Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE ARBITRALA din 19 aprilie 2013 din data de 19 aprilie 2013 avand drept obiect stabilirea modalitatii de repartizare in cote procentuale intre organismele de gestiune colectiva a drepturilor producatorilor de fonograme, ADPFR si UPFR, a remuneratiei cuvenite producatorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comert, a celor publicate in scop comercial si a reproducerilor acestora, datorata de catre societatile de retransmitere prin cablu, precum si a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectiva desemnat colector pentru drepturile producatorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014
EMITENT: OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 7 mai 2013
Dosar nr. 1/2013
Completul de arbitraj constituit din:
David Alice - preşedinte
Ciubotă Cătălin - arbitru
Ciuraru Remus - arbitru
Gozia Dan - arbitru
Ştiolică Florin - arbitru
Pe rol se află soluţionarea cererii de arbitraj formulate de către Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în Bucureşti, str. Gh. Petraşcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, reprezentată legal de către Daniela Cristina Oprişan, în calitate de administrator general, în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, reprezentată legal prin dna Mihaela Alexandrina Scrioşteanu.
Cererea de arbitraj formulată de către ADPFR are ca temei juridic, aşa cum s-a menţionat în cererea de iniţiere a procedurii, dispoziţiile art. 131^2 alin. (3) lit. c) şi art. 134 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 8/1996) şi are, deci, ca obiect stabilirea modalităţii de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR şi UPFR, a remuneraţiei cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerţ, a celor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, datorată de către societăţile de retransmitere prin cablu, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, pentru perioada 2012-2014.
Arbitrajul s-a desfăşurat la termenele din data de 20 martie (prim termen), 25 martie, 2 aprilie, 10 aprilie, 12 aprilie.
Dezbaterile au avut loc la data de 12 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă care face parte integrantă din prezenta.
Completul, având nevoie de timp pentru a delibera şi a da părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea la data de 19 aprilie 2013.
Deliberările au avut loc la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor.
Completul arbitral, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (7) din Legea nr. 8/1996, a solicitat motivat prelungirea termenului cu 15 zile, solicitare aprobată de către ORDA la data de 15 aprilie 2013.
Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile şi concluziile părţilor, completul de arbitri constată:
Constituirea completului de arbitraj a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, părţile fiind convocate pentru tragerea la sorţi în vederea desemnării arbitrilor.
Prin cererea de arbitraj întemeiată pe dispoziţiile art. 131^2 alin. (3) lit. c) şi art. 134 din Legea nr. 8/1996, ADPFR a solicitat stabilirea modalităţii de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR şi UPFR, a remuneraţiei cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerţ, a celor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, datorată de către societăţile de retransmitere prin cablu, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, pentru perioada 2012-2014.
La data de 8 martie 2013 ADPFR a depus cerere de iniţiere a procedurii de arbitraj.
La data de 20 martie 2013 ADPFR a depus cerere de arbitraj având drept obiect stabilirea modalităţii de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR şi UPFR, a remuneraţiei cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerţ, a celor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, datorată de către societăţile de retransmitere prin cablu, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014.
La acelaşi termen UPFR depune, la rândul ei, cerere de arbitraj la care, până la sfârşitul şedinţei, a renunţat.
La termenul din 25 martie 2013 UPFR depune şi comunică în şedinţă publică întâmpinare şi cerere reconvenţională, precum şi o cerere prin care invocă excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 91 din 27 ianuarie 2011, excepţie soluţionată prin încheierea şedinţei din data de 2 aprilie 2013.
ADPFR, la termenul din data de 2 aprilie 2013, invocă pe cale de întâmpinare excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulate de către UPFR în ceea ce priveşte perioada solicitată de către UPFR, 2010-2011, excepţie pe care completul arbitral a unit-o cu fondul cauzei.
În susţinerea cererilor ambele părţi au depus înscrisuri şi documente în format electronic ce conţin playlisturi, repertorii ş.a.
Analizând actele şi lucrările dosarului, completul arbitral constată:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de ADPFR în raport cu cererea reconvenţională formulată de UPFR pentru perioada 2010-2011, completul arbitral, cu opinie majoritară de 4 la 1, admite excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale pentru perioada 2010-2011, excepţie invocată de către ADPFR, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 "la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum şi etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 131^2 alin. (3)-(9)". Din prevederile acestui text de lege rezultă obligativitatea respectării de către organismul de gestiune colectivă care solicită stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari respectării unei proceduri prealabile.
Faţă de cele menţionate mai sus completul arbitral constată că UPFR nu a respectat procedura obligatorie impusă de legea specială mai sus arătată pentru perioada 2010-2012.
