Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTĂRÂREA nr. 21 din 14 octombrie 2024 privind contestaţia formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 4/D din 24 septembrie 2024 privind aprobarea procedurii de acreditare a delegaţilor formaţiunilor politice care participă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024 şi nu au reprezentanţi în biroul electoral al secţiei de votare sau în biroul electoral pentru votul prin corespondenţă, precum şi împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 12/D din 30 septembrie 2024 privind unele măsuri privind constituirea şi completarea birourilor electorale la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTĂRÂREA nr. 21 din 14 octombrie 2024 privind contestaţia formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 4/D din 24 septembrie 2024 privind aprobarea procedurii de acreditare a delegaţilor formaţiunilor politice care participă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024 şi nu au reprezentanţi în biroul electoral al secţiei de votare sau în biroul electoral pentru votul prin corespondenţă, precum şi împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 12/D din 30 septembrie 2024 privind unele măsuri privind constituirea şi completarea birourilor electorale la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 124 din 11 februarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Claudia-Margareta  │-                 │
│Krupenschi         │magistrat-asistent│
│                   │şef               │
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Ioana Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea contestaţiei formulate de domnul Mircea-Dan Geoană împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 4/D din 24 septembrie 2024 privind aprobarea procedurii de acreditare a delegaţilor formaţiunilor politice care participă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024 şi nu au reprezentanţi în biroul electoral al secţiei de votare sau în biroul electoral pentru votul prin corespondenţă, precum şi împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 12/D din 30 septembrie 2024 privind unele măsuri privind constituirea şi completarea birourilor electorale la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024.
    2. Contestaţia a fost înregistrată la Curtea Constituţională la data de 8 octombrie 2024 şi formează obiectul Dosarului nr. 3.101F/2024.
    3. În temeiul dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, contestaţiile se soluţionează fără înştiinţarea părţilor, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar.
    4. La termenul de judecată din 9 octombrie 2022, având în vedere neîntrunirea majorităţii de vot prevăzută de art. 6 teza a doua şi art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din aceeaşi lege de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, instanţa de jurisdicţie constituţională a redeschis dezbaterile şi a repus cauza pe rol pentru data de 14 octombrie 2024.
    5. În motivarea contestaţiei, domnul Mircea-Dan Geoană solicită, în esenţă, anularea deciziilor nr. 4/D şi 12/D ale Biroului Electoral Central (BEC) pe motiv că dispoziţiile din Legea nr. 370/2004, care au fundamentat cele două decizii, sunt neconstituţionale. Mai exact, autorul solicită Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea soluţiilor legislative cuprinse în art. 16 alin. (1), (4) şi (6), art. 18 alin. (1) şi (3), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), art. 22, art. 23, art. 47 „şi oricare alte dispoziţii din Legea nr. 370/2004 de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate, în măsura în care nu permit candidaţilor independenţi să propună membri în birourile electorale, şi, în consecinţă, nu permit completarea în mod corespunzător, în condiţii de egalitate, a birourilor electorale cu reprezentanţii propuşi de candidaţii independenţi.“
    6. În ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate direct în procedura contenciosului electoral constituţional, autorul sesizării consideră că este aplicabilă Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 66 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2019, care, în opinia sa, dă deplină eficienţă atribuţiei reglementate de art. 146 lit. f) din Legea fundamentală şi de art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992. Precizează că s-a adresat, în prealabil, Avocatului Poporului, pentru ca acesta să sesizeze direct Curtea Constituţională cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, însă nu a primit un răspuns. Arată că, în calitate de candidat independent, nu are nicio cale de atac efectivă, concretă şi promptă împotriva deciziilor Biroului Electoral Central, amintind în acest sens caracterul insuficient de clar al dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 370/2004, care, referindu-se la posibilitatea formaţiunilor politice care participă la alegeri şi a candidaţilor de a contesta, la biroul electoral ierarhic superior sau, după caz, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, modul de formare şi componenţa birourilor electorale, ar viza, mai degrabă, motive de contestare strict tehnice de completare a birourilor electorale, circumscrise etapei respective, şi nu problema însăşi a vocaţiei candidatului independent de a propune reprezentanţi/delegaţi, decisă într-o etapă anterioară prin cele două decizii contestate ale Biroului Electoral Central.
    7. Pe fondul criticilor formulate, se arată că, prin Decizia nr. 12/2024, Biroul Electoral Central a stabilit modul în care va aplica prevederile Legii nr. 370/2004 pe care autorul contestaţiei le consideră contrare principiului nediscriminării, întrucât, în esenţă, acestea omit/ignoră candidaţii independenţi de la dreptul de a-şi desemna reprezentanţi pentru completarea birourilor electorale, acest drept fiind rezervat exclusiv candidaţilor propuşi de formaţiuni politice. Totodată, se remarcă avantajul legal acordat candidaţilor susţinuţi de partide politice parlamentare, ai căror reprezentanţi au locul asigurat în birourile electorale, spre deosebire de reprezentanţii partidelor politice neparlamentare, care intră în tragerea la sorţi pentru locurile rămase libere.
    8. În mod similar, prin Decizia Biroului Electoral Central nr. 4/2024 s-a stabilit că doar candidaţii susţinuţi de partide politice vor avea posibilitatea desemnării de delegaţi în secţiile de votare pentru observarea desfăşurării operaţiunilor electorale, candidaţii independenţi fiind din nou omişi în mod injust.
    9. Procedura de organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României, astfel cum este reglementată de textele criticate din Legea nr. 370/2004, creează o vădită discriminare între candidaţii independenţi, pe de o parte şi candidaţii propuşi de formaţiunile politice, pe de altă parte, discriminare care se răsfrânge, în aceeaşi măsură, şi asupra cetăţenilor care îi susţin şi a drepturilor electorale ale acestora, cu încălcarea principiilor statului de drept, democraţiei şi suveranităţii naţionale. Astfel, deşi prevede aceleaşi condiţii şi obligaţii pentru toţi candidaţii la alegerile pentru funcţia de preşedinte al României, legea antemenţionată stabileşte, cu privire la aceiaşi candidaţi, drepturi diferite, în funcţie de propunerea (din partea unei formaţiuni politice) sau autopropunerea acestora (candidaţi independenţi). Se creează astfel artificial şi neconstituţional o „ierarhie“ a candidaţilor, în care candidaţii independenţi (şi susţinătorii lor) apar ca fiind de rang inferior.
