Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE ARBITRALA din 25 iulie 2007 privind solicitarea organizarii arbitrajului in relatia cu Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania
EMITENT: OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR - CORPUL DE ARBITRI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 586 din 27 august 2007
Complet de arbitraj constituit din:
Ana Diculescu-ova - arbitru
Cristian Iordãnescu - arbitru
Alexandru Ţiclea - arbitru
Mihai Tãnãsescu - arbitru
Gheorghe Gheorghiu - arbitru
Având în vedere cererea formulatã de Asociaţia pentru Drepturile Producãtorilor de Fonograme din România (ADPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Maria Rosetti nr. 7-9, ap.18, sectorul 2, prin care solicitã organizarea arbitrajului în relaţia cu Uniunea Producãtorilor de Fonograme din Romania (UPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, pentru medierea repartizãrii remuneraţiilor reprezentând dreptul de comunicare publicã-ambiental, copie privatã, dreptul de radiodifuzare şi dreptul de retransmitere prin cablu,
ţinând seama de înscrisurile depuse de pãrţi pe durata arbitrajului, de dezbaterile şi concluziile pãrţilor,
COMPLETUL DE ARBITRI
constatã:
Ca urmare a cererii de arbitraj formulate de ADPFR şi înregistrate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) sub nr. 5.649 din 5 iunie 2007 privind repartizarea remuneraţiilor reprezentând dreptul de comunicare publicã-ambiental, copie privatã, dreptul de radiodifuzare şi dreptul de retransmitere prin cablu, colectate de UPFR la data de 18 iunie 2007, au fost convocate pãrţile, UPFR invocând chestiunea prealabilã a nelegalitãţii cererii de arbitraj şi a desfãşurãrii arbitrajului întrucât cererea nu se încadreazã în niciunul dintre obiectivele de arbitraj limitative prevãzute de <>art. 131^2 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 . Întrucât ADPFR şi-a menţinut cererea de arbitraj, s-a procedat la constituirea completului de arbitraj prin tragere la sorţi.
Din cuprinsul cererii de arbitraj reiese cã între pãrţile implicate, la data de 28 noiembrie 2006, au avut loc negocieri privind drepturile membrilor ADPFR pentru ambiental, copie privatã, posturile de radio şi televiziune mici şi medii fãrã playlist şi fondul de rezervã pentru aceste categorii, pentru anii 2003-2004, fãrã a se ajunge la un acord, stabilindu-se o a doua întâlnire dupã analizarea procentelor propuse de fiecare parte. Se aratã cã la data de 8 decembrie 2006 pãrţile au avut discuţii, când, deşi se convenise asupra procentelor cuvenite membrilor ADPFR, UPFR a arãtat cã la acele procente negociate urmeazã a se aplica un nou coeficient, în funcţie de ponderea repertoriului membrilor ADPFR în piaţa de muzicã popularã şi manele.
Se afirmã cã, urmare discuţiilor ulterioare, UPFR a virat la data de 4 mai 2007 suma de 101.172,72 lei in contul ADPFR, fãrã a preciza ce reprezintã acea sumã şi cã anterior depusese un tabel cu numãrul de holograme utilizate, fiind agreatã propunerea UPFR ca repartizarea remuneraţiilor sã se facã în funcţie de numãrul hologramelor.
La finalul cererii se precizeazã obiectul arbitrajului: stabilirea remuneraţiilor corespunzãtoare drepturilor membrilor ADPFR, ţinându-se seama de criteriul agreat, respectiv numãrul de holograme utilizate, raportat la sumele repartizate de cãtre UPFR altor producãtori de fonograme, membri UPFR, pe baza aceleiaşi proceduri.
UPFR a invocat în faţa ORDA, prin Adresa nr. 2.534 din 18 iunie 2007, 3 chestiuni prealabile: nelegalitatea iniţierii procedurii de arbitraj, nelegalitatea constituirii unui complet de arbitraj şi nelegalitatea desfãşurãrii unei proceduri de arbitraj, cu motivarea cã cererea de arbitraj este întemeiatã de dispoziţiile <>art. 133 alin. (3), din Legea nr. 8/1996 , ori textul invocat priveşte gestiunea colectivã facultativã, iar nu gestiunea obligatorie realizatã de UPFR, condiţii în care nu existã obligativitatea legalã a încheierii unui protocol, iar în lipsa finalizãrii protocolului nu existã posibilitatea de apelare la arbitraj; de asemenea, se aratã cã declanşarea procedurii de arbitraj implicã un fine de neprimire, constând în parcurgerea etapelor prealabile în condiţiile legale, ceea ce nu s-a realizat deoarece nu existã baza legalã pentru desfãşurarea negocierilor şi încheierea unui protocol. În final, UPFR constatã cã ADPFR a achiesat la criteriul de repartizare a sumelor stabilite de UPFR în conforminate cu dispoziţiile legale şi statutare şi cã se doreşte de fapt stabilirea de cãtre completul de arbitraj a remuneraţiilor corespunzãtoare membrilor ADPFR, adicã a se face calculul matematic aferent sumelor cuvenite ADPFR, aspect ce nu poate constitui obiectul arbitrajului.
