Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Cererea nr. 5.325/03)
În Cauza Voiculescu împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preşedinte, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecãtori, şi din Santiago Quesada, grefier de secţie,
dupã ce a deliberat în camera de consiliu la data de 13 ianuarie 2009,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã o cerere (nr. 5.325/03) îndreptatã împotriva României, prin care un cetãţean al acestui stat, doamna Anca Carmen Voiculescu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 28 ianuarie 2003, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul sãu, domnul Rãzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamanta susţine în special cã ancheta cu privire la circumstanţele decesului mamei sale, lovitã de un camion militar prost întreţinut în timp ce traversa strada conform codului rutier, nu a fost efectivã.
4. La data de 24 noiembrie 2005, preşedintele Secţiei a treia a decis sã îi comunice Guvernului cererea. În baza art. 29 § 3 din Convenţie, preşedintele secţiei a hotãrât ca admisibilitatea şi temeinicia cauzei sã fie analizate în acelaşi timp.
ÎN FAPT
5. Reclamanta s-a nãscut în anul 1968 şi locuieşte în Braşov.
6. La data de 25 martie 1998, mama reclamantei a fost lovitã de un camion în timp ce traversa o intersecţie, iar semaforul era verde pentru pietoni. Camionul aparţinea unei unitãţi militare şi era condus de sergentul D.D., care se deplasa de la o unitate militarã la alta. Victima a decedat.
7. Procesele-verbale întocmite de poliţie la datele de 25, 26 şi 27 martie 1998, în urma accidentului, menţionau un viciu de funcţionare la nivelul sistemului de frânare, precum şi la nivelul farurilor, al luminilor de semnalizare a direcţiei şi al claxonului.
8. La data de 30 martie 1998, poliţia a audiat mai mulţi martori.
9. La data de 12 aprilie 1998, reclamanta a adresat o plângere Ministerului Justiţiei cu privire la lentoarea cu care se desfãşura ancheta.
10. La data de 15 aprilie 1998, poliţia a transmis dosarul la Parchetul Militar Braşov, competent sã continue cercetarea penalã în speţã.
11. La data de 27 aprilie 1998, reclamanta s-a constituit parte civilã şi a solicitat audierea a 2 martori.
12. O expertizã din data de 16 septembrie 1998 a constatat cã defecţiunea sistemului de frânare era anterioarã accidentului, cã la data de 25 martie 1998, înainte de plecarea camionului de la unitatea militarã, nu se procedase la verificarea sistemului de frânare şi cã, din cauza stãrii de deteriorare a autovehiculului, verificarea sistemului de frânare şi a claxonului era imperios necesarã la reviziile tehnice ale camionului. Expertul a estimat cã acel camion intrase în intersecţie în momentul în care semaforul trecea de la culoarea galbenã la culoarea roşie şi cã rula cu 36 de kilometri la orã. Având în vedere cã sistemul de semnalizare acusticã nu funcţiona, D.D. scosese capul pe fereastra camionului pentru a-i avertiza pe pietonii care traversau la culoarea verde a semaforului cã nu putea frâna. Expertul a concluzionat cã, în mãsura în care sistemul de frânare şi claxonul nu funcţionau, accidentul nu ar fi putut fi evitat.
13. La data de 27 noiembrie 1998, procurorul însãrcinat cu ancheta a admis obiecţiunile formulate de învinuiţi cu privire la raportul de expertizã şi a solicitat un nou raport, care a fost prezentat la data de 10 august 1999.
Cel de-al doilea expert a considerat cã era posibil ca sistemul de frânare sã fi funcţionat într-o anumitã mãsurã, imposibil însã de determinat cu exactitate, înainte de intrarea camionului în intersecţie şi ca activarea subitã şi puternicã a frânei sã fi dus la o proastã funcţionare a acestuia. De asemenea, expertul a apreciat cã accidentul ar fi putut fi evitat dacã sistemul de frânare ar fi fost verificat la reviziile tehnice ale autovehiculului.