    10. Importanţa desemnării reprezentanţilor în toate birourile electorale pentru exercitarea efectivă (şi nu iluzorie, formală) a dreptului candidatului de a fi ales şi a dreptului fiecărui cetăţean de a alege un anumit candidat este evidentă, având în vedere rolul esenţial pe care aceste structuri electorale îl au în desfăşurarea procesului de votare şi a tuturor operaţiunilor electorale integrate acestui proces. De altfel, importanţa birourilor electorale în ansamblul procesului electoral este subliniată şi de Comisia de la Veneţia în Codul bunelor practici în materie electorală, document cu privire la care Curtea Constituţională a reţinut că, „deşi nu are caracter obligatoriu, recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele - care se caracterizează ca aparţinând acestui tip de regim - îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special.“ (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012).
    11. Din această perspectivă, în opinia autorului contestaţiei, soluţiile legislative reglementate de textele de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în: art. 1 - Principii generale, care consacră statul de drept şi democratic, dreptatea, supremaţia Constituţiei şi respectarea legii, art. 2 - Suveranitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 36 - Dreptul de vot, art. 37 - Dreptul de a fi ales, art. 81- Alegerea Preşedintelui, art. 148 alin. (4) referitor la obligaţiile autorităţilor române rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană, coroborate cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării, art. 3 din Protocolul nr. 1 la convenţie privind dreptul la alegeri libere, Protocolul nr. 12 la convenţie privind interzicerea generală a discriminării, precum şi art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la statul de drept.
    12. Autorul contestaţiei reclamă nu numai discriminarea candidatului independent, care, spre deosebire de candidaţii propuşi de formaţiunile politice, parlamentare sau nu, este exclus ab initio de la posibilitatea de a avea vreo formă de reprezentare în componenţa birourilor electorale, ci şi privilegiul pe care îl au candidaţii propuşi de partidele parlamentare, ai căror reprezentanţi sunt incluşi de drept în componenţa aceloraşi birouri electorale, abia într-o etapă ulterioară acestea fiind completate cu reprezentanţii formaţiunilor politice neparlamentare. În acelaşi context, se menţionează şi situaţia (privilegiată) a reprezentării acestor din urmă formaţiuni politice, care, potrivit Legii nr. 14/2003, pot fi înfiinţate numai cu trei membri fondatori.
    13. Prin urmare, se susţine încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării, precum şi a dreptului de vot şi de a fi ales, fiind invocată, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, deciziile Curţii Constituţionale nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011, şi nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, sau hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 iulie 2014, pronunţată în Cauza S.A.S. împotriva Franţei, paragraful 149, şi din 21 iulie 2005, pronunţată în Cauza Străin şi alţii împotriva României, paragraful 59).
    14. În raport cu semnificaţia principiului egalităţii şi al nediscriminării, care interzice existenţa unei diferenţe de tratament între persoane aflate în situaţii similare sau comparabile, se subliniază că persoanele care candidează pentru funcţia de preşedinte al României se află, din perspectiva scopului legii care reglementează organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României, în aceeaşi situaţie juridică, indiferent dacă sunt propuse de partidele politice sau se autopropun (sunt independente). Faptul că un candidat este propus de un partid politic nu trebuie să îi confere acestuia mai multe drepturi electorale şi nici privilegii în raport cu ceilalţi candidaţi. Competiţia pentru funcţia de preşedinte al României nu este a partidelor politice, ci a candidaţilor persoane fizice, indiferent de modalitatea în care sunt propuşi. De aceea, nu subzistă nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru completarea birourilor electorale prin tragere la sorţi printr-o procedură în două etape, care să favorizeze partidele parlamentare. Mai mult, normele constituţionale ale art. 81 din Constituţie nu condiţionează/corelează în niciun fel candidatura pentru funcţia de preşedinte al României cu apartenenţa/susţinerea de către un partid/formaţiune politică, iar art. 84 alin. (1) din Legea fundamentală interzice preşedintelui României calitatea de membru al unui partid în timpul exercitării mandatului, îndeplinirea oricărei alte funcţii publice sau private fiind de asemenea interzisă.
    15. Aceeaşi condiţie de reprezentativitate, constând în susţinerea a cel puţin 200.000 de cetăţeni cu drept de vot, este cerută tuturor candidaţilor la alegerile pentru funcţia de preşedinte al României, indiferent de modalitatea propunerii. Prin urmare, esenţială în optica legiuitorului este susţinerea din partea cetăţenilor cu drept de vot, şi nu faptul de a fi propus sau nu din partea unei formaţiuni politice, astfel că acest criteriu nu poate justifica în mod obiectiv şi rezonabil diferenţa de tratament juridic aplicabilă candidaţilor independenţi.
    16. De asemenea, şi alegătorii care votează pentru un candidat independent sunt în aceeaşi situaţie juridică cu cei care votează un candidat propus de o formaţiune politică, dreptul de vot al acestora trebuind să beneficieze de aceleaşi garanţii.
    17. În consecinţă, autorul contestaţiei consideră că nu se poate vorbi de un scrutin democratic în accepţiunea Comisiei de la Veneţia, şi nici de stat de drept, în accepţiunea Constituţiei României democratice şi a Tratatului privind Uniunea Europeană, acolo unde candidaţii independenţi şi alegătorii care îi susţin sunt puşi pe o poziţie secundară, discriminaţi în exercitarea drepturilor lor electorale.
    18. Omisiunea legiuitorului de a include şi candidaţii independenţi printre candidaţii cu vocaţie în desemnarea reprezentanţilor care compun birourile electorale are, în considerarea celor anterior susţinute, relevanţă constituţională, care nu poate fi ignorată de Curtea Constituţională, în acord cu jurisprudenţa sa în materie (Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, sau Decizia nr. 458 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 2 iulie 2020). Potrivit acestei jurisprudenţe constituţionale, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un privilegiu (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la privilegiu. În cazul de faţă, remediul constituţional specific constă în recunoaşterea şi pentru candidaţii independenţi a posibilităţii de reprezentare/a propune delegaţi în birourile electorale, precum şi de completare a birourilor electorale într-o singură etapă, prin tragerea la sorţi la care să participe toţi reprezentanţii propuşi de către candidaţii validaţi.