Pe de altă parte, completul arbitral consideră pe deplin admisibilă cererea reconvenţională a UPFR pentru perioada 2012-2014, iar analiza acesteia se va face mai jos şi în raport de susţinerile ADPFR.
Pe cererea arbitrală principală completul arbitral stabileşte ca modalitate de repartizare a remuneraţiilor colectate pentru retransmiterea prin cablu criteriul utilizării reale a fonogramelor, proporţional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADPFR pentru membrii săi, iar de UPFR pentru membrii săi şi pentru toţi producătorii de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă.
Repertoriile vizează programele TV retransmise prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2014.
Utilizarea reală va fi determinată în raport de repertoriile utilizate în cadrul programelor TV retransmise prin cablu pentru perioada sus-menţionată.
Acest criteriu este preferabil în raport de împrejurarea că, în timp, producătorii de fonograme pot adera fie la unul, fie la celălalt organism de gestiune colectivă. Dacă am accepta ideea propusă de ADPFR potrivit cu care repartizarea sumelor colectate între cele două organisme de gestiune colective ar folosi un criteriu procentual, acesta ar putea să nu reflecte realitatea dată de libertatea membrilor celor două organisme de gestiune colectivă de a-şi modifica aderarea la una sau la cealaltă dintre cele două entităţi.
Comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat drept colector unic pe această sursă pentru perioada 2012-2014 care constituie cheltuieli de colectare se evidenţiază distinct şi trebuie să fie justificat prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector.
În raport cu susţinerile părţilor completul arbitral stabileşte drept plafon maxim al comisionului procentul de 6%. Completul apreciază acest plafon ca fiind unul echitabil în raport de împrejurarea că organismele de gestiune colectivă sunt asociaţii fără scop lucrativ, iar suma corespondentă procentului este acoperitoare faţă de cheltuielile efective şi necesare pentru realizarea activităţii de colectare.
Completul are în vedere susţinerea UPFR care, atât în concluziile scrise, cât şi în pledoarie, a arătat că 96% din sumele colectate de la societăţile de retransmitere prin cablu sunt colectate de la 6-8 furnizori. Această susţinere a fost recunoscută de către ADPFR atât prin concluziile scrise, cât şi prin pledoarie, cu menţiunea că acest organism de gestiune colectivă este obligat de lege să colecteze şi de la alţi 240 de furnizori. Or, majorarea cu 5% a comisionului de colectare în vederea măririi capacităţii de colectare pentru un potenţial de încă 4% a sumelor ce ar trebui colectate ar fi inechitabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
Completul arbitral
hotărăşte:
Admite excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale pentru perioada 2010-2011.
Admite în parte cererea formulată de către Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în Bucureşti, str. Gh. Petraşcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1.
Admite în parte cererea reconvenţională formulată de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) pentru perioada 2012-2014, cu sediul în Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, în contradictoriu cu Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în Bucureşti, str. Gh. Petraşcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3.
Stabileşte ca modalitate de repartizare a remuneraţiilor colectate pentru retransmiterea prin cablu criteriul utilizării reale a fonogramelor, proporţional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADPFR - pentru membrii săi, iar de UPFR - pentru membrii săi şi pentru toţi producătorii de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă.
Repertoriile vizează programele TV retransmise prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2014.
Utilizarea reală va fi determinată în raport cu repertoriile utilizate în cadrul programelor TV retransmise prin cablu pentru perioada sus-menţionată.
Stabileşte comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat drept colector unic pe această sursă pentru perioada 2012-2014 ca fiind sumele ce constituie cheltuieli de colectare, care se evidenţiază distinct şi trebuie să fie justificat prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector.
Stabileşte drept plafon maxim al acestui comision procentul de 6%.
Pronunţată astăzi, data de 19 aprilie 2013, la sediul Corpului de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Bucureşti.
Cu apel în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Completul de arbitri:
David Alice - preşedinte
Ciubotă Cătălin - arbitru
Ciuraru Remus - arbitru
Ştiolică Florin - arbitru
Gozia Dan - arbitru
Cu opinia separată a domnului arbitru Gozia Dan:
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluţia adoptată cu majoritate de voturi, arbitrul Gozia Dan Cristian consideră că se impune respingerea excepţiei invocate în şedinţa de arbitraj din data de 2 aprilie 2013 de către Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare ADPFR), excepţie referitoare la inadmisibilitatea cererii reconvenţionale formulate de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare UPFR).
Arbitrul reţine următoarele:
Prin excepţia invocată, ADPFR a solicitat completului de arbitri să constate inadmisibilitatea cererii reconvenţionale formulate de UPFR, în raport cu solicitarea acesteia din urmă de a se stabili criterii de repartizare între cele două organisme de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme şi pentru perioada aferentă anilor 2010 şi 2011. Excepţia a fost unită cu fondul prin încheierea de şedinţă din data de 2 aprilie 2013.
