Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Cererile nr. 24.838/10 şi alte patru - a se vedea lista anexată) Strasbourg Hotărârea este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă. În Cauza Hulpe şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), reunită într-un comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, preşedinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători, şi Andrea Tamietti, grefier adjunct de secţie, după ce a deliberat în camera de consiliu la 6 februarie 2018, pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată: PROCEDURA 1. La originea cauzei se află cinci cereri îndreptate împotriva României, prin care patru resortisanţi români şi o societate comercială română au sesizat Curtea la datele indicate în tabelul anexat, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia“). Guvernul român („Guvernul“) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 2. La 17 ianuarie 2017, capătul de cerere referitor la accesul la justiţie a fost comunicat Guvernului, iar restul capetelor de cerere nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României), 66.252/11 (Dolha împotriva României) şi 57.813/13 (Stroe împotriva României) au fost declarate inadmisibile în temeiul art. 54 § 3 din Regulamentul Curţii. 3. Guvernul german a fost înştiinţat despre Cererea nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României), dată fiind naţionalitatea germană a reclamantului, dar nu şi-a exercitat dreptul de intervenţie în temeiul art. 36 § 1 din Convenţie şi al art. 44 din Regulamentul Curţii. 4. Atunci când doamna Valeria Dolha, reclamantă în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României), a decedat la 14 februarie 2016, moştenitorul său unic, domnul Alin-Eugen Iancu (strănepot de frate), şi-a exprimat dorinţa de a continua procedura în numele acesteia. Din motive practice, doamna Dolha va fi denumită în continuare „reclamanta“, deşi domnul Iancu trebuie considerat în prezent ca atare [a se vedea Dalban împotriva României (MC), nr. 28.114/95, pct. 1, CEDO 1999-VI). ÎN FAPT I. Circumstanţele cauzei 5. Lista reclamanţilor, precum şi detaliile relevante privind cererile sunt prezentate în tabelul anexat. 6. Reclamanţii au pierdut în instanţă procesele civile desfăşurate în absenţa lor. Aceştia au fost înştiinţaţi cu privire la procedură doar prin afişarea citaţiilor pe o uşă sau pe poarta unui imobil (denumită în continuare „citarea prin afişare“). Toţi au susţinut, în cadrul căilor de atac formulate ulterior, că nu au luat cunoştinţă de termenul de judecată deoarece nu au primit citaţiile din partea instanţelor, atât în cazul recursurilor (când citaţiile le-au fost comunicate de instanţa de fond sau de apel), cât şi în cazul contestaţiilor în anulare (când citaţiile au fost comunicate la instanţa de ultim grad de jurisdicţie). Plângerile în acest sens le-au fost respinse de instanţe cu motivarea că citarea prin afişare era prevăzută de lege. În consecinţă, căile de atac au fost respinse fără o examinare pe fond. II. Dreptul intern relevant 7. Dreptul intern relevant, în vigoare la momentul comunicării actelor de procedură prin afişare, este rezumat în hotărârea Curţii în Cauza S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. împotriva României (nr. 37.576/05, pct. 18, 8 ianuarie 2013). ÎN DREPT I. Cu privire la conexarea cererilor 8. În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curţii, Curtea decide conexarea cererilor, dat fiind faptul că acestea privesc evenimente similare şi ridică probleme identice în temeiul Convenţiei. II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie 9. Reclamanţii s-au plâns că dreptul de acces la o instanţă le-a fost încălcat deoarece nu au primit citaţiile şi, prin urmare, nu au putut să participe la procedurile judiciare. Aceştia s-au întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenţie, redactat după cum urmează: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] de către [o] instanţă [...], care va hotărî [...] asupra [...] drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]." A. Cu privire la admisibilitate 1. Excepţia de neepuizare a căilor de atac interne (cererile nr. 24.838/10 - Hulpe împotriva României – şi 66.252/11 - Dolha împotriva României) 10. Guvernul a susţinut că reclamanţii, în cererile nr. 24.838/10 şi 66.252/11, nu au epuizat căile de atac interne, deoarece nu au făcut uz de posibilitatea de a formula o plângere penală pentru înscriere în fals împotriva agentului procedural desemnat cu comunicarea actelor de procedură. 