    19. Autorul contestaţiei solicită Curţii Constituţionale să pronunţe fie o decizie pură şi simplă, prin care să admită excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată şi să constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor din Legea nr. 370/2004 care stabilesc privilegiul menţionat, fie o decizie interpretativă, care nu ar reclama o intervenţie legislativă imediată, ci ar avea ca efect imediat doar primirea de către birourile electorale a solicitărilor de reprezentanţi/delegaţi pentru candidaţii independenţi, direct în baza textelor constituţionale de referinţă, interpretate în decizia pronunţată de Curte, respectiv tragerea la sorţi într-o singură etapă a tuturor candidaţilor validaţi, pentru completarea birourilor electorale.
    20. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a contestaţiei. Arată că prin Decizia nr. 542 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 13 martie 2024, paragraful 28, Curtea Constituţională a arătat că hotărârile BEC de interpretare a legii sunt acte cu fizionomie diferită de cea a hotărârilor de admitere sau respingere a candidaturilor şi că sunt supuse controlului judecătoresc exercitat pe calea contenciosului administrativ. Or, de vreme ce aplicabilitatea Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 66 din 1 octombrie 2019 depinde de inexistenţa vreunui remediu împotriva hotărârilor BEC, rezultă că prezenta contestaţie este inadmisibilă, întrucât există cale de atac reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. De asemenea, este inadmisibilă şi cererea privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la texte din cuprinsul Legii nr. 370/2004, deoarece, în cadrul procedurii constituţionale întemeiate pe art. 146 lit. f) din Constituţie nu este permisă sesizarea directă a Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legii electorale, acesta fiind un mecanism de control diferit, prevăzut distinct de art. 146 lit. d) din Legea fundamentală.
    CURTEA,
    examinând contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, văzând concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi documentele aflate la dosar, reţine următoarele:
    21. Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. f) din Constituţie, ale art. 37 din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celor ale art. 3 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora instanţa de contencios constituţional veghează la respectarea în întreaga ţară a prevederilor legii pentru alegerea Preşedintelui şi confirmă rezultatele sufragiului, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 4/D din 24 septembrie 2024 privind aprobarea procedurii de acreditare a delegaţilor formaţiunilor politice care participă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024 şi nu au reprezentanţi în biroul electoral al secţiei de votare sau în biroul electoral pentru votul prin corespondenţă, precum şi împotriva Deciziei nr. 12/D din 30 septembrie 2024 privind unele măsuri privind constituirea şi completarea birourilor electorale la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024.
    22. Cu titlu prealabil, Curtea observă că, astfel cum este formulată, contestaţia nu vizează înregistrarea sau respingerea înregistrării unei candidaturi sau a semnelor electorale, şi, în consecinţă, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 370/2004, sub aspectul termenelor de depunere şi de soluţionare a contestaţiei.
    23. În ceea ce priveşte obiectul contestaţiei, Curtea observă că autorul acesteia formulează, în realitate, două cereri indisolubil legate între ele: prima, de anulare a două decizii adoptate de Biroul Electoral Central, dar nu pentru că acestea ar încălca prevederile Legii nr. 370/2004, ci pentru că înseşi temeiurile legale care fundamentează aceste decizii sunt contrare normelor şi principiilor cuprinse în Constituţie, cadru ce configurează a doua cerere, cea de soluţionare a sesizării de neconstituţionalitate privind unele texte din legea anterior menţionată.
    24. Cât priveşte specificul primei cereri şi competenţa Curţii Constituţionale de a o examina, se reţine că deciziile Biroului Electoral Central contestate în prezenta cauză au fost adoptate în temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 370/2004, pentru aplicarea unitară a prevederilor acestei legi şi sunt obligatorii pentru toate autorităţile, instituţiile publice, birourile electorale, organismele cu atribuţii în materie electorală, precum şi pentru toţi participanţii la alegeri. Prin conţinutul lor normativ, deciziile contestate în cauză vizează aspecte referitoare, în principal, la formarea şi componenţa birourilor electorale, respectiv observarea alegerilor prin delegaţi acreditaţi.
    25. Cu privire la competenţa Curţii Constituţionale de a examina deciziile adoptate de Biroul Electoral Central pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 370/2004, prin Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2019, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională a statuat că atribuţia conferită acesteia de art. 146 lit. f) din Constituţie, de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României, nu se limitează numai la cele două situaţii punctuale reglementate la art. 38 din Legea nr. 47/1992 (respectiv soluţionarea contestaţiilor cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcţia de Preşedinte al României, precum şi a celor cu privire la împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice ori a unui candidat de a-şi desfăşura campania electorală), în care competenţa Curţii este angajată în mod obligatoriu, ci include şi competenţa sa derivată din însuşi textul Constituţiei, care intervine atunci când subiectele de drept interesate nu dispun de niciun alt remediu pentru corectarea unei pretinse situaţii de nerespectare a Legii nr. 370/2004. Aşadar, prevederile art. 146 lit. f) din Constituţie stabilesc competenţa Curţii Constituţionale de a verifica, în ultimă instanţă, toate operaţiunile electorale care privesc procedura de alegere a Preşedintelui României pe întreaga perioadă cuprinsă între declanşarea procedurii de alegere şi finalizarea sa.
    26. Aplicând mutatis mutandis considerentele de principiu mai sus expuse, rezultă că, şi în prezenta cauză, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze contestaţia referitoare la deciziile Biroului Electoral Central nr. 4/D din 24 septembrie 2024 şi nr. 12/D din 30 septembrie 2024, acte administrative de aplicare unitară a Legii nr. 370/2004, obligatorii pentru toate autorităţile, instituţiile publice, birourile electorale, organismele cu atribuţii în materie electorală, precum şi pentru toţi participanţii la alegeri şi cu privire la care Legea nr. 370/2004 (lege specială în raport de legea generală, reprezentată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004) nu prevede nicio cale de atac care să reprezinte un remediu eficient şi rapid în contextul procesului electoral. În acest sens, Curtea reţine că art. 25 din Legea nr. 370/2004 prevede doar posibilitatea formaţiunilor politice care participă în alegeri şi a candidaţilor să conteste în faţa biroului electoral ierarhic superior sau, după caz, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modul de formare şi componenţa concretă a unui birou electoral al unei secţii de votare/a Biroului Electoral Central, în mod individual, aşadar la un moment ulterior emiterii deciziilor Biroului Electoral Central de aplicare unitară a legii, în baza cărora au loc apoi operaţiunile de completare a fiecărui birou electoral, fără însă ca aceeaşi lege să instituie şi posibilitatea contestării în justiţie a înseşi deciziilor Biroului Electoral Central prin care se asigură aplicarea unitară a legii.