În susţinerea excepţiei, autorii acesteia arată că, în baza principiului disponibilităţii, ADFPR este organismul care a stabilit cadrul procesual prin cererea sa de arbitraj, că, în cauză, cererea reconvenţională maschează, de fapt, o nouă cerere de arbitraj şi că aceasta este inadmisibilă în raport cu neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 8/1996).
Arbitrul constată că excepţia invocată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 209 alin. (1) din Codul de procedură civilă, "Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională".
Contrar susţinerii ADFPR, arbitrul apreciază că pretenţiile formulate de UPFR prin cererea reconvenţională derivă din aceleaşi raporturi juridice din care derivă şi pretenţiile ADFPR, formulate prin cererea de arbitraj.
Astfel, pretenţiile ambelor părţi provin din raporturile reglementate de dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 8/1996, referitoare la modalitatea în care se pot stabili criteriile de repartizare a remuneraţiei între organismele de gestiune colectivă, în cazul în care într-un domeniu de creaţie există mai multe astfel de organisme. De asemenea, ambele cereri se raportează la aceeaşi metodologie, stabilită de hotărârea arbitrală pronunţată în data 9 martie 2009, hotărâre modificată prin Decizia nr. 263A din 16 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Contrar susţinerii ADFPR, arbitrul constată că cererea de arbitraj care are drept obiect stabilirea criteriilor de repartizare între organismele de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite membrilor acestora, fie că este formulată pe cale de cerere principală, fie că este formulată pe cale de cerere incidentală, nu este condiţionată de parcurgerea unei proceduri prealabile.
În acest sens, art. 133 alin. (3) prevede că: "În cazul prevăzut la alin. (2) (cazul în care există mai multe organisme de gestiune colectivă în acelaşi domeniu de creaţie n.n.), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menţionat (referitor la criterii de repartizare, desemnarea colectorului şi modalitatea de evidenţiere a comisionului de colectare n.n.), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativităţii, prin decizie a directorului general." În continuare, alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că: "(5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum şi etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 131^2 alin. (3)-(9)."
Din interpretarea celor două texte rezultă că admisibilitatea în principiu a cererii de arbitraj nu depinde de parcurgerea unei proceduri prealabile, ci de îndeplinirea cumulativă a următoarelor două condiţii: 1) arbitrajul trebuie iniţiat ulterior expirării termenului de 30 de zile calculat de la intrarea în vigoare a metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor; şi 2) organismele de gestiune colectivă să nu stabilească printr-un protocol, încheiat anterior iniţierii arbitrajului, criteriile de repartizare, organismul colector şi modalitatea de evidenţiere a comisionului de colectare.
Or, arbitrul constată că, de la data intrării în vigoare a hotărârii arbitrale prin care a fost reglementată metodologia privind stabilirea remuneraţiilor (3 ianuarie 2010) şi până la data la care s-a depus cererea reconvenţională, a trecut un interval de timp mai mare de 30 de zile, iar cele două organisme nu au stabilit, prin protocol, criteriile de repartizare, organismul colector şi modalitatea de evidenţiere a comisionului de colectare, conform art. 133 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996.
Ideea potrivit căreia cererea reconvenţională, fiind de fapt o cerere mascată de arbitraj, ar fi trebuit depusă la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, iar nu direct în arbitraj, nu poate fi primită. Aceasta reflectă un formalism excesiv şi înfrânge caracterul simplificat al procedurii arbitrajului prevăzut de Legea nr. 8/1996. Raţiunea pentru care legiuitorul a reglementat această procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, a fost aceea de a eficientiza soluţionarea cu celeritate a unora dintre litigiile referitoare la drepturile de autor şi la drepturile conexe. Deci, admiţând excepţia invocată, ne-am îndepărta de scopul reglementării, prelungind, în mod inutil, durata unei proceduri arbitrale. De asemenea, o soluţie de admitere a excepţiei contravine şi dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi este contrară şi practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În condiţiile date, arbitrul Gozia Dan Cristian apreciază că se impune respingerea excepţiei invocate de ADFPR.
Pe fondul cererii reconvenţionale, arbitrul reţine următoarele:
Din interpretarea dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 8/1996, rezultă că modalităţile prin care se pot stabili criteriile de repartizare a remuneraţiei între organismele de gestiune colectivă, în cazul în care într-un domeniu de creaţie există mai multe astfel de organisme, sunt următoarele: 1) printr-un protocol încheiat de organismele de gestiune colectivă; şi 2) prin hotărâre arbitrală.
