Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Reparaţie echitabilã)
(Cererea nr. 38.113/02)
În Cauza Matache şi alţii împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preşedinte, Elisabet Fura-Sandstrţm, Corneliu Bîrsan, BoŸ'59tjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecãtori, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
dupã ce a deliberat în camera de consiliu la data de 27 mai 2008,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã o cerere (nr. 38.113/02) îndreptatã împotriva României, prin care 3 cetãţeni ai acestui stat, domnul Constantin Matache şi doamnele Elena Matache şi Zenovia Sprînceanã (reclamanţii), au sesizat Curtea la data de 14 octombrie 2002 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Prin Hotãrârea din 19 octombrie 2006 (hotãrârea cu privire la fondul cauzei), Curtea a statuat cã a avut loc încãlcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie din cauza neexecutãrii de cãtre autoritãţile administrative a hotãrârii judecãtoreşti definitive din 23 mai 2002, prin care cuantumul despãgubirilor datorate reclamanţilor ca urmare a naţionalizãrii bunurilor lor a fost stabilit la suma de 13.233.970.592 lei vechi, precum şi din cauza ineficienţei legilor de retrocedare (Matache şi alţii împotriva României, nr. 38.113/02, 19 octombrie 2006).
3. Invocând art. 41 din Convenţie, reclamanţii au solicitat o reparaţie echitabilã în sumã de 2.234.850 euro (EUR) pentru daunele materiale. Aceştia au considerat cã au suferit un prejudiciu moral, însã au lãsat la latitudinea Curţii sã stabileascã valoarea reparaţiei.
4. Problema aplicãrii art. 41 din Convenţie neaflându-se în stare de judecatã, Curtea a rezervat-o şi a invitat Guvernul şi reclamanţii sã îi trimitã în scris, în termen de cel mult 6 luni, observaţiile lor scrise asupra acestei chestiuni şi, în special, sã îi aducã la cunoştinţã orice eventualã înţelegere la care vor ajunge (ibidem, paragraful 47 şi pct. 4 din dispozitiv).
5. Atât reclamanţii, cât şi Guvernul au depus observaţii.
ÎN DREPT
6. Conform art. 41 din Convenţie, "Dacã Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
1. Argumentele pãrţilor
a) Poziţia reclamanţilor
7. Reclamanţii au solicitat suma de 2.234.850 euro (EUR) cu titlu de daune materiale, din care 1.124.857 EUR pentru lipsa de folosinţã începând de la data naţionalizãrii bunurilor lor şi pânã în luna mai 2002, 934.992 EUR pentru valoarea reactualizatã a sumei stabilite prin sentinţa din data de 23 mai 2002 pentru perioada 2002-2004, şi suma de 175.000 EUR pentru bunurile mobile din moarã ce au fost distruse.
8. În observaţiile lor, formulate dupã pronunţarea hotãrârii privind fondul cauzei, reclamanţii au solicitat reactualizarea sumelor de mai sus, ţinând cont de dobânda pentru anii 2004-2007, pentru a ajunge la suma de 2.406.515 EUR.
9. De asemenea, ei au solicitat suma de 500.000 EUR cu titlu de daune morale.
b) Poziţia Guvernului
10. Invocând Cauza Constandache împotriva României [(dec.), nr. 46.312/99, 11 iunie 2002], Guvernul a considerat cã reclamanţii nu aveau dreptul sã primeascã contravaloarea imobilului confiscat şi a lipsei de folosinţã. În orice caz, acesta a contestat modalitãţile de calcul al daunelor de cãtre reclamanţi. În opinia Guvernului, suma stabilitã de instanţã la data de 23 mai 2002, reactualizatã conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statisticã, se ridica la 641.783,61 EUR şi nu era scadentã decât dupã adoptarea legii speciale în materie de reparaţie pentru bunurile naţionalizate.
11. În observaţiile sale din data de 31 august 2007, Guvernul a arãtat cã <>Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 de cãtre stat fusese modificatã şi cã, din acel moment, reclamanţii aveau posibilitatea fie sã opteze pentru o nouã evaluare a bunurilor lor naţionalizate, fie sã accepte plata sumei ce figureazã în sentinţa din 23 mai 2002. De asemenea, acesta a informat Curtea cã cererea formulatã de reclamanţi în temeiul <>Legii nr. 10/2001 era analizatã de comisia centralã constituitã în baza acestei legi, care hotãrâse sã o trateze cu prioritate.
12. Guvernul a mai fãcut cunoscut faptul cã cererile suplimentare ale reclamanţilor trebuiau respinse de Curte, dat fiind faptul cã scrisoarea ce cuprindea pretenţiile exprimate în cifre nu a fost semnatã de toţi reclamanţii.
13. În ceea ce priveşte suma solicitatã cu titlu de daune morale, Guvernul a evidenţiat faptul cã între încãlcãrile constatate de Curte şi sus-amintitele pretenţii nu putea fi stabilitã nicio legãturã de cauzalitate şi a considerat cã, în orice caz, aceastã sumã este excesivã.