    27. Curtea observă că autorul sesizării nu invocă motive de nelegalitate a celor două decizii ale Biroului Electoral Central, ci de neconstituţionalitate a unora din prevederile cuprinse în Legea nr. 370/2004, în baza cărora acestea au fost adoptate. În esenţă, autorul solicită verificarea constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 370/2004 ale căror soluţii legislative sunt criticate întrucât nu permit candidaţilor independenţi să propună membri în birourile electorale şi delegaţi sau orice altă formă de reprezentare pentru a asista la operaţiunile efectuate de birourile electorale ale secţiilor de votare.
    28. Sub aspectul acestei de-a doua cereri formulate de autorul contestaţiei, Curtea observă că în cauză sunt aplicabile considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019, precitată, prin care instanţa constituţională a stabilit, de principiu, competenţa sa de a efectua un control de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile legale ce reglementează procedura de alegere a Preşedintelui României în cadrul atribuţiei consacrate de art. 146 lit. f) din Constituţie. Curtea a arătat la paragraful 29 al hotărârii că, spre deosebire de situaţia alegerilor pentru Parlamentul European sau pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, unde verificarea legalităţii desfăşurării procesului electoral se realizează de instanţele judecătoreşti, în cadrul procesului electoral ce vizează alegerea Preşedintelui României nu există posibilitatea de principiu a creării unui cadru procesual în faţa unei instanţe judecătoreşti pentru a putea fi ridicată, în condiţiile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, o excepţie de neconstituţionalitate care să vizeze prevederile Legii nr. 370/2004, excepţie făcând contestaţiile care vizează deciziile de admitere/respingere a protocoalelor de constituire a alianţelor electorale, respectiv constituirea Biroului Electoral Central, unde competenţa de judecată revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât singurul cadru procesual în care se poate pune problema constituţionalităţii prevederilor Legii nr. 370/2004 este cel reprezentat de contestaţiile judecate de către Curtea Constituţională în cadrul atribuţiei sale prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituţie. Prin urmare, având în vedere că nu există un alt mecanism constituţional prin intermediul căruia să se conteste în mod efectiv, concret şi prompt prezumţia de constituţionalitate a Legii nr. 370/2004, care, astfel, tinde să devină una absolută în contextul sferei de aplicare a acestei legi, Curtea a reţinut că este de competenţa sa ca, în cadrul art. 146 lit. f) din Constituţie, să evalueze, la cerere, însăşi constituţionalitatea Legii nr. 370/2004 în ceea ce priveşte procedura de alegere a Preşedintelui României. O soluţie contrară ar nega însăşi rolul constituţional al Curţii Constituţionale şi ar acorda prevalenţă aspectelor de legalitate propriu-zisă a desfăşurării procesului electoral, aşadar, exigenţelor de natură legală în detrimentul celor de natură constituţională, ceea ce este inacceptabil.
    29. Curtea a mai reţinut, la paragraful 30 din aceeaşi hotărâre, că şi Avocatul Poporului are atribuţia de a formula o acţiune directă în faţa instanţei constituţionale sub forma excepţiei de neconstituţionalitate reglementate de art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie şi astfel poate contesta constituţionalitatea prevederilor Legii nr. 370/2004, însă în acest caz sesizarea Curţii Constituţionale nu se realizează de persoana direct interesată şi implicată în cadrul procedurii de alegere a Preşedintelui României, ci de o autoritate publică, Avocatul Poporului, care are o marjă exclusivă de apreciere atât în privinţa deciziei de a sesiza Curtea Constituţională, cât şi a momentului temporal în care aceasta se realizează, astfel că atribuţia antereferită a Avocatului Poporului nu reprezintă un remediu juridic suficient pentru a surmonta într-un mod util, prompt şi eficient consecinţele negative ce decurg dintr-o normă juridică adoptată cu încălcarea Constituţiei asupra dreptului de a fi ales. De altfel, chiar în prezenta cauză, autorul prezentei sesizări de neconstituţionalitate susţine că s-a adresat în prealabil Avocatului Poporului, însă nu a primit un răspuns.
    30. Totodată, Curtea reaminteşte că Decizia nr. 542 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 13 martie 2024, se referă la posibilitatea contestării pe calea contenciosului administrativ a hotărârilor Biroului Electoral Central adoptate pentru interpretarea unor prevederi din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, în prezent modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019). Referindu-se, aşadar, la procedura privind alegerile locale, această decizie nu poate fi aplicată mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte procedura de alegere a Preşedintelui României, reglementată de un act normativ distinct - Legea nr. 370/2004 - şi pentru care însuşi legiuitorul constituant a rezervat o procedură deosebită, caracterizată prin filtre şi garanţii de rang constituţional, aşa cum arată art. 146 lit. f) din Legea fundamentală. De altfel, din totalitatea sufragiilor în cadrul cărora cetăţenii sunt chemaţi să îşi exercite dreptul de vot prevăzut de art. 36 din Constituţie (alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale sau europarlamentare), doar cel organizat în vederea alegerii preşedintelui României beneficiază de o procedură specială de control de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională (a se vedea pe larg în acest sens Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 5 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1003 din 8 octombrie 2024, paragraful 52).
    31. Raportând aceste considerente de principiu la cauza de faţă, Curtea reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează soluţiile legislative cuprinse punctual la art. 16 alin. (1), (4) şi (6), art. 18 alin. (1) şi (3), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), art. 22, art. 23 şi art. 47 din Legea nr. 370/2004, care în opinia autorului contestaţiei discriminează candidaţii independenţi în cadrul procesului electoral şi creează un privilegiu pentru formaţiunile politice, în special cele parlamentare, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor art. 1, 2, 16, 20, 36, 37, 81, 148 alin. (4) din Constituţie şi a celor ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, art. 3 din primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul la alegeri libere, Protocolului nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generală a discriminării şi ale art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, referitor la statul de drept.
