Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Cererea nr. 5.050/02)
Strasbourg
În Cauza Pântea împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a II-a), într-o camerã compusã din: domnii B. M. Zupancic, preşedinte, J. Hedigan, L. Caflisch, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, E. Myjer, David Thor Bjorgvisson, judecãtori, şi domnul V. Berger, grefier de secţie,
dupã deliberarea din Camera de consiliu din data de 23 mai 2006,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceeaşi datã:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se aflã Cererea nr. 5.050/02 formulatã împotriva României de cãtre un cetãţean român, doamna Elisabeta Pântea (reclamanta), care a sesizat Curtea la 20 octombrie 2001, în baza art. 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Reclamanta, care a beneficiat de asistenţã juridicã, este reprezentatã de doamna N. Popescu, avocat în Baroul Bucureşti. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul sãu, doamna B. Ramaşcanu.
3. Raclamanta se plânge, în temeiul art. 6 din Convenţie, de neexecutarea de cãtre administraţie a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive care dispunea înscrierea în registrul agricol a dreptului sãu de proprietate asupra unui imobil şi radierea dreptului de proprietate al lui P.C.
4. Cererea a fost atribuitã Secţiei a II-a a Curţii (art. 52 alin. 1 din Regulament). În cadrul acesteia, camera cãreia i s-a încredinţat examinarea cauzei a fost constituitã conform art. 26 alin. 1 din Regulament.
5. La 1 noiembrie 2004, Curtea şi-a modificat compunerea secţiilor (art. 25 alin. 1 din Convenţie). Prezenta cerere a fost atribuitã Secţiei a III-a astfel remaniate (art. 52 alin. 1).
6. Prin Decizia din 1 septembrie 2005, Curtea a declarat cererea parţial admisibilã.
7. Atât reclamanta, cât şi Guvernul au depus observaţii scrise privind fondul cauzei (art. 59 alin. 1).
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
8. Reclamanta s-a nãscut în 1962 şi locuieşte la Bârlad.
9. În 1982 reclamanta a cumpãrat un imobil situat în Griviţa, prin contract sub semnãturã privatã. De la aceastã datã a început sã plãteascã taxele fiscale aferente, dar nu a intrat în posesia imobilului, care era stãpânit de cumnatul sãu, P.C.
10. La 24 ianuarie 1990, P.V., mandatat de cãtre P.C., a cumpãrat pentru P.C. şi în numele acestuia acelaşi imobil, printr-un contract de vânzare-cumpãrare autentic, şi a înscris dreptul de proprietate aparţinând lui P.C. în registrul agricol.
11. Printr-o hotãrâre din 31 martie 1998 Judecãtoria Bârlad a dat câştig de cauzã reclamantei şi a validat contractul din 1982. Aceastã sentinţã a fost confirmatã prin Hotãrârea definitivã din 16 iulie 1999 a Curţii de Apel Iaşi. Aceastã hotãrâre, învestitã cu formulã executorie la data de 29 noiembrie 1999, a înlocuit contractul de vânzare-cumpã rare notarial.
12. Prin Hotãrârea definitivã din 15 noiembrie 2000, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea în anularea contractului de vânzare formulatã de reclamantã împotriva lui P.C. şi P.V., întemeindu-se pe Hotãrârea din 31 martie 1998 prin care s-a constatat dreptul sãu de proprietate asupra imobilului.
1. Demersurile întreprinse de reclamantã în vederea înscrierii dreptului sãu de proprietate în registrul agricol anterior datei de 29 noiembrie 1999
13. La 16 februarie şi 20 martie 1998, precum şi la 18 noiembrie 1999 reclamanta a solicitat Consiliului Local Griviţa înscrierea în registrul agricol a dreptului sãu de proprietate asupra imobilului şi anularea, pe cale de consecinţã, a înscrierii în favoarea lui P.C., pe motiv cã încã de la cumpãrare, în 1982, s-a comportat ca un adevãrat proprietar, achitând toate taxele fiscale cu privire la imobil, deşi nu a intrat încã în posesie.
14. Primãria din Griviţa (primãria) i-a respins toate cererile, pe motiv cã nu a dovedit anularea de cãtre o instanţã judecãtoreascã a contractului de vânzare cãtre P.C.