11. Curtea a examinat deja o excepţie similară şi a respins-o, pe motiv că reclamantului care a utilizat o cale de atac aparent efectivă şi suficientă nu i se poate reproşa că nu a recurs şi la alte căi de atac pe care le avea la dispoziţie, dar care, probabil, că nu aveau şanse mai mari de reuşită (a se vedea S.C. Raisa M. Shipping S.R.L., citată anterior, pct. 24-25). În prezentele cauze, reclamanţii din cererile nr. 24.838/10 şi 66.252/11 au formulat fără succes contestaţii la hotărârile definitive şi recursuri pe probleme de drept. 12. Pentru aceste motive, Curtea respinge această excepţie în privinţa ambelor cereri. 2. Alte motive de inadmisibilitate 13. Curtea subliniază că aceste capete de cerere privind accesul la o instanţă nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenţie. De asemenea constată că acestea nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile. B. Cu privire la fond 1. Argumentele Guvernului 14. Guvernul a susţinut că dreptul de acces la o instanţă nu este absolut şi poate fi supus unor limitări. Acesta a argumentat că, astfel, comunicarea actelor de procedură prin afişare era prevăzută de legislaţia naţională ca o alternativă pentru comunicarea directă şi era un mijloc de a preveni exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale de către părţi. De asemenea, instanţele au examinat metodic legalitatea procedurilor de comunicare. Guvernul a subliniat că legislaţia internă permitea ca procedurile să se desfăşoare în absenţa unei părţi, cu condiţia efectuării în mod corect a comunicării actelor de procedură. 15. Guvernul a susţinut, în plus, cu privire la cauzele nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României) şi 66.252/11 (Dolha împotriva României) că, deşi toate citaţiile au fost comunicate doar prin afişare, reclamanţii nu au informat instanţele despre acest fapt în timpul procedurilor şi, în schimb, s-au limitat să se plângă de comunicarea deciziilor instanţei în acest mod. Bazându-se pe hotărârile Halmaghi împotriva României [(dec.), nr. 29.281/03, 13 septembrie 2016] şi Naftule împotriva României [(dec.), nr. 15.641/04, 13 septembrie 2016], Guvernul a considerat că instanţele naţionale nu avuseseră motive pentru a bănui că reclamanţii nu se aflau în posesia documentelor juridice care le fuseseră comunicate. 16. Cu privire la cauzele nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României) şi 57.813/13 (Stroe împotriva României), Guvernul a susţinut că reclamanţii ar fi trebuit să fie mai diligenţi în proceduri şi ar fi trebuit să fi făcut demersuri mai devreme pentru a obţine copii ale deciziilor instanţei. 17. În Cauza nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României), Guvernul susţinea că părţii reclamante i se acordase timp pentru a trimite observaţii scrise înainte ca instanţa să ia o decizie. 2. Motivarea Curţii 18. Curtea reiterează că nu are competenţa de a evalua faptele care au determinat o instanţă naţională să adopte o decizie anume; în caz contrar, ar acţiona ca un al patrulea grad de jurisdicţie şi nu ar ţine seama de limitele impuse acţiunii sale [a se vedea Avotiņš împotriva Letoniei (MC), nr. 17.502/07, pct. 99, 23 mai 2016]. În continuare, reiterează faptul că dreptul de acces la o instanţă, principiul contradictorialităţii, precum şi principiul egalităţii armelor, consacrate la art. 6 § 1 din Convenţie, se aplică, de asemenea, în domeniul specific al comunicării actelor de procedură părţilor (a se vedea S.C. Raisa M. Shipping S.R.L., citată anterior, pct. 29, şi, ca exemplu recent, Avotiņ, citată anterior, pct. 119). 