La aceste chestiuni prealabile, ADPFR a formulat urmãtoarele precizãri:
- privitor la legalitatea iniţierii procedurii de arbitraj considerã cã sunt întrunite condiţiile <>art. 131^2 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996 deoarece cele douã organisme de gestiune colectivã nu au reuşit sã încheie un protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului datorat colectorului unic, ca urmare a refuzului UPFR, care a invocat prevederile art. 133 alin. (2) referitoare la drepturi gestionate colectiv facultativ. Se afirmã în continuare cã textul art. 133 alin. (2) cuprinde o eroare materialã, respectiv în loc sã se facã referire la art 123^1, s-a facut referire la art 123^2, sens în care s-a exprimat şi ORDA prin Adresa nr. 2.384 din 19 decembrie 2006; chiar dacã nu ar fi eroare, considerã cã gestiunii colective obligatorii i se pot aplica regulile de la gestiunea colectivã facultativã;
- obiectul cererii de arbitraj îl constituie aspectele ce ar fi trebuit inserate în protocol: "procedura de repartiţie, procentele pentru fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitãţile de evidenţiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare, de stabilire a comisionului şi orice alte aspecte, conform prevederilor legale şi specificului gestiunii colective". Se aratã cã singurul aspect asupra cãruia s-a cãzut de acord a fost criteriul de repartiţie, respectiv numãrul de holograme achiziţionate, însã nu ar fi suficient pentru a considera cã toate problemele referitoare la repartiţie au fost rezolvate.
UPFR a depus întâmpinare în care a invocat 3 excepţii:
- excepţia lipsei calitãţii de reprezentant a reclamantei ADPFR, întrucât contractul de mandat încheiat între producãtorii de muzicã, în calitate de mandanţi, şi ADPFR, în calitate de mandatar, cuprinde în art. 2 obiectul mandatului, constând în negocieri cu UPFR şi orice alte organe de gestiune colectivã ori instituţii abilitate pentru încasarea remuneraţiilor reprezentând cota procentualã producãtorilor de înregistrãri audiovizuale, fãrã a se face referire la colectarea remuneraţiei corespunzãtoare drepturilor asupra fonogramelor;
- excepţia necompetenţei materiale a completului de arbitraj pentru stabilirea remuneraţiei corespunzãtoare dreptului la renumeraţie compensatorie pentru copie privatã, dreptului de retransmitere prin cablu, dreptului la remuneraţie echitabilã pentru comunicare publicã, întrucât, potrivit art. 123^1, aceste drepturi sunt gestionate obligatoriu colectiv de cãtre organismul de gestiune colectivã UPFR, condiţii în care ADPFR, în calitate de reprezentant al unor titulari de drepturi conexe ce nu sunt membri UPFR, are deschisã calea unei acţiuni în justiţie pentru revendicarea remuneraţiei. Se aratã în acest sens cã dispoziţiile <>art. 131^2 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996 nu se aplicã în speţã, iar UPFR nu este colector unic în raport cu ADPFR pentru remuneraţia corespunzãtoare drepturilor conexe care se gestioneazã colectiv şi facultativ. Apreciazã cã art. 129^1, coroborat cu art. 123 din lege, oferã soluţia în sensul cã revendicarea de cãtre ADPFR a sumelor cuvenite membrilor sãi se poate face în termen de 3 ani de la data notificãrii; textul reglementeazã şi raportul dintre UPFR şi ADPFR privind gestiunea obligatorie, competenţa de colectare revenind organismului din domeniu cu cel mai mare numãr de membri, fãrã a fi necesare nici numirea unui colector unic şi nici stabilirea unui protocol privind repartizarea sumelor colectate, ipoteza contrarã fiind nelegalã deoarece s-ar admite cã ADPFR are aceeaşi competenţã în materia "gestiunii obligatorii" ca şi UPFR, competenţa delegatã cãtre UPFR în baza unui protocol.
