Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea contestaţiei formulate de domnul Radu Moraru împotriva înregistrării candidaturii domnului Klaus-Werner Iohannis la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2019. 2. Contestaţia a fost înregistrată la Curtea Constituţională la data de 22 septembrie 2019 şi formează obiectul Dosarului nr. 2.450F/2019, la care au fost ataşate propunerea de candidatură a domnului Klaus-Werner Iohannis, împreună cu Decizia nr. 13/D din 22 septembrie 2019 privind înregistrarea candidaturii şi a semnului electoral ale domnului Klaus-Werner Iohannis pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2019, transmise de Biroul Electoral Central cu Adresa nr. 132/C/BEC/P/2019 din 22 septembrie 2019, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.221 din 22 septembrie 2019. 3. În temeiul dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contestaţiile se soluţionează fără înştiinţarea părţilor, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar. 4. Domnul Radu Moraru arată că înţelege să conteste înregistrarea candidaturii domnului Klaus-Werner Iohannis, întrucât Autoritatea Electorală Permanentă şi Biroul Electoral Central au încălcat art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Astfel, se susţine că Autoritatea Electorală Permanentă nu a informat partidele politice şi candidaţii că „toţi cei care vor strânge semnături pentru candidaţii la Preşedinţie trebuie să fie […], conform legii, autorizaţi GDPR“, în acest sens fiind indicate Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului şi Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului. Astfel, lista de susţinători cuprinde „semnături strânse de către persoane neautorizate GDPR“, cu nerespectarea legii. Se pune întrebarea dacă a fost depusă vreo dovadă în sensul că persoanele „care au strâns aceste semnături aveau autorizare GDPR“, susţinându-se, totodată, că în măsura în care „o semnătură este falsă, culeasă de un operator neautorizat, deja vorbim de fals în înscrisuri publice şi uz de fals“, din moment ce Biroul Electoral Central a acceptat o asemenea candidatură. Se mai pune problema timpului pe care Biroul Electoral Central îl avea pentru a verifica aceste semnături. 5. Totodată, se ridică excepţia de neconstituţionalitate a prevederii legale care impune condiţia ca lista de susţinători să cuprindă 200.000 de alegători, susţinându-se că aceasta încalcă art. 16, art. 37 şi art. 81 din Constituţie din moment ce Constituţia nu face referire la o asemenea discriminare între candidaţii independenţi şi cei care au „o maşinărie de partid“. Se îngrădeşte, astfel, dreptul cetăţenilor de a vota, fără constrângeri, orice candidat în primul tur de scrutin. 6. Preşedintele Curţii Constituţionale învederează faptul că pe rolul Curţii Constituţionale se află şi Dosarul nr. 2.457F/2019 având ca obiect o contestaţie identică formulată de acelaşi contestator, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.237 din 23 septembrie 2019, şi acordă cuvântul în legătură cu acest incident procedural reprezentantului Ministerului Public. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii în sensul reunirii celor două dosare. 8. Curtea, având în vedere art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispune reunirea Dosarului nr. 2.457F/2019 la Dosarul nr. 2.450F/2019 şi acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public. 9. Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, solicită respingerea contestaţiei, întrucât Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede condiţia autorizării persoanelor care au desfăşurat activitatea de strângere a semnăturilor necesare susţinerii candidaturilor pentru a prelucra date cu caracter personal. Totodată, lista de susţinători fiind un act public, actul Uniunii Europene invocat nu este incident în cauză. Se mai indică faptul că nu există dovezi care să infirme verificările Biroului Electoral Central cu privire la veridicitatea semnăturilor. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate formulată se arată că aceasta poate fi invocată numai în cadrul atribuţiei Curţii Constituţionale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie, nu şi în ipoteza reglementată de art. 146 lit. f) din Constituţie, aşadar, în cadrul contestaţiilor formulate împotriva înregistrării sau neînregistrării candidaturilor la funcţia de Preşedinte al României. CURTEA, examinând contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, văzând concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi documentele aflate la dosar, reţine următoarele: 10. Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. f) din Constituţie, ale art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celor ale art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze contestaţia privind înregistrarea candidaturii domnului Klaus-Werner Iohannis la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2019. 11. Curtea reţine că atât condiţiile de eligibilitate, cât şi impedimentele constituţionale pentru a fi ales în funcţia de Preşedinte al României sunt prevăzute expres şi limitativ în Constituţie şi în Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 12. Potrivit art. 37 din Constituţie, coroborat cu art. 16 alin. (3), art. 36 şi art. 40 alin. (3) din Constituţie, au dreptul de a fi aleşi pentru funcţia de Preşedinte al României cetăţenii cu drept de vot care, până în ziua alegerilor inclusiv, au împlinit 35 de ani, au domiciliul în ţară şi cărora nu le este interzisă asocierea în partide politice. Totodată, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "(2) Propunerile se fac în scris şi vor fi primite numai dacă: a) sunt semnate de conducerea partidului sau a alianţei politice ori de conducerile acestora, care au propus candidatul sau, după caz, de candidatul independent; b) cuprind prenumele şi numele, locul şi data naşterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupaţia şi profesia candidatului şi precizarea că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a candida; c) sunt însoţite de declaraţia de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată şi datată de candidat, de declaraţia de avere, declaraţia de interese, de o declaraţie pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, precum şi de lista susţinătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători." 