Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTĂRÂREA nr. 27 din 19 martie 2025 privind contestaţia formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 45D din 17 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Drăgan Gelu la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTĂRÂREA nr. 27 din 19 martie 2025 privind contestaţia formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 45D din 17 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Drăgan Gelu la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 317 din 9 aprilie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea contestaţiei formulate de domnul Gelu Drăgan împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 45D din 17 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Drăgan Gelu la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025.
    2. Contestaţia a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.233 din 18 martie 2025 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.090F/2025. Documentele de candidatură a domnului Gelu Drăgan la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025 şi Decizia nr. 45D din 17 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Drăgan Gelu la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025 au fost transmise de Biroul Electoral Central cu Adresa nr. 430C/BEC/P.R./2025 din 17 martie 2025, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.184 din 18 martie 2025.
    3. În motivarea contestaţiei se susţine că Biroul Electoral Central a decis respingerea candidaturii domnului Gelu Drăgan motivat de faptul că dosarul de candidatură depus nu a îndeplinit condiţia prevăzută de art. 4 alin. (2) şi de art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de art. 3 alin. (1) din Decizia Biroului Electoral Central nr. 2D din 26 februarie 2025 privind documentele pe care trebuie să le depună partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi candidaţii independenţi în vederea înregistrării candidaturilor şi a semnelor electorale la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025. Se arată că, potrivit deciziei de respingere a înregistrării candidaturii, motivul ar fi reprezentat de lipsa îndeplinirii numărului minim de semnături de susţinere. Or, în opinia contestatarului, numărul de semnături cerut de lege a fost depăşit, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 370/2004.
    4. De asemenea, se susţine că Legea fundamentală nu instituie condiţia obţinerii unui anumit număr de semnături de susţinere a candidaturii la funcţia de Preşedinte al României. Totodată, se arată că ar trebui făcută o diferenţiere, din acest punct de vedere, între un candidat independent, pe de o parte, şi o alianţă politică, pe de altă parte.
    5. În completarea celor susţinute în contestaţie, domnul Gelu Drăgan a depus un alt înscris, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 3.261 din 19 martie 2025, prin care solicită, în esenţă, renumărarea semnăturilor susţinătorilor aflaţi pe listele depuse la Biroul Electoral Central. În acest sens, este invocată Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 31 din 2 decembrie 2024 prin care s-a dispus renumărarea voturilor exprimate în primul tur de scrutin privind alegerea Preşedintelui României din anul 2024. De asemenea, este invocată Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 7 din 11 martie 2025 în ceea ce priveşte competenţa Curţii Constituţionale de a verifica corectitudinea sau incorectitudinea unei decizii a Biroului Electoral Central.
    6. Contestatarul susţine admiterea contestaţiei sale chiar şi în lipsa unui număr de 200.000 de susţinători, întrucât Legea fundamentală este cea care stabileşte criteriile de eligibilitate pentru funcţia de Preşedinte al României şi nicio altă lege nu poate impune condiţii suplimentare care ar afecta exercitarea dreptului de a fi ales. De asemenea, arată că se creează o discriminare contrară prevederilor constituţionale ale art. 16 şi se aduce atingere dreptului de asociere, prevăzut de art. 40, întrucât asocierea într-un partid politic este un drept, iar nu o obligaţie a unui cetăţean, iar impunerea condiţiei de a avea un număr de 200.000 de susţinători reprezintă un impediment pentru un candidat independent, care nu este susţinut de un partid politic. Mai mult, cetăţenii au aceleaşi drepturi şi libertăţi, indiferent de situaţia lor financiară, iar criteriul stabilit de art. 4 alin. (2) şi de art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004 reliefează un alt impediment în respectarea valorilor constituţionale.
    7. Curtea Constituţională a informat public candidatul, precum şi orice persoană interesată că dosarul se soluţionează pe baza sesizării şi a celorlalte documente depuse până în ziua termenului stabilit pentru analizarea contestaţiei şi a afişat contestaţia pe site-ul instituţiei.
