Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Cererea nr. 38.608/97)
(Reparaţie echitabilã)
În Cauza Ionescu împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupancic, preşedinte, J. Hedigan, L. Caflisch, C. Bîrsan, doamnele A. Gyulumyan, R. Jaeger, M. E. Myjer, judecãtori, şi din domnul M. Villiger, grefier adjunct de secţie,
dupã ce a deliberat în camera de consiliu la data de 13 octombrie 2005,
pronunţã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:
PROCEDURA
1. La originea Cauzei se aflã o cerere (nr. 38.608/97) îndreptatã împotriva României, prin care un cetãţean al acestui stat, domnul Paul Ionescu (reclamantul), a sesizat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Comisia) la data de 22 iulie 1997 în temeiul art. 25 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Convenţia).
2. Reclamantul, cãruia i-a fost încuviinţatã cererea de asistenţã judiciarã din oficiu, este reprezentat de domnul S. Rãduleţu, avocat în Craiova. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat prin agentul sãu, doamna Roxana Rizoiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Prin hotãrârea din 2 noiembrie 2004 (hotãrârea privind admisibilitatea şi fondul cauzei), Curtea a constatat, în unanimitate, încãlcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Mai exact, aceasta a decis cã art. 6 § 1 a fost încãlcat din cauza lipsei unui proces echitabil şi a îngrãdirii dreptului de acces la o instanţã (Ionescu împotriva României, nr. 38.608/97, §§ 36-39). În ceea ce priveşte art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, Curtea a apreciat cã privarea de proprietate pretinsã de reclamant, ce rezultã din decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 1997, nu avea nicio justificare şi cã reclamantul a suportat şi continuã sã suporte o povarã specialã şi exorbitantã (ibidem, §§ 44-46).
4. Întemeindu-se pe art. 41 din Convenţie, reclamantul solicitã, cu titlu de reparaţie echitabilã, restituirea bunului în litigiu sau acordarea unei sume echivalente cu valoarea sa actualã, pe care o estimeazã la 250.000 dolari americani (USD). De asemenea, el solicitã acordarea sumei de 50.000 USD pentru lipsa de folosinţã a bunului, precum şi suma de 75.000 USD cu titlu de prejudiciu moral. În sfârşit, el solicitã restituirea cheltuielilor de judecatã, însã fãrã a indica cu exactitate suma.
5. Având în vedere cã aspectul aplicãrii art. 41 din Convenţie nu se aflã în stare de judecatã, Curtea a rezervat aceastã chestiune şi a invitat Guvernul şi reclamantul sã îi trimitã în scris, în termen de 6 luni, observaţiile lor privind acest aspect şi, în special, sã îi aducã la cunoştinţã orice acord la care vor fi ajuns [ibidem, § 54, şi pct. 6 a), b) şi c) din dispozitiv].
6. În urma modificãrii compunerii secţiilor Curţii (art. 25 § 1 din Regulament), prezenta cerere a fost atribuitã Secţiei a treia, astfel remaniatã (art. 52 § 1).
7. Atât reclamantul, cât şi Guvernul au formulat observaţii.
8. Din documentele prezentate de pãrţi rezultã cã prin decizia definitivã din data de 2 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisã o a doua acţiune în revendicare imobiliarã pe care reclamantul o introdusese pe rolul instanţelor naţionale împotriva Consiliului Local al Municipiului Bucureşti. Totuşi, reclamantul se aflã în imposibilitatea de a reintra în posesia bunului, deoarece statul l-a vândut în anul 1997 cãtre un terţ care îl ocupa în calitate de chiriaş. La o datã neprecizatã, reclamantul a introdus împotriva terţului cumpãrãtor o acţiune în revendicare şi în constatarea nulitãţii contractului de vânzare-cumpãrare menţionat mai sus. Aceastã acţiune se aflã şi în prezent pe rolul judecãtoriei de sector din Bucureşti.
ÎN DREPT
9. Conform art. 41 din Convenţie,
"Dacã Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrţii lezate, dacã este cazul, o reparaţie echitabilã."
A. Prejudiciul material
10. În principal, reclamantul solicitã restituirea bunului în litigiu. El aratã cã, deşi a avut câştig de cauzã în cea de-a doua acţiune în revendicare împotriva Consiliului Local al Municipiului Bucureşti, se aflã în imposibilitatea de a intra în posesia imobilului, din moment ce acesta a fost vândut de stat unui terţ. El înţelege sã primeascã, în cazul nerestituirii acestuia, o sumã corespunzãtoare valorii actuale a bunului sãu. El estimeazã aceastã sumã la valoarea de 250.000 USD, şi anume, conform preţurilor practicate de agenţiile imobiliare din Bucureşti, 100.000 USD pentru casã şi 150.000 EUR pentru terenul aferent.
De asemenea, el solicitã suma de 50.000 USD pentru lipsa de folosinţã a bunului, arãtând cã statul a obţinut foloase substanţiale nejustificate din închirierea şi apoi din vânzarea imobilului.
11. În observaţiile sale, Guvernul contestã sumele solicitate de reclamant. Încã de la început, acesta subliniazã cã reclamantul nu poate pretinde restituirea întregului teren, astfel cum exista la data construirii casei, deoarece în urma exproprierii ce a avut loc în anul 1937 o parte a acestuia reprezintã drum public.
El considerã cã preţurile agenţiilor imobiliare invocate de reclamant nu pot fi folosite ca bazã de evaluare a bunului în litigiu, a cãrui valoare ar fi, conform concluziilor unei expertize tehnice comunicate Curţii, de 76.099 USD.