    32. Curtea a mai examinat în jurisprudenţa sa critici similare, prin care se reclamă discriminarea negativă pe care legea electorală ar opera-o în privinţa candidatului independent faţă de cel aparţinând unui partid politic, cu consecinţa golirii de conţinut a dreptului de a alege, respectiv a dreptului de a fi ales. Prin Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009, Curtea a reţinut că legiuitorul, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, are competenţa de a reglementa sistemul electoral şi dispune, în consecinţă, de libertatea să decidă asupra modalităţilor privind organizarea şi desfăşurarea procesului electoral, cu respectarea, desigur, a exigenţelor constituţionale. Referitor la criticile de neconstituţionalitate care vizau pretinsa discriminare a candidaţilor independenţi, în raport cu candidaţii propuşi de partidele politice, prin aceeaşi decizie Curtea a subliniat că diferenţa obiectivă, inclusiv din perspectiva reprezentativităţii, în care se află cele două categorii juridice, justifică, în acord cu art. 16 din Constituţie, instituirea unui regim juridic distinct. Ar fi contrar înseşi normei fundamentale invocate să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil.
    33. În sensul celor de mai sus este relevantă Decizia nr. 252 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 20, în care Curtea a reţinut, în considerarea statutului constituţional al partidelor politice, configurat de art. 8 din Legea fundamentală şi detaliat de art. 2 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 mai 2014, că, prin activitatea lor, aceste asociaţii promovează valorile şi interesele naţionale, contribuind la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, în cadrul democraţiei constituţionale. Prin urmare, reţinând că partidele politice beneficiază de un statut constituţional, care nu există în cazul candidaţilor independenţi, este de netăgăduit că anvergura acţiunilor pe care partidul politic este capabil să le desfăşoare, prin însăşi forma de organizare bazată pe exercitarea dreptului de liberă asociere, nu poate fi comparată cu cea pe care un singur individ, candidat independent, le poate întreprinde, fiind mult mai amplă.
    34. În acelaşi timp, cu privire la modul de compunere a Biroului Electoral Central, Curtea a reţinut, de principiu, că acesta ţine de procesul electoral şi trebuie văzut ca o garanţie procedurală stabilită de stat pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procesului electiv. Procedura de constituire a birourilor electorale şi corolarul acestei proceduri (desemnarea de drept a unor reprezentanţi din partea competitorilor electorali) reprezintă o garanţie a unui proces electoral liber, transparent şi echitabil, nu un drept electoral în sine. Criteriile în funcţie de care se compune Biroul Electoral Central nu sunt parte integrantă a dreptului de a alege şi de a fi ales, nu au o contingenţă directă cu drepturile electorale, nefiind parte nici a laturii substanţiale, nici a celei procedurale a acestora, ci ele se subsumează cerinţei expres prevăzute de Constituţie referitoare la caracterul corect, liber, transparent şi echitabil al alegerilor. Cu alte cuvinte, compunerea Biroului Electoral Central trebuie astfel realizată încât această comisie să aibă capacitatea de a asigura corectitudinea/legalitatea modului de desfăşurare a procesului electiv, ca obligaţie ce derivă din art. 2 alin. (1) din Actul fundamental, referitor la suveranitate şi caracterul electiv al organelor reprezentative ale poporului român/autorităţilor publice. Totodată, compunerea birourilor electorale este o chestiune care se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului, fie primar, fie delegat, singura limită constituţională fiind determinată de respectarea caracterului echitabil al procesului electoral în cadrul unei societăţi democratice, aspect care poate fi verificat în cadrul unui control de constituţionalitate prin prisma principiului pluralismului politic şi al garanţiilor legale suficiente pentru respectarea caracterelor votului cetăţenilor. (Decizia nr. 252 din 14 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 28 august 2024, paragrafele 81, 82 şi 84).
    35. Cu alt prilej, Curtea a statuat că reglementările referitoare la completarea birourilor electorale de circumscripţie stabilesc aspecte tehnice, care nu sunt de natură să aducă prejudicii exercitării dreptului electoral de a fi ales (Decizia nr. 426 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1150 din 19 decembrie 2023, paragrafele 19 şi 27, şi Decizia nr. 148 din 20 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 aprilie 2024, paragraful 55).
    36. Faţă de considerentele jurisprudenţiale expuse anterior, Curtea constată că, în cauza de faţă, autorul contestaţiei, căruia i-a fost înregistrată candidatura pentru alegerea în funcţia de preşedinte al României - candidatură devenită definitivă - nu poate pretinde încălcarea dreptului fundamental de a fi ales, neexistând o legătură directă între această obligaţie a statului şi dreptul de fi ales/de a alege. Faptul că, într-adevăr, acesta, în calitate de candidat independent, nu are posibilitatea legală de a desemna reprezentanţi în compunerea birourilor electorale sau delegaţi pentru observarea desfăşurării operaţiunilor efectuate de birourile electorale ale secţiilor de votare nu este de natură a vicia, în substanţa sa, integritatea procesului electoral şi nu impietează asupra garanţiilor de corectitudine asociate desfăşurării acestuia. În acest sens, se observă că art. 47 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 permite şi candidaţilor, alături de membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare acestora, operatorii de calculator, persoanele însărcinate cu menţinerea ordinii, persoanele acreditate, reprezentanţii Autorităţii Electorale Permanente şi membrii birourilor electorale ierarhic superioare, să asiste la toate operaţiunile efectuate de birourile electorale ale secţiilor de votare. Evident că soluţia legiuitorului de a permite candidaţilor (fără distincţie dacă sunt independenţi sau desemnaţi de formaţiuni politice) să asiste în mod direct şi personal la operaţiunile desfăşurate în secţiile de votare nu poate avea nicidecum semnificaţia discriminării sau îngrădirii accesului acestora de la supravegherea corectitudinii operaţiunilor electorale specifice, aşa cum susţine autorul contestaţiei. Faptul că legiuitorul a omis să nominalizeze candidatul independent în procedura privind desemnarea reprezentanţilor şi delegaţilor acreditaţi pentru observarea alegerilor reflectă, încă o dată, viziunea sa bazată pe statutul constituţional al partidelor politice şi pe regimul juridic al acestor persoane juridice de drept public, de asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice şi care îndeplinesc, astfel, o misiune publică garantată de Constituţie, astfel că, prin propria structură organizatorică şi resursele de care dispun, acestea au în mod evident capacitatea de a supraveghea corectitudinea desfăşurării scrutinului nu în mod direct, ci prin desemnarea de reprezentanţi şi delegaţi.
    37. În consecinţă, se constată că soluţiile legislative care nu permit candidaţilor independenţi să propună membri în birourile electorale şi să desemneze delegaţi la observarea alegerilor se înscriu în marja de apreciere a legiuitorului, fără a prezenta vicii de natură să le afecteze constituţionalitatea.
