Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂ?RÂRE din 28 iulie 2009
în Cauza Dumitraş împotriva României
EMITENT: CURTEA EUROPEANÃ A DREPTURILOR OMULUI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 165 din 15 martie 2010
(Cererea nr. 17.979/05)
În Cauza Dumitraş împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preşedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra, judecãtori, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
dupã ce a deliberat în camera de consiliu la data de 7 iulie 2009,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã o cerere (nr. 17.979/05) îndreptatã împotriva României, prin care un cetãţean german, domnul Dan Lucian Marius Dumitraş (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 16 mai 2005, în temeiul <>art. 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Reclamantul este reprezentat de doamna Stanca Ioana Gidro, avocat în Cluj-Napoca. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul sãu, domnul Rãzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. La data de 11 octombrie 2007, preşedintele Secţiei a treia a decis sã îi comunice cererea Guvernului. Astfel cum prevede art. 29 § 3 din Convenţie, acesta a mai decis sã se analizeze în acelaşi timp admisibilitatea şi temeinicia cauzei.
4. Guvernul german, cãruia i-a fost comunicatã o copie a cererii, în temeiul art. 44 § 1 a) din Regulamentul Curţii, nu a dorit sã îşi prezinte punctul de vedere asupra cauzei.
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
5. Reclamantul s-a nãscut în anul 1947 şi locuieşte în Cluj-Napoca.
6. Reclamantul şi soţia sa, D.D.E., au fost proprietarii unui apartament situat în Cluj-Napoca, Str. Plopilor nr. 6. În anul 1988, aceştia au optat pentru un regim de separare a bunurilor, împãrţind apartamentul în douã pãrţi egale.
7. În anii 1988 şi 1989, statul a intrat în posesia bunului reclamantului şi a celui al lui D.D.E., în temeiul <>Decretului nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri.
8. La data de 11 noiembrie 1996, societatea C., în calitatea sa de administrator al bunurilor statului, le-a vândut lui B.N. şi lui B.E. cele douã pãrţi ale apartamentului pe care îl ocupau în calitate de chiriaşi.
9. În anul 2003, reclamantul şi D.D.E. au introdus împotriva municipiului Cluj-Napoca, a lui B.N. şi a lui B.E. o acţiune în revendicare a celor douã pãrţi ale apartamentului, în anularea contractului de vânzare-cumpãrare şi în rectificarea cãrţii funciare, arãtând cã naţionalizarea fusese nelegalã. Prin Sentinţa din data de 28 mai 2003, Judecãtoria Cluj-Napoca a respins acţiunea, constatând legalitatea naţionalizãrii şi a contractului de vânzare-cumpãrare şi buna-credinţã a pãrţilor în momentul încheierii sale. Prin Decizia din data de 10 februarie 2004, Tribunalul Cluj a admis parţial acţiunea, constatând nelegalitatea naţionalizãrii şi a contractului de vânzarecumpãrare a bunului reclamantului şi a dispus înscrierea în cartea funciarã a dreptului sãu de proprietate asupra bunului. Prin Decizia definitivã din data de 19 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a constatat nelegalitatea naţionalizãrii celor douã pãrţi ale apartamentului şi a contractului de vânzare-cumpãrare referitor la bunul lui D.D.E., adicã la jumãtate din apartament, a dispus înscrierea în cartea funciarã a dreptului de proprietate al lui D.D.E. asupra bunului sãu şi a respins acţiunea în rest.
10. La data de 2 august 2001, reclamantul şi D.D.E. au adresat o notificare cãtre municipiul Cluj, solicitând restituirea bunului, în temeiul <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
11. Prin Dispoziţia din data de 4 februarie 2008, municipiul Cluj a dispus restituirea apartamentului cãtre reclamant şi D.D.E.
12. Prin Procesul-verbal de restituire din data de 3 aprilie 2008, municipiul Cluj le-a restituit formal apartamentul reclamantului şi lui D.D.E. Aceasta din urmã a intrat în posesia bunului sãu. În schimb, reclamantul nu a intrat încã efectiv în posesia bunului sãu.
13. La data de 4 aprilie 2008, B.N. şi B.E. au introdus împotriva municipiului Cluj şi a reclamantului o acţiune în anularea Dispoziţiei din data de 4 februarie 2008 ce dispunea restituirea, arãtând cã contractul lor de vânzare-cumpãrare era încã valabil. Aceastã procedurã se aflã încã pe rolul instanţelor naţionale.
