Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea contestaţiei formulate de doamna Amalia Bellantoni împotriva înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024. 2. Contestaţia a fost înregistrată la Curtea Constituţională la data de 4 octombrie 2024 şi formează obiectul Dosarului nr. 3.043F/2024, la care au fost ataşate propunerea de candidatură a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă şi Decizia Biroului Electoral Central nr. 18/D din 3 octombrie 2024 privind înregistrarea candidaturii şi a semnului electoral ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024, transmise de Biroul Electoral Central (BEC) cu Adresa nr. 102C/BEC/P.R./2024 din 4 octombrie 2024, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 9.218 din 4 octombrie 2024. 3. În temeiul dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, contestaţiile se soluţionează fără înştiinţarea părţilor, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar. 4. Doamna Amalia Bellantoni arată că BEC a procedat la înregistrarea candidaturii în ciuda faptului că semnături ce sunt prezentate ca aparţinând unor persoane diferite conţin elemente de similitudine evidentă, iar unele dintre acestea sunt fotocopii. De asemenea, în cuprinsul listelor de semnături se pot constata lipsuri evidente, fapt care trebuia să conducă la înlăturarea acestora. Or, dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, Diana Iovanovici-Şoşoacă nu ar fi întrunit numărul minim de semnături necesare pentru înregistrarea candidaturii, iar propunerea sa ar fi fost respinsă. 5. De asemenea, dată fiind supremaţia Constituţiei în sistemul normativ din România, din cuprinsul acesteia pot fi deduse şi condiţii suplimentare pentru persoanele care doresc să candideze la alegerile pentru Preşedintele României, de care BEC trebuie să ţină cont la momentul la care dispune în legătură cu înregistrarea candidaturii ori cu respingerea acesteia. În acest sens, la momentul emiterii deciziei, BEC ar fi trebuit să ia în considerare dispoziţiile art. 1 alin. (1), (3) şi (5), ale art. 2, 80, 91, 148 şi 149 din Constituţie. 6. Aceste articole descriu esenţa rolului Preşedintelui României în societatea noastră democratică şi valorile fundamentale pe care trebuie să le aibă orice candidat. Or, valorile care stau la baza democraţiei se deduc din ansamblul reglementărilor constituţionale, prin interpretarea unitară a acestora, fiind în strânsă legătură şi cu dispoziţiile care vizează integrarea euroatlantică a României. Statutul României de stat membru al Uniunii Europene şi al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) constituie garanţii ale evoluţiei democratice a statului român, pe de o parte, din punctul de vedere al ataşamentului la principiile libertăţii, democraţiei şi respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi ale statului de drept, iar, pe de altă parte, din cel al protecţiei manu militari a acestor principii care ne definesc şi ne caracterizează ca stat - aspecte care indică apartenenţa României la modelul democratic de tip occidental şi fac posibilă apărarea şi protejarea efectivă a democraţiei. Aşadar, orice candidat care aspiră să devină Preşedinte al României are obligaţia de a promova integritatea sistemului democratic şi a instituţiilor fundamentale, de a respecta caracterul democratic al statului şi valorile şi principiile pe care acesta se întemeiază. A contrario, lipsa ataşamentului la valorile constituţionale constituie un comportament care, în sine, este contrar Constituţiei şi care este sancţionat, în cazul partidelor politice, prin declararea acestora ca fiind neconstituţionale de către Curtea Constituţională, iar, în cazul persoanelor care candidează la cele mai importante demnităţi din stat, prin lipsa acestora de eligibilitate în cadrul alegerilor, fără ca vreuna dintre aceste „sancţiuni“ să poată fi considerată o vătămare a drepturilor lor constituţionale. 7. Se menţionează că este de notorietate comportamentul doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă de „călcare în picioare“ a valorilor înscrise în Constituţie. Astfel, în anul 2021, aceasta şi soţul său au fost invitaţi de onoare la Ambasada Rusiei la o recepţie organizată cu ocazia zilei naţionale a Federaţiei Ruse. Doamna Şoşoacă a anunţat că îşi cere scuze Ambasadei Rusiei pentru protestul organizat în faţa ambasadei ce a vizat masacrul de la Fântâna Albă. În continuare, după ce a fost implicată într-un scandal care a avut loc la Palatul Parlamentului şi în care a avut calitatea de agresoare, a susţinut că „România nu e stat de drept. În România s-a instaurat dictatura. Păi în Rusia e mai multă democraţie decât în România de o mie de ori. Şi în China e democraţie!“ 8. La finalul anului 2021, doamna Şoşoacă a fost implicată într-un scandal ce a implicat agresarea şi lipsirea de libertate a unor jurnalişti Rai Uno. Astfel, în momentul în care jurnalista Lucia Gorraci a revenit alături de poliţişti, aceasta a început să filmeze cu telefonul mobil înaintând în cabinet. „Asta e răpire“, spunea în engleză jurnalista. „Daţi-o afară“, le-a cerut doamna Şoşoacă poliţiştilor, care o trăgeau de braţe pe jurnalistă, după care au început îmbrâncelile în care a intervenit şi soţul senatoarei, domnul Silviu Şoşoacă. În imagini nu se vede ce făcea acesta, dar se aude vocea doamnei Şoşoacă: „Silviu, încetează! Silviu încetează!“, iar poliţiştii au sărit să îl imobilizeze: „Păi, voi îl luaţi pe soţul meu?“, se aude doamna Şoşoacă. La rândul ei, aceasta pare să o împingă pe jurnalistă. Este momentul în care jurnalista le-a spus poliţiştilor: „Nu ne protejaţi! Suntem presa!“. „Nu dau doi bani că sunteţi presa“, a răspuns doamna Şoşoacă. În continuare, Italia a solicitat României să lămurească situaţia agresării şi lipsirii de libertate a jurnaliştilor italieni. Guvernul României a procedat la condamnarea intimidării jurnaliştilor de către doamna Şoşoacă şi soţul acesteia. Mai mult, autorităţile italiene au solicitat Ambasadei României la Roma informaţii cu privire la eventuale măsuri adoptate de autorităţile române competente. 9. În noiembrie 2021, Parchetul General a declinat Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) un dosar penal care o vizează pe doamna Şoşoacă, în care erau efectuate cercetări în legătură cu blocarea în luna septembrie a unui centru de vaccinare anti-COVID dintr-o comună din judeţul Iaşi. În legătură cu situaţia generată de virusul SARS-CoV-2, doamna Şoşoacă a incitat în mod public populaţia la revoltă într-o manieră nedemnă de un candidat la alegerile prezidenţiale. 10. La finalul anului 2021, doamna Şoşoacă a proferat ameninţări la siguranţa naţională a statului român, sugerând că poate furniza informaţii de natură să destabilizeze NATO şi Uniunea Europeană. Mai mult, aceasta a contribuit la diseminarea propagandei ruse prin discreditarea NATO, fapt ce a pus România într-o poziţie dificilă la nivel internaţional, în rândul partenerilor occidentali. O reacţie similară a avut şi faţă de Uniunea Europeană, când a declarat: „Fă, Europo, tu mori, noi înviem şi trăim în veacul vecilor! Şi cu tine vor muri toţi veneticii şi trădătorii neamului şi ţării pe care i-ai cumpărat şi i-ai făcut să trădeze! Piei, fă, Europo! Piei, cu diavolii tăi cu tot! Aici este Grădina Maicii Domnului! Pe aici nu se trece.“ Nu doar că această declaraţie reprezintă preluarea propagandei ruse în legătură cu blocul comunitar, ci arată şi instabilitatea candidatului. Aceste declaraţii nu au caracter de excepţie, fiind o regulă în discursul public al doamnei Şoşoacă. Totodată, doamna Şoşoacă a militat constant pentru scoaterea României din NATO, despre care a afirmat că este „cea mai agresivă, incitantă, periculoasă şi potenţial distructivă Alianţă militară!“, pentru părăsirea blocului comunitar (aşa-numitul RoExit), a fost declarată personalitatea anului 2021 de către publicaţia „Sputnik“, participă în mod recurent la recepţiile organizate în cadrul Ambasadei Rusiei din Bucureşti, inclusiv după alegerea sa ca membru al Parlamentului European, a promovat mesaje propagandistice ruseşti şi a solicitat inclusiv o alianţă între România şi Rusia în războiul declanşat de aceasta din urmă împotriva Ucrainei. La recepţiile de la Ambasada Rusiei reiterează narativele propagandei ruse, prin aruncarea culpei în sarcina Occidentului în ceea ce priveşte începerea şi continuarea războiului din Ucraina. Aceasta a declarat la una dintre aceste recepţii: „Rusia va avea graniţa direct cu România, curând. Nu ştiu dacă este din fericire sau din păcate. Nu e problema noastră, nu trebuie să ne intereseze, noi trebuie să ne întărim, că altfel vom fi preluaţi. Acum suntem un stat sclavagist, nu suntem o colonie, suntem sclavi aserviţi SUA. Nici UE nu înţelege că e aservită SUA. Este o colonie care joacă rolul de prostănacul Americii. Din război s-a ales praful de Europa şi de economia ei. SUA nu au nevoie de competitori.