    8. În temeiul dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, contestaţiile se soluţionează fără înştiinţarea părţilor, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosare.
    9. Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, pune concluzii de respingere a contestaţiei, arătând că Biroul Electoral Central a apreciat corect asupra condiţiilor de formă pe care trebuie să le îndeplinească propunerea de candidatură la alegerile pentru Preşedintele României.
    CURTEA,
    examinând contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României şi concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi documentele aflate la dosar, reţine următoarele:
    10. Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. f) din Constituţie, ale art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celor ale art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 45D din 17 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Drăgan Gelu la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025.
    11. Curtea constată că persoanele care candidează pentru funcţia de Preşedinte al României trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi de fond prevăzute de Constituţie şi de Legea nr. 370/2004.
    12. Examinând contestaţia, Curtea reţine că aceasta priveşte îndeplinirea condiţiei legale referitoare la numărul minim de semnături de susţinere a candidaturii, contestatarul susţinând, pe de o parte, că Biroul Electoral Central în mod greşit a constatat neîndeplinirea acestei condiţii, iar, pe de altă parte, că o astfel de condiţie este contrară prevederilor constituţionale ale art. 16, 37 şi 40.
    13. Referitor la susţinerea potrivit căreia Biroul Electoral Central a reţinut, în mod eronat, că nu este întrunit numărul minim de semnături pentru susţinerea candidaturii domnului Gelu Drăgan, Curtea, în acord cu cele reţinute anterior în jurisprudenţa sa prin Hotărârea nr. 7 din 5 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 10 octombrie 2024, aminteşte că nu are atribuţia ca ea însăşi să verifice listele de semnături. Potrivit art. 27 alin. (3^1) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Lista susţinătorilor prevăzută la alin. (3) se depune într-un singur exemplar original la Biroul Electoral Central“. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, „(1) Biroul Electoral Central verifică îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de prezenta lege pentru candidaturi, înregistrează candidaturile care îndeplinesc aceste condiţii şi respinge înregistrarea candidaturilor care nu îndeplinesc condiţiile legale. (2) Înregistrarea şi respingerea înregistrării candidaturilor de către Biroul Electoral Central se fac prin decizie, în termen de cel mult 48 de ore de la depunerea acestora“.
    14. Cât priveşte invocarea Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 31 din 2 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1214 din 3 decembrie 2024, Curtea apreciază că, în realitate, contestatarul a avut în vedere Hotărârea nr. 30 din 2 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1263 din 16 decembrie 2024, prin care Curtea Constituţională a dispus, cu unanimitate de voturi, reverificarea şi renumărarea tuturor buletinelor de vot cuprinzând voturile valabil exprimate şi cele nule la alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României din data de 24 noiembrie 2024.
    15. Or, faţă de cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că cele reţinute prin Hotărârea nr. 30 din 2 decembrie 2024, antereferită, nu sunt incidente în cauză.
    16. Întrucât în prezenta cauză nu au fost prezentate motive de natură să demonstreze nelegalitatea verificărilor efectuate şi, respectiv, a înregistrării candidaturii contestate, Curtea urmează să respingă criticile formulate.
    17. Analizând, în continuare, susţinerile contestatarului care pun în discuţie însăşi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004, din perspectiva condiţiei depunerii listei cu 200.000 de semnături la depunerea unei candidaturi independente pentru alegerea Preşedintelui României, Curtea reţine că această condiţie este apreciată de contestatar ca fiind excesivă, disproporţionată şi discriminatorie pentru un candidat independent în raport cu un candidat propus şi susţinut de formaţiuni politice.
