Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Strasbourg
(Cererea nr. 29.634/22)
Prezenta hotărâre este definitivă, dar poate suferi modificări de formă.
În Cauza I.M.P. împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), reunită într-o cameră compusă din: Tim Eicke, preşedinte, Armen Harutiunian, Ana Maria Guerra Martins, judecători, şi Simeon Petrovski, grefier adjunct de secţie,
având în vedere:
- Cererea (nr. 29.634/22) îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, doamna I.M.P. („reclamanta“), a sesizat Curtea, la 6 iunie 2022, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia“); reclamanta s-a născut în 1943, locuieşte în Baia Mare şi a fost reprezentată de doamna Ş.R. Ban, avocat în Baia Mare;
– decizia de a comunica Guvernului României („Guvernul“), reprezentat de agentul guvernamental, doamna O.F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, capetele de cerere privind lipsa unei evaluări complete de către instanţele interne a handicapului şi a afecţiunilor reclamantei şi pretinsa discriminare în exercitarea drepturilor sale în temeiul Convenţiei în legătură cu vârsta şi starea de sănătate, contrar art. 14 din Convenţie coroborat cu art. 8, şi de a declara inadmisibile celelalte capete de cerere;
– decizia de a nu divulga numele reclamantei;
– decizia de a examina cererea cu prioritate (art. 41 din Regulamentul Curţii);
– observaţiile părţilor;
– decizia de a respinge excepţia Guvernului privind examinarea cererii de către un comitet,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 18 iunie 2024,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:
OBIECTUL CAUZEI
1. Cererea priveşte, în special, capătul de cerere în temeiul art. 8 din Convenţie, potrivit căruia autorităţile naţionale au apreciat greşit severitatea handicapului său, privând-o astfel de posibilitatea de a beneficia de un asistent personal, ceea ce a dus la reducerea drastică a autonomiei sale personale.
2. Reclamanta este o văduvă pensionară în vârstă de 80 de ani. Potrivit mai multor rapoarte medicale, inclusiv unuia din 30 septembrie 2020, pe care Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Maramureş (denumită în continuare „Comisia Maramureş“) şi instanţele judecătoreşti sau bazat în cadrul procedurilor interne contestate (infra, pct. 57), aceasta are „demenţă Alzheimer cu disfuncţii cognitive severe“. Raportul de evaluare psihologică de la aceeaşi dată a stabilit pentru reclamantă scorul MMSE^1 9 şi scorul GAFS^2 25-28: aceleaşi scoruri pe care le-a primit în evaluarea medicală anterioară din 2019. Conform anchetei sociale şi rapoartelor psihologice privind-o pe reclamantă din 2019 şi 2020, aceasta are o capacitate de conversaţie extrem de redusă, dificultăţi de concentrare, hipomnezie în ceea ce priveşte rememorarea unor date/evenimente recente, disfuncţie executivă severă însoţită de incapacitatea de a planifica sau de a evalua riscurile, precum şi o judecată afectată. Necesită sprijin constant, inclusiv pentru activităţi simple, cum ar fi îmbrăcatul sau gătitul. Este cu totul incapabilă să iasă în afara domiciliului fără a fi ajutată.
^1 Se pare că acronimul folosit în documentele interne este pentru „Mini-Mental State Examination“ („Examinarea minimă a stării mentale“).
^2 De asemenea, se pare că acronimul folosit în documentele interne este pentru „Global Assessment of Functioning Scale“ („Evaluarea complexă a persoanelor cu handicap“), care se foloseşte pentru a evalua gravitatea afecţiunii psihice. Măsoară cât de mult simptomele unei persoane îi afectează viaţa de zi cu zi pe o scală de la 0 la 100.
3. Începând cu 2019, reclamanta locuieşte într-un centru privat de binefacere pentru persoane în vârstă, având nevoie de atenţie şi sprijin constante. Contractul încheiat de către reclamantă şi fiica sa cu centrul privat deţinut de o biserică locală (şi anume Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului) obliga la plata lunară de către reclamantă şi fiica sa a serviciilor prevăzute în cadrul acestuia, care nu includeau un asistent personal.
4. La 15 decembrie 2020, după analizarea rapoartelor de expertiză menţionate supra la pct. 2, Comisia Maramureş a emis un „certificat de încadrare în grad şi tip de handicap“ care dovedeşte că reclamanta are un „handicap grav“.
5. La 29 ianuarie 2021 reclamanta a solicitat anularea respectivului certificat şi emiterea unuia nou care să ateste că avea un „handicap grav care necesita un asistent personal“. A susţinut că handicapul său nu era nici uşor, nici reversibil, întrucât solicita îngrijire şi supraveghere constante 24 de ore, deoarece starea sa de sănătate se deteriora în fiecare zi. În plus, reclamanta s-a plâns că încadrarea a fost făcută exclusiv pe baza documentelor medicale, în mare parte datând din 2019, mai degrabă decât în baza unei evaluări directe recente.