15. Prin Hotãrârea din 28 septembrie 1998, Tribunalul Vaslui a respins o primã acţiune în contencios administrativ formulatã de reclamantã pentru a obliga primãria sã-i înscrie dreptul de proprietate în registrul agricol şi pentru a anula înscrierea dreptului lui P.C. asupra aceluiaşi imobil, cu motivarea cã nu a fãcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
2. Demersurile întreprinse de reclamantã în vederea înscrierii dreptului sãu de proprietate în registrul agricol dupã 29 noiembrie 1999
16. Prin Hotãrârea din 19 decembrie 2000, Tribunalul Vaslui a admis cererea reclamantei şi a obligat primãria sã înscrie dreptul sãu de proprietate în registrul agricol, precum şi sã anuleze înscrierea pe numele lui P.C. A reţinut cã reclamanta a fãcut dovada dreptului sãu de proprietate prin Hotãrârea definitivã din 31 martie 1998, precum şi prin Hotãrârea definitivã din 15 noiembrie 2000 prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpãrare al lui P.C. Tribunalul a respins ca neîntemeiatã cererea reclamantei cu privire la despãgubiri.
17. Aceastã hotãrâre a devenit definitivã dupã recursul pãrţilor, ca urmare a Hotãrârii Curţii de Apel Iaşi din 2 aprilie 2001.
18. La 28 iunie 2001 reclamanta a trimis o nouã cerere primãriei, solicitând înscrierea dreptului sãu de proprietate asupra imobilului, astfel cum s-a dispus prin Hotãrârea din 19 decembrie 2000.
19. Neprimind rãspuns, la 18 aprilie 2002 reclamanta a adresat primãriei o nouã cerere. La 27 mai 2002, primãria a informat reclamanta cu privire la înscrierea dreptului sãu de proprietate în registrul agricol. Totuşi, a semnalat cã P.C. a rãmas în continuare înscris în registrul agricol, în calitate de persoanã care locuieşte efectiv în imobil, şi cã reclamanta trebuia sã solicite evacuarea acestuia pentru a putea cere radierea lui.
20. Printr-o scrisoare din 19 martie 2003 reclamanta a informat Curtea cã Hotãrârea din 19 decembrie 2000 a rãmas neexecutatã parţial în ceea ce priveşte radierea numelui lui P.C. din registrul agricol.
3. Alte demersuri întreprinse de reclamantã pentru a pune în executare Hotãrârea din 19 decembrie 2000
21. Prin Hotãrârea din 22 august 2003, Tribunalul Vaslui a admis acţiunea reclamantei împotriva primarului şi a Consiliului Local Griviţa, obligându-i pe aceştia sã elibereze reclamantei o copie de pe registrul agricol privind înscrierea dreptului sãu de proprietate astfel cum s-a dispus prin Hotãrârea din 19 decembrie 2000. Aceastã hotãrâre a fost confirmatã, în recursul reclamantei, printr-o hotãrâre definitivã a Curţii de Apel Iaşi din 10 noiembrie 2003.
22. Prin Hotãrârea din 4 mai 2004, Tribunalul Vaslui a admis acţiunea reclamantei împotriva primarului şi a Consiliului Local Griviţa, obligându-i pe aceştia sã punã în executare Hotãrârea definitivã din 22 august 2003, şi a obligat autoritãţile locale la plata unei amenzi pentru întârzierea executãrii, precum şi la acordarea de despãgubiri reclamantei. Aceastã hotãrâre a fost confirmatã, în recursul reclamantei, printr-o hotãrâre definitivã a Curţii de Apel Iaşi din 13 septembrie 2004.
23. La 7 februarie 2005 reclamanta a adresat o notificare Primãriei Griviţa în vederea executãrii Hotãrârii din 4 mai 2004 a Tribunalului Vaslui, confirmatã de Hotãrârea Curţii de Apel Iaşi din 13 septembrie 2004.
24. Printr-o încheiere din 16 noiembrie 2005, pronunţatã în camera de consiliu, Judecãtoria Bârlad, sesizatã de reclamantã cu o cerere privind urmãrirea conturilor debitoarei, a respins cererea, cu motivarea cã reclamanta ar fi trebuit sã sesizeze un executor judecãtoresc, iar nu sã sesizeze instanţa.