19. În Cauza S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. (citată supra), Curtea a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie, deoarece societatea reclamantă fusese citată în instanţă în procedura privind fondul cauzei sale doar prin afişare. Curtea a considerat că, deşi legislaţia naţională în vigoare la momentul respectiv [art. 92 alin. (4) din Codul de procedură civilă] prevedea comunicarea citaţiei prin afişare, modul în care instanţele româneşti aplicau legislaţia era prea formalist. În special, instanţele nu au dat dovadă de diligenţă în ceea ce priveşte asigurarea informării reclamanţilor cu privire la termenele de judecată şi, prin urmare, nu şi-au respectat obligaţia de a le asigura participarea efectivă la proces (ibid., pct. 32-35). 20. În prezentele cereri, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să o convingă să se îndepărteze de jurisprudenţa sa. Reclamanţii au fost citaţi numai prin afişare la domiciliul sau sediul lor şi au susţinut că nu au primit citaţiile. Prin urmare, aceştia nu au luat cunoştinţă de termenele şedinţelor de judecată şi nu s-au putut prezenta în instanţă. În ciuda absenţei de la proces a reclamanţilor, instanţele naţionale nu au încercat în niciun fel să se asigure că aceştia fuseseră informaţi cu privire la termenele şedinţelor de judecată şi că puteau să participe la procesele care priveau drepturile lor civile, în special prin amânarea şedinţelor şi repetarea procedurii de comunicare. 21. Mai exact, situaţia din cauzele nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României) şi 66.252/11 (Dolha împotriva României) nu este comparabilă cu cea din Cauza Halmaghi, în care, chiar dacă citaţiile au fost trimise la o adresă greşită, reclamanta avea cunoştinţă de evoluţia cauzei sale şi nu a ridicat problema adresei incorecte la curtea de apel (a se vedea Hotărârea Halmaghi, citată anterior, pct. 18), sau cu situaţia din Cauza Naftule, în care citaţiile au fost iniţial trimise la o adresă incorectă, dar reclamanţii au aflat până la urmă despre evoluţia cauzei lor când au primit o scrisoare din partea instanţei (a se vedea Hotărârea Naftule, citată supra, pct. 20). În cauzele supuse prezentei examinări, înştiinţările au fost trimise la adresele corecte. Reclamanţii nu aveau nimic de corectat în proceduri şi nu au suportat nicio consecinţă negativă până când au depăşit termenele pentru a contesta deciziile instanţei care fuseseră comunicate doar prin afişare. 22. Mai mult, în ceea ce priveşte Cauza nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României), Curtea a reţinut că, întrucât societatea reclamantă a fost împiedicată să ia parte la şedinţă, nu a avut cunoştinţă despre pledoaria pe care a putut-o prezenta cealaltă parte în instanţă. Această neregulă nu putea fi corectată prin simplul fapt de a încuviinţa ca reclamantul să îşi trimită observaţiile scrise. 23. Pentru aceste motive, Curtea a constatat o încălcare a dreptului de acces la o instanţă al reclamanţilor, drept garantat la art. 6 § 1 din Convenţie. III. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie 24. Un capăt de cerere suplimentar a fost invocat în cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României), referitor la pretinsa încălcare a drepturilor garantate la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. 25. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamanţilor de acces la o instanţă (supra, pct. 23), Curtea consideră că nu este necesar să se pronunţe separat cu privire la admisibilitatea şi la fondul capătului de cerere formulat în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 [a se vedea, mutatis mutandis, S.C. Raisa M. Shipping S.R.L., citată anterior, pct. 38, şi S.C. Carbochim S.A. Cluj-Napoca şi S.C. Fenega Import-Export S.R.L. împotriva României (Comitet), nr. 45.621/05, 46.691/07, 27.314/08 şi 1.150/09, pct. 30, 17 ianuarie 2017]. IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie 26. Art. 41 din Convenţie prevede: "Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă." A. Prejudiciu 27. Reclamanţii au solicitat următoarele sume cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material şi moral: a) în Cererea nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României): - restituirea imobilului pierdut în instanţă sau 232.821 EUR reprezentând valoarea de piaţă cu titlu de prejudiciu material; şi – 5.