-a solicitat reclamantei sã prezinte situaţia exactã a plãţilor primite ca pensie alimentarã. Rãspunsul reclamantei, precum şi documentele solicitate au fost trimise ministerului francez de cãtre omologul sãu român la data de 22 august 1996.
19. La data de 5 august 1996, reclamanta şi-a reiterat cererea de asistenţã la ministerul francez şi a prezentat evidenţa sumelor neachitate.
3. Demersurile în vederea obţinerii exequaturului
20. La data de 8 iulie 1997, reclamanta a informat ministerul român despre adoptarea Deciziei din 22 aprilie 1997, care a stabilit pensia alimentarã la 800 FRF pe lunã, şi a prezentat calculul pensiei rãmase neachitate pentru perioada octombrie 1995 - mai 1997. Aceastã scrisoare a fost transmisã la data de 30 iulie 1997 ministerului francez, care a primit-o la data de 3 septembrie 1997.
21. La data de 4 ianuarie 1998, reclamanta i-a trimis ministerului francez un nou calcul al pensiei neachitate şi i-a solicitat asistenţa pentru a obţine plata ei.
22. În paralel, la data de 12 decembrie 1997, ministerul francez i-a cerut ministerului român sã o informeze pe reclamantã cã doreşte sã primeascã informaţii şi documente complementare, şi anume: sã precizeze cu privire la ce hotãrâre judecãtoreascã solicitã sã se pronunţe exequaturul, sã trimitã dovada citãrii lui N.C. în dosarul în care s-a pronunţat Decizia din data de 22 aprilie 1997, dovada comunicãrii cãtre parte a acestei decizii, precum şi certificatul de constatare a faptului cã nu s-a promovat recurs. În plus, reclamantei i-au fost trimise formulare de cerere de ajutor jurisdicţional pentru ca ea sã le poatã înapoia însoţite de documentele justificative ale veniturilor sale de la momentul respectiv.
23. La data de 9 ianuarie 1998, ministerul român i-a transmis reclamantei scrisoarea ministerului francez din 12 decembrie 1997 şi documentele anexate, solicitându-i sã completeze formularele de ajutor jurisdicţional şi sã i le trimitã înapoi pentru ca sã poatã sã le transmitã ministerului francez. La data de 12 ianuarie 1998, reclamanta s-a conformat cererilor celor douã ministere, documentele fiind trimise de cãtre ministerul român ministerului francez la data de 9 februarie 1998.
24. La data de 17 iulie 1998, ministerul francez i-a cerut din nou ministerului român sã prezinte documente complementare. La data de 19 august 1998, ministerul român i-a trimis aceastã scrisoare reclamantei şi a sfãtuit-o în privinţa formei actelor solicitate pentru a-şi completa dosarul. La data de 2 septembrie 1998, ministerul român i-a reamintit reclamantei necesitatea de a se conforma cererilor ministerului francez, precizându-i cã, în temeiul <>Convenţiei de la New York , singura obligaţie ce îi revenea ministerului român era sã transmitã documentele ministerului francez.
25. La data de 3 septembrie 1998, reclamanta a prezentat un certificat de grefã eliberat de instanţa din Braşov din data de 12 ianuarie 1998, care atesta faptul cã debitorul a fost reprezentat la instanţa ce a pronunţat Decizia din data de 3 mai 1995, cã i-a fost comunicatã decizia respectivã de cãtre grefã şi cã aceastã decizie era definitivã şi executorie. Cu aceastã ocazie, ea şi-a reiterat cererea referitoare la plata restanţelor. Reclamanta a prezentat şi o a doua adeverinţã, din data de 12 septembrie 1998, referitoare la aceeaşi decizie. În schimb, conform guvernului francez, niciun element nu s-a comunicat cu privire la procedura ce s-a finalizat cu Decizia din data de 22 aprilie 1997.
26. În cursul anului 1999, ministerul român a informat-o pe reclamantã cã documentele sale fuseserã transmise autoritãţilor franceze şi a menţionat cã durata procedurii şi soluţionarea cauzei depindeau exclusiv de ministerul francez.
27. În cursul anilor 2000 şi 2001, reclamanta i-a solicitat în mai multe rânduri ministerului român sã intervinã pe lângã omologul sãu pentru a face sã înainteze procedura de exequatur. Scrisorile din 19 ianuarie, 8 septembrie 2000 şi 25 ianuarie 2001, trimise în acest scop de ministerul român, au rãmas fãrã rãspuns din partea ministerului francez. Ministerul român a informat reclamanta despre aceastã situaţie şi i-a reamintit cã procedura de exequatur şi durata sa ţineau de competenţa exclusivã a autoritãţilor franceze.