Se mai aratã cã stabilirea procedurii de repartiţie, procentele de fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitãţile de evidenţiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare şi stabilirea comisionului sunt reglementate prin lege şi prin actele constitutive ale organismului de gestiune colectivã, aşa cum aratã art. 127 din lege. În acest context, arbitrajul nu are competenţa de a stabili asemenea aspecte şi nici sã exercite vreo acţiune de verificare a acestora, problemã ce se aflã sub controlul ORDA, potrivit art. 138 lit. f) şi h) din lege;
- excepţia prematuritãţii acţiunii de arbitraj pentru stabilirea remuneraţiei corespunzãtoare dreptului de radiodifuzare a fonogramei, întrucât acest drept se gestioneazã facultativ, în baza art. 123 din lege, ceea ce impune un protocol prealabil, nominalizarea colectorului unic de cãtre ORDA, chestiuni care nu au fost antamate la negociere.
ADPFR a rãspuns la excepţii precizând cã are calitate de reprezentant, potrivit contractului depus la ORDA, şi cã numai dintr-o eroare a anexat la cererea de arbitraj un alt contract, sens în care depune contractul de mandate. Privitor la necompetenţa materialã a arbitrajului afirmã cã existã temei legal pentru declanşarea procedurii de arbitraj, invocându-se dispoziţia <>art. 129^1 din Legea nr. 8/1996 , cu precizarea cã obiectul cererii de arbitraj "nu îl constituie stabilirea cuantumului remuneraţiilor, ci a cadrului criteriilor şi procedurilor necesare pentru a putea determina acest cuantum", nefiind echitabil ca toate aceste aspecte sã fie lãsate la aprecierea unilateralã a UPFR, ca organism direct interesat. Referitor la excepţia prematuritãţii cererii de arbitraj privitoare la remuneraţia corespunzãtoare dreptului de radiodifuzare a fonogramelor se recunoaşte cã nu s-au discutat aspectele legate de aceastã categorie de drepturi şi este de acord cu excluderea acestuia din obiectul cererii de arbitraj, urmând a se desfãşura procedura legalã în baza art. 133 din lege.
Pãrţile au depus concluzii scrise arãtând urmãtoarele:
ADPFR considerã cã obiectul arbitrajului îl constituie aspecte ce ar fi trebuit menţionate în protocol: procedura de repartiţie, procentele pe fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitãţile de evidenţiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare, stabilirea comisionului şi orice alte aspecte, conform prevederilor legale şi specificului gestiunii colective unice, apreciindu-se cã este insuficient şi inechitabil a fi rezolvate toate aceste aspecte doar de statutul UPFR în condiţiile în care <>Legea nr. 8/1996 este echivocã, iar statutul nu poate avea autoritatea unei dispoziţii legale sau a unei hotãrâri arbitrale/judecãtoreşti. În final, se solicitã a se pronunţa o hotãrâre care sã reglementeze cadrul legal pentru desfãşurarea acordului dintre pãrţi în ceea ce priveşte repartiţia remuneraţiilor cuvenite membrilor UPFR pentru toate categoriile de drepturi gestionate colectiv de UPFR. Se mai aratã cã îşi restrânge obiectul cererii la criteriile de stabilire a remuneraţiilor corespunzãtoare drepturilor rezultate din comunicare publicã şi copie privatã, pentru a stabili modalitatea de determinare a procentului pe care îl reprezintã numãrul de holograme al membrilor ADFPR din totalul hologramelor achiziţionate, în vederea repartiţiei remuneraţiilor.
UPFR apreciazã cã încheierea unui protocol este utilã în relaţia cu ADPFR şi cã demersurile realizate - încheierea unor procese-verbale, plata unor sume de bani etc. - sunt în acest sens, dar cã a solicita completului de arbitraj obligarea UPFR sã încheie un protocol ale cãrui clauze sã fie stabilite de acelaşi complet este inadmisibil. Pretenţiile ADPFR sunt nefondate pe dispoziţiile <>Legii nr. 8/1996 , neexistând o prevedere legalã care sã oblige UPFR sã încheie un protocol cu un reprezentant al unor titulari de drepturi, invocându-se dispoziţiile art. 123^2 din lege, care prevede un asemenea protocol numai pentru gestiunea facultativã. Dacã s-ar încheia un asemenea protocol, s-ar putea prevedea exclusiv criteriile privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari şi în niciun caz stabilirea remuneraţiei corespunzãtoare drepturilor ADFPR, stabilirea procedurii repartiţiei, procentele pe fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitãţile de evidenţiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare şi stabilirea comisionului, întrucât aceste chestiuni sunt prevãzute de lege. În final se aratã cã ADPFR nu a propus spre dezbatere o formã de protocol ale cãrui clauze sã fie argumentate temeinic şi, în fapt, s-a rezumat doar la nişte indicaţii sumare, cum ar fi: repartizarea remuneraţiilor colectate sã fie proporţionalã cu utilizarea realã a repertoriului, stabilirea procentelor din piaţa muzicalã pe diferite genuri de muzicã sã fie un criteriu de stabilire a remuneraţiei cuvenite etc.