    18. Cu privire la competenţa Curţii Constituţionale de a examina constituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 370/2004 în cadrul atribuţiei prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituţie, Curtea observă că în cauză sunt aplicabile considerentele reţinute în Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2019, prin care instanţa constituţională a stabilit, de principiu, competenţa sa de a efectua un control de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile legale ce reglementează procedura de alegere a Preşedintelui României în cadrul atribuţiei consacrate de art. 146 lit. f) din Constituţie. Curtea a arătat la paragraful 29 al hotărârii menţionate că, spre deosebire de situaţia alegerilor pentru Parlamentul European sau pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, unde verificarea legalităţii desfăşurării procesului electoral se realizează de instanţele judecătoreşti, în cadrul procesului electoral ce vizează alegerea Preşedintelui României nu există posibilitatea de principiu a creării unui cadru procesual în faţa unei instanţe judecătoreşti pentru a putea fi ridicată, în condiţiile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, o excepţie de neconstituţionalitate care să vizeze prevederile Legii nr. 370/2004, în afară de contestaţiile care vizează deciziile de admitere/respingere a protocoalelor de constituire a alianţelor electorale, respectiv constituirea Biroului Electoral Central, unde competenţa de judecată revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât singurul cadru procesual în care se poate pune problema constituţionalităţii prevederilor Legii nr. 370/2004 este cel reprezentat de contestaţiile judecate de Curtea Constituţională în cadrul atribuţiei sale prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituţie.
    19. Curtea a mai reţinut, la paragraful 30 din aceeaşi hotărâre, că şi Avocatul Poporului are atribuţia de a formula o acţiune directă în faţa instanţei constituţionale sub forma excepţiei de neconstituţionalitate reglementate de art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie şi astfel poate contesta constituţionalitatea prevederilor Legii nr. 370/2004, însă în acest caz sesizarea Curţii Constituţionale nu se realizează de persoana direct interesată şi implicată în cadrul procedurii de alegere a Preşedintelui României, ci de o autoritate publică, Avocatul Poporului, care are o marjă exclusivă de apreciere atât în privinţa deciziei de a sesiza Curtea Constituţională, cât şi în privinţa momentului temporal în care aceasta se realizează, astfel că atribuţia antereferită a Avocatului Poporului nu reprezintă un remediu juridic suficient pentru a surmonta într-un mod util, prompt şi eficient consecinţele negative ce decurg dintr-o normă juridică adoptată cu încălcarea Constituţiei asupra dreptului de a fi ales.
    20. Prin urmare, având în vedere că nu există un alt mecanism constituţional prin intermediul căruia să se conteste în mod efectiv, concret şi prompt prezumţia de constituţionalitate a Legii nr. 370/2004, care, astfel, tinde să devină una absolută în contextul sferei de aplicare a acestei legi, Curtea a reţinut că este de competenţa sa ca, în cadrul art. 146 lit. f) din Constituţie, să evalueze, la cerere, însăşi constituţionalitatea Legii nr. 370/2004 în ceea ce priveşte procedura de alegere a Preşedintelui României. O soluţie contrară ar nega însuşi rolul constituţional al Curţii Constituţionale şi ar acorda prevalenţă aspectelor de legalitate propriu-zisă a desfăşurării procesului electoral, aşadar, exigenţelor de natură legală în detrimentul celor de natură constituţională, ceea ce este inacceptabil (a se vedea, în acelaşi sens, şi Hotărârea nr. 21 din 14 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 11 februarie 2025, paragrafele 28 şi 29).
    21. Cât priveşte criticile referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 27 alin. (2) lit. c) teza finală din Legea nr. 370/2004, este de observat că soluţia legislativă de principiu care prevede condiţia depunerii unor liste de susţinători cu prilejul depunerii candidaturilor pentru participarea la alegeri a fost analizată de Curtea Constituţională în numeroase rânduri, atât în cadrul atribuţiei exercitate în cadrul contenciosului electoral specific alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României, prevăzută de art. 146 lit. f) din Constituţie, cât şi pe calea controlului de constituţionalitate a posteriori, exercitat în temeiul art. 146 lit. d) din Legea fundamentală. În bogata sa jurisprudenţă astfel consolidată, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că (i) dimensionarea în concret, prin norme legale, a numărului necesar de semnături de susţinere intră exclusiv în marja de apreciere a legiuitorului, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, că (ii) cerinţa criticată nu este de natură să încalce dreptul de a fi ales şi că (iii) aceasta este o măsură adecvată şi necesară, justificată de necesitatea dovedirii de către candidat a unui anumit potenţial de reprezentativitate, care să îi demonstreze credibilitatea şi să permită prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a fi ales.