14. În perioada 15 aprilie 1998-12 mai 2000, parchetul l-a audiat pe D.D. de 5 ori, procedând totodatã la audierea unor martori şi a unor salariaţi din aceeaşi unitate militarã ca şi învinuitul.
15. La data de 12 mai 2000, Parchetul Militar Braşov a dispus trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii de ucidere din culpã a numiţilor D.D. şi P.D., sergentul care, conform jurnalului de bord al camionului, procedase la revizia tehnicã a acestuia la data de 23 ianuarie 1998, fãrã a verifica sistemul de frânare.
16. La data de 8 iunie 2000, reclamanta a confirmat în faţa instanţei constituirea sa în parte civilã.
17. Prin Sentinţa din data de 9 ianuarie 2001, Tribunalul Militar Cluj a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea completãrii urmãririi penale. Instanţa a apreciat cã organele de cercetare trebuiau sã identifice persoana care, conform jurnalului de bord, efectuase la data de 5 martie 1998 ultima revizie tehnicã şi persoana care ar fi trebuit sã verifice starea tehnicã a camionului în dimineaţa zilei de 25 martie 1998, înainte de plecarea sa din unitatea militarã. Având în vedere faptul cã sergentul P.D. nega cã ar fi efectuat efectiv revizia tehnicã din 23 ianuarie 1998, instanţa a dispus şi administrarea de probe pentru stabilirea veridicitãţii informaţiilor ce figurau în jurnalul de bord cu privire la aceastã revizie.
Prin Decizia din data de 8 martie 2001, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a respins recursul parchetului militar împotriva Sentinţei din data de 9 ianuarie 2001.
18. Procurorul a reluat urmãrirea penalã, a reaudiat inculpaţii şi martorii şi a dispus o nouã expertizã a camionului.
19. Aceastã a treia expertizã, efectuatã la data de 28 septembrie 2001, a confirmat în totalitate dinamica accidentului, aşa cum a fost stabilitã prin expertiza din 16 septembrie 1998. Conform expertului, camionul intrase în intersecţie în momentul în care semaforul a trecut de la verde la galben. Dupã ce a analizat jurnalul de bord al camionului, expertul a constatat, ca şi ceilalţi 2 dinaintea sa, cã sistemul de frânare nu mai fusese verificat din data de 12 noiembrie 1993, cu încãlcarea unui ordin al Ministerului de Interne care impunea o verificare amãnunţitã a sistemului de frânare la fiecare 2 ani. Ca şi colegii sãi, el a considerat cã aceastã operaţiune ar fi trebuit realizatã cu ocazia reviziei tehnice din 23 ianuarie 1998 şi cã o simplã inspecţie vizualã nu permitea detectarea defecţiunilor la sistemul de frânare.
20. La data de 3 aprilie 2002, Parchetul Militar Braşov a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã a inculpaţilor faţã de faptul cã revizia tehnicã din 23 ianuarie 1998 nu ar fi permis detectarea proastei funcţionãri a sistemului de frânare şi cã în jurnalul de bord al camionului ar fi înscrise informaţii false cu privire la revizia din data de 5 martie 1998, fãrã rea intenţie, de cãtre un terţ, P.M.
21. La data de 11 iulie 2002, Parchetul Militar de pe lângã Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis plângerea reclamantei şi a trimis cauza la Parchetul Militar Braşov pentru completarea cercetãrilor.
22. La data de 10 aprilie 2003, dupã ce a audiat din nou inculpaţii şi 11 martori, Parchetul Militar Braşov a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã a inculpaţilor. Parchetul a apreciat cã, în cauzã, ar fi putut fi obţinute despãgubiri de cãtre reclamantã în temeiul rãspunderii civile delictuale.
23. La data de 14 august 2003, Parchetul Militar de pe lângã Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis încã o datã plângerea reclamantei şi a trimis cauza la Parchetul Militar Braşov pentru completarea urmãririi penale.