Se solicitã şi cheltuieli de judecatã în cuantum de 12.500 lei.
*
Analizând întregul material probator, completul de arbitri reţine urmãtoarele:
Faţã de precizãrile aduse de pãrţi şi excepţiile invocate, obiectul cererii de arbitraj îl constituie remuneraţia corespunzãtoare din comunicare publicã şi copie privatã.
Privitor la excepţia de necompetenţã a completului de arbitraj, în sensul cã problema depusã judecãţii nu se aflã printre cele date de lege în competenţa arbitrajului, completul de arbitri constatã cã faţã de obiectul cererii de arbitraj sunt întrunite condiţiile legale pentru realizarea arbitrajului, potrivit <>art. 131^2 din Legea nr. 8/1996 , modificatã şi completatã. Se constatã cã între pãrţi au avut loc mai multe runde de negocieri, având ca obiect repartizarea remuneraţiilor reprezentând dreptul de comunicare publicã - ambiental şi copie privatã, colectate de UPFR, însã negocierile au eşuat. Rezultã cã UPFR a acceptat negocierile, iar nefinalizarea acestora deschide posibilitatea realizãrii unui arbitraj aflat în competenţa arbitrilor, potrivit art. 131^2 alin. (1) lit. b) din lege, în cazul în care pãrţile aflate în negociere nu au putut conveni o formã unicã a metodologiei. În consecinţã, excepţia este neîntemeiatã şi se respinge.
Pe fondul cauzei, completul de arbitraj constatã cã negocierile purtate la data de 28 noiembrie 2006 şi consemnate în procesul-verbal au avut ca obiect stabilirea de procente pentru mediul rural şi urban, în funcţie de categoriile de utilizatori de fonograme, iar la negocierile din data de 8 decembrie 2006, deşi se cãzuse de acord cu procentele, cu excepţia procentului pentru copia privatã, ca urmare a invocãrii de cãtre UPFR a unui coeficient aplicabil procentelor, negocierile au fost sistate.
Faţã de obiectul negocierilor cererea de arbitraj are un obiect extins, ajungându-se ca pânã la finalul procedurii de arbitraj ADPFR sã solicite ca în protocolul dintre cele douã organisme de gestiune colectivã sã se prevadã: procedura de repartiţie, procentele pe fiecare categorie de drepturi gestionate, modalitãţile de evidenţiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare, stabilirea comisionului şi orice alte aspecte, conform prevederilor legale şi specificului gestiunii colective unice.
Completul de arbitraj constatã cã invocarea prin cererea de arbitraj a unor pretenţii care nu au fost supuse în prealabil negocierii constituie un fine de neprimire ce împiedicã luarea unei hotãrâri. Aceastã soluţie se întemeiazã pe dispoziţiile art. 131 şi urmãtoarele din lege, privind reglementarea iniţierii procedurilor de negociere ce trebuie însoţite de metodologii propuse a fi negociate de cãtre comisii constituite prin decizii ale directorului general al ORDA. Negocierea metodologiilor se desfãşoarã conform planului stabilit între pãrţi pe o duratã de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei, iar înţelegerea pãrţilor cu privire la metodologiile negociate se consemneazã într-un protocol ce se depune la ORDA şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. Rezultã din textele legale menţionate cã etapa negocierilor trebuie sã fie extrem de serioasã, pãrţile având obligaţia sã stabileascã în concret pretenţiile pe care le invocã, ceea ce semnificã elemente de fapt, întemeiate pe principiile generale stabilite de lege.
Or, în speţã, ADPFR, în calitate de iniţiator al procedurii de negociere, nu a realizat o metodologie pe care sã o propunã celeilalte pãrţi, UPFR, etapã prealabilã legalã ce nu poate fi ignoratã, omisã sau depãşitã în derularea procedurii, condiţii în care urmeazã a se respinge cererea de arbitraj ca prematur formulatã.
FAŢĂ DE CONSIDERENTELE EXPUSE
COMPLETUL DE ARBITRI
HOTĂRĂŞTE:
Se respinge cererea de arbitraj formulatã de Asociaţia pentru Drepturile Producãtorilor de Fonograme din România (ADPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Maria Rosetti nr. 7-9, ap. 18, sectorul 2, faţã de Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, ca prematur formulatã.
Se obligã ADPFR la plata cheltuielilor de judecatã, în cuantum de 12.500 lei, faţã de UPFR.
Completul de arbitraj
Ana Diculescu-ova
Cristian Iordãnescu
Alexandru Ţiclea
Mihai Tãnãsescu
Gheorghe Gheorghiu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
