Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Cererea nr. 80.784/13)
Strasbourg
Definitivă
24 octombrie 2018
Hotărârea a rămas definitivă în temeiul art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În Cauza Vlase împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), reunită într-o cameră compusă din: Ganna Yudkivska, preşedinte, Vincent A. De Gaetano, Faris Vehabović, Iulia Motoc, Carlo Ranzoni, Marko Bošnjak, Péter Paczolay, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier de secţie, după ce a deliberat în camera de consiliu, la 3 iulie 2018,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află Cererea nr. 80.784/13 îndreptată împotriva României, prin care două resortisante ale acestui stat, doamnele Elena Vlase şi Ioana Ortensia Vlase („reclamantele“), au sesizat Curtea la 14 decembrie 2013, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia“).
2. Reclamantele au fost reprezentate de M.T. Simon, avocată în Braşov. Guvernul român („Guvernul“) a fost reprezentat de agentul guvernamental doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantele pretind că autorităţile nu au efectuat o anchetă promptă şi efectivă în legătură cu decesul soţului, respectiv tatălui acestora, N.V., într-un spital public. Acestea invocau în special art. 2, art. 6 şi art. 13 din Convenţie.
4. La 18 noiembrie 2014, cererea a fost comunicată Guvernului în temeiul art. 2 din Convenţie.
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
5. Reclamantele s-au născut în anul 1952 şi, respectiv, 1974 şi locuiesc la Braşov. La 13 ianuarie 2012, N.V. a decedat la Spitalul Militar Braşov („spitalul militar“).
A. Tratarea lui N.V. la Spitalul Militar Braşov
6. La 7 decembrie 2011, N.V. a fost internat în spitalul militar unde i s-a efectuat o evaluare a stării de sănătate. În timpul unei endoscopii digestive a fost diagnosticat cu ulcer gastric şi duodenal cauzat de o infecţie cu bacteria Helicobacter pylori.
7. Cu această ocazie, N.V. a fost consultat de C.B., medic specialist care i-a recomandat o intervenţie chirurgicală. Intervenţia a avut loc la 12 decembrie 2011 şi a fost făcută de o echipă medicală alcătuită din medicul C.B. şi medicul anestezist R.A.
8. În urma unor complicaţii postoperatorii, alte două intervenţii chirurgicale au avut loc la 16 şi la 21 decembrie 2011. Acestea au fost făcute de aceeaşi echipă medicală. Din elementele aflate la dosar reiese că intervenţia din 21 decembrie 2011 era menită să trateze o pancreatită. La 3 ianuarie 2012 a fost făcută o a patra intervenţie chirurgicală, de jejunostomie^1.
^1 Instalarea sondei de alimentare.
9. La 6 ianuarie 2012, în urma unei analize bacteriologice, medicul R.G. a identificat la N.V. bacteria Klebsiella pneumoniae, sensibilă la un tratament antibiotic pe bază de colistină.
10. La 9 ianuarie 2012, starea lui N.V. s-a deteriorat din cauza unei hemoragii. Două zile mai târziu, persoana în cauză a fost intubată. La scurt timp, a fost diagnosticat cu icter mecanic şi angiocolită. La 12 ianuarie 2012, o nouă analiză bacteriologică a confirmat prezenţa bacteriei Klebsiella pneumoniae. La 13 ianuarie 2012, N.V. a decedat.
11. În cadrul controlului care viza prevenirea infecţiilor nosocomiale, o societate privată l-a însărcinat pe medicul epidemiolog L.D.H. să efectueze controale săptămânale la Spitalul Militar Braşov. După controalele din decembrie 2011 şi din ianuarie 2012 au fost întocmite două procese-verbale de către medicul L.D.H., respectiv la 5 ianuarie şi 3 februarie 2012. Aceste procese-verbale au fost aduse la cunoştinţa comandantului spitalului. Părţile relevante în speţă din acestea se citesc astfel:
Proces-verbal privind activitatea de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale efectuată în decembrie 2011
"[...] De semnalat faptul că în camera de sterilizare din blocul operator al secţiei chirurgie este dezordine, pe cuier atârnă haide de stradă, iar pe masă mereu se depozitează mâncare şi ceşti de cafea, toate creând risc de contaminare a instrumentarului şi a încăperilor adiacente. [...]
În cursul lunii decembrie nu a fost raportat niciun caz de infecţie nosocomială."
Proces-verbal privind activitatea de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale efectuată în ianuarie 2012
"[...] Starea de curăţenie este bună, dar nu se mai respectă graficul de efectuare a curăţeniei generale, astfel că după mobilierul greu de manevrat este depus praf şi alte impurităţi.
[...] nu se mai respectă graficul de dezinfecţie a încăperilor, foarte necesară în secţiile chirurgicale şi ATI. [...]
În această lună nu au fost recoltate probe de aeromicrofloră şi de salubritate deoarece laboratorul nu a dispus de mediile de cultură necesare identificării de germeni. [...]
În general sunt respectate prevederile ordinului privind manipularea şi gestionarea deşeurilor, însă uneori în recipienţi nu se găsesc exclusiv deşeurile pentru care sunt destinaţi, în cei pentru deşeuri menajere găsindu-se şi deşeuri cu pericol biologic, astfel că «garda de mediu» ar putea sancţiona spitalul.
În cursul acestei luni nu a fost raportat niciun caz de infecţie nosocomială."
B. Procedura penală referitoare la decesul lui N.V.
1. Procedura penală în urma depunerii plângerii de către reclamante
12. La 13 ianuarie 2012, reclamantele au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov cu o plângere pentru ucidere din culpă vizând direcţia spitalului militar şi medicii C.B. şi R.A. În faţa parchetului, reclamantele au denunţat o eroare medicală şi au solicitat o anchetă pentru a stabili eventuala răspundere a medicilor implicaţi în tratamentul lui N.V.