“ 11. Ulterior declanşării războiului din Ucraina, o delegaţie formată din 4 parlamentari români, printre care şi doamna Şoşoacă, a avut o întâlnire cu ambasadorul Federaţiei Ruse, domnul Valery Kuzmin, pe tema Memoriului transmis cu privire la Neutralitatea României, Pacea de la Bucureşti. Totodată, aceasta a sărbătorit Ziua Unităţii Naţionale a Rusiei la ambasada rusă de la Bucureşti, după cum reiese din fotografiile publicate de misiunea diplomatică pe Facebook. 12. În spaţiul public sunt făcute afirmaţii inclusiv în legătură cu colaborarea doamnei Şoşoacă cu persoane influente din ţară şi din străinătate, prin care i-a fost facilitată acesteia organizarea de evenimente în Europa, ocazie cu care îşi diseminează mesajele proruse şi antieuropene pe reţelele de socializare ruseşti, inclusiv prin intermediul unor cunoscuţi apropiaţi de-ai lui Vladimir Putin. Doamna Şoşoacă a oferit interviuri unor publicaţii ruseşti în care a promovat aceleaşi mesaje propagandistice cu cele ale Rusiei şi a denigrat NATO şi Uniunea Europeană, insistând pe „neutralitatea“ României şi necesitatea ca ţara noastră să anexeze teritorii în prezent ucrainene. De asemenea, a mai declarat că „spaţiul de aici ar putea să fie Elveţia Balcanilor. Eu vreau neutralitate şi să ştiţi că toţi ar fi interesaţi de o neutralitate aici. Rusia nu atacă pe nimeni, dacă nu este atacată.“ În acelaşi sens, think thank-ul Robert Lansing Institute (RLI) susţine într-o analiză publicată pe 23 martie 2023 că doamna Şoşoacă are legături cu serviciile secrete militare ruse şi că cea mai recentă operaţiune a „GRU“ în România este proiectul de lege depus de senatoarea română privind anexarea unei părţi din teritoriul Ucrainei. RLI mai spune că „este probabil ca doamna Şoşoacă să fi intrat în atenţia serviciilor secrete ruseşti ca fostă membră a partidului de extremă dreapta neonazist antisemit prorus Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR), din care a fost exclusă“. Totodată, aceasta a făcut în mod constant apologia invaziei ruse în Ucraina. Diseminarea mesajelor propagandistice care servesc intereselor Rusiei au fost lăudate inclusiv de şeful de la acel moment al mercenarilor Wagner, care a reacţionat la demersul senatoarei Diana Şoşoacă, cea care cere anexarea de către România a unor teritorii din Ucraina. 13. În primul său discurs din Parlamentul European, doamna Şoşoacă a abordat din nou teme antioccidentale şi proruse, mergând într-atât de departe încât să proclame necesitatea neutralităţii României, în contextul în care demersurile de integrare euroatlantică sunt consacrate la nivel constituţional. 14. De altfel, văditul dispreţ faţă de reguli al doamnei Şoşoacă a fost arătat şi prin exclamaţiile sale din Parlamentul European („E permis să fac tot ce vreau“), ocazie cu care a fost din nou dată afară din sala plenului. Această atitudine nu a trecut neobservată în presa rusească, în care s-a reţinut că „Deputata Diana Şoşoacă, din România, a purtat o botniţă în plenul Parlamentului European, ca semn de protest faţă de restricţionarea libertăţii de exprimare“, potrivit site-ului de ştiri ura.ru. În plus, comportamentul agresiv fizic şi verbal al doamnei Şoşoacă este îndeobşte cunoscut, aceasta nesfiindu-se să profereze ameninţări cu moartea la adresa persoanelor cu care discută: „Mama voastră a dracu’ de nenorociţi. Nu se poate. Trebuie să fiţi împuşcaţi cu toţii, bă! Bă, sclavi nenorociţi, omorâţi cu toţii ar trebui să fiţi, împuşcaţi în piaţa publică.“ Pe de altă parte, doamna Şoşoacă dă dovadă de dispreţ faţă de lege în mod constant, crezându-se mai presus de aceasta, un exemplu în acest sens fiind şi momentul când a rămas fără permis de conducere, fiind amendată după ce a fost depistată conducând cu 110 km/oră pe un tronson de drum pe care viteza maximă admisă era de 40 de km/oră. Doamna Şoşoacă a avut o dispută cu poliţiştii care au oprit-o în trafic, pe care i-a insultat şi i-a ameninţat, punând întreaga situaţie pe seama sistemului care vrea să o oprească din campania electorală. 15. Date fiind atitudinile şi comportamentele anterioare (şi prezente) ale doamnei Şoşoacă, se poate observa cu uşurinţă că aceasta a încercat, prin utilizarea abuzivă a demnităţilor pe care le-a avut/le are, să exercite suveranitatea în nume propriu, fapt interzis, de plano, de Constituţie. Toate aceste luări de poziţie oficiale (nu speculative) pe care le-a avut sunt de natură să ameninţe ordinea constituţională în România, prevederile art. 1 alin. (1), (3) şi (5) din Constituţie fiind simple sugestii demne de ignorat, după bunul său plac. În acelaşi sens, intenţiile doamnei Şoşoacă în legătură cu scoaterea României din NATO şi ieşirea din Uniunea Europeană (RoExit) sunt contrare literei şi spiritului Legii fundamentale a statului român, care la art. 148 şi 149 a punctat importanţa aderării României la Uniunea Europeană şi la NATO. Or, şi această conduită, cu caracter vădit anticonstituţional, putea şi trebuia să fie luată în considerare de către BEC la momentul emiterii deciziei de înregistrare a candidaturii doamnei Şoşoacă, întrucât se poate prefigura cu uşurinţă faptul că acest candidat, dacă va deveni Preşedinte al României, va continua să nesocotească Constituţia. În acelaşi sens, aceste aspecte indică faptul că persoana în cauză nu este aptă să îndeplinească atribuţiile funcţiei de Preşedinte al României, întrucât dă dovadă de instabilitate şi, prin urmare, nu poate candida în mod legitim la această poziţie. Respectarea Constituţiei nu este doar o obligaţie legală, ci şi una morală, mai ales pentru cel care aspiră să devină garantul acesteia. 16. O limitare a dreptului de a fi ales pentru motivele anterior menţionate nu aduce atingere esenţei dreptului, urmăreşte un scop legitim şi utilizează mijloace care nu sunt disproporţionate. Drepturile garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt absolute, iar statele dispun de o marjă largă de apreciere în această materie, putând exista limitări implicite, concept ce are o importanţă majoră pentru a stabili relevanţa scopurilor urmărite de restricţii asupra drepturilor garantate de această dispoziţie. Or, având în vedere că art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu conţine o listă precisă de „scopuri legitime“ pentru a căror realizare poate fi limitat exerciţiul dreptului pe care îl garantează, statele sunt libere să se bazeze pe un scop care nu este inclus în acea listă pentru a justifica o restricţie, cu condiţia ca acest scop să fie compatibil cu principiul statului de drept şi cu obiectivele generale ale Convenţiei. În sensul celor menţionate sunt invocate Hotărârile din 8 noiembrie 2016, 22 decembrie 2020 şi 6 aprilie 2020, pronunţate în cauzele Yabloko Russian United Democratic Party şi alţii împotriva Rusiei, paragraful 68, Selahattin Demirtaş împotriva Turciei, paragraful 387, şi Labita împotriva Italiei, paragraful 42. 17. Având în vedere cele expuse, se apreciază că BEC trebuia să emită o decizie de respingere a înregistrării candidaturii doamnei Şoşoacă. 18. În dovedirea celor afirmate, contestatoarea, conform prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a ataşat la dosarul cauzei un stick de memorie cu probe video. 19. Pe rol se află şi soluţionarea contestaţiei formulate de domnul Mihai Gheorghe Ursa împotriva înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024. 20. Contestaţia a fost înregistrată la Curtea Constituţională la data de 4 octombrie 2024 şi formează obiectul Dosarului nr. 3.045F/2024, la care au fost ataşate propunerea de candidatură a doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă şi Decizia Biroului Electoral Central nr. 18/D din 3 octombrie 2024 privind înregistrarea candidaturii şi a semnului electoral ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024, transmise de Biroul Electoral Central (BEC) cu Adresa nr. 102C/BEC/P.R./2024 din 4 octombrie 2024, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 9.218 din 4 octombrie 2024. 21. Contestatorul susţine, în esenţă, că în România pot funcţiona ca partide politice numai asociaţiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, care respectă prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, fiind interzise cele care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activităţi pe care le organizează, încalcă prevederile art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Aşa fiind, partidele politice aflate în asemenea situaţii sunt, după caz, interzise sau nu pot funcţiona. În consecinţă, o astfel de formaţiune politică nici nu poate propune candidaturi la funcţia de Preşedinte al României. Or, în condiţiile în care doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă candidează din partea Partidului S.O.S. România şi sub semnul electoral al acestuia, este evident că această candidatură nu poate fi acceptată. 