    38. Fără îndoială, reglementarea sistemului electoral reprezintă un proces complex, care implică, prin natura sa, o permanentă adaptare la dinamica relaţiilor sociale cu specific electoral. De aceea, în limitele trasate de Legea fundamentală, este de competenţa exclusivă a legiuitorului să aprecieze asupra eventualelor perfecţionări de ordin legislativ şi să decidă asupra eventualei modificări a regimului juridic aplicabil candidaţilor independenţi, asigurând coerenţa sistemului normativ electoral, apt să garanteze corectitudinea, transparenţa, dar şi celeritatea operaţiunilor specifice procesului electoral. În acest sens, este de remarcat evoluţia soluţiilor legislative reglementate de legiuitor cu privire la observarea desfăşurării alegerilor, în sensul că art. 47 din Legea nr. 370/2004, menţionat anterior, nu includea, în redactarea sa iniţială (ulterior republicării Legii nr. 370/2004 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011), şi candidaţii printre persoanele acreditate să asiste la toate operaţiunile electorale efectuate de birourile electorale ale secţiilor de votare, această soluţie legislativă incluzivă fiind impusă ulterior, prin Legea nr. 148/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în materie electorală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 25 iulie 2019.
    39. Având în vedere că, în urma controlului de constituţionalitate exercitat în cauză asupra dispoziţiilor criticate din Legea nr. 370/2004, nu a fost relevat vreun viciu de neconstituţionalitate, rezultă că prezenta contestaţie, formulată împotriva deciziilor Biroului Electoral Central nr. 4/D din 24 septembrie 2024 şi nr. 12/D din 30 septembrie 2024, urmează să fie respinsă.
    40. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. B.a), al art. 37 din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 3 din Legea nr. 370/2004, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    HOTĂRĂŞTE:
    Respinge contestaţia formulată de domnul Mircea-Dan Geoană împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 4/D din 24 septembrie 2024 privind aprobarea procedurii de acreditare a delegaţilor formaţiunilor politice care participă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024 şi nu au reprezentanţi în biroul electoral al secţiei de votare sau în biroul electoral pentru votul prin corespondenţă, precum şi împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 12/D din 30 septembrie 2024 privind unele măsuri privind constituirea şi completarea birourilor electorale la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024.
    Hotărârea este definitivă, se comunică Biroului Electoral Central şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi

    *
    OPINIE SEPARATĂ
    În dezacord cu soluţia de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de domnul Mircea-Dan Geoană împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 4/D din 24 septembrie 2024 şi împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 12/D din 30 septembrie 2024, considerăm că această contestaţie se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă în întregime pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
    În materia contenciosului electoral prezidenţial Curtea Constituţională dispune de competenţa limitată ce i-a fost atribuită prin Constituţie, aşa cum dispoziţiile acesteia au fost precizate în Legea sa de organizare şi funcţionare nr. 47/1992 şi în Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României. Atâta vreme cât dispoziţiile constituţionale şi legale nu au conferit Curţii Constituţionale atribuţia de a soluţiona contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor adoptate de Biroul Electoral Central pentru aplicarea unitară a prevederilor legii alegerilor prezidenţiale, a extinde această competenţă pe cale pretoriană prezintă riscul de a impieta asupra competenţelor constituţionale şi legale ale altor autorităţi publice, inclusiv asupra celor care dispun de competenţe de control judiciar în materie de contencios electoral.
    În plus, în cadrul contenciosului electoral prezidenţial Curtea Constituţională nu poate soluţiona excepţii de neconstituţionalitate. Un reviriment de jurisprudenţă prin care jurisdicţia constituţională ar admite că ar fi competentă să realizeze un control de constituţionalitate a legii electorale în cadrul atribuţiei sale prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituţie trebuie motivat prin raportare la elemente noi de fapt şi/sau de drept ce ar fi apărut între perioada în care s-a format jurisprudenţa sa anterioară, constantă în sensul respingerii unor astfel de cereri, şi data la care a fost pronunţată hotărârea prin care se anunţă revirimentul. Simpla existenţă a unui precedent, manifestat prin Hotărârea nr. 66/2019, nu echivalează cu răsturnarea unei cazuistici constante şi asumarea unui reviriment de jurisprudenţă.

    1. Curtea Constituţională nu este competentă să soluţioneze contestaţii împotriva deciziilor adoptate de Biroul Electoral Central pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 370/2004.
    1.1. Pe de o parte, Curtea Constituţională nu dispune de plenitudine de competenţă în materia contenciosului electoral, ci doar de o competenţă limitată, ce i-a fost atribuită prin art. 146 lit. f) din Constituţie, aşa cum respectivele dispoziţii au fost precizate prin art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992 şi prin art. 31 şi 42 din Legea nr. 370/2004. Astfel, atunci când stabileşte atribuţia Curţii Constituţionale în materia contenciosului electoral prezidenţial Constituţia utilizează verbul „veghează“, în vreme ce atunci când îi conferă Curţii Constituţionale atribuţii de control, precum în cazul verificării constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor, foloseşte verbul „se pronunţă“. În materie electorală Curtea Constituţională este îndrituită să vegheze doar la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi să confirme ori să infirme rezultatele alegerilor, iar nu să exercite un control deplin de constituţionalitate, aşa cum are competenţa de a face în baza art. 146 lit. a) sau d) din Constituţie. În continuarea acestor prevederi constituţionale, Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a stabilit în art. 38 că jurisdicţia constituţională este competentă să soluţioneze doar contestaţiile referitoare la înregistrarea sau neînregistrarea unui candidat, precum şi pe cele referitoare la împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice de a desfăşura campanie electorală. Corelat cu aceste prevederi legale, Legea nr. 370/2004 arată în art. 31 subiectele de drept care pot contesta la Curtea Constituţională înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale, iar în art. 42 precizează că doar contestaţiile cu privire la împiedicarea unui partid, a unei formaţiuni politice ori a unui candidat de a-şi desfăşura campania electorală sunt de competenţa Curţii Constituţionale, alte plângeri cu privire la corecta desfăşurare a campaniei electorale fiind lăsate în competenţa birourilor electorale. În plus, detaliind prevederea constituţională referitoare la atribuţia Curţii Constituţionale de a confirma rezultatele sufragiului prezidenţial, articolele 53 şi 54 din Legea nr. 370/2004 stabilesc modalitatea în care aceasta trebuie să îşi aducă la îndeplinire obligaţiile. În afară de aceste prevederi, legea alegerilor prezidenţiale mai menţionează Curtea Constituţională doar în articolele 70 şi 72, alături de celelalte autorităţi publice implicate în organizarea şi desfăşurarea alegerilor, stabilind obligaţiile ce le revin cu privire la arhivarea documentelor legate de alegeri, topirea lor şi informarea Autorităţii Electorale Permanente asupra modalităţii de realizare a atribuţiilor în domeniul electoral. Nicăieri în aceste prevederi constituţionale şi legale nu se precizează atribuţia Curţii Constituţionale de a soluţiona contestaţii împotriva deciziilor adoptate de Biroul Electoral Central pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 370/2004 ori vreo competenţă generală sau implicită/reziduală/ subsidiară ori de ultimă instanţă a Curţii Constituţionale cu privire la toate operaţiunile electorale referitoare la alegerile prezidenţiale.