6. Prin hotărârea din 12 decembrie 2021, Tribunalul Maramureş a respins cererea reclamantei, reţinând că, în conformitate cu art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Comisia Maramureş era organul autorizat să evalueze tipul şi gravitatea handicapului reclamantei. Evaluarea trebuia făcută în conformitate cu Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 762 din 31 august 2007, în care erau prevăzute criteriile relevante.
7. Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri şi a invocat argumente legate de situaţia sa generală, atât medicală, cât şi socială, făcând trimitere la evidenţele medicale care atestau „deteriorarea gravă“ a stării sale şi solicitând instanţei de recurs să dispună o nouă evaluare socio-psiho-medicală. Prin decizia din 17 februarie 2022, Curtea de Apel Cluj a respins recursul reclamantei. A reţinut că în raportul medical din 30 septembrie 2020 (supra, pct. 2) se afirma că reclamanta este o persoană cu deteriorare cognitivă severă care fusese evaluată şi că acesteia îi fuseseră acordate „scoruri psihologice de încadrare“. Bazându-se pe aceste rezultate şi pe criteriile conţinute în Ordinul ministrului nr. 762/2007, raportul stabilea că reclamanta suferea de un „handicap grav“, şi nu de un „handicap grav care necesita un asistent personal“. Curtea de apel a reţinut că, în conformitate cu ordinul ministrului, scorul GAFS ar fi trebuit să fie mai mic de 20 pentru ca reclamanta să aibă dreptul la un asistent personal. Părţile relevante ale deciziei sunt redactate după cum urmează:
"În acest sens, nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la greşita încadrare în grad de handicap ca urmare a faptului că recurenta-reclamantă necesită sprijin pentru realizarea activităţilor cotidiene, o astfel de afectare şi dependenţă în efectuarea activităţilor zilnice fiind specifică gradului grav de handicap grav, fără să presupună însă acordarea asistentului personal în lipsa îndeplinirii cerinţelor impuse de Ordinul nr. 762/2007."
8. Conform celui mai recent raport medical, datat 26 septembrie 2023, starea de sănătate a reclamantei s-a deteriorat în mod semnificativ, având ca rezultat scorurile următoare: MMSE 2 şi GAFS 9-10.
9. Reclamanta s-a plâns, în temeiul art. 8 din Convenţie considerat separat şi, în esenţă, coroborat cu art. 14 din Convenţie, că instanţele naţionale nu au efectuat o evaluare completă a dizabilităţii şi a condiţiei sale medicale.
MOTIVAREA CURŢII
I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenţie
10. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § lit. a) din Convenţie şi nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil.
11. Principiile generale privind obligaţiile pozitive ce revin statului pentru a garanta dreptul la respectarea vieţii private în contextul refuzului de a-i acorda unui reclamant dreptul la asistenţa adecvată necesară pentru afecţiunea sau pentru dizabilitatea sa au fost rezumate în Jivan împotriva României (nr. 62.250/19, pct. 40-42, 8 februarie 2022).
12. După cum a subliniat Curtea în Jivan (citată anterior, pct. 43), Legea nr. 448/2006 prevede protecţia persoanelor cu handicap în lumina principiilor directoare consacrate de această lege, inclusiv libertatea de alegere, incluziunea socială şi respectarea nevoilor specifice ale persoanelor. Nivelul de protecţie acordat se bazează pe o evaluare complexă şi personalizată prin care se stabileşte gradul de handicap al unei persoane. Această evaluare trebuie să se bazeze nu numai pe date medicale, ci şi pe alţi indicatori ai gradului de autonomie al persoanei în cauză (sau ai lipsei autonomiei acesteia) analizaţi în funcţie de condiţiile sale de viaţă.
13. În speţă, autorităţile competente au constatat că reclamanta avea o disfuncţie executivă severă şi totodată incapacitatea de a planifica sau de a evalua riscurile şi o deteriorare a judecăţii şi, de asemenea, că necesita sprijin constant, inclusiv pentru activităţi simple, cum ar fi îmbrăcatul sau gătitul, precum şi pentru a ieşi din casă (supra, pct. 2). În consecinţă, Comisia Maramureş, care avea la dosar aceste rapoarte, a emis un certificat care stabilea că reclamanta avea un handicap grav, dar nu unul care necesita un asistent personal (supra, pct. 3-5). Această apreciere a fost împărtăşită şi de Curtea de Apel Cluj, instanţa naţională care a examinat definitiv fondul cauzei (supra, pct. 7). Curtea nu poate decât să observe că aceste constatări contrastează evident cu situaţia deosebită a reclamantei, aşa cum este explicată în detaliu, în special în raportul din 30 septembrie 2020 (supra, pct. 2 şi 7).