II. Dreptul şi practica internã pertinente
14. Prevederile legale (inclusiv cele ale <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile ulterioare) şi jurisprudenţa internã relevante sunt descrise în hotãrârile Brumãrescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, §§ 31-33, CEDO 1999-VII), Strãin şi alţii împotriva României (nr. 57.001/00, §§ 19-26, CEDO 2005-VII), Pãduraru împotriva României (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005) şi Tudor împotriva României (nr. 29.035/05, §§ 15-20, 11 decembrie 2007).
15. Din observaţiile Guvernului român trimise Curţii la data de 8 iulie 2008 în alte cauze referitoare la bunuri imobile scoase din patrimoniul foştilor proprietari prin decrete de naţionalizare rezultã cã, recent, autoritãţile naţionale au luat mãsuri de accelerare a procedurii de acordare a despãgubirilor prin Fondul de investiţii "Proprietatea", în special în temeiul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Guvernul face trimitere în special la o scrisoare a autoritãţilor care conduc acest fond, prin care se subliniazã faptul cã acest fond funcţioneazã de acum înainte sub forma unei societãţi de investiţii de tip închis şi cã va fi înregistratã la Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare ca organism de plasament colectiv, dupã evaluarea activelor aflate în patrimoniul Fondului "Proprietatea". Guvernul aratã cã persoanele ce deţin acţiuni la Fondul "Proprietatea" au, de acum înainte, douã opţiuni, şi anume sã pãstreze plasamentul în acţiuni la Fond şi sã beneficieze de un venit sub formã de dividende sau sã solicite conversia lor în numerar, sume ce vor putea de acum înainte sã fie încasate. Guvernul precizeazã cã pânã la data de 1 februarie 2008 au fost înregistrate 2.440 de cereri ce exprimã astfel de opţiuni, dintre care 855 au fost soluţionate, valoarea totalã a despãgubirilor plãtite de acest fond ridicându-se la 72.000.000 lei noi româneşti (RON), adicã circa 20.400.000 euro (EUR). În plus, începând cu data de 1 noiembrie 2007, Fondul a început sã distribuie dividende.
ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie
16. Reclamantul susţine cã a suferit o încãlcare a dreptului la respectarea bunurilor sale din cauza vânzãrii apartamentului în cauzã şi a refuzului instanţelor naţionale de a anula vânzarea, deşi acestea au recunoscut caracterul nelegal al naţionalizãrii. El invocã art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmãtoarele:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
A. Asupra admisibilitãţii
17. Guvernul invocã o excepţie de incompatibilitate ratione personae a acestui capãt de cerere cu Convenţia. Acesta considerã cã reclamantul nu mai are calitatea de victimã în mãsura în care, prin dispoziţia din data de 4 februarie 2008 şi prin Procesul-verbal din data de 3 aprilie 2008, municipiul Cluj a dispus restituirea bunului cãtre reclamant.
18. Reclamantul se opune acestui argument. El aratã cã, în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpãrare încheiat de B.N. şi B.E. referitor la bunul sãu, acesta a fost validat prin decizia definitivã a Curţii de Apel Cluj din data de 19 noiembrie 2004. El subliniazã cã, pânã în prezent, nu a fost pus în posesia efectivã a bunului sãu, în ciuda procesului-verbal încheiat la data de 3 aprilie 2008, şi cã, dupã aceastã datã, B.N. şi B.E. au introdus o acţiune în anularea dispoziţiei de restituire datã de municipiul Cluj.
19. Curtea reaminteşte cã o decizie sau o mãsurã favorabilã reclamantului nu este suficientã, în principiu, pentru a-i înlãtura calitatea de victimã, decât dacã autoritãţile naţionale au recunoscut, în mod explicit sau în esenţã, şi apoi au reparat încãlcarea Convenţiei (vezi, printre altele, Ludi împotriva Elveţiei, 15 iunie 1992, § 34, seria A nr. 238). Or, aceasta observã în speţã cã, în prezent, reclamantul se aflã în aceeaşi situaţie ca la data de 19 noiembrie 2004 (vezi Bacso împotriva României, nr. 9.293/03, §§ 49-51, 4 noiembrie 2008).
