Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂ?RÂRE din 30 septembrie 2008
în Cauza Societatea Comercialã "COMPRIMEX" - S.A. împotriva României
EMITENT: CURTEA EUROPEANÃ A DREPTURILOR OMULUI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 774 din 12 noiembrie 2009
(Cererea nr. 32.228/02)
În Cauza Societatea Comercialã "COMPRIMEX" - S.A. împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preşedinte, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecãtori, şi din Stanley Naismith, grefier adjunct de secţie,
dupã ce a deliberat în camera de consiliu la data de 9 septembrie 2008,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã o cerere (nr. 32.228/02) îndreptatã împotriva României, prin care o societate comercialã din România, Societatea Comercialã "COMPRIMEX" - S.A. (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 21 ianuarie 2002, în temeiul <>art. 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Reclamanta a fost reprezentatã de domnul Francisc Andras, directorul sãu executiv. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul sãu, domnul Rãzvan-Horaţiu Radu.
3. La data de 23 mai 2007, preşedintele Secţiei a treia a decis sã comunice cererea Guvernului. De asemenea, a decis sã analizeze în acelaşi timp fondul şi temeinicia cererii (art. 29 paragraful 3).
ÎN FAPT
Circumstanţele cauzei
4. Reclamanta este o societate comercialã pe acţiuni, cu sediul în Braşov.
5. La data de 25 august 1994, reclamanta a declanşat procedura împotriva Universitãţii Transilvania din Braşov, în vederea obligãrii acesteia la plata unei sume de bani ce ar fi rezultat dintr-un contract pe care acestea l-au încheiat şi care avea ca obiect lucrãri de reparaţii ce trebuiau executate de reclamantã într-unul dintre cãminele universitãţii.
6. La data de 27 octombrie 1995, Tribunalul Judeţean Braşov (Tribunalul judeţean) a respins acţiunea ca prematurã, considerând cã acel contract nu luase încã sfârşit.
7. La data de 8 februarie 1996, Curtea de Apel Braşov (Curtea de Apel) a admis apelul reclamantei, a casat hotãrârea anterioarã şi a retrimis cauza spre rejudecare la Tribunalul judeţean. Aceasta a statuat cã instanţa de fond pronunţase o hotãrâre pe baza unei excepţii inaplicabile.
8. La rejudecare, din cele nouã termene de judecatã ce au avut loc în perioada 25 iunie 1996 şi 4 februarie 1998, douã au fost amânate la cererea reclamantei. Printre acestea s-a numãrat termenul din 25 iunie 1996, când a cerut o amânare pentru a îi permite Curţii Supreme de Justiţie sã hotãrascã asupra cererii sale de a strãmuta cauza la o altã instanţã, termenul fiind stabilit pentru 16 iulie 1996. Tribunalul judeţean a amânat judecata pânã la data de 29 octombrie 1996.
Conform afirmaţiilor reclamantei, la data de 16 iulie 1996, Curtea Supremã de Justiţie a respins cererea.
9. La data de 11 februarie 1998, Tribunalul judeţean a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiatã.
10. La data de 25 iunie 1998, Curtea de Apel a respins apelul introdus de reclamantã.
11. La data de 18 martie 1999, Curtea Supremã de Justiţie a admis printr-o decizie definitivã un recurs introdus de reclamantã, a casat hotãrârea anterioarã şi a retrimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel. Instanţa a constatat cã unul dintre judecãtori luase parte şi la procedura în care instanţa de fond pronunţase sentinţa din 27 octombrie 1995.
12. Cu ocazia rejudecãrii, la data de 15 noiembrie 1999, reclamanta a informat Curtea de Apel cã a depus o cerere în faţa Curţii Supreme de Justiţie în vederea strãmutãrii cauzei la o altã instanţã, termenul de judecatã fiind stabilit pentru data de 17 februarie 2000. Curtea de Apel a hotãrât sã suspende procedura şi a trimis dosarul la arhivã. Judecata a fost reluatã la data de 21 aprilie 2000.
Curtea Supremã de Justiţie a respins cererea reclamantei.
13. La data de 3 mai 2000, Curtea de Apel a respins apelul introdus de reclamantã împotriva sentinţei din 11 februarie 1998, cu motivarea cã susţinerile reclamantei nu au fost dovedite.
14. La data de 22 iunie 2001, Curtea Supremã de Justiţie, printr-o decizie definitivã, a respins ca nefondat recursul introdus de reclamantã.
ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încãlcãri a <>art. 6 paragraful 1 din convenţie
15. Reclamanta s-a plâns de faptul cã durata procedurii a încãlcat cerinţa "termenului rezonabil", prevãzutã de <>art. 6 paragraful 1 din Convenţie , care dispune astfel:
"Orice persoanã are dreptul la judecarea (...) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã (...) care va hotãrî (...) asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...)."
16. Guvernul contestã aceste susţineri.
17. Perioada care trebuie luatã în considerare a început la data de 25 august 1994 şi s-a încheiat la data de 22 iunie 2001. Astfel, perioada a durat 6 ani, 9 luni şi 28 de zile pentru 3 grade de jurisdicţie. În aceastã perioadã, cauza a fost analizatã de 7 instanţe.
A. Asupra admisibilitãţii
18. Curtea observã cã acest capãt de cerere nu este vãdit neîntemeiat în sensul <>art. 35 paragraful 3 din Convenţie . Pe de altã parte, Curtea observã cã nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
19. Curtea reitereazã cã rezonabilitatea duratei procedurii trebuie evaluatã prin prisma circumstanţelor cauzei şi având în vedere urmãtoarele criterii: complexitatea cauzei, conduita reclamantei şi a autoritãţilor competente şi miza reclamantei în cadrul litigiului (vezi, printre multe altele, Frydlender împotriva Franţei [MC], nr. 30.979/96, ► 43, CEDO 2000-VII).