28. Prin scrisoarea din 24 septembrie 2001, primitã la data de 4 octombrie 2001, ministerul francez şi-a informat omologul cã intenţiona sã solicite exequaturul hotãrârilor din 3 mai 1995 şi din 22 aprilie 1997 şi a cerut copia legalizatã de instanţã a citaţiei la termenul de judecatã din 3 mai 1995, trimisã lui N.C. (sau avocatului sãu), a comunicãrii hotãrârii şi a unei situaţii actualizate a sumelor datorate. S-a ataşat un nou formular de cerere de ajutor jurisdicţional.
29. Prin scrisoarea din 29 octombrie 2001, ministerul român i-a comunicat reclamantei scrisoarea din 24 septembrie 2001 şi a sfãtuit-o cu privire la prezentarea documentelor solicitate şi la mãsurile ce trebuiau luate pentru a se conforma cererilor autoritãţilor franceze.
30. La data de 14 ianuarie 2002, reclamanta a precizat cã toate documentele solicitate îi fuseserã deja trimise în cursul anului 1998 şi cã o nouã transmitere ar însemna un efort financiar imposibil pentru ea. În plus, ea a mai menţionat cã a transmis în acelaşi timp informaţii cu privire la suma restantã datoratã, precum şi formularul de ajutor jurisdicţional completat.
31. La data de 18 martie 2002, ministerul român a informat-o pe reclamantã cã documentele pe care aceasta le-a trimis nu se aflau în dosar sub forma cerutã şi i-a solicitat, în consecinţã, sã le transmitã din nou în forma cuvenitã cât mai repede cu putinţã.
32. Prin scrisoarea din 14 mai 2002, ministerul român i-a transmis ministerului francez documente furnizate de reclamantã cu precizãri în ceea ce priveşte prevederile procedurale pentru citarea şi notificarea internaţionalã.
33. La data de 3 iulie 2002, ministerul român, fãcând referire la scrisoarea sa din 14 mai 2002, i-a cerut ministerului francez sã îi confirme primirea acesteia şi sã îl informeze despre stadiul procedurii de exequatur în cel mai scurt timp.
34. La data de 3 septembrie 2002, ministerul francez a informat ministerul român despre lacunele dosarului în cauzã, şi anume adresa incompletã a lui N.C., lipsa dovezii de citare şi de comunicare a hotãrârilor româneşti şi lipsa copiilor în limba românã a hotãrârilor pronunţate de instanţele române. Acesta a precizat cã, în lipsa trimiterii informaţiilor şi a documentelor judiciare solicitate, nu putea fi fãcut niciun demers. De asemenea, acesta i-a cerut ministerului român informaţii referitoare la legea în materie de comunicare a hotãrârilor judecãtoreşti atunci când adresa debitorului este necunoscutã.
35. La data de 14 septembrie 2002, reclamanta a prezentat originalele hotãrârilor învestite cu formula executorie.
36. La data de 23 septembrie 2002, ministerul român i-a transmis reclamantei o copie a comunicãrii omologului sãu din data de 3 septembrie 2002. Conform afirmaţiilor reclamantei, aceastã scrisoare îi cerea copia unei hotãrâri din 5 mai 1997, hotãrâre ce nu exista. Aceasta i-a rãspuns la data de 30 septembrie, reamintindu-i ministerului francez cã toate documentele solicitate i-au fost deja trimise în perioada 1995-1998.
37. La data de 24 septembrie şi 16 octombrie 2002, ministerul român i-a trimis ministerului francez textul prevederilor legale solicitate de acesta.
38. La data de 7 ianuarie 2003, Tribunalul de Mare Instanţã Bf2ιthune i-a fost acordat reclamantei ajutorul jurisdicţional. Conform afirmaţiilor reclamantei, încercãrile sale de a lua legãtura cu avocatul desemnat sã o reprezinte în procedurã au eşuat.
39. Prin scrisoarea din data de 11 octombrie 2003, ministerul francez i-a trimis reclamantei documente inutile ce se aflau în dosarul sãu, printre care douã copii ale Deciziei din 3 mai 1995.
40. În cursul anului 2003, au fost întreprinse noi cãutãri pentru a gãsi adresa debitorului, care se mutase. La finalizarea cãutãrilor, în luna decembrie 2003, ministerul francez a început procedura de exequatur.