13. În ziua depunerii plângerii de către reclamante a început o cercetare la dispoziţia procurorilor de pe lângă tribunalul de primă instanţă din Braşov.
14. În aceeaşi zi, parchetul a solicitat efectuarea unei autopsii pentru stabilirea cauzei decesului şi eventualei legături de cauzalitate între intervenţiile chirurgicale din decembrie 2011 şi ianuarie 2012 şi decesul lui N.V. A doua zi, o cercetare la faţa locului a fost efectuată de organele de poliţie.
15. La 16 ianuarie 2012, reclamantelor li s-a refuzat accesul la documentele medicale şi participarea la autopsia de către un expert ales.
16. La 6 martie 2012, un raport de autopsie a fost întocmit de medicii legişti ai Spitalului Judeţean Braşov. O copie a acestui raport a fost comunicată reclamantelor la 3 aprilie 2012. Concluziile raportului se citesc după cum urmează, în părţile relevante în speţă:
"[…] [decesul] s-a datorat insuficienţei pluriorganice acute, în evoluţia unui şoc septic ca urmare a unui ulcer duodenal cronic penetrant în pancreas operat şi complicat cu pancreatită acută necrotico-hemoragică abcedată.
Complicaţiile postoperatorii [...] au avut o evoluţie progresiv agravantă şi nu au regresat în urma intervenţiilor chirurgicale ulterioare repetate, precum şi a tratamentului complex de terapie intensivă.
Între diagnosticul de ulcer duodenal cronic penetrant în pancreas şi deces există legătură de cauzalitate indirectă (prin complicaţiile postoperatorii apărute),
[...] singura posibilitate terapeutică curativă este cura chirurgicală - stenoza pilorică constatată endoscopic întrucât reprezintă un obstacol mecanic în evacuarea gastrică şi a cărui corecţie este exclusiv chirurgicală."
17. La 29 mai 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a cerut Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“ („IML“) să efectueze o expertiză pentru a stabili cauza decesului şi eventuala legătură de cauzalitate între intervenţiile chirurgicale şi deces, precum şi dacă au fost respectate protocoalele medicale în intervenţiile chirurgicale, dacă intervenţia care a avut loc la 12 decembrie 2011 era oportună, dacă a existat o eroare de diagnostic, dacă ar fi fost posibilă prevenirea complicaţiilor postoperatorii şi dacă tratamentul acestor complicaţii a fost eficient.
18. La 26 martie 2013, IML a întocmit raportul de expertiză medico-legală solicitat de parchet. Raportul a fost validat în aceeaşi zi de o comisie de control a INML şi, la 16 octombrie 2013, de comisia medico-legală superioară. Concluziile raportului medico-legal se citesc după cum urmează în părţile relevante în speţă:
"[...] 2) Intervenţiile chirurgicale efectuate începând cu cea din 12.12.2011 care a avut un scop curativ, cât şi cele ulterioare care au avut drept scop tratarea chirurgicală [a] complicaţiilor grave apărute au fost absolut necesare, în lipsa lor boala ar fi condus sigur la deces, posibil într-un interval mai scurt.
[...] 4) Intervenţia chirurgicală din 12.12.2011 în urma diagnosticului stabilit de ulcer duodenal cronic stenozant (stenoză pilorică) şi penetrant în pancreas era singurul tratament indicat şi necesar. «Tratamentul alternativ, eventual medicamentos» era depăşit, având în vedere semnele complicaţiilor prezente încă de la internare - stenoză pilorică strânsă cu dilataţie gastrică, vărsături şi reflux gastric, scădere ponderală accelerată - ceea ce arată o perturbare gravă a funcţiei digestive.
[...] 6) Aşa cum am arătat la punctul 4), intervenţia chirurgicală iniţială din 12.12.2011 era absolut necesară având în vedere diagnosticul stabilit şi corect efectuată având în vedere descrierea din protocolul operator.
7) Complicaţia apărută postoperator şi anume «pancreatită acută necroticohemoragică» este o complicaţie care apare datorită factorilor generali şi locali (ischemie în teritoriul splanhnic, leziuni penetrante preexistente preoperator) aşa cum probabil s-a întâmplat şi în cazul de faţă şi nu manevrelor chirurgicale.
8) Tratamentul aplicat complicaţiei survenite a constat în tratament chirurgical şi în tratament complex de terapie intensivă - fiecare în parte fiind indicat şi corect aplicat."
19. La 26 aprilie 2013, expertul desemnat de reclamante, medicul legist D.G., a întocmit raportul său de expertiză în scopul depistării cauzelor decesului lui N.V. Concluziile raportului se citesc după cum urmează, în părţile relevante în speţă:
"1. Moartea numitului Vlase Nicolae a fost violentă. Ea s-a datorat unei peritonite acute traumatice produse intraoperator prin manevre chirurgicale neadecvate, în timpul unei intervenţii chirurgicale pentru ulcer duodenal cu stenoză pilorică, la data de 12.12.2011. Ulterior, în evoluţie au apărut necroză şi abces de pancreas, fistulă anastomotică, angiocolită, şoc septic.
2. Întrucât etiologia pancreatitei acute este traumatică intraoperator prin manevre chirurgicale brutale asupra pancreasului, între prima intervenţie chirurgicală din 12.12.2011 şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
3. Declanşarea pancreatitei acute [...] constituie o greşeală chirurgicală.
4. La data internării - 7.12.2011 - sus-numitul prezenta cu certitudine ulcer duodenal cronic stenozat, care ar fi beneficiat şi de tratament medicamentos, mai ales când actual există o pleiadă de substanţe medicamentoase antiulceroase, iar sub administrarea acestora ar fi putut fi temporizată intervenţia chirurgicală, mai ales în situaţia când diagnosticul la internare nu a fost complet."