22. În continuare, contestatorul face referire la diverse aspecte ale comportamentului candidatei, apreciind că acestea sunt fapte notorii, nefiind nevoie de o probă a verităţii lor. În final, anexează o listă cu exemple ale comportamentului „antidemocratic“ al candidatei, menţionând, printre altele, „prietenia“ acesteia cu Rusia, precum şi atitudinile şi comportamentele antisemite şi legionare. 23. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.045F/2024 la Dosarul nr. 3.043F/2024. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, având în vedere obiectul contestaţiilor, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.045F/2024 la Dosarul nr. 3.043F/2024, care a fost primul înregistrat. 24. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, pune concluzii de respingere a contestaţiilor, arătând că decizia de înregistrare a candidaturii îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 370/2004, iar aspectele de constituţionalitate învederate cu privire la activitatea candidatului urmează să fie analizate de Curtea Constituţională. Criticile referitoare la neconstituţionalitatea formaţiunii politice care a propus candidatul ce constituie obiectul contestaţiilor nu pot fi analizate în cadrul atribuţiei Curţii Constituţionale reglementate de art. 146 lit. f) din Constituţie. CURTEA, examinând contestaţiile în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, văzând concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi documentele aflate la dosar, reţine următoarele: 25. Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. f) din Constituţie, ale art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, precum şi celor ale art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze contestaţia privind înregistrarea candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024. 26. Curtea reţine că atât condiţiile de eligibilitate, cât şi impedimentele constituţionale pentru a fi ales în funcţia de Preşedinte al României sunt prevăzute în Constituţie şi în Legea nr. 370/2004. 27. Potrivit art. 37 din Constituţie, coroborat cu art. 16 alin. (3), art. 36 şi art. 40 alin. (3) din Constituţie, au dreptul de a fi aleşi pentru funcţia de Preşedinte al României cetăţenii cu drept de vot care, până în ziua alegerilor inclusiv, au împlinit 35 de ani, au domiciliul în ţară şi cărora nu le este interzisă asocierea în partide politice. Totodată, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, "(2) Propunerile se fac în scris şi vor fi primite numai dacă: a) sunt semnate de conducerea partidului sau a alianţei politice ori de conducerile acestora, care au propus candidatul sau, după caz, de candidatul independent; b) cuprind prenumele şi numele, locul şi data naşterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupaţia şi profesia candidatului şi precizarea că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a candida; c) sunt însoţite de declaraţia de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată şi datată de candidat, de declaraţia de avere, declaraţia de interese, de o declaraţie pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, precum şi de lista susţinătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători." 28. Curtea reţine că persoanele care candidează pentru funcţia de Preşedinte al României trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de Constituţie şi Legea nr. 370/2004. 29. Curtea observă că în sfera condiţiilor de formă se încadrează aspectele referitoare la forma scrisă a propunerii de candidatură, semnarea acesteia de către conducerea partidului sau a alianţei politice ori de conducerile acestora, care au propus candidatul sau, după caz, de candidatul independent; indicarea unor menţiuni precum prenumele şi numele, locul şi data naşterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupaţia şi profesia candidatului şi precizarea că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a candida; depunerea declaraţiei de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată şi datată de candidat, a declaraţiei de avere, a declaraţiei de interese, a declaraţiei pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securităţii ori de colaborator al acesteia, precum şi a listei susţinătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători. 30. Condiţiile de fond sunt generale şi speciale. Cele generale au natură constituţională şi sunt prevăzute la titlul I al Constituţiei, care reglementează principiile generale ale statului român. Cu privire la condiţiile speciale, Curtea, în jurisprudenţa sa [a se vedea, cu titlu exemplificativ, Hotărârea nr. 6 din 22 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 24 septembrie 2019, paragraful 9], a menţionat art. 37 din Constituţie, coroborat cu art. 16 alin. (3), art. 36 şi art. 40 alin. (3) din Constituţie, respectiv candidatul să aibă cel puţin 35 de ani, să fie cetăţean român, să aibă domiciliul în ţară, să aibă drept de vot (nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale) şi să nu îi fie interzisă asocierea în partide politice (judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică); între aceleaşi condiţii se încadrează şi art. 81 din Constituţie, respectiv să nu fi fost ales anterior, de două ori, ca Preşedinte al României, sau art. 28 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, care stabileşte interdicţia de a candida pentru persoanele care, la data depunerii candidaturii, au fost condamnate definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, dacă nu a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea. 31. Condiţiile generale de natură constituţională se referă la valorile şi principiile constituţionale ca parte intrinsecă a democraţiei constituţionale. Democraţia reprezintă un element fundamental al ordinii constituţionale naţionale şi al patrimoniului constituţional european, iar dreptul la alegeri libere este unanim apreciat ca fiind expresia cea mai profundă a organizării unei societăţi cu adevărat democratice (a se vedea şi Decizia nr. 242 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105), fiind esenţial pentru sistemul democratic. 32. Dreptul de a vota şi dreptul de a fi ales sunt cruciale pentru stabilirea şi pentru menţinerea fundamentelor unei democraţii autentice şi efective, guvernate de preeminenţa dreptului (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 17 mai 2016, pronunţată în Cauza Karácsony şi alţii împotriva Ungariei, paragraful 141), şi sunt garantate prin Constituţie. Astfel, Curtea reţine că dreptul de a fi ales este un drept fundamental de natură politică, reprezintă o condiţie sine qua non a democraţiei şi a funcţionării democratice a statului şi se exercită cu respectarea exigenţelor Constituţiei şi a legilor. Dreptul de a fi ales nu are un caracter absolut, putând fi supus unor limitări, a căror configurare rezultă din viziunea democratică a Constituţiei [a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Labita împotriva Italiei, paragraful 201, sau Hotărârea din 6 decembrie 2022, pronunţată în Cauza Kalda (2) împotriva Estoniei, paragraful 39]. Totodată, Curtea observă că dreptul de a fi ales poate fi supus unor limitări şi condiţionări mai puternice comparativ cu cele impuse dreptului la vot (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 30 iunie 2009, pronunţată în Cauza Etxeberria şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 50, sau Hotărârea din 30 mai 2017, pronunţată în Cauza Daydov şi alţii împotriva Rusiei, paragraful 286). 33. Art. 1 alin. (3) din Constituţie prevede că România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. Acest text constituţional stabileşte în mod expres valorile pe care se fundamentează statul român, ele fiind un corolar al existenţei în timp a acestuia. De asemenea, art. 1 alin. (3) din Constituţie precizează că aceste valori trebuie înţelese şi aplicate „în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989“. Această redactare are o autoritate interpretativă cu privire la valorile enumerate în textul menţionat şi constituie expresia racordării axiologice la tradiţia constituţională democratică a poporului în devenirea lui istorică şi la aspiraţiile democratice ale Revoluţiei române din 1989. Ca atare, tradiţiile şi aspiraţiile democratice ale poporului român constituie un element constant, intrinsec şi sempitern în conştiinţa, mentalitatea şi năzuinţele sale, iar Constituţia, ca act fundamental al statului, este o pavăză pentru apărarea în faţa oricăror tendinţe arbitrare, anarhice, extremiste, opresive sau de subminare a însuşi nucleului identitar al poporului român, construit, întemeiat şi fundamentat pe ideea de democraţie şi stat de drept. 