14. Deşi are o competenţă limitată cu privire la interpretarea şi aplicarea legislaţiei naţionale, Curtea nu poate decât să observe că atât Comisia Maramureş, cât şi instanţele naţionale şi-au concentrat evaluarea pe cerinţele ordinului ministrului în legătură cu scorul GAFS al reclamantei în urma evaluării psihologice din 2020, rezumându-se doar la a recunoaşte gradul său ridicat de dependenţă şi capacitatea limitată de a îndeplini sarcinile de zi cu zi. În plângerile sale în faţa autorităţilor, reclamanta a invocat argumente referitoare la situaţia sa mai generală, atât medicală, cât şi socială (supra, pct. 5 şi 7). În opinia Curţii, aceste argumente au fost specifice, relevante şi importante, iar Guvernul nu a susţinut contrariul. Cu toate acestea, nici Comisia, atunci când a emis certificatul, nici instanţa de recurs, în decizia din 17 februarie 2022, nu le-a luat cu adevărat în considerare (a se vedea Jivan, citată anterior, pct. 48).
15. În special, dreptul reclamantei la autonomie şi la respectarea demnităţii sale nu pare să fi fost luat în considerare în cadrul evaluărilor interne în cauză. În plus, autorităţile nu au ţinut seama de vârsta reclamantei. Nimic din deciziile criticate nu explică discrepanţa evidentă dintre situaţia specială a reclamantei caracterizată prin lipsa autonomiei şi constatarea că starea sa de sănătate nu reprezenta „un handicap grav care necesita un asistent personal“ în temeiul Ordinului nr. 762/2007. Ca urmare a acestor decizii, reclamanta a fost lăsată să se descurce singură pe cheltuiala sa (supra, pct. 3), iar autorităţile nu au propus nicio modalitate practică alternativă pentru a-i asigura sprijinul constant de care avea nevoie (a se vedea Jivan, citată anterior, pct. 49).
16. Având în vedere toate considerentele precedente şi în pofida rolului său subsidiar şi a marjei de apreciere acordate statului pârât, Curtea consideră că autorităţile interne nu au făcut ceea ce era rezonabil în circumstanţele cauzei pentru a-i garanta reclamantei, o persoană în vârstă cu handicap, protecţia efectivă a dreptului la respectarea vieţii sale private.
17. În consecinţă, a fost încălcat art. 8 din Convenţie.
II. Alte capete de cerere
18. Reclamanta s-a plâns, de asemenea, în temeiul art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenţie. Având în vedere faptele cauzei, susţinerile părţilor şi constatările sale de mai sus, Curtea consideră că a examinat principalele probleme juridice ridicate de speţă şi că nu este necesar să examineze celelalte capete de cerere [a se vedea Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României (MC), nr. 47.848/08, pct. 156, CEDO 2014].
Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
19. Reclamanta a solicitat 53.000 de lei româneşti [RON - aproximativ 10.850 euro (EUR)] cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, reprezentând suma de care ar fi beneficiat din 2019 până în 2023 dacă ar fi fost încadrată cu un handicap grav care necesita un asistent personal. Reclamanta a mai solicitat 40.000 EUR pentru prejudiciul moral.
20. Reclamanta a solicitat, de asemenea, 3.700 RON pentru cheltuielile de judecată efectuate în faţa instanţelor interne şi 5.280 RON pentru cele efectuate în faţa Curţii.
21. Guvernul a susţinut că suma acordată de Curte cu titlu de prejudiciu moral ar trebui să fie în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii. De asemenea, a făcut referire la Cauza Jivan (citată anterior) în această privinţă.
22. Având în vedere natura încălcării constatate şi pronunţându-se în echitate, Curtea acordă reclamantei 10.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material şi pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit.
23. Ţinând seama de documentele de care dispune, Curtea consideră că este rezonabil să acorde 1.800 EUR pentru toate cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată de reclamantă cu titlu de impozit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăşte că a fost încălcat art. 8 din Convenţie;
3. hotărăşte că nu este necesar să examineze admisibilitatea şi temeinicia capătului de cerere formulat în temeiul art. 14 din Convenţie, coroborat cu art. 8 din Convenţie;
4. hotărăşte:
(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni (de la data rămânerii definitive a hotărârii), următoarele sume, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:
(i) 10.000 EUR (zece mii de euro), cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material şi prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
(ii) 1.800 EUR (una mie opt sute de euro), pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamantă cu titlu de impozit
(b) că, de la împlinirea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 9 iulie 2024, în conformitate cu art. 77 § 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
PREŞEDINTE
TIM EICKE
Grefier adjunct,
Simeon Petrovski
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