    22. Astfel, în ceea ce priveşte analiza constituţionalităţii condiţiei criticate şi în prezenta cauză, efectuată în cadrul procedurii de contencios constituţional electoral întemeiat pe art. 146 lit. f) din Legea fundamentală, Curtea, de exemplu, prin Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996, analizând motivarea contestaţiei potrivit căreia condiţia legală a prezentării unor liste de semnături nu este prevăzută în Constituţie, astfel că dispoziţiile legale care instituie această condiţie ar intra în conflict cu dispoziţiile constituţionale referitoare la eligibilitate, a constatat că această susţinere nu este întemeiată, deoarece dreptul de a fi ales şi propunerea candidaturii sunt două aspecte diferite. Curtea a reţinut că „o propunere de candidat nu poate privi decât pe o persoană care întruneşte condiţiile constituţionale de eligibilitate, dar alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale instituite prin Legea nr. 69/1992 (n.n. în prezent abrogată), adoptată în temeiul art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituţie. De aceea, depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, aşa încât cerinţa ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă, având adeziunea a cel puţin 100.000 de susţinători, constituie o condiţie legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituţional al contestatorului de a fi ales“.
    23. Curtea a reiterat considerente jurisprudenţiale de aceeaşi natură, care au stabilit constituţionalitatea prevederilor art. 4 alin. (2) teza întâi şi ale art. 27 alin. (2) lit. c) teza finală din Legea nr. 370/2004, şi prin, de exemplu, Hotărârea nr. 11 din 7 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 11 octombrie 2024, sau Hotărârea nr. 19 din 16 martie 2025, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei hotărâri.
    24. De asemenea, problematica listelor de susţinători care trebuie să însoţească dosarul de candidatură al unui candidat independent a fost analizată de Curtea Constituţională şi în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la diferite legi electorale.
    25. Prin Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009, Curtea, constatând constituţionalitatea art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16 ianuarie 2007, introduse prin art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009 [în prezent, art. 17 alin. (1) din aceeaşi lege, în versiunea republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 31 august 2012], a reţinut că instituirea condiţiei legale privind depunerea listei cu 100.000 de semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul independent la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi arată, în acelaşi timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar şi de a asigura accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor eligibile comunitar care într-adevăr beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului, astfel încât să existe şanse reale de reprezentare a acestuia în forul legislativ european, pe de altă parte.
    26. Prin Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 16 iunie 2016, paragrafele 86-95, Curtea, analizând constituţionalitatea unor prevederi aplicabile alegerilor locale, referitoare la listele de susţinători ale candidaţilor, a statuat, în ceea ce priveşte alegerile, că art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie stabileşte competenţa exclusivă a Parlamentului de a reglementa sistemul electoral prin lege organică, constituantul acordându-i aşadar legiuitorului o largă marjă de apreciere în stabilirea regulilor de organizare şi desfăşurare a procesului electoral, a modalităţilor concrete de exercitare a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales, singura limită impusă fiind raportată la respectarea normelor fundamentale. Condiţiile de fond şi de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituţional, în art. 16 alin. (3), art. 37 şi 40, precum şi, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, de norme cuprinse în legile electorale, care se subordonează condiţiilor generale constituţionale şi le dezvoltă, totodată, după criteriul funcţiei publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri. Curtea a observat că acelaşi este şi sensul dispoziţiilor art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi al jurisprudenţei în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a reţinut, în esenţă, că dreptul la alegeri libere nu este absolut, iar statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut [a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 2 martie 1987, pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, paragrafele 52 şi 54; Hotărârea din 22 mai 2012, pronunţată în Cauza Scoppola (nr. 3) împotriva Italiei, paragrafele 83 şi 84; Hotărârea din 6 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Hirst (nr. 2) împotriva Regatului Unit, paragraful 61; Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunţată în Cauza Yumak şi Sadak împotriva Turciei, paragraful 109; Hotărârea din 9 aprilie 2002, pronunţată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, paragraful 34].