4. Demersurile de executare silitã din Franţa
41. Prin ordinele din 30 aprilie 2004, preşedintele Tribunalului de Mare Instanţã Bf2ιthune a admis cererea de exequatur a hotãrârilor româneşti pronunţate în procedura de divorţ, inclusiv a Deciziei din data de 3 mai 1995 şi a Deciziei din 22 aprilie 1997. Acesta a informat ministerul român despre acest lucru la data de 10 iunie şi 29 iulie 2004. De asemenea, i-a transmis o propunere de platã amiabilã a creanţei fãcute de debitor, care a fost refuzatã de reclamantã prin scrisoarea din 18 iulie 2004.
42. La data de 29 iulie 2004 şi, din lipsã de rãspuns, la data de 8 noiembrie 2004, ministerul francez i-a cerut ministerului român ca reclamanta sã îi trimitã o situaţie actualizatã a sumelor datorate, precum şi detaliile contului sãu bancar.
43. Mãsurile de executare silitã au fost începute prin intermediul unui executor judecãtoresc. N.C. a contestat faţã de acesta suma pretinsã de reclamantã pe motivul cã el nu avusese cunoştinţã de Hotãrârea din 22 aprilie 1997. Acesta i-a propus reclamantei o sumã, a cãrei platã sã fie eşalonatã.
44. La data de 26 mai 2005, ministerul francez i-a comunicat ministerului român scrisoarea lui N.C. şi a solicitat observaţiile reclamantei pentru a i le transmite executorului judecãtoresc. La data de 4 iulie 2005, reclamanta a contestat afirmaţiile lui N.C. şi a solicitat cuantumul total al sumelor datorate, conform situaţiei prezentate într-o scrisoare precedentã din 4 ianuarie 2005. De asemenea, ea s-a plâns de inerţia executorului judecãtoresc în recuperarea pensiei lunare ce nu mai fusese plãtitã de N.C. din luna martie 2005.
45. La data de 18 mai 2006, judecãtorul de executare de pe lângã Tribunalul de Mare Instanţã Bf2ιthune a stabilit o nouã situaţie a restanţelor de pensie, decizia sa fiind comunicatã de ministerul francez ministerului român la data de 22 şi 31 mai 2006.
46. La data de 13 septembrie 2007, la apelul pãrţilor, Curtea de Apel Douai a constatat cã datoria rezultând din pensia de întreţinere neachitatã fusese stinsã cel târziu la data de 27 noiembrie 2006 şi, prin urmare, a admis cererea lui N.C. de încetare a sechestrului în cadrul mãsurii de executare silitã.
II. Dreptul intern şi internaţional pertinent
47. Articolele relevante din <>Convenţia de la New York privind obţinerea pensiei de întreţinere în strãinãtate, adoptatã la data de 20 iunie 1956, sunt prezentate în decizia privind admisibilitatea, adoptatã în cauza de faţã la data de 23 noiembrie 2006.
ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încãlcãri a <>art. 6 § 1 din Convenţie
48. Reclamanta se plânge de lipsa de diligenţã a autoritãţilor române şi franceze în asistarea sa în vederea executãrii hotãrârilor interne definitive ce stabilesc o pensie alimentarã pentru fiul sãu. Ea invocã <>art. 6 § 1 din Convenţie , care prevede urmãtoarele în partea sa relevantã:
"Orice persoanã are dreptul la judecarea (...) cauzei sale, de cãtre o instanţã (...), care va hotãrî (...) asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...)".
A. Argumentele pãrţilor
1. Capãtul de cerere împotriva României
49. Guvernul român considerã cã atitudinea autoritãţilor române nu poate fi adusã în discuţie, în mãsura în care era de datoria autoritãţilor franceze sã pronunţe decizia de exequatur. Singura obligaţie care le revenea autoritãţilor române era sã transmitã documente ministerului francez, ceea ce au şi fãcut. În plus, autoritãţile române au solicitat periodic informaţii despre starea procedurii şi au solicitat ca aceastã cauzã sã se soluţioneze, dacã este posibil, cât mai repede.
50. Reclamanta contestã argumentul guvernului român. Ea considerã cã autoritãţile române nu şi-au respectat obligaţiile ce le reveneau în temeiul <>Convenţiei de la New York , menţionatã mai sus, de a o asista în executarea hotãrârilor interne definitive. În opinia sa, autoritãţile române nu au informat-o cu claritate despre demersurile ce trebuiau fãcute pentru a obţine executarea hotãrârilor în discuţie şi nici nu au acţionat cu diligenţã şi celeritate pentru a asigura schimbul de informaţii şi de corespondenţã dintre instituţia intermediarã şi ea însãşi.