2. Plângerea privind denunţarea duratei excesive a cercetării penale
20. La 25 august 2014, reclamantele au denunţat în faţa procurorului-şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov lentoarea procedurii, precum şi lipsa unui răspuns la cererile lor de ordin procedural. Cu titlu de exemplu, reclamantele au menţionat cererea care urmărea o nouă validare a raportului de expertiză medico-legală al IML întrucât, conform acestora, existau în continuare bănuieli privind imparţialitatea unui medic legist care a întocmit raportul de expertiză la IML.
21. Prin Ordonanţa din 17 septembrie 2014, procurorul-şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a admis cererea formulată de reclamante şi a confirmat că durata anchetei penale a fost excesivă. A constatat că nicio investigaţie nu a fost efectuată după octombrie 2013 şi a dispus ca procurorul însărcinat cu dosarul să finalizeze ancheta până la 20 octombrie 2014.
3. Acţiunea penală în urma deschiderii urmăririi penale sub acuzaţia de ucidere din culpă
22. La 22 septembrie 2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a început urmărirea penală in rem sub acuzaţia de ucidere din culpă.
23. Între 8 octombrie 2014 şi 2 martie 2015, parchetul a audiat şase martori, inclusiv medicul legist care efectuase autopsia. Acesta a emis atunci argumentul potrivit căruia N.V. contractase o infecţie nosocomială.
24. La 9 octombrie şi 4 noiembrie 2014, parchetul a solicitat spitalului militar informaţii suplimentare şi documente referitoare la măsurile de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale, după ce a luat cunoştinţă de rezultatele analizelor bacteriologice efectuate la 6 şi 12 ianuarie 2012.
25. La 13 noiembrie 2014, parchetul a solicitat ca IML să efectueze un supliment de expertiză pentru identificarea cauzelor septicemiei lui N.V., tratamentul acordat acestei afecţiuni, precum şi legăturile de cauzalitate dintre septicemie şi deces. Cu această ocazie, două din cele 11 întrebări adresate de reclamante au fost comunicate la IML.
26. La 19 noiembrie 2014, parchetul a respins o contestaţie formulată de reclamante care au solicitat adăugarea de întrebări suplimentare pentru noua expertiză de efectuat de către IML.
27. La 5 decembrie 2014, medicul epidemiolog L.D.H. a fost audiat. A făcut referire, între altele, la cele două procese-verbale întocmite la 5 ianuarie şi 3 februarie 2012 în timpul controalelor efectuate la Spitalul Militar Braşov (supra, pct. 11).
28. La 8 ianuarie 2015, prima reclamantă a fost audiată de parchet şi s-a constituit parte civilă.
29. Între 13 ianuarie şi 2 martie 2015, un angajat al laboratorului spitalului şi medicii C.B. şi G.B. au fost audiaţi.
30. La 18 martie 2015, IML a întocmit suplimentul de expertiză solicitat de parchet. Concluziile expertizei se citesc după cum urmează în părţile relevante în speţă:
"[...] 1. Septicemia are la origine un germen bacterian cu evoluţie locală, care, ulterior, se generalizează, aşa cum este cazul în speţă pentru Klebsiella pneumoniae. În buletinul de analiză microbiologică a lichidului pancreatic recoltat la 6 ianuarie 2012 şi prelucrat (cu antibiogramă) la 11 ianuarie 2012 la Spitalul Militar de Urgenţă Braşov, se menţionează că germenul identificat astfel, Klebsiella pneumoniae, este sensibil la colistină.
2. Klebsiella pneumoniae este o enterobacterie [...] care se află de obicei în tractul digestiv (gură, stomac, intestine) care este un mediu septic. În timpul operaţiilor abdominale, care implică deschiderea segmentului tractului digestiv, are loc contaminarea locală sau la distanţă (prin fluxul sanguin) inevitabilă a mediului intern steril cu germeni din intestin (aşa-numita «perioadă operatorie septică»).
3. Colistina - antibiotic cu acţiune bactericidă asupra bacteriilor gram-negative de tip Klebsiella pneumoniae [...] este eficientă şi recomandată în tratamentul infecţiilor cu Klebsiella pneumoniae, indiferent de situaţia ţesutului local [...].
5. Organismul uman are o varietate şi variabilitate impresionante de reacţii de apărare faţă de leziuni, variabilitate care este influenţată de o multitudine de factori endogeni şi exogeni [şi care este dificil], dacă nu chiar imposibil de anticipat, motiv pentru care nu suntem în măsură să apreciem ce s-ar fi întâmplat, nici în ce mod s-ar fi petrecut evoluţia fizică dacă nu apărea septicemia.
6. [...] Nu se poate exclude cu totul influenţa, asupra pancreasului, a reacţiei inflamatorii de proximitate a ulcerului duodenal cronic, preexistent, cu atât mai mult fiind vorba de un tip de ulcer penetrant în pancreas [...].
10. [...] În cazul de faţă, pancreatita necroticohemoragică poate fi determinată de absenţa drenării canalelor pancreatice în urma unei reacţii inflamatorii de proximitate, generate de ulcerul duodenal cronic; reacţia inflamatorie cu edem nespecific a dus la o oprire a enzimelor în acinii glandulari, la necroza lor şi la producerea pancreatitei necroticohemoragice cu consecinţele secundare respective."