34. Constituţia, din punct de vedere normativ, ordonează puterea publică şi reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale, beneficiind de autoritate normativă supremă în stat. Valorile, principiile, standardele, exigenţele şi procedurile de natură constituţională se impun tuturor subiectelor de drept, ceea ce înseamnă că, prin întreaga lor conduită, acestea trebuie să le valorifice, să le respecte şi să dovedească loialitate faţă de Constituţie, valorile ei şi cetăţeni, şi nu numai pentru un curent politic sau un partid politic. Este incontestabil că pârghiile şi procedurile democratice nu pot fi deturnate de la finalitatea lor, nefiind posibil ca prin mijlocirea lor să se ajungă la negarea a înseşi valorilor şi principiilor constituţionale în aplicarea sau în dezvoltarea cărora au fost reglementate. 35. Constituţia reprezintă un sistem de referinţă şi de validare a democraţiei şi a statului de drept. Astfel, Constituţia descurajează şi sancţionează manifestările ce constituie un risc major în păstrarea naturii democratice a societăţii româneşti, iar loialitatea faţă de Constituţie este o garanţie reală pentru exercitarea înaltelor demnităţi în statul român. 36. Preşedintele României, potrivit art. 80 alin. (2) din Constituţie, veghează la respectarea Constituţiei, ceea ce înseamnă că această autoritate publică unipersonală are obligaţia constituţională de a urmări permanent modul de aplicare a prevederilor constituţionale de către autorităţile statului şi de a se asigura că aceste prevederi sunt implementate în conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei. Totodată, Preşedintele României exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, fiind, astfel, un liant al tuturor categoriilor sociale. 37. Persoana care exercită această demnitate, prin comportamentul său instituţional şi discursul constituţional, trebuie să demonstreze existenţa respectului şi a ataşamentului său la valorile constituţionale astfel cum acestea transpar din identitatea naţională a poporului român şi identitatea constituţională a statului şi a societăţii consacrate în Legea fundamentală. Contestarea lor nu poate fi acceptată, întrucât Preşedintele României, prin natura funcţiei sale, reprezintă un garant al statului de drept şi al democraţiei constituţionale, principii care stau la baza organizării şi funcţionării statului. A nega sau a distorsiona aceste principii echivalează cu a repudia însăşi ideea de Constituţie şi constituţionalism, care caracterizează existenţa statului de drept. 38. Integrarea euroatlantică şi faptul că România face parte din marea familie europeană care se fundamentează pe ideea de stat de drept şi democraţie reprezintă un punct de reper în istoria constituţională a statului, care indică o opţiune ireversibilă de tip constituţional. Este axiomatic că însăşi adoptarea Constituţiei din 1991 are semnificaţia respingerii regimurilor de tip totalitar, autoritarist sau anarhic, ceea ce înseamnă că pârghiile democratice nu pot fi folosite în scopul distorsionării/ deformării/contestării a înseşi ordinii constituţionale astfel instaurate sau a parcursului european al României. Apartenenţa la UE şi la NATO constituie garanţia politică, respectiv militară a evoluţiei democratice a statului şi a asigurării existenţei statului de drept. 39. Rezultă că democraţia, statul de drept şi respectul datorat Constituţiei constituie coordonatele esenţiale, imutabile şi definitorii ale statului român. Apartenenţa la UE şi la NATO sunt opţiuni fundamentale constituţionale pentru democraţie şi reprezintă finalitatea unui lung şi anevoios proces politico-istoric realizat prin efortul întregii societăţi româneşti şi, în aceste condiţii, reprezintă garanţii ale valorilor înscrise în Constituţie, fiind consacrate, de altfel, în mod expres, prin aceasta. Erodarea acestor valori şi garanţii echivalează cu o respingere a opţiunilor democratice fundamentale statornicite prin înlăturarea regimului dictatorial-comunist şi impuse de imperativele Revoluţiei din decembrie 1989 şi de voinţa suverană a poporului român exprimată prin referendumurile de aprobare a Constituţiei din 1991 (desfăşurat la 8 decembrie 1991) şi a legii sale de revizuire din anul 2003 (18-19 octombrie 2003). 40. Desigur, Constituţia, la rândul său, poate forma obiectul unei revizuiri, dar numai în condiţiile art. 150-152 din cuprinsul său. Este evident că orice cetăţean poate face o critică a conţinutului sau a soluţiilor normative cuprinse în Constituţie şi poate milita, propune şi dezbate teme care implică revizuirea Constituţiei, însă aceasta trebuie realizată în conformitate cu valorile şi regulile democratice, regresul democratic sau al statului de drept fiind exclus. Ca atare, o revizuire constituţională este orientată întotdeauna spre o dezvoltare şi o protecţie ascendentă a valorilor şi principiilor constituţionale, precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragraful 65). 41. În consecinţă, cele ce preced configurează cadrul axiologic în care au loc alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României, iar candidatul ales depune un jurământ prin care confirmă că îşi va îndeplini obligaţiile constituţionale în cadrul şi în limitele Constituţiei, act care garantează caracterul democratic al statului. Evident, nu pot exista incongruenţe valorice fundamentale de natură constituţională între statutul de candidat şi cel de ales; ca atare, printre condiţiile de fond necesar a fi îndeplinite pentru a candida sunt şi cele care rezultă din formula sacrosanctă a jurământului depus de persoana aleasă în funcţia de Preşedinte al României. 42. Curtea observă că Legea fundamentală prevede numai în privinţa Preşedintelui României formula şi conţinutul jurământului de credinţă. Chiar dacă sunt şi alte categorii de demnităţi alese prin vot popular pentru care Constituţia prevede obligaţia depunerii jurământului [a se vedea art. 70 alin. (1) din Constituţie cu referire la jurământul depus de deputaţi şi senatori], Curtea reţine că legiuitorul constituant originar a reglementat expres conţinutul jurământului de credinţă, stabilind în cuprinsul său obligaţii în sarcina titularului funcţiei de o însemnătate excepţională în raport cu rolul şi atribuţiile constituţionale ale funcţiei de Preşedinte al României. Acest jurământ prevede: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“. Astfel, se poate observa că una dintre aceste condiţii se referă la obligaţia titularului funcţiei de a respecta Constituţia şi de a apăra democraţia. 43. Obligaţia de a respecta Constituţia nu trebuie judecată în funcţie de momentul temporal al depunerii jurământului, act cu o încărcătură solemnă unică, aşadar, de la momentul în care persoana intră în exerciţiul mandatului, ci dintr-o dublă perspectivă temporală şi valorică, atunci când aceasta vizează funcţia de Preşedinte al României, funcţia supremă în statul român. 44. Astfel, într-o primă perspectivă, respectarea Constituţiei este o obligaţie generală a cetăţenilor, iar această obligaţie de natură constituţională pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte al României trebuie interpretată prin prisma art. 80 alin. (2) („veghează la respectarea Constituţiei“), ceea ce înseamnă că nu este doar o simplă atitudine sau un comportament de conformare pură şi simplă la exigenţele Constituţiei, ci de o manifestare activă şi responsabilă în acest sens. Cu alte cuvinte, în privinţa candidatului la funcţia supremă în stat, dreptul de a fi ales implică, în mod necesar, condiţia de a respecta, în mod neechivoc, Constituţia şi de a avea o conduită de natură constituţională responsabilă, aptă să susţină funcţia Preşedintelui României de a veghea la respectarea Constituţiei. 45. Din cea de-a doua perspectivă, în privinţa persoanei care a depus jurământul, obligaţiile anterior enunţate se concretizează şi vor trebui exercitate în mod efectiv. Ca atare, diferenţa dintre cele două calităţi - candidat sau Preşedinte - ţine de efectivitatea realizării atribuţiilor prezidenţiale, şi nu de un raport contradictoriu între acestea cu referire la obligaţia de a respecta Constituţia şi valorile ei/de a veghea la respectarea acesteia. Cu alte cuvinte, obligaţia de a respecta Constituţia - împreună cu cele două laturi ale sale: conformare individuală, respectiv mediere în societate - nu este o chestiune care vizează exclusiv data intrării în exerciţiul mandatului, ci este o condiţie de fond pentru a accede la funcţia de Preşedinte al României. Candidatul trebuie să manifeste, fără dubii, voinţa de a apăra valorile şi ordinea constituţională, cât şi o atitudine activă necesară aplicării şi supravegherii aplicării Constituţiei. Conduita candidatului la funcţia supremă în stat nu se cantonează numai în sfera unei obligaţii generale de asumare a respectării Constituţiei, ci trebuie să se caracterizeze printr-un discurs public coerent, orientat spre respectarea axiologică a Constituţiei pentru a impune/consolida/valorifica în mod credibil un comportament constituţional loial prin dialog şi dezbateri, indicând şi prefigurând, astfel, capacitatea şi voinţa candidatului de a se implica în procesul democratic. Ca atare, respectarea Constituţiei şi a valorilor sale nu este o opţiune sau facultate, ci o obligaţie înscrisă expres în cuprinsul Legii fundamentale şi consolidată prin jurământul de credinţă, ca expresie a fidelităţii faţă de ţară. 46. Prin urmare, obligaţia de a respecta Constituţia, împreună cu cele două laturi ale sale, constituie o condiţie esenţială de eligibilitate intrinsecă şi de fond în privinţa candidatului pentru funcţia de Preşedinte al României. 