Din probatoriul administrat în cauză, arbitrul constată că hotărârea arbitrală pronunţată în data de 9 martie 2009 a reglementat "metodologia privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu". Hotărârea mai sus arătată a intrat în vigoare la data de 3 ianuarie 2010, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3. Se reţine şi împrejurarea că, urmare a nedepunerii în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, a protocolului prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi articol, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Decizia nr. 102/2011, a desemnat drept colector al remuneraţiilor datorate pentru retransmiterea prin cablu ADFPR. De asemenea, arbitrul reţine că, pentru perioada cuprinsă între data de 3 ianuarie 2010 şi data de 31 decembrie 2012, părţile arbitrajului nu au încheiat protocol cu privire la criteriul de repartizare a remuneraţiilor mai sus arătate şi la modalitatea de evidenţiere a comisionului de colectare şi nu a fost pronunţată o hotărâre arbitrală care să reglementeze aceste aspecte.
În condiţiile date, arbitrul apreciază drept întemeiată cererea reconvenţională, formulată de UPFR, care priveşte stabilirea modalităţii de repartizare între organismele de gestiune colectivă ADFPR şi UPFR a remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme, pentru retransmiterea prin cablu a acestor fonograme, atât pentru perioada 2012-2014, cât şi pentru perioada 2010-2011. Constată că propunerea UPFR privind criteriile de repartizare a remuneraţiilor aferente perioadei 2010-2011 nu a fost contestată pe fondul arbitrajului, ci doar, pe cale de excepţie, ADFPR a invocat inadmisibilitatea cererii reconvenţionale. În consecinţă, în aplicarea principiului disponibilităţii, pentru perioada 2010-2011, arbitrul va reglementa drept modalitate de repartizare a remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme, pentru retransmiterea prin cablu a acestor fonograme, criteriul propus de UPFR. Pentru identitate de argumente, pentru perioada anului 2011, va limita comisionul de colectare la procentul de 5, conform propunerii UPFR.
Cât priveşte criteriul de repartizare şi comisionul de colectare aferente anului 2012, arbitrul se raliază opiniei completului, întrucât această opinie este identică cu a sa. Acesta este considerentul pentru care arbitrul va admite în parte cererea reconvenţională formulată de UPFR.
Se constată că, în afara soluţiei diferite pronunţate în legătură cu excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, în privinţa celorlalte probleme de fapt sau de drept soluţionate de completul de arbitri opinia arbitrului Gozia Dan Cristian este identică cu a celorlalţi membri ai completului.
Pentru aceste considerente, soluţia propusă de arbitrul Gozia Dan Cristian este următoarea:
Respinge excepţia formulată de Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în Bucureşti, str. Ghe. Petraşcu nr. 10, bl. 7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, privind inadmisibilitatea cererii reconvenţionale formulate de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1.
Admite în parte cererea formulată de Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.
Admite în parte cererea reconvenţională formulată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, în contradictoriu cu Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România.
A. Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 şi 31 decembrie 2011, stabileşte ca modalitate de repartizare între cele două părţi ale arbitrajului a remuneraţiilor colectate pentru retransmisia prin cablu a fonogramelor criteriul utilizării reale proporţionale, procentuale, după cum urmează:
1) pentru anul 2010 se repartizează sumele colectate în proporţie de:
- 2,74% către Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme, membri ADFPR;
- 97,24% către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme membri ai UPFR şi producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunui organism de gestiune colectivă;
2) pentru anul 2011 se repartizează sumele colectate în proporţie de:
- 1,85% către Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme, membri ADFPR;
- proporţie de 98,15% către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme membri ai UPFR şi producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunui organism de gestiune colectivă.
3) Limitează comisionul aferent anului 2011, datorat colectorului desemnat, la procentul de 5.
B. Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 şi 31 decembrie 2014, stabileşte ca modalitate de repartizare a remuneraţiilor colectate pentru retransmiterea prin cablu criteriul utilizării reale a fonogramelor, proporţional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADFPR - pentru membrii săi, iar de UPFR - pentru membrii săi şi pentru toţi cei care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă. Repertoriile vizează programele de televiziune retransmise prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2014. Utilizarea reală va fi determinată în raport cu repertoriile utilizate în cadrul programelor de televiziune retransmise prin cablu pentru perioada sus-menţionată. Stabileşte comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pe această sursă, pentru perioada 2012-2014, ca fiind sumele ce constituie cheltuieli de colectare, care se evidenţiază distinct şi trebuie să fie justificate prin documente. Stabileşte drept plafon maxim al acestui comision procentul de 6.
Gozia Dan Cristian,
arbitru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