31. La 20 aprilie 2015, medicul legist D.G. a întocmit o nouă expertiză medicală, în care formula observaţii la întrebările propuse de parchet către IML. Concluziile expertizei se citesc după cum urmează în părţile relevante în speţă:
"[...] În consecinţă, germenul Klebsiella pneumoniae ar fi putut exista în tubul digestiv al pacientului, ca germen saprofit, patogen după intervenţia chirurgicală din 16 decembrie 2011 [...]. Este vorba de un germen multirezistent, contractat la intervenţia chirurgicală neoportună din 16 decembrie 2011, fie din cauza instrumentelor, fie din cauza tuburilor de drenaj, fiind astfel o infecţie nosocomială [...].
Nu există elemente care să confirme diagnosticul preoperator de pancreatită acută necroticohemoragică. Examinarea CT nu a fost efectuată pentru a confirma existenţa unui abces subfrenic şi a unei pancreatite [...].
Pancreatita [...] prin manevre chirurgicale neadecvate s-a suprainfectat în urma intervenţiei chirurgicale din 16 decembrie 2011, generând complicaţii locale şi generale, culminând cu şocul toxicoseptic care a dus la deces [...].
Conform examenului clinic de laborator şi imagistic de la momentul internării pacientului, acesta nu prezenta niciun simptom specific de pancreatită acută necroticohemoragică [...]. Pacientul prezenta numai simptomele şi caracteristicile biologice şi imagistice specifice ulcerului - stenoză pilorică. În concluzie, la momentul intervenţiei chirurgicale din 12 decembrie 2012, pacientul nu suferea de pancreatită cronică necroticohemoragică, această afecţiune fiind postoperatorie [...]."
32. La 3 iunie 2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a dispus clasarea dosarului, deoarece procurorii nu au identificat nicio faptă penală imputabilă medicilor curanţi ai lui N.V. La 19 iunie 2015, reclamantele au contestat această ordonanţă.
33. Prin Ordonanţa din 4 august 2015, procurorul-şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov a respins contestaţia formulată de reclamante. Acestea au formulat o contestaţie în faţa Tribunalului Braşov împotriva acestei ordonanţe. La 13 noiembrie 2015, această contestaţie a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
34. La 2 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a admis contestaţia formulată de reclamante şi a dispus redeschiderea anchetei de către Judecătoria Braşov. Prin aceeaşi ordonanţă a decis că Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Cluj era competent ratione materiae. Pentru a ajunge la această concluzie, a considerat în primul rând că reprezentantul părţii responsabile civilmente, şi anume comandantul spitalului militar, era militar şi astfel doar un parchet militar avea competenţa pentru a se pronunţa cu privire la cauză. Parchetul a constatat apoi că existau indicii că N.V. contractase o infecţie nosocomială în mediul spitalicesc. În fine, critica faptul că organele de urmărire penală nu au obţinut mărturia medicului radiolog care l-a examinat pe N.V. cu o zi înainte de intervenţia chirurgicală din 16 decembrie 2011.
35. La 5 ianuarie 2016, un judecător de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov a confirmat redeschiderea urmăririi penale. La scurtă vreme după aceea, medicii vizaţi de plângerea penală a reclamantelor au fost audiaţi de procurorii parchetului militar.
36. La 15 aprilie 2016, parchetul a audiat-o pe prima reclamantă, care a precizat că plângerea sa penală viza şi infecţia nosocomială. Cu această ocazie, şi-a extins plângerea penală împotriva medicului G.B.
4. Închiderea cauzei referitoare la direcţia Spitalului Militar Braşov
37. Prin Ordonanţa din 27 aprilie 2016, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus clasarea cauzei referitoare la direcţia spitalului militar şi disjungerea acestei proceduri de cea cu privire la C.B. şi R.A., care trebuie să fie transferată Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov. Parchetul a dispus, de asemenea, începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu împotriva medicului G.B. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov. Reclamantele au contestat rezoluţia respectivă.
38. La 2 iunie 2016, prim-procurorul parchetului militar a confirmat ordonanţa de clasare. Reclamantele au introdus recurs în faţa Tribunalului Braşov împotriva acestei ordonanţe.
39. La 29 iulie 2016, Tribunalul Braşov a trimis cauza în faţa Tribunalului Militar Cluj, care, la rândul său, a trimis cauza în faţa Tribunalului Braşov. Conflictul negativ de competenţă a fost soluţionat la 29 septembrie 2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a decis că Tribunalul Militar Cluj era competent ratione materiae.
40. La 15 februarie 2017, un judecător de cameră preliminară al Tribunalului Militar Cluj a admis contestaţia reclamantelor, a anulat Ordonanţa din 27 aprilie 2016 şi a trimis cauza în faţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Cluj pentru a continua urmărirea penală. Au fost reţinute suspiciuni cu privire la părtinire în legătură cu un medic legist care a întocmit raportul de expertiză medico-legală la IML (supra, pct. 20). Judecătorul de instrucţie a criticat, de asemenea, faptul că procurorii nu au analizat concluziile expertului D.G., desemnat de reclamante, nici mărturia unui specialist în epidemiologie şi că nu au stabilit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, dacă infecţia lui N.V. apăruse în timpul spitalizării sale. Judecătorul a constatat necesitatea de a efectua o nouă expertiză medico-legală, audierea tuturor martorilor şi a medicilor respectivi şi, la nevoie, confruntarea reclamantelor cu aceştia.
41. La 18 mai 2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale pentru ucidere din culpă vizând direcţia Spitalului Militar Braşov. Conform procurorilor parchetului militar, nu exista nicio probă care să confirme că N.V. contractase o infecţie din cauza lipsei de igienă la Spitalul Militar Braşov. Potrivit aceloraşi procurori, era vorba de un caz izolat, deoarece nicio altă infecţie de acest fel nu a fost identificată înainte sau după decesul lui N.V., motiv pentru care infecţia în speţă nu fusese declarată ca fiind nosocomială. Cu privire la incompatibilitatea denunţată de reclamante, procurorii au considerat că bănuielile privind părtinirea cu privire la unul dintre medicii legişti de la IML exprimate anterior nu se confirmau şi că nu a mai rămas niciun alt motiv de incompatibilitate.