2. Capãtul de cerere împotriva Franţei
51. Guvernul francez considerã cã, în ceea ce priveşte perioada scursã între 1992 şi 1997, procedura de exequatur nu putea fi începutã în mod util din moment ce procedurile referitoare la cuantumul pensiei se aflau încã pe rolul instanţelor române.
52. În ceea ce priveşte rãspunderea statului francez începând de la adoptarea Deciziei din 22 aprilie 1997, Guvernul aratã cã, în ciuda perseverenţei ministerului francez, documentele din dosar, ce erau necesare pentru începerea procedurii de exequatur înainte de executare, nu au fost prezentate, cel puţin unele dintre ele (citaţii şi notificãri ale hotãrârilor cu privire la N.C.), sau nu au fost prezentate în forma adecvatã decât la sfârşitul anului 2002.
53. Reclamanta reaminteşte cã autoritãţile franceze i-au cerut sã trimitã în mai multe rânduri aceleaşi documente şi cã acestea au lãsat sã treacã foarte multe luni pânã sã solicite documente complementare. Reclamanta considerã cã autoritãţile franceze au dat dovadã de neglijenţã, i-au tratat dosarul cu superficialitate şi, ca instituţie intermediarã, nu şi-au îndeplinit obligaţiile ce decurg din <>Convenţia de la New York .
B. Aprecierea Curţii
54. Curtea reaminteşte cã, în cauza de faţã, deşi reclamanta a obţinut la data de 3 mai 1995 o hotãrâre internã definitivã, ce dispunea ca fostul sãu soţ sã plãteascã o pensie alimentarã în beneficiul fiului lor minor, şi deşi începuse la data de 20 iulie 1995 procedura prevãzutã de <>Convenţia de la New York , ordinul de exequatur nu a fost dat decât la data de 30 aprilie 2004, iar executarea silitã nu a fost încheiatã de instanţa francezã competentã decât la data de 27 noiembrie 2006.
55. Curtea a analizat în mai multe rânduri cu cauze ce ridicau probleme similare cu cea din cauza de faţã şi a constatat încãlcarea <>art. 6 § 1 din Convenţie (vezi Tacea împotriva României, nr. 746/02, 29 septembrie 2005; Orha împotriva României, nr. 1.486/02, 12 octombrie 2006, şi, mutatis mutandis, K. împotriva Italiei, nr. 38.805/97, CEDO 2004-VIII, şi Zabawska împotriva Germaniei (dec.), nr. 49.935/99, 3 martie 2006). Mai mult, Curtea observã şi miza deosebit de mare a cauzei de faţã, reclamanta încercând prin acţiunile sale sã obţinã plata pensiei alimentare care îi era necesarã pentru a face faţã necesitãţilor zilnice ale copilului sãu minor.
56. Dupã ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atenţiei, Curtea considerã cã cele douã guverne pârâte nu au expus niciun fapt sau argument care sã poatã duce la o concluzie diferitã în cazul de faţã.
57. Concret, Curtea observã anumite întârzieri în transmiterea corespondenţei, imputabile autoritãţilor române (vezi, în special, paragrafele 11, 13, 18, 20, 24 şi 29 de mai sus). În ceea ce priveşte ministerul francez, Curtea nu considerã rezonabile încetineala cu care acesta a completat dosarul de exequatur sau cererile repetate de documente, deşi reclamanta a reamintit în mai multe rânduri faptul cã aceste documente fuseserã deja trimise (paragrafele 22-24, 32-33, 36 şi 38 de mai sus). În fine, Curtea constatã o perioadã de lipsã totalã de comunicare a ministerului francez cu ministerul român şi reclamanta între anul 1999 şi luna septembrie 2001 (paragrafele 26 şi 27 de mai sus).
58. Totuşi, Curtea considerã cã dupã finalizarea procedurii exequaturului cele douã ministere şi-au îndeplinit cu grijã obligaţiile.
59. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în materie, Curtea apreciazã cã, în speţã, cele douã state, prin intermediul organelor lor specializate, nu au depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea cu celeritate a hotãrârilor judecãtoreşti favorabile reclamantei.
Prin urmare, a avut loc încãlcarea <>art. 6 § 1 din Convenţie de cãtre România şi Franţa.