    27. Curtea s-a raportat în raţionamentul său şi la pct. 2 - Niveluri normative şi stabilitatea dreptului electoral din Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), prin care se recomandă ca elementele cele mai sensibile ale sistemului electoral (sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile sau regulile de constituire a circumscripţiilor) să fie definite la cel mai înalt nivel normativ (în Constituţie sau într-un text superior legii ordinare), în timp ce restul elementelor specifice sistemului electoral ar trebui reglementate la un nivel legislativ obişnuit, iar normele privind implementarea şi cele referitoare la chestiuni de ordin tehnic şi de detaliu pot fi prezentate chiar şi sub formă de regulament.
    28. Curtea a conchis că dispoziţiile art. 37, alături de cele ale art. 16 alin. (3) şi ale art. 40 din Constituţie, stabilesc doar condiţiile de principiu, de fond şi de formă, pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales, iar instituirea condiţiei de a prezenta o listă de susţinători la depunerea candidaturii este, de principiu, în acord cu normele constituţionale cuprinse în art. 2 - Suveranitatea, precum şi cu prevederile art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin prisma art. 20 din Constituţie (Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, precitată, paragraful 95).
    29. Cât priveşte proporţionalitatea acestei măsuri, Curtea, prin Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, precitată, paragraful 102) a constatat aplicabilitatea, mutatis mutandis, a considerentelor jurisprudenţiale privind constituţionalitatea aceleiaşi cerinţe legale impuse candidaţilor independenţi, în care a reţinut că o astfel de soluţie legislativă impune „o condiţie necesară, rezonabilă şi legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, ce nu constituie o piedică în prezentarea candidaturilor electorale“ (cu referire la alegerile locale - Decizia nr. 522 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008; ad similis, cu referire la alte categorii de alegeri, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, precitată, Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, precitată, şi Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996). Curtea a statuat că, „indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale sau euro-parlamentare, sistemul electoral naţional prevede, în esenţă, aceeaşi condiţie: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaţilor este unul obiectiv şi rezonabil, aplicabil în condiţii de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanţi la alegeri: candidaţii independenţi, pe de o parte, şi cei propuşi pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiţiei legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi arată, în acelaşi timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar şi de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor eligibile [...] care într-adevăr beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului, astfel încât să existe şanse reale de reprezentare a acestuia [...]“ (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, precitată). Deşi o propunere de candidat nu poate privi, potrivit Constituţiei, decât o persoană ce întruneşte condiţiile constituţionale de eligibilitate, alegerile pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale. De aceea, depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, aşa încât cerinţa ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă constituie o condiţie legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituţional de a fi ales (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, precitată, cu referire la Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, precitată, şi Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996, precitată).
    30. Curtea a remarcat cu acelaşi prilej (paragraful 103 al Deciziei nr. 286 din 11 mai 2016, precitată) că cerinţa depunerii la înregistrarea candidaturii a unor liste cu semnături de susţinere corespunde recomandărilor cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ, anterior menţionat, prin care Comisia de la Veneţia statuează, la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. i şi ii, că: „i. Prezentarea candidaţilor individuali sau a listelor de candidaţi pot fi condiţionate de obţinerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripţiei respective.“
    31. Prin urmare, cerinţa legală a demonstrării unui anumit prag de reprezentativitate constituie un instrument legal adecvat şi, totodată, o măsură necesară adoptată cu scopul legitim al evitării exercitării abuzive a dreptului fundamental de a fi ales, opozabilă tuturor competitorilor electorali în aceleaşi condiţii care urmăresc, în principal, descurajarea eventualelor candidaturi abuzive sau neserioase, fiind aşadar o măsură proporţională cu scopul urmărit.