13. Contestatorul indică faptul că persoanele care au desfăşurat activitatea de strângere a semnăturilor necesare susţinerii candidaturilor nu erau autorizate să prelucreze date cu caracter personal. Din răspunsul Autorităţii Electorale Permanente nr. 16.425 din 27 august 2019, adresat la solicitarea domnului Radu Moraru, s-a indicat faptul că art. 42 din Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) nu este incident în cauză. 14. Curtea reţine că în faza contestării înregistrării sau neînregistrării candidaturilor, după caz, competenţa sa vizează îndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor de fond şi formă pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României. Or, regulamentul antereferit nu vizează condiţiile de fond şi formă ale înregistrării, astfel încât, sub acest aspect, contestaţia formulată este neîntemeiată. 15. Cu privire la contestarea veridicităţii semnăturilor susţinătorilor, Curtea constată că o asemenea susţinere este neîntemeiată, deoarece din documentaţia aflată la dosarul cauzei rezultă că, odată cu depunerea candidaturii domnului Klaus-Werner Iohannis pentru funcţia de Preşedinte al României, s-au ataşat şi listele cuprinzând semnăturile a peste 200.000 de susţinători, Biroul Electoral Central certificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel fiind, nu există vreun motiv care să infirme rezultatul verificărilor efectuate de Biroul Electoral Central privind veridicitatea semnăturilor. De altfel, răspunderea juridică pentru nerespectarea legii în legătură cu întocmirea listelor de susţinători revine celor care au întocmit aceste liste, conform art. 27 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, text al cărui conţinut este următorul: „Lista susţinătorilor este un act public, sub sancţiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal. Lista sau listele susţinătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, prenumele şi numele candidatului, precum şi prenumele şi numele, data naşterii, adresa, denumirea, seria şi numărul actului de identitate şi semnătura alegătorilor care susţin candidatura. În finalul listei persoana care a întocmit-o este obligată să facă o declaraţie pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturilor susţinătorilor. Modelul listei susţinătorilor şi al declaraţiei pe propria răspundere sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege“ [a se vedea şi Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 31 din 6 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 20 noiembrie 2000, Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 39 din 6 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 24 noiembrie 2000, sau Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 5 din 1 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 8 noiembrie 2004]. Curtea mai reţine că nu are atribuţia ca ea însăşi să verifice listele de semnături. Potrivit art. 27 alin. (3^1) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Lista susţinătorilor prevăzută la alin. (3) se depune într-un singur exemplar original la Biroul Electoral Central“. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Biroul Electoral Central verifică îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de prezenta lege pentru candidaturi, înregistrează candidaturile care îndeplinesc aceste condiţii şi respinge înregistrarea candidaturilor care nu îndeplinesc condiţiile legale. (2) Înregistrarea şi respingerea înregistrării candidaturilor de către Biroul Electoral Central se fac prin decizie, în termen de cel mult 48 de ore de la depunerea acestora“. Întrucât în prezenta cauză nu au fost prezentate motive de natură să demonstreze nelegalitatea verificărilor efectuate şi, respectiv, a înregistrării candidaturii contestate, Curtea urmează să respingă contestaţia formulată. 16. De asemenea, Curtea constată că, în cauză, contestatorul este nemulţumit şi de soluţia legislativă potrivit căreia candidaturile propuse de partidele şi de alianţele politice, precum şi candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători, sens în care invocă o „excepţie de neconstituţionalitate“, fără a indica însă textul care ar forma obiectul acesteia. Curtea constată că art. 4 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde o atare condiţie de fond, iar art. 27 alin. (2) lit. c) din aceeaşi lege, condiţia de formă a depunerii listei de susţinători astfel întocmite. Or, o asemenea excepţie poate fi analizată numai în cadrul exercitării atribuţiei Curţii Constituţionale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie, potrivit căruia Curtea „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului“, iar nu şi în cadrul atribuţiei reglementate de dispoziţiile art. 146 lit. f) din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului“, astfel că nu poate face obiectul contenciosului electoral [Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 45 din 7 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 24 noiembrie 2000, Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 19 din 10 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1085 din 23 noiembrie 2004, Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 1 din 16 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009, sau Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 3 din 20 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 26 octombrie 2009]. 17. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. B.a), al art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii HOTĂRĂŞTE: Respinge contestaţia formulată de domnul Radu Moraru privind înregistrarea candidaturii domnului Klaus-Werner Iohannis la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2019. Hotărârea este definitivă, se comunică Biroului Electoral Central şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din 23 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