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral; b) în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României): - 44.878,36 EUR reprezentând valoarea bunurilor reclamantului confiscate de statul comunist, cu titlu de prejudiciu material; şi – 6.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral; c) în Cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României): - 4.200 EUR reprezentând valoarea părţii din imobil a reclamantului, cu titlu de prejudiciu material; şi – 10.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral; d) în Cererea nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României): - 151.413 EUR reprezentând pierderea financiară suportată de către societatea reclamantă, cu titlu de prejudiciu material; şi – 100.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral; e) în Cererea nr. 57.813/13 (Stroe împotriva României): - 5.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral. 28. Guvernul a contestat sumele solicitate. Acesta a susţinut că nici reclamanţii, nici Curtea nu ar trebui să facă speculaţii cu privire la rezultatul pe care l-ar fi avut procedurile naţionale. De asemenea, acesta a susţinut că reclamanţii nu şi-au susţinut cu probe pretenţiile şi nici nu au dovedit existenţa unei legături de cauzalitate între pretinsele încălcări şi prejudiciul suferit. În continuare, a argumentat că sumele solicitate cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral erau excesive şi că o constatare a încălcării ar constitui o reparaţie echitabilă suficientă. 29. Curtea constată că reclamanţii nu au dovedit existenţa unei legături de cauzalitate între încălcarea constatată şi prejudiciul material pretins; prin urmare, respinge pretenţiile cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material. Pe de altă parte, având în vedere toate circumstanţele prezentelor cauze, Curtea admite că reclamanţii trebuie să fi suferit un prejudiciu moral care nu poate fi compensat prin simpla constatare a unei încălcări. Pronunţându-se în echitate, Curtea acordă fiecărui reclamant suma de 3.600 EUR plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral. 30. În plus, Curtea observă că art. 509 alin. (10) din noul Cod de procedură civilă permite revizuirea procedurii interne în vederea remedierii încălcărilor constatate. Având în vedere natura capetelor de cerere formulate de reclamanţi şi motivele pentru care Curtea a constatat o încălcare a art. 6§1 din Convenţie, Curtea consideră că, în prezentele cauze, cea mai adecvată formă de reparaţie ar fi redeschiderea în timp util a procedurii incriminate, la solicitarea reclamanţilor (a se vedea, pentru o soluţie similară în temeiul dispoziţiilor vechiului Cod de procedură civilă, S.C. Raisa M. Shipping S.R.L., citată anterior, pct. 44). B. Cheltuieli de judecată 31. Reclamanţii au solicitat, de asemenea, următoarele sume pentru cheltuielile de judecată efectuate în faţa instanţelor naţionale şi în faţa Curţii: a) în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României): 141,02 EUR reprezentând onorariile avocaţilor şi costurile poştale; reclamantul a prezentat dovada relevantă a plăţii; b) în Cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României): 124,22 EUR reprezentând taxele judiciare, onorariile avocaţilor şi taxele poştale; reclamantul a prezentat dovada relevantă a plăţii; c) în Cererea nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României): 981,25 EUR pentru onorariile avocaţilor în procedura în faţa Curţii şi 218,05 EUR pentru onorariile experţilor; societatea reclamantă a prezentat facturi atestând plata. 32. Nu au fost cerute sume pentru plata cheltuielilor de judecată în cererile nr. 24.838/10 (Hulpe împotriva României) şi 57.813/13 (Stroe împotriva României). 