Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARARE din 27 martie 2012 in Cauza S.C. Aectra Agrochemicals - S.A. si Munteanu impotriva Romaniei
Hotărârea este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă. În Cauza S.C. Aectra Agrochemicals - S.A. şi Munteanu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din: Jan Sikuta, preşedinte, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie, după ce a deliberat în camera de consiliu la 6 martie 2012, pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată.
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află două cereri (nr. 18.780/04 şi 13.111/05) îndreptate împotriva României de către o companie şi un resortisant al acestui stat (reclamanţii) care au sesizat Curtea în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (convenţia). 2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental doamna Irina Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 14, prezentele cereri au fost atribuite unui comitet de 3 judecători.
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei 4. Reclamanţii au obţinut decizii civile în favoarea lor în diverse proceduri civile. Aceste decizii definitive au fost anulate printr-un recurs în anulare introdus de procurorul general al României. Descrierea detaliată a procedurilor în litigiu se găseşte în anexă. II. Dreptul intern 5. Dispoziţiile legale şi jurisprudenţa interne relevante sunt descrise în Hotărârea Brumărescu împotriva României [(MC), nr. 28.342/95, pct. 31-44, CEDO 1999-VII]. Articolele relevante din Codul de procedură civilă în vigoare la data la care au avut loc faptele dispuneau: "ARTICOLUL 330 Procurorul general poate, fie din oficiu, fie la cererea ministrului justiţiei, să formuleze în faţa Curţii Supreme de Justiţie un recurs în anulare împotriva unei decizii definitive şi irevocabile pentru următoarele motive: 1. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, 2. când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică;". "ARTICOLUL 330^1 În cazurile prevăzute de art. 330 pct. 1 şi 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă." 6. Art. 330 şi 330^1 au fost abrogate de art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, intrată în vigoare la 27 august 2003. Conform art. II din ordonanţă: "(...) Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate." 7. Art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă a fost modificat pentru a permite revizuirea unui proces pe plan intern în urma unei hotărâri de constatare a unei încălcări de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Articolul relevant prevede: "ART. 322 Revizuirea unei hotărâri rămase definitive (...) se poate cere în următoarele cazuri: (...) 9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."
ÎN DREPT
I. Conexarea cauzelor 8. Ţinând cont de asemănarea cererilor în ceea ce priveşte faptele şi problema de fond pe care o ridică, Curtea decide să le conexeze şi să le examineze împreună, într-o singură hotărâre. II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 9. Conform reclamanţilor, hotărârile prin care jurisdicţia supremă română a admis recursurile în anulare încalcă art. 6 § 1 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie, care dispun: "ART. 6 § 1 Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil [...], de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]" "ART. 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor." A. Cu privire la admisibilitate 10. Curtea constată că respectivele cereri nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 din convenţie. Aceasta subliniază de altfel că acestea nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarate admisibile. B. Cu privire la fond 11. Reclamanţii susţin că infirmarea de către instanţa supremă a hotărârilor definitive în favoarea lor, pe calea recursului în anulare, a adus atingere principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului lor la respectarea bunurilor. 12. Făcând trimitere la Cauza Brumărescu, Guvernul recunoaşte că în conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii, admiterea unei căi extraordinare de atac care repune în discuţie o hotărâre definitivă printr-o procedură de supervizare este considerată drept o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice [Brumărescu contra României, (MC), nr. 28.342/95, pct. 62, CEDO 1999-VII]. Cu toate acestea, subliniază că, în urma hotărârii citate anterior, Codul de procedură civilă a fost modificat, iar prevederile legale care permiteau procurorului general să sesizeze Curtea Supremă de Justiţie, denumită apoi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu un recurs în anulare împotriva unei hotărâri definitive au fost abrogate. 