42. Prin Ordonanţa din 13 iulie 2017, procurorul-şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a respins contestaţia formulată de reclamante cu motivarea că mijloacele de probă obţinute justificau clasarea dosarului deschis împotriva direcţiei spitalului militar. Cu privire la urmărirea penală împotriva celorlalţi medici, a apreciat că disjungerea cauzelor era justificată de lipsa oricărui raport între acţiunile medicilor militari, în special directorii spitalului militar, şi cele ale medicilor civili C.B., R.A. şi G.B.
5. Procedura penală care îi viza pe medicii curanţi ai lui N.V.
43. Prin Ordonanţa din 22 mai 2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a trimis cauza privind urmărirea penală sub acuzaţia de ucidere din culpă, care îi viza pe medicii C.B., R.A. şi G.B., şi sub acuzaţia de abuz în serviciu, care îl viza pe medicul G.B., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov. Procedura este pendinte.
II. Dreptul şi practica interne relevante
44. Dispoziţiile interne relevante cu privire la rapoartele de expertiză medico-legală, precum şi răspunderea civilă a personalului medical sunt descrise în Cauza Eugenia Lazăr împotriva României (nr. 32.146/05, pct. 41-46 şi 52-54, 16 februarie 2010). Dispoziţiile interne cu privire la uciderea din culpă, precum şi la posibilitatea de a declanşa proceduri civile odată cu procedurile penale sau separat, în vigoare în momentul faptelor, sunt descrise în Cauza Ioniţă împotriva României, nr. 81.270/12, pct. 57, 10 ianuarie 2017.
45. Guvernul prezintă exemple de decizii pronunţate de diferite instanţe interne care soluţionează acţiuni în răspundere civilă delictuală pentru malpraxis medical, iniţiate de pacienţi sau de familiile acestora împotriva medicilor sau a unităţilor sanitare. De asemenea, Guvernul prezintă exemple de decizii interne pronunţate de diferite instanţe de contencios administrativ în litigii disciplinare care privesc diferiţi medici.
III. Documentele internaţionale relevante
46. Documentele relevante ale Naţiunilor Unite (Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi textele relevante ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii), ale Consiliului Europei [Carta socială europeană, Convenţia de la Oviedo privind drepturile omului şi biomedicina, precum şi Recomandarea Rec(84)20 privind prevenţia infecţiilor din spitale] şi ale Curţii Interamericane a Drepturilor Omului (dispoziţiile relevante din Convenţia americană privind drepturile omului şi jurisprudenţa în materie) sunt rezumate în Cauza Lopes de Sousa Fernandes împotriva Portugaliei [(MC), nr. 56.080/13, pct. 110-118, CEDO 2017].
47. Documentele relevante ale Uniunii Europene (dispoziţiile relevante din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi Recomandarea Consiliului privind siguranţa pacienţilor, inclusiv prevenirea şi controlul infecţiilor asociate asistenţei medicale) sunt descrise, de asemenea, în Cauza Lopes de Sousa Fernandes citată anterior (pct. 119-121).
ÎN DREPT
I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 2 din Convenţie
48. Reclamantele denunţă lipsa unei anchete efective în urma plângerii lor penale privind decesul lui N.V. În acest sens, ele invocă art. 2, 6 şi 13 din Convenţie.
49. Curtea consideră că este necesar să se examineze capetele de cerere ale reclamantelor numai din perspectiva art. 2 din Convenţie (Ioniţă împotriva României, nr. 81.270/12, pct. 59, 10 ianuarie 2017).
Părţile relevante în speţă ale acestei dispoziţii sunt redactate după cum urmează:
"1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. [...]"
A. Cu privire la admisibilitate
50. Guvernul invocă neepuizarea căilor de atac interne. Pretinde că reclamantele nu au folosit decât o plângere penală cu constituire ca parte civilă, deşi erau disponibile alte căi de atac. În această privinţă citează plângerea disciplinară şi face trimitere la un raport de activitate al Comisiei superioare de disciplină a Colegiului Medicilor din România care conţinea multe alte exemple de sancţiuni pronunţate împotriva anumitor medici. O altă cale de epuizat în speţă ar fi, potrivit Guvernului, acţiunea în răspundere civilă delictuală îndreptată împotriva medicilor sau a instituţiilor eventual responsabile de decesul lui N.V. (supra, pct. 45).
51. Reclamantele reamintesc că s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal şi au ales calea penală deoarece aceasta era cea mai eficientă pentru a ancheta decesul lui N.V. În opinia lor, soluţionarea unei acţiuni civile separate ar fi putut fi amânată până la finalizarea procedurii penale, conform art. 413 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, şi, în orice caz, era vorba despre o faptă de natură penală, şi nu de un act ilicit. Ele exprimă mari îndoieli cu privire la caracterul efectiv al căii disciplinare evocate de Guvern.
52. Curtea evidenţiază că argumentele prezentate de Guvern în sprijinul excepţiei sale sunt strâns legate de esenţa capătului de cerere întemeiat pe art. 2 din Convenţie. Aceasta decide, prin urmare, să unească această obiecţie cu fondul.
53. Constatând că cererea nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenţie şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea o declară admisibilă.
B. Cu privire la fond
1. Argumentele părţilor
54. Reclamantele consideră că ancheta efectuată de autorităţi pentru a elucida cauzele decesului lui N.V. nu a fost efectivă.