24. La data de 27 octombrie 2003, Parchetul Militar Braşov a dispus din nou scoaterea de sub urmãrire penalã a inculpaţilor, apreciind cã faptele acestora nu întruneau elementele constitutive ale unor infracţiuni.
La data de 27 septembrie 2004, Parchetul Militar de pe lângã Tribunalul Militar Teritorial Braşov a informat-o pe reclamantã, printr-o simplã adresã nemotivatã, cã plângerea sa a fost respinsã.
25. Reclamanta a introdus la Tribunalul Militar Cluj o plângere împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmãrire penalã.
La data de 31 martie 2005, plângerea sa a fost respinsã ca inadmisibilã printr-o sentinţã ce a fost ulterior confirmatã definitiv, la data de 13 octombrie 2005, în urma apelului reclamantei, de cãtre Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 2 din Convenţie
26. Reclamanta susţine cã ancheta cu privire la circumstanţele decesului mamei sale nu a fost efectivã. Ea invocã în esenţã art. 2 din Convenţie, care prevede urmãtoarele:
"Dreptul la viaţã al oricãrei persoane este protejat prin lege. (...)"
A. Asupra admisibilitãţii
27. Curtea constatã cã cererea nu este vãdit neîntemeiatã în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. Pe de altã parte, Curtea constatã cã cererea nu este afectatã de niciun alt motiv de inadmisibilitate, trebuind, în consecinţã, declaratã admisibilã.
B. Asupra fondului
1. Argumentele pãrţilor
28. Guvernul evidenţiazã faptul cã ancheta a fost începutã la iniţiativa autoritãţilor imediat dupã accident şi cã au fost culese şi analizate toate probele ce s-ar fi putut dovedi utile pentru soluţionarea cauzei. De asemenea, Guvernul aratã cã ancheta a fost condusã în mod obiectiv şi fãrã ca desfãşurarea ei sã fi fost influenţatã în vreun fel de calitatea pãrţilor.
29. Reclamanta contestã poziţia Guvernului, arãtând cã ancheta nu s-a desfãşurat cu celeritate, din cauza, în special, a faptului cã martorii au fost reaudiaţi de mai multe ori şi cã au fost efectuate 3 expertize cu acelaşi obiect. Ea susţine cã, din cauza carenţelor anchetei, instanţele au fost nevoite sã dispunã restituirea cauzei la parchet, care i-a refuzat în permanenţã accesul la dosar. De asemenea, reclamanta aratã cã a fost nevoitã sã atace de mai multe ori soluţiile de scoatere de sub urmãrire penalã şi subliniazã cã, deşi parchetul ierarhic superior i-a dat câştig de cauzã, parchetul care a instrumentat cauza a menţinut de fiecare datã soluţia iniţialã.
2. Aprecierea Curţii
30. Curtea reaminteşte cã art. 2 § 1 impune statului obligaţia de a asigura dreptul la viaţã prin implementarea unei legislaţii penale concrete, care sã descurajeze comiterea de infracţiuni contra persoanei şi care sã se sprijine pe un mecanism de aplicare conceput pentru a preveni, împiedica şi pedepsi încãlcãrile sale. Aceastã obligaţie presupune, implicit, începerea unei anchete oficiale efective atunci când o persoanã îşi pierde viaţa. Scopul esenţial al unei astfel de anchete este sã asigure punerea în aplicare efectivã a legislaţiei interne ce protejeazã acest drept. Ancheta trebuie sã permitã stabilirea cauzei decesului şi identificarea persoanelor vinovate. Este vorba nu de o obligaţie de rezultat, ci de o obligaţie de mijloace; aşadar, autoritãţile trebuie sã fi luat mãsuri rezonabile pentru culegerea probelor referitoare la incident.