20. Curtea a constatat în numeroase rânduri încãlcãri ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie în cauze ce ridicau probleme similare cu cea din cauza de faţã (vezi Frydlender, menţionatã mai sus).
Mai mult, Curtea a constatat deja cã, deşi nu se aflã în poziţia de a analiza calitatea juridicã a jurisprudenţei instanţelor interne, deoarece retrimiterea cauzelor spre rejudecare este dispusã de obicei ca urmare a unor erori comise de instanţele inferioare, repetarea acestor dispoziţii în acelaşi set de proceduri dezvãluie o deficienţã serioasã în sistemul judiciar. Mai mult, aceastã deficienţã le este imputabilã autoritãţilor, nu reclamanţilor (vezi Wierciszewska împotriva Poloniei, nr. 41.431/98, § 46, 25 noiembrie 2003, şi Matica împotriva României, nr. 19.567/02, § 24, 2 noiembrie 2006).
21. Dupã ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse spre analizã, Curtea considerã cã Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sã poatã conduce la o altã concluzie în cazul de faţã. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în materie, Curtea considerã cã, în cauza de faţã, durata procedurii a fost excesivã şi nu a respectat cerinţa "termenului rezonabil".
Prin urmare, a avut loc încãlcarea <>art. 6 paragraful 1 .
II. Asupra altor pretinse încãlcãri ale <>Convenţiei
22. Reclamanta s-a plâns, în temeiul <>art. 6 paragraful 1 , de faptul cã soluţia procesului a fost injustã, cã instanţele interne nu au evaluat corect faptele, au interpretat greşit dreptul intern, nu au fost independente şi imparţiale şi nu au analizat cauza pe fond. De asemenea, aceasta a invocat <>art. 7 , <>14 şi <>17 din Convenţie şi <>art. 1 din Protocolul nr. 1 .
23. Dupã ce a analizat cu atenţie toate elementele ce i-au fost supuse spre analizã, Curtea considerã cã, în mãsura în care este competentã sã statueze asupra chestiunilor cu care a fost sesizatã, nu distinge nicio încãlcare a drepturilor şi libertãţilor stabilite în Convenţie sau în Protocoalele sale.
24. Rezultã cã aceastã parte a cererii trebuie declaratã inadmisibilã ca fiind vãdit neîntemeiatã, conform <>art. 35 paragrafele 3 şi 4 din Convenţie .
III. Asupra aplicãrii <>art. 41 din Convenţie
25. Conform <>art. 41 din Convenţie :
"Dacã Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
26. Reclamanta a solicitat suma de 1.210.910 dolari SUA (USD) pentru prejudiciul material. La data de 15 februarie 2008, a solicitat suma de 20.403.573 euro (EUR) cu acest titlu. De asemenea, a solicitat 1.000.000 USD pentru prejudiciul moral.
27. Guvernul a contestat aceste pretenţii.
28. Curtea nu distinge nicio legãturã de cauzalitate între încãlcarea constatatã şi daunele materiale pretinse; prin urmare, respinge acest capãt de cerere. Cu toate acestea, Curtea considerã cã reclamanta trebuie sã fi suferit un prejudiciu moral (vezi Comingersoll S.A. împotriva Portugaliei [MC], nr. 35.382/97, § 35, CEDO 2000-IV). Statuând în echitate, Curtea îi acordã suma de 1.200 EUR cu acest titlu.
B. Cheltuieli de judecatã
29. Reclamanta a solicitat şi suma de 10.000 EUR pentru cheltuielile de judecatã angajate în faţa instanţelor interne şi în faţa Curţii. Aceasta nu a prezentat documente justificative.
30. Guvernul a contestat cererea ca nedoveditã.
31. Curtea reitereazã cã, potrivit art. 41 din Convenţie, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecatã decât în mãsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil (vezi Arvelakis împotriva Greciei, nr. 41.354/98, § 34, 12 aprilie 2001). Mai mult, art. 60 paragraful 2 din Regulamentul Curţii prevede cã orice pretenţii formulate în baza <>art. 41 din Convenţie trebuie stabilite pe categorii şi însoţite de documente justificative, în caz contrar Curtea putând respinge cererea în tot sau în parte.
32. Curtea observã cã reclamanta nu a depus documente justificative pentru a îşi susţine cererea. Prin urmare, Curtea nu acordã nicio sumã cu acest titlu.
C. Dobânzi moratorii
33. Curtea considerã potrivit ca rata dobânzii moratorii sã se bazeze pe rata dobânzii facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene, majoratã cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. declarã cererea admisibilã în ceea ce priveşte capãtul de cerere referitor la durata excesivã a procedurilor şi inadmisibilã în rest;
2. hotãrãşte cã a avut loc încãlcarea <>art. 6 paragraful 1 din Convenţie ;
3. hotãrãşte:
a) ca statul pârât sã îi plãteascã reclamantei, în cel mult 3 luni de la data rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri, conform <>art. 44 paragraful 2 din Convenţie , suma de 1.200 EUR (una mie douã sute euro), plus orice sumã care ar putea fi datoratã cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral, sumã ce va fi convertitã în moneda naţionalã a statului pârât, la cursul de schimb valabil la data plãţii;
b) ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi pânã la efectuarea plãţii, aceastã sumã sã se majoreze cu o dobândã simplã având o ratã egalã cu cea a facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene valabilã în aceastã perioadã, majoratã cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparaţie echitabilã în rest.
Întocmitã în limba francezã, ulterior fiind comunicatã în scris la data de 30 septembrie 2008, în conformitate cu art. 77 paragrafele 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Josep Casadevall,
preşedinte
Stanley Naismith,
grefier adjunct
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