4. Acţiunea în revendicare a reclamantei împotriva lui P.C.
25. Prin Hotãrârea din 23 octombrie 2003 Judecãtoria Bârlad a admis acţiunea în revendicare imobiliarã formulatã de reclamantã împotriva lui P.C. şi P.V. Apelul lui P.C. a fost respins printr-o hotãrâre din 25 februarie 2004. Din actele dosarului reiese cã aceastã acţiune se aflã încã pe rolul instanţelor naţionale.
II. Dreptul intern aplicabil
1. <>Ordonanţa Guvernului nr. 1 din 13 martie 1992 privind registrul agricol.
Articolul 1
"În scopul asigurãrii unei evidenţe unitare cu privire la starea terenurilor [...], dezvoltarea agriculturii gospodãriilor populaţiei şi buna utilizare a resurselor locale, consiliile locale comunale, orãşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor organiza întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol [...]."
Articolul 2
"Registrul agricol constituie documenul oficial de evidenţã primarã unitarã, în care se înscriu date cu privire la gospodãriile populaţiei, şi anume:
a) capul gospodãriei şi membrii acesteia;
b) terenurile pe care le deţin, indiferent de titlu, pe categorii de folosinţã, suprafeţele cultivate cu principalele culturi şi numãrul de pomi pe specii;
c) efectivele de animale, pe specii şi categorii, existente la începutul anului; evoluţia anualã a efectivelor de bovine, porcine, ovine şi caprine;
d) clãdirile de locuit şi celelalte construcţii gospodãreşti;
e) mijloacele de transport cu tracţiune animalã şi mecanicã;
f) tractoarele şi maşinile agricole.
Formularul registrului agricol este cel prevãzut în anexã, care face parte integrantã din prezenta ordonanţã."
2. Ordinul nr. 95.136-712-10/806 al ministrului agriculturii din 21 martie 2001 privind adoptarea Normelor tehnice necesare pentru completarea Registrului agricol pentru perioada 2001-2005.
Acest ordin cuprinde normele pe care autoritãţile locale trebuie sã le urmeze pentru întocmirea registrului agricol pentru fiecare localitate.
Registrul agricol constituie documentul oficial de evidenţã în care sunt înscrise informaţiile privind terenurile pe categorii de folosinţã, precum şi gospodãriile care aparţin persoanelor, în ceea ce priveşte structura şi evoluţia efectivelor de animale.
De altfel, registrul agricol constituie o bazã de date pentru îndeplinirea la nivel local a politicilor administraţiei publice centrale.
Termenul "gospodãrie" sau "familie" semnificã grupul format din douã sau mai multe persoane care locuiesc împreunã şi care îşi organizeazã împreunã activitatea, participând la veniturile şi cheltuielile gospodãriei.
ÎN DREPT
I. Cu privire la pretinsa încãlcare a art. 6 din Convenţie
26. Reclamanta aratã cã neexecutarea de cãtre primãrie a Hotãrârii Curţii de Apel Iaşi din 2 aprilie 2001, care a dispus înscrierea în registrul agricol a dreptului sãu de proprietate asupra imobilului şi radierea dreptului lui P.C. asupra aceluiaşi imobil, a încãlcat dreptul sãu de acces în instanţã, prevãzut de art. 6 alin. 1 din Convenţie, care este redactat astfel:
"Orice persoanã are dreptul la judecarea [...] de cãtre o instanţã [...] care va decide [...] asupra contestaţiilor sale privind drepturi şi obligaţii cu caracter civil [...] " .
27. Guvernul reaminteşte jurisprudenţa Curţii, potrivit cãreia executarea unei hotãrâri trebuie sã fie consideratã ca fãcând parte din "proces", în sensul art. 6 din Convenţie (Hornsby împotriva Greciei, Hotãrârea din 19 martie 1997, Culegerea de hotãrâri şi decizii 1997-II, p. 510-511, paragraful 4). Totuşi, apreciazã cã în speţã autoritãţile competente au executat Hotãrârea din 2 aprilie 2001 la 27 mai 2002, adicã la o lunã dupã înregistrarea cererii pe care reclamanta le-a adresat-o la 18 aprilie 2002. De la acea datã, nicio întârziere în executarea hotãrârii nu le este imputabilã.