2. Aprecierea Curţii
14. Curtea reaminteşte, în primul rând, cã semnãtura reclamanţilor pe cererea formulatã în temeiul art. 41 nu este prevãzutã la art. 60 din Regulamentul Curţii. Prin urmare, argumentul Guvernului nu poate fi reţinut.
15. Aceasta nu a fost convinsã nici de afirmaţiile Guvernului privind posibilitatea ca reclamanţii sã obţinã plata sumei respectând procedura prevãzutã de <>Legea nr. 10/2001 , în ultima sa versiune.
16. Faţã de acest lucru, Curtea reaminteşte cã regula epuizãrii cãilor de atac interne nu este valabilã în privinţa art. 41 [De Wilde, Ooms şi Versyp împotriva Belgiei (art. 50), Hotãrârea din 10 martie 1972, seria A, nr. 14, pp. 7-9, § 15-16, Guzzardi împotriva Italiei, Hotãrârea din 6 noiembrie 1980, seria A, nr. 39, p. 41, § 113, şi Bozanr. împotriva Franţei, Hotãrârea din 18 decembrie 1986, seria A, nr. 111, pp. 28-29, § 66].
17. În orice caz, chiar dacã am presupune cã reclamanţii ar ajunge în situaţia de a utiliza procedura indicatã de Guvern, Curtea are îndoieli în ceea ce priveşte eficienţa celor douã opţiuni oferite pãrţilor interesate, din urmãtoarele motive (pentru o descriere detaliatã a procedurii în faţa comisiei centrale stabilite în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , vezi Tudor împotriva României, nr. 29.035/05, §§ 15-20, 11 decembrie 2007).
18. Pe de o parte, reclamanţii ar putea solicita plata sumei stabilite prin sentinţa din 23 mai 2002. Or, Guvernul nu a putut sã precizeze termenul în care reclamanţii ar primi efectiv aceastã sumã. Pe deasupra, nu este prevãzutã nicio reactualizare a sumei stabilite în 2002 pentru a ţine cont de rata inflaţiei. Or, dacã reclamanţii ar accepta plata valorii nominale, ei ar suferi devalorizarea sumei fãrã sã li se poatã imputa vreo vinã pentru întârzierea de peste 6 ani în efectuarea acestei plãţi.
19. Pe de altã parte, Curtea observã cã reclamanţilor nu li se oferã nicio garanţie în ceea ce priveşte durata sau rezultatul reevaluãrii bunurilor, propuse de aceastã procedurã ca opţiune secundarã.
20. În fine, Curtea observã cã, deşi au trecut 8 luni de la data la care comisia a hotãrât sã trateze cu prioritate dosarul reclamanţilor, Curţii nu i-a fost furnizatã nicio informaţie privind demersurile concrete efectuate de autoritãţi.
21. Aşadar, aceasta nu poate decât sã concluzioneze cã reclamanţii au suferit un prejudiciu material care nu a fost reparat de autoritãţile române.
22. Mai mult, Curtea apreciazã cã reclamanţii au suferit un prejudiciu moral în special din cauza frustrãrii provocate de imposibilitatea de a obţine executarea sentinţei pronunţate în favoarea lor şi cã acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a încãlcãrii.
23. În aceste circumstanţe, ţinând cont de totalitatea elementelor aflate în posesia sa şi statuând în echitate, conform art. 41 din Convenţie, Curtea le alocã reclamanţilor, împreunã, suma totalã de 650.000 EUR, incluzând toate prejudiciile.
B. Cheltuieli de judecatã
24. Reclamanţii nu au solicitat sume suplimentare pentru cheltuielile angajate dupã hotãrârea pronunţatã pe fondul cauzei.
25. Prin urmare, Curtea nu le alocã nicio sumã cu acest titlu.
C. Dobânzi moratorii
26. Curtea considerã potrivit ca rata dobânzii moratorii sã se bazeze pe rata dobânzii facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene, majoratã cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA
1. hotãrãşte:
a) ca statul pârât sã le plãteascã împreunã reclamanţilor, în cel mult 3 luni de la data rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri conform art. 44 § 2 din Convenţie, suma de 650.000 EUR (şase sute cincizeci mii euro), incluzând toate prejudiciile, la care se adaugã orice sumã ce ar putea fi datoratã cu titlu de impozit, ce va fi convertitã în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plãţii;
b) ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi pânã la efectuarea plãţii, aceastã sumã sã se majoreze cu o dobândã simplã având o ratã egalã cu cea a facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene valabilã în aceastã perioadã, majoratã cu 3 puncte procentuale;
2. respinge cererea de reparaţie echitabilã în rest.
Întocmitã în limba francezã, apoi comunicatã în scris la data de 17 iunie 2008, în aplicarea art. 77 §§ 2 şi 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