    1.2. Pe de altă parte, legea alegerilor prezidenţiale a stabilit atribuţii de control asupra actelor juridice şi activităţilor de pregătire şi organizare a alegerilor prezidenţiale în sarcina altor autorităţi publice, anume birouri electorale şi instanţe judecătoreşti. Astfel, art. 25 din Legea nr. 370/2004 arată că formaţiunile politice care participă la alegeri şi candidaţii pot contesta modul de formare şi componenţa birourilor electorale la biroul electoral ierarhic superior sau, în cazul în care contestaţia se referă la Biroul Electoral Central, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar decizia biroului electoral ierarhic superior sau hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă. Art. 42 din aceeaşi lege dă în competenţa birourilor electorale soluţionarea plângerilor, respectiv a contestaţiilor cu privire la corecta desfăşurare a campaniei electorale, precizând efectul suspensiv al contestaţiilor introduse împotriva modalităţilor de soluţionare a plângerilor şi arătând că deciziile adoptate în final devin executorii la datele la care expiră termenele de contestare. Nu în ultimul rând - şi extrem de relevant pentru a sublinia încă o dată competenţa generală a instanţelor judecătoreşti şi nu a Curţii Constituţionale, chiar şi în materie electorală - articolul 68 din Legea nr. 370/2004 arată că instanţele judecă cererile prevăzute de respectiva lege după regulile stabilite pentru ordonanţa preşedinţială, hotărârile lor fiind definitive şi trebuind să fie comunicate Autorităţii Electorale Permanente şi birourilor electorale interesate. Prin urmare, Legea nr. 370/2004 prevede posibilitatea contestării componenţei şi modalităţii concrete de alcătuire a birourilor electorale, în ultimă instanţă în faţa unei instanţe judecătoreşti.
    1.3. De altfel, şi Curtea Constituţională a precizat cu titlu generic că actele emise de Biroul Electoral Central sunt supuse controlului judecătoresc (Decizia nr. 103 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 3 iunie 2013). De asemenea, „în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal - s-a statuat că hotărârile emise de biroul electoral judeţean şi de Biroul Electoral Central au caracterul unor acte administrative care sunt supuse controlului judecătoresc. A exclude aceste acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate, cu o încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (2), care dispun că nicio lege nu poate îngrădi dreptul persoanelor fizice sau juridice de a se adresa justiţiei. Totodată, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004, a reţinut că nereglementarea unor căi de atac specifice împotriva tuturor actelor emise de structurile electorale nu înseamnă excluderea accesului la justiţie. Aceste hotărâri, pronunţate în cadrul jurisdicţiilor specifice activităţii electorale, pentru care nu se prevede o cale de contestare specială, pot fi atacate în condiţiile legii contenciosului administrativ, fiind acte cu caracter jurisdicţional ale organelor administrative“. (a se vedea Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, paragraful 69).
    1.4. Deciziile adoptate de Biroul Electoral Central pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 370/2004, precum şi hotărârile adoptate de acelaşi Birou Electoral Central pentru interpretarea unitară a aceleiaşi legi au fiecare alt scop. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autorităţile, instituţiile publice, birourile electorale, organismele cu atribuţii în materie electorală, precum şi pentru toţi participanţii la alegeri şi vizează aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 370/2004 doar în legătură cu:
    - admiterea sau respingerea protocolului de constituire a unei alianţe electorale;
    – înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor;
    – înregistrarea sau respingerea înregistrării semnelor electorale;
    – soluţionarea întâmpinărilor şi contestaţiilor care sunt de competenţa BEC; precum şi
    – alte cazuri prevăzute de lege.
    În schimb, hotărârile Biroului Electoral Central sunt general obligatorii şi se adoptă pentru interpretarea unitară a tuturor prevederilor Legii nr. 370/2004.
    Prin urmare, hotărârile BEC pentru interpretarea unitară a legii electorale au caracter general şi fac corp comun cu actul interpretat, iar deciziile Biroului Electoral Central pentru aplicarea unitară a prevederilor legii electorale nu au vocaţie de generalitate, ci sunt adoptate pentru punerea în aplicare în concret exclusiv a atribuţiilor BEC din domeniile enumerate de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 370/2004.

    1.5. Curtea Constituţională a stabilit că hotărârile adoptate de Biroul Electoral Central pentru interpretarea unitară a legii electorale au „o fizionomie juridică distinctă în cadrul actelor emise de această autoritate pe parcursul procesului electoral, iar în absenţa unor reguli speciale care să fie instituite prin legea electorală, aceste hotărâri pot fi supuse controlului judecătoresc în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004“ (Decizia nr. 542 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 13 martie 2024, paragraful 28). De altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că „Atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar, ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative“ (Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, paragraful 68).
    1.6. Pe cale de consecinţă, dacă hotărârile Biroului Electoral Central pentru interpretarea unitară a legii electorale sunt acte administrative supuse regimului juridic de drept comun, adică sunt supuse controlului de legalitate şi constituţionalitate realizat de instanţele de contencios administrativ, cu atât mai mult deciziile adoptate de Biroul Electoral Central pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 370/2004 beneficiază de acelaşi regim juridic.