13. Curtea reaminteşte că în Cauza Brumărescu citată anterior (pct. 61-62) concluzionase că s-a încălcat art. 6 § 1 cu motivul că anularea unei hotărâri definitive ca urmare a unei căi de atac extraordinare era contrară principiului securităţii juridice. 14. Securitatea juridică presupune respectarea principiului autorităţii de lucru judecat (ibidem, pct. 62), adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. În temeiul acestui principiu, nicio parte nu este autorizată să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi executorii numai cu scopul de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă hotărâre în ceea ce o priveşte. Instanţele de grad superior nu trebuie să folosească puterea de control decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare, şi nu pentru a efectua o nouă examinare. Controlul nu trebuie să devină un apel mascat şi simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra temei nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se pot face derogări de la acest principiu decât atunci când motive substanţiale şi imperioase o impun (Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, pct. 52, CEDO 2003-IX). Curtea consideră că nimic nu permite să se facă o distincţie din acest punct de vedere între prezentele cauze şi Cauza Brumărescu citată anterior. 15. Prin urmare, a avut loc o încălcare a art. 6 § 1 în această privinţă în cele două cauze indicate în continuare. 16. Curtea notează de altfel că reclamanţii au obţinut diferite "bunuri" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 în urma procedurilor civile la care au participat. Casarea unor astfel de hotărâri când au devenit definitive şi nu mai pot fi supuse apelului constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor aparţinând persoanei în favoarea căreia a fost pronunţată hotărârea (Brumărescu, citată anterior, pct. 74). 17. Reiese că a fost încălcat, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1. III. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din convenţie datorită neexecutării unei hotărâri definitive 18. Reclamantul în Cauza nr. 13.111/05 pretinde că neexecutarea hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2003 care dispunea Ministerului Dezvoltării să îl reintegreze pe postul său de secretar general al Agenţiei Naţionale de Dezvoltare, i-a încălcat dreptul de acces la o instanţă, drept garantat prin art. 6 § 1 din convenţie. 19. Guvernul contestă acest argument. 20. Având în vedere constatarea cu privire la art. 6 § 1 (pct. 15 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze dacă a avut loc o încălcare, în speţă, a acestei dispoziţii în ceea ce priveşte neexecutarea Hotărârii din 14 martie 2003. IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din convenţie 21. Art. 41 din convenţie este redactat după cum urmează: "Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă." A. Prejudiciu şi cheltuieli de judecată 22. Societatea reclamantă în Cauza nr. 18.780/04 solicită, printr-o scrisoare datată 21 iunie 2007, 169.310 EUR cu titlu de prejudiciu material şi 590.300 EUR cu titlu de prejudiciu moral. 23. Reclamantul în Cauza nr. 13.111/05 solicită 138.016 EUR cu titlu de salarii datorate din 17 iunie 2001 până la 30 iulie 2008, prezentând o fişă de calcul detaliată a acestui prejudiciu. Acesta solicită de asemenea 138.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral cauzat de incidenţa negativă pe care concedierea a avut-o asupra reputaţiei sale. El solicită, în final, 2.000 EUR cu titlu de onorarii ale avocatului şi 4.100 EUR cu titlu de taxe ale expertizei contabile pe care a solicitat-o pentru a evalua prejudiciul suferit ca urmare a acţiunii în anulare. Reclamantul a furnizat documente justificative în sprijinul cererilor sale. 24. În ceea ce priveşte Cauza nr. 18.780/04, Guvernul observă că societatea reclamantă nu a formulat nicio cerere de reparaţie echitabilă în termenul care i-a fost acordat şi că, în plus, aceasta nu a prezentat niciun document justificativ în această privinţă. 