31. Orice deficienţã a anchetei care îi reduce capacitatea de a stabili cauza decesului sau persoanele responsabile riscã sã ducã la concluzia cã ea nu corespunde acestei norme. În acest context, cerinţa de promptitudine şi diligenţã rezonabilã este implicitã [a se vedea, în special, Havva Dudu Esen împotriva Turciei, nr. 45.626/99, §§ 46-48, 20 iunie 2006, Pereira Henriques împotriva Luxemburgului, nr. 60.255/00, §§ 56-60, 9 mai 2006, Hugh Jordan împotriva Regatului Unit, nr. 24.746/94, §§ 108, 136-140, CEDO 2001-III (extrase) şi Mahmut Kaya împotriva Turciei, nr. 22.535/93, §§ 106-107, CEDO 2000-III].
32. Or, în speţã, ancheta judiciarã a început la data de 25 martie 1998 şi s-a încheiat abia la data de 13 octombrie 2005, adicã dupã 7 ani şi 7 luni. Pe deasupra, ea s-a încheiat cu o soluţie de scoatere de sub urmãrire penalã care a pus capãt constituirii în parte civilã a reclamantei, fãrã ca problema rãspunderii pentru accidentul care a dus la decesul mamei sale sã fi fost elucidatã, inclusiv sub aspectul rãspunderii obiective a autoritãţilor militare, ceea ce aruncã o îndoialã asupra posibilitãţii acesteia de a obţine o despãgubire pentru prejudiciul suferit [Moldovan împotriva României (nr. 2), nr. 41.138/98 şi 64.320/01, §§ 119-120, CEDO 2005-VII (extrase)].
33. Curtea apreciazã cã durata anchetei şi soluţiile repetate de restituire a cauzei în vederea completãrii urmãririi penale datorate modului în care aceasta s-a desfãşurat sunt imputabile autoritãţilor.
Mai mult, în circumstanţe cum sunt cele în speţã, în care nu se contestã cã accidentul a fost produs de un camion militar condus de un militar aflat în exerciţiul funcţiilor sale, este de aşteptat o rigoare mai mare din partea autoritãţilor în ancheta desfãşuratã cu privire la cauzele incidentului şi identificarea vinovaţilor.
34. În ceea ce o priveşte pe reclamantã, ea a dat dovadã de diligenţã fãrã a abuza de cãile de atac puse la dispoziţia sa, iar plângerile sale repetate împotriva soluţiilor de scoatere de sub urmãrire penalã au fost toate admise. Pe deasupra, deşi caracterul efectiv al anchetei trebuie sã fie asigurat de autoritãţi, şi nu sã se bazeze pe vigilenţa pãrţii civile, Curtea observã cã reclamanta a mers pânã acolo încât a contestat în faţa instanţelor soluţia de scoatere de sub urmãrire penalã imediat ce calea de atac împotriva acestei soluţii a devenit efectivã, la data de 1 ianuarie 2004 [Dumitru Popescu împotriva României (nr. 1), nr. 49.234/99, §§ 43-45, 26 aprilie 2007].
35. În fine, Curtea constatã cã, la data evenimentelor, procurorii militari erau, la fel ca şi inculpaţii, militari activi şi cã, în aceste condiţii, fãceau parte dintr-o structurã militarã întemeiatã pe principiul subordonãrii ierarhice. Or, ţinând cont mai ales de faptul cã persoana care conducea camionul se afla în exerciţiul funcţiilor sale, aceastã legãturã de tip instituţional reprezintã, în speţã, o lipsã de independenţã şi de imparţialitate a procurorului militar în instrumentarea anchetei (a se vedea, mutatis mutandis, Barbu Anghelescu împotriva României, nr. 46.430/99, § 67, 5 octombrie 2004; Bursuc împotriva României, nr. 42.066/98, § 107, 12 octombrie 2004; şi Mantog împotriva României, nr. 2.893/02, § 69-70, 11 octombrie 2007).
36. Aceste elemente îi sunt suficiente Curţii pentru a constata cã ancheta judiciarã condusã în speţã nu poate fi consideratã efectivã.