    32. Problema proporţionalităţii măsurilor utilizate de legiuitor în privinţa limitării dreptului de alegeri libere/dreptului de a fi ales a fost analizată şi în cadrul jurisdicţiei europene de contencios a drepturilor omului, care a reţinut că un sistem ce fixează un prag relativ ridicat, de exemplu, referitor la numărul de semnături necesare pentru prezentarea unei candidaturi, sau care impune condiţia ca o listă electorală să obţină un număr de voturi pe ansamblul teritoriului naţional pentru a putea avea reprezentare în Parlament nu a fost considerat că depăşeşte marja de apreciere recunoscută statelor în materie (Decizia Comisiei Europene a Drepturilor Omului din 15 aprilie 1996, pronunţată în Cauza Magnago şi Südtiroler Volkspartei împotriva Italiei). O astfel de soluţie legislativă impune o condiţie necesară, rezonabilă şi legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, ce nu constituie o piedică în prezentarea candidaturilor electorale (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 286 din 11 mai 2016, precitată, paragraful 105), aspect valabil şi în cauza de faţă.
    33. Curtea a mai reţinut că impunerea prin lege a îndeplinirii anumitor condiţii pentru exercitarea unui drept constituţional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condiţiilor prevăzute de Legea fundamentală pentru realizarea acestui drept, neputându-se susţine, astfel, incidenţa dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
    34. În sensul celor de mai sus, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 290 din 11 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 1 august 2016, Decizia nr. 360 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016, Decizia nr. 763 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 1 februarie 2018, Decizia nr. 769 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 30 martie 2018, Decizia nr. 536 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 16 ianuarie 2020.
    35. Prin Decizia nr. 418 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 13 iulie 2020, analizând o excepţie de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, Curtea, aplicând mutatis mutandis considerentele reţinute în jurisprudenţa sa menţionată anterior, a constatat că, prin stabilirea condiţiei de a prezenta lista susţinătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători, la depunerea candidaturii pentru alegerea în funcţia de Preşedinte al României, prevederile art. 4 alin. (2) teza întâi şi ale art. 27 alin. (2) lit. c) teza finală din Legea nr. 370/2004, criticate şi în prezenta cauză pentru aceleaşi motive, nu încalcă dispoziţiile invocate din Legea fundamentală.
    36. Aşadar, faţă de criticile formulate în cadrul prezentei contestaţii, Curtea constată că acestea îşi găsesc răspunsul în întreaga jurisprudenţă constituţională dezvoltată în materie electorală, cu referire specială la condiţia prezentării, la depunerea dosarelor de candidatură, a listei cu semnături de susţinere.
    37. În contestaţia sa, autorul insistă asupra caracterului vădit disproporţionat al condiţiei celor 200.000 de semnături de susţinere pe care trebuie să le prezinte un candidat independent, acesta fiind plasat a priori într-o poziţie net dezavantajată faţă de candidatul propus de diferite forţe politice, care astfel beneficiază de toate resursele pe care o formaţiune politică le poate oferi în cursa electorală.
    38. Din această perspectivă, Curtea observă o anumită confuzie între noţiunea de „candidat“ şi cea de „candidatură“. Tocmai pentru că ceea ce interesează în procesul electoral este candidatura, în sensul că aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele de legalitate, şi nu candidatul, ca entitate individuală, condiţiile de depunere a dosarului de candidatură trebuie, în lumina principiului egalităţii de tratament şi de şanse consacrat de art. 16 alin. (1) şi (3) din Constituţie, să fie egale, uniforme şi aceleaşi pentru toţi candidaţii, indiferent că sunt independenţi sau sunt propuşi de formaţiuni politice, astfel că şi pragul de reprezentativitate în cursa alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României trebuie să fie acelaşi. Cu alte cuvine, competiţia electorală trebuie să aibă aceleaşi reguli pentru toţi candidaţii.