55. Guvernul susţine că ancheta desfăşurată de autorităţi în speţă a fost promptă şi efectivă. Guvernul face trimitere în această privinţă la efectuarea autopsiei, la cercetarea locului faptei, precum şi la cererea de comunicare a documentelor medicale. A indicat că au fost dispuse mai multe expertize pentru a elucida cauzele decesului lui N.V. şi a adăugat că în anchetă au fost implicate şi reclamantele, pe motiv că diverse documente le-au fost comunicate, că li s-au pus întrebări şi că au luat parte la expertizele medico-legale. În opinia sa, IML, o instituţie care face de altfel faţă unui foarte mare volum de muncă, a colaborat cu organele de anchetă şi a acceptat să răspundă la întrebări suplimentare (a se vedea, a contrario, Eugenia Lazăr împotriva României, nr. 32.145/05, pct. 76-80, 16 februarie 2010, şi Baldovin împotriva României, nr. 11.385/05, pct. 23-26, 7 iunie 2011). Cu privire la durata procedurii, Guvernul face trimitere la alte cauze similare în care proceduri penale care au durat între patru şi şapte ani au fost considerate conforme cu cerinţele celerităţii impuse de art. 2 din Convenţie [Desjardins împotriva Franţei (dec.), nr. 50.533/07, 15 iunie 2010, Stihi-Boos împotriva României (dec.), nr. 7.823/06, pct. 57, 11 octombrie 2011, Motocu împotriva României (dec.), nr. 49.794/10, pct. 38, 13 ianuarie 2015, şi Istratoiu împotriva României (dec.), nr. 56.556/10, pct. 77, 27 ianuarie 2015]. Guvernul adaugă că autorităţile interne au luat măsuri de accelerare a procedurii atunci când în speţă au fost observate perioade de inactivitate.
2. Motivarea Curţii
a) Principii generale
56. Principiile generale dezvoltate de Curte în materie de obligaţii procedurale în temeiul art. 2 din Convenţie în domeniul sănătăţii, în special în cazul decesului unei persoane aflate în răspunderea personalului medical, fie acesta din sectorul public, fie din sectorul privat, au fost recent rezumate în Cauza Lopes de Sousa Fernandes împotriva Portugaliei [(MC), nr. 56.080/13, pct. 214-221, CEDO 2017] şi sunt formulate după cum urmează, în părţile lor relevante în speţă:
"214. Curtea a interpretat obligaţia procedurală în temeiul art. 2 în domeniul sănătăţii în sensul că impune statelor instituirea unui sistem judiciar eficient şi independent susceptibil [...] a stabili cauza decesului şi a obliga eventualii responsabili să răspundă pentru faptele lor [a se vedea, între altele, Šilih împotriva Sloveniei (MC), nr. 71.463/01, pct. 192, 9 aprilie 2009, şi cauzele citate în aceasta].
215. Dacă, în anumite cazuri excepţionale în care greşeala care poate fi atribuită prestatorilor de servicii de sănătate a mers dincolo de o simplă eroare sau neglijenţă medicală, Curtea a considerat că, pentru a respecta obligaţia procedurală, trebuie să existe un mecanism de represiune penală (a se vedea, de exemplu, Mehmet Şentürk şi Bekir Şentürk, pct. 104-105, şi Asiye Genθ, pct. 73, ambele citate anterior), în toate celelalte cauze în care atingerea adusă dreptului la viaţă sau la integritatea persoanei nu a fost produsă intenţionat, Curtea a hotărât că obligaţia procedurală [...] nu impunea neapărat un mecanism de natură penală (supra, pct. 137, a se vedea şi Cevrioğlu împotriva Turciei, nr. 69.546/12, pct. 54, 4 octombrie 2016).
216. Curtea reaminteşte că alegerea măsurilor destinate să asigure respectarea obligaţiilor pozitive care decurg din art. 2 din Convenţie ţine, în principiu, de marja de apreciere a statelor contractante. [...] trebuie ca mecanismele de protecţie prevăzute în dreptul intern să existe nu numai în teorie, ci ca ele să şi funcţioneze efectiv în practică (a se vedea, de exemplu, Byrzykowski, citată anterior, pct. 105, şi Spyra şi Kranczkowski împotriva Poloniei, nr. 19.764/07, pct. 88, 25 septembrie 2012).
217. În acest context, este implicit faptul că sistemul pus în aplicare la nivel naţional pentru a stabili cauza decesului persoanelor aflate în răspunderea personalului medical trebuie să fie independent [...]. Această cerinţă este deosebit de importantă atunci când e vorba de expertize medicale [Karpisiewicz împotriva Poloniei (dec.), nr. 14.730/09, 11 decembrie 2012], întrucât este foarte probabil ca rapoartele medicilor experţi să aibă o pondere decisivă în aprecierea de către instanţă a problemelor extrem de complexe de neglijenţă medicală, ceea ce le conferă un rol deosebit de important în procedură (Bajić, citată anterior, pct. 95).
218. La fel, obligaţia procedurală impusă de art. 2 cu privire la acordarea de îngrijiri impune mai ales ca procedura să se încheie într-un termen rezonabil (Šilih, citată anterior, pct. 196). În această privinţă, Curtea a subliniat că, dincolo de chestiunea respectării drepturilor care decurg din art. 2 într-o cauză anume, consideraţii mai generale cer şi o examinare promptă a cauzelor referitoare la o pretinsă neglijenţă medicală survenită în mediul spitalicesc. Cunoaşterea faptelor şi a erorilor eventual comise în privinţa acordării de îngrijiri medicale este esenţială pentru a permite instituţiilor în cauză şi personalului medical să remedieze potenţialele deficienţe şi să prevină erori similare. Astfel, examinarea promptă a unor astfel de cauze este importantă pentru siguranţa beneficiarilor de servicii de sănătate (Oyal, citată anterior, pct. 76).