28. Reclamanta contestã teza Guvernului. Ea considerã cã, în mãsura în care Hotãrârea din 2 aprilie 2001 nu a fost executatã conform dispozitivului sãu, în sensul cã numele lui P.C. nu a fost radiat din registrul agricol, nu se poate considera cã a fost executatã. Reclamanta apreciazã cã primãria a întârziat cu rea-credinţã executarea hotãrârii.
29. În observaţiile complementare (ulterioare datei de 1 septembrie 2005, datã la care camera a declarat cererea admisibilã) reclamanta a informat Curtea cã, în ciuda demersurilor întreprinse pentru a obţine executarea Hotãrârii din 19 decembrie 2000, autoritãţile administrative competente au rãmas în pasivitate şi nu au executat hotãrârea amintitã, conform dispozitivului. Mai precis, a subliniat cã autoritãţile refuzã sã radieze numele lui P.C. din registru, deşti Hotãrârea din 19 decembrie 2000 a recunoscut expres lipsa calitãţii acestuia de a figura în registrul agricol.
30. De altfel, reclamanta aratã cã, potrivit legislaţiei naţionale şi practicii administrative, conform cãreia pentru înscrierea în cartea funciarã a dreptului de proprietate este necesarã prezentarea unei copii de pe registrele agricole, se aflã în imposibilitatea de a face aceastã înscriere şi de a determina opozabilitatea faţã de terţi a dreptului de proprietate.
31. Curtea aminteşte cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, executarea unei sentinţe sau hotãrâri a unei instanţe de judecatã trebuie privitã ca fãcând parte integrantã din "proces", în sensul art. 6 din Convenţie. Dreptul de acces la instanţã ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã internã a unui stat contractant ar permite ca o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi obligatorie sã rãmânã inoperantã în detrimentul uneia dintre pãrţi (Immobiliare Saffi împotriva Italiei, nr. 22.774/93, paragraful 63, CEDH 1999-V).
32. În prezenta cauzã, reclamanta a obţinut o hotãrâre definitivã în 2 aprilie 2001 dispunând ca Primãria Griviţa sã-i înscrie dreptul de proprietate în registrul agricol şi sã radieze de pe rol numele lui P.C. Or, aceastã hotãrâre nu a fost nici executatã integral, nici anulatã sau modificatã ca urmare a exercitãrii unei cãi de atac prevãzute de legea internã.
33. Curtea admite, ca şi Guvernul, cã dreptul de acces la un tribunal nu poate obliga statul sã execute fiecare hotãrâre civilã, oricare ar fi consecinţele (Sanglier împotriva Franţei, nr. 50.342/99, paragraful 39, 27 mai 2003). Totuşi, apreciazã cã, dacã administraţia refuzã, omite sau întârzie sã execute, garanţiile prevãzute de art. 6, de care a beneficiat justiţiabilul în timpul fazei de judecatã, ar fi lipsite de efecte (Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41). În speţã, primãria avea obligaţia de a respecta Hotãrârea din 2 aprilie 2001, şi anume de a înscrie dreptul de proprietate al reclamantei în registrul agricol şi de a radia numele lui P.C.
34. Curtea constatã cã Hotãrârea din 2 aprilie 2001 a fost executatã parţial, numai în ceea ce priveşte înscrierea numelui reclamantei în registrul agricol. În ceea ce priveşte radierea numelui lui P.C. din registrul agricol, hotãrârea menţionatã nu a fost executatã de primãrie pe motiv cã acesta foloseşte imobilul şi, potrivit dispoziţiilor legale, registrul agricol presupune întocmirea unei situaţii de evidenţã a tuturor celor care folosesc imobilele, şi nu numai a proprietarilor.
35. Totodatã, Curtea aratã cã, deşi potrivit dispoziţiilor naţionale rolul registrului agricol este acela de a ţine evidenţa populaţiei, jurisdicţiile naţionale sesizate cu acţiunea reclamantei privind radierea numelui lui P.C. din registrul agricol au stabilit, bazându-se pe probele prezentate de pãrţi, cã P.C. nu avea dreptul de a figura în registrul agricol şi au obligat primãria sã-i radieze numele din acesta. Astfel, Curtea apreciazã cã primeazã hotãrârea definitivã a jurisdicţiilor naţionale şi cã autoritãţile administrative sunt ţinute sã se conformeze în totalitate Hotãrârii din 2 aprilie 2001. De altfel, considerã cã nici autoritãţile administrative şi nici P.C. nu au înţeles sã invoce aceste dispoziţii legale într-o cale extraordinarã de atac.