12. În ceea ce priveşte lipsa de folosinţã solicitatã de reclamant, Guvernul susţine cã, chiar dacã dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost desfiinţat, el era obligat în orice caz, în temeiul <>Legii nr. 17/1994 , sã prelungeascã contractul de închiriere a locuinţei încheiat de stat cu chiriaşul imobilului înainte de recunoaşterea dreptului sãu de proprietate asupra acestui imobil. Bazându-se pe raportul de expertizã menţionat mai sus, Guvernul evalueazã suma chiriilor pe care reclamantul le-ar fi putut percepe la valoarea de 1.547 USD.
13. Curtea observã cã, în pofida soluţionãrii favorabile a celei de-a doua acţiuni în revendicare, reclamantul se aflã în prezent în imposibilitatea de a intra în posesia imobilului din cauza vânzãrii acestuia de cãtre stat unui terţ.
14. Curtea apreciazã, în raport de circumstanţele speţei, cã restituirea bunului litigios, astfel cum a fost dispusã prin sentinţa din 11 iulie 1995 a Tribunalului Bucureşti, l-ar repune pe reclamant, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentã cu cea în care s-ar fi aflat dacã cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu ar fi fost încãlcate.
Aceasta ar fi situaţia sub rezerva oricãrei pretenţii pe care terţul cumpãrãtor ar putea sã o aibã asupra proprietãţii imobilului, pretenţie ce ar intra în domeniul de competenţã al instanţelor interne (vezi, mutatis mutandis, Brumãrescu împotriva României (reparaţie echitabilã) [MC], nr. 28.342/95, § 22, CEDO 2001-I).
15. Dacã statul pârât nu procedeazã la aceastã restituire, Curtea decide ca acesta sã îi achite reclamantului, cu titlu de daune materiale, valoarea actualã a bunului. Ţinând cont de concluziile expertizei imobiliare furnizate de Guvern şi de informaţiile de care dispune asupra preţurilor de pe piaţa imobiliarã din Bucureşti, Curtea estimeazã valoarea de circulaţie actualã a casei şi a terenului aferent la suma de 100.000 EUR.
16. În ceea ce priveşte sumele solicitate pentru lipsa de folosinţã a bunului, Curtea nu le poate acorda, având în vedere faptul cã a dispus restituirea bunului cu titlu de reparare a prejudiciului, în conformitate cu art. 41 din Convenţie, însã ea va putea ţine cont de privarea de proprietate suferitã de reclamant cu ocazia reparaţiei prejudiciului moral (vezi, mutatis mutandis, Sofletea împotriva României, nr. 48.179/99, § 42, 25 noiembrie 2003).
B. Prejudiciul moral
17. Reclamantul solicitã suma de 75.000 USD pentru prejudiciul moral suportat din cauza suferinţei ce i-a fost produsã în anul 1997 de cãtre Curtea Supremã de Justiţie, care l-a privat de bunul sãu.
18. Guvernul se opune acestei pretenţii, considerând cã nu ar trebui reţinut niciun prejudiciu moral, deoarece acest prejudiciu nu a fost dovedit şi nu a fost stabilitã nicio legãturã de cauzalitate între procedurile ce au fãcut obiectul prezentei cereri şi suferinţele pretinse de reclamant.
19. Curtea considerã cã evenimentele în cauzã au dus la grave ingerinţe în dreptul reclamantului de a i se respecta bunul, în dreptul de acces la un tribunal şi în dreptul la un proces echitabil, constituind un prejudiciu moral, pentru care suma de 7.500 EUR reprezintã o reparaţie echitabilã.
C. Cheltuieli de judecatã
20. Reclamantul solicitã rambursarea cheltuielilor de judecatã, dar fãrã a specifica vreo sumã şi fãrã a prezenta vreun decont în acest sens.
21. Guvernul nu se opune la restituirea cheltuielilor efectuate, cu condiţia prezentãrii de documente justificative.
22. Având în vedere cã reclamantul nu a justificat cheltuielile de judecatã pretinse, Curtea decide sã nu îi aloce nicio sumã cu acest titlu (vezi, mutatis mutandis, Oprea şi alţii împotriva României, nr. 33.358/96, 16 iulie 2002, § 56).
D. Dobânzi moratorii
23. Curtea considerã potrivit ca rata dobânzii moratorii sã se bazeze pe rata dobânzii facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene, majoratã cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN UNANIMITATE,
CURTEA
hotãrãşte:
1. ca statul pârât sã îi restituie reclamantului, în cel mult 3 luni de la data rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri, conform art. 44 § 2 din Convenţie, imobilul în litigiu şi terenul aferent;
2. ca, în lipsa acestei restituiri, statul pârât sã îi plãteascã reclamantului, în acelaşi termen de 3 luni, suma de 100.000 EUR (una sutã mii euro) cu titlu de daune materiale;
3. ca statul pârât sã îi plãteascã reclamantului, în acelaşi termen de 3 luni, suma de 7.500 EUR (şapte mii cinci sute euro) cu titlu de daune morale;
4. ca sumele respective sã fie convertite în moneda statului pârât, la cursul de schimb valabil la data plãţii,
5. ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi pânã la efectuarea plãţii, aceste sume sã se majoreze cu o dobândã simplã având o ratã egalã cu cea a facilitãţii de împrumut marginal a Bãncii Centrale Europene valabilã în aceastã perioadã, majoratã cu 3 puncte procentuale;
6. respinge cererea de reparaţie echitabilã în rest.
Întocmitã în limba francezã, apoi comunicatã în scris la data de 10 noiembrie 2005, cu aplicarea art. 77 §§ 2 şi 3 din Regulament.
Bostjan M. Zupancic,
preşedinte
Mark Villiger,
grefier adjunct
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