47. Conduita de apărare a democraţiei este, de asemenea, o condiţie pentru a putea candida la funcţia de Preşedinte al României. Astfel cum Curtea a arătat mai sus, ca obligaţie generală, aceasta se impune pentru oricare dintre cetăţenii României, însă, pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte, având în vedere rolul constituţional al Preşedintelui României şi conţinutul jurământului de credinţă reglementat de Constituţie, reprezintă o condiţie esenţială de eligibilitate intrinsecă şi de fond în privinţa candidatului pentru funcţia de Preşedinte al României. 48. Ca atare, chiar dacă jurământul de credinţă se depune de către candidatul câştigător al alegerilor, elementele cuprinse în jurământul de credinţă sunt condiţii de eligibilitate şi de fond pentru a candida la funcţia de Preşedinte al României, pe care candidatul trebuie să le îndeplinească la momentul depunerii candidaturii sale. Examinarea acestor condiţii poate fi realizată numai de Curtea Constituţională. Ar fi inadmisibil şi contrar naturii procesului democratic ca ab initio candidatul să nu îndeplinească aceste condiţii şi totuşi să participe la alegeri, iar dacă le va câştiga să depună un jurământ de credinţă formal. 49. Aceste aspecte se impun cu atât mai puternic şi mai energic cu cât în cauză este vorba de o funcţie de autoritate unipersonală reprezentativă la nivel naţional, cea mai vizibilă şi mai perceptibilă în societate, fiind, în acelaşi timp, singura autoritate executivă validată prin alegeri. Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării [art. 80 alin. (1) din Constituţie]. Mai mult, Preşedintele este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, reprezintă statul în relaţiile externe, participă la reuniunile Consiliului European, for care oferă Uniunii Europene impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităţile politice generale [art. 15 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană], precum şi la reuniunile la vârf ale NATO. Aşadar, responsabilităţile Preşedintelui României sunt esenţiale, astfel că persoana care candidează pentru această funcţie trebuie, pe lângă îndeplinirea condiţiilor legale, să prezinte garanţii cu privire la îndeplinirea atribuţiilor prezidenţiale, care rezultă din poziţiile publice/faptele notorii/înscrisuri care pot veni în contradicţie cu exigenţele mandatului de Preşedinte al României. Astfel, lezarea valorilor constituţionale şi propaganda anticonstituţională realizată de candidat trebuie constatate şi sancţionate prin mijloace specifice de drept constituţional din perspectiva dreptului de a fi ales. 50. Curtea subliniază că aceste două condiţii menţionate (respectarea Constituţiei şi apărarea democraţiei constituţionale) sunt prevăzute de Constituţie, sunt accesibile şi previzibile pentru toate persoanele care îşi manifestă intenţia de a-şi depune candidatura pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Această condiţie de natură constituţională are un scop legitim, şi anume asigurarea exercitării mandatului în conformitate cu Constituţia şi exigenţele democraţiei constituţionale şi prevenirea deturnării folosirii funcţiei pentru afectarea fundamentului democratic al statului. Ca atare, neîndeplinirea acestor condiţii generale de natură constituţională atrage respingerea înregistrării candidaturii, măsură adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între interesul statului şi al societăţii, de a se dezvolta pe baze democratice, şi cel individual, de a accede la funcţia supremă în stat. 51. Prin urmare, alegerea Preşedintelui României presupune o dublă perspectivă din punctul de vedere al responsabilităţii faţă de stat, şi anume aceea a alegătorului, care se situează în sfera strictă a opţiunii politice, şi aceea a candidatului, în privinţa căruia orientarea politică se subordonează şi se modelează prin raportare la respectul faţă de Constituţie. 52. Curtea constată că legiuitorul constituant originar a reglementat în mod expres atribuţia Curţii Constituţionale de a veghea la respectarea procedurii de alegere a Preşedintelui României. O asemenea opţiune constituţională, coroborată cu rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, demonstrează faptul că în cadrul acestei atribuţii Curtea verifică atât legalitatea candidaturii din perspectiva Legii nr. 370/2004, cât şi constituţionalitatea sa. În aceste condiţii şi în această materie, Curtea are competenţa să verifice criticile formulate de autorul contestaţiei, prin raportare la valorile şi principiile Constituţiei şi, ca atare, controlul său în privinţa înregistrării candidaturilor nu este limitat la inventarierea şi examinarea condiţiilor formale prevăzute de Legea nr. 370/2004. Curtea evidenţiază faptul că în privinţa alegerilor locale şi parlamentare verificarea respectării condiţiilor legii revine în exclusivitate instanţelor judecătoreşti şi, ca atare, acestea pot examina numai legalitatea procedurii, spre deosebire de alegerile prezidenţiale, unde voinţa legiuitorului constituant originar a fost aceea de a stabili un filtru constituţional în supravegherea procedurii, ceea ce implică, în condiţiile sesizării sale, verificarea de către Curtea Constituţională, în etapa înregistrării/neînregistrării candidaturilor, atât a legalităţii, cât şi a constituţionalităţii acestora. De altfel, în sensul celor de mai sus, Curtea reţine şi Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2019, prin care instanţa constituţională şi-a afirmat competenţa de a se pronunţa asupra aspectelor de constituţionalitate în cadrul atribuţiei sale reglementate de art. 146 lit. f) din Constituţie. 53. Prin hotărârea anterior referită (paragrafele 31-33), Curtea a statuat că sintagma „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui“, cuprinsă în art. 146 lit. f) din Constituţie, nu trebuie interpretată restrictiv, doar în sensul exercitării unui control de legalitate subsumat respectării Legii nr. 370/2004, ci, având în vedere art. 1 alin. (5) din Constituţie, teza referitoare la supremaţia Constituţiei, se impune coroborarea art. 146 lit. f) din Constituţie cu art. 142 alin. (1) din Constituţie şi art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, astfel încât atribuţia Curţii Constituţionale de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui nu poate fi disociată de rolul Curţii Constituţionale în arhitectura constituţională, acela de garant al supremaţiei Constituţiei. De aceea, competenţa instanţei constituţionale nu poate fi redusă la un control de legalitate propriu-zis, ci aceasta se alătură controlului de constituţionalitate pe care numai Curtea Constituţională are competenţa de a-l exercita. Controlul de constituţionalitate, în ansamblul său, este o garanţie juridică fundamentală a supremaţiei Constituţiei (a se vedea şi Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012), astfel încât limitarea exercitării sale, în ipoteza unei atribuţii constituţionale în considerarea căreia Curtea Constituţională a fost înzestrată cu judecarea legalităţii unor acte/fapte, nu poate fi însuşită. Prin reglementarea acestei atribuţii în sarcina Curţii Constituţionale, şi nu a instanţelor judecătoreşti, legiuitorul constituant nu a dorit înlăturarea controlului de constituţionalitate a actelor normative care privesc domeniul alegerilor pentru Preşedintele României, ci conferirea în sarcina Curţii Constituţionale a atribuţiei de verificare a legalităţii operaţiunilor electorale realizate, îmbinând, astfel, în cadrul competenţei aceleiaşi autorităţi publice, atât controlul de constituţionalitate, cât şi pe cel de legalitate propriu-zis, efectele actului jurisdicţional al Curţii Constituţionale astfel pronunţat subsumându-se art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie. Având în vedere că nu există un alt mecanism constituţional prin intermediul căruia să se conteste în mod efectiv, concret şi prompt prezumţia de constituţionalitate a Legii nr. 370/2004, care, astfel, tinde să devină una absolută în contextul sferei de aplicare a acestei legi, revine Curţii Constituţionale competenţa ca, în cadrul art. 146 lit. f) din Constituţie, să evalueze, la cerere, însăşi constituţionalitatea Legii nr. 370/2004 în ceea ce priveşte procedura de alegere a Preşedintelui României. O soluţie contrară ar nega însuşi rolul constituţional al Curţii Constituţionale şi ar acorda prevalenţă aspectelor de legalitate propriu-zisă a desfăşurării procesului electoral, aşadar, exigenţelor de natură legală în detrimentul celor de natură constituţională, ceea ce este inacceptabil - ca raţionalitate juridică, raportat la rolul şi competenţele instanţei de contencios constituţional. 