36. În plus, Curtea considerã cã simpla notificare trimisã de primãrie reclamantei pentru a o informa despre refuzul sãu de a executa integral Hotãrârea din 2 aprilie 2001, invocând elemente de fapt pe care se pronunţaserã deja autoritãţile judecãtoreşti, nu poate reprezenta o "imposibilitate obiectivã" care sã o exonereze de obligaţia prevãzutã de aceastã hotãrâre.
37. Aceste elemente sunt suficiente pentru a-i permite Curţii sã concluzioneze, având în vedere circumstanţele concrete ale speţei, cã statul, prin intermediul autoritãţilor sale specializate, nu a depus toate diligenţele pentru a proceda la executarea integralã a hotãrârii judecãtoreşti favorabile reclamantei.
38. În consecinţã, a avut loc încãlcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie.
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
39. În termenii art. 41 din Convenţie,
"În cazul în care Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciu
40. Reclamanta a solicitat suma de 98.723 de euro cu titlu de prejudiciu material direct, susţinând cã, urmare a neexecutãrii de cãtre autoritãţile competente a Hotãrârii din 2 aprilie 2001, nu şi-a putut exercita dreptul de proprietate asupra imobilului în cauzã şi cã valoarea acestuia s-a diminuat. A solicitat, de asemenea, 3.650 de euro cu titlu de dobânzi şi 500.000 de euro cu titlu de "sancţiuni indirecte".
41. Reclamanta a mai solicitat 25.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, invocând frustrarea provocatã de imposibilitatea de a obţine executarea hotãrârii, ceea ce a pus sub semnul întrebãrii faţã de terţi calitatea sa de proprietar al imobilului în cauzã.
42. Guvernul considerã cã despãgubirile solicitate de reclamantã cu titlu de prejudiciu material direct nu au legãturã cu pretinsa încãlcare a Convenţiei. În aceastã privinţã, el aratã cã înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în registrul agricol nu are nicio consecinţã asupra dreptului de proprietate asupra imobilului în cauzã şi menţioneazã cã nicio dispoziţie legalã sau practicã administrativã nu condiţioneazã înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciarã de înscrierea dreptului în registrul agricol.
43. În ceea ce priveşte cererea de acordare a dobânzilor, Guvernul subliniazã cã acestea au fost dispuse în cadrul unei alte proceduri, care s-a finalizat cu Hotãrârea din 2 aprilie 2001, şi cã, în orice caz, reclamanta nu a urmat procedura internã pentru a solicita plata acestora. Relativ la suma de 500.000 de euro cerutã de reclamantã cu titlu de "sancţiuni indirecte", Guvernul aminteşte cã aceastã categorie nu a fost prevãzutã de art. 41 din Convenţie şi cã este şi excesivã.
44. Guvernul considerã cã suma cerutã cu titlu de prejudiciu moral este, de asemenea, excesivã. Potrivit acestuia, despãgubirea privind prejudiciul moral suferit trebuie sã fie determinatã ţinându-se cont de încãlcarea Convenţiei stabilitã de Curte, precum şi de jurisprudenţa acesteia în materia neexecutãrii unei hotãrâri judecãtoreşti (Burdov împotriva Rusiei, nr. 59.498/00, paragraful 47, CEDO 2002-III).
45. Curtea reaminteşte cã, în speţã, singurul fundament pentru acordarea unei satisfacţii echitabile constã în faptul cã reclamanta nu a beneficiat de dreptul sãu de acces la instanţã ca urmare a încãlcãrii art. 6 din Convenţie. Totuşi, trebuie ţinut cont şi de faptul cã este vorba de o neexecutare parţialã a Hotãrârii din 19 decembrie 2000.