Prin urmare, în speţã a avut loc încãlcarea art. 2 din Convenţie, sub aspectul laturii sale procedurale.
II. Asupra aplicãrii art. 41 din Convenţie
37. Conform art. 41 din Convenţie:
"În cazul în care Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
38. Reclamanta solicitã, cu titlu de daune materiale, suma de 1.500 euro (EUR) cu titlu de cheltuieli de înmormântare, precum şi suma de 50.000 EUR cu titlu de daune morale.
39. Guvernul se opune rambursãrii sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de înmormântare şi aratã cã familia victimei a primit dupã accident un ajutor în valoare de 8.600.000 lei româneşti (ROL) din partea statului, precum şi suma de 8.000.000 ROL din partea lui D.D., pentru a acoperi costul înmormântãrii. Pe de altã parte, Guvernul considerã cã pretenţiile reclamantei cu titlu de daune morale sunt excesive şi face trimitere la jurisprudenţa Curţii în materie.
40. Curtea nu distinge nicio legãturã de cauzalitate între încãlcarea constatatã şi prejudiciul material pretins şi, în consecinţã, respinge aceastã cerere (Pereira Henriques, § 94, şi Hugh Jordan, § 170, hotãrâri menţionate mai sus). În schimb, ea considerã cã este cazul sã îi acorde reclamantei suma de 15.000 EUR cu titlu de daune morale.
B. Cheltuieli de judecatã
41. De asemenea, reclamanta solicitã suma de 3.000 EUR pentru onorariile avocaţilor care au asistat-o în faţa Curţii şi 1.800 EUR pentru cheltuielile suportate cu ocazia vizitelor la Strasbourg. Ea mai solicitã 1.500 EUR pentru cheltuielile aferente procedurii interne. În dovedirea pretenţiilor sale, reclamanta a depus la dosar chitanţe ce atestã plata sumei de 9.300.000 ROL cãtre avocat în perioada 1998-2002 şi documente justificative legate de taxele poştale în valoare de 1.049.529 ROL.
42. Guvernul considerã cã valoarea onorariilor de avocat demonstratã de reclamantã se ridicã la 342 EUR şi roagã Curtea sã nu acorde decât cheltuielile dovedite, necesare şi rezonabile.
43. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecatã decât în mãsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil. În speţã, ţinând cont de elementele aflate în posesia sa şi de criteriile menţionate mai sus, Curtea considerã rezonabil sã îi acorde reclamantei suma de 500 EUR cu titlu de cheltuieli de judecatã.
C. Majorãri de întârziere
44. Curtea considerã potrivit ca valoarea majorãrilor de întârziere sã fie stabilitã în raport cu rata dobânzii pentru facilitatea de împrumut marginal practicatã de Banca Centralã Europeanã, majoratã cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. declarã cererea admisibilã;
2. hotãrãşte cã a avut loc încãlcarea art. 2 din Convenţie, pe latura sa proceduralã;
3. hotãrãşte:
a) ca statul pârât sã îi plãteascã reclamantei, în cel mult 3 luni de la data rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri, conform art. 44 § 2 din Convenţie, sumele de mai jos, care vor fi convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plãţii:
(i) 15.000 EUR (cincisprezece mii euro), cu titlu de daune morale, plus orice sumã care ar putea fi datoratã cu titlu de impozit; şi
(ii) 500 EUR (cinci sute euro), cu titlu de cheltuieli de judecatã, plus orice sumã care ar putea fi datoratã cu titlu de impozit de cãtre reclamantã;
b) cã, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi pânã la efectuarea plãţii, aceastã sumã va fi majoratã cu o dobândã simplã egalã cu rata dobânzii pentru facilitatea de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene aplicabilã în aceastã perioadã, majoratã cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparaţie echitabilã pentru rest.
Întocmitã în limba francezã, apoi comunicatã în scris la data de 3 februarie 2009, în aplicarea art. 77 §§ 2 şi 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