54. Curtea subliniază că prin această competenţă de control al constituţionalităţii candidaturilor nu îşi asumă partizanatul candidaţilor/partidelor politice, ci doar verifică aspectele de constituţionalitate a candidaturii înscrise în contestaţia formulată. Curtea verifică în mod direct şi nemijlocit acţiunile/inacţiunile care încalcă Legea fundamentală, nefiind necesară o acţiune intermediară concretizată, în prealabil, prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti. Interpretarea noţiunilor şi conceptelor constituţionale, determinarea sferei şi limitelor drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau explicitarea organizării şi funcţionării în cadrul raporturilor de drept constituţional a autorităţilor statului, precum şi aplicarea directă a Constituţiei ţin de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale [a se vedea, mutatis mutantis, Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragrafele 66, 70 sau 71]. În schimb, instanţa judecătorească are competenţa de a aplica direct Constituţia numai în situaţia în care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea unei soluţii legislative şi a autorizat, prin decizia respectivă, aplicarea directă a unor prevederi constituţionale, în lipsa unei reglementări legale a situaţiei juridice create în urma deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în ipoteza şi termenii stabiliţi prin decizia de constatare a neconstituţionalităţii pronunţată de Curtea Constituţională [a se vedea, cu privire la aplicarea directă a Constituţiei, Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000, Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, paragraful 34, Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, paragraful 37, sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 65]. 55. Curtea mai evidenţiază faptul că evaluarea constituţionalităţii candidaturii este o obligaţie a sa în raport cu cetăţenii, asigurând, astfel, constituţionalitatea procesului electoral prin raportare la criticile de natură legală sau constituţională pe care le poate formula orice alegător. De altfel, Curtea mai observă că legiuitorul a stabilit o sferă foarte largă de subiecte de drept care pot formula contestaţii în această procedură, practic o actio popularis, aspect care demonstrează responsabilitatea Curţii Constituţionale în protejarea valorilor democratice ale statului şi a societăţii româneşti. 56. Democraţia constituţională - fundament şi reper al statului român - este incompatibilă cu arbitrarul, voluntarismul, manifestările extremiste şi bunul plac. Folosirea abuzivă a funcţiei sau a imunităţii asociate acesteia nu poate rămâne fără sancţiuni în plan constituţional. Orice candidatură care, prin programul politic promovat şi declaraţiile de poziţie realizate, contestă ordinea constituţională, opţiunile fundamentale ale poporului român şi cerinţele democraţiei poate şi trebuie examinată de Curtea Constituţională sub aspectul verificării constituţionalităţii sale, la sesizarea subiectelor de drept prevăzute de lege. 57. Curtea mai reţine că art. 3 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevede că „Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ“. În ceea ce priveşte alegerile prezidenţiale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a considerat că atribuţiile şi competenţele preşedintelui statului nu pot fi interpretate ca o formă de „legislativ“ în sensul art. 3 din Protocolul nr. 1. Totuşi, nu exclude posibilitatea aplicării art. 3 din Protocolul nr. 1 la alegerile prezidenţiale. În cazul în care s-ar stabili că preşedintelui statului în cauză i s-a conferit competenţa de a iniţia şi adopta legi sau s-a bucurat de competenţe largi de a controla adoptarea legislaţiei sau de a cenzura principalele autorităţi de stabilire a legislaţiei, atunci ar putea să fie considerată a fi un „legislativ“ în sensul autonom al art. 3 din Protocolul nr. 1 (Decizia din 2 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Boškoski împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei; Decizia din 17 iunie 2008, pronunţată în Cauza Brito Da Silva Guerra şi Sousa Magno împotriva Portugaliei). Cu toate acestea, o asemenea posibilitate nu a fost niciodată concretizată şi nici nu a fost menţionată în cauzele ulterioare (Hotărârea din 6 ianuarie 2011, pronunţată în Cauza Paksas împotriva Lituaniei, şi Hotărârea din 4 iulie 2013, pronunţată în Cauza Anchugov şi Gladkov împotriva Rusiei, paragrafele 55-56). Prin primele două decizii menţionate, CEDO a observat că obiectul procedurilor în litigiu a fost stabilirea drepturilor politice ale reclamanţilor, în special, dreptul lor de a candida la alegerile prezidenţiale. Litigiile generate de procedurile electorale nu intră nici în sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie, în măsura în care se referă la exerciţiul drepturilor politice, şi, prin urmare, nu au nicio legătură cu „drepturile şi obligaţiile civile“ în sensul art. 6 din Convenţie. Aceeaşi situaţie de drept se impune şi cu privire la art. 13 din Convenţie. Întrucât în cauza de faţă în discuţie este verificarea îndeplinirii unui criteriu de eligibilitate de natură constituţională pentru alegerea în funcţia de Preşedinte al României, aşadar, un aspect de esenţă, intrinsec şi de fond al dreptului de a fi ales, drept de natură politică, Curtea reţine că examinarea acesteia excedează sferei de aplicare a Convenţiei şi, în consecinţă, nu va analiza prezenta cauză prin prisma art. 3 din Protocolul adiţional la Convenţie, referirile la dreptul de a fi ales fiind realizate numai la aspectele conceptuale analizate în jurisprudenţa CEDO, parte a patrimoniului constituţional european. 58. Prin urmare, revine în mod exclusiv Curţii Constituţionale competenţa de a verifica dacă în exercitarea dreptului politic de a fi ales în funcţia de Preşedinte al României candidatura îndeplineşte toate condiţiile de eligibilitate rezultate din Constituţie. Având în vedere că, în prezenta cauză, se contestă de către autorul sesizării neîndeplinirea unor astfel de condiţii de eligibilitate, Curtea, în limitele sesizării sale, urmează să le examineze. Astfel, pentru a determina dacă doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă îndeplineşte condiţiile de eligibilitate de natură constituţională referitoare la respectarea Constituţiei şi a democraţiei, Curtea va evalua conduita şi declaraţiile sale publice, precum şi efectele acestora în plan constituţional. 59. Curtea afirmă că libertatea de exprimare şi diversitatea opiniilor formulate într-o societate democratică este garantată de Constituţie. Candidatul la funcţia de Preşedinte al României este conştient de semnificaţia informaţiilor, mesajelor, ideilor, opiniilor, convingerilor, judecăţilor şi raţionamentelor transmise în spaţiul public, astfel că toate acestea pot reprezenta un indicator al modului în care se raportează la Constituţie şi la valorile acesteia, nefiind, aşadar, relevant dacă acestea au fost transmise într-o calitate oficială sau nu. 60. În cauză, este de notorietate faptul că, prin discursul său constant, doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă îndeamnă la schimbarea fundamentelor democratice ale statului şi la încălcarea ordinii constituţionale. Regulile democratice se aplică tuturor cetăţenilor, indiferent de calitatea lor în stat şi de opţiunile politice, neputând fi tolerate manifestările şi derapajele anarhice în spaţiul public. O astfel de conduită aduce în discuţie problema folosirii instituţiilor şi procedurilor constituţionale în scopul negării în final a exigenţelor, principiilor şi valorilor reglementate constituţional. 61. Declaraţiile publice, luările de poziţii şi exprimarea unor convingeri în contradicţie cu valorile constituţionale şi cu exigenţele unei societăţi democratice, coroborate cu participarea la anumite evenimente publice, sunt temeiuri suficiente pentru a indica faptul că doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă, în calitate de candidat la funcţia de Preşedinte al României, pune la îndoială şi desconsideră obligaţia de respectare a Constituţiei prin discursul său public referitor la înlăturarea unor garanţii esenţiale ale valorilor şi opţiunilor fundamentale ale statului, respectiv calitatea de stat membru al UE şi al NATO. Prin urmare, este evident că respectarea Constituţiei şi apărarea democraţiei - condiţii pentru a candida la funcţia de Preşedinte al României - sunt aspecte străine discursului public promovat de aceasta. 