219. Din acest motiv Curtea a hotărât [...] că ritmul lent al procedurii este un indiciu solid pentru existenţa unei deficienţe care constituie o încălcare de către statul pârât a obligaţiilor pozitive în temeiul Convenţiei, cu excepţia cazului în care statul a oferit justificări foarte convingătoare şi plauzibile pentru acest ritm lent al procedurii (a se vedea, de exemplu, Bilbija şi Blažević împotriva Croaţiei, nr. 62.870/13, pct. 107, 12 ianuarie 2016).
220. [...] în cauzele de neglijenţă medicală, în care moartea a fost cauzată fără intenţie, atunci când rudele defunctului declanşează o procedură poate intra în joc obligaţia procedurală a statului (Šilih, citată anterior, pct. 156).
221. În sfârşit, Curtea subliniază că această obligaţie procedurală este o obligaţie care nu priveşte rezultatul, ci mijloacele (ibidem, pct. 193) [...]"
b) Aplicarea acestor principii în speţă
57. Curtea reţine că, în cadrul evaluării de rutină a stării de sănătate la Spitalul Militar Braşov, N.V. a fost diagnosticat cu ulcer gastric şi a fost internat şi supus mai multor intervenţii chirurgicale înainte de a deceda (supra, pct. 6-10). Consideră că această situaţie a făcut ca reclamantele să bănuiască în mod legitim că o neglijenţă medicală era principala cauză a decesului rudei lor. În aceste condiţii, consideră că statul trebuia să verifice că obligaţia procedurală care decurge din art. 2 din Convenţie era respectată în speţă (supra, pct. 56).
58. Curtea poate conveni cu Guvernul că, în caz de neglijenţă medicală, ordinea juridică română prevede diferite căi de atac care, în teorie, îndeplinesc cerinţele procedurale care decurg din art. 2 din Convenţie. Astfel, în afara posibilităţii de a obţine deschiderea unei proceduri penale, există pentru persoanele în cauză aceea de a sesiza instanţele cu o acţiune în răspundere civilă delictuală sau de a formula o acţiune disciplinară împotriva medicilor şi/sau a spitalelor (supra, pct. 45).
59. În speţă, în baza informaţiilor oferite de către părţi, Curtea subliniază că reclamantele au folosit o cale de atac internă de natură penală pentru a se plânge de neîndeplinirea obligaţiilor de către medicii care aveau sarcina de a o îngriji pe ruda lor (supra, pct. 12) şi că prima reclamantă a exercitat în acelaşi timp acţiunea civilă prin constituirea ca parte civilă în procesul penal (supra, pct. 28).
60. Curtea va examina, prin urmare, dacă respectiva cale de atac exercitată de reclamante corespunde cerinţelor de promptitudine, eficienţă şi diligenţă rezonabilă care rezultă din latura procedurală a art. 2 din Convenţie (supra, pct. 56).
61. În această privinţă, subliniază mai întâi că procedura în urma depunerii plângerii de către reclamante a durat mai mult de doi ani, până când Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, sesizat cu o plângere referitoare la durata excesivă a anchetei, a declanşat urmărirea penală pentru ucidere din culpă. Deşi unele demersuri au fost întreprinse de parchet pentru a identifica eventuala legătură de cauzalitate dintre intervenţiile chirurgicale şi decesul lui N.V. (supra, pct. 13-19), procurorul-şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a criticat durata excesivă a cercetărilor şi a dispus finalizarea acestora (supra, pct. 21).
62. Curtea reţine în continuare că, după începerea urmăririi penale, procedura care îi viza pe medicii C.B., R.A. şi G.B. este pendinte. Trimiterile succesive ale cauzei între diferite parchete sau instanţe, civile şi militare, din motive legate de atribuirea competenţei (supra, pct. 34, 37, 39 şi 43), au prelungit procedura şi au dus la întârzieri nerezonabile ţinând seama de circumstanţe. Aceste elemente oferă indicii puternice că această procedură nu corespunde condiţiilor de promptitudine şi diligenţă (supra, pct. 56).
63. În plus, Curtea reaminteşte că, în ceea ce priveşte acuzaţiile la prima vedere argumentabile de neglijenţă medicală care ar fi contribuit la un deces, autorităţile ar fi trebuit să analizeze chestiunea în mod amănunţit (supra, pct. 56). Cu acest titlu, se observă că procedura în urma declanşării urmăririi penale a privit şi bănuielile că N.V. contractase o infecţie nosocomială înainte de a deceda (supra, pct. 24). Expertizele medico-legale ar fi trebuit, prin urmare, să aibă o pondere semnificativă deoarece, în acest context, pot influenţa modul în care instanţa va evalua cauza.
64. Or, concluziile suplimentului de expertiză al IML au fost, de altfel, contrazise de raportul de expertiză întocmit de medicul legist desemnat de reclamante, care întărea argumentul cu privire la o infecţie nosocomială contractată în mediul spitalicesc, precum şi pe cel privind o pancreatită cauzată de manevre chirurgicale neadecvate (supra, pct. 31). De altfel, procurorii de la Curtea de Apel Braşov nu au fost convinşi de concluziile suplimentului de expertiză al IML şi au reiterat argumentul privind infecţia nosocomială în mediul spitalicesc (supra, pct. 34). În orice caz, se pare că această acuzaţie, întărită cu probe culese după începerea urmăririi penale (supra, pct. 11, 23-24), a îngreunat desfăşurarea anchetei.
65. Deşi nu este de competenţa Curţii să pună la îndoială concluziile expertizelor, recurgând la speculaţii pornind de la informaţiile medicale de care dispune, constată că suplimentul de expertiză solicitat de parchet nu clarifică chestiunea originii infecţiei nosocomiale, nici eventualele consecinţe ale acesteia referitor la decesul lui N.V., şi că, la peste şase ani de la decesul rudei reclamantelor, încă persistă neclarităţi în ceea ce priveşte aplicarea normelor de prevenire a infecţiilor (supra, pct. 30).