    1.7. Extinderea pe cale pretoriană a competenţei Curţii Constituţionale în materie de contencios electoral prezidenţial la toate operaţiunile electorale care privesc procedura de alegere a Preşedintelui României riscă să contravină dispoziţiilor legale anterior menţionate. În plus, ea ar echivala cu depăşirea competenţei de atribuire de care jurisdicţia se bucură în baza art. 146 din Constituţie. În măsura în care jurisdicţia constituţională ar aprecia că îi revine o competenţă implicită, de ultimă instanţă, în toate acele situaţii în care subiectele de drept interesate nu dispun de un alt remediu pentru corectarea unei pretinse situaţii de nerespectare a Legii nr. 370/2004, ea ar risca să se transforme într-o instanţă de drept comun, susceptibilă să soluţioneze orice fel de plângeri sau contestaţii în materie electorală, inclusiv, de exemplu, cu privire la contravenţiile ori infracţiunile prevăzute de legea electorală, ceea ce Constituţia nu a reglementat.
    1.8. Pentru aceste motive, de vreme ce nici Constituţia şi nici legile care pun în aplicare prevederile constituţionale în materie de contencios electoral prezidenţial nu au stabilit alte atribuţii în sarcina Curţii Constituţionale, aceasta este competentă să soluţioneze doar contestaţiile referitoare la înregistrarea sau neînregistrarea unui candidat, precum şi pe cele referitoare la împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice de a desfăşura campanie electorală, iar nu şi pe cele referitoare la deciziile adoptate de Biroul Electoral Central pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 370/2004.

    2. Curtea Constituţională nu poate soluţiona excepţii de neconstituţionalitate în cadrul contenciosului electoral prezidenţial.
    2.1. O jurisprudenţă constantă a Curţii Constituţionale a stabilit pentru motive întemeiate că în cadrul atribuţiei sale prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituţie jurisdicţia constituţională nu poate realiza şi un control de constituţionalitate a Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României. Amintim, în acest sens, Hotărârea nr. 45 din 7 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 24 noiembrie 2000, Hotărârea nr. 19 din 10 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1085 din 23 noiembrie 2004, Hotărârea nr. 1 din 16 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009, Hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 26 octombrie 2009, sau Hotărârea nr. 6 din 22 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 24 septembrie 2019. Suntem de acord cu această jurisprudenţă anterioară şi apreciem că şi solicitarea în acest sens primită în prezenta cauză trebuia respinsă ca inadmisibilă.
    2.2. Un reviriment de jurisprudenţă prin care jurisdicţia constituţională ar admite că ar fi competentă să realizeze un control de constituţionalitate a legii electorale în cadrul atribuţiei sale prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituţie trebuie motivat prin raportare la elemente noi, de fapt şi/sau de drept, care ar fi intervenit între momentul la care s-a stabilit anterioara abordare jurisprudenţială şi cel la care a intervenit schimbarea opticii jurisdicţiei. Simpla susţinere că în cadrul procesului electoral ce vizează alegerea Preşedintelui României nu există un mecanism constituţional prin care să poată fi contestată efectiv, concret şi prompt prezumţia de constituţionalitate a Legii nr. 370/2004 nu se poate constitui într-un element nou, nici în fapt şi nici în drept, apt să justifice un astfel de reviriment. De asemenea, simpla existenţă a unui precedent (a se vedea Hotărârea nr. 66/2019) nu echivalează cu răsturnarea unei cazuistici constante şi asumarea unui reviriment de jurisprudenţă.
    2.3. În plus, o astfel de afirmaţie, conform căreia în cadrul alegerilor prezidenţiale nu ar putea apărea un cadru procesual în care să fie ridicată o excepţie de neconstituţionalitate referitoare la prevederi din Legea nr. 370/2004, nu este factual corectă, de vreme ce Legea nr. 370/2004 a făcut obiectul controlului de constituţionalitate de către Curtea Constituţională în Decizia nr. 418 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 13 iulie 2020. Faptul că pe rolul Curţii a existat o excepţie de neconstituţionalitate referitoare la prevederi ale Legii nr. 370/2004, ridicată de Avocatul Poporului, este un element care justifică şi confirmă menţinerea jurisprudenţei anterioare, în sensul că în cadrul contenciosului electoral prezidenţial nu sunt admisibile pe cale incidentală excepţii de neconstituţionalitate, tocmai pentru că cele două căi procedurale disponibile în faţa Curţii Constituţionale sunt şi trebuie să rămână distincte.
    2.4. A considera că jurisdicţia constituţională se comportă ca o instanţă de judecată ce verifică legalitatea desfăşurării procesului electoral prezidenţial nu ţine seama de prevederile explicite ale articolelor 142 şi 146 din Constituţie, care fac din Curtea Constituţională garantul supremaţiei Constituţiei şi nu o instanţă de drept comun în faţa căreia ar putea fi ridicată o excepţie de neconstituţionalitate pe care tot jurisdicţia constituţională specializată să o soluţioneze. În plus, o astfel de mixare a atribuţiilor Curţii Constituţionale (controlul constituţionalităţii legii alegerilor prezidenţiale în paralel cu soluţionarea contestaţiilor referitoare la înregistrarea sau neînregistrarea unui candidat şi a celor referitoare la împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice de a desfăşura campanie electorală) riscă să nesocotească şi art. 126 coroborat cu art. 146 din Constituţie, de vreme ce, în sistemul juridic din România, excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti dotate cu competenţă generală, iar nu direct, de către Curtea Constituţională în calitate de ultimă instanţă electorală, în faţa Curţii Constituţionale în calitate de jurisdicţie constituţională specializată. Nu în ultimul rând, o astfel de schimbare de optică din partea jurisdicţiei constituţionale ar periclita şi prevederi exprese ale Legii nr. 370/2004, care dau în competenţa instanţelor judecătoreşti soluţionarea a numeroase cauze ce ţin de contenciosul electoral prezidenţial şi care ar putea furniza cadrul procesual pentru ridicarea unor excepţii de neconstituţionalitate.
    2.5. Pentru aceste motive Curtea Constituţională nu poate soluţiona excepţii de neconstituţionalitate în cadrul contenciosului electoral prezidenţial.

    În concluzie, contestaţia formulată de domnul Mircea-Dan Geoană împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 4/D din 24 septembrie 2024 şi împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 12/D din 30 septembrie 2024 se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece Curtea Constituţională nu este competentă să soluţioneze astfel de cereri în cadrul atribuţiei sale de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituţie şi nici să soluţioneze excepţii de neconstituţionalitate ridicate incidental, dar direct în faţa sa în cadrul unor astfel de cereri inadmisibile.

                    Judecător,
                    Elena-Simina Tănăsescu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Alte Institutii, HOTĂRÂREA nr. 21 din 14 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"