62. Este adevărat că în preajma alegerilor există o anumită efervescenţă şi vivacitate a discursului politic, că una dintre caracteristicile principale ale democraţiei este posibilitatea exprimării libere a opiniilor privind rezolvarea problemelor societăţii în cadrul dezbaterii publice sau că în perioada preelectorală dezbaterea privind candidaţii şi programele lor contribuie la dreptul publicului de a primi informaţii şi cristalizează capacitatea alegătorilor de a alege în cunoştinţă de cauză dintre candidaţii propuşi, însă, în speţă, Curtea observă că nu este vorba despre o dezbatere sau schimb de opinii ori relevarea unei viziuni politice cu privire la parcursul democratic al României sau despre luări de poziţii cu caracter electoral, ci despre promovarea unui discurs constant antidemocratic şi antisemit de către doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă şi despre o conduită sistematică, persistentă şi îndelungată menită să afecteze fundamentele constituţionale ale statului român şi ale garanţiilor acesteia, respectiv apartenenţa României la structurile euroatlantice. Îndemnul la nerespectarea valorilor fundamentale ale Constituţiei reprezintă un atac frontal la ideile şi principiile democratice şi la ordinea constituţională. 63. În consecinţă, Curtea reţine, raportat la actele şi faptele descrise de contestatori şi reţinute la paragrafele 7-14 şi 22 ale prezentei hotărâri, că înregistrarea candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024 încalcă condiţiile de eligibilitate prevăzute de dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 82 alin. (2), corelate cu cele ale art. 148 şi 149, cu referire la valorile democraţiei, la statul de drept, la respectarea Constituţiei corelate cu garanţia politico-militară a acestora, respectiv apartenenţa României la UE şi NATO. Astfel, Curtea va admite contestaţiile formulate şi va anula Decizia Biroului Electoral Central nr. 18/D din 3 octombrie 2024. 64. În final, Curtea observă că, în cauză, au fost invocate şi aspecte referitoare la neconstituţionalitatea partidului politic pe listele căruia candidează doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă, însă examinarea acestora nu poate forma obiectul controlului Curţii Constituţionale în cadrul atribuţiei prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituţie. 65. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. B.a), al art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii HOTĂRĂŞTE: Admite contestaţiile formulate de doamna Amalia Bellantoni şi de domnul Mihai Gheorghe Ursa şi anulează Decizia Biroului Electoral Central nr. 18/D din 3 octombrie 2024 privind înregistrarea candidaturii şi a semnului electoral ale doamnei Diana Iovanovici-Şoşoacă la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024. Hotărârea este definitivă, se comunică Biroului Electoral Central şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly OPINIE SEPARATĂ Având în vedere rolul esenţial al justiţiei constituţionale de a garanta prin interpretare judicioasă şi în limitele competenţelor constituţionale protejarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale oricărei persoane în faţa oricăror abuzuri ale puterii instituţionalizate, inclusiv ale dreptului însuşi, având în vedere că scopul prezentei opinii separate nu este acela de a susţine sub nicio formă, direct sau indirect, persoane, declaraţii, conduite, acţiuni, comportamente sau gesturi politice, trecute, prezente sau viitoare, făcute sau care ar fi făcute de oricare dintre părţile din dosarele aflate pe rolul Curţii Constituţionale, indiferent de calitatea acestora, în dezacord cu soluţia adoptată cu majoritate de voturi de Curtea Constituţională în soluţionarea dosarelor nr. 3.043F/2024 şi nr. 3.045F/2024 având ca obiect două contestaţii formulate împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 18D/3.10.2024 privind înregistrarea unei candidaturi şi a semnului electoral la alegerile pentru Preşedintele României în anul 2024, formulăm prezenta opinie separată, considerând că instanţa de control constituţional trebuia să respingă contestaţiile formulate împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 18D/3.10.2024 pentru următoarele motive: I. Competenţa Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie 1. Conform art. 146 lit. f), Curtea Constituţională a României „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului“. În realizarea acestei competenţe constituţionale, instanţei de contencios constituţional i-au fost încredinţate de către legiuitor, prin legi organice, mai multe atribuţii concrete de verificare, control şi validare a procedurilor electorale, pe durata întregului proces electoral pentru alegerea Preşedintelui României, inclusiv cele prevăzute de art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit căror Curtea Constituţională soluţionează contestaţiile cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcţia de Preşedinte al României, precum şi contestaţiile cu privire la împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice ori a unui candidat de a-şi desfăşura campania electorală în condiţiile legii. Aşadar, în temeiul competenţei prevăzute la art. 146 lit. f) din Constituţie, Curtea Constituţională este chemată să vegheze, prin îndeplinirea unor atribuţii efective, expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României, iar actul prin care Curtea finalizează această activitate este hotărârea pronunţată conform art. 11 pct. B lit. a) din Legea nr. 47/1992, care este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor. 2. Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024, adoptată cu majoritate de voturi, se întemeiază exclusiv pe atribuţia Curţii Constituţionale de a soluţiona contestaţiile privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale ale unui candidat la alegerile pentru Preşedintele României, atribuţie reglementată la art. 38 din Legea nr. 47/1992 şi la art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004. 3. În toată jurisprudenţa anterioară a Curţii, întemeiată pe prevederile art. 146 lit. f) din Constituţie, republicată, instanţa de contencios constituţional a stabilit că, în cazul contestării înregistrării sau neînregistrării candidaturilor la alegerile prezidenţiale, după caz, competenţa Curţii vizează îndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor de fond şi de formă pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României, prin raportare la decizia Biroului Electoral Central contestată. 4. Aşa cum a reţinut însăşi Curtea în propria jurisprudenţă, atribuţia de a soluţiona contestaţiile privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale ale unui candidat la alegerile pentru Preşedintele României reflectă un contencios electoral special şi specializat, care se desfăşoară numai în faţa Curţii Constituţionale, potrivit unei proceduri derogatorii sub unele aspecte faţă de aceea de drept comun. Această atribuţie a Curţii nu se exercită din oficiu, ci numai la sesizarea formulată de candidaţi, partide politice, organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice, alianţe electorale şi alegători, termenul pentru formularea contestaţiilor fiind unul de decădere, iar procedura jurisdicţională în faţa Curţii având un caracter de urgenţă. 5. Contenciosul electoral privind alegerile prezidenţiale este un contencios obiectiv şi abstract şi nu poate privi comportamente, discursuri, calificări politice sau acte de propagandă electorală, specifice unui contencios electoral subiectiv şi concret. Atribuţia Curţii prevăzută la art. 31 din Legea nr. 370/2004 se realizează exclusiv printr-o verificare a constituţionalităţii unei proceduri legale şi a legalităţii condiţiilor de fond şi formă prevăzute expres în Constituţie şi în Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru candidaţii şi propunerile de candidatură la alegerile prezidenţiale. Jurisdicţia constituţională în materie electorală nu realizează un contencios subiectiv, pentru că nu vizează protecţia unor drepturi subiective ale unor particulari determinaţi, motiv pentru care procedura în faţa Curţii pentru soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor se desfăşoară în temeiul dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, fără înştiinţarea părţilor, cu participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar. Atribuţia Curţii este de a verifica îndeplinirea sau neîndeplinirea unor condiţii legale obiective (cu titlu de exemplu, respectarea termenului de depunere a propunerii de candidatură, numărul minim al semnăturilor susţinătorilor, documentele care trebuie să însoţească propunerea de candidatură, eventuale cazuri de interdicţie limitativ prevăzute de Constituţie şi lege, la depunerea candidaturii). Prin esenţa lor, aceste condiţii nu privesc comportamentul, opiniile, afirmaţiile sau atitudinile persoanei care îşi depune candidatura pentru alegerea Preşedintelui României în condiţiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 370/2004, toate aceste aspecte de natură subiectivă făcând parte din sfera libertăţii de exprimare a celor care candidează. Sancţionarea încălcării limitelor libertăţii de exprimare este rezultatul unor proceduri judiciare prevăzute de lege, în sarcina altor instituţii ale statului, după o procedură judiciară, iar nu o atribuţie recunoscută expres pentru Curtea Constituţională în realizarea competenţei de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României. 