20. Într-adevãr, deşi autoritãţile au dispus restituirea bunului cãtre reclamant prin dispoziţia din data de 4 februarie 2008 şi deşi i s-a restituit în mod formal acest bun, nici la ora actualã acesta nu se poate bucura de el, deoarece B.N. şi B.E. sunt în continuare proprietari şi deţin posesia efectivã a acestui apartament. În plus, aceştia au introdus împotriva reclamantului şi a municipiului Cluj o acţiune în anularea dispoziţiei de restituire. Prin urmare, în lumina acestor elemente şi fãrã a specula cu privire la modul de finalizare a acestei proceduri, dispoziţia din data de 4 februarie 2008 şi procesul-verbal din data de 3 aprilie 2008, invocate de Guvern, nu pot înlãtura în întregime consecinţele deciziei menţionate mai sus a Curţii de Apel Cluj pentru exercitarea de cãtre reclamant a dreptului sãu de proprietate.
21. În aceste circumstanţe, Curtea apreciazã cã reclamantul poate sã se pretindã victimã, în sensul art. 34 din Convenţie.
Prin urmare, excepţia Guvernului trebuie respinsã şi se constatã cã acest capãt de cerere nu este vãdit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie şi cã nu este incident niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
22. Guvernul îşi reitereazã argumentele prezentate în cauze similare anterioare (vezi, printre altele, Cîrstoiu împotriva României, nr. 22.281/05, § 22, 4 martie 2008).
23. Reclamantul se opune acestui punct de vedere.
24. Curtea a analizat în mai multe rânduri cauze care ridicau probleme similare cu cea de faţã şi a constatat încãlcarea <>art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (vezi cauzele citate mai sus, în special Strãin, menţionatã mai sus, §§ 39, 43 şi 59, şi Porteanu împotriva României, nr. 4.596/03, §§ 32-35, 16 februarie 2006).
25. Dupã ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atenţiei, Curtea considerã cã Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sã poatã duce la o altã concluzie în cazul de faţã. Curtea reafirmã în special cã în contextul legislativ român ce reglementeazã acţiunile în revendicare imobiliarã şi restituirea bunurilor naţionalizate de regimul comunist, vânzarea de cãtre stat a bunului altuia cãtre terţi de bunã-credinţã, chiar şi atunci când este anterioarã confirmãrii în justiţie a dreptului de proprietate al celuilalt, reprezintã o privare de acel bun. O astfel de privare, combinatã cu lipsa totalã de despãgubire, este contrarã <>art. 1 din Protocolul nr. 1 (Vodã şi Bob împotriva României, nr. 7.976/02, § 23, 7 februarie 2008).
26. În mãsura în care Guvernul aratã cã reclamantul este îndreptãţit sã primeascã o despãgubire prin intermediul organismului de plasament colectiv în valori mobiliare Fondul "Proprietatea" pe baza <>Legii nr. 10/2001 , la nivelul valorii bunului stabilitã prin expertizã, Curtea îşi reitereazã constatarea anterioarã conform cãreia Fondul Proprietatea nu funcţioneazã în prezent într-un mod susceptibil de a fi privit ca şi cum ar echivala cu acordarea efectivã a unei despãgubiri (vezi, printre altele, Petrini împotriva României, nr. 3.320/05, § 34, 24 februarie 2009).
27. Aceastã concluzie nu înlãturã dinainte orice evoluţie pozitivã pe care ar putea sã o aibã în viitor mecanismele de finanţare prevãzute de aceastã lege specialã în vederea despãgubirii persoanelor cãrora, ca şi reclamantul, li s-a recunoscut calitatea de proprietari printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã. În acest sens, Curtea observã cu satisfacţie evoluţia recentã care pare sã se evidenţieze în practicã şi care se îndreaptã în direcţia bunã în materie (paragraful 15 de mai sus).
28. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în materie, Curtea considerã cã, în speţã, nerespectarea dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la bunul sãu, combinatã cu lipsa totalã de despãgubire, l-a fãcut sã suporte o sarcinã disproporţionatã şi excesivã, incompatibilã cu dreptul la respectarea bunului sãu, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, în speţã, a avut loc încãlcarea acestei prevederi.
II. Asupra pretinsei încãlcãri a <>art. 6 § 1 din Convenţie
29. Reclamantul se plânge de o încãlcare a dreptului sãu la un proces echitabil din cauza hotãrârilor date de instanţele naţionale în procedura în anulare a contractului de vânzarecumpãrare. El invocã art. 6 § 1 din Convenţie, ale cãrui prevederi relevante sunt urmãtoarele:
"Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) de cãtre o instanţã (...), care va hotãrî (...) asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...)".