46. Curtea reaminteşte, de asemenea, jurisprudenţa sa constantã, potrivit cãreia, în caz de încãlcare a art. 6 din Convenţie, reclamanta trebuie repusã, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentã celei în care s-ar fi gãsit dacã nu ar fi fost eludatã aceastã dispoziţie (Piersack împotriva Belgiei, Hotãrârea din 26 octombrie 1984, seria A, p. 16, paragraful 12). O hotãrâre care constatã o încãlcare a unui drept incumbã statului pârât nu numai obligaţia juridicã de a plãti reclamantului sumele de bani acordate cu titlu de satisfacţie echitabilã, dar şi de a alege, sub controlul Comitetului de Miniştri, mãsurile generale sau/şi, dupã caz, individuale pe care sã le adopte în ordinea juridicã internã pentru a pune capãt nerespectãrii drepturilor constatate de Curte şi a înlãtura, pe cât posibil, consecinţele, astfel încât sã se restabileascã, pe cât posibil, situaţia anterioarã (Ilaşcu şi alţii împotriva Moldovei şi Rusiei, nr. 48.787/99, paragraful 487, CEDO 2004-VII).
47. În plus, Curtea apreciazã cã reclamanta a suferit un prejudiciu moral mai ales ca urmare a frustãrii provocate de imposibilitatea de a obţine executarea hotãrârilor pronunţate în favoarea sa şi cã acest prejudiciu nu poate fi compensat în totalitate prin simpla constatare a încãlcãrii Convenţiei.
48. În aceste circumstanţe, având în vedere ansamblul elementelor cauzei şi hotãrând în echitate, potrivit art. 41 din Convenţie, Curtea acordã reclamantei 1.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral.
B. Cheltuieli de judecatã
49. Reclamanta solicitã suma de 22.000 de euro cu titlu de cheltuieli de judecatã, din care 350 de euro reprezintã cheltuieli ocazionate de procedurã în faţa Curţii.
50. Guvernul considerã cã aceste cheltuieli nu pot fi acordate decât dacã sunt reale, rezonabile şi au legãturã cu nerespectarea dreptului constatat (Cvijetic împotriva Croaţiei, nr. 71.549/01, 26 februarie 2004, paragraful 63, şi Jasiuniene împotriva Lituaniei, nr. 41.510/98, 6 martie 2003, paragraful 55). În plus, aratã cã anumite cheltuieli solicitate au fost angajate de reclamantã în proceduri interne care nu au legãturã cu procedura finalizatã prin Hotãrârea din 2 aprilie 2001 şi cã, oricum, suma solicitatã cu acest titlu este excesivã.
51. Potrivit jurisprudenţei Curţii, un reclamant nu poate solicita rambursarea cheltuielilor de judecatã decât dacã sunt reale, necesare şi sunt rezonabile în cuantum. Curtea reţine cã reclamanta a beneficiat de asistenţã juridicã şi cã suma de 569 de euro a fost achitatã cu acest titlu avocatului ei. În plus, având în vedere elementele cauzei şi criteriile menţionate mai sus, Curtea apreciazã ca fiind rezonabilã suma de 100 de euro cu titlu de cheltuieli de judecatã pentru procedura urmatã în dreptul intern şi o acordã reclamantei.
C. Dobânzi
52. Curtea considerã potrivit sã stabileascã nivelul dobânzii la nivelul dobânzii facilitãţii de preţ marginal a Bãncii Centrale Europene, majorate cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA
1. hotãrãşte cã a avut loc încãlcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie;
2. hotãrãşte:
a) cã statul pârât, în 3 luni de la data la care hotãrârea a rãmas definitivã, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, trebuie sã garanteze, prin mãsuri adecvate, executarea integralã a Hotãrârii din 2 aprilie 2001 a Curţii de Apel Iaşi şi trebuie, în plus, sã plãteascã reclamantei 1.000 de euro pentru prejudiciu moral şi 100 de euro pentru cheltuieli de judecatã, precum şi orice sumã care ar putea fi datoratã cu titlu de impozit;
b) ca începând de la expirarea acestui termen şi pânã la efectuarea plãţii aceste sume sã fie majorate cu o dobândã simplã având o ratã egalã cu cea a facilitãţii de preţ marginal a Bãncii Centrale Europene aplicabile în aceastã perioadã, majorate cu 3 puncte procentuale;
3. respinge cererea de satisfacţie echitabilã pentru rest.
Întocmitã în limba francezã, apoi comunicatã în scris la data de 15 iunie 2006, în aplicarea art. 77 alin. 2 şi 3 din Regulament.
Bostjan M. Zupancic,
preşedinte
Vincent Berger,
grefier
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