6. Cu privire la competenţa sa de a soluţiona contestaţiile privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor la alegerile prezidenţiale, Curtea a reţinut în întreaga sa jurisprudenţă că atât condiţiile de eligibilitate, cât şi impedimentele constituţionale pentru ca o persoană să fie aleasă în funcţia de Preşedinte al României sunt prevăzute expres şi limitativ în Constituţie, respectiv în art. 37 coroborat cu art. 16 alin. (3), art. 36 şi art. 40 alin. (3), precum şi în Legea nr. 370/2004 (art. 28), republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, sub aspectul condiţiilor de formă, inclusiv procedurale, Curtea a reţinut că Legea nr. 370/2004, la art. 27, stabileşte expres aceste condiţii pe care trebuie să le îndeplinească propunerile de candidatură pentru alegerea Preşedintelui României. 7. Astfel, pot candida la alegerile pentru Preşedintele României persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 37 din Constituţie, coroborat cu art. 16 alin. (3), art. 36 şi art. 40 alin. (3) din Constituţie, iar propunerile de candidaţi (candidaturile) la alegerile pentru Preşedintele României trebuie să îndeplinească condiţiile legale expres prevăzute la art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 8. În opinia noastră, în total dezacord cu toată jurisprudenţa Curţii în materia contenciosului electoral privind alegerile prezidenţiale, hotărârea majorităţii pronunţată în soluţionarea contestaţiilor ce fac obiectul dosarelor nr. 3.043F/2024 şi nr. 3.045F/2024 nu se întemeiază pe niciuna dintre aceste condiţii obiective de fond şi de formă, reglementate expres prin Constituţie şi prin lege organică. Nicio dispoziţie constituţională sau legală nu permite Curţii Constituţionale ca, pe calea interpretării propriei competenţe (la rândul ei, expresă şi limitativ prevăzută de Constituţie şi lege), să-şi extindă şi să completeze sfera atribuţiei de soluţionare cu două noi condiţii pentru depunerea candidaturilor, condiţii care au o vădită natură subiectivă (întrucât vizează aspecte ce ţin de comportamentul, opiniile şi declaraţiile unei persoane) şi care nu au fost prevăzute nici în Constituţie, nici în Legea nr. 370/2004 sau Legea nr. 47/1992. 9. Noile condiţii de fond considerate în opinia majoritară ca fiind necesar a fi îndeplinite de persoanele care candidează la alegerile pentru Preşedintele României în sau începând cu anul 2024 sunt cele „care rezultă din formula sacrosanctă a jurământului depus de persoana aleasă în funcţia de Preşedinte al României“, respectiv obligaţia de a respecta Constituţia şi obligaţia de a apăra democraţia, acestea reflectând „ataşamentul candidatului la valorile constituţionale“. Hotărârea majorităţii impune neechivoc şi cu caracter definitiv şi general obligatoriu ca cele două obligaţii să devină condiţii de fond pentru depunerea candidaturilor, deşi nu sunt stabilite expres prin Constituţie sau prin Legea nr. 370/2004 şi, pe cale de consecinţă, să fie verificate prealabil înregistrării candidaturii la alegerile prezidenţiale. Aşadar, prin interpretarea propriei competenţe, prin opinia majorităţii, se adaugă în Legea nr. 370/2004 noi condiţii de fond pentru depunerea candidaturilor şi completează procedura legală cu atribuţii noi privind verificarea îndeplinirii acestor condiţii anterior înregistrării candidaturii, de către Biroul Electoral Central. Or, Legea nr. 370/2004 a limitat competenţa acestuia de a verifica îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă doar la cele prevăzute de respectiva lege pentru candidaturi [art. 29 alin. (1)]. 10. În realitate, prin interpretarea propriei atribuţii constituţionale de la art. 146 lit. f), prin hotărârea majorităţii, se legiferează în afara competenţei Curţii Constituţionale două noi condiţii de eligibilitate, considerându-le condiţii de fond implicite, pe care tot Curtea le verifică, chiar în procedura soluţionării contestaţiei ce face obiectul Dosarului nr. 3.043F/2024, aşadar praeter legem. 11. În considerarea celor de mai sus, considerăm inadmisibile criticile formulate în contestaţia ce face obiectul Dosarului nr. 3.043F/2024. II. Cu privire la conţinutul argumentativ al Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024 12. În esenţă, prin hotărârea majorităţii se constată că un comportament al unei persoane - candidat la funcţia de Preşedinte al României, evaluat prin prisma unor conduite, opinii şi declaraţii publice, este contrar Constituţiei, pentru că nu este un comportament constituţional responsabil şi apt să susţină funcţia Preşedintelui României de a veghea la respectarea Constituţiei, iar această constatare se concretizează într-o veritabilă interdicţie de a candida pentru candidatul respectiv, fiindu-i astfel eliminat un drept electoral - dreptul de a fi ales. 13. Or, în ordinea constituţională şi legală, inclusiv în jurisprudenţa Curţii, drepturile electorale pot fi interzise doar în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de Constituţie [art. 37 coroborat cu art. 16 alin. (3) şi art. 40 alin. (3)] şi de lege. Astfel, dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 370/2004 stabilesc interdicţii exprese de a candida la alegerile prezidenţiale pentru persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 37 din Constituţia României, republicată, pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de două ori, ca Preşedinte al României, precum şi pentru persoanele care, la data depunerii candidaturii, au fost condamnate definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, dacă nu a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea. Totodată, interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a alege) este reglementată ca pedeapsă complementară în condiţiile art. art. 66 alin. (1) lit. a) şi d) din Codul penal. 14. Interdicţiile constituţionale şi legale menţionate mai sus nu sunt incidente în cazul persoanei a cărei candidatură la alegerile prezidenţiale din anul 2024 a fost contestată în Dosarul nr. 3.043F/2024, neexistând o hotărâre judecătorească definitivă de interzicere a dreptului acestei persoane de a fi aleasă care să fi fost depusă la dosar. 15. Considerăm că procedura legală pentru depunerea candidaturii, respectiv cea de contestare a candidaturii la alegerile prezidenţiale sunt aspecte care influenţează caracterul efectiv al unui drept electoral. În absenţa unuia dintre cazurile expres prevăzute de Constituţie sau de lege, menţionate mai sus, apreciem că, prin interpretarea propriei competenţe, Curtea Constituţională nu poate să stabilească noi condiţii de eligibilitate a căror neîndeplinire constatată direct de Curte să conducă la interdicţia de a candida. III. Dreptul la un proces echitabil 16. Hotărârea majorităţii a convertit contenciosul electoral obiectiv prevăzut de lege într-un contencios electoral subiectiv prin asumarea verificării comportamentelor, faptelor, declaraţiilor unui candidat la funcţia de Preşedinte al României. Această convertire nu fost însoţită şi de garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil: asigurarea contradictorialităţii, asigurarea dreptului la apărare al persoanei al cărei comportament neconstituţional este evaluat şi asigurarea unei proceduri de administrare şi contestare a probelor/soluţiei. Într-o altă competenţă a Curţii care priveşte judecarea contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic, toate aceste garanţii ale dreptului la un proces echitabil sunt asigurate potrivit Legii nr. 47/1992, fiind prevăzută judecarea contestaţiei pe baza probelor administrate, cu citarea contestatorului, a partidului politic a cărui constituţionalitate este contestată şi a Ministerului Public. Cu atât mai mult în cazul unei condiţii de eligibilitate care ar afecta însuşi dreptul electoral de a fi ales al unei persoane, apreciem că legiuitorul, dacă ar fi considerat să legifereze o astfel de condiţie, ar fi prevăzut şi garanţiile necesare respectării dreptului la un proces echitabil. 17. În concluzie, considerăm că legiuitorul a reglementat expres şi limitativ cadrul legal pentru exercitarea unui contencios electoral obiectiv care permite verificarea unor condiţii legale obiective şi care are ca finalitate asigurarea unui proces electoral echitabil şi just. Alte condiţii care vizează comportamente, fapte, declaraţii ale unui candidat conferă contenciosului electoral un caracter subiectiv, iar procedura în cadrul acestuia nu poate fi derulată în absenţa cadrului legal privind un proces echitabil, cu toate garanţiile procesuale aferente acestuia, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Judecător, Laura-Iuliana Scântei -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