30. Ţinând cont de concluziile sale din paragrafele 22-25 de mai sus, Curtea apreciazã cã nu se impune sã statueze cu privire la admisibilitatea şi temeinicia acestui capãt de cerere (vezi, mutatis mutandis şi, printre altele, Laino împotriva Italiei [MC], nr. 33.158/96, § 25, CEDO 1999-I, Zangh∞ împotriva Italiei, 19 februarie 1991, § 23, seria A nr. 194-C, şi Biserica Catolicã din Cania împotriva Greciei, 16 decembrie 1997, § 50, Culegere 1997-VIII şi Denes şi alţii împotriva României nr. 25.862/03, § 59, 30 martie 2009).
III. Asupra pretinsei încãlcãri a <>art. 14 din Convenţie , coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie
31. Citând <>art. 14 din Convenţie , coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, reclamantul susţine cã ar fi fãcut obiectul unei discriminãri faţã de B.N. şi B.E. din cauza validãrii contractului de vânzare-cumpãrare al acestora şi a nerestituirii bunului sãu de cãtre instanţele interne.
32. Având în vedere totalitatea elementelor aflate în posesia sa, Curtea nu a distins în speţã, în raţionamentul Curţii de Apel Cluj, nicio urmã de încãlcare a drepturilor garantate prin art. 14 din Convenţie, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
33. Rezultã cã acest capãt de cerere trebuie respins ca vãdit neîntemeiat, fãcând aplicarea art. 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.
IV. Asupra aplicãrii <>art. 46 din Convenţie
34. <>Art. 46 din Convenţie prevede urmãtoarele:
"1. Înaltele pãrţi contractante se angajeazã sã se conformeze hotãrârilor definitive ale Curţii în care ele sunt pãrţi.
2. Hotãrârea definitivã a Curţii este transmisã Comitetului Miniştrilor care supravegheazã executarea ei."
35. Concluzia încãlcãrii <>art. 1 din Protocolul nr. 1 dezvãluie o problemã la scarã largã ce rezultã din caracterul defectuos al legislaţiei privind restituirea imobilelor naţionalizate şi vândute de stat unor terţi. Prin urmare, Curtea apreciazã cã statul trebuie sã ajusteze în cel mai scurt timp procedura introdusã prin legile de reparaţie (în prezent <>Legea nr. 10/2001 şi <>Legea nr. 247/2005 privind reforme în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente), astfel încât sã devinã cu adevãrat coerentã, accesibilã, rapidã şi previzibilã (vezi hotãrârile Viaşu împotriva României, nr. 75.951/01, § 83, 9 decembrie 2008, Katz împotriva României, nr. 29.739/03, §§ 30-37, 20 ianuarie 2009, şi Faimblat împotriva României, nr. 23.066/02, §§ 48-54, 13 ianuarie 2009).
V. Asupra aplicãrii <>art. 41 din Convenţie
36. Conform <>art. 41 din Convenţie ,
"Dacã Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
37. Reclamantul solicitã, pentru prejudiciul material pe care susţine cã l-ar fi suferit, restituirea a jumãtate din apartament. În lipsa unei astfel de restituiri, el solicitã suma de 58.455 EUR, reprezentând valoarea de piaţã actualã a bunului sãu. Acesta trimite Curţii o expertizã a apartamentului, întocmitã în luna ianuarie 2008. De asemenea, el solicitã suma de 15.000 EUR pentru prejudiciul moral cauzat prin lipsa de folosinţã a bunului.
38. Guvernul considerã cã valoarea de piaţã a unei jumãtãţi a apartamentului este de 44.321 EUR şi prezintã opinia unui expert, întocmitã în luna mai 2008.
39. În ceea ce priveşte prejudiciul moral pretins, Guvernul considerã cã nu se impune a fi reţinut, deoarece acest prejudiciu nu a fost dovedit şi nu a fost stabilitã nicio legãturã de cauzalitate între procedura ce face obiectul prezentei cereri şi suferinţele pretinse de reclamant.
40. Curtea reaminteşte cã a constatat încãlcarea <>art. 1 din Protocolul nr. 1 la <>Convenţie din cauza vânzãrii de cãtre stat a bunului reclamantului cãtre terţi, combinatã cu lipsa totalã de despãgubire.
41. Curtea apreciazã, faţã de circumstanţele speţei, cã restituirea bunului litigios l-ar repune pe reclamant, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentã cu cea în care s-ar fi aflat dacã cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost încãlcate.