    39. Pe de altă parte, un candidat independent nu se poate plânge de lipsa resurselor pe care le implică operaţiunile preelectorale, de înscriere a candidaturii şi cele electorale propriu-zise, întrucât nu poate exista grad de comparaţie între o persoană fizică şi o persoană juridică şi cu atât mai puţin cea organizată sub forma unui partid politic. Curtea a reţinut, în considerarea statutului constituţional al partidelor politice, configurat de art. 8 din Legea fundamentală şi detaliat de art. 2 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, că, prin activitatea lor, aceste asociaţii promovează valorile şi interesele naţionale, contribuind la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, în cadrul democraţiei constituţionale. Prin urmare, reţinând că partidele politice beneficiază de un statut constituţional, care nu există în cazul candidaţilor independenţi, este de netăgăduit că anvergura acţiunilor pe care partidul politic este capabil să le desfăşoare, prin însăşi forma de organizare bazată pe exercitarea dreptului de liberă asociere, nu poate fi comparată cu cea pe care un singur individ, candidat independent, o poate întreprinde, aceasta fiind mult mai amplă (Hotărârea nr. 21 din 14 octombrie 2024, paragraful 33). Cu toate acestea, pentru respectarea drepturilor politice cetăţeneşti şi a pluralismului politic specific unui stat democratic, toate legile electorale permit şi persoanelor neafiliate unor formaţiuni politice să participe la alegeri, în calitate de candidaţi independenţi, acestea asumându-şi, prin urmare, toate cerinţele legale stabilite în acest sens, inclusiv sub aspectul competiţiei cu ceilalţi candidaţi propuşi de partide sau alianţe politice. Având în vedere unicitatea funcţiei de Preşedinte al României, este absolut firesc ca potenţialul de reprezentativitate al candidaţilor la această funcţie să fie acelaşi şi să se reflecte într-un număr semnificativ de semnături de susţinere, indiferent de apartenenţa sau neapartenenţa candidatului la un anumit partid politic; în caz contrar, nu doar că este afectat principiul egalităţii de şanse, ci chiar este aruncată în derizoriu importanţa crucială a acestui tip de sufragiu, prin depunerea unor candidaturi neserioase, lipsite de şanse reale de câştig sau chiar abuzive.
    40. Dincolo de reperele jurisprudenţiale reiterate şi precizările de mai sus, Curtea observă că legiuitorul este cel abilitat de Constituţie să prevadă condiţiile infralegale de exercitare a dreptului de a alege şi de a fi ales, în marja sa de apreciere şi, desigur, cu respectarea limitelor impuse de însăşi Legea fundamentală. În domeniul legislaţiei electorale se constată o anumită dinamică referitoare la numărul minim de semnături de susţinere necesare a fi prezentate pe listele incluse în dosar cu prilejul depunerii candidaturii. Astfel, dacă iniţial numărul minim al cetăţenilor cu drept de vot care să îşi exprime susţinerea pentru depunerea candidaturii de către o anumită persoană pentru funcţia de Preşedinte al României era stabilit, prin Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, în prezent abrogată, la 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, acesta a crescut apoi la 300.000 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2000 privind modificarea Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi a Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 5 iulie 2000, pentru ca în prezent să fie stabilit, prin Legea nr. 370/2004, la 200.000.
    41. Reglementarea sistemului electoral reprezintă un proces complex, care implică, prin natura sa, o permanentă adaptare la dinamica relaţiilor sociale, la evoluţia dreptului, în general, şi a dreptului electoral, în special. Legiuitorul este singura autoritate competentă să aprecieze asupra eventualelor perfecţionări de ordin legislativ şi să decidă asupra eventualei modificări a regimului juridic aplicabil inclusiv candidaţilor independenţi.
    42. Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată că prezenta contestaţie urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    43. Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. B.a), al art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    HOTĂRĂŞTE:
    Respinge contestaţia formulată de Gelu Drăgan împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 45D din 17 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Drăgan Gelu la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025.
    Definitivă.
    Hotărârea se comunică Biroului Electoral Central şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din 19 martie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Alte Institutii, HOTĂRÂREA nr. 27 din 19 martie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ HOTĂRÂREA nr. 27 din 19 martie 2025 privind contestaţia formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 45D din 17 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Drăgan Gelu la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025

Comentarii

Atentie, Juristi!

HOTĂRÂREA nr. 27 din 19 martie 2025 privind contestaţia formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 45D din 17 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Drăgan Gelu la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2025