25. În ceea ce priveşte Cauza nr. 13.111/05, Guvernul susţine că, în ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de prejudiciu material, doar o parte reprezintă salariile şi foloasele nerealizate ale reclamantului ca secretar general al Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională. Guvernul susţine că restul acestei sume reprezintă remuneraţia reclamantului pentru participarea sa ca membru într-o comisie de privatizare şi că nicio referinţă nu a fost făcută în deciziile interne la această funcţie deţinută de reclamant. În cele din urmă, Guvernul estimează ca fiind excesivă suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată şi consideră că aceasta ar trebui acordată doar parţial. 26. În prezentele cauze, Curtea aminteşte că a concluzionat că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 datorită anulării deciziilor judiciare rămase definitive şi executorii, în urma recursului în anulare formulat de procurorul general. 27. În ceea ce priveşte Cauza nr. 18.780/04, Curtea notează că nicio cerere de reparaţie echitabilă nu a fost depusă de societatea reclamantă în termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observaţiilor sale, termen expirat la 15 martie 2007. În aceste circumstanţe, Curtea estimează că nu este necesar să se aloce nicio sumă societăţii reclamante cu titlu de reparaţie echitabilă. 28. În ceea ce priveşte Cauza nr. 13.111/05, Curtea estimează că reclamantul poate pretinde un prejudiciu material, în măsura în care nu a fost reintegrat în post şi nu a primit sumele datorate cu titlu de salarii reactualizate (a se vedea, a contrario, Strungariu împotriva României, nr. 23.878/02, pct. 54, 29 septembrie 2005; Sacaleanu împotriva României, nr. 73.970/01, pct. 72, 6 septembrie 2005; Chiş împotriva României, nr. 3.360/03, pct. 64, 14 septembrie 2010). Astfel, aceasta observă că din suma totală reclamată cu acest titlu doar 38.500 EUR reprezintă veniturile pe care reclamantul le-ar fi putut primi dacă recursul în anulare nu ar fi intervenit. Prin urmare, Curtea îi acordă reclamantului această sumă cu titlu de prejudiciu material, adică 38.500 EUR, la care se adaugă orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. 29. Curtea consideră, de asemenea, că reclamantul a suferit un prejudiciu moral datorat mai ales frustrării provocate de recursul în anulare. Pronunţându-se în echitate, astfel cum prevede art. 41 din convenţie, şi având în vedere toate circumstanţele cauzei, aceasta alocă reclamantului 2.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral. 30. În cele din urmă, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudenţa sa, decontul detaliat al orelor de lucru care i-a fost prezentat, precum şi natura şi complexitatea problemelor pe care le-a ridicat prezenta cauză, Curtea acordă cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în faţa ei suma de 2.000 EUR, care trebuie plătită direct doamnei Nicoleta Popescu, precum şi suma de 2.000 EUR, care trebuie plătită reclamantului, la care se adaugă orice sumă care poate fi datorată de acesta cu titlu de impozit. B. Dobânzi moratorii 31. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, în unanimitate, CURTEA
1. hotărăşte să conexeze cererile; 2. declară cererile admisibile; 3. hotărăşte că în cele două cauze au fost încălcate art. 6 § 1 din convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1; 4. hotărăşte că nu trebuie examinat capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din convenţie în Cauza nr. 13.111/05 privind neexecutarea hotărârii din 14 martie 2003; 5. hotărăşte: a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului în Cauza nr. 13.111/05, în decurs de 3 luni, următoarele sume, convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data soluţionării, la care se adaugă orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant: (i) 38.500 EUR (treizeci şi opt mii cinci sute euro) pentru prejudiciul material; (ii) 2.000 EUR (două mii euro) pentru prejudiciul moral; (iii) 2.000 EUR (două mii euro) pentru cheltuielile de judecată efectuate în faţa Curţii, sumă care va fi plătită direct doamnei Nicoleta Popescu; (iv) 2.000 EUR (două mii euro) pentru cheltuielile de judecată efectuate în faţa Curţii, sumă care va fi plătită reclamantului; b) că de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu 3 puncte procentuale; 6. respinge cererea de reparaţie echitabilă pentru celelalte capete de cerere. Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 27 martie 2012, în temeiul art. 77 § 2 şi 3 din regulament.
Jan Sikuta, preşedinte
Marialena Tsirli, grefier adjunct
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