II. Asupra aplicãrii <>art. 41 din Convenţie
60. Conform articolului <>41 din Convenţie :
"Dacã Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
61. Reclamanta solicitã plata de cãtre fiecare dintre cele douã guverne pârâte a sumei de 100.000 euro (EUR) ca daune morale.
62. Guvernul francez considerã cã o constatare a încãlcãrii ar constitui o reparaţie echitabilã, argument la care subscrie şi guvernul român, care considerã în plus cã pretenţiile reclamantei sunt exagerate şi nu a fost doveditã nicio legãturã de cauzalitate între încãlcãrile pretinse şi aceste pretenţii.
63. Curtea apreciazã cã reclamanta a suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrãrii provocate de încetineala executãrii silite în speţã, şi cã acest prejudiciu nu este suficient compensat printr-o constatare a încãlcãrii.
64. În aceste circumstanţe, ţinând cont de toate elementele aflate în posesia sa şi în special de actele şi omisiunile imputabile celor douã state şi statuând în echitate, conform <>art. 41 din Convenţie , Curtea îi alocã reclamantei suma de 16.000 EUR pentru prejudiciul moral, din care 6.000 EUR în sarcina statului român şi 10.000 EUR în sarcina statului francez.
B. Cheltuieli de judecatã
65. Reclamanta solicitã suma de 7.800 EUR pentru cheltuielile de judecatã suportate în procedurile începute din anul 1992 pentru a stabili pensia alimentarã şi pentru plata sa de cãtre debitor. Ea furnizeazã o situaţie a cheltuielilor suportate pentru traducerea documentelor în perioada 2002-2007, pentru copiile, cheltuielile privind expedierea corespondenţei la Curte şi la instanţele franceze, onorariile notariale, cheltuielile de transport pentru a se deplasa la termenele de judecatã, la ministerul român de la Bucureşti şi pentru alte deplasãri, trimiţând chitanţe ce atestã o parte dintre pretenţiile sale.
66. Guvernul francez contestã necesitatea onorariilor notariale plãtite de reclamantã şi a deplasãrilor sale pentru a se prezenta la întâlnirile de la Bucureşti, Paris şi Strasbourg şi considerã cã suma eventual alocatã de Curte în acest sens nu ar trebui sã depãşeascã 3.000 EUR.
67. Guvernul român considerã cã suma solicitatã de reclamantã este exageratã şi cã, în orice caz, aceasta nu a putut sã justifice decât plata a 500 EUR în acest sens. Mai mult, Guvernul român aratã cã nu este oportun ca reclamanta sã solicite rambursarea cheltuielilor pentru traducere, în mãsura în care ea însãşi este traducãtoare autorizatã.
68. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecatã decât în mãsura în care s-a stabilit realitatea acestora, necesitatea şi caracterul rezonabil. În speţã, ţinând cont de elementele aflate în posesia sa şi de criteriile menţionate mai sus, Curtea considerã rezonabilã suma de 3.000 EUR, cu toate cheltuielile incluse, şi i-o acordã reclamantei (1.500 EUR în sarcina fiecãrui guvern).
C. Dobânzi moratorii
69. Curtea considerã potrivit ca rata dobânzii moratorii sã se bazeze pe rata dobânzii facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene, majoratã cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA
1. hotãrãşte cã a avut loc încãlcarea <>art. 6 § 1 din Convenţie de cãtre România şi Franţa;
2. hotãrãşte:
a) ca statul român sã îi plãteascã reclamantei, în cel mult 3 luni de la data rãmânerii definitive a hotãrârii, conform <>art. 44 § 2 din Convenţie , urmãtoarele sume:
(i) 6.000 EUR (şase mii euro), ce va fi convertitã în moneda statului pârât, plus orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 1.500 EUR (una mie cinci sute euro), ce va fi convertitã în moneda statului pârât, plus orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit de cãtre reclamantã, cu titlu de cheltuieli de judecatã;
b) ca statul francez sã îi plãteascã reclamantei, în acelaşi termen:
(i) 10.000 EUR (zece mii euro), plus orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 1.500 EUR (una mie cinci sute euro), plus orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit de cãtre reclamantã, cu titlu de cheltuieli de judecatã;
c) ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi pânã la efectuarea plãţii, aceste sume sã se majoreze cu o dobândã simplã având o ratã egalã cu cea a facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene valabilã în aceastã perioadã, majoratã cu 3 puncte procentuale;
3. respinge cererea de reparaţie echitabilã în rest.
Întocmitã în limba francezã, apoi comunicatã în scris la data de 4 noiembrie 2008, pentru aplicarea art. 77 §§ 2 şi 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