42. Dacã statul pârât nu procedeazã la aceastã restituire, Curtea hotãrãşte ca acesta sã îi plãteascã reclamantului, ca daune materiale, o sumã care sã corespundã valorii actuale a bunului.
43. În speţã, pentru stabilirea cuantumului prejudiciului material, ţinând cont de informaţiile de care dispune cu privire la preţurile de pe piaţa imobiliarã localã şi de elementele furnizate de pãrţi, Curtea estimeazã cã valoarea bunului este de 50.000 EUR.
44. În ceea ce priveşte cererea de daune morale formulatã de reclamant, Curtea considerã cã evenimentele în cauzã i-au produs neplãceri şi incertitudini şi cã suma de 1.000 EUR reprezintã o reparaţie echitabilã a prejudiciului moral suferit.
B. Cheltuieli de judecatã
45. Reclamantul mai solicitã şi suma de 6.488,11 RON pentru cheltuielile de judecatã şi depune la dosar mai multe facturi şi contracte de asistenţã judiciarã reprezentând valoarea cheltuielilor angajate în procedura internã (notificare transmisã Primãriei Cluj-Napoca, onorarii avocaţiale, taxã de timbru şi autentificare documente), şi anume 4.420,68 RON, şi în procedura în faţa Curţii (onorarii avocaţiale, timbre poştale, traducere, autentificare şi fotocopii ale documentelor), şi anume 2.067,5 RON.
46. Guvernul aratã cã suma solicitatã de reclamant pentru cheltuielile angajate în procedura internã a fost compensatã de Curtea de Apel Cluj prin decizia definitivã din data de 19 noiembrie 2004. De asemenea, acesta observã cã în contractele de asistenţã judiciarã nu se menţioneazã numerele dosarelor din procedura judiciarã naţionalã şi cã nu a fost stabilitã nicio legãturã între aceste contracte şi cauza de faţã. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecatã legate de procedura în faţa Curţii, Guvernul considerã cã reclamantul nu a transmis o chitanţã referitoare la cheltuielile de fotocopiere a documentelor şi cã nu a dovedit legãtura dintre cheltuielile de autentificare a documentelor şi procedura în faţa Curţii.
47. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecatã decât în mãsura în care li s-a stabilit efectivitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului lor. În speţã, ţinând cont de faptul cã Curtea a constatat încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 şi de elementele aflate în posesia sa, precum şi de criteriile menţionate mai sus, aceasta considerã rezonabilã suma de 1.500 EUR, cu toate cheltuielile incluse, pe care i-o acordã reclamantului.
C. Dobânzi moratorii
48. Curtea considerã potrivit ca rata dobânzii moratorii sã se bazeze pe rata dobânzii facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene, majoratã cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. declarã cererea admisibilã în ceea ce priveşte capãtul de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 şi inadmisibilã în rest;
2. hotãrãşte cã a avut loc încãlcarea <>art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
3. hotãrãşte cã nu este necesar sã analizeze separat nici admisibilitatea, nici temeinicia capãtului de cerere întemeiat pe <>art. 6 § 1 din Convenţie ;
4. hotãrãşte:
a) ca statul pârât sã îi restituie reclamantului jumãtate din apartamentul din imobilul situat în Cluj-Napoca, Str. Plopilor nr. 6, în cel mult 3 luni de la data rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri, conform art. 44 § 2 din Convenţie;
b) ca, în lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât sã îi plãteascã reclamantului, în acelaşi termen de 3 luni, suma de 50.000 EUR (cincizeci mii euro), plus orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit, ca daune materiale;
c) ca, în orice caz, statul pârât sã îi plãteascã reclamantului, în acelaşi termen, urmãtoarele sume:
(i) 1.000 EUR (una mie euro), plus orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit, ca daune morale;
(ii) 1.500 EUR (una mie cinci sute euro), plus orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit, pentru toate cheltuielile;
d) ca sumele menţionate la lit. b) şi c) sã fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plãţii;
e) ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi pânã la efectuarea plãţii, aceste sume sã se majoreze cu o dobândã simplã având o ratã egalã cu cea a facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene valabilã în aceastã perioadã, majoratã cu 3 puncte procentuale;
5. respinge cererea de reparaţie echitabilã în rest.
Întocmitã în limba francezã, ulterior fiind comunicatã în scris la data de 28 iulie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 şi 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