33. Guvernul a susţinut că reclamanţii nu au demonstrat că au suportat efectiv cheltuielile pretinse. A considerat, de asemenea, că unele dintre cheltuieli nu erau relevante pentru încălcarea pretinsă în faţa Curţii. 34. Ţinând seama de documentele pe care le deţine şi de jurisprudenţa sa, Curtea consideră rezonabil să acorde sumele următoare, pentru toate cheltuielile: a) 141,02 EUR în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României): b) 124,22 EUR în Cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României): c) 218,05 EUR în Cererea nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României). C. Dobânzi moratorii 35. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, În unanimitate, CURTEA: 1. decide să conexeze cererile; 2. declară cererile admisibile în ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenţie cu privire la accesul la o instanţă; 3. hotărăşte că nu este necesar să fie examinate admisibilitatea şi fondul capătului de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, formulată în cadrul Cererii nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României); 4. hotărăşte că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie care garantează dreptul de acces la o instanţă al reclamanţilor; 5. hotărăşte: a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii: (i) 3.600 EUR (trei mii şase sute euro) plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit fiecărui reclamant, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral; (ii) 141,02 EUR (o sută patruzeci şi unu euro şi doi cenţi) plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit, în Cererea nr. 66.252/11 (Dolha împotriva României), pentru cheltuielile de judecată; (iii) 124,22 EUR (o sută douăzeci şi patru euro şi douăzeci şi doi cenţi) plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit, în Cererea nr. 32.758/13 (Stoian împotriva României), pentru cheltuielile de judecată; (iv) 218,05 EUR (două sute optsprezece euro şi cinci cenţi) plus orice sumă ce poate fi datorată de societatea reclamantă cu titlu de impozit, în Cererea nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României), cu titlu de cheltuieli de judecată; b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale; 6. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere. Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 27 februarie 2018, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulamentul Curţii. PREŞEDINTE PAULO PINTO DE ALBUQUERQUE Grefier adjunct, Andrea Tamietti ANEXA 1 Lista cererilor
┌──────────┬───────────────────┬─────────────┬──────────────┐
│ │ │ │a) │
│ │ │ │Circumstanţele│
│ │ │ │cauzei │
│a) Numărul│Numele, data │ │b) Incidente │
│cererii şi│naşterii │ │în ceea ce │
│b) Data │şi adresele │Reprezentanţi│priveşte │
│cererii │reclamanţilor │ │procedura de │
│ │ │ │comunicare şi │
│ │ │ │c) Calea de │
│ │ │ │atac internă │
│ │ │ │exercitată │
├──────────┼───────────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ │ │a) Reclamantul│
│ │ │ │a solicitat │
│ │ │ │anularea unui │
│ │ │ │contract de │
│ │ │ │vânzare pe │
│ │ │ │care îl │
│ │ │ │încheiase cu │
│ │ │ │un terţ. A │
│ │ │ │pierdut │
│ │ │ │procesul în │
│ │ │ │prima instanţă│
│ │ │ │(21 mai 2008) │
│ │ │ │şi în apel (15│
│ │ │ │decembrie │
│ │ │ │2008). │
│ │ │ │b) Decizia │
│ │ │ │pronunţată în │
│ │ │ │apel a fost │
│ │ │ │comunicată │
│ │ │ │avocatului │
│ │ │ │reclamantului │
│ │ │ │prin afişare; │
│a) 24.838/│Constantin Hulpe │ │reclamantul nu│
│10 │1951 │ │a putut să │
│b) │Enkenbach-Alsenborn│- │introducă │
│8.04.2010 │(Germania) │ │recurs │
│ │ │ │împotriva │
│ │ │ │acestei │
│ │ │ │decizii în │
│ │ │ │termenul │
│ │ │ │legal. │
│ │ │ │c) Pe baza │
│ │ │ │deficienţei de│
│ │ │ │procedură de │
│ │ │ │comunicare │
│ │ │ │invocate, │
│ │ │ │reclamantul a │
│ │ │ │declarat │
│ │ │ │recurs după │
│ │ │ │expirarea │
│ │ │ │termenului şi,│
│ │ │ │în acelaşi │
│ │ │ │timp, a │
│ │ │ │solicitat │
│ │ │ │repunerea în │
│ │ │ │termen (ambele│
│ │ │ │respinse la 9 │
│ │ │ │octombrie │
│ │ │ │2009). │