66. Cu privire la acest subiect, Curtea reaminteşte că, dincolo de chestiunea respectării drepturilor care decurg din art. 2 din Convenţie într-o cauză anume, consideraţii mai generale cer şi o examinare promptă a cauzelor referitoare la o neglijenţă medicală survenită în mediul spitalicesc. Cunoaşterea faptelor şi a erorilor eventual comise în privinţa acordării de îngrijiri medicale este esenţială pentru a permite instituţiilor în cauză şi personalului medical să remedieze potenţialele deficienţe şi să prevină erori similare. Prin urmare, examinarea promptă a unor astfel de cauze este importantă pentru siguranţa beneficiarilor de servicii de sănătate (supra, pct. 56).
67. Or în speţă, la peste şase ani de la începerea procedurii penale iniţiate de reclamante, autorităţile interne nu au tratat plângerea reclamantelor legată de decesul rudei lor cu nivelul de diligenţă cerut de art. 2 din Convenţie [a se vedea, a contrario, E.M. împotriva României (dec.), nr. 20.192/07, pct. 53 şi 56, 3 iunie 2014, Motocu, decizie citată anterior, pct. 38, şi Istratoiu, decizie citată anterior, pct. 77] şi Guvernul pârât nu a furnizat explicaţii convingătoare şi plauzibile pentru această carenţă (Bilbija şi Blažević împotriva Croaţiei, nr. 62.870/13, pct. 107, 12 ianuarie 2016).
68. În sfârşit, în ceea ce priveşte alegerea primei reclamante de a exercita acţiunea civilă în cadrul procedurii penale pentru ucidere din culpă, Curtea constată că această cale de atac ar fi trebuit să permită examinarea coroborată a răspunderilor penale şi civile rezultate din acelaşi fapt cauzator de prejudicii. În plus, ţinând seama de circumstanţele cauzei, această alegere era de preferat, autorităţile de anchetă având obligaţia de a colecta probe care le puteau servi reclamantelor pentru a iniţia o eventuală acţiune civilă. Or, procedura penală este încă pendinte în faţa instanţelor interne. În acest context, Curtea nu le poate reproşa reclamantelor că nu au iniţiat o acţiune civilă, nici o acţiune disciplinară diferită (Elena Cojocaru împotriva României, nr. 74.114/12, pct. 122-123, 22 martie 2016).
69. Aşadar, Curtea consideră că în prezenta speţă sistemul judiciar naţional nu a dat un răspuns adecvat şi suficient de prompt la o plângere întemeiată cu privire la decesul lui N.V. în mediul spitalicesc, conform obligaţiei pe care art. 2 din Convenţie o impunea statului. Aceste elemente sunt suficiente Curţii pentru a respinge excepţia de neepuizare a căilor de atac ridicată de Guvern şi pentru a concluziona încălcarea art. 2 din Convenţie sub aspect procedural.
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
70. Art. 41 din Convenţie prevede:
"În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă."
A. Prejudiciu
71. Reclamantele solicită 5.000.000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral, pe care l-ar fi suferit ca urmare a duratei excesive a cercetării cu privire la decesul rudei lor. Solicită şi rambursarea a 10.416 EUR pentru prejudiciul material.
72. Guvernul consideră că suma solicitată de reclamante cu titlu de prejudiciu moral este excesivă şi face trimitere la cauze similare în care Curtea a acordat sume între 5.000 şi 12.000 EUR. Cu privire la cuantumul solicitat de reclamante pentru prejudiciul material, Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între constatarea încălcării şi eventualul prejudiciu material suferit de persoanele în cauză.
73. Neobservând nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată şi prejudiciul material pretins, Curtea respinge această cerere. În schimb, pronunţându-se în echitate, aceasta consideră că trebuie să li se acorde în solidar reclamantelor suma de 12.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
B. Cheltuieli de judecată
74. Reclamantele cer 1.927 EUR pentru costurile de reprezentare ale avocatului pe care afirmă că l-au angajat. Solicită şi rambursarea a 3.075 EUR corespunzând costului expertizei medico-legale realizate de medicul legist D.G. Cer 17 EUR pentru cheltuielile cu corespondenţa cu Curtea şi 19 EUR pentru cheltuielile de traducere. Prezintă documente justificative pentru toate aceste cheltuieli.
75. Guvernul cere Curţii să analizeze caracterul rezonabil al cheltuielilor pentru care reclamantele solicită rambursarea, şi anume pentru onorariile de avocat şi pentru expertiza medico-legală, în măsura în care documentele justificative prezentate nu fac nicio menţiune cu privire la centralizatorul cu numărul de ore lucrate.
76. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabileşte caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora. În speţă, având în vedere documentele de care dispune şi jurisprudenţa sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde în solidar reclamantelor suma de 5.038 EUR pentru toate cheltuielile.
C. Dobânzi moratorii
77. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. uneşte cu fondul excepţia Guvernului privind neepuizarea căilor de atac interne şi o respinge;
2. declară cererea admisibilă;
3. hotărăşte că a fost încălcat art. 2 din Convenţie sub aspect procedural;
4. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să plătească în solidar reclamantelor, în termen de trei luni de la data la rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:
(i) 12.000 EUR (douăsprezece mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;
(ii) 5.038 EUR (cinci mii treizeci şi opt euro), plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de judecată;
b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 24 iulie 2018, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulamentul Curţii.
PREŞEDINTE
GANNA YUDKIVSKA
Grefier,
Marialena Tsirli
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