├──────────┼───────────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ │ │a) Reclamanta │
│ │ │ │a formulat o │
│ │ │ │acţiune civilă│
│ │ │ │în despăgubiri│
│ │ │ │pentru o │
│ │ │ │pretinsă │
│ │ │ │condamnare │
│ │ │ │politică sub │
│ │ │ │regimul │
│ │ │ │comunist. │
│ │ │ │b) Sentinţa │
│ │ │ │pronunţată în │
│ │ │ │primă instanţă│
│ │ │ │nu i-a fost │
│ │ │ │comunicată │
│ │ │ │reclamantei în│
│ │ │ │persoană; │
│ │ │ │reclamanta nu │
│ │ │ │a putut să │
│ │ │ │formuleze apel│
│ │Valeria Dolha │ │împotriva │
│ │1929 │ │acestei │
│a) 66.252/│Cluj-Napoca │ │sentinţe în │
│11 │(moştenitorul │ │termenul │
│b) │Alin-Eugen Iancu a │D.S. Chertes │legal. │
│7.10.2011 │continuat cererea │ │c) Pe baza │
│ │după decesul │ │pretinsei │
│ │reclamantei la 14 │ │deficienţe din│
│ │februarie 2016) │ │procedura de │
│ │ │ │comunicare, │
│ │ │ │reclamanta a │
│ │ │ │introdus apel │
│ │ │ │după expirarea│
│ │ │ │termenului şi,│
│ │ │ │în acelaşi │
│ │ │ │timp, a │
│ │ │ │solicitat │
│ │ │ │repunerea în │
│ │ │ │termen │
│ │ │ │(respinsă la │
│ │ │ │11 iunie │
│ │ │ │2010); pentru │
│ │ │ │aceleaşi │
│ │ │ │motive, │
│ │ │ │reclamanta a │
│ │ │ │formulat │
│ │ │ │recurs │
│ │ │ │(respins la 8 │
│ │ │ │aprilie 2011).│
├──────────┼───────────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ │ │a) Reclamanta,│
│ │ │ │pârâtă într-o │
│ │ │ │acţiune de │
│ │ │ │ieşire din │
│ │ │ │indiviziune, │
│ │ │ │şi-a pierdut │
│ │ │ │cota-parte de │
│ │ │ │proprietate în│
│ │ │ │procedura din │
│ │ │ │prima │
│ │ │ │instanţă. │
│ │ │ │b) Hotărârea │
│ │ │ │de primă │
│ │ │ │instanţă i-a │
│ │ │ │fost │
│a) 32.758/│ │ │comunicată │
│13 │Georgeta Stoian │ │reclamantei │
│b) │1959 Slobozia │- │prin afişare; │
│30.04.2013│ │ │reclamanta nu │
│ │ │ │a putut să │
│ │ │ │introducă │
│ │ │ │recurs în │
│ │ │ │termenul │
│ │ │ │legal. │
│ │ │ │c) Pe baza │
│ │ │ │pretinsei │
│ │ │ │deficienţe din│
│ │ │ │procedura de │
│ │ │ │comunicare, │
│ │ │ │reclamanta a │
│ │ │ │declarat │
│ │ │ │recurs │
│ │ │ │(respins la 10│
│ │ │ │ianuarie │
│ │ │ │2013). │
├──────────┼───────────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ │ │a) Societatea │
│ │ │ │reclamantă a │
│ │ │ │solicitat │
│ │ │ │anularea │
│ │ │ │hotărârii │
│ │ │ │administrative│
│ │ │ │prin care îi │
│ │ │ │era retrasă │
│ │ │ │licenţa de │
│ │ │ │transport │
│ │ │ │(cerere │
│ │ │ │parţial │
│ │ │ │admisă, 3 │
│ │ │ │aprilie 2012);│
│ │ │ │toate părţile │
│ │ │ │au formulat │
│ │ │ │recurs. │
│ │ │ │b) Citaţia │
│ │ │ │privind │
│ │ │ │recursul i-a │
│a) 49.385/│ │ │fost │
│13 │S.C. VASTRANS - │V. Novac │comunicată │
│b) │S.R.L. Focşani │ │societăţii │
│25.07.2013│ │ │reclamante │
│ │ │ │prin afişare; │
│ │ │ │societatea │
│ │ │ │reclamantă nu │
│ │ │ │a fost │
│ │ │ │reprezentată │
│ │ │ │în recurs; │
│ │ │ │cererea de │
│ │ │ │recurs a fost │
│ │ │ │respinsă (15 │
│ │ │ │martie 2013). │
│ │ │ │c) Societatea │
│ │ │ │reclamantă a │
│ │ │ │formulat │
│ │ │ │contestaţie în│
│ │ │ │anulare │
│ │ │ │împotriva │
│ │ │ │deciziei │
│ │ │ │(respinsă la │
│ │ │ │19 februarie │
│ │ │ │2014). │
├──────────┼───────────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ │ │a) Reclamantul│
│ │ │ │a solicitat │
│ │ │ │anularea │
│ │ │ │raportului său│
│ │ │ │de evaluare │
│ │ │ │profesională; │
│ │ │ │acţiunea sa a │
│ │ │ │fost respinsă │
│ │ │ │în primă │
│ │ │ │instanţă. │
│ │ │ │b) Hotărârea │
│ │ │ │în primă │
│ │ │ │instanţă i-a │
│ │ │ │fost │
│ │ │ │comunicată │
│ │ │ │reclamantului │
│ │ │ │prin afişare; │
│a) 57.813/│ │ │reclamantul nu│
│13 │Viorel Stroe 1984 │- │a introdus │
│b) │Baia Mare │ │recurs în │
│2.09.2013 │ │ │termenul │
│ │ │ │legal. │
│ │ │ │c) Pe baza │
│ │ │ │pretinsei │
│ │ │ │deficienţe din│
│ │ │ │procedura de │
│ │ │ │comunicare, │
│ │ │ │reclamantul a │
│ │ │ │făcut recurs │
│ │ │ │după expirarea│
│ │ │ │termenului şi,│
│ │ │ │în acelaşi │
│ │ │ │timp, a │
│ │ │ │solicitat │
│ │ │ │repunerea în │
│ │ │ │termen (ambele│
│ │ │ │respinse la 19│
│ │ │ │iunie 2013). │
└──────────┴───────────────────┴─────────────┴──────────────┘
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
